34462475 spiritul legionar si legiunea

7/29/2019 34462475 Spiritul Legionar Si Legiunea

1/40

Visit: http://www.garduldefier.ro


2/40

Lucrarea de fat si propune:1. Sa ncadreze, teoretic Miscarea Legionara (care s'a ncadrat, n fapt, de la

nceput) n marele curent contemporan de renastere spirituala si2. Sa cerceteze notele specifice ale spiritului legionar.

Prima parte cauta sa arate obiectivele de lupta ale organizatiei politice careeste Legiunea si, n acelasi timp, sa demonstreze ca aceste obiective constituie unprogram cu mult mai vast si mai profund dect acela al tuturor partidelor. Adoua parte vrea sa faca prezentarea omului nou si a posibilitatilor lui de viata.

Se poate ca notiunile utilizate n primele pagini sa fie mai greu accesibile unuipublic mai larg, ele cernd cunostinte speciale. Pe ct a fost posibil, am ncercatsa clarificam conceptele folosite. Rugam totusi pe lectorul neavizat sa se refere laa doua parte a acestui studiu, parte asupra careia a cazut si accentul intentiilorautorului.

Autorul acestor pagini nu s'a nvrednicit nca sa faca parte din Legiune. Eleste dintre acei care au crescut sub semnul nonvalorilor si al ndoielii. De aceea

are nevoie de un noviciat spiritual ca de un katharsis. Totusi, considera ca ceamai frumoasa din viata sa, ziua cnd va putea primi botezul credinteineconditionate.

Nonvalorile evului modernMotto: Ca si tine, simt si eu adesea nostalgia evului mediu.Don Miguel de UnamunoDe cteva secole, omul a separat teoria de practica, ideea de realitate, logicul

de ontologic, aparenta de adevar, fizicul de metafizic, imanentul de transcendent,schimbnd astfel ntelesul valorilor spirituale. De atunci, el aduna cultura ncarti pentru ca a alungat-o din suflete, o nvata pentru ca nu o mai poate trai, o

etaleaza exterior pentru ca nu o mai cuprinde n sine. Devenind haina, culturanu mai este mijloc de transfigurare profunda, ci masca acceptata de o lumeartificializata. Valorile spiritului, depuse la muzeu, obiectivate, deveniteimpersonale, detasate de suflete, constituie o garderoba pestrita din care oricinepoate mprumuta un costum fara obligatia de a avea un fond corespunzatorexpresiei compuse. Au ramas numai formele goale.

Aceasta idolatrie a straiului fara trup, aceasta nstrainare a omului depropriul sau destin a fost produsul unei epoci care n istorie poarta numele,paradoxal, de Renastere.

Renasterea a fost nceputul unei ere care a surpat lent, dar progresiv,crestinismul cu tabla lui de valori sublime si eterne. Daca prin om si omenientelegem acea naltare spirituala savrsita sub nimbul divinitatii, aceannobilare a vietii sufletesti prin credinta, acea traire sub semnul pur alAbsolutului, apoi de la Renastere ncoace omului i s'a substituit din nou animalulsi cursul adevarat al istoriei a fost falsificat. Avnd centrul de atractie nexterior, aceasta epoca a socotit lumea materiala superioara celei imateriale si acrezut ca individualizarea prin mbracaminte este un semn de personalitate maipregnant dect asceza umila si rugaciunea discreta. Cazurile de constiinta audevenit suparatoare si inutile si omul acestei vremi a aruncat sutana devotiunii,


3/40

revenind la placerea usoara a simturilor. Crescut deodata n proprii sai ochi,bipedul inteligent a confundat misticismul suprarational cu obscurantismul si,considernd religia nu numai vana, dar chiar periculoasa, a voit sa"emancipeze" gndirea de sub tutela credintei. Filosofia nu mai putea fi ancillatheologiae. O data cu uzurparea divinitatii, acest nou Lucifer si-a asezat trufasa

lui fiinta n centrul universului tocmai cnd Copernic crezuse ca, o data cugeocentrismul, rasturnase si antropocentrismul. Limitndu-si cunoasterea lamaterie, a afirmat realitatea numai a ceea ce putea percepe cu ajutorulsenzatiilor, iar ceea ce era accesibil tactului sau nsemna pentru el ca si pentruorbi suprema evidenta. Decretndu-si ca unic zeu Ratiunea, Dumnezeu nsusitrebuia sa apara n fata acestei instante. El nu mai putea fi trait, lumea cereantelegerea Lui si existenta Lui trebuia dovedita cu argumente aristotelice.Negnd transcendentul, ramnea un singur domeniu de investigatie: Natura, siun singur instrument: Ratiunea. Potrivit acestor idoli, asa de legati ntre ei, deacum nu mai exista credinta, ci "religie naturala", nu mai exista dreptate, ci"drept natural" etc.; Dumnezeu nsusi devine o natura naturans.

Bazele epocii moderne, ale trairii si gndirii moderne erau trasate:n Filosofie

Materialism. Nu exista dect materie si forta. Sufletul, ca realitateindependenta, este o iluzie; de fapt, el este un simplu atribut sau o nsusire amateriei, un epifenomen. Gndirea este un produs al creierului, dupa cum salivaeste secretia unor glande.

Iluminism. Omul are pretentia de a reduce ontologicul (realitatea) la logic,ceea ce duce la credinta n rationalitatea ntregii naturi.

Cugetarea nebuloasa si mitologica trebuia alungata, ca un vis primitiv. Omulmodern stie ca totul este explicabil rational; ceea ce nu poate explica este

superstitie. Misterul nu e dect o regiune neexplorata. Transcendentul ohalucinatie religioasa.Rationalismul filosofiei iluministe era, n ultima analiza, un empirism

grosolan, o Maulwurfsphilosophie (o filosofie de crtite), cum spune Oth. Spann.Kant avea sa o demonstreze mai trziu aplannd astfel cearta dintre empiristisi rationalisti, dintre "barbari" si "delicati" n sensul gndirii inaugurate deRenastere: ratiunea trebuia sa-si limiteze uzajul la bataia simturilor,suprasensibilul fiindu-i interzis. Cu aceasta, psihologia devenea un paralogism,iar Dumnezeu un simplu postulat moral. Filosofia kantiana avea sa duca lapozitivism, deci la negarea oricarei metafizici si a oricarei teologii veritabile, si laepistemologie (ratiunea, n limitele careia religia va fi negata, si va cenzura orice

ncercare de depasire a lumii vizibile, n transcendent ea fiind inoperanta).Filosofia se va reduce la stiintifism (va fi, adica, o biata teorie critica a stiintei sise va consuma ntr'o stupida si oarba temperanta) si, deci, la relativism(cunoastem numai fenomenul, numenul nu ne este accesibil). Gnditorii au luatfictiunile stiintifice, bogate n eficacitate si randament practic, drept realitati,substituind pe "ca si cum" (Als Ob) lui este.

n Teologie


4/40

Gndirea noua, aparuta o data cu Renasterea, va ajunge la "religia naturala"("Die Religion innerhalb der Grenzen der blossen Vernunft", la Kant), ceea ceeste sinonim cu ateismul. Dumnezeu nu este altceva dect proiectarea ntranscendent a unui concept de om ideal si perfect. Omul era slab si s'a doritatotputernic, era efemer si s'a voit etern. Aceasta imagine a nazuintelor lui

nesatisfacute a ridicat-o el la rangul de divinitate si s'a nchinat ei, uitnd ca estepropria lui creatie (vezi Feuerbach).O data cu Reforma lui Luther si cu Calvinismul, religia s'a laicizat.

Desfacndu-se de biserica si de rugaciunea n comun, individualiznd cultul,omul a risipit maretia slujbei si nfratirea ntru ruga, falsificnd credinta.

Nemaiputnd nvinge conditia luciferica n care cazuse, a ajuns la panteism(derivat al cosmogoniei Kabbalei), identificnd pe Dumnezeu cu natura, si laimanentism (alungarea transcendentului): Dumnezeu nu mai este n afara delume, ci n lume. Astfel credea antropoidul rational ca va ajunge mai usor lantelegerea divinitatii, degradnd-o.

n Stiintele PozitiveMecanicism si determinism. Modernul s'a dispensat de orice idee de sens sifinalitate n explicarea Cosmosului. Universul este o totalitate de fenomenemateriale tesute ntr'un sir nentrerupt de cauze si efecte formulabile matematic.Conditiile eficiente fiind date, efectul urmeaza n mod necesar. Nu se aflalibertate si spontaneitate nicaieri n natura: o cauza prima, un nceput absolut,nu se pot concepe. Trebuie gonita din lume orice interventie supranaturala.Universul se conduce dupa legi proprii si dupa principii interioare transparentecategoriei cantitatii. Este de nenteles de ce mai este nevoie de interventia luiDumnezeu ca, o data ce toate conditiile sunt date, pamntul sa rodeasca samntaaruncata n el.

n EticaNaturalism, utilitarism, individualism, egoism, hedonism). Fiinta omeneasca

trebuie sa duca o viata conform naturii: omul nu e o faptura cereasca, ci unantropoid (darwinism). Fundamental n noi este numai instinctul de conservare.Potrivit acestuia, fiecare nu poate urmari dect satisfacerea interesului saupersonal. Satisfacerea apetentelor produce placerea si placerea insului esteadevarata fericire. Nu exista n natura altruism: e absurd si nefiresc sa tesacrifici pentru altul. Atunci cnd, totusi, o faci, urmaresti tot un interespropriu, dar n mod indirect.

) Tendina de emancipare a individului dateaz din evul antic. Sofitii aceti iluminiti ai

antichitii erau mpotriva adevrului; Protagoras, Gorgias mpotriva moralei i dreptului;Hippias, Trasymachus, Kallikles mpotriva ordinii sociale tradiionale, pentru c urmreauinteresul propriu. Sofitii nu aveau un domiciliu stabil, vagabondau, erau Ahasverii antichitii.Neavnd nici o matc i nefiind ataai de nici o comunitate, puteau tri oriunde i puteau ac-cepta orice pentru c nu aderau sufletete la nimic. Puteau apra orice cauz cu argumentepentru c, n fond, totul le era indiferent. Vindeau idei i erau negustori de virtui care te ajuts parvii. Concepia lor: utilitarism, raionalism, individualism

Viata morala este rezultatul fricii de pedeapsa. Morala nu mai este stiintaaprecierii actiunilor omenesti n raport cu valoarea binelui, ci doar stiinta


5/40

moravurilor ("La science des moeurs", Levy-Bruhl), moravurile existente la unmoment dat ntr'o societate oarecare.

n Filosofia istorieiProgresism. De la nceputul lumii si pna astazi se observa o evolutie

ascendenta. Omenirea progreseaza tocmai pentru ca ratiunea s'a eliberat treptatde nebulozitatea mitului si a religiei si a pasit energic, subjugnd natura. Trebuiesa credem ntr'o perfectionare nelimitata a lucrurilor. Omul va nvinge toaterelele acestei lumi si pna la urma va ngenunchea si moartea.

Optimism. Viata are un traseu liniar si previzibil: este realizarea celei maibune lumi dintre toate lumile posibile, tocmai pentru ca este perfectibila sipasibila de a fi schimbata de ratiune.

n Viata si stiinta economicaLiberalism. Nasterea clasei burgheze si a capitalismului a mers concomitent

cu progresul tehnicii si al masinismului. Necesitatile comerciale au cerut regimul

cel mai potrivit profesiunii mercantile: al liberului schimb. Pentru aceasta auluptat primii mari comercianti, primii mari bancheri, n marea majoritateevrei), nfiripati nca din Italia secolului al XII-lea. Economia politica s'aconstituit ca stiinta, plednd pentru libertatea deplina a unei fiinte abstracte,homo oeconomicus. Pentru respectul sfintei legi a cererii si ofertei graniteledintre popoare au cazut ca sa lase drum liber speculatiei mercantile sispoliatoare.

