P l a n u l :

1. I. Întroducere

2. .Reglementarea juridica a apelor subterane

Dreptul la proprietate asupra apelor subterane si structura autorizatiilor

Asigurarea cu apă potabilă calitativă

Planificarea utilizării şi protectiei apelor subterane

3.Cadrul instituţional al gestionarii apelor subterane

Structura competentei organelor de stat

Obligatiile bineficiarilor apelor subterane

Răspunderea pentru incălcarea legislaţiei apelor subterane

Problemele controlului de stat in domeniu in practica internatională

Poluarea apelor

4. Reglementarile UE în domeniul apelor subterane

5. Concluzie6.Bibliografie

I. Întroducere

Ca şi în alte domenii de activitate, starea legislaţiei în domeniul utilizării şi

protecţiei apelor subterane corespunde etapei de tranziţie a ţării. In prezent sunt

în vigoare un set întreg de acte legislative şi normative care au fost aprobate în

condiţiile fostei URSS, condiţiile unui stat centralizat, cât şi recent în condiţiile

statului suveran ce are o orientare în dezvoltarea sa spre economia de piaţă şi spre

un stat bazat pe drept. Analiza efectuată permite a evidenţia elementele de bază

atât ale sistemului de reglementare în domeniul apelor subterane, cât şi ale

cadrului instituţional existent.

Orice activitate economică care poate afecta starea apelor se efectuează în

baza autorizaţiei emise de organele protecţiei mediului, gospodăririi apelor şi

organelor administrării locale şi în urma expertizării ecologice a proiectelor. S-a

menţionat, de asemenea, că una din condiţiile importante ale documentaţiei privind

evaluarea impactului asupra mediului înconjurător o constituie impactul activităţii

preconizate asupra stării apelor subterane.

Utilizarea apelor subterane se efectuează în baza folosirii lor generale.

Folosirea generală a apei se realizează fără autorizaţie specială şi impune

respectarea necondiţionată a cerinţelor autorităţilor pentru supraveghere

sanitară de stat, a regulilor pentru protecţia şi folosirea raţională a apelor, în acest

scop, organele administrării locale stabilesc condiţiile de folosinţă generală a

obiectivelor acvatice (articolul 18 al Codului apelor).

În cazurile utilizării industriale a apelor subterane, în scopul creării prizelor de

asigurare centralizată cu apă potabilă a populaţiei, se eliberează autorizaţia de

folosinţă specială a apei (articolul 27 al Codului apelor) de către autorităţile

responsabile pentru mediu, în coordonare cu autorităţile responsabile pentru

gospodărirea apelor, autorităţile responsabile pentru supravegherea sanitară şi cu

alte organe interesate.

Darea în folosinţă a apei se efectuează pentru un termen nelimitat sau pe

termen de scurtă (până la 3 ani) şi lungă durată (25 de ani).

Forajele adânci se efectuează în baza proiectului respectiv, avizat de organele

interesate (ale protecţiei mediului, sanitare ş.a.) şi cu autorizaţia eliberată de

Asociaţia „AGeoM". Locul amplasării sondelor se confirmă de o comisie specială, în

componenţa căreia intră reprezentanţii executivelor locale, beneficiarilor, organelor

sanitare, ale protecţiei mediului, Asociaţiei „AGeoM".

Forarea, documentaţia geologică şi hidrogeologică se efectuează în baza

Normelor de construcţie „Condiţiile tehnice ale proiectării şi forării sondelor şi

„Indicaţiile la proiectarea construcţiilor de captare a apelor subterane" La

prizele de apă se prevăd în mod obligatoriu atât dispozitive de supraveghere a

nivelului apelor şi de luare a probelor pentru controlul analitic, cât şi contoare

pentru măsurarea debitului în procesul de exploatare raţională a sondelor,

ţinerea documentaţiei, a supravegherii asupra calităţii şi cantităţii apelor

subterane etc.

. Reglementarea juridică a apelor subterane

. Dreptul la proprietate asupra apelor subterane şi structura autorizaţiilor

După cum s-a menţionat deja, conform articolului 127 al Constituţiei

Republicii Moldova (1994), resursele naturale (cu excepţia celor funciare)

constituie proprietate publică. Acest lucru este stipulat şi în Programele respective

de privatizare aprobate de parlament, unde se menţionează că ele pot numai fi

date în arendă spre folosinţă.

Conform articolului 2 al Codului apelor (1993), apele subterane sunt

componente ale Fondului Unic de Stat al Apelor. Darea în folosinţă a apelor

subterane se efectuează numai în baza unor condiţii ce ar asigura utilizarea

raţională şi protecţia lor. Astfel, conform articolului 12 (p.f) al aceluiaşi cod, se

interzice persoanelor fizice şi juridice a construi şi a da în exploatare foraje de apă

înainte de dotarea lor cu instalaţii de reglare şi măsurare a debitului de apă şi

stabilirea zonelor de protecţie sanitară. Acest lucru este stipulat, de asemenea, în

Legea cu privire la asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei (articolul 15),

unde se precizează că zonele sanitare ale prizelor de apă (inclusiv subterane) se

stabilesc de către guvern şi organele de administrare locală.

