21356338 licenta regimul juridic al srl in romania

5/11/2018 21356338 Licenta Regimul Juridic Al SRL in Romania - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/21356338-licenta-regimul-juridic-al-srl-in-romania 1/94

UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRÂNCOVEANU”

FACULTATEA FINANŢE-CONTABILITATE

PITEŞTI

REGIMUL JURIDIC AL SOCIETĂŢII

CU RĂSPUNDERE LIMITATĂÎN ROMÂNIA

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATORI:

Conf. univ. dr. Dorian Rais

Lect. univ. asociat Vasile Mihoc

ABSOLVENT:

Dumitru Ovidiu

2003

1



CUPRINS

Introducere. ……………………………………………………………….pag.

Capitolul I: Noţiunea şi trăsăturile societăţii cu răspundere limitată...pag.

I 1. Reglementări privind societăţile comerciale…………...………..pag

I 2. Particularităţile societăţii cu răspundere limitată ……………….pag

I 3. Scurt istoric al apariţiei şi evoluţiei societăţii comerciale c

răspundere limitată …………………………………………………………pagI 4. Societatea cu răspundere limitată cu asociat unic …………..…pag.1

Capitolul II : Constituirea societăţii cu răspundere limitată………….pag.1

II 1. Actul constitutiv al societăţii cu răspundere limitată ……...…pag.1

II 2.Condiţiile de fond şi de formă cerute pentru încheierea actulu

constitutiv al societăţii comerciale cu răspundere limitată …………….…pag.1II 3.Elementele specifice ale actului constitutiv al societăţii cu răspunde

limitată …………………………………………………….……………...pag.1

II 4.Clauzele actului constitutiv al societăţii cu răspundere limitată.pag.2

Capitolul III:Procedura constituirii societăţii cu răspundere limitată.pag.3

III 1. Întocmirea actului constitutiv al societăţii cu răspundere limita

…………………………………………………………………………….pag.3

III 2. Înmatricularea societăţii ……………………………………..pag.3

Capitolul IV : Organele societăţii cu răspundere limitată ………...…pag.4

IV 1. Precizări prealabile ………………………………………….pag.4

2



IV 2. Adunarea asociaţilor ……………………………………...…pag.4

IV 2.1. Convocarea adunării asociaţilor …………………………...pag.5

IV 2.2. Şedinţa adunării asociaţilor ………………………………..pag.5

IV 2.3. Hotărârile adunării asociaţilor ……………………………..pag.5

IV 3. Administratorii societăţii cu răspundere limitată …………...pag.5

IV 3.1. Exercitarea funcţiei de administrator ………………………pag.6

IV 4. Controlul gestiunii societăţii cu răspundere limitată …..……pag.7

IV 4.1. Cenzorii societăţii cu răspundere limitată ………………....pag.7

IV 4.2. Dreptul de control asupra gestiunii exercitat de asociaţi .….pag.8

Concluzii …………………………………………………………………pag.8

Bibliografie ……………………………………………………………....pag.8Anexe …………………………………………………………………….pag.90

3



INTRODUCERE

Trecerea la economia de piaţă şi abandonarea economiei centralizat

planificate a făcut necesară şi o reformă legislativă de proporţii în centrul căre

se află legislaţia comercială.

În cadrul economiei de piaţă un rol hotărâtor îl au societăţi

comerciale. Societăţile comerciale reprezintă pilonul principal al procesului d

înlăturare a economiei “planificării la comandă”. Până în decembrie 198

societăţile comerciale urmau reglementările Codului comercial român din 188

titlul VIII, Cartea I, Cod comercial care nu a fost abrogat în perioada economi

centralizat comuniste, dar care, în unele părţi, nu mai corespundea noii etape d

dezvoltare a economiei ţării noastre. Practic, deşi neabrogate în mod explic

unele dispoziţii ale acestui cod şi-au pierdut interesul practic, ca urmare

naţionalizării principalelor mijloace de producţie şi a cooperativizării forţate

agriculturii finalizate de regimul comunist în anul 19621.

Din Codul comercial român din 1887, în timpul sistemuleconomic socialist, o serie de reglementări au continuat să fie totuşi aplicate î

raporturile juridice din domeniul comerţului exterior 2.

Activitatea legislativă deosebit de intensă desfăşurată d

autorităţile române în primii ani de după Revoluţia din decembrie 1989 are c

realizare principală Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societăţi

comerciale3. Legea nr. 31/1990 reglementează cinci forme pe care le poa

îmbrăca o societate comercială:

a) societate în nume colectiv;

b) societate în comandită simplă;

1 Ion Niţă Stan, Drept Comercial, Editura GLOBAL LEX 2000, p.52 O. Căpăţînă, Caracteristici generale ale societăţilor comerciale, revista “Dreptul” nr.din decembrie 1990, p. 43 Monitorul Oficial din 17 noiembrie 1990 , modificată prin O.G. nr. 32/1997

4



c) societate pe acţiuni;

d) societate în comandită pe acţiuni;

e) societate cu răspundere limitată.

În cadrul lucrării de faţă, urmează a fi prezentate aspectele juridic

referitoare la societăţile comerciale cu răspundere limitată. Cunoaşterea acesto

aspecte juridice prezintă o importanţă deosebită pentru acele persoane care , î

cadrul economiei de piaţă, urmează să organizeze societăţile comerciale d

această natură.

Faţă de celelalte forme ale societăţii comerciale, societatea c

răspundere limitată prezintă interes, mai ales , dacă ţinem cont de faptul c

majoritatea societăţilor comerciale care sunt înfiinţate şi desfăşoară activităcomerciale în cadrul economiei naţionale, sunt societăţi care aparţin acestui t

de societate comercială.

5



CAPITOLUL I

Noţiunea şi trăsăturile societăţii cu răspundere limitată

1. Reglementări privind societăţile comerciale

Activitatea legislativă intensă desfăşurată de autorităţile române

primii ani de după Revoluţia din decembrie 1989 are ca principală realiza

Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societăţile comerciale.

Anterior Legii nr. 31/1990 au fost adoptate şi alte acte normativ

importante privind activitatea economică.

Prin Decretul-lege nr. 54 din 6 februarie 1990 au fost reglementa

organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei iniţiativîntreprinderi mici cu un număr de cel mult 20 de salariaţi; asociaţii cu sco

lucrativ cu maximum 10 membri; asociaţii familiale. Întreprinderile mici era

persoane juridice de la data înregistrării lor la administraţia financiar

asociaţiile cu scop lucrativ obţineau calitatea de subiect de drept, de la aceea

dată, dacă membrii lor solicitau aceasta în mod explicit; asociaţiile familiale n

făceau parte din categoria persoanelor juridice. Prevederile Decretului-lege eracompletate cu dispoziţiile Codului comercial.

Legea nr. 15 din 8 august 19904 a reorganizat vechile întreprinde

socialiste, unităţi economice de stat, fie în regii autonome, fie în societă

comerciale pe acţiuni sau cu răspundere limitată (art. 16 şi 54).

Prin intrarea în vigoare a Legii nr.31 /1990 au fost abrogate sau s

redus sfera de aplicare a unor acte normative anterioare. Astfel, potrivit art. 28

al legii sus menţionate “Pe data intrării ei în vigoare se abrogă prevederile ar

77-220 şi 236 din Codul comercial, prevederile referitoare la întreprinderi

mici şi la asociaţiile cu scop lucrativ, cu personalitate juridică, din Decretul-leg

nr. 54/1990 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice p4 Legea privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale publicatăMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990; prin Ordonanţa nr. 15 din 9 august 1993 .

6



baza liberei iniţiative, Decretul nr. 424/1972 privind constituirea şi funcţionare

societăţilor mixte în România cu excepţia art. 15, 28 al. 1, art. 33 şi 35 al. 2 şi

Decretul-lege nr. 96/1990 privind unele măsuri pentru atragerea investiţiei d

capital străin în România.”

De asemenea, potrivit art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernul

nr. 32/1997, aprobată prin Legea nr. 195/1997, pe data intrării în vigoare

acestei ordonanţe (28 iulie 1997) se abrogă art. 237-250 şi art. 264-269 di

Codul comercial.

O altă lege deosebit de importantă pentru societăţile comerciale

de altfel pentru dezvoltarea comerţului, este Legea nr. 26/1990 privind registru

comerţului5.Dispoziţiile Codului comercial, ale Legii nr. 26/1990 şi ale Leg

nr. 31/ 1990 se întregesc, în măsura în care nu cuprind dispoziţii contrare, c

prevederile Codului civil, a celorlalte acte normative în materie civilă, cu ce

ale Codului muncii.

La aceste reglementări generale se adaugă acele acte normativ

care reglementează activitatea unor societăţi comerciale care au trăsătu proprii, cum ar fi societăţile de asigurări, societăţile bancare, societăţile c

capital străin. Societăţilor comerciale li se aplică şi regulile instituite pri

legislaţia fiscală.

Nu se poate încheia această prezentare legislativă fără a fa

referire la legea care de fapt a marcat trecerea definitivă către o economie d

piaţă şi anume Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi

falimentului6.

5 Monitorul Oficial din 7 noiembrie 1990 , modificată prin Legea nr. 12 din 8 ianuarie 1998.6 Monitorul Oficial din 29 iunie 1995 , modificată şi completată prin O.U.G. nr. 58 din 27septembrie 1997.În temeiul articolului III din O.U.G. nr. 58/1997 , Legea nr. 64/1995 afost republicată în M.O. nr.608 din 13 decembrie 1999.

7



2. Particularităţile societăţii cu răspundere limitată

Din analiza societăţii cu răspundere limitată doctrina a reţin

caracterele acesteia:

a) caracterul intuitu personae , specific societăţilor de persoane,

conform căruia asocierea are la bază încrederea dintre asociaţi;

b) divizarea capitalului social în fracţiuni numite părţi sociale şi care

nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile;

c) răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este limitată la

aportul lor.

La acestea pot fi adăugate şi alte caracteristici care o disting dorice altă societate:

● numărul cuprins între 1 şi maximum 50 al persoanelor care se po

asocia şi deplina încredere existentă între acestea;

● valoarea capitalului social de cel puţin 2.000.000 lei şi divizare

acestuia în părţi sociale egale de minimum 100.000 lei; părţile sociale nu su

reprezentate de titluri negociabile;● soţii pot constitui o societate cu răspundere limitată împreun

contribuind la formarea capitalului social atât cu bunuri proprii, cât şi cu bunu

comune;

● orice persoană fizică sau juridică poate constitui fără nici un alt asocia

o societate cu răspundere limitată, sub condiţia respectării prevederilor art. 1

din Legea nr. 31/1990;

● administrarea societăţii se face în principal de asociaţi.

Avantajele incontestabile pe care această formă de societa

comercială le prezintă faţă de alte tipuri societare, determină numero

întreprinzători să opteze pentru constituirea unei asemenea societăţi.

8



Limitarea răspunderii, pe de o parte, şi conservarea caracterulu

intuitu personae care permite asociaţilor să rămână “între ei” pe de altă part

sunt tentante.

Societatea cu răspundere limitată este cea mai populară şi m

răspândită formă de societate întâlnită azi în România. Acest lucru se datoreaz

avantajelor sale privind răspunderea limitată a asociaţilor.

3. Scurt istoric al apariţiei şi evoluţiei societăţii comerciale

răspundere limitată .

Societatea comercială cu răspundere limitată este creaţie dreptului german; este reglementată pentru prima oară prin legea din 23 april

1892, publicată în Reichgesetz blatt (Foaia de legi a imperiului) din 26 aprili

18927. Această lege a fost sursă de inspiraţie pentru alte ţări, astfel că Austri

prin legea din 6 martie 1906, Cehoslovacia, prin legea din 15 aprilie 192

Polonia, prin legea din 13 iunie 1920, au reglementat societatea cu răspunde

limitată.În ţările latine, această societate este introdusă în perioad

interbelică sau imediat după al doilea război mondial.

În Franţa, este reglementată prin legea din 7 martie 1925, î

Luxemburg, prin legea din 9 martie 1923, în Belgia, prin legea din 9 iulie 193

în Italia, prin codul din 1942, în Spania, prin legea din 14 iulie 1953, în Greci

prin legea din 1 iulie 1971. În ţările anglo-saxone, o formă similară

societatea cu răspundere limitată este reglementată în 1908, 1913 şi 1927.

7 I. L. Georgescu, Societăţile comerciale cu răspundere limitată – Studiu de drept comparat în legătură implicarea noastră legislativă – Bucureşti, 1927, p. 24

9



În România, societatea cu răspundere limitată a fost cunoscută î

Bucovina prin aplicarea legislaţiei austriece şi după unirea din 1918. Aşa cu

rezultă din statisticile vremii, a fost tipul de societate preferat de comercianţi3.

Succesul societăţii cu răspundere limitată în Bucovina şi în ţări

europene a determinat introducerea sa în proiectul Codului comercial din 193

care, din păcate, nu a intrat niciodată în vigoare.

Revenind pe plan european, se consideră că legiuitorul german

mers mai departe pe tărâmul limitării răspunderii asociaţilor creând, prin Lege

din 13 mai 1980 şi cea din 4 iulie 1980, intrate în vigoare la 1 ianuarie 198

societatea cu răspundere limitată cu un singur asociat. Inspirându-se din aces

reglementări, Franţa a introdus prin Legea numărul 85-697 din 11 iulie 1985 prin Decretul numărul 66-909 din 30 iulie 1986, acest nou tip de societat

denumită întreprindere unipersonală cu răspundere limitată (L ‘ E .U .R .L.).

4. Societatea cu răspundere limitată cu asociat unic

Un avantaj incontestabil al societăţii cu răspundere limitată cons

în posibilitatea constituirii de tipuri societare cu asociat unic (unipersonalePractic aceasta este singura societate comercială care permite constituirea un

asemenea subiect de drept prin voinţa unei singure persoane. Potrivit art. 13 d

Legea nr. 31/1990, societatea cu răspundere limitată se poate constitui pri

aportul unui singur asociat (spre deosebire de societatea cu răspundere limita

de tip clasic, constituită din doi sau mai mulţi asociaţi) care va fi deţinătoru

tuturor părţilor sociale, în calitate de asociat unic. În acest caz, se încheie u

singur act constitutiv – ‘’statutul‘’ .

Noţiunea de “asociat” este oarecum improprie; persoana fizică sa

juridică care constituie o societate cu răspundere limitată unipersonală v

încheia un act unilateral de constituire a societăţii comerciale, în loc

contractului de societate care presupune existenţa a cel puţin două părţi. Î3 I.L.Georgescu , op.cit. , p. 24 şi urm.

10



Franţa, societatea cu răspundere limitată cu asociat unic poartă denumirea d

“întreprindere unipersonală cu răspundere limitată”.

În dreptul comercial al altor state europene, legea prevede expre

că răspunderea unicului asociat devine nelimitată şi în consecinţă este extins

asupra întregului său patrimoniu, atunci când se verifică una din următoare

ipoteze:

a) asociatul este o persoană juridică (de exemplu o altă societate d

capitaluri);

b) asociatul, chiar persoană fizică, este asociat unic într-o altă societa

de capitaluri;

c) nu a fost vărsat integral, din momentul constituirii societăţii cu unasociat, capitalul subscris în numerar;

d) în cazul majorării de capital nu a fost vărsat integral capitalul, d

momentul subscrierii;

e) în termen de trei luni de când societatea are asociat unic nu au fo

efectuate vărsămintele încă datorate în baza capitalului subscris;

f) nu au fost depuse la registrul comerţului datele privind pe asociatuunic9.

Societatea cu răspundere limitată cu asociat unic este o societa

comercială, dobândind calitatea de comerciant prin constituirea sa în condiţii

legii. Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatul un

răspunde numai în limita aportului său.

Societatea cu răspundere limitată cu asociat unic este considerat

din punct de vedere al naturii juridice, o variantă a societăţii cu răspunder

limitată comune. Ea are aceleaşi caracteristici – comercialitate, autonomie

calitate de subiect de drept de naţionalitate română – şi se supune acelora

reglementări ale Legii nr. 31/1990 ca şi celelalte forme de societate comercială

9 M. Sirtoli, Societa a responsabilita limitata, Buffetti Ed., 1994, p. 26.11



Calitatea de asociat unic, ce poate fi deţinută de orice persoan

fizică sau juridică, se dobândeşte cu o singură condiţie: persoana respectivă n

poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limita

unipersonală10.

Aceste dispoziţii sunt destinate evitării unei fracţionări excesiv

sau chiar frauduloase a activităţii de către comerciant, putând să aibă ca efe

reducerea garanţiei oferite creditorilor; ele trebuie interpretate restricti

Principiul autonomiei de voinţă rămâne totuşi valabil pentru toate cazurile ca

nu sunt interzise în mod expres de lege şi, în consecinţă:

- o societate cu răspundere limitată cu asociat unic poate fi asociată î

una sau mai multe societăţi cu răspundere limitată pluripersonale, o

în orice alt fel de societate cu excepţia altei societăţi cu răspunder

limitată unipersonală.

- asociatul unic (persoană fizică sau persoană juridică) al societăţii c

răspundere limitată se poate asocia în nume personal în orice alt fel d

societate cu excepţia altei societăţi cu răspundere limita

unipersonală.Cu respectarea acestei condiţii, orice persoană va putea constitui

astfel de societate. Naţionalitatea persoanelor fizice sau juridice care constitu

o societate cu răspundere limitată cu asociat unic nu prezintă relevanţ

deoarece legea nu condiţionează crearea de societăţi comerciale cu capit

integral străin de respectarea anumitor forme de societate. Unii autori contes

posibilitatea persoanelor juridice de a constitui societăţi unipersonale,

considerentul că aceste subiecte de drept sunt o creaţie a legii, o formă d

organizare colectivă care ar deveni în acest mod “propriul său asociat

10 Doctrina franceză critică aceste restricţii pornind de la situaţia întălnită în practică ,potrivit căreia în acest mod s-a în- curajat crearea de societaţi cu răspundere limitată de către asociatunic al unei alte societăşi cu răspundere limitată unipersonale prin apelarea la un asociat fictiv (“Lamy ,Societes comerciales “, Paris , 1981 ).

12



Singurele persoane care ar putea înfiinţa societăţi de tipul celor prevăzute în ar

13 din Legea nr. 31/1990 ar fi în această opinie, persoanele fizice11.

CAPITOLUL II

Constituirea societăţii cu răspundere limitată

11 D. Ciobanu, Societăţile comerciale cu asociat unic, în “Dreptul”, nr. 9/1993, p. 17

13



1.Actul constitutiv al societăţii cu răspundere limitată

Societatea cu răspundere limitată se poate constitui prin contra

de societate şi statut.

Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul d

voinţă al unei singure persoane. În acest caz se întocmeşte numai “statutul”.

Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unu

înscris unic, denumit “act constitutiv”. Actul constitutiv se semnează de cătr

toţi asociaţii sau, după caz, de către asociatul unic.

Actul constitutiv, de fapt, este un contract de societate, care poate

definit ca fiind acordul a două sau mai multe persoane care se învoiesc să pun

ceva în comun, cu scopul de a împărţi foloasele ce ar putea deriva.12

Contractul de societate reprezintă fundamentul constituir

societăţii şi presupune existenţa unui element psihologic, anume intenţ

fiecăruia dintre asociaţi de a conlucra sau colabora cu toţi ceilalţi, asumându-

riscurile inerente unei activităţi desfăşurate în comun.13

Din definiţia de mai sus, se pot deduce caracterele juridice a

contractului de societate (actului constitutiv), astfel : este un contract bi sau plurilateral, căci implică participarea mai multo

persoane, care acţionează în propriul interes (în afară de cazul societă

cu asociat unic);

este un contract sinalagmatic, deoarece părţile au, fără nici o excepţi

obligaţia de a efectua aportul subscris;

este cu titlu oneros, deoarece asociaţii îşi manifestă dorinţa de a obţin

un anumit folos material (beneficiu);

este comutativ, deoarece părţile cunosc întinderea obligaţiilor pe care

le asumă, chiar din momentul încheierii contractului;

12 O.Căpăţână, Societăţile comerciale, Editura Lumina Lex, 1996, pagina 75.13 O.Căpăţână, Op. cit., pagina 151.

14



este consensual, deoarece societatea ia naştere din momentul încheier

convenţiei.