)S'a cautat sa se ridice din spatele evreilor nvinuirea ca au trait ntotdeauna parazitar, dinspecularea muncii altora si ocolind sistematic meseriile productive si epuizante; Sombartarata ca evreii au fost nevoiti sa se ocupe cu operatiile de comert, banca si credit pentru canu erau primiti n corporatiile medievale; istoria ntreaga, nsa, dovedeste ca nu mprejurarilesociale au determinat pe evrei sa mbratiseze cu predilectie profesiunile imorale, ci spiritul lor

mercantil si neeroic.

n Viata si stiinta politica si juridicaLiberalism, democratism, parlamentarism, cosmopolitism, internationalism,

comunism. Burghezia a luptat pentru formele juridice si politice care-ipermiteau propria dezvoltare si prosperitate. Corolar al filosofiei luminilor, aaparut n politica si economie principiul liberalist. Pentru tranzactiile de tot felulale activitatii negustoresti si industriale, burghezul avea nevoie de garantiadrepturilor, a securitatii avutului agonisit si de o ct mai larga libertate. Ideilelui organizate si raspndite de John Locke, Montesquieu, Rousseau, Voltaire au provocat mpreuna cu situatia sociala revolutia franceza de la 1789,

Declaratia drepturilor omului si cetateanului si au dus la eflorescenta deconstitutii si parlamente n toate tarile europene. Codul Napoleon avea sadetermine n amanunt modul de obtinere, pastrare si transmitere a proprietatiiindividuale, devenita, la adapostul legilor, "sacra si inviolabila".

Curnd, nsa, avea sa se descopere ca de baia de snge a revolutieibeneficiasera numai burghezii; ca aveau drepturi si libertati numai cei cu cens sica egalitatea era numai un principiu utopic si irealizabil; ca privilegiile nudisparusera, ci trecusera de la aristocratie la burghezie. Poporul, ramas tot calic,


6/40

a nceput sa murmure: si atunci plutocratia iudaica a schimbat tactica. A aparutpe firmamentul politic o alta momeala socialismul care a facut uitata luptadintre rase, reducnd-o la un simplu antagonism economic, de clase sociale.Categoria socialului a luat locul categoriei politice si nationale. Miscarea mergean continuarea aceleiasi linii distructive. K. Marx avea sa construiasca ideologia

comunista si, astfel, luptei mpotriva religiei i se adauga lupta mpotriva statului,a familiei si proprietatii, a ordinii si ierarhizarii.Slujitorii idolului Mamona au avut grija sa aranjeze si o diversiune ideologica.

Ei au pus bazele unei nclceli doctrinare n care cu greu credulul mai gasesteformula democratiei contra liberalismului burghez, desi filiatia liberalista siiluminista a democratiei si chiar a comunismului este evidenta. Democratismul,ca si liberalismul, nu au fost dect forme nascute din nevoia de adaptare lacontingentele sociale ale aceluiasi capitalism spoliator. Comunismul a fost omomeala n plus.

Acesta este istoricul instaurarii valorilor moderne. Prin descrestinarea

Europei. S'a redus spiritul la materie, calitatea la cantitate, libertatea lamecanism, filosofia la stiinta, psihologia la biologie, religia la ateism, statul laindivid, autoritatea la anarhie. Uzurpnd credinta si morala, limitnd domeniulcunoasterii la experimental si pipaibil, rapind fiintei inteligente orice sens alvietii si universului, spiritul iudaic a nvins).

) Pentru ca, chiar daca nu a prezidat n mod voluntar si nu a organizat n ntregimeaceasta evolutie dizolvanta a istoriei europene, el a fost acela care se poate recunoaste usor

n toate valorile noi si care a beneficiat cel mai mult de raspndirea lor. Nu poate nimeni negaca sistemul modern de valori nu coincide perfect cu sistemul iudaic. Sunt cunoscute

materialismul sau congenital - preponderenta economicului si practicului, aviditateaextraordinara la materie; iluminismul sau structural - rationalismul si spiritul critic a outrance;morala lui utilitarista si egoista, particularista - realizarea fericirii si prosperitatii proprii;narcisismul politic al evreilor - mesianismul lor materialist si epicureic; individualismul etc.Evreii sunt poporul care si-a organizat rational viata pe masura orizontului animalic.

Se va spune, totusi, ca Renasterea a pus bazele civilizatiei materiale, ca ansemnat progresul si victoria omului asupra naturii, ca noul sistem de idei aadus linistea sufleteasca a multor generatii, ca totul devenise clar si transparent,ca succesul aplicatiilor practice ale stiintei pozitive ntronase un optimismbiruitor si senin, ca niciodata inteligenta omului nu a fost mai fecunda si maiinventiva. Se va aminti ca dupa interdictia personalitatii din evul mediu, omulavea acum ocazia sa-si dilate eul pna la paroxism si sa pluteasca n aspiratii

infinite. Se va da exemplu "spiritul faustic" care anima sistemul lui GiordanoBruno, cladit pe perspectiva nelimitata etc., etc.

Desigur, dar toate acestea s'au realizat cu pretul pierderii liniei adevarate.Omul si-a facut viata mai comoda, si-a rafinat simturile, dar a pierdut sensulvietii. Importanta tehnicii si a aplicatiilor stiintei nu pot fi tagaduite, niciutilitatea ratiunii. Ele sunt o realitate istorica si si-au demonstrat cu prisosintafolosul. Dar stiinta, aceasta "stenografie conceptuala", nu poate avea o valoaremetafizica. Ea duce n mod firesc, cantonndu-se n natura si experimental, la o


7/40

falsa conceptie despre existenta). Stiinta pozitiva nu poate oferi omuluimntuirea. n fata mortii inevitabile cel lipsit de credinta n transcendent vatremura si va plnge, deoarece pentru el nu vor exista dect placerile trairiimateriale.

) "Un savant care nu are n acelasi timp o formatie filosofica - spune J.L. Spalding -

ramne un ciclop: matematician, istoric, filolog, geograf sau astronom; i lipseste un ochi".nsa nu orice filosofie poate fi acceptata: pozitivismul, de exemplu, este negarea oricareifilosofii; o filosofie veritabila trebuie sa fie propendetica a religiei si credintei.

Cultura Renasterii ne-a dat doar docta ignorantia a lui Cusanus, scepticismulamar al lui Montaigne si geniul sec al lui Erasmus de Roterdam. "Renasterea" afost, n realitate, nceputul agoniei vietii spirituale moderne.

ReactiuneaDar timpul este creator. Epoca moderna, care traise o superba nfumurare si o

ncredere fara rezerve, avea sa fie umilita. Noi forme trebuiau sa rasara si sadovedeasca, din plin, carenta criteriilor considerate pna atunci infailibile.

n FilosofieS'a observat repede ca pozitivismul nu era dect o ignorare intentionata a

problemei tragice a existentei, pentru pastrarea tihnei inconstiente sausuficiente. Asemeni calului "cu ochelari", omul nu voise sa cunoasca dect faptulpalpabil si masurabil matematic. El numise aparitia suprasensibilului superstitiesi iluzie. Fuga omului de propriul sau destin era consecinta restrngeriiorizontului de cunoastere si al exaltarii logicului.

Principiul rationalitatii integrale a naturii, care cerea sa nu se admita ca datareala dect ceea ce era inteligibil, se dovedise absurd: n univers exista si unfactor "irational", refractar formulei logice si antropomorfismului.

S'a remarcat, dupa secole de ratacire, ca gndirea se degradase, ajungnd la unintelectualism si rationalism exagerat. Pretentia ca ideea abstracta sa fie singurulmijloc de cunoastere a realitatii s'a dovedit excesiva.

Idolul notional crease o haina rigida si din cale afara de schematica, n carerealitatea, si mai ales viata, nu mai puteau sa ncapa. Filosofii si-au dat seama destructura antinomica a ratiunii, de limitele fatale ale ei si atunci i-au alaturat sialte mijloace de percepere a existentei: sentimentul, simpatia intelectuala,instinctul si intuitia, cu care sa exploreze inefabilul.

Reactiunea pura s'a demascat ca fiind doar un instrument de adaptare aomului la mediu si la necesitatile practice, buna numai n materia inerta sineorganizata. Logica noastra, logica sublima, pe care se bazase infatuarea

omeneasca attea veacuri, era numai o "logica a solidelor" cu uzajul limitat ladomeniul unde nu exista viata si nici spirit. Toate aceste constatari nu duc nsa laconcluzia unei dispretuiri a logicului, ci numai la justa ntelegere a limitelor lui.Deci nu la o abolire a rationalului, ci la o depasire a lui.

Psihologia, care devenise o anatomie si o fiziologie a organelor de simt si aglandelor, a sistemului nervos, psihologia "fara suflet" a fost detronata nnumele unei psihologii care si are radacinile direct n metafizica.


8/40

n StiintaGnditorii au nceput a vedea ca mecanicismul si determinismul aveau unele

lacune. Natura nu era un sir fix de cauze si efecte pasibile de a fi formulatematematic. Din cauza complexitatii n care erau ntretesute, fenomenele nu mai

erau asa de precis calculabile si previzibile cum se crezuse. Intra o portiune defortuit si de hazard, care nu se mai putea socoti dect cu o foarte vagaprobabilitate. Astfel, misterul si facea din nou loc n univers. Imperialismulmatematicii avea sa fie stavilit prin demonstrarea ca principiile matematice, elensele, erau niste conventii (Poincar, Vaihinger). Criticile aduse de un D. Humecauzalitatii, de un Cournout, un Boutroux, un Renouvier si un Bergsondeterminismului, aveau sa nlature definitiv conceptia mecanicista a naturii,rentronnd libertatea, spontaneitatea si finalitatea n univers.

Trebuia sa asistam la o renastere a metafizicii, redevenita sursa nelipsita aoricarei stiinte, alaturi de o renastere a religiei si credintei. Principiulrationalitatii existentei daduse gres. Dupa attea ncercari zadarnice de a reduce

ontologicul la o biata abstinenta epistemologica, gnditorii nselati de mirajulbiruitor al stiintei pozitive au renuntat. S'a reeditat argumentul lui Hegel ca oexaminare a fortelor ratiunii nu se poate face dect de catre ratiunea nsasi si cateoria cunoasterii (epistemologia) este de fapt un mare cerc vicios producator desterilitate. Explorarea transcendentului, a suprasensibilului nu mai putea fiinterzisa. Pentru aceasta nsa erau necesare mijloace mult mai delicate si ostructura sufleteasca cu mult mai nuantata.

n EticaS'au criticat conceptiile vulgare ale unui Hobbes (homo homini lupus),

Helvetius, Volney sau Bentham care faceau din om o fiara salbatica. S'aremarcat ca morala inspirata de materialism (naturalismul moral, anarhismulmoral, amoralismul nitzscheian, individualismul etc.) spulberase toate idealurileomului. Spiritul mercantil si utilitarist trivializase relatiile interindividuale sidistrusese solidaritatea societatii, izolnd pe individ, acum retras prudent ncautarea propriilor lui interese. O data cu introducerea monedei ca mijloc deschimb, se strecurase si credinta ca orice bun material sau spiritual poate fiobiect de vnzare si cumparare). Morala individualista rigorista si categoricimperativa a lui Kant se demascase ca o utopie facuta pe masura unor fiinteabstracte, inexistente. M. Scheler a observat, cu spiritul sau patrunzator si subtil,ca: "Un concept de autonomie, ca acela al lui Kant, ar exclude nu numai oriceeducatie morala si orice cultivare, dar chiar orice forma superioara de influentamorala" (Der Formalismus in der Ethik und die materielle Werrtethik, Halle,Niemeyer, 1921). Omul"scop n sine", era deci o beotiana eroare, o realitatemonadologica fara ferestre, fara legaturi, o existenta suficienta ei nsasi, omonstruozitate.