Orice activitate economică care poate afecta starea apelor se efectuează în

baza autorizaţiei emise de organele protecţiei mediului, gospodăririi apelor şi

organelor administrării locale (articolul 14 al Codului apelor) şi în urma

expertizării ecologice a proiectelor. S-a menţionat, de asemenea, că una din

condiţiile importante ale documentaţiei privind evaluarea impactului asupra

mediului înconjurător o constituie impactul activităţii preconizate asupra stării

apelor subterane (articolul 6.1 al Regulamentului cu privire la evaluarea

impactului asupra mediului înconjurător. Anexa la legea numită).

Utilizarea apelor subterane (cu excepţia locurilor de o importanţă deosebită

stabilită de guvern) se efectuează în baza folosirii lor generale (articolul 28 al

Codului apelor). Folosirea generală a apei se realizează fără autorizaţie specială şi

impune respectarea necondiţionată a cerinţelor autorităţilor pentru supraveghere

sanitară de stat, a regulilor pentru protecţia şi folosirea raţională a apelor, în acest

scop, organele administrării locale stabilesc condiţiile de folosinţă generală a

obiectivelor acvatice (articolul 18 al Codului apelor).

În cazurile utilizării industriale a apelor subterane, în scopul creării prizelor de

asigurare centralizată cu apă potabilă a populaţiei, se eliberează autorizaţia de

folosinţă specială a apei (articolul 27 al Codului apelor) de către autorităţile

responsabile pentru mediu, în coordonare cu autorităţile responsabile pentru

gospodărirea apelor, autorităţile responsabile pentru supravegherea sanitară şi cu

alte organe interesate.

Darea în folosinţă a apei se efectuează pentru un termen nelimitat sau pe

termen de scurtă (până la 3 ani) şi lungă durată (25 de ani).

în mod detaliat sistemul autorizării folosirii apelor subterane este stipulat

în „Regulamentul cu privire la utilizarea şi protecţia apelor subterane pe teritoriul

Republicii Moldova" aprobat de Guvernul Republicii (nr. 363, 31 octombrie 1974).

Efectuarea forajelor, prizelor de captare a apelor subterane se permite numai în

baza autorizaţiei eliberate de Asociaţia „AGeoM". Fără autorizaţiile acestei

instituţii se permite:

- construcţia fântânilor ce exploatează apele freatice;

- construcţia forajelor singulare cu o adâncime de până la 20 m în apele freatice

sau

apele depunerilor aluvionale;

— captajul izvoarelor care funcţionează fără scăderea nivelului apelor

subterane.

În aceste cazuri se obţin autorizaţiile comitetelor executive locale (orăşeneşti,

săteşti, municipale).

Forajele adânci se efectuează în baza proiectului respectiv, avizat de organele

interesate (ale protecţiei mediului, sanitare ş.a.) şi cu autorizaţia eliberată de

Asociaţia „AGeoM". Locul amplasării sondelor se confirmă de o comisie specială, în

componenţa căreia intră reprezentanţii executivelor locale, beneficiarilor, organelor

sanitare, ale protecţiei mediului, Asociaţiei „AGeoM".

Forarea, documentaţia geologică şi hidrogeologică se efectuează în baza

Normelor de construcţie „Condiţiile tehnice ale proiectării şi forării sondelor (CH

—14—57) şi „Indicaţiile la proiectarea construcţiilor de captare a apelor

subterane" (CH-325-65). La prizele de apă (existente şi în documentaţia de

proiect) se prevăd în mod obligatoriu atât dispozitive de supraveghere a nivelului

apelor şi de luare a probelor pentru controlul analitic, cât şi contoare pentru

măsurarea debitului în procesul de exploatare raţională a sondelor, ţinerea

documentaţiei, a supravegherii asupra calităţii şi cantităţii apelor subterane

etc.

2.3 Asigurarea cu apă potabilă calitativă

În legislaţia în vigoare se stipulează prioritatea folosirii apei în scopurile

asigurării populaţiei cu apă potabilă faţă de alte activităţi economice. Această

asigurare se efectuează în mod centralizat în baza realizării proiectelor respective

care au fost expertizate în modul stabilit şi au primit autorizaţia de folosire

specială a apei.

Alimentarea necentralizată cu apă a populaţiei este efectuată de persoane

fizice şi juridice direct din sursele de apă subterane, cu respectarea cerinţelor

stabilite de organele responsabile de mediu şi sanitare, de organele administrării

locale. Folosirea apelor subterane cu proprietăţi potabile în alte scopuri decât cele

ale alimentării cu apă potabilă şi menajeră, de regulă, este interzisă (articolul 46

al Codului apelor).

