206629550 cap 2 tg a contractului civil

8/11/2019 206629550 Cap 2 TG a Contractului Civil

1/129

C a p i t o l u l X I I

TEORIA GENERALA A CONTRACTULUI CIVIL

1.Notiunea de contract civil

1.1.

Definitia contractuiui

1.2.Principiul libertatii contractuale

1.3.

Rolul, functiile si evolutiile contractuiui

2.Clasificarea contractelor

2.1.Consideratii generale

2.2.

Clasificarea contractelor dupa continutul lor

2.3. Clasificarea contractelor dupa scopul urmarit de parti

2.4. Subclasificarea contractelor cu titlu oneros

2.5. Clasificarea contractelor dupa modul de formare

2.6. Clasificarea contractelor dupa modul de executare

2.7.Clasificarea contractelor dupa cum sunt sau nu sunt expres reglementate de

lege

2.8. Clasificarea contractelor dupa corelatia intre eie

2.9.Clasificarea contractelor dupa modul in care se exprima vointa partilor

2.10.Clasificarea contractelor dupa efectele produse

3.Incheierea contractuiui

3.1.

Consideratii generale

3.2.

Oferta de a contracta

3.3.Acceptarea ofertei

3.4.Momentul si locul incheierii contractuiui

3.5.

Incheierea contractuiui prin mijloace electronice

4.Continutul contractuiui

4.1.


4.2.

Clauzele esentiale (necesare) si accesorii (optionale) ale contractuiui

4.3. Clauzele exprese si clauzele implicite

4.4. Clauzele standard (generale)

5.Efectele contractuiui

5.1.

Precizari preliminare

5.2.

Interpretarea contractuiui

5.3. Efectele contractuiui intre partile contractante

5.4. Efectele contractuiui In raporturile cu persoanele care nu au calitatea de

parti contractante

5.5. Modificarea, rezolutiunea, rezilierea si revocarea contractuiui


2/129

1.NOTIUNEA DE CONTRACT CIVIL

1.1.Definitia contractuluiContract este acordul de vointa realizat intre doua sau mai multe persoane prin care se

stabilesc, se modifica sau se sting raporturi juridice (art. 666, alin. (1) CC).

Aceasta definitie legala contine elementele constitutiveale notiunii de contract. Din definitie rezulta

ca contractul este un act volitiv, Indreptat spre nasterea, modificarea sau stingereaunor raporturi cu altepersoane, prin urma re, este un act juridic. Ceea ce este esential in contract este acordul de vointa, fapt

ce denota ca contractul este un act juridic bi- sau multilateral, adica reprezinta rezultatul vointei

concordate a doua sau mai multe parti.

Intre notiunile de act juridic si contract este legatura stransa . Actul juridic este categoria de

gen,iar contractuleste cea de specie. Orice contract este un act juridic, insa nu orice act juridic este un

contract. I n virtutea acestui fapt reglementarile Codului civil in materie de acte juridice sunt aplicabile

si contractelor (a se vedea art. 666, alin. (2) CC). Contractele sunt cele mai frecvent utilizate acte

juridice in dreptul civi l.

conexiune stransa exista si intre notiunile contract si obligatie , intrucit contractul este

principalul izvor al obl igatii lor civile . Aceste notiuni sunt interdependente. Astfel, reglementarile

cuprinse in Titlul I al Cartii a treia a Codului civil, intitulat Despre obligatii in general, sunt

aplicabile obligatiilor contractuale, iar pe de alta parte, legea prevede ca, sub rezerva altor

reglementari, dispozitiile privind obligatiile contractuale sunt aplicabile si altor obligatii patrimoniale

in masura in care, tinandu-se cont de natura obligatiei, acest lucru este posibil (art. 678 CC).