) Balzac reda perfect starea morala a societatii din acele vremi, asa cum reiese dindeclaratia de dragoste adresata de personajul Crevel iubitei sale: "Je t'aime comme unmilion".

Civilizatia care dainuia din "secolul perucilor" (al XVIII-lea) pronunta nveacul trecut (al XIX-lea) prin pana lui Renan: "Pour moi, j'aime mieux


9/40

l'esthtique que la morale". Forma, exteriorul luase locul fondului. Taria decaracter, onestitatea si tinuta morala fusesera nlocuite cu venalitatea, minciuna,coruptia.

Astfel, treptat, s'a revenit la credinta ca sacrificiul dezinteresat, mila si faptapentru dragostea de altul sunt realitati. O experienta seculara demonstra

superioritatea eticii crestine, nflorita sub semnul spiritului divin.

n Filosofia istorieiTrebuia sa se renunte la punctul de vedere iluminist; trebuia sa se constate ca

mersul istoriei nu este acela pe care l voieste omul, ci acela de la care sedeparteaza sau se apropie transcendentul prin gratie divina. Evolutia omeniriinu este asa de liniara si ascendenta cum o crede antropomorfismul ateu sirationalist; iar optimismul si suficienta iluministilor aveau sa fie tulburate demersul nenteles al destinului.

n Viata si stiinta economicaAici avea sa se nregistreze reactiunea mpotriva liberalismului economic, asa

cum era conceput de scoala clasica engleza. S'a observat ca principiul "laissezfaire, laissez passer" nu putea fi acceptat fara pagube de un stat; ca de laliberalismul acesta nu beneficiasera dect tot acei tari si consolidatieconomiceste; ca interesele economice nationale erau grav periclitate deinitiativa garantata legal, a particularului speculant si egoist. F. List si, maitrziu, scoala istorica (Roscher, Knies, Hildebrand si altii) au aratat caliberalismul absolut este o abstractie fara corespondent real si ca natiuniletrebuie aparate, cel putin la nceputul njghebarii lor industriale, printr'unregim vamal protectionist. Universalismului nobil, dar distructiv, i se opunea unparticularism, dispretuit de subtilii iluministi, dar sanatos pentru ca era pe liniapoliticii economice nationale.

n Viata si Stiinta politica si juridicaSe plecase de la aceleasi abstractiuni. Dupa teoria contractualista alt derivat

al iluminismului, care voia sa reconstituie totul rational statul si natiunea senascusera printr'un act voluntar si constient al indivizilor. Aceasta conceptieindividualista si cosmopolita si imaginase un om "n sine", un om universal,obtinut prin nlaturarea tuturor caracterelor specifice: religioase, metafizice,etnice, istorice etc., un om tip, acelasi peste tot, traind izolat si participnd laviata sociala n urma consimtamntului cugetat prin prisma intereselor proprii.Fiecare putea accepta o masura de ordine publica sau se putea, foarte simplu,desolidariza, singulariza dupa voie. Acest atomism social, distrugator al coeziuniisociale, fundamenta democratismul si regimul constitutional si parlamentar oalta latura a liberalismului rationalist.

Erorile care decurgeau din aceste teorii erau multe si grave. Nu numai ca nuaveau o baza istorica, dar "cetateanul lumii", pe vointa caruia se sprijinea acum


10/40

statul, legea si autoritatea, cetateanul detasat de sufletul lui national printr'unsistem artificial de idei si fictiuni juridico-politice, putea sa refuze oricndsolidarizarea sa la o actiune necesara salvarii natiunii sale. Sufragiul universal ipusese la ndemna un "veto" electoral, pe care-l putea utiliza tocmai contraintereselor neamului sau. Unitatea de vointa a statului se pulveriza astfel ntr'o

pluralitate de vointe divergente. Marile scopuri ale statului erau acum n functiede adeziunea oricarui gura-casca anonim, dar important ca numar. Criteriulcantitativ face loc celui calitativ: avem domnia "Majestatii sale, Numarul".Parerea autorizata a omului constient era pusa pe acelasi plan cu parereacumparata, prin speculare asupra interesului personal sau prin inconstienta.

Liberalismul se dovedise, astfel, generator de libertinaj politic. Votul universalpromovase dezmatul politic, demagogia, venalitatea. William E. Gladstone,marele liberalist englez, el nsusi, a numit alegerile "betii organizate".Liberalismul "dezrobitor", liberalismul generos era doar libertatea celui tare dea suge si exploata pe cel bicisnic si nestiutor.

Potrivit universalismului cosmopolit, care considera omul pretutindeni la fel,

iar statele omogene si egale, s'au confectionat constitutii identice pentru tari custructura diametral opusa. Avem guvernarea impersonala si indiferenta a luistatus juridicus, tesatura formalista de legi obiective, ca o haina larga care samascheze ca o cortina gesturile ascunse ale profitorilor de pe urma iluziilor.Statele, negndu-se pe ele nsele, se vor aduna la Geneva (azi, Bruxelles sauStrasburg, n.red.), acest "salon al Europei" unde finanta evreiasca a organizatceasuri dansante pentru narcotizarea naivilor si cersetorilor pacii.

Principiul separarii puterilor n stat axa de echilibru a tuturor pactelorfundamentale si garantia contra abuzurilor mpotriva libertatilor si drepturilorcetatenesti avea sa se arate o utopie irealizabila. De unde parlamentarul expresia vointei nationale avea misiunea sa supravegheze si sa controleze,limitnd puterea executiva, el ajunge sclavul supus al executivului. Regimulconstitutional dadea ocazia sa se observe mai usor contradictiile dintre drept sifapt, ncalcarile continui ale "legii legilor".

Guvernarea prin partide cu programe diferite (este, dupa cum spune d-lIorga: "O simpla si agreabila promenada bugetara pentru partizani"),realizabile n timp scurt si prin lupta mpotriva opozitiei datoare sa boicotezeorice buna ncercare a guvernului avea sa aduca n multe tari nenorocite unhaos juridic, schimbarea rapida a legilor, nesiguranta si instabilitate. "Cultulincompetentei" avea sa fie nfaptuit: echipa de ministeriabili era priceputa nconducerea oricarui departament. Parlamentarismul avea, pe de alta parte, sarefaca necesitatea trecerii imediate la fapt ntr'o interminabila discutiecontradictorie, cu ocazia careia onorabilii preopinenti vor putea sa-si apereparerea (n fond indiferenta) n lipsa altor argumente mai convingatoare, cupumnii. Natiunea va astepta rabdatoare si saracita progresiv ca sa fie vnduta peinterese meschine de "alesii" ei. Iresponsabilitatii parlamentare i se va alatura,fara sprijinul constitutiei, ci n contra ei, iresponsabilitatea ministeriala.Partidele vor face tranzactii si se vor tolera reciproc, pe rnd, la jaful banuluipublic.


11/40

Un stat de import, care va lucra contra poporului pe care pretinde ca-l ridica,un stat ateu si iluminist condus de oameni politici interesati, acesti prostituati aiconstiintei, provoaca anarhia si haosul n numele unei rationalizari generoase,dezorientarea si pieirea neamurilor. Salvarea este numai abolirea liberalismului.nlaturarea liberalismului nu nseamna nsa: sclavaj, constrngere, comprimare,

ci organizare. Si organizarea nu se poate face fara o subordonare a interesuluiprivat celui public, fara o ierarhizare a meritelor si a valorilor. Nu dezmatulindividului suveran pe actiunile sale, ci ncadrarea lui n "continuitatea de iubiresi viata" care este natiunea (Nae Ionescu).

Fata de tabla de nonvalori, consolidata treptat de la Renastere pna azi, seridica sistemul valorilor traditionale ale spiritului. Lumea este mpartita n douatabere. Una ntelege sa accepte credinta, sensul metafizic al existentei, linistea simoralitatea, ordinea si ierarhia; cealalta voieste lumea dezbracata de revelatie simister, de tlc absolut, lipsita de Dumnezeu, de axa morala si de spirit. Luptadintre aceste doua viziuni nu s'a petrecut nsa numai n Apus. Romnia modernaa fost infiltrata de otrava sistemului de idei dizolvante de cnd a intrat n

influenta ideologiei Occidentului. De atunci a nceput si aici lupta purtata multavreme instinctiv.Tarisoara care a putut rezista dusmanului narmat din afara, a fost nvinsa o

data cu importarea legilor, institutiilor si mentalitatii straine. Dar nu a fostsuficienta lovitura care s'a dat neamului acesta de occidentalistii nostri zelosi sancetateneasca aici spiritul luciferic; ei au deschis si granitele larg si la invaziastrainilor. A fost o invazie consimtita de cei chemati sa conduca destinelepoporului romnesc. Actul lor era doar o consecinta fireasca a constitutieipregatite n Apus si a educatiei lor de cetateni ai lumii. Dintre toate nsa, invaziaiudaica din Nord a fost de o gravitate exceptionala. Ea nu a fost o cotropireviolenta, ci una subtila si insinuanta, ca o apa care creste fara sa bagi de seama.Romnul nu mai avea de luptat cu un dusman din afara, ci cu unul intern.Infectia era lenta si extraordinar de perfida, ea nefiind imediat vizibila. Romnulavea sa fie ucis, fara sa stie bine de ce moare, fiindca fiii lui Israel loveau metodicsi indirect. Romnul nu era ucis la drumul mare cu arma, ci murea de saracietreptata, de mizerie si subalimentatie, de bolile sociale de tot felul, de lipsa dentelegere.

Superioritatea comerciala a nchinatorilor lui Mamona era evidenta,rezultnd dintr'o practica mercantila milenara. Superioritatea lor mai erabazata si pe lupta dusa de ei sub protectia Cahalului. Spiritului utilitarist simaterialist, moldoveanul i iesea nainte cu contemplativitatea si idealismul luinemaintlnite. Egoismului feroce al evreului, moldoveanul i opunea un altruismcald si ospitalier, generozitate si dezinteres. Pozitiile erau revoltator de inegale:romnul, naiv, nici nu si dadea seama ca sub masca zmbetului pe care o afisaevreul se ascunde rnjetul fiarei flamnde de materie; romnul nici nu stia caeste atacat.

Werner Sombart pune n antiteza "omul de padure" tipul arian, agricultorstabil, conservator si sentimental cu "omul de pustiu" tipul nomadului,utilitarist, materialist, rationalist si pe care-l ncarneaza cel mai bine evreul.Romnul nu are spiritul de economie pentru ca el, ca pastor si agricultor, nu este


12/40

obisnuit cu o munca uniforma, continua, sustinuta). Apoi, n timp ce cartilesfinte ale evreului sunt coduri de norme practice si utile, ortodoxismul nu seocupa dect de mntuirea sufletului si de viata pur spirituala. Pe cnd ortodoxulpriveste viata pamnteasca ca o cale ce pregateste intrarea n vesnicie si otraieste n renuntari si generozitate, evreul cauta sa scoata maximum de folos din

ea, socotind-o ca singura posibila.) Pastorul si agricultorul muncesc numai cteva luni pe an, cu intermitenta, dupa ritmulanotimpurilor si nu n mod continuu, ca lucratorul industrial sau comercial.

Dar pe lnga deposedarea economica, romnul a suferit o disolutie spirituala.Mentalitatea luciferica a iudeului a otravit tot ce era mai sfnt romnesc.Dezagregarii politice i-a urmat o dezagregare morala. Ortodoxismul sincer sidrept a fost nlocuit cu ateismul pozitivist si ipocrit. Clasele chemate sa conducaau fost complet transformate de virusul materialist si imoral. Ordineatraditionala etnica a fost nlocuita cu dezordinea teoretizanta a nomaduluidetasat de orice traditie si de orice valoare eterna. Iudeul nu poate apara orice,pentru ca nu crede n nimic, afara de pofta lui de cstig material; poate acceptaorice idee pentru ca nu este atasat nici de una, afara de aceea care duce labeneficiu. Evreii au trivializat viata si valorile spiritului, au transformatuniversul ntr'o noapte a Walpurgiilor.