În literatura de specialitate s-a analizat şi natura juridică a actulu

constitutiv al societăţii comerciale. Pornindu-se de la premisa, că în articolul

Codul comercial, nu se menţionează printre actele de comerţ şi încheiere

contractului de societate, s-a acceptat ideea că ne aflăm în faţa unei convenţii d

natură civilă, indiferent dacă contractul stă la baza constituirii unei societă

civile, a uneia comerciale sau a uneia agricole.14

Sunt şi alţi autori care susţin că principalul act constitutiv al un

societăţi comerciale ar avea caracter comercial, întrucât contractul trebu

considerat a fi un act de comerţ obiectiv.15

Mai sunt şi alţi autori, printre care, menţionăm pe O.Căpăţână, car

susţine că actul constitutiv al societăţii comerciale este de natură civil

deoarece trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă cerute d

legea civilă, care determină înfiinţarea unei persoane juridice. Majoritate

autorilor, consideră că actul constitutiv de bază al unei societăţi comerciale es

un act de comerţ obiectiv, fiind supus în primul rând legislaţiei comercialdeoarece obiectul său îl constituie activităţile economice constând în acte d

comerţ.

La baza constituirii societăţii comerciale, stă un contract închei

de viitorii asociaţi ai societăţii. Acest act este considerat actul constitutiv

oricărei societăţi comerciale, indiferent de forma ei, şi ca atare, lucrul aces

este valabil şi pentru societatea comercială cu răspundere limitată. În cazul î

care este vorba de o societate comercială cu răspundere limitată, actul d

înfiinţare se prezintă sub forma statutului societăţii comerciale, dar ca

cuprinde toate elementele specifice unui contract.16

14 Dan A. Popescu, Natura juridică a contractului de societate, Revista de drept comercial, nr. 5/1993,pagina 915 Mircea Ştefan Minea, Constituirea societăţilor comerciale, Lumina Lex, 1996, pagina 61.16 Articolul 5 din legea 31/1990.

15



2. Condiţiile de fond şi de formă cerute pentru încheiere

actului constitutiv al societăţii comerciale cu răspundere limitată.

Pentru a fi valabil încheiat, actul constitutiv al societăţii comercia

cu răspundere limitată, ca de altfel, ca şi pentru celelalte forme de societa

comercială, trebuie să îndeplinească anumite condiţii esenţiale pentr

validitatea unei convenţii : capacitatea părţilor, consimţământul valab

exprimat, un obiect şi o cauză licită. La acestea, se adaugă şi anumite condiţ

de formă.

A. Capacitatea de a contracta constă în aptitudinea asociaţilor d

a avea drepturi şi obligaţii şi de a le putea exercita prin participarea la circuitu juridic.17

În domeniul comercial, atât persoanele fizice, cât şi cele juridic

române sau străine pot avea calitatea de asociaţi.

Asocierea, în condiţiile legile nr. 32/1990, presupune constiture

unui patrimoniu social, distinct de cele ale părţilor contractante. Formare

acestui fond comun se realizează prin aporturile subscrise la încheierecontractului.

Pot fi membri asociaţi ai unei societăţi comerciale persoanele car

au capacitate deplină de exerciţiu. Pot participa ca membri într-o societate c

răspundere limitată şi minori, cu autorizarea prealabilă a autorităţii tutelare

prin reprezentanţii lor legali.18

Pot participa, de asemenea, la constituirea unei societăţi c

răspundere limitată asociaţiile, fundaţiile, societăţile agricole, partidele politic

cultele în condiţiile legii. Tot aşa, pot fi asociaţi într-o societate cu răspunder

limitată statul, comunele, oraşele şi judeţele, în calitate de persoane juridic

care au în proprietate bunuri din domeniul privat.

17 M. Costin, Marile instituţii ale dreptului civil, Editura Dacia, 1984, pagina 9.18 Articolele 105 şi 129 din Codul familiei.

16



Pot fi membri ai societăţii cu răspundere limitată şi persoane

străine, care efectuează investiţii în România, în condiţiile prevăzute de lege.

B. Consimţământul părţilor

Pentru a fi valabil, actul constitutiv al societăţii cu răspunder

limitată trebuie să fie rezultatul acordului de voinţă al asociaţilor.

Ca o particularitate, în cadrul actului constitutiv, voinţa părţilo

trebuie să fie animată de dorinţa de a desfăşura o activitate comercială în comu

“affectio societatis”, element a carui absenţă duce la inexistenţa acestui act.

Condiţiile de valabilitate ale consimţământului sunt cele d

dreptul comun, adică: să emane de la o persoană cu discernământ, să fi

exteriorizat, neviciat şi exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice.19

materie de consimţământ privind actul constitutiv al unei societăţi comercial

acesta poate fi viciat prin eroare, dol şi violenţă.

Eroarea se poate manifesta în legătură cu greşita apreciere

identităţii unui asociat sau a calităţilor sale (onorabilitate şi competenţă)

atrage nulitatea relativă a contractului. Eroare se mai poate produce şi cu privi

la tipul de societate comercială, asociatul crezând că intră într-o societate crăspundere limitată, însă intră într-o societate pe acţiuni.

Dolul presupune folosirea unor mijloace viclene în scopul de

determina o persoană să încheie un contract de societate.

Violenţa, deşi teoretic poate fi admisă, practic este greu de realiz

într-un act constitutiv al unei societăţi comerciale.

În ceea ce priveşte societatea cu răspundere limitată cu asoci

unic, problema vicierii consimţământului nu se poate pune, deoarece actu

constitutiv reprezintă o singură manifestare de voinţă.

C. Obiectul actului constitutiv. În ceea ce priveşte obiectu

societăţii comerciale, acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comu

(Codul civil), potrivit căruia orice societate trebuie să aibă un obiect licit.19 Niţă Stan, Societatea cu răspundere limitată, Editura Global Lex, pagina 31.

17



Obiectul contractului de societate trebuie privit în dublu sens, î

primul rând referindu-se la vărsarea aporturilor, iar în al doilea rând

realizarea de către societatea cu răspundere limitată a unei activităţi comercial

respectiv săvârşirea de fapte de comerţ.

Sensul existenţei unei societăţi cu răspundere limitată este acela d

a realiza afaceri-operaţiuni comerciale- care formează obiectul social.

Obiectul societăţii trebuie să fie clar exprimat şi cât mai detaliat î

legătură cu faptele de comerţ propuse a fi realizate. Obiectul societăţii c

răspundere limitată trebuie să fie determinat sau determinabil, licit, moral

posibil de realizat.

Determinarea obiectului societăţii cu răspundere limitată se referla o anumită activitate, precum servicii, producţie industrială, comerţ etc.

La stabilirea activităţilor care nu pot constitui obiect de activitat

se vor respecta dispoziţiile legale (Decretul-lege nr. 54/1990) în care sun

menţionate activităţile ce nu pot constitui obiectul acestor societăţi comerciale.

D. Cauza actului constitutiv. Reprezintă o ultimă condiţ

generală de fond a actului constitutiv. În cazul unei societăţi cu răspunderlimitată, părţile încheie contractul de societate cu intenţia de a contribui

constituirea capitalului social şi de a exercita în comun activitatea comercia

propusă. Aşadar, cauza pentru care părţile încheie actul constitutiv es

obţinerea unor beneficii pe urma asocierii.

Condiţii de formă

Condiţiile de fond enumerate mai înainte, trebuie completate c

cerinţa formei înscrisului, autentic, în unele situaţii (când membrii aduc ca apo

la capitalul social un bun imobil) şi sub semnătură privată, în celelalte cazuri.

18



3. Elementele specifice ale actului constitutiv al societ ăţii c

răspundere limitată

A. Aporturile asociaţilor

Etimologic, termenul de aport provine de la franţuzescul “apport

care înseamnă “contribuţie”. În sens material, prin aport trebuie înţeleasă dec

valoarea patrimonială ce reprezintă contribuţia concretă a fiecărui asociat

formarea capitalului social, şi aceasta întrucât capitalul social, ca totalitate

aporturilor, are o valoare economică (patrimonială). Aportul nu trebu

confundat cu capitalul social20.

Aportul implică o obligaţie individuală din partea fiecărui asoci

de a contribui la constituirea capitalului social. El este indisolubil legat dcalitatea de asociat. Caracterul individual al aportului rezultă din art. 7 di

Legea nr. 31/1990 care cere “menţionarea aportului fiecărui asociat”, nefiin

admisă promisiunea unui aport ce va fi adus de o altă persoană. Nu se cere îns

ca aporturile asociaţilor să aibă aceeaşi natură sau să fie de valoare egală.

Obiectul aportului. Poate constitui obiect al aportului orice bu

mobil sau imobil, corporal sau incorporal, care are o valoare economică prezintă utilitate pentru societatea în care urmează a fi adus. De asemene

poate constitui aport un fond de comerţ, un brevet de invenţie, o marcă d

fabrică, inclusiv titluri de valoare, numerar sau creanţe, un procedeu d

fabricaţie, o industrie proprie, acţiuni ale societăţilor existente sau chiar u

drept de concesiune dacă nu are un caracter strict personal.

În conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, aporturi

efectuate la constituirea unei societăţi comerciale se pot prezenta su

următoarele forme:

- aport în numerar, constând într-o sumă de bani pe care asociatul s

obligă să o verse în contul societăţii;

20 I. Macovei, Instituţii ale dreptului comerţului internaţional, Editura Junimea, 1987, pag.104.

19



- aport în natură, constând din anumite bunuri, mobile sau imobile, ca

pot fi aduse în proprietatea sau folosinţa societăţii;

- aport în industrie, constând în prestaţiile în muncă la care s-au oblig

asociaţii.

Aportul în numerar. Aporturile în numerar pot fi: fie în moned

naţională (lei) fie într-o altă monedă (valută), fie mixte.

În cazul în care aportul constă într-o sumă de bani, dacă ea a fo

pusă în comun la termenul stipulat în actul constitutiv, asociatul în culp

datorează dobânzi începând cu acest termen şi de plin drept, nefiind necesar

punerea sa în întârziere. Această derogare se justifică având în vedere pagub

care poate rezulta pentru societate din cauza nedepunerii la timp a banilor, lege

fiind mai severă în privinţa asociaţilor decât în privinţa debitorilor ordinari (ar

1088 C. civ.). De asemenea, în măsura în care s-a cauzat un prejudici

societăţii, asociatul răspunzător poate fi obligat şi la plata unor daune-interes

Evident, repararea va avea în vedere atât damnum emergems cât şi lucrum

cessans, conform art. 1084 C. civ. De asemenea, asociatul va putea fi exclus di

societate, conform art. 217 lit. a din legea nr 31/1990. Aporturi în natură. Pot fi aduse cu titlu de aport şi bunuri de oric

fel. Dacă obiectul aportului constă în bunuri fungibile sau consumptibil

proprietatea asupra lor se va transmite potrivit dreptului comun, adică

momentul individualizării şi punerii lor efective la dispoziţia societăţii. Dac

contribuţia are ca obiect un bun individual determinat şi neconsumptibil sa

nefungibil, aportul poate consta în proprietatea acelui bun, sau numai

folosinţa (uzul şi/sau fructele) lui. Dacă asociaţii nu au făcut referire în pact

societar şi nu s-au înţeles să aducă aportul în proprietate sau numai în folosinţ

se va prezuma că el a fost adus cu titlu de proprietate. În cazul în care aportu

are ca obiect un bun mobil sau imobil corporal, raporturile dintre asociat

20



societate sunt raporturi juridice asemănătoare celor dintre vânzător

cumpărător 21.

Aporturile efectuate de asociaţi la constituirea societăţii su

supuse evaluării. Deşi art. 7 lit. d) al Legii nr. 31/1990 prevede că în actu

constitutiv trebuie să se specifice modul de evaluare a aporturilor în natur

totuşi legea nu precizează cum se va face această comensurare. Considerăm c

sunt posibile trei soluţii:

- dovedirea valorii bunurilor aduse ca aport prin acte oficiale de genu

facturi, chitanţe etc.;

- folosirea unei evaluări făcute la cererea părţilor de către un expe

autorizat;

- evaluarea amiabilă făcută de părţi.

Evaluarea este necesară pentru determinarea valor

patrimoniului societăţii, precum şi pentru stabilirea întinderii dreptul

fiecărui asociat la beneficii. Dacă evaluarea nu s-a efectuat prin act

constitutiv, se va avea în vedere valoarea curentă din ziua predării aporturilor.

Pentru societatea cu răspundere limitată cu asociat unic, art. 1alin. 3 al Legii nr. 31/1990 prevede că valoarea aportului în natură va

stabilită în baza unei expertize de specialitate.

În schimbul aportului său, asociatul primeşte un număr de păr

sociale, cu drepturile şi obligaţiile care decurg din acestea. Asta înseamnă că p

toată durata de existenţă a societăţii cu răspundere limitată, creditorii persona

ai asociaţilor nu-şi vor putea exercita drepturile lor de creanţă decât asupra un

părţi din beneficiul societăţii cuvenite ca dividend asociatului debitor sau, dup

dizolvarea societăţii, asupra părţii ce i s-ar cuveni prin lichidare.

Transferul dreptului de proprietate are loc din moment

înmatriculării societăţii în registrul comerţului 22. Pieirea bunului înainte d

21 Ion Niţă Stan , op. cit. P.43.22 Art. 65 din Legea nr. 31/1990 , republicată.

21



înmatriculare atrage riscul asociatului care va aduce în societate un alt bun o

numerar.

Dacă aportul social constă numai în folosinţa bunului individu

determinat şi neconsumptibil, riscul rămâne totuşi în sarcina asociatul

proprietar (art. 1509 C. civ.). În această ipoteză, riscul va fi suportat de societa

numai dacă bunul se deteriorează (pieire parţială) ori a fost pus în comun pentr

o prealabilă evaluare (art. 1509 alin. 2 C. civ.).

Aportul în industrie. Acest aport constă în munca sau activitate

pe care asociatul promite să o efectueze în societate având în vede

competenţa şi calificarea sa. Pentru protejarea intereselor societăţii şi a

terţilor, legea prevede că prestaţiile în muncă şi creanţele nu pot constitui apoîn societatea cu răspundere limitată.

B. Intenţia asociaţilor de a colabora în desfăşurare

activităţii comerciale (affectio societatis)

Affectio societatis exprimă voinţa asociaţilor de a conlucra î

condiţii de egalitate la realizarea scopului social comun, constând în obţinere

de beneficii şi împărţirea acestora, conform clauzelor actului constitutiv. Îegală măsură, affectio societatis implică şi asumarea riscului de pierdere.

Acest element se fundamentează pe convergenţa de interese c

trebuie să unească toţi asociaţii unei societăţi, pe intenţia acestora de a colabor

în condiţii de egalitate juridică, la îndeplinirea scopului pentru care a fo

proiectată asocierea. El este străin de orice raport de subordonare. Pe scur

affectio societatis exprimă intenţia de a participa la o societate, intenţia d

asociere.

Absenţa conlucrării în exercitarea activităţii comerciale poate ave

drept consecinţă calificarea grupării de persoane ca fiind o altă operaţiun

lucrativă, cum ar fi, de exemplu, contractul de participare la beneficii sa

acordul de cartel economic. Voinţa de a efectua în comun acte de come

22



“affectio societatis” este însăşi motorul constituirii societăţii. Desigur că

cazul societăţii unipersonale cu răspundere limitată acest element este tot

absent.

În privinţa definirii acestui element în doctrină nu există un pun

de vedere unitar. În concepţia clasică “affectio societatis” era definit ca

colaborare voluntară şi activă, interesată şi egalitară a asociaţilor, pentru ca î

concepţia modernă să constituie o voinţă de unitate sau o convergenţă d

interese. Concepţia dominantă în prezent consideră că affectio societatis nu es

o noţiune unică, ci multiformă. Deşi nu este formulat în mod expres, în definiţ

legală a societăţii cu răspundere limitată, nimeni nu pune astăzi la îndoia

importanţa acestui element psihologic care constituie sufletul şi esenţa actulconstitutiv al acestei societăţi .

Rolul lui affectio societatis constă în aceea că se apelează la ace

element al actului constitutiv când există dubiu cu privire la calificarea unu

anumit act ca fiind sau nu de societate, precum şi ori de câte ori există îndoial

cu privire la intenţia reală a asociaţilor. Astfel, în cazul unei indiviziu

succesorale unde lipseşte animus societatis, la închirierea unui bun, chiar cânlocatarul are un drept la beneficii obţinute, nu există societate comercială23.

C. Realizarea şi împărţirea beneficiilor

Întrucât scopul societăţii comerciale este realizarea unor benefici

actul constitutiv trebuie să prevadă partea fiecărui asociat la beneficii şi pierde

(art. 7). Criteriile de împărţire sunt lăsate pe seama consensului asociaţilo

Astfel, ceea ce este de esenţa actului constitutiv este participarea tutur

23 St. D Cărpenaru , op. cit. p.153.23



asociaţilor la beneficii, cât şi la pierderi rezultate din operaţiunile care formeaz

obiectul actului constitutiv24 .

Concepţia asupra beneficiilor a evoluat, plecând de la acceptare

doar a câştigurilor evaluabile în bani, la condiţiile mai avantajoase obţinute de

societate faţă de alta, realizarea de economii etc.

Această concepţie a fost adoptată de Codul comercial român (ar

257-263) care reglementează asociaţia de asigurare mutuală. De asemenea,

dreptul francez, societatea comercială poate avea ca scop şi realizarea d

economii.

Realizarea şi împărţirea beneficiilor poate fi constatată numai

sfârşitul exerciţiului financiar, prin întocmirea bilanţului şi contului de profit pierderi.

Pentru a putea fi repartizate beneficiile trebuie să fie reale (art.6

alin. 3 din Legea nr. 31/1990) şi utile. Dividendele ce se vor plăti asociaţilo

fără respectarea dispoziţiilor legii sunt considerate fictive şi se vor restitu

societăţii, putând fi reclamate în termen de 3 ani de la data distribuirii lor (ar

67 alin. 5 din Legea nr. 31/1990).În ceea ce priveşte modul de împărţire a beneficiilor, legea la

asociaţilor libertatea de a decide. Dacă asociaţii nu hotărăsc, se va aplic

principiul potrivit căruia toţi asociaţii trebuie să primească beneficii şi

participe la suportarea pierderilor 25.

De regulă, se reţine ca mod de împărţire a beneficiilor contribuţ

asociaţilor la formarea capitalului social al societăţii. În lipsa unei înţelegeri

asociaţilor se va aplica dispoziţia legală – art. 67 alin. 2 din Legea nr. 31/199

care prevede că “dividendele se vor plăti asociaţilor în proporţie cu cota d

participare la capitalul social”.

24 O. Căpăţînă , Societăţile comerciale , p.176.25 V. Pătulea , Partea cuvenită fiecărui asociat din beneficiile realizate , în “ Dreptul”nr.8/1992, p.73-74.