Calitatea apei din izvoare, utilizată pentru satisfacerea necesităţilor

gospodăreşti de menaj, culturale şi de asanare ale populaţiei, trebuie să

corespundă cerinţelor standardului de stat şi regulilor sanitare. Important este că

în cazul în care calitatea apei de izvor nu corespunde regulilor sanitare

(standardului de stat), persoanele fizice şi juridice sunt obligate să asigure de sine

stătător încetarea folosirii acesteia de către populaţie (articolul 15 al Legii privind

asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei). Este clar că în acest sens se

impune o delimitare a obligaţiilor şi a organelor de stat şi, în primul rând, a celor

de supraveghere sanitară. Soluţionarea acestei probleme şi participarea publicului

poate fi asigurată prin informarea pe larg a populaţiei privind calitatea apei

utilizate. Astfel, în articolul 7 al Legii privind protecţia consumatorului se stabileşte

că consumatorii vor fi asiguraţi cu apă potabilă conform normelor stabilite şi vor fi

informaţi precis şi operativ despre corespunderea apei potabile cu normele în

vigoare. De realizarea acestui drept al consumatorilor sunt responsabile organele

administrării locale şi furnizorii (producătorii). Tot în acest context, agenţii

economici sunt obligaţi să comercializeze numai produse şi servicii testate şi

certificate conform normelor legale şi care respectă condiţiile calitative, prevăzute

în contracte.

În scopul pazei şi protecţiei apelor subterane împotriva impurificării şi

epuizării, se prevede că explorarea şi prospectarea apelor subterane se efectuează

de către organizaţiile de stat specializate sub controlul organelor de stat, iar

fântânile arteziene urmează să fie utilate cu dispozitiv de reglare, conservare sau

lichidare (Articolele 96, 98 ale Codului apelor).

în scopul prevenirii poluării apelor terestre şi subterane cu îngrăşăminte

minerale, a fost aprobat un standard special (GOST 17.1.3.11.84). în el se

reglementează activitatea utilizării îngrăşămintelor minerale, punându-se un

accent deosebit pe activitatea în zonele de protecţie şi sanitare. Locurile de

depozitare a îngrăşămintelor minerale nu trebuie să fie amplasate în raza

inundărilor, iar în jurul depozitelor să fie prevăzută acumularea apelor pluviale cu

utilizarea ulterioară a acestora pe câmpurile agricole.

în scopul transpunerii în practică a acestor prevederi, Guvernul Republicii a

prevăzut în planul de ocrotire a sănătăţii pentru anii 1995—1997 un compartiment

special dedicat aplicării măsurilor şi metodelor de control asupra supravegherii

calităţii apei potabile şi produselor alimentare: studierea surselor de apă existente

şi aprecierea calităţii apei din noile surse; studiul aplicării noilor metode şi

sisteme de tratare a apei, intensificarea supravegherii igienice asupra construcţiei

apeductelor şi sistemelor de epurare colective.

Până la momentul actual nu se percepe nici o plată de la beneficiarii surselor

decentralizate de apă, nu se face nici o diferenţiere regională a plăţilor existente.

Planificarea utilizării şi protecţiei apelor subterane

Deoarece apele subterane constituie o resursă naturală importantă, e necesar

de a avea o strategie clară a utilizării şi protecţiei lor. Cu regret, în legislaţia în

vigoare nu este stipulată necesitatea elaborării şi mecanismul aprobării

programelor şi planurilor de stat în acest domeniu.

Unele elemente ale acestei activităţi sunt prevăzute în Legea privind protecţia

mediului (articolul 6), în care se stipulează aprobarea de către parlament a limitelor

anuale de utilizare a resurselor naturale de importanţă naţională. Concomitent, în

articolul 23 al aceleiaşi legi se stipulează necesitatea expertizării tuturor

planurilor, proiectelor, inclusiv a celor ce ţin de domeniul asigurării cu apă.

Planificarea concretă a captării apelor, a măsurilor de protecţie a lor se efectuează

la etapa de eliberare a autorizaţiei de-folosinţă a apei cu coordonarea respectivă

din partea organelor interesate (în primul rând, a celor sanitare şi de mediu, de

gospodărire a apelor şi hidrogeologice). în articolul 97 al Codului apelor se prevede

că, în procesul coordonării privind amplasarea şi construcţia întreprinderilor

instalaţiilor etc., obiectivelor care afectează starea apelor, precum şi la

eliberarea autorizaţiilor de folosinţă specială a apei, este necesar a se ţine cont de

schemele de folosire complexă şi de protecţie a apelor şi de balanţele de

gospodărire a apelor, în care se iau în considerare interesele beneficiarilor de

folosinţă a apei şi ale beneficiarilor funciari (articolul 97 al Codului apelor).

III. Cadrul instituţional al gestionării apelor subterane

. Structura competenţei organelor de stat

Sistemul gestionării apelor subterane este prevăzut în câteva acte legislative

şi regulamente aprobate de guvern. Astfel, conform Legii privind protecţia

mediului, principiile politicii naţionale, aprobarea limitelor naţionale ale utilizării

resurselor naturale sunt prerogativa Parlamentului Republicii Moldova.

Guvernul Republicii este responsabil de implementarea politicii parlamentului în

domeniul utilizării resurselor naturale şi protecţiei mediului înconjurător.

Gestionarea apelor subterane se efectuează nemijlocit de câteva organe de

stat special împuternicite. Astfel, Asociaţia de stat „Geologia Moldovei" (AGeoM),

conform Regulamentului ei, efectuează:

•cercetări geologice regionale (cartare, geologie, geofizică, hidrogeologie,

geologie

tehnică etc.);

•prospectarea explorării apelor subterane potabile şi minerale, precum şi a altor

lucrări

de hidrogeologie şi geologie tehnică;

•supravegherea regimului apelor subterane, asigurarea controlului operativ

asupra

poluării şi epuizării acestora;

•coordonarea în modul stabilit a documentaţiei de foraj la sondele de

explorare,

exploatare a sondelor de captare a apei şi de construcţii ale prizelor de ape

subterane pentru toate întreprinderile şi organizaţiile, indiferent de

subordonarea lor departa mentală, punerea de acord asupra condiţiilor speciale

de utilizare a apelor (în compartimentul apelor subterane).

