document36

9
Scoliozele Scoliozele se definesc ca deformări ale coloanei, caracterizate prin curbură laterală (în plan frontal) şi rotaţie vertebrală. Convexitatea (respectiv gibozitatea) este aceea care conferă denumirea direcţiei scoliozei. Rotaţia vertebrală se face spre concavitatea coloanei. In prezentul subcapitol discutăm despre scoliozele structurale, adevărate, organice. Scoliozele funcţionale , nestructurale, atitudinile scoliotice, nu reprezintă o problemă deosebită de kinetoterapie. Despre ele se vor face cîteva menţiuni la sfîrşitul acestui subcapitol. Majoritatea scoliozelor structurale sînt cele idiopatice (genetice) - infantile (0-3 ani), juvenile (3-10-12 ani), de adolescenţă (10-12-20 de ani) şi ale adultului. Toate celelalte - congenitale (defecte vertebrale sau costale), neuromusculare (miopatice, poliomielitice etc), posttraumatice, mezenchimale etc. - totalizează de-abia 20-25%. Din punctul de vedere al curburilor, scoliozele (mai ales cele idiopatice) pot fi : a) Cu curbură toracică (de obicei pe dreapta) (T 4-5-6 -> T 11-12 L 1 ): dau gibozitate mare; au curbe minore deasupra şi dedesubt, cu caracter compensator; potenţial evolutiv mare, cu prejudicii cardiopulmonare. b) Cu curbură toracolombară fie pe dreapta, fie pe stingă (T 4-5-6 -> L 2-3-4 ): au curbe minore; dau distorsiune costală; mai puţin disgraţioase şi periculoase cardiopulmonar. c) Cu curbură lombară (de obicei pe stingă – T 11-12 -> L 5 ): nu dau diformitate prea mare. d) Cu dublă curbură majoră cu diverse combinaţii: toracică stg.- lombara dr. sau invers; diformitate in general mică. 1

Upload: mec17

Post on 16-Nov-2015

214 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

kt

TRANSCRIPT

Scoliozele

Scoliozele se definesc ca deformri ale coloanei, caracterizate prin curbur lateral (n plan frontal) i rotaie vertebral. Convexitatea (respectiv gibozitatea) este aceea care confer denumirea direciei scoliozei. Rotaia vertebral se face spre concavitatea coloanei.

In prezentul subcapitol discutm despre scoliozele structurale, adevrate,

organice.

Scoliozele funcionale, nestructurale, atitudinile scoliotice, nu reprezint o problem deosebit de kinetoterapie. Despre ele se vor face cteva meniuni la sfritul acestui subcapitol.

Majoritatea scoliozelor structurale snt cele idiopatice (genetice) - infantile (0-3 ani), juvenile (3-10-12 ani), de adolescen (10-12-20 de ani) i ale adultului. Toate celelalte - congenitale (defecte vertebrale sau costale), neuromusculare (miopatice, poliomielitice etc), posttraumatice, mezenchimale etc. - totalizeaz de-abia 20-25%.

Din punctul de vedere al curburilor, scoliozele (mai ales cele idiopatice) pot fi :

a) Cu curbur toracic (de obicei pe dreapta) (T4-5-6 -> T11-12 L1 ): dau gibozitate mare; au curbe minore deasupra i dedesubt, cu caracter compensator; potenial evolutiv mare, cu prejudicii cardiopulmonare.

b) Cu curbur toracolombar fie pe dreapta, fie pe sting (T4-5-6 -> L2-3-4): au curbe minore; dau distorsiune costal; mai puin disgraioase i periculoase cardiopulmonar.

c) Cu curbur lombar (de obicei pe sting T11-12 -> L5): nu dau diformitate prea mare.

d) Cu dubl curbur major cu diverse combinaii: toracic stg.- lombara dr. sau invers; diformitate in general mic.

Scolioza poate fi echilibrat, daca firul cu plumb cobort de la occiput cade interfesier, sau dezechilibrat, cnd acesta cade lateral de anul interfesier.

Gravitatea este dictat desigur de gradul scoliozei. Astfel, snt considerate uoare scoliozele sub 25-30, medii cele ntre 25-30 i 50 i grave scoliozele peste 50.