24



De aici rezultă însă, că asociaţii pot conveni prin actul constitut

ca participarea la beneficiile şi pierderile societăţii să nu fie direct proporţiona

cu valoarea contribuţiei fiecăruia la constituirea capitalului social. Cu toa

acestea, ei nu pot conveni ca numai unii dintre asociaţi să participe la benefici

după cum nu pot stipula ca pierderile să fie suportate, în întregul lor, doar d

către o parte dintre asociaţi. Aşa cum s-a remarcat în literatura de specialitat

clauza contractuală prin care unul dintre asociaţi îşi stipulează totalitate

câştigurilor sau prin care se stabileşte ca unul sau mai mulţi asociaţi să f

absolviţi de pierderi se numeşte clauză leonină şi este nulă din punct de veder

juridic.

Clauzei leonine i-a fost asimilată în practică clauza prin care satribuie unuia sau unora dintre asociaţi dreptul de a prelua dobânzi care, în fap

absorb aproape totalitatea beneficiilor precum şi clauza potrivit căreia

garantează unuia dintre asociaţi un minim de foloase, pentru că aceas

echivalează cu scutirea de a participa la pierderi.

4. Clauzele actului constitutiv al societăţii cu răspundere limitatăA. Precizări prealabile. Actul constitutiv al societăţii c

răspundere limitată, trebuie să cuprindă clauzele stabilite de Legea nr. 31/199

privind constituirea acestei forme de societate, adică trebuie să preva

menţiunile cerute de art. 7 al legii.

Clauzele uzuale, inerente în orice act constitutiv al societăţii c

răspundere limitată, privesc aşa cum se va arăta mai detaliat în continuar

identificarea părţilor care îl încheie, caracteristicile distinctive ale viitoar

entităţi colective, modul de conducere şi de gestiune a acesteia, drepturile

obligaţiile corelative ale membrilor. Pe lângă prevederile obligatorii, enumera

prin dispoziţiile legale arătate, sunt de asemenea posibile menţiuni facultative.

25



Legiuitorul a lăsat părţilor prin actul constitutiv posibilitatea să-

adapteze conţinutul clauzelor privind elementele socotite utile pentru succes

întreprinderii, care conjugă interesele asociaţilor. Evident, libertatea de acţiun

a asociaţilor va ţine întotdeauna seama de dispoziţiile legale referitoare

clauzele ce nu pot lipsi din contract şi la conţinutul dictat acestora de legil

comerciale actuale. Evident, nu pot lipsi din actul constitutiv, menţiuni

referitoare la părţile convenţiei – viitori asociaţi - , la identificarea societăţii c

răspundere limitată, la caracteristicile de bază ale acesteia, cum ar fi capital

social şi modul de funcţionare, la controlul societăţii, dizolvare şi lichidar

precum şi la eventualele sucursale şi filiale.

În plus, fără nici o restricţie, părţile pot conveni asupra modului dgestiune, de consultare a asociaţilor sau de transfer al părţilor sociale.

Indiferent de tipul de societate la a cărei temelie stă, act

constitutiv cuprinde două mari categorii de clauze:

a) clauze privind asociaţii ;

b) clauze privind entitatea căreia îi dă naştere.

Elementele de identificare diferă după cum asociaţii sunt persoanfizice sau juridice. În cazul persoanelor fizice trebuie menţionat numel

prenumele, data şi locul naşterii, cetăţenia şi domiciliul. În cazul persoanelo

juridice se indică denumirea, sediul şi naţionalitatea.

Totodată, este necesar ca, în actele constitutive să fie preciza

caracteristicile distinctive ale societăţii cu răspundere limitată. Clauze

corespunzătoare constau în elemente de individualizare: denumirea, sediul

forma juridică adoptată de asociaţi.

Străinii, persoane fizice sau juridice, sunt asimilaţi cetăţenil

români, cu aplicarea dispoziţiilor speciale privind operaţiunile valutare

România.

26



Societatea cu răspundere limitată constituită din doi până la 50 d

asociaţi este societatea pluripersonală clasică. Această configuraţie corespund

modelului cel mai frecvent de societate cu răspundere limitată. Regula d

maximum 50 de asociaţi reţine de asemenea atenţia. Destinată să subliniez

voinţa legiuitorului de a afecta forma societăţii cu răspundere limita

întreprinderilor mici şi mijlocii, dispoziţia legală antrenează refuz

înmatriculării, dacă societatea este constituită de mai mult de 50 de asociaţ

Oricare ar fi originea măririi numărului de asociaţi, chiar şi în cazul succesiun

regula de mai sus trebuie aplicată. Aşadar, dacă în cursul vieţii sociale număr

asociaţilor depăşeşte cifra de 50, societatea cu răspundere limitată trebuie s

reducă acest număr la un nivel egal sau inferior celui de 50, sau să stransforme în societate pe acţiuni, sub sancţiunea dizolvării de plin drept.

Amintim , există şi posibilitatea constituirii unei societăţi c

răspundere limitată de către o singură persoană fizică sau juridică, în calita

de “unic asociat”, posibilitate ce se poate ivi în trei situaţii: o singur

persoană constituie de la început o societate cu răspundere limitat

unipersonală; reunirea într-o singură mână a tuturor părţilor sociale aunei societăţi cu răspundere limitată pluripersonale; transformarea un

societăţi, având altă formă, de îndată ce condiţiunile legale de a accede

forma societăţii cu răspundere limitată unipersonală vor fi îndeplinite.

În consecinţă, pluralitatea asociaţilor este cerută în moment

constituirii, potrivit dispoziţiilor legale, sub sancţiunea nulităţii actul

constitutiv. Dar soluţia, evident, nu este valabilă în cazul societăţil

unipersonale, ce se nasc prin voinţa unui asociat unic.

Actul constitutiv trebuie să cuprindă menţiuni privin

caracteristicile distinctive ale societăţii cu răspundere limitată.

B. Firma. Societatea cu răspundere limitată beneficiază d

alegerea liberă a denumirii sale sociale, cu condiţia de a nu aduce atinger

27



drepturilor unei alte societăţi. Legea nr. 26/1990 la art. 33 prevede că firma un

societăţi cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie, la care s

poate adăuga numele unuia sau mai multor asociaţi şi va fi însoţită d

menţiunea scrisă în întregime “societate cu răspundere limitată“ sau “S.R.L

Neincluderea în noua formulare a Legii nr. 26/1990 a prevederilor privin

obiectul de activitate îşi are motivaţia în necesitatea alinierii legislative

legislaţia europeană, precum şi în dificultăţile ivite în practica privin

menţionarea obiectului în denumirea societăţii26 .

De precizat că denumirea sub care funcţionează o societate c

răspundere limitată, împreună cu capitalul social al acesteia, trebuie să figurez

pe toate actele şi documentele emanând de la societate şi destinate terţilor.C. Sediul. Determinarea sediului societăţii cu răspundere limita

este o cerinţă imperativă, având în vedere că localizarea trebuie indica

obligatoriu în actul constitutiv, dar ea este importantă mai ales prin consecinţe

pe care le implică, atât pe plan procedural (identificarea tribunalului competen

pentru a soluţiona litigiile privind societatea şi locul unde trebuie îndeplini

formalităţile legale de publicitate), cât şi prin raportarea la regulile de drepinternaţional privat (determinarea legii aplicabile şi a naţionalităţii societăţii).

Sediul social este liber ales dar trebuie să corespundă cu locul î

care se află direcţia efectivă a societăţii. Se mai ţine cont de asemenea, d

existenţa unui centru real al luării deciziilor, de locul unde se desfăşoar

activitatea comercială etc.

Ca şi domiciliul, sediul societăţii este obligatoriu, stabil şi uni

Orice societate cu răspundere limitată trebuie să aibă un sediu real constân

într-un spaţiu locativ determinat pe care-l ocupă în baza unui titlu legitim27 .

Sediul social determină competenţa instanţelor judecătoreşti

constituie, potrivit art. 40 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementare

26 Ion Niţă Stan , op. cit. , p.51.27 Ibidem , p.52.

28



raporturilor de drept internaţional privat, criteriul pentru stabilirea naţionalităţ

persoanei juridice. Sediul mai constituie locul unde, în lipsă de stipulaţ

expresă, urmează să se execute contractul în toate cazurile când societatea a

calitatea de debitor sau, în terminologia legii, ea este “cel ce s-a obligat” (art. 5

C. com.).

Sediul social trebuie să fie, aşa cum a înţeles să precizez

jurisprudenţa, un sediu real. Definiţia dată de Legea nr 105/1992 sediului real

locul unde se află centrul principal de conducere şi gestiune a activităţ

statutare – poate fi considerată ca valabilă şi în raporturile de drept intern

Sediul nu este o simplă adresă şi cu atât mai puţin o căsuţă poştală, ci trebuie s

fie o aşezare efectivă, ceea ce impune existenţa unui spaţiu locativ determin pe care societatea comercială îl ocupă în baza unui titlu legitim.

Caracterul de permanenţă al sediului societăţii de loc statorn

(după expresia art. 13 din Decretul nr. 31/1954) nu înseamnă imposibilitate

schimbării lui. O asemenea schimbare echivalează din punct de vedere juridi

cu stabilirea unui nou sediu. Ea se va putea face în condiţiile modificării actul

constitutiv şi ale legii, cu publicitate prescrisă de Legea nr. 26/1990 priînregistrarea în Registrul comerţului a menţiunii referitoare la schimbare

sediului.

Din faptul că Legea nr. 31/1990 ca şi art. 39 din Decretul n

31/1954 se referă la “sediul” persoanei juridice şi prin analogie cu principi

unicităţii domiciliului, se poate trage concluzia că societatea comercială c

răspundere limitată are un singur sediu principal. Cele arătate nu împiedică în

societatea să aibă sedii secundare (sucursale, agenţii, etc.). Asemenea sedii su

calificate ca secundare, prin poziţie cu sediul principal. În privinţa schimbăr

ulterioare a sediilor secundare şi a publicităţii corespunzătoare, se aplic

regulile sediului principal28.

28 O. Căpăţînă , Societăţile comerciale , p.153.29



Dovada sediului se poate face de societatea cu răspundere limita

cu titlul de proprietate al societăţii asupra imobilului sau părţii din imob

afectată sediului social; contract de închiriere vizat de circumscripţia financiar

contract de subînchiriere a unui spaţiu pentru a fi folosit ca sediu; o preveder

în actul constitutiv prin care asociatul arată că efectuează aport la capitalu

social folosinţa unui spaţiu determinat, la dispoziţia exclusivă a societă

comerciale în curs de formare.

Pentru a fi complet, sediul trebuie să menţioneze strada şi număru

o schimbare a adresei reprezintă o modificare a actului constitutiv şi necesit

hotărârea adunării extraordinare.

D. Durata societăţii. Durata societăţii cu răspundere limitată n

prezintă nici o particularitate. Ea trebuie indicată în actul constitutiv şi va pute

fi şi nelimitată. Dacă durata este limitată la un anumit număr de ani, clauza n

este constrângătoare căci există posibilitatea prelungirii perioadei d

funcţionare29.

În dreptul italian, durata societăţii nu poate fi nelimitată, căci sconsideră că aceasta ar constrânge participanţii în ceea ce priveşte posibilitate

de retragere, care nu ar putea fi acceptată decât în puţine cazuri prevăzute d

lege sau de actul constitutiv.Se consideră că menţionarea expresă în actu

constitutiv a duratei de funcţionare ar fi benefică şi în cazul societăţilo

comerciale din România.

E. Obiectul social. Obiectul social trebuie să fie ca pentru oric

altă societate licit şi posibil, societatea cu răspundere limitată prezentân

particularitatea de a se preta la orice tip de activitate comercială.

29 Ion Niţă Stan , op. cit., p.53.30



Actul constitutiv trebuie să arate obiectul societăţii sau obiect

social, adică activitatea pe care societatea îşi propune să o desfăşoare pentru

obţine beneficiile scontate30.

În practica judecătorească s-a statuat că nu constituie fapte d

comerţ şi, drept consecinţă, nu pot fi incluse în obiectul de activitate al un

societăţi comerciale cu răspundere limitată :

• activităţile de învăţământ;

• asistenţă socială şi îngrijiri medicale;

• activităţile având ca obiect “întrajutorarea bănească (casele d

ajutor reciproc)”31;

• cele privind acordarea de asistenţă juridică32.

Obiectul de activitate al societăţii trebuie să aibă un caract

determinat. Prin urmare, actul constitutiv şi statutul societăţii cu răspunder

limitată trebuie să stabilească cu multă precizie activităţile ce urmează a

desfăşurate în timpul funcţionării societăţii, evitându-se formulări generale sa

echivoce.

Alături de condiţiile menţionate mai sus, obiectul social trebuie smai îndeplinească şi următoarele condiţii:

să fie posibil de realizat, deoarece ad imposibilum null

obligatio;

să fie licit şi moral, adică să nu contravină legii şi normelo

de convieţuire socială33

Trebuie numai să se ţină cont de anumite restricţii în domenexpres prevăzute de lege; este vorba despre dispoziţiile Legii nr. 15/199

privind desfăşurarea unor anumite activităţi numai de către regiile autonom

30 Ion Niţă Stan , op. cit. , p.54.31 Curtea Supremă de Justiţie , secţia economică şi comercială , dec. nr. 150/1992 în“Dreptul” nr.5-6/1993, p.139.32 V. Pătulea , C. Turianu , Instituţii de drept economic şi comercial .Practică jurisdicţională , Ed. “Continent XXI “şi “Universul”, Bucureşti, 1994, p. 374.

33 St. D. Cărpenaru , op. cit. , p.167.31



ale Hotărârii Guvernului nr. 1323/1990 şi ale Legii nr. 58/1998 privin

activităţile din domeniul bancar, ale Legii nr. 31/1996 privind regim

monopolului de stat.

În orice caz, în conformitate cu normele generale dictate pentr

orice tip de activitate comercială, obiectul trebuie indicat cu precizie şi trebu

să posede caracterul posibilităţii, liceităţii şi determinării. Iliceitatea sa

caracterul contrar ordinii publice sau normelor legale determină nulitate

absolută a actului constitutiv. În ipoteza unui obiect social complex, adic

rezultat dintr-o pluralitate de acte comerciale, iliceitatea chiar a unei singu

activităţi determină nulitatea întregului act constitutiv, nulitatea parţială fiin

exclusă.În al doilea rând, orice schimbare a obiectului de activitate este d

competenţa adunării extraordinare şi e supusă omologării, cu dreptul asociaţilo

ce se opun schimbării de a se retrage din societate, cu rambursarea propriilo

părţi sociale.

În al treilea rând, încheierea unui act străin de obiectul socia

atrage răspunderea administratorilor şi permite societăţii să respingă efecteactului demonstrând că terţul cocontractant în momentul încheierii actului nu

fost de bună credinţă, ştiind că administratorul şi-a depăşit limitele propri

competenţe.

F. Capitalul social. O altă categorie de clauze se referă

capitalul social, părţile în care acesta este împărţit şi la aporturile cu car

fiecare asociat contribuie la constituirea societăţii cu răspundere limitată.

Este necesar ca actul constitutiv al societăţii să precizeze capitalu

subscris şi vărsat, în proporţiile admise de lege, precum şi aporturile care

compun, determinându-se contribuţia fiecărui asociat, în numerar sau în al

32



bunuri, cu precizarea valorii, a modului de evaluare precum şi a datei fixa

pentru efectuarea vărsământului integral al capitalului subscris.

Capitalul social al societăţilor cu răspundere limitată reprezin

expresia valorilor bunurilor aduse de asociaţi în societate, pentru formare

patrimoniului social. El va avea o valoare minimă de 2.000.000 lei, valoa

stabilită prin actul constitutiv şi care rămâne stabilă pe toată durata d

funcţionare a societăţii (cu excepţia cazurilor de majorare sau reducere,

condiţiile legii)34 .

Capitalul social se divide în părţi egale, cu o valoare minimă d

100.000 lei, părţi ce sunt considerate indivizibile faţă de societate, care n

recunoaşte decât un proprietar pentru fiecare parte socială subscrisă şi vărsatAsociaţii vor fi trecuţi în registrul ţinut de administratori cu numărul de păr

sociale pe care îl deţin şi vor dobândi un certificat constatativ al drepturilor lo

Certificatul nu reprezintă un titlu transmisibil, deoarece părţile nu pot

reprezentate prin titluri negociabile. Aceasta nu înseamnă că părţile sociale n

pot fi transmise altor persoane, dar cesiunea comportă reguli speciale, care v

fi analizate ulterior.

G. Drepturile şi obligaţiile asociaţilor. Un capitol distinct î

cadrul actului constitutiv se referă la drepturile şi obligaţiile asociaţilor.

Calitatea de subscriitor al unui aport conferă persoanei fizice sa

juridice care contribuie la alcătuirea capitalului social îndeosebi dreptul de

încasa dividende, cât şi obligaţia corelativă de a suporta eventualele pierde

înregistrate de entitatea colectivă.

În societatea cu răspundere limitată trebuie specificat, în actu

constitutiv, modul de repartizare a părţilor sociale, cât şi cota fiecărui asociat

beneficii şi pierderi. Obligaţiile asociaţilor privesc efectuarea aportului. În caz

34 Ion Niţă Stan, op.cit., pag.56.

33



în care la încheierea actului constitutiv, capitalul subscris nu a fost vărsat, î

actul constitutiv trebuie să se arate termenele până la care asociaţii să efectuez

vărsământul privind întregul capital subscris. Aceştia vor avea putere de deciz

în cadrul adunării generale, vor contribui la realizarea obiectului de activitat

vor beneficia de dreptul de a fi aleşi administratori, cenzori sau de a-i alege sa

revoca pe aceştia, vor putea efectua controlul gestiunii sociale, vor putea ced

părţi sociale pe care le deţin altor persoane pe un preţ avantajos, vor putea cer

dizolvarea societăţii sau se vor retrage din aceasta pentru motive întemeiate ş

nu în ultimul rând, se bucură de dreptul de a participa la beneficii.

Pe de altă parte, asociaţii vor stipula în actul constitutiv obligaţii

care îi revin fiecăruia. Ei trebuie să efectueze vărsămintele datorate, cuantumul, modalităţile şi la termenele prevăzute. Asociaţii au obligaţia de

efectua prestaţiile în muncă la care eventual s-au angajat.

H. Conducerea şi gestiunea societăţii. Un alt capitol al actul

constitutiv reglementează modul de conducere şi gestiune curentă a societăţ

comerciale. Potrivit legii, în actul constitutiv, asociaţii trebuie să prevadă uneelemente referitoare la administrarea societăţii, la luarea deciziilor în organe

de deliberare, precum şi la controlul asupra gestiunii societăţii. În caz

societăţii cu răspundere limitată, administratorii pot fi asociaţi sau ter

persoane desemnaţi fie prin actul constitutiv, fie de către adunarea asociaţilo

(art. 189 lit. b din Legea nr. 31/1990). Precizăm că revocarea administratoril

ca şi numirea acestora printr-o hotărâre judecătorească, sau menţinerea

funcţie a lor pe baza deciziei instanţei nu sunt valabile. În această situaţi

instanţa îşi depăşeşte competenţa, prin substituirea sa voinţei adunării genera

a asociaţilor 35.

Actul constitutiv al societăţii cu răspundere limitată poate prevede

alegerea unuia sau a mai multor cenzori (art. 194 al. 1, Legea nr. 31/199035 D. Ciobanu în Dreptul nr. 3/1994, p. 103-104.

34



Această facultate cunoaşte o limitare dacă numărul asociaţilor trece d

cincisprezece, când numirea lor este obligatorie. Dacă nu există cenzor

controlul gestiunii se realizează (art. 194 alin. 4) de fiecare asociat care nu est

administrator al societăţii.