1.2.Principiul libertatii contractuale

Pentru ca acordul de vointa sa fie valabil si sa produca efecte juridice, el trebuie sa fie exprimat

liber. In doctrina s-a remarcat ca principiul libertatii contractuale este consecinta pe plan tehnic a

teoriei autonomiei de vointa (a se vedea 1.3 infra). Codul civil al Republicii Moldova consacra

principiul libertati i contractuale printre cele fundamentale la art . 1, alin. (1), precum si in tr-o ser ie de

alte prevederi legale, care se rezuma la urmatoarele:

a) partile sunt libere sa contracteze sau sa nu contracteze . Nimeni nu poate fi silit sa incheie un

contract decat in cazurile prevazute de lege sau daca asemenea obligatie a fost asumata

benevol. In prezent c a z u r i l e i n c ar e su b i e c t i i s u n t ob l i ga t i s a i n c h e i e c o n ta c t e

s u n t p u t i n n u m e r o a s e . D e r e g u l a , a c e a s t a o b l i g a t i e e s t e d i c t a t a d e i n t e r e s e

p u b l i c e , i n v e d e re a o c ro t i r i i p a r t i i m ai s l a b e d i n p u n c t de v e d e re e c o n o m i c ;

b)

l i b e r t a t e a c o n t r a c t u a l a p r e s u p u n e p o s i b i l i t a t e a d e a a l e g e o r i c e f e l d e c o n t r a c t ,

a t a t p r e v a z u t d e l e g e ( c o n t r a c t e n u m i t e ) , c a t s i c o n t r a c t e c e n u s u n t p r e v a z u t e

d e l e g e ( n e n u m i t e ) s a u c o m p l e x e ;

c) p ar t i l e su n t l i b er e s a d e t e rm i n e p r i n v o i n t a l o r c l a u z e l e p e c a re u rm e az a s a l e

c u p r i n d a c o n t r a c t u l s i e f e c t e l e p e c a r e t r e b u i e s a l e p r o d u c a . L e g e a d o a r i n

a n u m i t e c a z u r i ( d e r e g u l a , i n i n t e r e s p u b l i c ) p o a t e p r e s c r i e c o n t i n u t u l u n o r

c l a u z e p e n t r u a n u m i t e c a t e g o r i i d e c o n t r a c t e . D a c a c o n t i n u t u l c l a u z e l o r e s t e

p re v a z u t i n n o rm e d i sp o z i t i v e ( su p l e t i v e ) , p a r t i l e p o t , p r i n a c o r d u l l o r , s a

i n l a t u r e a p l i c a r e a a c e s t o r n o r m e s a u s a s t a b i l e a s c a u n c o n t i n u t d i f e r i t d e c e l

s t i p u l a t i n l e g e ;


3/129

d)

numai partile insesi prin acordul lor pot modifica sau rezolvi un contract valabil incheiat (a se vedea art.

668, alin. (3) CC).

Legislatia noastra civila contine de asemenea un sir de prevederi care au menirea sa asigure realizarea

principiului libertati i contractuale. Printre acestea sunt prevederil e Codului civil privind nulitatea actelor

uridice incheiate in anumite imprejurari in care libertatea exprimarii vointei este afectata : actele incheiate prin

eroare(art. 227), dol (art. 228), violenta(art. 229), leziune(art. 230), intelegerea dolosiva dintre reprezentantul

unei parti cu cealalta parte (art. 231). Tot acest scop il urmaresc dispozitiile Codului civil in materia clauzelor

contractuale standard (art. 712-720), care sanctioneaza cu nulitate clauzele inechitabile ce prejudiciaza

disproportionat, contrar principiilor bunei-credinte, cealalta parte a contractului.

Alaturi de Codul civil, reglementari in vederea asigurarii libertatii contractuale se gasesc si in legislatia cu

privire la protectia concurentei. Astfel, este interzis agentilor economici sa -si exerci te drepturile in vederea

limitarii concurentei, abuzului de situatia lor dominanta si lezarii intereselor legitime ale consumatorului,

inclusiv prin obligarea partenerilor contractuali de a incheia contracte in conditii vadit nefavorabile acestora (a

se vedea art. 4, 6 si urm. ale Legii nr. 1103/2000 cu privire la protectia concurentei Monitorul Oficial al

Republici i Moldova,nr. 166-168 din 31.12.2000).

Libertatea contractuala, ca si orice alta libertate, nu poate fi nelimitata. Limitele sunt impuse de lege in

vederea ocrotirii intereselor altor indivizi si ale societatii in intregime. In literatura s-a mentionat ca limitarea

libertatiicontractuale urmareste:

a)

proteja rea par tii mai slabe a contractuiui , care incepe la etapa incheierii contractuiui si se finalizeaza prin

executarea lui sau prin raspunderea pentru neexecutare;

b)

apararea intereselor creditorilor. I n tarile cu economia in tranzitie aceasta finalitate se invedereaza, spre

exemplu, in protejarea handler care acorda credite firmelor-fantoma, pe de parte, precum si a

cetatenilor care au incredintat fondurile lor banesti unor institutii creditare similare, pe de alta parte;

c)

apararea intereselor statului, care reprezinta intr-o forma concentrata interesele societatii1.