Tratamentul scoliozelor este axat pe cteva principii, de care trebuie s se in seama :

- Cel mai eficient tratament este depistarea precoce

- Kinetoterapia singur nici nu amelioreaz scolioza, nici nu o controleaz

- Adevratul tratament const n corset + kinetoterapie (scolioze sub 50) sau operaie + kinetoterapie (scolioze peste 50)

Obiectivele kinetoterapiei n scolioze snt :

1. Ameliorarea poziiei coloanei

2. Creterea flexibilitii coloanei

3. Creterea forei musculare (abdominale i paravertebrale)

4. Ameliorarea respiraiei

In cazul scoliozelor juvenile, aceste obiective - concomitent cu portul corsetului - vor fi urmrite pe toat perioada creterii, pn la stabilizarea scoliozei.

9.10.1. Ameliorarea posturii

Este vorba de corectarea cifozelor i lordozelor i apoi a scoliozei propriu-zise, care se face prin :

1. Posturi fixe meninute - corectoare sau hipercorectoare: decubit dorsal, lateral, ventral, din eznd, din ortostatism; se utilizeaz perne, suluri, sptarul scaunului, peretele etc. pentru corectarea hiperlordozei lombare, a cifozei dorsale i, desigur, a scoliozei. Poziionarea membrelor superioare sau inferioare este o modalitate curent folosit.

Posturile se menin n pauzele programului de gimnastic, dup cum i atunci cnd se scoate corsetul.

2. Exerciii de corectare postural, axate pe :

a) Contientizarea nclinrii pelvisului pentru delordozare (vezi Lombosacralgia").

b) Scderea cifozei dorsale prin exerciii de ntindere" a coloanei din cele trei poziii de baz (decubit, eznd, ortostatism) - de fapt, contientizarea poziiei a sta nalt" sau a sta drept". Se controleaz n oglind, urmrind alungirea gtului i trunchiului n ax. Pentru realizarea acestor exerciii de ntindere", asistentul, cu palma, aplic pacientului o uoar presiune pe cretetul capului.

c) Scderea curburii scoliotice prin :

- Utilizarea poziionrilor corpului i membrelor pentru corectarea curburilor, cu ruperea" poziiei, urmat din nou de poziionarea corectoare.

Treptat, se ajunge la contientizarea staticii scoliotice i a poziiilor care o corecteaz. Controlul n faa oglinzii are un bun efect.

Iat citeva exemple de astfel de exerciii :

Exerciiul 1 - In ortostatism, cu braul ridicat (de partea concavitii curburii dorsale) ; idem din eznd.

Exerciiul 2 - n 4 labe", cu ridicarea la orizontal a unui membru superior sau inferior.

Exerciiul 3 - In decubit dorsal sau ventral, inclinnd n lateral membrele inferioare.

Exerciiul 4 - In genunchi, cu fesele pe taloane i trunchiul oblicizat.

Exerciiul 5 - n ortostatism, basculnd lateral bazinul i trunchiul n sensuri opuse.

9.10.2. Creterea flexibilitii coloanei

Coloana scoliotic este o coloan rigid, cu mobilitatea limitat mai ales n zona scoliotic. esuturile moi (ligamente, muchi) contribuie prin retractura la aceast limitare a mobilitii. Incercarea de mobilizare global a coloanei nu va realiza decit micri n zonele neafectate. Din acest motiv, exerciiile de flexibilitate se fac din posturi speciale care blocheaz segmente de coloan, lasnd posibil micarea doar n segmentele dorite.

1. Metoda Klapp (1910) a intrat n tradiie. Din postura ,,n genunchi, Klapp descrie dou tipuri de poziionri ale trunchiului :

a) Poziii lordozante (fig. 9-5), care, n funcie de nclinarea trunchiului, faciliteaz mobilizarea unei anumite zone vertebrale.

Exist trei poziii redresate (deasupra orizontalei), una orizontal i dou coborite (sub orizontal). Cum se vede i n figur, poziia 1 redresat corespunde segmentului L4-L5 ; poziia 2, lui L1-L2 ; poziia 3, lui D 11-12 ; poziia orizontal (4), lui D8-10; poziia 5, lui D7-6 ; poziia6, lui D5-3.