I. Dizolvarea şi lichidarea societăţii. În fine, actu

constitutiv va cuprinde şi o clauză referitoare la modalităţile de dizolvare

lichidare a societăţii cu răspundere limitată. De obicei, părţile se rezumă la

cita art 222 – care cuprinde cauzele generale de dizolvare ale societăţilo

comerciale – şi art. 224 – ce se referă la cazul special al dizolvării societăţii c

răspundere limitată în situaţia când numărul asociaţilor se reduce la unul singuProcedura ce va fi urmată în caz de lichidare este cea prevăzută d

reglementările legii societăţilor comerciale.

J. Alte clauze. Clauze privind sucursalele societăţii. Dacă

doreşte înfiinţarea de sucursale ale societăţii cu răspundere limitată, act

constitutiv trebuie să cuprindă anumite menţiuni în acest sens. Astfel, în actconstitutiv trebuie să se arate localităţile din ţară sau străinătate unde societate

înfiinţează sucursale ori filiale (art. 7 din Legea nr. 31/1990).

Conţinutul actelor constitutive poate fi întregit şi cu clauze pe ca

dispoziţiile Legii nr. 31/1990 le consideră opţionale. Astfel, de exempl

inserarea condiţiei speciale de retragere a unui asociat în conformitate cu ar

221.

Capitolul III

Procedura constituirii societăţii cu răspundere limitată

Întocmirea actului constitutiv al societăţii cu răspundere limitată

35



Reglementarea constituirii societăţii cu răspundere limitată

este relizată prin Legea nr. 31 / 1990, coroborată cu prevederile Legii nr. 26

1990.

Principalele etape de procedură, obligatorii pentru constituirea

legală a unei societăţi comerciale de acest tip sunt:

a) redactarea şi, eventual, autentificarea actului constitutiv;

b) întocmirea cererii de înmatriculare şi înscrierea menţiunil

prevăzute de Legea nr. 31 / 1990 ;

c) obţinerea avizelor şi a actelor de autorizare;

d) controlul legalităţii înmatriculării societăţii;

e) înscrierea societăţii în registrul comerţului;f) publicitatea privind constituirea societăţii;

g) înscrierea fiscală a societăţii;

Îndeplinirea condiţiilor de procedură privind înfiinţarea

societăţii comerciale cu răspundere limitată, este un proces complex. Dura

acestuia poate fi uneori, destul de indelungată.

Pentru a se asigura viitoarei societăţi comerciale posibilitateade a indeplinii condiţiile preliminare pentru întemeierea sa valabilă, legiuitoru

îi recunoaşte, încă din această fază incipientă, un statut interimar, ca

reprezintă situaţia juridică a acestei forme de societate comercială în formare.

La întocmirea înscrisului unic (actului constitutiv) asociaţii vor

alege între varianta înscrisului unic si varianta întocmirii contractului d

societate si a statutului. Când este vorba de o societate comercială c

răspundere limitată cu asociat unic se întocmeşte numai statutul societăţii.

Forma scrisă este impusă de o serie de factori dintre care

menţionăm: alegerea asociaţilor, constituirea capitalului social, vărsare

aportului la capitalul social, împărţirea beneficiilor, modul de funcţionar

controlul activităţii societăţii, modificări ale statutului etc.

36



Actul constitutiv se va încheia în mod obligatoriu, în formă

autentică, în cazul în care este adus ca aport la capital un teren 36.

Când actul constitutiv se încheie în formă autentică, înscrisul

respectiv se prezintă notarului public de către administratorul desemnat de cătr

ceilalţi asociaţi.

În cazul în care, potrivit prevederilor Ordonanţei nr. 76/ 2001,

se încheie numai un singur act constitutiv ,acesta trebuie să fie semnat de cătr

toţi asociaţii.

Actul constitutiv în formă scrisă urmează a fi completat cu o

procedură de publicitate, ce se realizează în interesul terţilor. Aceştia, a

dreptul ca, în vederea încheierii unor afaceri cu respectiva societate crăspundere limitată, să cunoască conţinutul exact al actului constitutiv.

Potrivit art. 33 din Decretul nr. 31/ 1954, chiar înainte de data

înregistrării actului constitutiv, societatea comercială cu răspundere limita

dobândeşte capacitate juridică , calitate în care va putea să îndeplineas

obligaţiile legate de finalizarea înfiinţării societăţii.

Capacitatea juridică a societăţii cu răspundere limitată, înaceastă perioadă de provizorat este o capacitate de folosinţă restrânsă37. Aceas

capacitate de folosinţă restrânsă se mai numeşte de unii autori, „mic

personalitate juridică”.

Mica personalitate juridică, astfel recunoscută, se

coroborează cu capacitatea de exerciţiu corelativă, tot anticipată, de care se p

prevala în mod legitim persoanele desemnate să efectueze operaţiunile legate d

valabila întemeiere a societăţii comerciale respective.

Înmatricularea (înscrierea) societăţiiOdată cu întocmirea actului constitutiv s-a încheiat prima

36 Art.5, alin.5 din O.G. nr. 76 / 2001.37 C. Stătescu, Drept civil ed. did. şi ped. , 1970, p. 427.

37



etapă procedurală de constituire a societăţii.

În a doua etapă de constituire a societăţii cu răspundere

limitată, urmează a se verifica legalitatea actului constitutiv de către judecator

delegat în acest scop pe lângă registrul comerţului.

Judecătorul delegat, după ce verifică şi constată legalitatea

actului constitutiv, se va pronunţa printr-o încheiere, în care dispun

înregistrarea societăţii în registrul ţinut în acest scop.

Încheierea prin care s-a dispus înmatricularea (înregistrarea)

societăţii comerciale reprezintă o garanţie generală în ceea ce priveş

respectarea legalităţii şi a desfăşurării unei activităţi conforme cu legea38.

Cererea de înregistrare (înmatriculare)

Înmatricularea (înscrierea) societăţii în registrul comerţului se

face în baza unei cereri adresate registrului comerţului, în a cărui rază teritoria

îşi va avea sediul societatea.

Această cerere trebuie introdusă în termen de 15 zile de la

data semnării actului constitutiv de către membrii sau de la data autentificării, cazul în care legea impune autentificarea actului constitutiv.

Cererea va fi semnată de administrator (art. 19 alin. (1) din

Legea nr. 26/ 1990).

Cererea se face pe un formular tipizat şi va cuprinde

următoarele menţiuni:

♦ actul constitutiv al societăţii;

♦ dovada efectuării vărsămintelor;

♦ actele privind proprietatea asupra aporturilor în natură ,iar în cazu

în care printre ele figurează imobile, certificatul constatator

sarcinilor de care sunt grevate;

38 I.Niţă Stan op. cit. , p.67.38



♦ actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate în contul societăţ

şi aprobate de asociaţi.

La primirea actelor la registrul comerţului, se înregistrează în

registrul comerţului cererea şi numărul de ordine din acest registru.

La primirea cererii de înscriere, referentul de la Oficiul

registrului comerţului va verifica dovada titlului legal de deţinere a spaţiului, î

care societatea va funcţiona (contract de vânzare-cumpărare, certificat d

moştenitor, contract de închiriere etc.).

La depunerea cererii de înscriere, solicitantul va face dovada

achitării taxelor judiciare şi de timbru judiciar, precum şi a taxei pentr

operarea în registrul comerţului.

Prin modificarea Legii nr.31/1990, prin Ordonanţa de urgenţă

nr.32 / 1997, s-a introdus o nouă procedură pentru obţinerea autorizăr

societăţii comerciale, s-a prevăzut ca avizele şi autorizaţiile necesare înfiinţăr

societăţii vor fi solicitate de către Oficiul registrului comerţului, în termen de

zile de la înregistrarea cererii, iar autorităţile competente sunt obligate să emi

aceste acte în termen de 15 zile.

Controlul legalităţii înmatriculării

Controlul legalităţii actelor sau faptelor care, potrivit legii, se

înregistrează în registrul comerţului, la art. 36 al. 1 din Legea nr. 31/1990 s

exercită de justiţie printr-un judecător delegat. Prin noua reglementa

controlul se execută acum de către judecătorul-delegat la Oficiul registrul

comerţului, iar nu de către instanţa judecătorească aşa cum se prevedea î

reglementarea anterioară.

Judecatorul este delegat la Oficiul registrului comerţului la

39



începutul fiecărui an judecătoresc de preşedintele tribunalului dintre judecător

ce funcţionează la respectivul tribunal.

Obiectul controlului de legalitate care este exercitat de către

judecătorul-delegat îl reprezintă respectarea normelor imperative privi

constituirea societăţilor comerciale.

Judecătorul – delegat joacă un rol activ deoarece el poate

dispune efectuarea unor expertize, în contul părţilor, precum şi administrare

altor dovezi.

În cazul societăţii cu răspundere limitată care se înfiinţează

de către un asociat unic şi acesta aduce un aport in natură, valoarea acestui apo

urmează a se stabili pe baza unei expertize de specialitate39, prin actautentificat de notarul public.

Expertizarea se va face de către experţi, adică de către

persoanele care figurează pe listele Corpului Experţilor Contabili Autorizaţi d

la fiecare judeţ. Legea nr.31 / 1990 prevede la art. 38 că nu vor putea fi experţ

rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv, ori soţii acelora care a

constituit aporturi în natură sau ai fondatorilor precum, şi acele persoane car primesc, sub orice formă, pentru funcţiile pe care le deţin , altele decât aceea d

expert, un salariu sau o remuneraţie de la fondatori sau de la cei care a

constituit aporturi în natură.

Raportul de expertiză va fi depus în termen de 15 zile la

Oficiul registrului comerţului unde va putea fi examinat de creditorii persona

ai asociaţilor sau de orice persoană interesată.

Judecătorul – delegat la oficiul registrului comerţului după ce

studiază toate înscrisurile ce i-au fost înfăţişate şi constată că s-au îndeplin

toate cerinţele legii va autoriza constituirea societăţii comerciale prin încheiere

potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 31 / 1990. Încheierea va fi pronunţa

39.I. Niţă Stan op. cit., p.70.

40



în termen de 5 zile de la îndeplinirea cerinţelor legale şi va fi editată p

calculator, în mod cursiv, în cel puţin 3 exemplare, dintre care unul pentr

comerciant, unul pentru dosarul comerciantului de la Oficiul registrul

comerţului, iar al treilea se comunică Oficiului Naţional al Registrul

Comerţului (O.N.R.C.).

Încheierea de înmatriculare va reda în cazul societăţii cu

răspundere limitată menţiunile prevăzute la art.7 din Legea nr.31/1990.

Judecătorul – delegat poate, dacă constată că nu sunt

îndeplinite condiţiile legii, să respingă tot printr-o încheiere, motivat, cererea d

înmatriculare a societăţii cu răspundere limitată. Motive pentru respingere

cererii de înmatriculare pot fi necuprinderea în actul constitutiv a menţiunilo prevăzute de lege pentru acest înscris existenţa unor clauze care încal

dispoziţii imperative ale legii, nu s-au îndeplinit cerinţele legale pentr

constituirea societăţii.

În termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, persoana

interesată o poate ataca cu recurs. Recursul se va depune unde s-a făcu

înregistrarea urmând ca aceasta, în termen de 3 zile de la data depunerii, să înainteze tribunalului sediului societăţii, iar în cazul sucursalelor înfiinţate în a

judeţ, tribunalului acelui judeţ.

Cât priveşte motivele de recurs, acestea se pot depune cu

cel puţin două zile înaintea termenului de judecată.

Înregistrarea în registrul comerţului,ţinut la tribunalul judeţul

în care îşi are sediul societatea comercială40.

Înmatricularea se va efectua în termen de 24 de ore de la data

care încheierea judecătorului-delegat a devenit irevocabilă.

Primul efect major al înmatriculării societăţii cu răspundere

limitată îl constituie dobândirea de către aceasta a personalităţii juridice.

40 O.U.G. nr.129/2002.41



Înmatricularea creează obligaţia în sarcina reprezentanţilor

societăţii cu răspundere limitată de a depune la Oficiul registrului comerţulu

semnaturile lor în termen de 15 zile de la această operaţiune, dacă au fost num

prin actul constitutiv, iar cei aleşi ulterior în termen de 15 zile de la aleger

Dacă societatea cu răspundere limitată are sucursale, aceleaşi reguli enunţa

mai sus se aplică şi conducătorilor acestora (art. 45 al. 2 din Legea nr.31/1990)

Publicitatea constituirii societăţii

Publicitatea privind constituirea societăţii cu răspundere

limitată este o activitate pe care Oficiul registrului comerţului trebuie să

săvârşească din oficiu. La art.16 din Normele P/608/1998 se prevede csolicitarea publicării în Monitorul Oficial al României a încheieril

judecătorului-delegat prin care acesta dispune autorizarea şi înmatricular

societăţii comerciale se face de Oficiul registrului comerţului pe cheltuia

comerciantului. Încheierea de înmatriculare va purta şi data înmatriculării î

registrul comerţului. La cererea şi pe cheltuiala părţilor, actul constitutiv, viz

de judecătorul-delegat, se publică în acelaşi Monitor Oficial al României, Partea IV-a integral sau extras.

Nerespectarea cerinţei publicităţii constituirii societăţii cu

răspundere limitată are drept consecinţă faptul că actele sau faptele pentru car

nu s-a îndeplinit această obligaţie legală nu vor putea fi opuse terţilor. Excepţ

o constituie situaţia în care societatea poate face dovada că aceştia aveacunostinţă de actele sau faptele în cauză.

De asemenea, potrivit art. 50 al. 2 din Legea nr. 31 / 1990

toate operaţiunile ce au fost efectuate de către societate înainte de a 16 – a zi d

la data publicării în Monitorul Oficial al României a încheierii judecătorulu

42



delegat nu sunt opozabile terţilor, care dovedesc ca au fost în imposibilitatea d

a lua cunoştinţă despre ele.

Înscrierea fiscală a societăţii

Cu privire la înscrierea fiscală a societăţii cu răspundere

limitată, la art. 17 din Normele P / 608 / 1998 se prevede că odată cu efectuare

înmatriculării Oficiul registrului comerţului va transmite la direcţia generală

finanţelor publice şi controlului financiar de stat o copie după încheierea d

înmatriculare a societăţii, în care se vor menţiona numărul şi data înmatriculăr

în registrul comerţului. Această prevedere este aplicabilă şi în cazul în carsocietatea cu răspundere limitată înfiinţează sucursale.

Dobândirea personalităţii juridice şi efectele acesteia

Data înmatriculării societăţii cu răspundere limitată în registr

comerţului este considerată de lege ca fiind momentul dobândirii personalităţ juridice de către aceasta, adică momentul când a aparut un nou subiect de drep

Aceasta înseamnă că societatea cu răspundere limitată are

organizare de sine-stătătoare, un patrimoniu propriu şi un scop determinat.

Dobândind personalitate juridică, societatea devine titulară de

drepturi si obligaţii, pe care le poate exercita sau asuma în nume propriu.

Principalele efecte ale dobândirii calităţii de persoana juridică

societăţii cu răspundere limitată sunt urmatoarele: dreptul societăţii de

participa în nume propriu la raporturile juridice; răspunderea societăţii pentr

obligaţiile sociale şi dreptul societăţii de a sta în instanţă în calitate d

reclamantă şi pârâtă41.

41 I. Niţă Stan op, cit., p. 74.43



Societatea cu răspundere limitată nu poate participa la oric

raporturi juridice, ci numai la acelea care corespund necesităţii realizăr

obiectului ei de activitate aşa cum rezultă din actul constitutiv. Aceasta este

consecinţă a aplicării principiului specialităţii capacităţii de folosinţă.

Societatea comercială a fost constituită în vederea efectuării d

acte de comerţ (art. 1 din Legea nr. 31/1990). Aceasta înseamnă că mare

majoritate a raporturilor juridice la care aceasta participă vor fi raportu

comerciale.

Pentru că societatea cu răspundere limitată poate participa în num

propriu la raporturile juridice, înseamnă că ea poate tot în nume propriu să-

asume şi obligaţii. Dacă ea nu îndeplineşte obligaţiile pe care şi le-a asumat vrăspunde şi pentru nerespectarea lor.

Întrucât societatea cu răspundere limitată are patrimoniu

propriu, distinct de cel al asociaţilor ce o compun, răspunderea va fi distinct

Asupra acestui patrimoniu creditorii sociali au un drept de gaj general.

Din punct de vedere contabil, patrimoniul societăţii cuprinde

atât activul social, cât şi pasivul. Patrimoniul societăţii nu se confundă ccapitalul social42. Capitalul social este expresia valorică a aporturil

asociaţiilor. În cursul activităţii comerciale a societăţii, el poate fi majorat sa

prin noi aporturi sau prin acumularea de beneficii care nu sunt distribuite su

formă de dividende, ori dimpotrivă, poate fi diminuat ca urmare a pierderilo

suferite 43.

Patrimoniul social cuprinde toate drepturile şi obligaţiile

societăţii, şi el se măreşte în raport de beneficiile realizate şi se reduce su

influenţa datoriilor asumate.

Bunurile aduse ca aport de asociaţi vor ieşi din patrimoniul

42 V. Pătulea, Patrimoniul societăţii comerciale, în „Dreptul” nr. 12/1995, p.3 si urm.43 I. Niţă Stan op. cit., p. 76.

44



acestora şi vor trece în acela al societăţii. În concluzie , creditorii personali a

asociaţilor nu-şi vor mai putea exercita dreptul de urmărire, indiferent dac

titlurile lor de creanţă sunt sau nu anterioare constituirii societăţii44.

Patrimoniul societăţii cu răspundere limitată este constituit

atât din totalitatea aporturilor, cât şi din alte bunuri cu valoare patrimonia

dobândite ulterior de societate. Spre deosebire de capitalul social, el cuprind

toate drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial ce aparţin societăţii c

exemplu firma, emblema, vadul comercial, dreptul de autor etc.

O problemă de maximă importanţă este aceea a garanţiei pe

care patrimoniul societăţii o asigură creditorilor acesteia.

Deşi capitalul social este considerat gajul general alcreditorilor societăţii, iar asociaţii societăţii cu răspundere limitată răspun

numai în limita aporturilor lor pentru datoriile asumate de societate, în realita

aceasta garantează cu toate bunurile existente în momentul respectiv

patrimoniul social45.

Angajarea răspunderii societăţii cu răspundere limitată

pentru obligaţiile asumate şi neexecutate va fi: civilă contractuală, dacă obligaţia îşi are izvorul dintr-u

contract;

civilă delictuală, dacă ea este consecinţa săvârşirii de cătr

societate a unei fapte ilicite.

Indiferent dacă răspunderea este civilă contractuală sau

delictuală, angajarea acesteia se va face în condiţiile dreptului comun46.

Răspunderea societăţii este angajată dacă ea a fost legal

reprezentată, obligaţiile sociale urmărind a fi satisfăcute cu patrimoniul său.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 31 / 1990

44 I.L. Georgescu, op. cit., p. 144.45 C. Lefter, op. cit., p. 147.46 St. D. Cărpenaru, op. cit., pag.197.

45



rezultă că pentru obligaţiile sociale va fi angajată în principal răspundere

societăţii cu răspundere limitată şi numai în subsidiar va fi angajată răspundere

asociaţilor. Întinderea răspunderii asociaţilor în cazul acestei firme de societat

se limitează la capitalul social subscris.

Prin urmare societatea cu răspundere limitată dobândeşte

personalitate juridică din momentul înmatriculării, adică devine titulară d

drepturi subiective şi obligaţii civile. În acest caz îi sunt aplicabile prevederi

art. 41 alin.1 Cod procedură civilă şi potrivit căreia „orice persoană care a

folosinţa drepturilor civile poate fi parte în judecată”.

Capitolul IV

Organele societăţii cu răspundere limitată

1. Precizări prealabile

Societatea cu răspundere limitată, ca orice persoană juridică,

îşi manifestă voinţa prin organele sale.