Supravegherea sanitară sub aspectul prevenirii apelor subterane ca sursă de

apă potabilă este prerogativa Serviciului Sanitaro-Epidemiologic.

Astfel, conform articolului 28 al Legii respective, în obligaţiile acestui serviciu

sunt următoarele funcţii care au tangenţă cu problema apelor subterane:

•supravegherea, studierea, aprecierea şi prognozarea stării sănătăţii populaţiei în

raport cu starea mediului înconjurător;

•elaborarea de măsuri obligatorii pentru executare, care ar asigura bunăstarea

sanitaro- epidemiologică a populaţiei;

• exercitarea supravegherii asupra efectuării măsurilor igienice şi

antiepidemice;

asupra respectării regulilor sanitare în vigoare de către persoanele fizice şi

juridice.

În fond, supravegherea sanitară este pârghia principală, care trebuie să asigure

protecţia apelor subterane contra poluării prin intermediul fântânilor şi sondelor

create ca surse de apă potabilă.

Controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei apelor subterane - se efectuează

de către Inspectoratul Ecologic de Stat. El efectuează controlul asupra respectării

cerinţelor ecologice atât la proiectarea surselor de captare a apelor, cât şi

asupra activităţilor economice ce pot contribui la poluarea apelor subterane

(inclusiv în zona de protecţie sanitară, la folosirea lor neraţională etc.).

Prescripţiile inspectorilor ecologişti de stat sunt obligatorii pentru executare de

către toţi beneficiarii de apă (articolul 28 al Legii privind protecţia mediului

înconjurător).

De competenţa organelor administraţiei locale - ţin activităţile care asigură în

practică utilizarea raţională şi protecţia apelor subterane pe teritoriul

subordonat, în comun cu organele sanitare şi de protecţie a mediului, ele

elaborează condiţiile de exploatare ă apelor, întreprind măsuri de respectare a

regimului zonelor sanitare de protecţie a prizelor de apă, a fântânilor, elaborează

programe locale de asigurare sanitaro-igienică a populaţiei, de prevenire a

înrăutăţirii sănătăţii populaţiei etc. Analizând actele legislative în vigoare, putem

însă vedea că nu sunt definite deloc competenţele organelor locale cu referinţă la

apele subterane.

. Obligaţiile beneficiarilor apelor subterane

Aceste obligaţii sunt stipulate la modul general în Codul apelor, care în

articolul 37 prevede:

-folosirea raţională a resurselor de apă, consumarea ei, efectuarea măsurilor

de remediere şi îmbunătăţire a calităţii apei;

-prevenirea poluării, impurificării şi epuizării obiectivelor acvatice;

-menţinerea în stare de funcţionare a instalaţiilor de epurare, altor instalaţii

pentru gospodărirea apelor şi dispozitive tehnice, care afectează starea

apelor, ameliorarea parametrilor de exploatare, ţinerea în modul stabilit a

evidenţei cantităţii şi a calităţii apelor.

În Legea privind protecţia mediului (articolul 47) se stipulează că agenţii

economici trebuie să utilizeze resursele acvatice numai în baza autorizaţiilor

respective.

În articolul 9 al Legii privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei

se stipulează obligaţiile persoanelor juridice, care, printre altele, prevăd:

- respectarea legislaţiei sanitare şi a regulilor sanitare în vigoare;

- elaborarea şi desfăşurarea măsurilor igienice şi antiepidemice orientate spre

prevenirea şi lichidarea poluării mediului înconjurător.

Organele protecţiei civile sunt responsabile de protejarea surselor de apă şi

sistemelor de aprovizionare cu apă, a produselor alimentare şi materiei prime

alimentare, a furajelor agricole şi a plantelor contra infectării radioactive, chimice

şi bacteriologice, iar a mediului înconjurător contra poluării cu substanţe

radioactive, otrăvitoare cu acţiune puternică, toxice şi cu mijloace bacteriologice

(articolul 4 al Legii cu privire la protecţia civilă).

Cerinţele sanitare faţă de beneficiarii apelor subterane la captarea lor sunt

prevăzute în Regulamentul igienic „Cerinţe privind proiectarea, construcţia şi

exploatarea apeductelor de apă potabilă", aprobat de medicul-şef sanitar de stat

al Republicii Moldova (octombrie 1995).

In funcţie de condiţiile locale şi cele de amenajare a gurii sondelor,

instalaţiile pentru captarea apelor subterane se amplasează într-un pavilion la

suprafaţa solului şi numai în cazuri excepţionale la nivel subteran într-o fântână

specială.