Legea stipuleaza ca partile contractante pot incheia in mod liber contracte si pot s tabili continutul lor in

limitele normelor imperative de drept (art. 667, alin, (1) CC). Contractele sau clauzele contractuale care

contravin normelor imperative sunt nule (a se vedea art. 220, alin. (1) CC). Normele imperative, prin sine insesi,

constituie limitari ale libertatii contractuale, deoarece reprezinta reguli obligatorii de la care partile nu pot

deroga.

Limitarile libertatii contractuale pot fi negative si pozitive .

Sunt negative acele limitari instituite de lege prin care se interzice sau se restrange posibilitatea incheierii

unor categorii de contracte de catre anumiti subiecti . De exemplu, potrivit art. 31, alin. (3) al Legii inst itutiilor

inanciare nr. 550/1995 (Monitorul Qficial al Republicii Moldova , nr. 1-2 din 01.01.1996), bancile nu pot

incheia contracte de credit bancar cu functionarii lor decat in limitele stabilite de Banca Nationala. La aceeasi

categorie se aplica interdictiile de a include in contract anumite clauze. Astfel, potrivit art. 603, alin. (3) CC,

este nula orice stipulate contractuala care il elibereaza anticipat pe debitor de raspundere in caz de dol sau de

culpa grava.

Sunt pozitiveacele limitari care constau in obligatia de a incheia anumite contracte de catre unele categorii

de subiecti. De exemplu, daca detine pozitie dominanta pe piata, una dintre partile contractante este obligata

sa contracteze in acest domeniu (art. 669, alin. (1) CC), Un alt caz de limitare pozitiva este obligatia impusa

prin l ege de a include anumite clauze in unele categorii de contracte ( a se vedea art, 713 CC).

In afara de normele imperative, libertatea contractuala este limitata de ordinea ublic si de bunele

moravuri, Aceasta concluzie rezulta din prevederile art. 220, alin, (2) CC: actul juridic sau clauza care

contravin ordinii publice sau bunelor moravuri sunt nule .


4/129

Ordinea publica este totalitatea dispozitiilor legale imperative de drept public si de drept privat ce urmaresc ca

finalitate apararea institutiilor si valorilor fundamentale ale societatii, ocrotirea sociala a tuturor persoanelor, a

drepturilor si libertatilor omului, precum si dezvoltarea economica a tarii, Este necesar a face deosebire intre notiunea

de ordine publica in dreptul civil de notiunea desemnata prin aceeasi sintagma - ordine publica- in dreptul penal.

Conceptul de ordine publica este variabil in functie de situatia politica, sociala si economica a legiuitorului. Astfel,

in regimul totalitarordinea publica reprezenta ansamblul de principii si norme care consfinteau caracterul comunist al

oranduirii sociale si al ordinii de drept2 . In perioada actuala conceptul de ordine publica trebuie sa asigure

democratizarea, tranzitia la economia de piata, apararea drepturilor si libertatilor omului .In literatura s-a remarcat tendinta largirii notiunii de ordine publica. Daca initial aceasta notiune se limita la

domeniul politic si moral - organizarea statului, a familiei, libertatile individuale, astazi ea s-a imbogatit cu noi aspecte,

cum sunt:

- ordinea publica economica, care, la randul sau, se manifesta sub doua aspecte - ordinea publica de protectie

destinata sa protejeze partea mai slaba a contractului (consumatorii, imprumutatorii etc.) si ordinea publica de

dirijare, avand ca scop promovarea intereselor statului In diferite domenii ale activitatii (pol itica pretur ilor,

pol itica monetara etc .). De exemplu, sunt ilicite contractele incheiate cu incalcarea reglementarilor valutare ;

- ordinea publica sociala, care cuprinde, intre altele, m asurile luate de stat pentru protectia intereselor salariatilor in

contractele de munca, a locatarilor in contractele de inchiriere a imobileloretc.

Bunele moravuri . Aceasta notiune, ce difera de la tara la alta in functie de traditiile istorice, specificul

national, religios etc., reprezinta regulile de morala sociala considerate ca fundamentale pentru ordinea societatii .