Voinţa socială se formează în organul de deliberare-

adunarea generală -, organ colectiv format din totalitatea asociaţilor.

Această voinţă este adusă la îndeplinire de organul executiv

– administratorul (administratorii) societăţii.

Controlul gestiunii sociale se realizează de asociaţi sau de

46



un organ specializat – cenzorii societăţii47.

2. Adunarea asociaţilor

Rolul adunării asociaţilor

Adunarea generală a asociaţilor este organul suprem al

societăţii cu răspundere limitată, ea fiind singura care poate modifica act

constitutiv , numind totodată celelalte organe de funcţionare ale societăţii

administratori şi cenzori.

Conform art. 186 al. 1 al Legii nr. 31 / 1990, hotărârile

asociaţilor se iau în adunarea generală.Ca urmare a deliberărilor şi deciziilor adunării generale, se

naşte o voinţă a asociaţilor, o voinţă cu caracter colectiv, nu individual. Aceas

voinţă socială se concretizează în acte interne ale societăţii, care obligă pe to

asociaţii acesteia să o aducă la îndeplinire. În acelaşi timp, voinţa socia

exprimată prin hotărâri ale adunării obligă societatea ca subiect de drept, faţă d

terţi, prin reprezentanţii săi48

.

Felurile adunării asociaţiilor

Atribuţiile adunării generale nu vor fi acordate celorlalte

organe ale societăţii, nici prin actul constitutiv, nici prin decizii ulterioare a

asociaţilor. Dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privind activitatea adunării general

au, în consecinţă, un caracter imperativ.

Potrivit conţinutului art. 189 al Legii nr. 31 / 1990 se observă

că adunarea generală a asociaţilor are drept competenţe pe de o parte, adoptare

deciziilor referitoare la gestiunea curentă şi funcţionarea societăţii (aprobare

bilanţului; repartizarea beneficiilor; desemnarea, revocarea şi descărcar

47 St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 200-201.48 I. Niţă Stan, op. cit., p. 86.

47



administratorilor şi cenzorilor de activitatea lor; urmărirea administratorilor

cenzorilor pentru daunele provocate societăţii), iar pe de altă parte, deciz

privind existenţa însăşi a societăţii ( dizolvare – art. 223 şi 224 al Legii nr. 31

1990, lichidare - art. 231 al Legii nr. 31 / 1990 sau fuziune – art. 233 alin. 1 şi

al Legii nr. 31 / 1990)49.

Puterile acestui organ de conducere cunosc anumite limite;

asociaţii se pot prevala de dreptul de vot pe care îl asigură părţile sociale, po

ataca deciziile adunării, se pot retrage din societate etc.

În ceea ce priveşte caracterizarea adunărilor generale ca

fiind ordinare sau extraordinare, în cazul societăţilor cu răspundere limitat

legea nu face distincţie între aceste adunări (aşa cum sunt ele prezentate în ar110 din Legea nr. 31 / 1990 pentru societatea pe acţiuni).

Deşi legea nu face distincţie între adunarea generală

ordinară şi adunarea generală extraordinară, ea stabileşte condiţii de cvorum

majoritate diferite, în funcţie, de natura problemelor care fac obiect

deliberării.

Atribuţiile adunării asociaţilor

Adunarea generală este organul suprem al societăţii cu

răspundere limitată, care decide asupra problemelor obişnuite privind via

societăţii precum şi a schimbărilor fundamentale ce survin în activitate

acesteia şi care se concretizează în modificări ale actului constitutiv.

Problemele principale asupra cărora adunarea generală este

obligată să decidă rezultă din coroborarea prevederilor art. 76, 77 şi 189 al.

din Legea nr. 31 / 1990 şi sunt următoarele:

aprobă bilanţul contabil şi stabileşte repartiţia beneficiul

net;

49 I.Niţă Stan, op. cit.,p.87.48



desemnează pe administratori şi pe cenzori, îi revocă şi le d

descărcare de activitatea lor;

decide urmărirea administratorilor şi cenzorilor pent

daunele pricinuite societăţii, desemnând şi persoana care să

exercite;

modifică actul constitutiv;

rezolvă divergenţele dintre administratorii societăţii;

fixează puterile administratorilor şi remuneraţia acestora.

Pentru că adunarea generală este organul suprem de

decizie, ea va putea decide asupra oricărei alte chestiuni dacă legea nu

interzice expres acest lucru, iar hotărârea este valabilă, în condiţiile art.187 di

Legea nr. 31 / 1990.

Aşadar adunarea asociaţiilor se pronunţă în mod normal

asupra bilanţului anual, a dividendelor, a numirii administratorilor şi cenzorilo

a bugetului de venituri şi cheltuieli, a programului de activitate al societăţii înt

o etapă viitoare.

Totodată, se aprobă structura organizatorică a societăţii,respectiv numarul de posturi şi nivele de salarizare, hotărăşte realizarea de n

investiţii, aprobă contractarea de împrumuturi bancare sau acordarea de credite

Pe de altă parte, adunarea asociaţilor ia decizii privind însăşi

existenţa societăţii: mărirea sau micşorarea capitalului social, atragerea de n

asociaţi, înfiinţarea de filiale, sucursale sau agenţii şi birouri de servicii, secţ

de producţie şi magazine în România sau pe terţe pieţe, fuziunea, divizarea sadizolvarea şi lichidarea societăţii, prelungirea duratei de funcţionare, cesiune

de părţi sociale etc.

În ceea ce priveşte societatea cu răspundere limitată

unipersonală, toate deciziile sunt de competenţa asociatului unic (art.13 d

Legea nr. 31 / 1990).

49



Noi atribuţii au fost stabilite adunării generale prin Legea nr.

15 / 1994 cu privire la amortizarea capitalului imobilizat în active corporale

incorporale50. Potrivit acestei reglementări, adunarea asociaţilor va avea c

atribuţii: evaluarea mijloacelor fixe dobândite de societatea comercială cu titl

gratuit, determinarea duratei de recuperare şi a nivelului de acoperire a valor

neamortizate, alegerea unui anumit mod de amortizare, trecerea în conservare

unor mijloace fixe sau scoaterea lor din funcţiune, includerea în cheltuielile d

exploatare a valorii bunurilor care nu fac parte din categoria mijloacelor fix

supuse amortizării.

2.1 Convocarea adunării asociaţilor

Potrivit art. 190 alin. 1 al Legii nr.31 / 1990 adunareaasociaţilor se va ţine la sediul societăţii. Este posibilă stabilirea de către asocia

a unui alt loc de ţinere a adunării prin aplicarea dispoziţiilor art. 110 alin. 2

Legii nr. 31 / 1990 care prevede expres pentru societăţile pe acţiuni posibilitate

desfăşurării (ţinerii) adunării generale la sediul societăţii sau în localul ce se v

indica în convocare.

Important nu este locul unde se întrunesc asociaţii, ci ţinerea

adunării propriu-zise. Data adunării trebuie astfel fixată încât să asigure timpu

necesar ajungerii convocării la cunoştinţa asociaţilor.

În mod normal ,iniţiativa convocării aparţine administratorului.

Actul constitutiv trebuie să determine condiţiile în care va fi exercitat dreptul d

convocare. El poate impune administratorilor să acţioneze împreun50 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I , nr.80 din 29 martie 1994.

50



corectitudinea convocării presupunând în acest caz concursul tutur

administratorilor. De asemenea actul constitutiv poate decide că fieca

administrator poate acţiona separat, având împuternicirea de a convoc

adunarea51.

Convocarea adunării poate fi iniţiată şi de un asociat sau un

număr de asociaţi ce reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul socia

Convocarea adunării la cererea asociaţilor trebuie adresată evide

administratorilor, întrucât atribuţia convocării adunării este o obligaţie lega

pentru ei.

Dar art. 190 nu prevede cum pot fi constrânşi administratorii

ce nu dau curs efectiv cererii de convocare .În acest caz se consideră că se paplica prin analogie prevederile art. 119 alin. 5 (referitoare la societatea p

acţiuni), în sensul că instanţa de judecată competentă conform sediului social

sesizată de asociaţii ce au cerut convocarea, dacă în termen de o lună de la dat

când au fost somaţi să o convoace administratorii nu au dat curs cererii, v

dispune întrunirea adunării52.

Forma şi conţinutul convocării sunt lăsate deplin la latitudineaasociaţilor. Dacă nu, art. 190 alin. 3 al Legii nr. 31 / 1990 prevede că înainte c

10 zile de data fixată pentru sedinţa adunării, administratorii vor înştiinţa p

asociaţi prin scrisoare recomandată despre data şi locul adunării şi despr

ordinea de zi.

Problemele preciziei ordinei de zi nu trebuie privite foarte

restrictiv; există totuşi posibilitatea adunării de a hotărâ şi asupra unor problem

ivite ulterior convocării. Astfel, revocarea administratorului şi înlocuirea lui

putea fi decise chiar dacă ordinea de zi menţiona decât o deliberare asup

„gestiunii administratorului” sau „studiul situaţiei actuale a societăţii

administraţiei sale”53.51 I. Niţă Stan op.cit., p.90.52 Cornelia Lefter, Societatea cu răspundere limitată ,Lumina Lex 1998, p.98.53 M. Sirtoli, op. cit., p.30.

51



De regulă conţinutul ordinei de zi este fixat de administratorul

însărcinat cu convocarea. Asociaţii nu pot cere înscrierea de proiecte d

rezoluţie pe ordinea de zi a adunării decât atunci când există în actul constituti

o clauză în acest sens.

Orice adunare convocată în mod neregulamentar poate fi

anulată. Neregula vizează de obicei modalităţile şi termenul de convocar

convocarea este de asemenea nulă când un asociat nu a fost convocat şi nu

asistat la sedinţa adunării, chiar dacă o hotărâre a fost adoptată cu unanimitate

asociaţilor prezenţi.

Este interesant de precizat faptul că în dreptul italian asociaţii

reprezentând cel puţin o treime din capitalul social care se declară insuficieninformaţi asupra ordinii de zi pot cere o nouă dată pentru întrunirea adunăr

generale, cu cel mult trei zile mai târziu faţă de prima convocare54.

În sfârşit, cenzorii societăţii sunt obligaţi să convoace

adunarea asociaţilor, când aceasta nu a fost convocată de administratori (ar

194 alin. 3 şi art. 158 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 31 / 1990).

Legislaţia franceză prevede ca alternativă la aceastădispoziţie legală posibilitatea convocării adunării generale a asociaţilor de căt

un mandatar, desemnat în justiţie; asemenea cerere poate veni de la oric

asociat, indiferent de fracţiunea de capital pe care o deţine. Desemnare

mandatarului are loc prin ordonanţă a preşedintelui Tribunalului de comer

Caracterul subsidiar al acestui mod de convocare a adunării presupune c

reclamantul să-l fi somat pe administrator să procedeze la convocare. Locu

reuniunii adunării este determinat prin actul constitutiv. În lipsa dispoziţiilo

statutare, adunarea se reuneşte la sediul social sau în orice loc, cu condiţia c

alegerea sediului de reuniune să nu fie dictată de intenţia de a vătăma vreu

asociat55.54 Ibidem, p.31.55 I.Niţă Stan, op. cit., p. 92.

52



Fiecare asociat dispune de dreptul de acces la adunare. Orice

clauză din actul constitutiv care ar limita accesul la adunare subordonându-l

proprietăţii unei porţiuni determinate din părţile sociale, va fi considerată ca

inexistentă.

În fine, adunarea se consideră regulamentar constituită chiar

şi fără formalitatea convocării, când sunt prezenţi toţi asociaţii, administrator

şi cenzorii (dacă aceştia există). Aceasta este aşa numita adunare totalitară, car

în general se întâlneşte în societăţile familiale sau constituie din puţini asociaţ

adunare ce se întruneşte cu puţine formalităţi, întrucât asociaţii

administratorii sunt deja în cunoştinţa de cauză şi de acord asupra ordinii de zi

2.2 Şedinţa adunării asociaţilor

Referitor la prezenţa asociaţiilor la adunarea generală

trebuie făcute următoarele precizări:

asociaţii trebuie să participe personal la adunarea generaldar ei pot fi reprezentaţi de alţi asociaţi sau chiar de terţ

persoane care au o procură specială şi autentică privi

reprezentarea la acea adunare şi nu la alta, ce cuprinde opin

asociatului absent faţă de problemele incluse pe ordinea de zi56

asociaţii care nu au capacitatea legală, precum şi persoane

juridice-asociaţi, vor fi reprezentaţi prin reprezentaţii lor lega

care pot da, la rândul lor, procura altor asociaţi;

procurile se vor depune în original la sediul societăţii;

56 O. Căpăţână, op. cit. p.316.53



administratorii şi funcţionarii societăţii nu pot reprezenta p

asociaţi, decât dacă fără votul lor nu se poate obţine majoritate

cerută de lege pentru deliberările adunării generale.

Mandatul nu este permanent, el este acordat de obicei pentr

o singură şedinţă sau pentru două.

Atunci când unul dintre asociaţi este o altă societate

comercială, reprezentarea în adunare va aparţine administratorului acesteia sa

reprezentantului anume desemnat57.

Actul constitutiv poate interzice asociaţilor posibilitatea

reprezentării în adunare, dar această interdicţie nu poate privi reprezentare

necesară care se referă la asociatul persoană juridică, minorul, falitul, interzisu

etc.

Reprezentarea va apărea şi în situaţia când o parte socială a

fost dobandită prin succesiune de mai multe persoane, în indiviziune.

În ceea ce priveşte numirea unui preşedinte al adunării

asociaţilor, practica în materia comercială a consacrat o serie de modalităţi d

alegere; administratorii asociaţi pot fi numiţi presedinţi ai adunării prin rotaţiasociaţii care deţin cel mai mare număr de părţi sociale de asemenea, dac

asociaţii deţin acelaşi număr de părţi, va putea fi numit preşedinte asociatul m

în vârstă. Se precizează că nerespectarea acestor variante nu atrage eviden

nulitatea deciziilor adunării. În cazul în care asociaţii sunt numai persoan

juridice, preşedintele poate fi din rândurile asociaţilor societăţii care deţine c

mai mare număr de părţi sociale.

Preşedintele adunării va desemna dintre asociaţi doi sau mai

mulţi secretari. Aceştia trebuie să verifice lista de prezenţă a asociaţilo

participanţi arătând capitalul pe care-l reprezintă fiecare, îndeplinirea tutur

formalităţilor cerute de lege şi actul constitutiv pentru ţinerea adunării. Dup

57 I. Niţă Stan, op. cit., p.93.54



îndeplinirea formalităţilor preliminare, arătate, se trece la ordinea de zi (art.12

alin. 1 din Legea nr. 31 / 1990).

În afara asociaţilor şi a reprezentanţilor acestora, la şedinţele

adunării generale mai participă administratorii şi cenzorii, fără drept de vot îns

În ceea ce priveşte luarea deciziilor, în societatea cu

răspundere limitată, adunarea hotărăşte prin votul reprezentând majoritat

absolută a asociaţilor şi părţilor sociale.

Principiul avut în vedere pleacă de la art. 188 alin. 1: „fiecare

parte socială dă dreptul la un vot”.

Hotărârile adunării generale se iau cu votul majorităţii

absolute a asociaţilor şi a părţilor sociale (art. 187 alin. 1 din Legea nr. 311990).

Prin excepţie de la regula stabilită de art. 187 alin. 1

coroborat cu art. 188 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunăr

asociaţilor se iau:

în unanimitate – când este vorba de modificarea actulu

constitutiv; conform art. 197 alin. 2 prin votul asociaţilor reprezentân

trei pătrimi din capitalul social – când este vorba d

transmiterea părţilor sociale către terţi.

Daca majoritatea nu s-a întrunit, se realizează o nouă

convocare, deciziile fiind luate de această dată, prin votul favorabil

asociaţilor prezenţi, indiferent de numărul lor şi al părţilor sociale deţinute d

aceştia.

Dreptul de vot nu poate fi cedat, orice clauză contrară fiin

ilicită şi, deci nulă58.

58 I.Niţă Stan op. cit., p.96.55



2.3 Hotărârile adunării asociaţilor

În aplicarea principiului majorităţii care stă la baza funcţionării

societăţii comerciale, hotărârile adunării generale sunt obligatorii pentru to

asociaţii, chiar dacă au votat contra sau nu au luat parte la adunare.

Pentru hotărârile luate de adunarea asociaţilor legea nu cere

expres aducerea la cunoştinţa terţilor. Cu toate acestea, ele trebuie înregistrate

registrul comerţului, dacă se referă la acte sau fapte a căror înregistrare es

prevazută de lege (art. 21 din Lege nr. 26 / 1990).

Specifică societăţii cu răspundere limitată este posibilitatea

admisă de lege a votului prin corespondenţă (scrisoare, telegrama, telex, etc.) d

către asociaţi (art. 186 al. 2 din Legea nr. 31 / 1990). În acest caz textuhotărârilor propuse ca şi documentele necesare informării asociaţilor su

adresate fiecăruia prin scrisoare recomandată. Asociaţii dispun astfel de u

termen minim de 10 zile, începând cu data trimiterii proiectelor de hotărâr

pentru a opta asupra votului. Procesul-verbal de deliberare trebuie

menţioneze că această consultare a avut loc în scris şi lui îi trebuie anex

răspunsul fiecărui asociat. Se consideră că semnarea de către toţi asociaţii unui proces-verbal conţinând rezoluţii care nu au fost supuse unei adună

generale, valorând drept aprobare a acestor decizii, ar reprezenta o modalita

de lucru ce ar aduce o supleţe incontestabilă în funcţionarea zilnică a societăţii

Administratorii care au şi calitatea de asociaţi nu vor putea

vota în legatură cu hotărârile privind descărcarea gestiunii lor sau o problemă c

se referă la persoana sau activitatea lor în cadrul societăţii. Dacă sunt posesori

cel puţin jumătate din capitalul social, fără votul lor neputându-se form

majoritatea cerută de lege pentru luarea unei decizii ei pot vota pentru hotărâ

privind bilanţul şi contul de profit şi pierderi.

Asociatul unic al societăţii cu răspundere limitată, conform

56



art. 13 alin.1 din Legea nr.31 / 1990, drepturile şi obligaţiile ce revin, potriv

legii, adunării generale şi poate lua orice decizie găseşte de cuviinţă făr

încălcarea actului constitutiv şi a legii.

Un aspect aparte este acela al conflictului de interese între

societate şi asociaţii săi. În mod normal, interesul societăţii coincide cu cel al

asociaţilor, căci patrimoniul social şi obiectul de activitate sunt subordonate

scopului obţinerii unui profit maxim şi posibilităţii de distribuire de dividende

cât mai substanţiale. Dacă interesele celor două părţi nu coincid, unul din

asociaţi având interese contrare într-o altă afacere cu acelaşi obiect, este necesa

ca asociatul în cauză să nu participe la deliberări în ceea ce priveşte actul

respectiv.Deliberările asociaţilor se consemnează într – un proc

verbal. Acest document este semnat de administratori şi va cuprinde data

locul reuniunii, numele şi prenumele preşedintelui, numele şi prenume

asociaţilor prezenţi şi a părţilor sociale deţinute de fiecare asociat, documente

şi rapoartele ce au fost supuse adunării, un rezumat al deciziilor etc.

Hotărârile adunării generale care s-au luat cu încălcarea prevederilor legale sau a actului constitutiv vor putea fi atacate în justitie d

asociaţii care s-au opus deciziei sau nu au fost prezenţi la adunare.