Construcţia gurii sondei, inclusiv a găurii pentru cablul de alimentare cu

energie electrică, trebuie să asigure ermetizarea completă, ce evită pătrunderea

în sondă a apelor de suprafaţă şi a poluanţilor. Partea de sus a coloanei ţevilor de

tubaj a sondelor trebuie să fie deasupra duşumelei sau a fundului fântânii cel

puţin cu 0,5 m. Pe conducta de aducţie a apei de la sondă se montează obligatoriu

un robinet pentru recoltarea probelor de apă.

Este important, de asemenea, ca pereţii şi fundul fântânii, unde e amplasată

gura sondei, să fie impermeabile, fundul să fie înclinat de la sondă şi cu rezervor

de drenaj pentru recoltarea apei. Fântâna trebuie să fie echipată cu o închidere.

La echiparea capului sondei în pavilionul terestru, duşumeaua încăperii trebuie

să fie impermeabilă şi înclinată de la sondă spre canalul de scurgere pentru

evacuarea apei după hotarele ei. Concomitent, spaţiul dintre ţevi şi cel liber în

afara lor trebuie să fie cimentat. Pentru evacuarea apelor de suprafaţă din zona

sanitară de protecţie a sondelor, fântânilor trebuie să fie prevăzute canale de

scurgere.

Sondele existente, exploatarea cărora este imposibilă, conform deciziei

Asociaţiei de stat „AGeoM", trebuie să fie tamponate, cu întocmirea actului

corespunzător. Cerinţele faţă de beneficiarii resurselor apelor subterane sunt

prevăzute în mod detaliat în „Regulamentul cu privire la utilizarea şi protecţia

apelor subterane". Răspunderea pentru protecţia lor, prevenirea poluării,

epuizării, respectarea regimului de exploatare şi a zonei sanitare de protecţie sunt

puse pe seama beneficiarilor, în cazul schimbărilor calităţii apelor subterane,

beneficiarii sunt obligaţi să informeze operativ organele de supraveghere

sanitară, Asociaţia „AGeoM".

În scopul prevenirii degradării surselor descentralizate de aprovizionare cu

apă, a fost aprobat şi un Regulament Igienic special „Cerinţele privind calitatea

apei potabile la aprovizionarea descentralizată. Protecţia surselor. Amenajarea şi

menţinerea fântânilor, cişmelelor..."(23 februarie 1996). Regulamentul stabileşte

cerinţe igienice faţă de calitatea apei, alegerea locului de amplasare,

amenajarea şi exploatarea instalaţiilor de captare a apei şi a terenului adiacent

lor. Printre cerinţele principale privind amplasarea prizelor de apă, se indică

necesitatea respectării distanţei minime de 50 m faţă de sursele posibile de

poluare a apelor freatice: clozete, latrine, fântâni părăsite, locurile de

întreţinere a animalelor etc., cât şi a distanţei minime de 30 m de la magistralele

cu circulaţie intensă a transportului auto.

Este necesar, de asemenea, de a efectua periodic curăţarea fântânilor (nu mai

rar de o dată pe an), iar în unele cazuri şi dezinfectarea apelor, în cazul de uzare

a utilajului, micşorarea acută a debitului sau scăderea nivelului apelor,

agravarea incorigibilă a calităţii apei, care devine inadmisibilă în scop potabil şi

menajer, proprietarul instalaţiilor de captare este obligat să ia măsuri de

înlăturare a tuturor neajunsurilor sau de lichidare a fântânii, cişmelei. După

demontarea instalaţiilor terestre, umplerea fântânii trebuie să fie efectuată cu

sol curat, de dorit cu argilă bine bătătorită. Deasupra fântânii lichidate trebuie

să se înalţe un dâmb de sol cu înălţimea de 0,2 - 0,3 m.

Din 16 august 1994). Conform articolului 4 al Regulamentului cu privire la

Cadastrul de stat al Apelor, această instituţie este responsabilă de următoarele

activităţi:

—evidenţa de stat a apelor subterane, inclusiv evidenţa rezervelor de apă

pentru exploatare, precum şi observaţii asupra regimurilor şi calităţii apelor;

—asigură întreprinderile, organizaţiile şi instituţiile de stat interesate cu date

despre apele subterane, regimul lor şi prognozele hidrogeologice necesare

pentru exploatarea şi construcţia întreprinderilor, edificiilor şi altor obiective

legate de folosinţa apelor subterane;

—organizează observările şi controlul asupra gradului de poluare a apelor

subterane conform indicilor fizici, chimici şi hidrobiologici, asigură

întreprinderile, organizaţiile şi instituţiile interesate cu informaţie sistematică

despre gradul de poluare a apelor subterane şi posibilitatea modificării

acestuia în urma activităţii economice şi condiţiilor hidrometeorologice,

precum şi cu informaţia urgentă despre schimbările bruşte ale gradului de

poluare a apelor subterane.

Un rol important în ţinerea evidenţei calităţii apelor subterane ca surse de

alimentare cu apă potabilă îi revine Serviciului Sanitaro-Epidemiologic.

Subdiviziunile raionale ale acestui serviciu efectuează periodic supravegherea

calităţii apelor la sistemele centralizate de apă potabilă, iar anual asupra

calităţii apelor fântânilor şi cişmelelor amplasate în localităţile rurale.

. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei apelor subterane

Această răspundere este stipulată în Codurile civil, administrativ şi penal ale

Republicii Moldova.