Toate partidele care au condus destinele acestei tari au fost tributare spirituluiluciferic. Deseori, fara sa-si dea seama, au sapat ntre natiune si stat o prapastiede netrecut. Au adoptat un stat ateu, cnd poporul era profund religios. Aupromovat dezmatul si imoralitatea, cnd poporul era adnc cinstit. Au patronatilicitul si injustul, cnd poporul avea ncrustat n suflet simtul dreptatii.

Nu se poate nsa nega sinceritatea si bunele intentii ale unor mari oamenipolitici. Ei au fost nsa victimele culturii lor apusene, care i-au ndepartat defagasul credintelor autohtone; au crezut n iluminism, n materialism, npozitivism, n rationalism, n egalitarism, n liberalism, n individualism etc.Pentru "idealurile" lor sincere ei sunt absolviti de judecata posteritatii. Nu e nsamai putin adevarat ca cei care au slavit suveranitatea cetateanului, acel self-government producator de anarhie, au vndut, fara sa stie, soarta fratilor sicopiilor lor.

Reactiunea romneasca a aparut trziu si este nca de multi nenteleasa. Ea afost trezita de constiinta ctorva precursori, dar este nca dezorganizata. nnumele ei vorbesc nca multi netransformati n spirit dornici de ntarire propriesi de satisfacere interesata.

A aparut nsa o puternica raza de speranta: a prins a nflori MiscareaLegionara. ntruct o consideram ca pe cea mai pura, cea mai frumoasa sisingura izbavitoare miscare nationalista, ne ocupam de ea. Spiritul ei nnoitor si

verde voim sa-l analizam n cele ce urmeaza n lumina sistemelor de valoriantitetice de care ne-am ocupat. Vom avea ocazia sa ne dam seama la fiecare pasca Miscarea Legionara se ncadreaza n marele curent de renastere spirituala alvremii noastre, de care se diferentiaza prin faptul ca este o actiune specificromneasca.

Cu aceasta vom identifica dusmanii si linia de conduita a Miscarii.

Conceptia politica a Legiunii


13/40

Motto: Miscarea Legionara nu se ntemeiaza exclusiv nici pe principiul autoritatii,nici pe acel al libertatii. Ea si are temeliile nfipte n principul dragostei.Corneliu Z.Codreanu

Pe tarmul politic se da astazi lupta ntre conceptiile antietatiste si celeetatiste. Primele, raspndite ntr'o eflorescenta luxurianta, deriva din principul

materialist, iluminist si liberalist; cele etatiste se bazeaza pe o teorie metafizica sispiritualista. n aceasta din urma vom recunoaste si punctul de vedere legionar.

Conceptiile care se aseaza pe pozitie contra statului sunt numeroase si variate:socialismul, comunismul, anarhismul, nihilismul, sindicalismul, pluralismul etc.O analiza sumara ne arata, cu evidenta, ca toate si au acelasi punct de plecare.Sursa lor comuna este interesul material, personal si egoist, acelasi carepromovase liberalismul absolut si cosmopolitismul dizolvant al nomazilor sicelor fara patrie. Se poate demonstra usor ca materialismul istoric exista nembrion, ca o realitate, cu mult nainte ca Marx sa fi ntreprins njghebarea unuisistem coerent si "stiintific". Considernd materia ca existenta fundamentala sisufletul ca derivat si simpla nsusire, economicul devenea scopul actiunii si vietii,

primatul lui nemaiputnd fi contestat. Fenomenul politic, alaturi de cel religios,filosofic, juridic si moral nu mai erau dect niste epifenomene ale economicului,niste "suprastructuri", n functie de modul de productie al unei societatioarecare. Ideea centrala a marxismului o degradare si o modificare grosolanaa realitatii complexe care este viata sociala scoate la iveala, clar si distinct,filiatia liberalista, materialista si individualista, de data mult mai veche, dect asistemului comunist. Se poate vedea, asadar, cum ideile distructive si pastreazacontinuitatea de-a lungul istoriei, desi sunt puse sa reprezinte cnd clasaburgheza, cnd clasa proletara. Cosmopolitul liberalist va fi un cetatean al lumii;Marx va repeta pe acelasi ton: "Muncitorii n'au patrie" (Manifestul comunist).

Burghezia luptase, n secolii eroici ai apetentelor ei nelimitate, sa dezrobeasca

pe individul de profesie speculant asupra muncii altora, sa-i obtina libertateadeplina si garantia pastrarii beneficiilor injuste. Statul era nsa un obstacol ncalea clasei cu interese banesti, pentru ca statul, chiar cnd era despotic, opuneainteresul public celui privat, dreptul obstesc dreptului egoist al individului.Trebuia o idee care sa fie sustinuta de curentul credul al maselor; si aceasta ideefu tot principul libertatii depline, principul din care avea sa se nasca toata floraotravitoare a conceptiilor materialiste. Dupa revolutie (1789), o data ce a pusmna pe putere, clasa comerciantilor si industriasilor si-a consolidat juridicestesituatia (Codul Napoleon: "proprietatea sacra si inviolabila"; Constitutialiberalista) prin legile dintr'un stat devenit jandarm si cine supus, pazitor aldreptului absolut de proprietate. Statul atotputernic si cu atributii complexe era

acum o caricatura, servitor al intereselor economice particulare. Trebuia nsa ojustificare rationala a starii de fapt si potentatii au gasit-o deocamdata nsistemele politice prerevolutionare ale lui Hobbes si Rousseau, Althusius sauPuffendorf. Teoriile contractualiste demonstrau ca organizatia statala seprodusese prin vointa libera a indivizilor. Statul exista deci, n mod firesc(datorita originii lui), n functie de adeziunea sau refuzul oricarui particular.

Schelaria utopica a aventurierului genevez (aceeasi situatie, ca adezradacinatului fara patrie si traditie), avea sa o darme usor "socialismul


14/40

stiintific" al lui Karl Marx, dupa ce facuse, precaut, contrabanda de liberalismiluminist. ntre timp, n cadrul nsusi al burgheziei se petrecura diferentierimateriale suficiente ca sa legitimeze schimbarea de tactica a spiritului dizolvant.Statul prezent este o unealta de dominatie a clasei capitaliste, un consiliu deadministratie al marii finante. El va disparea o data cu victoria proletariatului si

desfiintarea claselor sociale)

.) O mai justa repartitie a proprietatii nu e ideea matrice a socialismului, ci tine de ideea dedreptate sociala, universal valabila. Nationalismul se gaseste alaturi de socialism ca saconstate abuzurile capitalismului, dar nu merge cu socialismul la desfiintarea proprietatiiprivate, socializarea repartitiei etc.

n publicistica contemporana, cnd nu se ajunge la concluziile extreme ale luiMarx, Stirner, Kropotkin, G. Sorel, Ed. Berth etc., se pastreaza nsa conceptiacare duce la anihilarea completa a statului. n teoria pluralista si pragmatica aenglezilor G.D.H. Cole si Harald Laski statul avea sa apara pipernicit, o asociatieoarecare alaturi de alte grupari sociale si nicidecum deasupra (Carl Schmitt). Pede alta parte, pozitivismul si dadea si el roadele n stiinta politica si juridica. ncautarea unei definitii care sa explice autoritatea suprema n stat, Lon Duguit

avea sa spuna ca statul este un simplu fapt material, fizic, produs al diferentieriintre conducatori si condusi. Ideea de suveranitate devenea doar o ramasitametafizica, deci buna de aruncat la gunoi, idee fara sens si fara corespondentreal.

Se vede, asadar, cum toate aceste constructii negativiste si anarhice se bazeazape un individualism exaltat la paroxism. Punnd insul n centrul universului,totul va trebui reconstituit n functie de el. Astfel, statul nu mai era o realitatenaturala si istorica, bazat pe solidaritate fireasca, ci o caricatura schematica siartificiala. Istoria si destinul popoarelor sunt derivate ale economiei politice."Wirthschaft ist Schicksal" va spune Walter Rathenau ntr'o formula careconcentreaza ntreg materialismul istoric si care arata ca politicul si, cu el, ntreg

spiritualul este de fapt subordonat economicului si, deci, factorului material.Economicul dicteaza destinul popoarelor si al natiunilor. n felul acesta,nlaturat de la atributiile lui complexe si superioare, statul este redus la nivelulmeschin si trivial al particularului egoist. Dreptul public si interesele nationaledeveneau "suprastructuri" neglijabile, epifenomene ale "sfintei" proprietati.Paienjenisul attor apologii teoretice ale "omului-lup" era din ce n ce mainclcit. Un singur fapt se degaja clar: ntre stat si natiune se sapase o prapastiede netrecut. Statul aparea strain, un monstru, adversar oricarui ideal de naltarecolectiva).

) Aici, nsa, ca si la problema proprietatii, nationalismul nu ajunge la concluzia nlaturariistatului, a micsorarii puterii lui, ci la apararea unui stat care sa exprime chintesenta spirituala

a unei natiuni.n fata acestor conceptii s'au ridicat teoriile spiritualiste, metafizice. Dejaromantismul german postkantian, aceasta superba "cale lactee a filosofiei"autentice, avusese intuitia justa a lucrurilor. n raport cu teoriile mecaniciste siatomiste, care construiau abstract societatea o suma de indivizi izolatiactionnd dupa bunul plac si coborau statul la nivelul intereselor meschine aleinsului, teoria lui Hegel apare ca o aureola imperiala. Statul este o realitateindependenta si superioara indivizilor: el e "ein Iradisch Gttliche". Individul


15/40

redus la sine nsusi este o cantitate neglijabila fata de totul social, el constituind,izolat, o lipsa de sens, ceva irational. Rostul nu si-l poate gasi omul dect nntregul organic care este natiunea sau statul. Identificndu-se cu aspiratiilenatiunii, individul gaseste mijlocul de a-si mplini destinul sau de om.

Pentru Fichte, statul era tot una cu ordinea morala. Privit astfel, statul nu mai

poate fi un serv al economicului, ci o organizatie cu misiune nalta, el ntrupndcele mai sublime idealuri ale omului. Organizatia etatista apare ca fiind condusade categoria culturii si, deci, a spiritului. Statul este, nsa, identificat cu natiunea,cu viata cea mai nalta posibil a natiei care este o unitate spirituala. Sufleteleindivizilor se regasesc n sufletul natiunii sporite si nnobilate, iar participarea laviata statului este calea prin care insul se poate apropia mai mult de Absolut.Statul moral, statul cultural actualizeaza, realizeaza virtualitatile natiunii. Statuleste organizarea sufletului natiunii.

Pe aceasta linie urcatoare gasim modul de ntelegere si simtire a politicului nconceptia legionara. Dar sunt aspecte noi si specifice acestei miscari autenticeromnesti:

Dupa Corneliu Z. Codreanu, neamul cuprinde:"1. Toti romnii aflatori, n prezent, n viata,2. Toate sufletele mortilor si mormintele stramosilor,3. Toti cei ce se vor naste romni" (Pentru legionari).Se vede de aici ca natiunea apare conceputa organic si ntregitor. Neamul nu

mai este, ca n conceptiile mecaniciste, numai suma indivizilor prezentimaterialiceste, ci se compune din totalitatea generatiilor care se regasesc pe liniaeternitatii ntr'o unitate sufleteasca. Natiunea nu este numai o realitate fizica, cise prelungeste n metafizic (conceptia nationalista ontologica). Ea este o puntespre Absolut. Participnd la viata neamului astfel nteles, individul se depasestepe el nsusi pentru a lua contact cu o realitate superioara n care si gaseste unsens al existentei lui nelinistite, tragice. Insul nu mai este efemer, asa cum era nizolarea egoista, ci dureaza ct sirul nesfrsit de generatii consacrat aceluiasiideal. Statul nu este dect un mijloc de actualizare si exprimare pregnanta aspecificului si aspiratiilor natiunii. Statul si natiunea nu mai sunt despartite.