Potrivit art. 191, „dispoziţiile prevăzute pentru societăţile pe acţiuni, în c

priveşte dreptul de a ataca hotărârile adunării generale, se aplică şi societăţil

cu răspundere limitată”. Ca atare în temeiul art. 131 al. 2 din Legea nr. 31

1990 pot fi atacate în justiţie următoarele hotărâri:

♦ hotărârile contrare actului constitutiv, adică acelea care p

aduce atingere, spre exemplu, patrimoniul societăţii pr

încheierea de acte juridice nefavorabile;

♦ hotărârile contrare legii, adică potrivnice unor norme lega

cu caracter imperativ.

57



Potrivit art. 190 al Legii nr. 31 / 1990 asociaţii pot fi

convocaţi cu cel putin 10 zile înainte de ziua fixată pentru şedinţa adunăr

generale. Nerespectarea acestei dispoziţii poate constitui motiv pentru atacare

în justiţie a hotărârii adoptate.

Acţiunea în anulare se introduce de către asociaţii care nu au

luat parte la adunare sau au votat contra în termen de 15 zile de la da

publicării în Monitorul Oficial. Competenţa aparţine instanţei în a cărei raz

teritorială se află sediul societăţii.

Dacă cererea este depusă de un asociat, el va anexa pentru

justificarea acestei calităţi, certificatul emis de către societatea comercială. Î

plus, dacă acţiunea în anulare este introdusă de toţi administratorii care adreptul de a reprezenta societatea şi din acest motiv societatea nu a

reprezentant, preşedintele instanţei va desemna dintre ceilalţi asociaţi, u

reprezentant care va îndeplini acest mandat până când adunarea genera

convocată în acest scop, va alege alt reprezentant.

Odată cu înregistrarea acţiunii în anulare, reclamantul poate

cere preşedintelui instanţei, suspendarea hotărârii atacate (art. 132 al. 1 diLegea nr. 31 / 1990).

Preşedintele instanţei, încuviinţând cererea, poate obliga pe

reclamant la o cauţiune (art. 132 al. 2 din Legea nr.31/1990).

Ordonanţa de suspendare poate fi atacată (separat de

hotărârea asupra acţiunii în anulare), cu recurs în termen de 5 zile de

pronunţare (art.132 al. 3 din Legea nr. 31 / 1990).

Cererea pentru anularea hotărârii adunării generale se

judecă cu citarea reclamantului şi a societăţii în camera de consiliu.

Hotărârea pronunţată de instanţă, rămasă definitivă, prin

care este anulată hotărârea adunării generale, se publică în Monitorul Ofici

(prin grija administratorului societăţii sau a oricărui asociat interesat – aşa cu

58



rezultă din art. 131 alin. 7 al Legii nr. 31 / 1990, coroborat cu art. 22 al Leg

nr.26 /1990 – devenind opozabilă de la data publicării59.

3. Administratorii societăţii cu răspundere limitată

Desemnarea. Spre deosebire de adunarea generală, “un organ fă

rezonanţă în raporturile cu terţii ,o entitate oarecum abstractă, care se manifest

în general în cercul închis al societăţii, în relaţiile interne toată răspundere

conducerii societăţii apasă pe administratori” 60.

Potrivit art.192 al. 1 din Legea nr.31/1990, societatea esadministrată “de unul sau mai mulţi administratori, asociaţi sau neasocia

numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală ”.

În societatea cu răspundere limitată, numirea şi revocar

administratorilor constituie o prerogativă a adunării generale ; iniţial, aceşt

sunt desemnaţi prin actul constitutiv. Desemnarea administratorului se face pr

aprecierea, uneori chiar subiectivă a calităţilor personale de bun organizator , d bun comerciant. Alteori, desemnarea administratorului se face după o aprecier

obiectivă care poate rezulta ca urmare a unui concurs de aptitudini managerial

Dacă administratorul nu corespunde exigenţelor asociaţilor, aceştia îl pot revoc

fără nici o explicaţie.

Chiar dacă prin actul constitutiv se fixează anumite coordona

privind durata mandatului, puterile administratorilor, modul lor de lucru, aces

poate fi ulterior modificat prin hotărâre a adunării asociaţilor.

Atunci când au fost investiţi în funcţii în baza actului constituti

vor fi individualizaţi prin clauza specifică şi se vor preciza puterile lor ( art.7 l

e ) şi art.192 al.1 din Legea nr.31./1990).

59 I. Niţă Stan op. cit., p.101.60 I.L.Georgescu,op. cit. , vol. 2, p.464.

59



Dacă ei au fost desemnaţi ulterior începerii activităţii, adunare

generală îi va alege, cu votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor

părţilor sociale61 (art. 189 lit.b) din Legea nr. 31/1990).

Capacitatea, onorabilitatea. Funcţia de administrator poate

exercitată de o persoană fizică, ce are capacitatea de exerciţiu deplină şi este sa

nu asociat al societăţii sau de către o persoană juridică. Persoana juridică v

răspunde solidar cu reprezentantul său în aceleaşi condiţii prevăzute de leg

pentru administratorul persoană fizică. În situaţia când persoana juridică î

revocă reprezentantul, ea are obligaţia de a desemna un înlocuitor.

Administratorul trebuie să aibă deplină capacitate civilă, demajorul aflat sub tutelă nu poate deţine o asemenea funcţie în nici o formă d

societate comercială. Pentru persoanele căsătorite, fiecare dintre soţi poate

fie administrator; cei doi soţi pot fi de altfel administratori ai aceleaşi societă

ai căror singuri asociaţi sunt.

În cazul în care administratorul nu este asociat, între societatea c

răspundere limitată şi acesta intervine un raport juridic de muncă, raport supureglementărilor din dreptul muncii. Evident în baza dreptului de reprezentar

administratorul va fi supus şi regulilor privind contracul de mandat (art. 72 di

Legea nr. 31 / 1990 ). 62.

Potrivit art.135 din Legea 31 / 1990 , nu pot fi adminstratori c

care nu pot dobândi calitatea de fondatori.Art. 6 al. 2 al aceleiaşi legi prevede c

nu pot fi fondatori acele persoane care, potrivit legii, sunt incapabile sau care a

fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere ,fals ,uz de fal

înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită , precum

pentru alte infracţiuni prevăzute de lege. Aceste prevederi au în vede

administratorii de la orice formă de societate.61 St. D. Cărpenaru, op. cit., p.331.62 St. D. Cărpenaru, Administrarea societăţilor comerciale în reglementarea Legii nr.31/1990,”Revista de Drecomercial”, nr. 2/1993,p.31.

60



Aşadar, persoanele menţionate beneficiază de prezumţia d

nevinovăţie.63 Lipsa onorabilităţii poate avea ca efect, la data înfiinţării un

societăţi comerciale respingerea cererii de autorizare a constituirii societăţii d

către judecatorul delegat ; dacă însă ulterior constituirii societăţii comerciale, u

administrator este condamnat definitiv pentru una din infracţiunile prevăzute d

art.6 din Legea nr. 31/1990, este atributul adunării generale a asociaţilor să

înlocuiască, fără ca aceasta să aibă efecte asupra existenţei societă

comerciale.

În ceea ce priveşte cetăţenia administratorilor , legea nu impun

nici o restricţie în cazul societăţii cu răspundere limitată. Străinii beneficiază

România de regimul naţional, bucurându-se de toate drepturile civile acetăţenilor români, mai puţin drepturile politice ; rezultă că ei pot

administratori în societăţile cu răspundere limitată de naţionalitate română atâ

timp cât actul constitutiv nu interzice acest lucru. 64

Administratorii unei societăţi comerciale nu pot primi, fă

autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de administrator în alte societă

concurente sau având acelaşi obiect de activitate,nici să facă acelaşi fel dcomerţ ori altul concurent, pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizic

sau juridice, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru daune.

În practică un angajat poate fi administrator, cu excepţia calităţii d

administrator unic al societăţii deoarece, în acest caz, în calitate de salariat c

contract de muncă, el ar fi subordonat lui însuşi.65

Publicitatea. Exercitarea funcţiei de administrator nu poate

realizată totuşi, mai înainte de efectuarea publicităţii impuse de lege

beneficiul terţilor. Procedural, publicitatea numelui administratorului ales d

adunarea generală se realizează prin înscrierea în registrul comerţului a actul63 I. Niţă Stan op. cit., p. 104.64I.Niţă Stan op. cit., p.104.65 I. Niţă Stan op. cit., p. 105.

61



adiţional bazat pe procesul verbal al adunării ce a hotărât asupra alegerii dacă

nu a fost desemnat prin actul constitutiv. Realizarea publicităţii presupune,

afara înscrierii numelui persoanei ce va fi administrator, şi depunere

semnăturii acestei persoane la registrul comerţului. Dacă administratorul es

numit prin actul constitutiv, el trebuie să depună semnatura în termen de 15 zi

de la data înmatriculării societăţii comerciale (art.45 al.1, din Legea nr.31

1990). Trebuie avut în vedere faptul că nu toţi administratorii societăţii sun

obligaţi să depună semnăturile, ci numai cei care au fost împuterniciţi s

reprezinte societatea.

Cât priveşte depunerea specimenului de semnătură, ea

realizează în una din modalităţile prevăzute de lege; administratorul desemnca reprezentant al societăţii va semna în registrul comerţului, în prezen

judecătorului delegat sau conducătorului oficiului registrului comerţului ori

înlocuitorului acestuia care va certifica semnătura ; în absenţa reprezentantul

în cauză, semnatura în registru poate fi înlocuită prin prezentarea acestei

legalizată de notariatul public(art. 8 al.3 din Normele P / 608 / 733 / 1998).

Durata mandatului administratorilor este stabilită de asociaţ

majoritari la desemnarea acestora. Legea nr.31 / 1990 nu prevede perioad

pentru care sunt numiţi administratorii în cazul societăţii cu răspundere limitat

asociaţii având drept la liberă opţiune.

La expirarea duratei mandatului, administratorii pot fi realeşi, dac

prin actul costitutiv nu sa prevăzut altfel.

Garanţia. Administratorul este obligat să depună o garanţie pentr

buna sa gestiune şi în scopul, eventual, de a despăgubi societatea pent

pagubele provocate de activitatea sa. Cuantumul garanţiei se stabileşte la limi

minimă, baza de calcul fiind valoarea unei părţi sociale sau orice alt criteri

62



Garanţia se depune în modul stabilit prin actul constitutiv sau hotărârea adunăr

generale a asociaţilor şi se restituie administratorului la termenul fixat d

adunarea generală sau actul constitutiv de regulă după ce îl descarcă d

gestiunea efectuată. Restituirea garanţiei nu exclude răspundere

administratorului pentru eventualele pagube cauzate societăţii (art.189 al. 1 l

c) din Legea nr. 31/1990) şi descoperite după încetarea mandatului său.

Remunerarea. În general, funcţiile sunt remunerate şi decizia d

remunerare este luată fie prin actul în virtutea căruia administratorul a fo

numit, fie printr-o decizie ulterioară luată de asociaţi în forma obişnuită. Pentr

a permite o modificare mai uşoară a remunerării, actul constitutiv indică de cemai multe ori doar principiul unei remunerări, fără a determina totalul ei. Ace

total este fixat printr-o decizie ordinară a asociaţilor, fără să fie nevoie să s

procedeze la o modificare a actului constitutiv.

Atunci remuneraţia administratorului este stabilită prin deciz

colectivă, el nu participă la votul relativ la această problemă, chiar dacă a

calitatea de asociat cu drept de vot pentru că este o problemă care are în vederînsăşi persoana lui.66

Administratorul poate să ceară în justiţie ca remuneraţia sa să f

fixată ori majorată, atunci când asociaţii refuză în mod sistematic să soluţionez

problema, pentru că în materie comercială mandatul nu este gratuit, iar plata s

trebuie să fie, de regulă, proporţională cu diligenţa depusă.

Remuneraţia acordată administratorului poate fi mai înt

constituită dintr-un salariu fix. Recurgerea la un salariu proporţional este m

frecventă. Poate fi vorba de o remuneraţie fie total, fie parţial proporţională c

beneficiile realizate sau cu cifra de afaceri. 67

66 I. Niţă Stan op. cit., p. 107.67 I. Niţă Stan op. cit., p. 108.

63



În plus, faţă de salariul direct ataşat funcţiei administratorulu

diverse retribuţii complementare pot fi acordate : avantaje în natură (locuinţ

vehicul,etc.) , rambursarea cheltuielilor angajate pentru exercitarea mandatul

său, indemnizaţii sau gratificaţii excepţionale.

Natura juridică a raportului dintre societate şi administrato

În concepţia Legii nr.31/1990, raporturile dintre administrator şi societate

comercială sunt raporturi de mandat. Mandatul încredinţat poate avea u

temei diferit. Cel mai adesea el se grefează pe calitatea de asociat

administratorului. Excepţional mandatul poate avea ca suport contractul d

muncă, în cazul în care administratorul este o persoană care nu are calitate dasociat. Cât priveşte conţinutul mandatului, el este în primul rând contractu

(obligaţiile administratorului rezultă din împuternicirile date de asociaţi

concretizate în actul constitutiv ori în hotărârile adunării generale). Conţinut

mandatului dat administratorului nu este însă exclusiv contractual. Interesul d

ordine publică al reglementării juridice a societăţii comerciale impune ca une

obligaţii să fie reglementate de lege. Acest lucru rezultă din chiar art.72 dilege, care dispune că obligaţiile şi răspunderea administratorului su

reglementate, pe lângă dispoziţiile referitoare la mandat şi de dispoziţii specia

prevăzute de legea societăţilor comerciale.

Acestă dublă natură – contractuală şi legală – a obligaţiilor

răspunderii defineşte funcţia de administrator al societăţii comerciale şi, î

acelaşi timp, o deosebeşte de alte funcţii juridice.

Puterea de reprezentare există numai dacă ea a fost conferit

administratorului. Deci, prin voinţa asociaţilor, mandatul administratoril

poate fi limitat la gestiunea internă a societăţii sau poate să cuprindă şi putere

de reprezentare, caz în care administratorul este împuternicit să angajez

societatea în raporturile cu terţii.68 Acestă distincţie are la bază principi68 I. Niţă Stan op. cit., p. 109.

64



general potrivit căruia reprezentarea nu este de esenţa mandatului, ci de natur

sa. În principiu puterea de reprezentare trebuie să fie conferită în mod expre

prin arătarea administratorului care este reprezentantul societăţii. Excepţiona

în cazul societăţii cu răspundere limitată, dreptul de a reprezenta societate

aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţia contrară în actul constituti

(art.75 şi art. 192 alin. 3 din Legea nr. 31/1990).

Încetarea funcţiei de administrator. În privinţa încetării funcţi

de administrator, legea distinge revocarea acestuia şi renunţarea la atribuţii

încredinţate, decesul sau intervenirea incapacităţii administratorului.

Potrivit art. 189 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990, adunaregenerală a asociaţilor “desemnează pe administratori şi cenzori, îi revocă şi

dă descărcarea de activitatea lor”.

Administratorii aleşi de adunarea generală vor putea fi revoca

prin votul reprezentând majoritatea absolută a capitalului social numai dac

administratorii au fost desemnaţi ulterior constituirii prin hotărârea adunăr

asociaţilor. Atunci când au fost desemnţi prin actul constitutiv, revocarea sface cu votul unanimităţii asociaţilor. Revocarea poate interveni în oric

moment şi independent de culpa administratorului, acesta putându-se adres

instanţei cu o acţiune în daune, nu şi pentru reintegrarea în funcţie.

Legea nr.31/1990 nu prevede nici o dispoziţie specială privin

demisia administratorului. El poate renunţa liber la funcţia sa de mandata

conform regimului juridic al mandatului de drept comun.

O notificare a demisiei ar trebui să fie adresată celorla

administratori, în cazul pluralităţii de administratori sau asociaţilor în cazu

administratorului unic. Această notificare are ca scop de a permite asociaţilor

procedeze la înlocuirea administratorului în cel mai scurt termen. Practicare

demisiilor în alb, care constă în a cere administratorului să semneze

65



momentul numirii sale o scrisoare de demisie a proliferat în cazul societăţ

comerciale şi nu numai.69

În ceea ce priveşte încetarea funcţiei de administrator

pentru scadenţa termenului prevăzut în actul constitutiv, ea are efect de la da

la care noul administrator (inclusiv cel unic) a acceptat funcţia.

Avertismentul administratorului în cauză nu este necesar când

este revocat; condiţionarea revocării de acordul persoanei în cauză ar confe

administratorului inamovabilitatea, mai ales ţinând cont de situaţia întâlni

frecvent în practică, potrivit căreia adunarea generală, odată cu numire

administratorilor stipulează în hotărâre şi perioada pentru care aceştia au fo

aleşi.În cadrul societăţii unipersonale, administratorul asociat unic es

practic irevocabil, deoarece revocarea pentru juste motive poate fi cerută num

de către asociat.

Dacă înlocuirea administratorilor comportă şi schimbări în privin

capacităţii de reprezentare legală a societăţii, va fi necesară comunicarea,

registrul comerţului, a modificării, a schimbărilor în ceea ce priveşte pe cel sacei în drept să reprezinte societatea70.

3.1 Exercitarea funcţiei de administrator

Modul de lucru al administratorilor. În cazul societăţilor c

răspundere limitată Legea nr. 31/1990 nu stabileşte organe speciale d

administrare precum cele de la societăţile de capitaluri. Legea nr.31/199

cuprinde anumite dispoziţii referitoare la modul de lucru al administratorilo

De regulă actul constitutiv cuprinde clauze privind activitatea în comun

administratorilor dar există posibilitatea ca aceste clauze să lipsească.


66



Când în actul constitutiv nu s-a prevăzut în mod expres modul d

lucru în comun al administratorilor, ei vor putea acţiona în numele societăţii

individual, în ceea ce priveşte activităţile de comerţ obişnuite. Pentru operaţiu

de importanţă capitală pentru viaţa societăţii, vor decide împreună to

administratorii, iar dacă se ivesc divergenţe între aceştia, vor decide asociaţ

majoritari ai societăţii cu răspundere limitată cu condiţiile de cvorum cunoscut

Sancţiunea nerespectării de către administratori a dispoziţiil

Legii nr. 31/1990 constă în suportarea eventualelor pagube ce ar prejudic

societatea prin actele încheiate.

Art. 192 din lege prevede că societatea cu răspundere limita

poate fi administrată de unul sau mai mulţi administratori. Când esadministrată (gestionată) de un administrator unic, acesta concentrează putere

de decizie asupra diferitelor operaţiuni ce trebuie încheiate pentru gestiune

societăţii şi aceea de punere în practică a hotărârilor luate.

Administratorul unic, ca şi ceilalţi administratori, este numit d

adunare, iar prima dată prin actul constitutiv. El rămâne în funcţie pe dura

prevăzută în actul constitutiv sau de către adunarea generală, durată care poafi până la revocare sau poate înceta şi prin demisie, deces, imposibilitatea de

mai exercita această funcţie (incapacitate, boală ,dispoziţiile legii etc. ).71

Obligaţiile administratorului.

În baza dispoziţiilor legale, ale actului constitutiv şi hotărârilo

adunării generale, precum şi în baza unui eventual contract de munc

administratorii îşi asumă o serie de obligaţii specifice funcţiei pe care

îndeplinesc.

Unele obligaţii privesc însăşi constituirea societăţii, iar alte

funcţionarea acesteia.

71 I. Niţă Stan op. cit., p. 113.67



Dintre obligaţiile care privesc constituirea societăţii

consemnează obligaţia de a îndeplini formalităţile necesare constituir

societăţii, de a depune specimene de semnatură la registrul comerţului, în cazu

în care au fost desemnaţi reprezentanţi ai societăţii, precum şi obligaţia de

prelua de la asociaţi şi de a păstra documentele şi corespondenţa privin

constituirea societăţii.