Răspunderea civilă prevede restituirea pagubei comise apelor subterane şi

include, de regulă, atât costul acestor resurse, cât şi costul măsurilor pentru

refacerea lor (articolul 109 al Codului apelor).

Răspunderea administrativă constă în aplicarea de sancţiuni

contravenienţilor ce au comis o infracţiune ecologică prin acţiuni ce contravin

legislaţiei ecologice sau prin neluarea măsurilor ce sunt în funcţiunile de

serviciu. Conform Codului apelor, Codului contravenţiilor administrative,

printre aceste cazuri sunt:

- ocuparea samavolnică a obiectivelor acvatice, folosirea samavolnică a

apelor;

- impurificarea şi infectarea apelor, încălcarea regimului de protecţie a

apelor la colectoarele de apă;

- darea în exploatare a întreprinderilor, a obiectivelor comunale şi a altor

obiective fără construcţiile şi instalaţiile care să prevină impurificarea şi

infectarea apelor sau influenţa lor dăunătoare;

- captarea şi folosirea apei cu încălcarea limitelor stabilite, folosirea apei

fără spirit gospodăresc, folosirea apei potabile în scopuri tehnice, încălcarea

regulilor de evidenţă a folosirii apei;

- încălcarea regulilor şi a normelor sanitaro-igienice.

În cazul acestor contravenţii, se aplică sancţiuni administrative în mărime de 5

—25 salarii minime pentru cetăţeni şi până la 75 salarii minime pentru persoane

cu funcţii de răspundere. Materialele privind contravenţiile administrative se

examinează de către instanţele judecătoreşti în modul stabilit.

Răspunderea penală se aplică în cazul infracţiunilor ecologice. Conform

articolului 236 al Codului Penal, se prevede răspundere penală în cazul distrugerii

obiectivelor acvatice luate sub protecţia statului sau în cazul când se impurifică

sursele de apă potabilă şi se aduc prejudicii sănătăţii populaţiei, în aceste cazuri

se aplică privaţiuni de libertate până la 5 ani.

IV Problemele controlului de stat în domeniu în practica internaţională

Printre principalele reglementări ce necesită o reevaluare juridică, în primul

rând, este domeniul drepturilor asupra utilizării apelor (inclusiv a celor subterane),

care include următoarele aspecte: categoriile şi tipul de utilizare, cantitatea şi

calitatea apelor pentru utilizare, priorităţile, timpul şi durata utilizării, măsurile

de prevenire a poluării şi procedurile administrative (Frederiksen, 1993). In

actele legislaţiei este foarte important de a confirma dreptul organelor de stat la

efectuarea controlului asupra captării şi utilizării apelor subterane, cât şi asupra

tuturor activităţilor care au un impact potenţial asupra calităţii şi cantităţii

apelor subterane.

În Carta utilizării raţionale a apelor subterane (1989) se recomandă ca ele să

fie declarate proprietate publică, cu oferirea drepturilor organelor de stat de a

limita şi reglementa utilizarea lor. Aici se menţionează în mod deosebit

necesitatea transferării dreptului la proprietatea asupra apelor subterane în

dreptul la folosirea lor în funcţie de sistemul existent al autorizaţiilor respective.

Reieşind din aceasta, e necesar de a elabora regulile privind stabilirea criteriilor

de recunoaştere a drepturilor asupra utilizării apelor subterane şi pentru

eliberarea autorizaţiilor, luând în considerare etapizarea distribuirii apelor. Sunt

necesare, de asemenea, şi regulile de transmitere, modificare a condiţiilor şi

retragere a autorizaţiilor. Prevalarea considerentelor sociale, de mediu în

utilizarea apelor condiţionează necesitatea de a pune accentul pe

descentralizarea dirijării utilizării apelor. Sistemul reglementărilor trebuie să

cuprindă stabilirea legilor, acordurilor, regulilor şi standardelor, în acelaşi timp, e

necesar de a crea suportul legal pentru o participare mai activă a sectorului

privat, a ştiinţei şi a organizaţiilor neguvernamentale la managementul apelor

(Seragheldin, 1995).

4.1 Poluarea apei

În contextul managementului apelor rămâne importantă problema

prevenirii şi controlului poluării lor. Monografia semnată de R. Falange şi A.

Zavala (1987) editată sub egida Băncii Mondiale cuprinde atât o analiză amplă

a acestei probleme, cât şi recomandările necesare. Paralel cu alte aspecte, aici

sunt prezentate şi unele recomandări ce ţin de reglementarea juridică a acestei

probleme. Astfel, se menţionează necesitatea efectuării controlului de stat în

acest domeniu la câteva niveluri: naţional, regional şi local, cu diferenţierea

clară a responsabilităţii diferitelor instituţii.

Principala pârghie în controlul calităţii apelor subterane este stabilirea

standardelor calităţii lor - a concentraţiilor maxime admisibile, în această

activitate este necesar de a prevedea participarea câtorva agenţi - organele

naţionale, locale, publicul şi poluatorul. Dacă la nivel naţional se stabilesc

programe şi standarde respective, atunci organele locale şi beneficiarii

(poluatorii) sunt responsabili nemijlocit de efectuarea controlului, organizarea şi

respectarea lor. Este necesar, de asemenea, de a stabili un sistem de penalităţi în

cazul provocării poluării apelor subterane peste limitele stabilite.