Legionarul priveste politicul printr-o viziune eminamente crestineasca.Politica nu este instinct de dominatie n interes propriu, ci este generozitate, estesacrificiu, este jertfa, adica tocmai ceva diametral opus. Cel tare lupta pentru celslab, iar n lupta aceasta el daruieste totul si nu cere nimic. El si pune n jocsanatatea lui, linistea lui, libertatea lui, sngele si viata lui. Nu pentru el, cipentru aproapele sau, pentru fratii lui inconstienti, pentru fratii sai lasi, pentrufratii sai nstrainati si vnduti, pentru salvarea si mntuirea lor.

Fericitul Augustin gasise formula lapidara a divinei morale crestine:"Transcende te ipsum"; si nu este mod mai sublim de depasire dect actullegionar. Legionarul transcende conditia sa materiala pentru a se transfigura nspirit. El iese din sine pentru a deveni altul, pentru a se darui prin fapta sa, prinjertfa sa, natiunii sale. Legionarul nvinge biologicul pentru a fi sabie si platosa aspiritului. El se depaseste pe sine si se mplineste astfel, mntuindu-se, pentru adeveni constiinta luptatoare a natiei sale.


16/40

Dar, s'ar putea obiecta si deja s'a si ntmplat ca actiunea aceastanationalista este un egoism de rasa, ca voieste salvarea unora si pieirea altora.Cum mai poate corespunde atunci miscarea aceasta cu linia de conduitacrestineasca? Obiectia este perfida si falsa. Lupta aceasta nu este lupta pentrucotropire de neamuri straine, nu este dusa pentru subjugarea altora. Lupta

aceasta nu este dect legitima aparare a unui popor atacat. Este apararea fiinteilui spirituale, apararea credintei lui si a formelor de viata stramosesti, care,fiindu-i rapite, nseamna pieirea lui. Si pot lasa sugrumata viata mea materiala,pot lasa jefuit avutul meu personal, dar nu pot lasa pieirii viata copiilor mei,sufletul parintilor mei, mormintele n care se zvrcolesc oasele celor care si-auvarsat sngele pentru pamntul acesta. Nu pot lasa o conditie de sclav nepotilorsi urmasilor mei. Sunt dator sa apar fiinta neamului din care fac parte.

Dar, se va spune, apararea nseamna lupta, chiar n cazul unei apararilegitime si crestinul veritabil nu raspunde urii dect prin dragoste. Obrazuluipalmuit i ntoarce celalalt obraz. Da! O pot face aceasta eu, individ izolat sinumai pentru mine personal, n nici un caz nu o pot face pentru fratii mei.

Interventia mea pentru apararea fratilor mei este altruism, si altruismul estecrestinism. Sa mi se dea voie sa apar mai degraba pe cel care pretuieste aceleasivalori ca si mine. ntr-o privinta, nu putem iubi dect pe cei asemeni noua, peacei cu care ne ntlnim n credinta si gnd, n fapta si aspiratii. Pe cel care nsavrea sa-mi distruga tot ceea ce da sens vietii mele, pe cel care vrea sa-mi smulgachiar credinta si mntuirea mea, religia mea, nu-l pot tolera. Aparnd fiinta measpirituala, eu apar crestinismul, cea mai sublima dintre valori, si prin aceasta eusunt salvat. Nu pot suferi ca un popor cu fire de vampir, cu pofte animalice, sa-mi murdareasca tot ceea ce eu am mai scump. Poate as face-o daca ar fi numaipentru mine. Dar este ntreg neamul meu, prin cei morti, prin cei prezenti, princei ce vor veni.

"Noi, romnii spunea Corneliu Codreanu , avem raspunderea istoricantreaga a existentei Romniei Mari". Si n alta parte: "Sa iertati pe cei ce v'aulovit din porniri personale. Pe cei ce v'au chinuit pentru credinta voastra nneamul vostru romnesc, nu-i veti ierta".

Aceasta este justificarea legionarului. Sunt, poate, popoare, dupa cum suntindivizi, care pot trai fara Biserica, fara Stat, fara Familie, fara Lege, faraMorala, fara Credinta; care-si amesteca viata ntr'o promiscuitate materiala simorala asemeni dobitoacelor. Eu nu pot. Eu vreau sa fiu lasat pe pamntulacesta sa ma rog si sa traiesc asemeni stramosilor mei.

Contra rauvoitorilor care confunda, n mod voit, ideea de ordine cu ideea deconstrngere si oprimare politica, contra celor care vorbesc n numele unuiliberalism si individualism anarhic si dizolvant, Corneliu Codreanu raspundelimpede: "Miscarea Legionara nu se ntemeiaza exclusiv nici pe principiulautoritatii, nici pe acel al libertatii. Ea si are temeliile nfipte n principuldragostei" (Pentru legionari). Legiunea nu vrea mpilarea, ci eliberarea acestuipopor umilit si condamnat mortii. Ea porneste cu dragoste si jertfa. Ea vrea sanlature vrajba dintre frati si propune acestui neam o viata crestineasca simorala. Ce suferinta si oprimare poate fi supunerea consimtita, constienta fatade imperativele patriei? Prin participarea la ntregul national, individul se


17/40

ntrece pe sine, nnobilndu-se. El vine singur sa se nroleze n armatele verzi:nu-l cheama nimeni, daca nu-l ndeamna sufletul (a se vedea modul de"recrutare" n Legiune). Legiunea vrea sa nchege natiunea ntr-un stat national.Ea vrea sa integreze n aceasta organizare toate categoriile sociale, toate clasele,nfratite n acelasi spirit si n aceeasi credinta. Paturile sociale nvrajbite si

asmutite unele contra altora se vor strnge iar laolalta ca sa cnte plngndaceasta renviere trzie.Conceptia politica a Legiunii este antiindividualista. Ea cere ncadrarea insilor

n cuiburi grupuri nmanuncheate ntru aceeasi dragoste si ideal. Este contraliberalismului, dar nu este contra libertatii. Legiunea vrea organizarea natiunii,si nu se poate organiza nimic fara o ierarhizare, fara o subordonare sisupraordonare a functiunilor si persoanelor n stat. Va fi nu o ierarhizarearbitrara, ci una a meritelor si a tinutei morale. Conceptia politica legionara estespiritualista. Ea vede salvarea ntr-o viata religioasa si etica pe care statul estechemat s'o organizeze potentnd-o. Viata romnului n statul legionar va fi ofratie de cruce.

Misticismul romnescMotto:Credinta este siguranta neclintita n lucrurile nadajduite, ncrederea ferma n

lucrurile care nu se vad. Sfntul Apostol Pavel (Evrei 11,1)Occidentalistii nostri, grabiti sa ne civilizam si noi, au negat misticismul

romnesc pentru simplul fapt ca domniile lor l-au considerat "obscurantism","nebulozitate", ba chiar "primitivism". S'a sustinut de catre acestia ca n modfiresc romnul are o structura realista, naturalista, pozitivista si, deci,antimetafizica. "Desigur spuneau acestia, bucurndu-se perfid este o marenenorocire ca nu suntem religiosi, dar aceasta este realitatea". Si cum vei putealupta mpotriva unui fapt natural, dect artificializnd si, deci, alternd o fireautentica? Adevarul este, nsa, spuneau acestia, ca romnul se mpartaseste din

acelasi spirit latin: clar, distinct, geometric; el este un rationalist, cu spirit criticviu, refractar unui crez nflacarat sau unui mit. El calca pe pamnt ferm siniciodata n'ar putea ntelege elucubratiile abracadabrante ale unei gndirimistice. N'au lipsit nici pronosticurile care profetizau ca n cultura romneascava lipsi ntotdeauna latura filosofica, pentru ca romnul nu este si nu poate finfiorat de probleme si nelinisti metafizice. Verificarea acestei pareri, de altfel,s'a dat cu prisosinta. Anume: cei ctiva "gnditori" romni, care profesaserafilosofia la catedra, nu izbutisera sa dea la lumina dect costelive lucrari deseminar rationalist ngust, n cazul cnd nu practicau eclectismul peticit pestrit.

Si, totusi, occidentalistii nostri, daca au fost de buna credinta, s'au nselatamarnic: Misticismul este o conditie de existenta a unui popor. G. K. Chesterton

o spune frumos: "Misticismul tine de oameni sanatosi. Atta timp ct ai mister,ai sanatate; cnd distrugi misterul, creezi morbiditate. Omul de toate zilele a fostntotdeauna sanatos, fiindca ntotdeauna a fost mistic. El a ngaduit crepusculul.El a avut ntotdeauna un picior pe pamnt si altul n lumea znelor".

Romnul nu ar fi putut exista fara simtul metafizic. De altfel, gndireapopulara cuprinde o ntreaga filosofie, dar nu o filosofie discursiva, tiparita, ofilosofie-haina de parada sau o filosofie-profesiune, ci o filosofie implicita, traita,ncorporata n viata, o filosofie care are radacini adnci n sufletul lui. Taranul


18/40

nu are o cultura declamata, redundanta, expusa, jucata, reprezentata, ci ocultura discreta, interioara si sincera, o cultura realizata cu orice gest, cu oriceactiune, cu orice manifestare a omului "simplu".

Ne-am obisnuit sa ntelegem prin cultura suma creatiilor omului (opere dearta, de literatura, de arhitectura, sisteme de filosofie etc.) si mai putin, sau

deloc, starea unui suflet fata de valorile ideale. Viata noastra aservita materieine-a facut sa ne oprim mai mult n forme exterioare si sa cautam mai multaparenta dect cauza interioara). Am uitat ca produsele spiritului nu ar existafara spiritul nsusi si ca ar fi zadarnice fara un suflet care sa le traiasca,realizndu-le n viata sa. Confuzia a venit de la obiectivarile exterioare. Sufletula modelat materia, dndu-i sens si surs, a naripat-o, facnd-o sa poartenostalgia cerului; dar aceasta obiectivare nu a putut fi o realizare. Spiritul, prinprisma teluricului, a fost alterat, falsificat.

) Prin faptul ca vorbim de o cultura implicita si de o imanenta a spiritului n materiaorganizata, nu trebuie sa confundam cultura cu starea naturala. Cultura este o anumitanatura: este natura transformata prin contactul ei cu lumea de dincolo, natura n care a fost

ncorporata raza cereasca a unei valori, partea din ea n care Dumnezeu si-a trimis zmbetul,

realizarea infinitului n finit, a vesniciei n efemer. Cultura este natura care devine constientade sensul ei n eternitate.

Plecnd de la confuzia care s'a facut ntre cultura propriu zisa si afisajulextern, obiectiv fastul, ditirambul, grandilocventa occidentalistii au voit canoi sa mprumutam o cultura straina si au negat misticismul nostru. Dar nupoate exista filosofie si nici cultura fara misticism, deci fara credinta.

Romnul, n literatura lui, n cntece, n modul sau de viata, n atitudinea luifata de moarte, de boala, de nenorocire, de pacat, exprima conceptia sa asupracosmosului. Exista o metafizica (si nu poate exista metafizica fara un graunte demisticism) a acestui popor, dar nu a fost descifrata pna la ncercarea lui LucianBlaga. Si Blaga a nteles acest lucru tocmai pentru ca nu s'a oprit la sensul

obiectiv si pur exterior al culturii. Pentru acest filosof romn cultura este"modul specific de a exista al omului n univers. Este vorba de o mutatieontologica, mutatiune care deosebeste pe om de celelalte animale si care esterezultatul eforturilor omului de a-si revela Misterul. Omul singur este creator decultura, si aceasta datorita trairii lui ntru mister si revelare").