Principala obligaţie a administratorilor este aceea de a administr

Potrivit art. 70 alin. 1, ei au dreptul şi obligaţia de a face toate operaţiile ce s

impun pentru aducerea la îndeplinire a obiectivului societăţii. În acest scop

administratorii execută acte generale şi speciale de administrare, cât şi actele d

dispoziţie necesare bunei gestionări a afacerilor societăţii. În conformitate cart. 70 alin. 2, au obligaţia să participe la toate adunările generale.

Administratorii au obligaţia de a urmării efectuarea de căt

asociaţi a vărsămintelor datorate. Art. 73 alin. 1 stabileşte răspunderea solida

a administratorilor pentru realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi.

Art. 193 prevede obligaţia administratorilor de a ţine un registru

asociaţilor care cuprinde: numele şi prenumele, domiciliul, respectiv denumireşi sediul asociaţilor, partea de capital social a fiecăruia , transferul părţilo

sociale sau orice modificare privitoare la acestea.

Tot în art. 73 este stabilită obligaţia administratorilor de a întocm

bilanţul societăţii şi contul de profit şi pierderi, de a asigura repartizar

beneficiilor şi plata dividendelor în condiţiile legii. În calitate de organe d

execuţie, administratorii au obligaţia de aduce la îndeplinire hotărârile adunăr

asociaţilor şi de îndeplini toate îndatoririle prevăzute în actul constitutiv sa

care sunt prevăzute de lege.

Administratorii mai au obligaţia generală de abţinere (generată d

normele deontologice referitoare la administratori) de la anumite acţiuni d

68



natură să creeze suspiciune împotriva lor sau să lezeze interesele societăţ

comerciale pe care o gestionează sau al asociaţilor din acea entitate colectivă.

Puterile administratorului. În raporturile cu terţii administrator

este investit cu toate puterile care îi permit să acţioneze în numele societăţii î

orice împrejurare, cu excepţia puterilor pe care legea le rezervă expres adunăr

asociaţilor. Această putere generală, este întărită de menţiunea legală-ca

distinge societatea cu răspundere limitată de societăţile în nume colectiv sau î

comandită simplă-după care societatea este angajată chiar dacă actele încheia

de administrator nu intră în obiectul social ( art. 55 alin. 1 din Legea 31/1990).

Excepţie fac evident actele(contractele) pentru care este necesarăautorizaţie prealabilă a adunării generale, cum ar fi vânzarea de imobile socia

sau de fond de comerţ, constituirea de asigurări pe bunurile sociale sau aport

la o societate a unei părţi a bunurilor sociale ( art. 143 din Legea 31/1990

Limitarea puterilor poate rezulta şi din cererea unei autorizaţii pentru operaţii c

angajează societatea dincolo de o sumă fixată prin actul constitutiv.

De asemenea, administratorii nu pot contracta, fără autorizareadunării generale ori a asociatului unic împrumuturi în contul societăţii, s

constituie ipoteci asupra imobilelor sociale, să amaneteze fondul de come

etc.72

Reprezentarea. Potrivit art.75 şi 192 alin. 3 din lege, fiecar

administrator are dreptul de a reprezenta societatea în raporturile cu terţi, afa

de stipulaţie contrară prevăzută în actul constitutiv.

Administratorii care au şi dreptul de a reprezenta societatea trebu

să dovedească, pe lânga condiţiile de studii şi moralitate, îndeplinirea uno

practici de specialitate în domeniul în care se exercită comerţul, în raport c

studiile pe care le posedă.72 M. Paşcu, S . Angheni, C. Lefter- Societăţile comerciale, Tribuna Economică, nr. 6, Bucureşti, 1995.

69



O atribuţie specială ce decurge din calitatea de reprezentant

administratorului este aceea de a sta în instanţă ca reclamant, sau pârât î

numele societăţii .73

Administratorul care are dreptul de a reprezenta societatea n

poate transmite acest drept altei persoane decât dacă această facultate i-a fo

acordată în mod expres. În cazul încălcării acestei prevederi societatea poa

pretinde de la acest substituit beneficiile realizate din operaţiun

Administratorul răspunde solidar cu persoana care l-a substituit pentr

prejudiciile cauzate societăţii (art. 71).

Răspunderea administratorilor.

În ceea ce priveşte răspunderea administratorilor, prevederi

exprese ale Legii nr. 31/1990 pentru societatea cu răspundere limitată se rezum

doar la a preciza doar răspunderea civilă pentru daune (art. 72, coroborat cu ar

189 lit. c) şi art. 193). Se instituie prin art. 73 alin. 1 solidaritatea pasivă întradministratori, când sunt mai mulţi. Se consideră că în sarcina administratorilo

se poate reţine şi o răspundere penală, dacă fapta comisă constituie infracţiun

ca şi o răspundere materială în sensul Codului muncii (dacă este vorba de u

administrator-angajat în societate cu contract de muncă).74

Asociaţii au dreptul de revoca administratorul , indiferent că el es

numit prin actul constitutiv sau ulterior de adunarea generală a asociaţilor.

Administratorii răspund pentru nerespectarea obligaţiilor izvorâ

din contractul de mandat. Aceasta este o răspundere civilă contractual

Administratorii răspund şi pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute în sarcin

lor de legea societăţilor comerciale. Întrucât nerespectarea unei obligaţii , lega


70



poate fi o faptă ilicită civilă sau o infracţiune, răspunderea administratorului v

fi, după caz, o răspundere civilă delictuală sau răspundere penală.

Răspunderea contractuală a administratorilor este

reglementată de Codul civil (art. 1533-1551) şi de legea societăţilor comerciale

Administratorii răspund faţă de societate pentru nerespectare

obligaţiilor care le-au revenit în baza mandatului încredinţat.

În cazul pluralităţii administratorilor, ei vor răspunde solidar pentr

caracterul fictiv al vărsămintelor înregistrate, pentru plata dividendelor d

beneficii nereale, pentru incorecta ţinere a registrelor, pentru neîndeplinire

întocmai a obligaţiilor impuse (art. 73 din Lege nr. 31/1990).

Administratorii îşi asumă şi o răspundere indirectă pentrufaptele salariaţilor ce au cauzat prejudicii societăţii, dar cu condiţia ca fapte

păgubitoare să fi fost posibile datorită lipsei de supraveghere

administratorului.

Cât priveşte răspunderea indrectă a administratorului, aceas

este o răspundere conjunctă şi subsidiară. Răspunderea este conjunc

(divizibilă ) şi nu solidară, deoarece, potrivit,principiilor generale, solidaritatenu se prezumă, ci trebuie să rezulte din lege sau din convenţia părţilor. Î

consecinţă, răspunderea îi aparţine administratorului căruia îi revenea obligaţ

de supraveghere a persoanei care a cauzat prejudiciul.

Răspunderea administratorului are un caracter subsidiar. Ea are u

rol de garanţie, şi nu înlocuieşte răspunderea persoanei care a săvârşit fap

cauzatoare de prejudicii. În consecinţă, administratorii răspund numai dac

societatea nu a putut recupera prejudiciul de la persoana vinovată.

Răspunderea administratorului este apreciată în abstracto-

administratorul va răspunde,indiferent de forma şi gradul culpei sale (art.154

C. civ.)75.

75 I. Niţă Stan op. cit., p. 120.71



Acţiunea în răspundere contra administratorilor aparţin

societăţii în baza prejudiciului adus patrimoniului acesteia.

Acţiunea în răspundere va aparţine adunării şi în cazul cân

societatea se află în lichidare, cu excluderea de la deliberări a administratorul

în cauză. Iniţiativa o va avea în acest sens adunarea asociaţilor,care exprim

voinţa societăţii (art. 150 din Legea nr. 31/1990).76 Decizia intentării acţiunii

ia în condiţiile majorităţii absolute a votului, funcţia administratorul

încetează, el fiind revocat de drept, adunarea fiind liberă să procedeze

înlocuirea sa.

În cazul în care un asociat ori terţ a fost personal prejudici

prin fapta administratorului, el va putea exercita o acţiune în răspundere cu titlu personal; această acţiune particulară se exercită în condiţiile obişnuite a

răspunderii civile a dreptului comun.

Hotărârea asupra răspunderii administratorilor poate fi luată chi

dacă ea nu figurează pe ordinea de zi a adunării asociaţilor.

Spre deosebire de asociaţi, creditorii sociali nu au dreptul în timpu

funcţionării societăţii, să pornească acţiunea în răspundere împotrivadministratorilor.

În cazul societăţii cu răspundere limitată declarată în falime

care este lipsită de dreptul de a administra şi dispune de bunurile propri

acţiunea în justiţie contra administratorului ce a prejudiciat patrimoniul soci

aparţine judecătorului sindic.77

Trebuie arătat că descărcarea administratorilor de gestiunea lo

prin aprobarea bilanţului, nu decade adunarea generală din dreptul de a decid

acţionarea în justiţie a administratorilor care prin actele lor au păgub

societatea(art.181 din Legea nr.31/1990).

76 I. Niţă Stan op. cit., p. 120.77 St. D. Cărpenaru op. cit., p. 226.

72



Ca efect al pornirii acţiunii în răspundere contra administratorulu

mandatul acestuia încetează de drept, fiind înlocuit prin hotărârea adunăr

generale.

În consecinţă, adunarea este obligată, în primul rând, să desemnez

chiar în şedinţa respectivă noi administratori, iar pe de altă parte,

împuternicească persoana care să exercite acţiunea în justiţie.

Administratorul poate fi condamnat la acoperirea pasivul

societăţii, în cazul în care a fost angajată răspunderea sa.

De asemenea, instanţa poate decide extinderea procedurii d

reorganizare judiciară, deschisă cu privire la societate la administratorul căruia

se impută un abuz în gestionarea afacerilor.78

Dreptul de a intenta acţiunea se prescrie în termenul de 3 a

reglementat de art. 3 al Decretului nr. 167/1958.

Legea nr. 31/1990 cuprinde şi o serie de dispoziţii pe baza căro

poate fi angajată răspunderea penală a administratorilor. Acţiunea în justiţ

va fi de această dată o iniţiativă a procurorului(art. 262 C. pen.), deoarec

condiţia plângerii prealabile nu există în domeniu.79

În art. 264 - 276 din Legea nr. 31 / 1990 sunt prevăzute o serie d

infracţiuni, pentru care sa stabilit pedeapsa închisorii sau a amenzii penal

fapte săvârşite de administratori, cenzori, directori sau asociaţi. Este vorb

despre prezentarea de date false la constituirea societăţii, săvârşirea un

activităţi care ar diminua patrimoniul societăţii, nerepartizarea din beneficii

unei părţi pentru constituirea fondului de rezervă, emiterea de titlu

negociabile reprezentând părţile sociale, exercitarea funcţiei de administrator c

încălcarea dispoziţiilor referitoare la incompatibilitate, comiterea bancrut

frauduloase.

78 I.Niţă Stan op. cit., p.122.79 I.Niţă Stan op.cit., p.122.

73



Sunt de asemenea considerate infracţiuni în baza Legii nr. 26/199

faptele persoanei care, cu rea credinţă, a făcut declaraţii inexacte, în baza căro

a fost operată înmatricularea ori s-a făcut o menţiune în registrul comerţulu

(art. 48).

Într–o manieră similară sunt încadrate faptele administratoril

care au făcut uz de puterile pe care le posedau sau de voturile de car

dispuneau în contra intereselor societăţii.

Administratorii pot fi aşadar subiecţi activi ai acestor infracţiun

iar pedeapsa aplicabilă este în majoritatea cazurilor alternativă: pedeap

închisorii sau amenda.

Dispoziţiile referitoare la administratorul societăţii sunt aplicabişi în cazul societăţilor unipersonale, reţinând că titularii acţiunii

responsabilitate pentru faptele reprobabile, dacă administratorul este asoci

unic, vor fi reprezentanţii autorităţii publice.

De lege ferenda, s-a propus incriminarea unor fapte frecve

întâlnite în practica economică actuală, cum ar fi crearea unor societăţi fictiv

care nu desfăşoară concret activităţi comerciale, constituind de fapt, “canale dtransfer ilegal de fonduri de la o societate mamă la alte societăţi controlate” sa

care acţionează de conivenţă în scopul justificării unor venituri provenite d

afaceri ilicite.80 Constituie cauze de sancţionare a administratorul

nerespectarea obligaţiei de informare şi comunicare a documentelor destina

asociaţilor, cenzorilor ori creditorilor sociali; nerespectarea obligaţiei de non

concurenţă ; luarea de decizii de către un administrator singur în cazurile cân

actul constitutiv prevedea necesitatea unei autorizări prealabile a asociaţilo

depăşirea obiectului social prin acte încheiate de administrator; întreprindere

de noi acţiuni când se dovedeşte că există un fapt care determină dizolvare

societăţii; exagerarea frauduloasă a aporturilor în natură şi, în caz d

transformare a societăţii, a evaluării patrimoniului social; împiedicare80 V.Paşca, Consideraţii privind infracţiunile prevăzute de Legea nr. 31/1990 î n „Dreptul” nr.1/1992, p. 53.

74



controlului cenzorilor ori, dacă aceştia nu există, a asociaţilor; atribuirea d

părţi sociale pentru sume inferioare valorii nominale a titlurilor; influenţar

prin mijloace ilicite a majorităţii cerute pentru adoptarea unei hotărâri; aderare

la operaţiuni de subscriere reciprocă de părţi sociale cu o altă societate.

Se precizează că în raporturile cu societatea, administratorii se află sub stric

supraveghere a cenzorilor sau asociaţilor. Prin urmare legea a decis ca cenzor

să participe la adunări, fără drept de vot.

4. Controlul gestiunii societăţii cu răspundere limitată

Precizări prealabile

Buna funcţionare a unei societăţi comerciale implică necesitate

asigurării unui control asupra actelor şi operaţiunilor administratorilor. Ace

control de gestiune se realizează conform legii române, pe două trepte: de cătrfiecare asociat în parte; de cenzori. Un atare control se exercită în mod diferi

în funcţie de forma de societate comercială.

Este vorba de controlul gestiunii sociale. Controlul de gestiune d

către un organ specializat-cenzorii-se exercită în societăţile comerciale p

acţiuni, în comandită pe acţiuni şi cu răspundere limitată. Chiar în societatea c

răspundere limitată cu un număr mai mic de membri (sub cincisprezec

membri) actul constitutiv poate prevedea alegerea unuia sau mai multor cenzo

(art. 194 al. 1 din Legea nr. 31/1990). 81

Privită sub aspectul misiunii de control pe care îl exercită asupr

conturilor şi gestiunii societăţii cu răspundere limitată, prezenţa cenzorilo

trebuie considerată ca o garanţie a bunei funcţionări şi nu ca o supravegher81 I. Niţă Stan op. cit., p. 126.

75



constrângătoare a acţiunii administraţiei. Controlul şi certificarea conturilo

sociale formează esenţialul activităţii cenzorilor, iar intervenţia lor în prevenire

dificultăţilor care ar putea apărea nu este de neglijat. 82

4.1 Cenzorii societăţii cu răspundere limitată

Numirea. Prezenţa cenzorilor ca organ specializat de control al gestiun

este prevăzută de art. 194 alin.2 al Legii nr.31/1990. În actul constitutiv

societăţii se poate stipula alegerea unuia sau mai multor cenzori. Dacă număr

asociaţilor trece de cincisprezece, numirea cenzorilor este obligatorie.

Cenzorii se numesc prin actul constitutiv sau ulterior prin hotărâre

adunării generale. Ei pot fi realeşi sau revocaţi doar de adunarea generalPentru revocare se cere ,conform art.161, alin.final, cvorumul de vot neces

pentru “adunările extraordinare”-în speţă ,se vor respecta prevederile art.18

alin. 1 adică ,majoritatea absolută a asociaţilor şi părţilor sociale ,iar dacă a

fost desemnaţi prin actul constitutiv ,votul tuturor asociaţilor. Odată cu numire

se stabilesc: durata mandatului, garanţia pentru activitate şi indemnizaţ

stabilită de adunarea generală sau actul constitutiv (art.156 al.3 din Legenr.31/1990).

În toate cazurile în care cenzorii sunt numiţi prin actul constitut

trebuie să se prevadă numărul, numele, prenumele şi cetăţenia cenzorilor.

Din dispoziţiile articolului citat ,coroborate cu art.154-161 d

Legea nr.31/1990, se deduc o serie de reguli de numire a cenzorilor un

societăţi cu răspundere limitată. Astfel, numărul cenzorilor va fi întotdeaun

impar. Latura economică a controlului exerciţiului social este dominantă, avân

în vedere că obiectul activităţii îl constituie operaţiunile comerciale, i

drepturile asociaţilor şi ale societăţii au în mare măsură conţinut patrimonia

82 I. Niţă Stan op. cit., p. 127.

76



Condiţia esenţială este aceea că cel puţin un cenzor să fie contabil autorizat sa

expert contabil (art.154, alin.4 din Legea nr.31/1990).

O strânsă colaborare între cenzori este cu siguranţă utilă bun

funcţionări a societăţii. Când sunt mai mulţi cenzori ,ei vor fi desemnaţi di

rândul asociaţilor, cu excepţia unuia singur care va putea fi din afara societăţ

şi va avea pregătire de specialitate contabilă.

Majoritatea cenzorilor trebuie să fie cetăţeni români (dacă es

vorba de o societate mixtă, cu capital român şi străin). Indiferent de forma d

societate comercială, cenzorii pot fi cetăţeni români sau străini cu condiţia c

acest lucru să nu le fie interzis printr-o lege specială. În acelaşi sens se pronun

şi legea societăţilor comerciale la art.154 al.6 unde se arată că majoritatecenzorilor trebuie să fie români.

Numărul cenzorilor trebuie să fie impar (nu neapărat ”trei ”,că

conform art.154 alin.1, pot fi ” unul sau mai mulţi ”) ; chiar atunci când este u

singur cenzor, el trebuie să aibă un supleant.

Cenzorii societăţii cu răspundere limitată trebuie să depună

garanţie. Cuantumul valoric al garanţiei se determină conform art.154 alin.7 dLegea nr.31/1990, adică a treia parte din garanţia cerută pentru administratori

art.137 din aceeaşi lege.

Această garanţie trebuie, conform art.137 din Legea nr.31/199

depusă « înainte de preluarea funcţiei ». Însă, în cazul cenzorilor, ”preluare

funcţiei ” este o împrejurare care se constată diferit după cum este vorba d

cenzori ” titulari ” sau ”supleanţi ”. În acest sens, un cenzor titular intră î

funcţie pe durata exercitării vreuneia din activităţile impuse de art. 158-161 a

Legii nr. 31/1990, pe când supleantul intră în funcţiune doar când, şi dac

înlocuieşte un cenzor. În plus, legea nu cuprinde nici o referire la modul cum

confirmă depunerea garanţiei de către cenzori ,fiind totuşi exclusă, constatare

făcută de administratori.83 83 M. Pascu ,S. Angheni, C. Lefter- Societăţile comerciale-Tribuna Economică, nr.6, Bucureşti 1995.

77



În societatea cu răspundere limitată în care statul deţine cel puţ

20 % din capital, unul din cenzori va fi numit de Ministerul Finanţelor.

Art.156 al Legii nr.31/1990 prevede o interdicţie în ceea c

priveşte numirea unor persoane în funcţia de cenzori. Nu vor putea fi desemna

ca cenzori rudele sau afinii până la gradul patru inclusiv sau soţ

administratorilor şi a altor persoane care primesc sub orice formă o remuneraţ

(salariu) de la societate, sau persoanele ce sunt incompatibile cu funcţia d

administrator, asociatul unic şi soţul acesteia, cei care au făcut aporturi în natu

şi beneficiază de avantaje particulare ,interzişii, neabilitaţii, faliţii, interzişii

chiar şi temporar- din funcţiile publice sau cei incapabili să exercite o funcţie d

conducere ,cei care prestează o activitate retribuită în cadrul societăţii ori a altsocietăţi controlate de aceasta şi care presupune un raport de subordonare fa

de societate.84

În ceea ce priveşte vârsta, nu există limitări pentru funcţia d

cenzor-importantă este ” vitalitatea ” persoanei în cauză.