Din aceste poziii se execut flexii laterale,

b) Poziii cifozante Klapp. In numr de 5, snt asemntoare celor de mai sus, dar trunchiul este meninut in cifozare dorsolombar (fig. 9-6). In aceste poziii, flexibilitatea coloanei dorsale este obinut n poziiile redresate, iar a coloanei lombare in cele coborte (sub orizontal) - adic invers dect la poziiile lordozante.

Dei metoda poziionrilor Klapp a fost criticat de unii autori, ea este nc mult utilizat, chiar dac aceste focalizri" la nivelul unui singur segment mobil al coloanei snt puin exagerate.

In ultimii ani poziiile Klapp au fost studiate complex, prin polielectromiografie, de ctre C. Humbel i R. Kappeler de la coala de Fizioterapie a Spitalului Triemli" din Zurich. In cursul poziiilor de reptaie" Klapp a fost nregistrat activitatea urmtorilor muchi : oblicii abdominali, drepii abdominali, spinalii (cervicali, dorsali i lombari),.

romboizii, marele dintat, marele dorsal, deltoidul.

Poziiile Klapp se execut din postura n genunchi", studiul urmrind:

- Poziia redresat: trunchi aplecat 20 de la vertical, cu miinile la spate

- Poziia semiredresat: trunchi flectat la 40, cu miinile la spate

- Poziia orizontal : trunchi la 90, cu miinile la spate

- Poziia semicobort: trunchi la 100, cu miinile n olduri

- Poziia cobort: trunchi la 115, cu miinile n olduri

Au mai fost studiate cteva variante, i anume :

- Poziia redresat cu miinile n olduri

- Poziia redresat cu miinile la ceaf

- Poziia redresat cu braele ridicate n sus pe lng cap

- Poziia orizontal cu miinile la ceaf

- Poziia cobort cu braele nainte pe lng cap

Concluziile au fost :

- Pentru musculatura cervical poziia, cea mai bun este cea coborta cu braele nainte

- Pentru musculatura coloanei dorsale, poziia de electie este cea orizonal cu minile pe ceaf

- Pentru musculatura coloanei lombare, aceeai ca pentru coloana cervical

In general, n toate poziiile trunchiului cu asocierea braelor extinse pe lnga cap sau cu minile la ceaf se realizeaz fore musculare mai mari dect n aceleai poziii cu minile ns la spate sau n olduri.

2. Tehnica Cotrel [extensie-derotaie-elongaie (EDE)-flexie lateral] este cea mai apreciat n prezent: decubit ventral, cu membrele inferioare ntinse cit mai complet, membrele superioare ntinse i ele pe lng urechi; se ntinde ntregul corp, apoi treptat se extind braele, corpul se lordozeaz, membrele inferioare se extind din olduri (arcuire pe extensie ct mai mare).

Corectarea curburii: un membru superior se duce ndrt spre old, care se extinde; cellalt membru superior, pe lng ureche, n sus (fig. 9-7).

Tot n tehnica EDE" intr i mobilizarea toracica din poziia pe genunchi", cu fesele pe taloane, trunchiul aplecat nainte peste coapse, braele ntinse pe lng urechi, minile pe sol (fig. 9-8 a, b). In acest fel coloana lombara este compIet blocat. Se face nclinarea lateral, minile pind" cu degetele spre stinga (scolioz toracic sting) sau spre dreapta (scolioz dreapt); se revine, apoi se repet.

Pentru scoliozele lombare, Cotrel recomand decubitul ventral pe mas, minile prinzind marginile laterale ale acesteia i blocnd astfel toracele.

Asistentul prinde ambele membre inferioare, translndu-le spre stanga (scolioz lombar stng) sau spre dreapta (scolioz dreapt).

Cotrel a utilizat i exerciiile de trre" sau inotul pe uscat": decubit ventral, membrele de pe o parte snt ntinse, celelalte se apropie - flectarea CF i G, mna fiind orientat spre coaps (fig. 9-9 a, b, c).