Rezultatele controlului şi ale monitoringului apelor subterane trebuie să fie

larg mediatizate. După cum se menţionează în „Carta, 1989", acest monitoring

urmează să includă nu numai datele privind cantitatea şi calitatea apelor, ci şi cele

privind activităţile sau starea factorilor ce pot afecta apele subterane. In urma

controlului şi monitoringului sunt necesare estimările şi pronosticurile schimbărilor

calităţii şi cantităţii lor, care pot fi puse la baza luării deciziilor privind măsurile de

protecţie.

Unele din cele mai importante reglementări sunt cele ce ţin de prevenirea

epuizării şi poluării apelor subterane. Aceste aspecte sunt prezentate în câteva

publicaţii: „Carta 1989"; „Water", Falange, Zavala, 1987;„Zakonodatel'stvo ...",

1991. Printre elementele principale ale acestor reglementări menţionăm

următoarele:

- exploatarea apelor subterane numai în baza autorizaţiilor respective

eliberate de organele special împuternicite şi în baza condiţiilor specificate în

autorizaţie. Eliberarea autorizaţiilor se efectuează în fiecare caz aparte;

- regenerarea nivelului apelor subterane se permite numai în baza proiectelor

respective,

care cuprind compartimentul evaluării impactului acestor lucrări asupra

calităţii şi cantităţii apelor subterane şi asupra mediului înconjurător;

- prevenirea poluării apelor subterane în urma depozitării deşeurilor, luarea

în considerare a calităţii protectoate a straturilor acvifere şi a situaţiei

hidrogeologice în cadrul activităţilor ce pot influenţa asupra apelor subterane;

- interzicerea deversărilor apelor uzate în locuri neautorizate;

utilizarea apelor purificate la irigare şi a mâlului activ ca îngrăşământ se permite

numai în baza cercetărilor respective privind calitatea acestora şi situaţia

hidrogeologică;

- neadmiterea poluării apelor subterane în procesul captării lor.

În scopul prevenirii poluării apelor subterane în procesul activităţii agricole, în

unele ţări sunt stabilite reglementări specifice. Această experienţă este stabilită în

„Zakonoda-tel'stvo...", 1991. Astfel, deoarece în unele cazuri s-a stabilit poluarea

apelor subterane în urma utilizării îngrăşămintelor minerale, în Danemarca a fost

aprobat în 1987 un program de stat de protecţie a resurselor acvatice, ce prevede

măsurile de diminuare a poluării lor cu nitraţi în urma utilizării îngrăşămintelor

azotice. în cazul nerespectării cerinţelor stabilite, fermierii plătesc impozite

suplimentare. Impozitele pentru folosirea îngrăşămintelor minerale au fost

introduse şi în alte ţări- Olanda, Finlanda, Norvegia, în Italia şi Germania a fost

interzisă aplicarea îngrăşămintelor minerale în zona de captare a prizelor de apă.

In Suedia a fost elaborat un program special dedicat prevenirii infiltrării şi spălării

elementelor nutritive, care prevedea reducerea cu 50% a spălării azotului de pe

terenurile arabile, în acest scop, a fost dublat impozitul la utilizarea

îngrăşămintelor de azot şi fosfor.

Deoarece poluarea apelor cu nitraţi poate fi rezultatul aplicării băligarului ca

îngrăşământ, în unele ţări această activitate, de asemenea, este reglementată

strict. Printre măsurile necesare sunt:

- stabilirea dozelor maximale de aplicare a băligarului la l ha;

- stabilirea numărului optim de animale la l ha;

- stabilirea termenelor de introducere a băligarului şi a obligaţiilor de prevenire a

spălării lui;

- elaborarea normelor de producere a băligarului şi plata pentru

producerea supranormativă;

- introducerea subvenţiilor în construcţie şi amenajarea depozitelor de băligar

etc.

De asemenea, sunt stabilite dozele posibile de introducere în sol a mâlului activ

de la staţiile de epurare a apelor.

O reglementare foarte strictă în domeniul utilizării pesticidelor este prevăzută

în legislaţia ţărilor occidentale. Printre aceste măsuri sunt:

- programe de reducere a utilizării pesticidelor;

- producerea pesticidelor ecologic pure şi interzicerea celor periculoase pentru

mediu şi sănătate;

- introducerea impozitului pentru folosirea lor;

- modificarea dozelor pentru utilizare;

înregistrarea pesticidelor, luând în considerare impactul lor asupra

mediului înconjurător;

- interzicerea aplicării lor în zonele de captare, a apelor etc.

VI. Reglementările UE în domeniul apelor subterane

Reglementările de bază în acest domeniu se conţin în Directiva Consiliului

80/68/ CEE din 27 decembrie 1979 privind protecţia apelor subterane

împotriva poluării cu unele substanţe periculoase.

Această Directivă completează Directiva 76/464/CEE prin stabilirea unui plan

de protecţie a apelor subterane împotriva poluării cu substanţe toxice şi

periculoase, poluare directă (prin injectare) sau indirectă (prin scurgere sau

infiltrare).