În noua reglementare se admite ca cenzor independent să fie

persoană juridică ce poate fi numită sau aleasă ca cenzor (art.155 al.1 din Legenr.31/1990).

Ca procedură , cenzorii sunt numiţi prin actul constitutiv sau d

către adunarea asociaţilor, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea de a fi realeş

şi primesc o indemnizaţie fixă stabilită în acelaşi mod85 în actul constitutiv sa

prin hotărârea adunării.

Atribuţiile cenzorilor se referă la supravegherea gestiunii social

la verificarea registrelor, a bilanţului şi contului de profit şi pierderi şi

verificarea patrimoniului.

Cenzorii sunt obligaţi:

84I. Niţă Stan op. cit., p.130.85I. Niţă Stan op. cit., p.130.

78



a) să facă, în fiecare lună, pe neaşteptate, inspecţii casei şi

verifice existenţa titlurilor sau valorilor ce sunt proprietate

societăţii sau au fost primite în gaj, cauţiune sau depozit;

b) să convoace adunarea ordinară sau extraordinară când nu

fost convocată de administratori;

c) să ia parte la adunările ordinare sau extraordinare putân

face să se insereze în ordinea de zi propunerile pe care le vo

crede necesare;

d) să constate regulata depunere a garanţiei din parte

administratorilor;

e) să vegheze ca dispoziţiile legii, contractului de societate sastatului să fie îndeplinite de administratori şi lichidatori.

Cenzorii trebuie să aducă la cunoştinţa administratorilor

neregularităţile în administraţie şi încălcările dispoziţiilor legale şi statutare p

care le constată, iar cazurile mai importante le vor aduce la cunoştinţa adunăr

generale. Adunarea asociaţilor nu va putea aproba bilanţul şi contul de profit

pierderi fără raportul cenzorilor.Cenzorii întocmesc împreună rapoartele. În caz de neînţeleger

fiecare cenzor va întocmi un raport separat privind bilanţul şi contul de profit

pierderi pe care îl va prezenta adunării asociaţilor.

În plus, cenzorii au obligaţia de a păstra secretul asupra datelo

referitoare la operaţiile societăţii de care au luat cunoştinţă în timpul exercităr

mandatului. Este vorba de interdicţia de a comunica în particular asociaţilor

terţilor datele şi informaţiile respective.

Cenzorul care se opune unei hotărâri, are dreptul de a ce

menţionarea opoziţiei în procesul-verbal, dar aceasta nu-l va exonera d

răspundere, cum se întâmplă în cazul administratorilor.86

86I. Niţă Stan op. cit., p.131.79



Pentru îndeplinirea misiunii lor, cenzorii trebuie să beneficieze d

informaţii complete şi reale despre situaţia societăţii. Ei au practic un drept d

investigare, putând în orice perioadă a anului să opereze verificări şi controa

pe care le consideră oportune. În plus ei pot cere comunicarea tutur

documentelor utile exercitării misiunilor, toate contractele, documente

contabile, registrele de procese – verbale etc. Secretul profesional nu poate

opus, în cadrul societăţii, cenzorilor.87

Cenzorii au dreptul de a obţine în fiecare lună de la administratori

situaţie privind operaţiunile comerciale, precum şi de a participa la adunări

administratorilor fără a avea drept de vot.

Răspunderea. Ca şi în cazul administratorilor, răspunderecenzorilor pentru îndeplinirea atribuţiilor lor este guvernată de reguli

mandatului şi ale Legii societăţilor comerciale. Ei vor răspunde solidar pentr

daunele pricinuite societăţii datorită incompetenţei de care au dat dovadă.

În general, cenzorii trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile c

diligenţa mandatarului, sunt responsabili de veridicitatea constatărilor lor

trebuie să-şi păstreze secretul asupra faptelor şi documentelor de care acunoştinţă în baza funcţiei lor.

Ei răspund solidar cu administratorii pentru faptele şi omisiuni

acestora, atunci când paguba nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat controlul

care funcţia îi îndreptăţeşte.

În timp ce o răspundere a cenzorilor nu poate exista fără

răspundere concurentă a administratorilor, contrariul este posibil, în cazurile î

care cenzorii şi-au îndeplinit obligaţiile legale de control, iar prejudiciul a fo

cauzat societăţii ori creditorilor săi - prin acţiunile administratorilor.

Acţiunea în răspundere este reglementată de aceleaşi reguli ca şi î

cazul administratorilor, şi aparţine adunării asociaţilor cu votul majorită

capitalului social reprezentat în adunare (art.112 din lege).87I. Niţă Stan op. cit., p.132.

80



4.2 Dreptul de control asupra gestiunii exercitat de asociaţi

O alternativă pentru numirea de cenzori, o reprezintă

exercitarea controlului asupra gestiunii sociale de către asociaţii care nu a

calitatea de administrator (art.194 alin.4 din Legea nr.31/1990).

Respectivul articol prevede că « în lipsă » de cenzori, asociatu

neadministrator poate exercita controlul gestiunii.

Recunoaşterea dreptului deplin de control al gestiunii socia

tuturor asociaţilor neadministratori, poate fi argumentată şi prin dispoziţ

art.189 lit. b) şi c) din Legea nr.31/1990 .

În ceea ce priveşte conţinutul dreptului de control, trimiterea pcare Legea nr.31/1990 o face la dreptul de control pe care asociaţii îl au î

societatea în nume colectiv, este lipsită de eficienţă, deoarece legea nu cuprind

dispoziţii exprese care să reglementeze acest drept de control al asociaţilor î

nume colectiv asupra gestiunii societăţii. În lipsa unei astfel de reglementăr

asociaţii efectuează controlul asupra gestiunii societăţii, implicit pr

exercitarea drepturilor pe care le conferă calitatea de asociat în societatea crăspundere limitată.

În acest caz, asociaţii vor primi raportul anual al administratorilo

şi orice alte informaţii necesare, vor interveni activ în deciziile asupra gestiun

prin propuneri concrete, exercitând astfel un rol activ în prevenir

dificultăţilor.

Pentru a îmbunătăţi informarea, asociaţii vor putea recurge şi

asistenţa unui expert-contabil, creându-se astfel o imagine clară şi comple

asupra bilanţului, a contului de profit şi pierderi, a registrelor comerciale.88

Asociaţii pot consulta registrele, procesele-verbale ale adunării

administratorilor, pot obţine extrase după diferite înscrisuri. De asemenea ei vo

88I. Niţă Stan op. cit., p.134.81



putea numi un revizor contabil care să ateste corectitudinea operaţiunil

financiare ale societăţii.

Dispoziţiile din actul constitutiv privind controlul efectuat d

asociaţi sunt obligatorii pentru administratori, orice pact contrar fiind lovit d

nulitate.

Concluzii

În prezentarea principalelor aspecte juridice privind societate

comercială cu răspundere limitată, pe baza planului de expunere, am urmărit s

pun în evidenţă principalele reglementări în legătură cu forma societă

comerciale cea mai accesibilă unor mici întreprinzători, care cu capitaluri m

modeste doresc să pornească o afacere din care să poată să obţină un prof

necesar pentru întreţinerea acestora şi a familiilor lor, iar dacă este posibil, s

poată să realizeze o întreprindere de mai mare anvergură, în care să poată s

angajeze şi forţă de muncă salariată.

În etapa actuală de dezvoltare a economiei naţionale, societate

comercială cu răspundere limitată deţine locul principal în rândul celor cin

forme de societate comercială (societăţi în nume colectiv, societăţi în comandi

simplă, societăţi în comandită pe acţiuni şi a societăţilor pe acţiuni).Forma aceasta de societate se potriveşte atât pentru activită

comerciale, cât şi pentru activităţi în domeniul producţiei de bunuri materiale,

unor servicii către populaţie, precum şi pentru executarea de lucrări.

Important pentru alegerea acestei forme de societate este

posibilitatea asocierii atât a persoanelor care dispun de un anumit capital 82



bani, cât şi a acelora care doresc să participe cu bunuri în natură (terenur

construcţii, maşini şi utilaje, inventar, precum şi muncă).

De asemenea, alegerea acestei forme de societate este atractiv

pentru acei întreprinzători care doresc să îşi organizeze afacerea propusă fă

asociere cu alte persoane, prin intermediul societăţii cu răspundere limitată c

asociat unic.

În vederea intrării într-o astfel de activitate, se impune însă pentr

oricare din asociaţi să se iniţieze, în primul rând, în studierea legislaţiei privin

societăţile comerciale, în general şi a societăţilor comerciale cu răspunder

limitată în special.

Având în vedere faptul că legislaţia în acest domeniu juridic essupusă permanent unor modificări prin care se urmăreşte de către legiuito

adaptarea organizării şi funcţionării societăţii, la cerinţele pe care le impun

viaţa practică, este imperios necesar a se urmări orice modificare care intervin

în legătură cu activităţile întreprinse de către societate, precum şi punerea lor î

aplicare, aşa cum prevăd dispoziţiile cuprinse în actele normative respective.

În realizarea acestei cerinţe, urmează ca cei implicaţi organizarea activităţii desfăşurate de societatea pe care o conduc, trebuie să î

întocmească o evidenţă clară privitoare la diferitele acte normative abrogate şi

celor care conţin dispoziţii noi faţă de cele vechi.

Lucrul acesta este important pentru motivul că atunci când nu se v

respecta o dispoziţie legală privind activitatea societăţii, se pot ivi cazuri în ca

cel vinovat de nerespectarea legii este pasibil de sancţiunile prevăzute de leg

adesea foarte aspre şi în cazuri grave, putându-se ajunge chiar şi la faliment

firmei.

O preocupare deosebită a asociaţilor unei societăţi cu răspunder

limitată trebuie să fie aceea a administrării corecte a societăţii respective.

83



Atunci când urmează să angajeze personalul necesar diferitelo

activităţi, trebuie să ştie că alegerea acestui personal trebuie să fie făcută c

multă atenţie, spre a nu fi puşi în situaţia în care activitatea acestora să ducă

pagube şi la răspunderea celor care iau angajat.

Tot aşa de important, este şi măsura constituirii de garanţii pentr

persoanele angajate în funcţia de administratori, garanţii care să poată acoperi

parte din eventualele pagube pe care le-ar produce unităţii.

Un rol important în controlul activităţii societăţii cu răspunder

limitată îl au şi cenzorii. Alegerea cenzorului sau cenzorilor, atunci când es

cazul a fi aleşi mai mulţi, trebuie făcută cu responsabilitate.

Este foarte important a se alege, pentru asemenea funcţii, num persoane cu pregătire profesională corespunzătoare şi care în activitatea l

profesională au dat dovadă de corectitudine şi responsabilitate.

Aceeaşi atenţie urmează a fi acordată şi persoanelor cu ca

urmează să se facă asocierea.

Cunoaşterea calităţilor, şi a eventualelor vicii trebuie să ducă

evitarea acelora care în activităţile lor anterioare au dovedit superficialitatnecinste, delăsare etc.

Ţinând cont de toate aceste cerinţe, există creat acel mediu propic

necesar pentru desfăşurarea oricărei activităţi sociale şi în special activităţi î

acest domeniu de activitate.

84



Bibliografie

1. O. Căpăţână Societăţile comerciale, Editura Lumina Lex

1996.

2. O. Căpăţână Caracteristici generale ale societăţilor

comerciale, în Dreptul nr. 9-12/1990.

3. St. D. Cărpenaru Drept comercial român, Editura ALL,

Bucureşti, 1998.

4. St. D. Cărpenaru Formalităţile legale de constituire a

societăţii comerciale şi consecinţele

nerespectării lor, în Revista de drept

comercial nr. 4/1992.

85



5. St. D. Cărpenaru Administrarea societăţilor comerciale în

reglementarea Legii nr. 31/1990, în Revista

de drept comercial nr. 2/1993.

6. I. Cernăianu Modificarea documentelor constitutive ale

societăţilor comerciale cu răspundere

limitată, R. Dr. C. nr. 3/1992.

7. D. Ciobanu Societăţile comerciale cu asociat unic, în

Dreptul nr. 9/1993.

8. D. Ciobanu Observaţii în legătură cu câteva prevederiinconsistente sau neclare ale Legii nr.

31/1990, în Dreptul nr. 10-11/1994.

9. D. Ciobanu Competenţa cu privire la numirea şi

demiterea administratorilor într-o societate

cu răspundere limitată, Dreptul nr. 3/1994.

10. G. Comăniţă Discuţii cu privire la posibilitatea existenţei

abuzului de drept în hotărârile adunărilor

generale la societăţile cu răspundere

limitată, în Dreptul nr. 5/1997.

11. D. M. Crăciunescu Dacă este obligatorie includerea în

denumirea firmei societăţii cu răspundere

limitată a obiectului de activitate, Dreptul n

7/1994.

86



12. M. Danil Câteva probleme ale funcţionării şi

administrării societăţilor comerciale, în

Revista de drept comercial nr. 3/1993.

13. S.David,F.Băiaş Răspunderea juridică a administratorilor

societăţii comerciale, în Dreptul nr. 8/1992

14. R. Economu Societatea cu răspundere limitată cu un

singur asociat, în Revista de drept comercia

nr. 5/1994.

15. I. L. Georgescu Societăţile cu răspundere limitată,

Bucureşti,1927.

16. I. L. Georgescu Drept comercial român, vol. II, Societăţile

comerciale, Editura Socec, Bucureşti, 1948

17. D. D. Gerota Curs de societăţi comerciale, Bucureşti,

1928.

18. C. Lefter Societatea cu răspundere limitată în dreptul

comparat, Editura didactică şi pedagogică,

1993.

19. R. Octavian Conceptul de asociat unic al unei societăţi c

răspundere limitată, în Dreptul nr. 2/1994.

20. M. Paşcu, S. Angheni,

87



C.Lefter Societăţile comerciale, Tribuna Economică

nr. 6/1995.

21. V. Paşca Consideraţii privind infracţiunile prevăzute

de Legea nr. 31/1990, în „Dreptul” nr.

1/1992, p.53.

22. V.Pătulea, C.Turianu Curs rezumat de drept al afacerilor, Scripta

Bucureşti, 1994.

23. V. Pătulea Patrimoniul societăţilor comerciale, Dreptunr. 12/1995.

24. V. Pătulea Conţinutul noţiunii de răspundere juridică a

cenzorilor, în Dreptul nr. 4/1996.

25. D. Rais, I. Mihalcea,

E. Cismaru, C. Savu, V. Mihoc Drept comercial, Ed. Independenţa

Economică, 2001.

26. R. P. Vonica Drept comercial, Editura Victor, Bucureşti,

1997.

27. Legea nr. 31/1990

28. Legea nr. 26/1990

29. O.U.G. nr.129/2002

30. O.U.G. nr. 32/1997

31. Legea nr. 195/1997

88



32. O.U.G. nr. 75/1999

33. Legea nr. 99/1999

34. Legea nr. 127/2000

35. O.U.G. nr. 76/2001

36. Legea nr. 133/2002

37. Legea nr. 370/2002

ANEXA Nr. 1

Hotărârea adunării generale extraordinare din data de 30 iunie 200

Asociaţii : Popescu Pandele, Brânduşa Teodor, Radu Vangheli

Ionescu Vasile, Cocoş Sandu, ai societăţii cu răspundere limitată ∀ S.CPROGRESU S.R.L.∀ , cu sediul în Piteşti, strada Egalităţii nr.2, întruniţi î

adunarea generală extraordinară având ca punct unic la ordinea de zi majorare

capitalului social, am hotărât următoarele:

Se majorează capitalul social de la 20 000 000 lei la 50 000 000 le

împărţit în 50 de părţi sociale, fiecare parte în valoare de 1 000 000 lei.

Urmează ca repartiţia capitalului social al∀

S.C. PROGRESS.R.L.∀ să fie deţinut după cum urmează:

1. Popescu Pandele, va deţine 10 părţi sociale a câte

000 000 lei fiecare, în valoare totală de 10 000 000 lei de la nr. 1-10 păr

sociale.

89



2. Brânduşa Teodor, va deţine 15 părţi sociale a câte


sociale.

3. Radu Vanghelie, va deţine 10 părţi sociale a câte


sociale.

4. Ionescu Vasile, va deţine 5 părţi sociale a câte 1 00

000 lei fiecare, în valoare totală de 5 000 000 lei de la nr. 36-40 părţi sociale.

5. Cocoş Sandu, va deţine 10 părţi sociale a câte 1 00

000 lei fiecare, în valoare totală de 10 000 000 lei de la nr. 41-50 părţi sociale.

Părţile sociale, astfel cum sunt stabilite în prezenta hotărâre se vvărsa în numerar până la data de 1 septembrie 2003.

Se împuterniceşte asociatul Popescu Pandele cu îndeplinire

procedurii de înscriere a modificării în registrul special ţinut la tribunal

judeţean Argeş.

Drept pentru care am semnatPopescu Pandele

Brânduşa Teodor

Radu Vanghelie

Ionescu Vasile

Cocoş Sandu

90



ANEXA Nr. 2

Convocarea adunării generale extraordinare

Subsemnatul Popescu Pandele, asociat în ∀ S.C. PROGRES

S.R.L.∀ şi împuternicit în funcţia de administrator, prin prezenta anu

convocarea adunării generale a asociaţilor, în vederea hotărârii de majorare

capitalului social.

Adunarea generală are loc la data de 30 iunie 2003 la sediu

societăţii din strada Egalităţii nr. 2, ora 17 00 .

10 mai 2003 Administrator delegat

Popescu Pandele

91



ANEXA Nr. 3

Hotărârea adunării generale privind numirea unui cenzor

Subsemnaţii: Popescu Pandele, Brânduşa Teodor, Radu Vangheli

Ionescu Vasile, Cocoş Sandu, întruniţi în adunarea generală extraordinară c

ordinea de zi: numirea unui cenzor care să îndeplinească condiţia de atestare

calităţii de contabil autorizat, am hotărât numirea domnului Pistol Neculae

această calitate, având în vedere că are calitatea de contabil autorizat, obţinu

în condiţiile legii.

25 august 2003 Semnături

Popescu Pandele

Brânduşa Teodor

92



Radu Vanghelie

Ionescu Vasile

Cocoş Sandu

ANEXA Nr. 4

Hotărârea adunării generale ordinare din data de 25 martie 2003

Asociaţii: Popescu Pandele, Brânduşa Teodor, Radu Vangheli

Ionescu Vasile, Cocoş Sandu, întruniţi în adunarea generală ordinară având

ordinea de zi:

1. Aprobarea execuţiei bugetare pe anul 2002.

2. Repartizarea dividendelor obţinute la sfârşitul anului 2002.

Adunarea generală a asociaţilor ia act de raportul prezentat d

domnul Popescu Pandele privind rezultatele obţinute de ∀ S.C. PROGRES

S.R.L.∀ şi aprobă raportul prezentat, descărcând de gestiune pe administrator

Popescu Pandele.

93



Adunarea generală hotărăşte ca repartizarea dividendelor obţinu

în urma activităţii desfăşurate în anul financiar 2002, în valoare de 16 000 00

lei, să se repartizeze la fondul social al asociaţilor.

Se însărcinează cu efectuarea operaţiunilor în evidenţa contabilă

firmei domnul Popescu Pandele.

Piteşti, 25 martie 2003 Semnături

Popescu Pandele

Brânduşa Teodor

Radu VanghelieIonescu Vasile

Cocoş Sandu

94

21356338 licenta regimul juridic al srl in romania

Documents