Bunele moravuri, spre deosebire de normele juridice, nu sunt edictate in dreptul pozitiv, ci isi gasesc reflectarea in

reprezentarile general recunoscute in societate despre comportamentul cuvenit, care s-au constituit pe parcursul

dezvoltarii sociale, fiind, totodata, influentate de principiile generale ale dreptului si de jurisprudenta.

1.3.Rolul, functiile si evolutiile contractului

Contractul constituie principalul izvor de obligatii , fiind instrumentul care asigura libera concurenta si care

stimuleaza initiativa privata. Importanta sa ca mijloc de stabilire a celor mai variate relatii intre persoanele fizice si

juridice se invedereaza in toate domeni ile de activi tate. Astf el, oamenii, adesea fara sa -si dea seama, incheie in viata

cotidiana contracte in vederea satisfacerii celor mai simple necesitati vitale. Tot asa, activitatea agentilor economici

este de neconceput fara aceste instrumente juridice, care sunt contractele.

Contractul este cel mai adecvat mijloc de reglementare a relatiilor dintre producatori si consumatori . Datorita

contractului oamenii au obtinut posibilitatea sa-si satisfaca necesitatile de produse si servicii. Contractul este acea

forma juridica care organizeaza schimbul de valori in societate.

Dupa cum s-a remarcat in doctrina, reglementarea contractelor a insemnat legiferarea a doua fenomene economice

interdependente : pe de parte, fenomenul circulatiei marfurilor prin intermediul banilor; pe de alta parte, fenomenul

creditului, menit sa inlesneasca circulatia marfurilor. In acest fel s-a realizat trecerea cu usurinta a bunurilor din sfera

productiei in sfera circulatiei si, de aici, in sfera consumului per sonal si produc tiv. Astfel s -au inlesnit operatiile

juridice de t ransmitere a dreptur ilor patrimoniale de la persoana la alta4.

Pe parcursul istoriei umanitatii continutul social-economic al contractului a evoluat in functie de dezvoltarea

raporturilor sociale care erau reglementate prin contract. S-a diversificat componenta subiectilor: alaturi de persoane

fizice, ca participant traditionali la aceste raporturi, au aparut si subiecti colectivi - persoanele juridice. Au devenit mai

variate tipurile contractelor utilizate in circuitul civil, continutul lor a devenit mai amplu si mai complex. Cu toate

acestea, este important de mentionat ca insasi institutia contractului, ca instrument al tehnicii juridice, s-a mentinut

destul de stabila.

Categoria de contract era cunoscuta inca de dreptul privat roman. Termenul contractare origine latina si provine

de la verbul contrahere, ceea ce inseamna a lega, a constrange.


5/129

In dreptul roman contractul era privit in trei ipostaze: ca izvor de aparitie a raportului juridic, ca raport juridic propriu-zis

si, in sfarsit, ca forma pe care imbraca acest raport juridic.

Perioada dreptului roman clasic se caracterizeaza prin formalismul contractelor a caror obligativitate rezulta din

solemnitatile efectuate cu ocazia incheierii lor. Categoriile traditionale de contracte consensuale, solemne si reale

presupuneau respec tarea unei proceduri bine determinate. Contractele formale se incheiau prin indepl ini rea unor formal itati

prestabil ite , de exemplu, respectarea unui ritual desfasurat in prezenta unor mar tor i. Contractele reale int runeau un element

material - remiterea bunului - si unul intentional - intelegerea de restituire a acelui bun. Contractele consensuale se incheiau

prin simplu consimtamant , fara formal itati. Contractele formale alca tuiau regula, iar cele consensuale - exceptia.

Dreptul roman in perioada imperiala se caracterizeaza prin constituirea teoriei generale a contractelor si aparitia noilor

categorii de contracte, alaturi de cele cunoscute. data cu conturarea delimitarii izvoarelor obligatiilor in con tracte si

delicte, contractus era privit ca conventie asigurata cu actiune, care se deosebea de alta conventie ce era lipsita de mijloace

de aparare -pactum5.

Dezvoltarea productiei de marfuri si intensificarea schimburilor comerciale au determinat inlaturarea formalismului

excesiv si accentuarea importantei acordului de vointa in procesul incheierii contractelor6.