) Convorbiri cu L. Blaga, de M. Eliade, n Vremea, 22 august 1937.Deci modul specific de a raspunde mediului extern, de a trai n acest mediu,constituie stilul de cultura al unui popor. Sistemele de valori sunt, de fapt,moduri caracteristice si autentice de a fi si de a te defini n viata. Daca nsa osocietate mprumuta valorile (moduri specifice de a fi) altei comunitati, intervinen viata acestei societati debitoare o falsificare a fondului natural si o fatala

dezaxare. Ramne o singura cale de salvare: regasirea reactiunii firesti nunivers.Daca au fost motive de scepticism cu privire la posibilitatile filosofice si mistice

ale romnului, aceste motive au fost provocate n primul rnd de faptul ca ne-amgndit mai mult la o cultura moarta, obiectivata, detasata de suflete si apoi defaptul ca ncercarile asa zis filosofice de pna acum au apartinut "claselorsuprapuse" patura sociala care, chiar daca nu este nstrainata de tot, esteinfiltrata cu mentalitatea luciferica, iluminista, intelectualista.


19/40

Blaga a explicat-o si altfel n discursul sau de intrare n Academie. Facnd"elogiul satului", a aratat ca orasele s'au desfacut de preocuparea problemelorultime, adica de nelinistea metafizica si de contactul cu transcendentul, tocmaipentru ca s'au departat de contactul direct cu natura si cu stihiile. Darcuvntarea noului academician nu a fost nteleasa si a trecut neobservata pentru

ca ascultatorii erau de mult cufundati n somnul spiritului pozitivist. Si aceastafiindca asa zisa cultura romneasca s'a dezvoltat sub auspiciile unei gndiri siconceptii materialiste, rationaliste.

Facultatile noastre consacrate studiului filosofiei ntretin profesori care sitagaduiesc de la catedra propria lor misiune, profesori de filosofie care nu credn metafizica. Universitatile noastre sunt afectate de naturalism beotian, dematerialism si ateism, de scepticism dizolvant, de amoralism. Profesorii se plngca nu produce roade samnta sublima aruncata de ei n sufletul nvataceilornauciti si dezorientati, cnd tocmai cauza principala a descompuneriiuniversitatilor sunt ei.

Religiozitatea si misticismul romnesc nu au nevoie de dovezi fabricate. Toata

istoria tragica a acestui neam sta marturie. Toate razboaiele avute de voievoziiromni au fost sfinte si purtate pentru apararea fiintei noastre spirituale si acrestinismului. Pentru luptele duse si pentru felul cum multumea Cerului dupaizbnda, Stefan cel Mare este numit sfnt (iar Biserica l'a trecut n rndulsfintilor cu cinstire, prin actul de canonizare din 1992, n.red.). O marturisescbisericile multe (acele vechi) avntate spre slava pe toate orizonturile romnesti,bisericile pe care un stat ateu le lasa sa cada n ruina. O dovedeste linistea seninaa sateanului n fata mortii, mpacarea cu sine n cosmos, adnca ntelegere asemnificatiei momentului mortii; o dovedeste "fenomenul" de la Maglavit, undeun cioban simplu a vazut pe Dumnezeu cu adevarat, pentru ca a crezut n El.

Dar sa fim ntelesi de cei care vor sa fie detractori cu orice pret si care vorbesccu oroare de credinta si de mistica. Noi nu credem ca mistica este o nlaturare aratiunii n ntregime si nici o suprimare a functiei inteligente, ci justa ntelegere alimitelor si exceselor ratiunii). De fapt nu este un raport de opozitie ntre lumeatranscendentului si cea a simturilor. Misterul se poate integra firesc n lumeafaptelor tangibile. Legionarul si-a dat seama de incapacitatea logicului de acuprinde ontologicul.

) Stim ca intelectul este mai mult un mijloc de organizare si ntelegere a lumii materiale. nlumea spiritului, logicul - cu obiceiul sau de a schematiza si de a proceda economic, de a prividiscontinuu si fragmentar prin prisma simbolurilor si limbajului - nu poate fi un mijloc decunoastere; a se vedea Bergson.

Sterilitatea culturii noastre se explica prin lipsa sentimentului metafizic si aspiritului religios. Noi ne-am oprit asupra concretizarilor materiale, asupra

exteriorului. Am pretuit mai mult arhitectura dantelata si domurile marete,dect fondul sufletesc care le-a produs. n conceptia noastra esteticul a coplesitmoralul, iar metafizicul, religiosul. Am confundat cultura cu creatiile materialeale civilizatiei pentru ca ne-am oprit la expresie si la forma. Am cautat santelegem si am uitat sa traim. Judecata obiectiva ne-a obisnuit cu "pathosuldistantei" si de aceea nu ne-am mai putut atasa de nimic. Cultura noastra adevenit un bagaj si oamenii "de cultura" niste hamali culturali. Si toate acesteapentru ca am voit sa ofuscam sufletul, sa obiectivam toate, pentru ca am voit o


20/40

judecata emancipata de sentiment, o ratiune pura. nsa ratiunea pura nu sepoate gasi nicaieri la oamenii reali.

Misticismul legionarMotto:De la Icoana si altar am pornit.Ion I. Mota (Cranii de lemn)

Lasati loc liber sufletului.Corneliu Z. Codreanu (Pentru legionari)

Una dintre caracteristicile spiritului legionar si poate cea mai pregnanta este misticismul. Nici fascismul care acum este clerical, n buna parte dinoportunism politic , nici national-socialismul nu au aceasta nota specifica. Prinaceasta se dovedeste nca o data reaua vointa a celor care pretind canationalismul romnesc este "marfa de import".

De la nceput Miscarea Legionara s'a asezat sub semnul transcendentuluidivin. n jurul unei icoane, purtata n temnite si constituind mereu prilej denaltare si ntarire sufleteasca, s'au nchegat primele legaminte si primelencrederi n rodnicia actiunii ncepute. Loviti din toate partile, nentelesi nici defratii lor, izolati, acesti ctitori ai luptei nationale au avut ntotdeauna un punct desprijin neclintit n credinta lor. Atunci cnd erau mai persecutati, cnd viata lor

era pusa la grea ncercare, ei au ngenuncheat si s'au rugat n fata altarului.Cum s'ar putea explica nenteleasa, sublima lor intransigenta, perseverenta

lor, drumul lor luminos, implacabil, niciodata cu meandre, daca nu prin gratiacereasca pe care au invocat-o ntotdeauna? Prin ncrederea lor nezdruncinata,nepusa la ndoiala niciodata, ei exprima prima miscare politica romneascacontemporana autentica. Pentru ca actiunea legionara si are radacinile adncnfipte n sufletul autohton, n credinta stramoseasca, n traditia si traireaadevarat romneasca. Asa se explica jertfa lui Mota si Marin, asa se explicafaptul ca Legiunea este singura organizatie politica romna care a putut produceeroi si martiri.

Dar spiritul legionar este nca mai cuprinzator: el reactioneaza mpotriva

iluminismului, a rationalismului ngust si a intelectualismului. El stie bine rolulpustiitor si dizolvant al spiritului critic plin de suficienta si de infatuare.Legiunea stie ca n numele intelectului pur a fost alungat sufletul, schingiuit,schematizat, dezumanizat. Aceasta miscare romneasca a avut de la nceput liniasi atitudinea justa. A nteles lipsa de rod a "ratiunii pure", imposibilitateaacesteia de a cuprinde si descifra inefabilul, transcendentul. A vazut uscaciunealasa a "nteleptului" iluminist. Legionarul, care a pastrat tot timpul contactul cutranscendentul si cu universul supranatural, care nu a negat niciodata sufletul,n numele unei functiuni de adaptare la lumea materiala (intelectul), pentru ca-lsimtea n el puternic, nu putea tagadui libertatea, nici spontaneitatea, niciadeziunea entuziasta la ideal. Toate acestea erau pentru el realitati traite.

Corneliu Z. Codreanu exprima n acest sens sufletul viu al Legiunii:"Multimile au cteodata contactul cu sufletul neamului. Un minut de viziune.Multimile vad neamul, cu mortii, cu trecutul lui. i simt toate clipele de marire,ca si pe acelea ale nfrngerii. Simt cum clocoteste viitorul. Contactul acesta cuneamul ntreg e plin de nfrigurare, de cutremur. Atunci multimile plng.

Aceasta va fi fiind mistica nationala, pe care unii o critica pentru ca nu stiu ceeste si pe care altii nu o pot defini pentru ca nu o pot trai.


21/40

Daca mistica crestina cu finalul ei, extazul, este contactul omului cuDumnezeu, printr'un salt din natura umana n natura divina (Crainic),mistica nationala nu este altceva dect contactul omului sau al multimilor cusufletul neamului lor printr'un salt pe care l fac din lumea preocuparilorpersonale n lumea eterna a neamului. Nu cu mintea, caci aceasta o face orice

istoric, ci traind, cu sufletul lor" (Pentru legionari).Sau n alta parte: "Nici mbracarea camasii verzi si nici salutul nu sunt deajuns ca cineva sa devina legionar. Nici chiar ntelegerea rationala a MiscariiLegionare. Ci numai conformarea vietii cu normele de viata legionara. Pentru caLegiunea nu este numai un sistem logic, o nlantuire de argumente, ci o traire.Dupa cum cineva nu este crestin daca cunoaste si ntelege Evanghelia, cinumai daca se conformeaza normelor de viata afirmate de ea, daca o traieste"(Pentru legionari).

Spiritul legionar este diametral opus aceluia care ntelege totul, dar nu poateadera la nimic; care stie totul, dar nu poate nfaptui nimic. Spiritul legionar esteopus aceluia care vorbeste facnd apologia moralei si traieste imoral, care se

exprima n numele unor sentimente pe care nu le cunoaste, n numele unor ideicare nu au nici o aderenta cu sufletul sau.n pasajele citate din cartea Sefului Legiunii revine ca un laitmotiv cuvntul

"traire". Cultura si transfigurarea interioara sunt singurele care pretuiesc.Cultura implicita, chiar daca nu este exprimata si afisata, pretuieste mai multdect oricare alta. Ce folos daca ne vom extazia n fata unor valori pe care levom gasi frumoase si juste, daca nu ne vom transforma viata dupa ndemnul lor,daca nu le vom ncorpora, realizndu-le n actiune, n manifestarile noastre. Nuputem nsa sa ne atasam de o valoare dect cu sufletul ntreg, si nu prin ratiuneapura. Convingerea nu se poate cstiga prin argumente.

Legiunea vrea o schimbare a omului n sensul revenirii la om. Alungndpozitivismul, scientismul dezolant, materialismul ateu, spiritul legionar vreantoarcerea la credinta, la divinitate. Un stat care sa se desavrseasca sub semnulcrestin, prin suflet crestin, iata revolutia legionara.

"Telul final nu este viata, ci nvierea" (Pentru legionari). Dar nvierea esteposibila si n viata aceasta, nvierea ntru spirit. Destinul specific al omului estetraire pe plan divin si spiritual. Omul nu poate gasi un sens vietii si existenteidect realiznd gndul lui Dumnezeu n lume. "Noi spunea Max Scheler nuntelegem viata sociala dect atunci cnd o privim n lumina comuniunii cuDumnezeu" (Vom Ewigen im Menschen)."Natiunea spunea profesorul Nae Ionescu este o comunitate de iubire siviata". Depasirea intereselor personale pentru transcendere n comunitateaspirituala care este natiunea este sensul vietii insului. Prin aceasta el serealizeaza ca fiu al crestinismului. Sacrificndu-se pentru fratii sai, el simplineste destinul, mntuindu-se.