Exerciiile Cotrel curbeaz mai nti coloana (spre membrele apropiate), dup care se revine la poziia dreapt sau se trece spre poziia interesat.

3. Patrupedia" Klapp, cu mersul in patru labe". Se pornete din pozitia neutr a spatelui sau chiar puin cifozata i se ajunge la poziia lordozata:

- pentru curbura unic se utilizeaz mersul obinuit al patrupedelor: de exemplu se duc nainte membrul superior sting i genunchiul drept pentru corectarea unei scolioze drepte; invers, pentru o scolioza sting; se revine cu membrele paralele, apoi se reia pirea".

- Pentru o dubl curbur se utilizeaz pasul cmilei" singurul animal care pete concomitent cu membrele de pe aceeai parte: de exemplu pentru o curbur toracic dreapt i lombar sting se duc nainte membrele de pe partea sting; se revine, apoi se reia pirea.

4. Elongatia Cotrel este o autotraciune cu posibilitatea de a redresa scolioza: decubit dorsal, un cpstru de traciune cervical, de la care o coard trece pe dup un scripete (ndrtul i puin deasupra capului), ndreptndu-se spre picioare, de care se fixeaz (fig. 9-10). Intinderea complet a membrelor inferioare va ntinde coloana; mobiliznd concomitent membrele inferioare spre stnga sau dreapta, se realizeaz corectarea curburii scoliotice.

5. Exerciiul de derotare se execut sub corsetul Milwaukee: se basculeaz pelvisul pentru delordozare (component foarte important a exerciiului), se mpinge anterior hemitoracele cu gibozitate, ncercndu-se desprinderea lui de peretele posterior al corsetului; cellalt hemitorace este mpins posterior pe barele corsetului, concomitent cu inspiraia. Exerciiul se repet n timpul zilei pentru creterea amplitudinii micrii.

6. Sporturile indicate n scolioz: notul (craul dorsal, indian", bras), scrima, voleiul, baschetul.

9.10.3. Creterea forei musculare

1. Tonifierea musculaturii abdominale, care este obligatorie. Se practic de obicei ridicrile de trunchi cu genunchii flectai, pentru ntrirea drepilor i oblicilor (vezi Lombosacralgia") ; minile pe ling corp sau nainte, minile la ceaf, minile deasupra capului reprezint tot atitea etape de gradare.

2. Tunifierea fesierilor mari prin tehnicile si exerciiile discutate si la alte capitole.

3. Tonifierea i reechilibrarea musculaturii paravertebrale obiectiv principal al recuperrii scoliozei.

Este dovedit c ntre musculatura concavitaii i cea a convexitii exista un dezacord funcional care are la baz modificri histochimice.

Astfel, unele studii au dovedit c pe partea convex exist mai multe fibre roii (tonice) dect fibre albe (fazice). In plus, fibrele roii sint scurtate nu numai n concavitate (ar fi normal), ci si pe convexitate.

Aceste elemente ar justifica ideea c dezechilibrul muscular nu ar fi consecina, ci cauza scoliozei genetice.

Ca metodologie curent, se utilizeaz :

a) Tehnicile Kabat (vezi Lombosacralgia").

b) Din decubit ventral : ridicarea capului, umerilor, membrelor superioare, pentru tonifierea musculaturii dorsale superioare bilaterale ; ridicarea ambelor membre inferioare tonific musculatura lombar; ridicarea membrelor ipsilaterale tonific musculatura unilateral paravertebral respectiv. Desigur c treptat se aplic principiul progresivitii, prin insi structura exerciiului sau prin adugarea de greuti.

c) Tehnica Wagner-Burger, care de fapt nu este altceva dect pozitionarea tip Klapp, de unde se execut contracia izometric pe partea dorit.

d) Din genunchi, cu trunchiul aplecat i nasul la podea se execut ridicarea trunchiului: gradarea forei este dat de poziia braelor i de susinerea sau nu a picioarelor. Ridicarea (extensia) trunchiului se face concomitent cu nclinarea lateral, cu rotaie sau direct n funcie de necesiti.

PAGE 6