In epoca medievala dreptul contractelor este marcat prin dezvoltarea conceptelor:

a) consensualismului - contractul se incheie prin simplul acord de voin te, care poate fi exprimat prin orice modalitate;

b) obligativitatii contractului {pacta sunt servanda) -contractul are pute re de lege intre parfi si urmeaza a fi executat, si

c) echitatii contractuale - echivalenta prestatiilor reciproce ale partilor care se concretizeaza prin posibilitatea anularii

contractului pentru leziune si a revizuirii lui ca urmare a survenirii unor imprejurari imprevizibile.

In aceasta perioada incepe sa se cristalizeze diferentierea intre contractele civile si contractele comerciale7.

Dreptul contractelor in epoca moderns se caracterizeaza prin afirmarea teoriei autonomiei de vointa8. Aceasta teorie se

bazeaz a pe filozofia dreptu lui din secolul al XlX-lea si si-a gasit ref lectarea in Codul civil francez din 1804, care a inspirat

legislatiile civile a numeroase tari. Gandirea juristilor acelei perioade era marcata de un liberalism total, legat de filozofia

individualista. Conform acestei teorii, vointa umana este unicul temei al puterii contractuale. Daca oamenii se obliga printr-

un contract, este pentru ca au vrut acest lucru. Unicul fapt ca ei au dorit sa fie legati prin contract justifica suficient faptul ca

ei sunt tinuti sa-1 execute. Partile contractului isi creeaza singure, prin vointa lor, legea care va guverna raporturile dintre

ele.

In plan economic se considera ca initiativa individuala este forta motrice, iar statul nu trebuie sa intervina decat in

situatii exceptional, deoarece tot ce era contractual era considerat in sine ca fiind just. Contractul este mijlocul principa l si

cel mai adecvat de asigurare a prosperitatii generale.

Teoria autonomiei de vointa in materie de contracte a fost fundamental de adeptii ei prin urmatoarele

teze:

a) contractul este principalul izvor al obligatiilor civile, celelalte izvoare sunt neinsemnate;

b) marea majoritate a normelor referitoare la contracte au caracter dispozitiv (supletiv), ceea ce inseamna ca ele se aplica

direct doar in tacerea partilor, acestea avand posibilitatea sa instituie prin acordul lor de vointa alte reguli decat cele

prevazute de lege;

c)

normele imperative in materie de contracte sunt putin numeroase, principalul lor scop fiind asigurarea libertatiivointei partilor contractului si respectarea ordinii publice;

d) imixtiunea puterii publice in incheierea si executarea contractului are caracter exceptional; nici judecatorul nu poate

sa revizuiasca contractul, nici legislatorul nu poate sa-1 altereze (legile noi nu sunt aplicabile, in principiu,

contractelor in curs de desfasurare);

e) sub aspectul formei, autonomia de vointa se manifesta prin afirmarea continua a principiului consensualismului.

In epoca contemporana s-au produs evenimente importante in viata social-economica, astfel incat autorii au remarcat un

declin al teoriei autonomiei de vointa. Acest declin se manifesta sub urmatoarele aspecte:


6/129

a)

Cresterea importantei izvoarelor obligatiilor civile de natura extra-contractuala: fapta ilicita, imbogatirea fara justa cauza

angajamentul unilateral etc.

b) Interventia din ce in ce mai pregnanta, prin norme imperative, a statului in domeniul contractual; aceasta interventie are c

efect largirea notiunii de ordine publica, cu scopul apararii drepturilor omului, mai ales a libertatii si proprietatii indiv iduale.

c) Dezvoltarea domeniului contractelor de adeziune - contracte cu clauze prestabilite, nenegociabile, impuse de cocontractant - i

detriments contractelor traditionale.

d) Aparitia contractelor obligatorii, reglementate prin lege, cum sunt contractele de asigurare obligatorie de raspundere civila etc

e) Limitarea substantiala a principiului consensualismului prin intermediul dispozitiilor legale ce instituie obligativitatea forme

scrise sau autentice pentru unele categorii de contracte.

f) Tendinta restrangerii fortei obligatorii a contractuiui; in virtutea teoriei impreviziunii, legea uneori permite neexecutare

contractuiui sau ajustarea lui la noile imprejurari.