EroismulMotto:Traieste primejdia.NietzscheAm trait, asadar, cu gndul si cu hotarrea mortii.Corneliu Z. CodreanuCultura "moderna" a creat tipul burghez, acelasi pretutindeni, fiinta strmba

si caricaturala, n care omul nu mai poate fi recunoscut. Viteazul Renasterii,care se credea n nfumurarea lui regele universului, a devenit un biet parazit


22/40

si un idolatru al produselor tehnicii. nvatat cu serviciul masinii, s'a dispensattreptat de exercitiul organelor sale naturale. Electricitatea, puterea aburului sirazele de tot felul au suprimat distantele, au redus spatiul, timpul si efortul,oferind omului la ndemna unui buton sau al unui dispozitiv elementar serviciulprompt al placerii, distractiei si interesului. Corcolit la adapostul unei vieti

comode, a devenit excesiv de grijuliu de propria-i persoana si feritor. A nceputsa ocoleasca sistematic mprejurarile n care ar putea aparea riscul, cine stiecum. Curajul a nceput a fi asimilat, n definitia lui, "inconstientei". Eroismul vafi privit, din perspectiva lui, ca actiune a dezechilibrului mintal, adescreieratului. Omul modern prefera sa traiasca actele de eroism lacinematograf asezat moale n fotoliu sau n romanele cu ai caror eroi oramasita uitata din el se identifica n reveria lecturii (care, de altfel, nucomporta riscuri!).

Aspectul lui obez si tnd este de-a dreptul hidos. Cnd merge, calca precaut,cnd se opreste, rasufla din greu, ca o locomotiva suprancarcata. Pozitia cautatade el este aceea simbolica platitudinii: orizontala; pe aceasta o cauta, grohaind n

halatul si papucii sai. E gras, pentru ca toate actiunile care ar cere din partea luio ct de mica cheltuiala de energie sunt economisite. n cadrul domestic,servitorul suplineste functiunea neutilizata a minilor si picioarelor sale. nstrada l asteapta trasura, tramvaiul sau automobilul. La restaurant, chelnerul;la frizerie, la baie, la lustragerie etc., oamenii meseriei. n gara, pentru valizele"boierului" si chiar pentru bilet, asteapta hamalul rupt si mizer, flamnd debacsis, cu un "saru' mna" mereu disponibil.

Orizontul lui s'a restrns la extrem. Carnea crescuta dizgratios l ofusca,subjugndu-l cu totul. Ochii abia mai privesc lumea din afara printr'odeschizatura redusa de asaltul cotropitor al grasimii. Pentru urechi are vata.Singurul simt dezvoltat si rafinat n nuante este simtul gustativ, cultivat cu grijasi constituind punctul de onoare al "domnului". Singurul autor pe care l citeazademn este Brillat Savarin cu Phisiologie du Gout. De altfel, toata energiadumnealui si-o conserva pentru mesele care prin "gustari" si "aperitive" s'aunmultit simtitor. Unica ocazie n care devine activ si grabit este momentul cndintervine singur la prepararea savanta a unei retete alimentare numai de elstiuta. Atunci faptura lui se transfigureaza. Transpiratia l scalda abundent sibalele anticipeaza, n gura lui, gustul mncarii n preparatie.

E jovial si vorbaret. Gesticuleaza caricatural n hainele sale largi, destul delargi ca sa permita o noua crestere de volum. Psihicul si comportarea lui suntfeminizate. Se emotioneaza superficial si plnge usor. Este ipohondru. Presupuneca a contractat toate bolile posibile. Geme si se vaita tot timpul.

n conceptia sa i place sa se numeasca "european constient", "progresist" sirationalist, pacifist si om al masurii medii. Condamna pe "reactionari" acestiprimitivi ai credintei si traditiei.

nsa iluministul, emancipat de superstitii, este un neegalat fricos. La cel maimic fosnet holbeaza ochii mari, cutremurat. Pe strada se teme sa nu fie calcat detramvai, n casa se teme de curenti. Se crede urmarit de hoti si si socoteste viatapermanent amenintata. n realitate se gndeste numai la el, la viata lui, care-ieste extrem de scumpa. Este un perfect homo perse.


23/40

Sufletul sau s'a pipernicit pna la anihilare. A devenit conciliant si iertatorpentru ca este las; a devenit tolerant pentru ca este imoral; nu mai protesteazacontra ilegalitatii savrsite n fata lui pentru ca el nsusi procedeaza cunedreptate.

Nimic nu mai strnge faptura lui flasca si bleaga. Nimic nu mai biciuieste

nesimtirea lui de bruta. Nici revolta si nici entuziasmul nu-l mai scoate dinconditia lui de molusca de apa calduta. Nici un ideal si nici o aspiratie nu-iconsteleaza visurile sale animalice. Nu stie ce-i asceza si nici renuntarea. Nupoate participa la nimic pentru ca s'a detasat de tot ce nu este interesul saupropriu. Unica lui ratiune de a fi este banul si cstigul material. Blazati aiaspiratiilor nalte si sclavi ai simturilor, lipsite de constiinta, aceste fiinte moli sinevertebrate si-au vndut pentru grasimea si huzurul lor tara strainilor, auntinat memoria pura a stramosilor si au prefacut istoria nationala ntr'o imensamocirla).

) Iata cum l prezinta Stefan Zweig, n lucrarea cu acelasi nume, pe Erasmus deRotterdam, acest spirit liber, tipul omului universal si cosmopolit, al omului teoretic, creat din"cultura" inaugurata o data cu Renasterea; un exemplu tipic pentru noi: "Omuletul acesta

sedentar, care traieste mai mult nchis n odaie, se nveleste nencetat n vesmintegroase, tivite cu blanuri, cu mneci largi si ntotdeauna si acopera cu bereta de catifeacapul plesuv de timpuriu, ca sa-l apere de suparatorii curenti de aer. Aceasta estefigura unui om care nu traieste n plina viata, ci n gndire". n alta parte: "Eminent eleval lui Epicur, el este extrem de pofticios cnd e vorba de mncaruri bine gatite; are nsao nespusa frica de bucate rele, caci stomacul sau se razvrateste daca i se da carnealterata si chiar numai mirosul de peste l strnge de gt". Apoi: "Dar spaima sa ceamare e ciuma, care trecea pe atunci pustiitoare din tara n tara. Cum aude ca molimacea neagra s'a ivit, fie chiar la sute de mile departare, i trec fiori de gheata pe spinaresi ndata si trage cortul si fuge cuprins de panica, indiferent daca mparatul l poftestela sfat sau daca e solicitat prin cele mai ademenitoare oferte". Si: "Erasmus secutremura la simplul nume al mortii".

Dar n fata acestor monstri umani, scaldati n balta glodoasa a materiei, se

ridica pretutindeni o lume noua. Cu fruntea-i nepatata nazuieste spre Cer sicntecu-i inedit cutremura vaile si sufletele.

n tara aceasta, n fruntea ei, cercetas temerar al viitorului, merge legionarul.El nu a cunoscut si nu cunoaste moliciunea senzuala, ci viata dura, pusa nserviciul unui ideal. El nu traieste acea atmosfera bolnavicioasa de marasm siindiferentism, de scepticism, specifica spiritului critic si negativ, ci constiinta viesi activa a unei misiuni. El constituie o afirmare vijelioasa a acestui neam lovit,zborul cel mai avntat si cel mai pur. Tinuta lui va fi dreapta si zvelta. Chipul luisenin, dar patruns de seriozitatea crezului pe care-l realizeaza prin fapta sa.Alaturi de poet, o natiune ntreaga l va ntmpina, fericita: "Uite-i!/ Arsi desoare, aspri,/ ndrazneti,/ Crainici noi ai unei noi vieti"

Legionarul brav, cu snge rece, curajos si prompt la actiune, este singurasperanta a renvierii tarii acesteia.Ar trebui nsa cuvinte neobisnuite, vorbe sarbatoresti ca sa se poata exprimafiinta lor ngereasca. Pentru ca esenta lor n lumea aceasta cazuta este aproapeinefabila. Pentru ca substanta din care sunt ei constituiti este spiritul de jertfa,iar sacrificiul nu mai este astazi obisnuit. De aceea sunt asa de greu de nteles,asa de dificil de deosebiti de altii. Omenirea de attea veacuri descrestinata,dezbracata de ideal traieste dezamagita si circumspecta. Ea nu mai crede de


24/40

mult n posibilitatea altruismului si generozitatii, a tinutei morale si sincere. Or,tocmai aceste trasaturi formeaza specificul legionarului.

Cea mai sublima actiune de care este capabil legionarul este jertfa suprema,eroismul, adica fapta mplinita cu riscul vietii. Nimic nu poate mpiedicaatingerea tintei propuse, pentru ca el prefera moartea vietii de sclav. "Am trait

cu gndul si cu hotarrea mortii", spune Capitanul Legiunii. Si aici sta secretuleroismului legionar. A apara o cauza sfnta, chiar cu pretul vietii, este singurajustificare a omului, atunci cnd acea cauza este aureolata de sensul spiritului.Este totuna a muri tnar sau batrn: sfrsitul vietii este inevitabil. Dar nu estetotuna a muri eroic sau las.

Legionarul nu se teme, pentru ca el crede n rostul transcendent al acesteilumi. El stie ca "acel ce sufera, acela va nvinge". El stie ca viata legionara estefrumoasa, dar nu prin bogatie, nici prin petreceri si nici prin lux, ci "prinmultimea primejdiilor pe care le ofera legionarului, frumoasa prin nobilacamaraderie care leaga pe toti legionarii din ntreaga tara ntr'o sfnta fratie delupta; naltator de frumoasa prin neplecata, prin barbateasca atitudine n fata

suferintei" (Carticica Sefului de Cuib). Legionarii traiesc intuitia sensului eroical existentei. Ei stiu ca viata nu este o mocirla a moliciunii senzuale si alibertinajului carnal, ci un vast cmp de lupta. Legionarul are ca devizaprincipiul lui Seneca: "Cine stie sa moara nu va fi rob niciodata". Legionar nudevine dect acela care a trecut "examenul durerii", "examenul barbatiei" si"examenul credintei".

Pragmatismul legionarMotto:Am anfang war die Tat.W.F. Goethe (Faust)Nu o negare a intelectualitatii, ci o potentare a ei, n sensul virilizarii sale.Vasile

MarinEvul modern a mai produs un hibrid: omul teoretic. Traind n birou, departe

de realitate si experienta, el reconstituie lumea prin cartile si trairile altora.Constiinta lui se hipertrofiaza monstruos n raport cu posibilitatea de aplicaredin ce n ce mai redusa. El poate prevedea toate aceste posibilitati si le traieste ngnd cu anticipatie. Contactul lui cu realitatea facndu-se prin intermediul ideii deci indirect si impersonal el va falsifica treptat mai mult datele lumiiexterne.

Punerea n practica a ideilor lui va deveni din ce n ce mai anevoioasa. naintede a pasi la o hotarre, el va analiza minutios toate conditiile, toate motivele sitoate obstacolele. n aceasta situatie pozitiile antinomice fata de un obiectivoarecare nu vor ntrzia sa i se reprezinte. Deliberarea cu sine nsusi se vaprelungi maladiv pna la exasperare. Cetateanul n chestie si va urmari

propriul proces intelectual al disputei ideilor ca un spectator. Abuzul deintrospectie va duce n mod firesc la abulie, la incapacitatea de a lua oricenensemnata decizie, la cea mai banala actiune. Tipurile de felul lui Fr. Amiel siM. Proust vor apare mai des.

Aceeasi hipertrofiere a constiintei de cabinet va preface viata ntr'o continuaproblema. Omul, n loc sa traiasca, va rationaliza si va gndi). El se va detasaastfel de trairea autentica, ncercnd n toate ocaziile sa-si justifice atitudinile.Pastrnd mereu luciditatea spectatorului, nu va mai putea participa ntreg la


25/40

actiunea sa. Idei nefolositoare vor mobila intelectul sau si vor mpiedica trecereala fapta.