Directiva nu se aplică efluenţilor menajeri din aşezări umane izolate şi

neracordate la reţeaua de canalizare, evacuărilor controlate şi autorizate cu

conţinut foarte scăzut de substanţe incriminate şi nici evacuărilor radioactive

(care se supun unor alte reglementări).

Statele - membre trebuie să ia măsuri care să împiedice evacuarea în apele

subterane a substanţelor din lista I (toxice, persistente şi bioacumulabile) şi să

limiteze poluarea cu substanţele înscrise în lista II.

Lista I cuprinde compuşi organohalogenaţi, organofosforici, organostanici,

substanţe cancerigene, mutagene şi teratogene, compuşi cu mercur şi cadmiu,

uleiuri minerale şi hidrocarburi, cianuri.

Lista II cuprinde 20 de metale, metaloizi şi compuşii lor, biocizi şi derivaţii lor,

care nu figurează în lista I, substanţe care modifică gustul şi/sau mirosul apei,

compuşi toxici sau organici persistenţi ai siliciului, compuşi anorganici ai fosforului,

fluoruri, amoniac, nitriţi.

Pentru substanţele din lista I trebuie să se ia măsuri de către statele-membre,

pentru a se interzice orice fel de evacuare directă şi să se distrugă orice fel de

depozit care ar putea să producă o evacuare indirectă în apele subterane,

neacordând nici un fel de autorizaţie de evacuare a acestor substanţe. Dacă într-o

anumită zonă apele subterane sunt degradate şi improprii oricărei folosinţe (fără

şanse de redresare), se poate acorda autorizaţie cu condiţia ca evacuarea acestor

substanţe să nu producă daune altor factori de mediu (sol, arbori).

Pentru substanţele din lista II, statele-membre trebuie să stabilească o

procedură generală de anchetă şi autorizare referitoare la toate evacuările directe.

Directiva stabileşte criteriile de anchetă şi autorizare. Asemenea autorizări sunt

limitate şi reexaminate din patru în patru ani. Autorizaţia nu poate fi eliberată

decât atunci când sunt luate toate măsurile de precauţie care să împiedice

poluarea apelor subterane.

Autorizarea nu se acordă dacă cel ce o solicită se dovedeşte a fi incapabil să

satisfacă condiţiile impuse. Autorităţile competente trebuie să supravegheze

modul de realizare a condiţiilor impuse prin autorizaţie.

VII. Concluzie

Deci in cele ce urmează statele-membre trebuie să informeze şi să se consulte

cu vecinii în cazul autorizării unei evacuări în ape transfrontaliere. Ele trebuie să

păstreze o evidenţă a autorizaţiilor de evacuare în ape subterane a substanţelor

din lista I şi a evacuărilor directe ale substanţelor din lista II, cât şi inventarul

autorizaţiilor de încărcare artificială a apelor subterane.

Statele-membre adoptă dispoziţii legislative şi reglementări administrative

necesare pentru aplicarea şi respectarea prezentei Directive.

Pentru condiţiile Moldovei, extrem de utilă este practica prevenirii poluării apelor

subterane cu nitraţi. Această activitate în ţările Uniunii Europene este

reglementată prin Directiva 91/676/EEC din 12 decembrie 1991. Ea se referă la

apele terestre şi are scopul de a preveni poluarea apelor cauzată de aplicarea şi

depozitarea îngrăşămintelor minerale şi organice, de a preveni dauna ecologică

cauzată prin eutrofizarea rezervoarelor de apă. Obiectivele principale constau în

reducerea poluării cu nitraţi în procesul producerii agricole şi prevenirea pe viitor a

acestei poluări. La prima fază de realizare a acestei Directive statele-membre vor

identifica „zonele vulnerabile", care conţin deja ape poluante şi care pot genera

poluarea ulterioară, în decurs de un an-doi, statele-membre vor efectua

monitoringul apelor terestre şi subterane şi vor reexamina situaţia la fiecare 4 şi 8

ani. în baza acestor date se va elabora Codul practicii agricole exemplare, cât şi un

program de implementare a acestui cod, care ar include instruirea şi informarea

fermierilor etc.

Concomitent, se indică necesitatea elaborării şi a programelor de acţiuni pentru

zonele vulnerabile. Obiectivele principale ale acestor programe sunt date într-o

anexă specială la această Directivă. Ea conţine încă câteva anexe, ce concretizează

unele aspecte ale acestei reglementări:

• criteriile pentru identificarea apelor poluate şi care pot fi poluate;

• codul practicii agricole exemplare;

• măsurile necesare de a fi incluse în programele de acţiuni pentru „zonele

vulnerabile";

• metodele de estimare a calităţii apelor;

• informaţia privind activitatea de prevenire a poluării cu nitraţi a resurselor

acvatice.

Bibliografie:

1. Drept Ecologic (2003) ;Legea privind protectia resurselor naturale

2. Codul apelor (1993).

3. Council Directive 80/68/EEC of 17 december 1979 on the protection of

ground water against Pollution caused by certain dangerous substances.

4. Council Directive of 12 december 1991 concerning the protection of

waters against Pollution caused by nitrates from agricultural sources

(91/676/EEC).

5. European community Water Policy. Brusseles 21.02.1996. Com. (96) 59

final.