Un loc aparte in istoria evolutiei contractuiui ocupa functionarea acestei institutii in perioada regimurilor totalitare cu e conomi

planifi cata in tar ile Europei de Est, inclusiv in tara noastra. Dreptul contractelor in acea perioada se caracter izeaza printr -o limitar

rigida a principiului libertatii contractuale, prin instituirea sistemului de contracte planificate, care dominau in toate sferele activitat

economice. Acest sistem presupunea elaborarea de catre organele administrative a actelor de planificare, care, in esenta, erau acte ad

ministrative. Aceste acte aveau ca efect obligatia destinatarilor lor sa incheie contracte, continutul carora era predetermin at tot d

actele in cauza. Astfel, agentii economici erau impusi sa incheie contracte fara a negocia, in principiu, clauzele acestora, ia

eschivarea de la incheierea lor era calificata drept contraventie administrativa si era pedepsita cu aplicarea amenzilor in beneficiu

statului.

Influenta actului de planificare asupra contractuiui continua si dupa incheierea lui; astfel, modificarea actului de planificar

antrena modificarea contractuiui, iar anularea actului in mod automat ducea la incetarea contractuiui. Un antipod al principiulu

libertatii contractuale era art. 156 al Codului civildin 1964, care prevedea ca continutul obligatiei care se naste nemijlocit dintr-u

act de planificare a economiei nationale este determinat de acest act , iar continutul contractului incheiat pe baza unei sarcini d

plan t rebuie sa corespunda aces tei sarcini9.

Totodata, existau si contracte incheiate intre particulari sau intre particulari si institutiile de stat, care aveau ca obiect numa

bunurile de consum si serviciile des tinate satisfacerii necesit ati lor personale , deoarece bunuri le mij loace de productie nu p utea

constitui obiect al contractelor incheiate de cetateni.

Acest sistem a inceput sa fie demontat data cu tranzitia la economia de piata si reformele lansate la inceputul anilor 90. Totus

cu toate ca de atunci a fost fundamentat un cadru juridic adecvat noilor relatii economice, Codul civil din 1964 a continuat sa f

aplicat pana la intrarea in vigoare a noului Cod civil la 6 iunie 2002.

2.CLASIFICAREA CONTRACTELOR

2.1.Consideratii generale

Principiul libertatii contractuale permite participantilor la circuitul civil sa incheie mare varietate de contracte. Unele din e

sunt prevazute expres de Codul civil. Insa diversificarea vietii economice si sociale duce la aparitia unor noi forme juridice, care n

sunt reglementate in mod special. Acest fapt a determinat necesitatea clasifica rii contractelor. Clasificarea ofe ra posibilitatea de

determina trasaturile caracteristice ale diferitelor categorii de contracte in vederea facilitarii procesului de calificare a acestora

aplicarii corecte a nor melor juridice.

Exista mai multe criterii de clasificare a contractelor. La cele vizate expres in Codul civil se adauga criteriile elaborate d

doctrina. Printre criteriile principale de clasificare sunt: continutul, modul de formare, scopul urmarit de part

reglementarea in legislatia civila, efectele produse, modul de executare, corelatia intre contracte etc.

2.2.Clasificarea contractelor dupa continutul lor

In functie de criteriul numit, contractele se impart in: sinalagmatice(A) si unilaterale(B). Acest criteriu de clasificare are la baz

repartizarea obligatiilor intre partile contractului.

A.Contractele sinalagmatice (bilaterale). Potrivit art. 704 CC, un contract este sinalagmatic daca fiecare dintre parti s

obliga reciproc, astfel incat obligatia fiecareia din ele sa fie corelativa obligatiei celeilalte.


7/129

In contractele sinalagmatice exista corelatie si interdependenta intre obligatiile reciproce ale partilor: obligatia ce revine unei

par ti isi are cauza jur idica in obl igatia reciproca a celei lalte parti. Fiecare par te are concomitent atat calitatea de creditor, cat si

cea de debitor fata de cealalta parte . Astfel, in contractul de vanzare-cumparare vanzatorul este debitorul obligatiei de a preda

bunul in proprieta tea cumparatorului si, totodata, creditorul obl igatiei de plata a pretului, iar cumparatorul este deb itorul

obligatiei de plata a pretului si creditorul obligatiei de livrare. Sunt sinalagmatice contractele de schimb, de locatiune, de

transport, de asigurare etc. Particularitatile contractelor sinalagmatice au determinat inserarea in Codul civil a unor prevederi

speciale dedicate acestei categorii de contracte, care au fost grupate intr-un capitol distinct (art. 704-711 CC).