) Un exemplu de terorizat al autoanalizei interne ni-l ofera Fr. Amiel n Jurnalul sau.n viata publica, deformarea aceasta va lua alt aspect. Verbalismul steril se va

substitui tot mai mult actiunii. Consiliile, conferintele, consfatuirile, comitetele,

subcomitetele, delegatiile, discursurile, expozeurile vor amna mereu trecerea lafapta. Politica ce a patimit mai mult din pricina acestei plagi parlamentariste se va tine mereu n marginile unei virtualitati lase, conciliante, nevirile.

Efectele vor fi repede evidentiate:1) Momentul prielnic pentru interventie va fi pierdut si proiectul studiat n

amanunt de o armata de experti corelati va fi ratat.2) Antagonismul de pareri va distruge unitatea de vointa si vor slabi reciproc

convingerile. Scepticismul se va strecura pe nesimtite n sufletele tuturor si se varaspndi si n rndurile multimii). Rezultatul va fi sterilitatea si chiar regresul fata de progresul altora.

) O cauza a acestui haos politic este, desigur, si descentralizarea puterii. Aici iese nevidenta un defect principal al democratiei. Fiind mai multi sefi, vor fi mai multe pareri, deunde disputa si ntrzierea faptei.

Viciile acestui mod de a ntrzia reactiunea, amnnd pna la exasperarehotarrea ferma, aveau sa-si scoata curnd n relief efectele nefaste. Reactiuneatrebuia sa vina.

Si a venit de la popoarele care au ntemeiat lumea noua, n lupta cu viataaspra si cu conditiile neprielnice, iar atitudinea ei s'a numit filosofia pragmatista.Potrivit ei, trebuie sa procedam la o triere a bagajului nostru intelectual. Suntidei care nu au nici un rost si care nu merita ntru nimic veneratia noastrapentru simplul fapt ca nu au corespondent n realitate, nu pot fi aplicabile si nusunt eficace. William James va vorbi de un cimitir al adevarurilor moarte si de opaleonotologie a ideilor apuse. Este adevarata numai reprezentarea, ideea care

se verifica n fapt, care reuseste si are succes. Tot ceea ce nu a reusit este oeroare. "Adevarul enunta ceea ce va fi, prepara actiunea noastra viitoare"(Bergson, n introducerea la Pragmatismul lui James). "A poseda ideiadevarate nseamna a avea instrumente pretioase pentru actiune".

Desigur, aceasta tinta este exagerata si filiatia ei se marturiseste empirista siutilitarista. Singurul lucru bun pe care istoria gndirii avea sa-l retina dinpragmatism era: necesitatea revenirii la concret si, mai ales, experientaautentica. Omul nu mai trebuie sa accepte un sistem de valori universal siomogen, ci trebuie sa se aseze singur n fata realitatii pentru a-si construigndirea pe baza unei confruntari proprii. Se simte nevoia de autentic, nevoia defapta, nevoia de a tine contactul cu realitatea. A trecut vremea problemelor

artificiale, adoptate cu nefireasca nfiorare, extazierea n fata unor teme cu caresufletul personal nu are nici o aderenta.Si mai ramne din pragmatism nevoia de a face din idei forte ale actiunii. Nevoiade virilizare a zestrei intelectuale. Omul sa nvete prin ajutorul propriilor salefapte. Psihologia a aratat ce rol creator au imaginile de miscare (chinestetice)pentru viata activa, pentru adaptarea la realitate si pentru traducerea n fapt areprezentarii.


26/40

Acest imperativ al vremii, strnsa corelatie a ideii cu fapta, l-au nteleslegionarii. Au trait pragmatismul instinctiv pentru ca sngele secular protesta nei mpotriva expectativei lase si i ndemna sa reactioneze. Ei au avut de lanceput intuitia justa. De aceea au nlaturat discutiile, verbiajul steril,frazeologia inutila si dizolvanta, disputa generatoare de ura.

Ei si-au facut educatia actiunii n "tabere de munca" si pe santier. Acolo autrait bucuria faptei cladite spornic n tacere si disciplina. Acolo au vazut rodulmuncii diriguite de un crez si ordonate de un ideal. Acolo au simtit fiorulnaltator al ctitoriilor din tara noua. Prin marsuri lungi, prin viata n aer liber sin soare, prin organizatia "militareasca" si-au otelit vointa, biciuind tendinteleabulice. "Numai naturile viguroase ndraznesc sa voiasca", iata principiul carearata calea educatiei prin fapta. Capitanul a spus-o raspicat: "Nu vorba.Fapta"! La ce mai foloseste discutia anarhizanta?

Aceasta miscare militeaza pe linia dreapta a instinctului national, careniciodata nu da gres. Viata lor a legionarilor aspra, viata lor austera si sobra,viata lor virila exprima vointa stramosilor: "n mprejurarile decisive ale

istoriei, popoarele vad mai clar dect guvernantii lor. Ele vad atunci prin ochiimortilor lor", spune Gustave le Bon.Ivirea Legiunii a pus sfrsit revoltatilor de salon si cafenea, celor care pun

tara la cale batnd cu pumnul n masa n cercul subalternilor obligati sa asculte,dar care tremura si se blbie las n fata nevoii de actiune, si a celor caredesfasoara teorii salvatoare, dar care nu reusesc sa duca la bun sfrsitprogramul unei zile. Clubul este nlocuit cu santierul. Sa vina acolo cei care vorsa traiasca viata demna si libera, sub cerul limpede si rasaritul cald. Acolo ei vorcladi cu minile lor ctitoria unei Romnii vii si autentice.

Viata legionarului este deci voluntarism, este activism, este reactiunea contraintelectualismului steril, a contemplativitatii visatoare si inadaptate momentului,mpotriva tinutei paralizante a spiritului critic si perfid al celui fara de tara. Estenlaturarea scepticismului, a atitudinii caldute si neutre, a eclecticului nehotartca magarul lui Buridan.

Miscarea tineretuluiMotto: Sfnta tinerete legionaraRadu Gyr (Imnul tineretii legionare)n aceasta nviere va avea un rol covrsitor tinerimea.Corneliu Z. Codreanu

(Carticica Sefului de Cuib)Legiunea si bazeaza sperantele sale pe tineret, adica pe cei nentinati de

politica partidelor, pe cei nemurdariti de slugarnicia ambitiilor personale, pe ceipuri; pe acei ce nu au avut nca timpul sa fie infiltrati de virusul descompunerii.Miscare eminamente idealista, Legiunea poate apela mai putin la batrni. (Nu i

condamna nimeni pentru greselile lor: ei au fost oamenii vremii lor. Au trait nideile otravite ale Apusului ateu, pozitivist, materialist si rationalizant. Au crezutn progresul nelimitat al istoriei si prea mult n materie. Tineretul nu-l poatecondamna si nici nu poate cere sa fie nteles, pentru ca aceasta este imposibil. S'aopus maturilor "nvechiti n rele" si batrnilor doar pentru a se defini.)

Legile naturii sunt de nlaturat. Max Scheler a explicat incapacitatea deentuziasmare a batrnilor. Acestia, traind cu obsesia sfrsitului apropiat, suntzgrciti cu cheltuiala energiei lor pe care o economisesc tremurnd. Ei nu mai


27/40

pot darui si de aceea se strng. Ei nu mai cred n multe lucruri pentru ca o viatantreaga le-a dat lung prilej de esecuri si deziluzii. Fiind atasati de valorile siinstitutiile contemporane vremii lor, sunt conservatori, banuitori cnd e vorbade o schimbare. Orice transformare, deranjndu-le fagasul n care s'au obisnuitsa vietuiasca, le provoaca sentimentul inconfortului.

Tinerii, n acelasi timp, sunt generosi prin natura lor. Simtind pulsnd nvinele lor sngele verde ei nu se tem de pericolul mortii. De aceea se oferamarinimosi. Tineretea este vrsta metafizica a omului. Acum insul participa laviata universului si la ntrebarile ultime, nu numai cu "ratiunea pura", ci cusufletul ntreg. Dorul de cunoastere, de experiente ct mai multe si ct maisublime, setea de infinit si absolut fac din tinerete germenul maximei naltari.

Tineretea este etatea la care omul are tendinta sa se dezlipeasca de sol, sazboare, sa se avnte. Posibilitatea de traire a idealului este la tnar variata siputernica. Batrnul a ncetat de mult sa creada n putinta unei depasiri aconditiei lui. El este asemeni acelor pasari salbatice care, domesticindu-se, si-aungreunat trupul, si-au atrofiat aripile si si-au uitat dorinta de a mai pluti n

slava azurie. Tineretea este vrsta elanului, a exuberantei, vrsta eroismului si aspiritului. Este vrsta luptei contra platitudinii, a revoltei contra conditieimeschine si josnice, mpotriva prozei deznadajduitoare a realitatii consimtite,vrsta atitudinii fara rezerve, a gestului cu plenitudine umana n contur, vrstatemeritatii, vrsta poeziei.

Tineretea nu stie ce este egoismul si calculul practic: iubeste faptul nencercat,nendraznit, extraordinar n nostalgia lui dupa o ordine mai perfecta. Ea esteradicala, neputnd ceda, neputnd accepta compromisuri. Este epoca sinceritatiintregi, fara reticente, a franchetii senine (opusa simularii imorale amoralizatorilor adulti).Tineretea este elementul dinamic al istoriei, factorul generator de transformare.Disponibilitatea juvenila este terenul n care se pot nsamnta rodnic ideile sisentimentele mari.

nsa tineretul nu trebuie sa fie o generatie de iconoclasti, ci una de creatori, dectitori spirituali ai neamului lor. Romantismul rascolitor si avntat trebuie sapremearga clasicismul geometric si retinut. nainte de fixarea unor linii stabile,trebuie lasata libera cautarea unui cadru ct mai larg si ct mai profund nnaltime.

ElitaIstoria nu se cladeste pe inertia masei amorfe si anonime, ci prin lupta pe care

o duce o minoritate activa si constienta cu destinul advers. Este firesc ca vointaaceasta de a corecta drumul fatalitatii unui popor sa nu apartina dect celoralesi, care aud chemarea nostalgica a sufletului natiei lor si care pasesc eroic lafapta salvatoare. Ei, fiind constiinta vie a grupului pe care l exalta, constituievalorile si culmile lui. n timp ce majoritatea se complace n mediocritateacalduta si mijlocie, acest nucleu vizionar nu economiseste nimic urmnd drumulspinos care duce la glorie sau la moarte. Nu poate fi un raspuns mai bun datdoctrinei materialismului istoric determinist, dect existenta acestui pumn de


28/40

conducatori intransigenti n hotarrea lor mntuitoare si creatoare si carepentru idealul lor generos si sacrifica totul.

"Neamul nostru scrie Corneliu Z. Codreanu n'a trait prin milioanele derobi care si-au pus gtul n jugul strainilor, ci prin Horia, prin Tudor, prin IancuJianu, prin toti Haiducii care n fata jugului strain nu s'au supus, ci si-au pus

flinta n spate si s'au ridicat pe potecile muntilor, ducnd cu ei onoarea siscnteia libertatii. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin majoritatilelase si cuminti. Ei nving sau mor" (Pentru legionari).Numai ei sunt ratiunea existentei poporului lor, numai ei scot istoria dinmarasmul platitudinii unde o scoboara o politica de administratie de interesemeschine, telurice. Numai ei sunt creatorii mitului dezrobitor, descifrat siaclamat frenetic dar trziu de cei multi. Vointa lor si trage radacinile adncdin glasurile neauzite dect de ei, ale mormintelor si alcatuitorilor trecutului, din

34462475 spiritul legionar si legiunea

Documents