B. Contractele unilateralesunt acelea care genereaza obligatii doar pentru una dintre parti (art. 666, alin. (3) CC). In aceste

contracte parte este numai creditor, iar cealalta numai debitor. Astfel de contracte sunt: comodatul, depozitul, mandatul,

fideiusiunea gratuitaetc.

Este important a deosebi contractul unilateral de actul juridic unilateral. Astfel, actul juridic unilateral este rezultatul

manifestarii vointei unei singure parti. Sunt acte juridice unilaterale testamentul (art. 1449), acceptarea succesiunii (art. 1516),

renuntarea la succesiune(art. 1526), procura(art. 252), oferta(art. 681), promisiunea publica de r ecompensa (art. 1371-1374) etc.

Contractul este intotdeauna un act juridic bi- sau multilateral, adica un acord a doua sau mai multe vointe. Contractul este

unilateral atunci cand obligatia contractuala ii revine numai uneia dintre parti . Criteriul pentru a deosebi actul juridic unilateral de

cel bilateral este numarul vointelor participante, iar in cazul deosebirii contractuiui unilateral de cel bilateral (sinalagmatic),

criteriul il constituie numarul partilor obligate.

Importanta practica a clasificarii contractelor in sinalagmatice si unilaterale se manifesta sub aspectul deosebirilor dintreregimul juridic al efectelor produse de aceste doua categorii de contracte. Caracterul reciproc si interdependent al obligatiilor in

contractele sinalagmatice determina anumite efecte specifice, care nu se pot gasi la contractele unilaterale :

a) exceptia de neexecutare,care consta in aceea ca par tea contractuiui sinalagmatic este in drept sa refuze executarea propriei

obligatii in masura in care cealalta parte nu-si executa obligatia corelativa , daca nu s-a obligat sa execute prima sau daca

aceasta obligatie nu rezulta din lege sau din natura obligatiei (art. 705, alin. (1) CC);

b) riscul contractual in cazul imposibilitatii fortuite de executare a contractuiui de catre una dintre parti. In acest sens art.

707, alin. (1) CC dispune ca, daca prestatie din contractul sinalagmatic devine imposibila din motive independente de

parti, par tea care trebuie sa exe cute prestatia deveni ta imposibila pie rde dreptul de a cere executarea obl igatiei corelative .

Prin urmare, riscul contractual il suporta partea contractului care este debitorul obligatiilor imposibil de executat ;

c)

rezolutiunea contractului pentru neexecutare. Daca una dintre partile contractului sinalagmatic nu executa obligatiile sal

contractuale, cealalta parte este indreptatita sa rezolutioneze contractul (a se vedea art. 709-711 CC).

Tinem sa mentionam ca delimitarea intre aceste doua categorii de contracte nu este intotdeauna rigida. Caracterul sinalagmatic sa

unilateral al unui contract depinde in mare masura de vointa partilor. Nimic nu impiedica ca partile prin vointa lor sa transforme u

contract unilateral prin natura sa intr-un contract sinalagmatic. Spre exemplu, contractul de mandat, care este unilateral, devin

sinalagmatic daca partile convin sa se plateasca mandantului remu nerate.

De asemenea, un contract unilateral la momentul incheierii sale poate deveni oneros , daca pe parcursul executarii lui se nasc obligat

in sarcina partii care initial nu era obligata. Astfel, daca in cadrul unui contract de mandat gratuit mandataru l a trebuit sa suporte unel

cheltuieli, mandantul este tinut sa-i compenseze aceste cheltuieli (art. 1046, alin. (1) CC)10

.

2.3.Clasificarea contractelor dupa scopul urmarit de parti

In functie de criteriul numit, contractele se clasifica in: contracte cu titlu oneros(A) si contracte cu titlu gratuit (B).

A. Contractele cu titlu oneros sunt acele contracte in care avantajului patrimonial pe care parte il procura celeilalte parti sa

unui tert ii corespunde un avantaj patrimonial corelativ. Sunt contracte cu titlu oneros vanzarea-cumpararea (art. 753 CC), schimbul(ar

823 CC), locatiunea(art. 875CC), antrepriza(art. 946 CC) s. a.

Avantajul corelativ avantajului conferit de partea din contractul cu titlu oneros nu trebuie sa fie procurat neaparat anu me aceste

par ti, ci poate fi acordat si unui ter t, fara ca prin aceasta contractul sa-si piarda caracterul oneros. Ca exemplupoate servi contractul d

asigurare, in care asiguratorul se obliga sa plateasca, la producerea riscului asigurat, suma asigurata ori despagubirea unui tert

beneficiarului asigurari i (art . 1301 CC).


8/129

B. Contractele cu titlu gratuit (de binefacere) sunt acele contracte in care avantajul (folosul) patrimonial conferit uneia

dintre parti nu are drept scop obtinerea avantajului corelativ . Contracte cu titlu gratuit sunt: donatia(art. 827 CC),comodatul (art.

859 CC),depozitul(art. 1088 CC).

Contractele cu titlu gratuit se clasifica, la randul lor, in contracte dezinteresate si liberalitati. Prin contractele dezinteresate,

dispunatorul face un serviciu gratuit gratificatului, dar nu-si micsoreaza patrimoniul propriu. Drept exemple pot servi: comodatul,

mandatul neremunerat (art. 1030, 1033 CC), fideiusiunea gratuita (art. 1146 CC). Liberalitatile sunt contractele prin care se

opereaza un transfer de valori patrimoniale de la dispunator la gratificat, transfer care diminueaza patrimoniul dispunatorul ui. La

categoria de liberalitati sunt atribuite, in special, contractele de donatie.

Exista contracte care, prin esenta lor, pot fi numai gratuite sau numai oneroase. De exemplu, comodatul este intotdeauna un act

gratuit (art. 859 CC). Daca pentru darea in folosinta a bunului comodantul ar primi remunerare, acest raport si -ar schimba natura

juridica si ar deveni locatiune .

Alte acte pot fi atat gratuite, cat si oneroase, in functie de optiunea partilor participante. Astfel mandatul, fideiusiunea,

depozitul, imprumutul (art. 867, 869 CC) pot fi atat acte oneroase, cat si gratuite, in functie de faptul daca in contract s-a stipulat

sau nu remunerate.

In ceea ce priveste criteriul distinctieidintre contractele cu titlu oneros si cele cu titlu gratuit , in literatura de specialitate s-a

aratat ca acesta poate fi de natura subiectiva (intentia partilor) sau de natura obiectiva (echivalenta intre prestatii) . Este cu titlu

gratuit contractul in care dispunatorul a actionat intr-o intentie liberala (criteriul subiectiv) sau cand persoana cedeaza valoare

pat rimoniala fara a urmari obt inerea unui folos echivalent (cri teriul obiectiv) ".In acest context unii autori pun accentul pe elementul intentional, psihologic - scopul determinant pe care partea il urmareste in

contract (criteriul cauzei). Va fi contract cu titlu gratuit acela care are drept cauza determinanta intentia de a procura un folos

altuia, fara a urmari nimic in schimb. Dimpotriva, va fi oneros acel contract care a fost incheiat in scopul de a obtine un f olos in

schimbul obligatiei asumate12.

Avand in vedere clasificarea contractelor in sinalagmatice si unilaterale, examinata mai sus, mentionam ca majoritatea

contractelor sinalagmatice sunt cu titlu oneros, in timp ce majoritatea contractelor unilaterale sunt cu titlu gratuit . Insa

aceasta corespondenta nu este deplina. Dreptul nostru cunoaste, spre exemplu, contracte unilaterale cu titlu oneros:

contractul de mandat remunerat, desi este fara indoiala un contract unilateral, totodata este si cu titlu oneros.

Importanta practica a acestei clasificarii se manifesta sub urmatoarele aspecte :

a) incheierea contractelor cu titlu gratuit este supusa unor reguli mai stricte din punctul de vedere al formei. De

exemplu, in scopul protejarii procesului de formare a consimtamantului donatarului si pentru -i atrage atentia

asupra importantei actiunilor sale, legea stabileste ca pentru a produce efecte, contractul care contine promisiunea

de a transmite in viitor un bun trebuie incheiat in forma autentica (art. 830, alin. (1) CC);

b)

in scopul protejarii intereselor persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa,

legea interzice incheierea contractelor cu titlu gratuit in numele acestor persoane de catre tutore sau curator (art.

43, alin. (1) CC);

c) in contractele cu titlu gratuit este mai relevant elementul intuitu personae, care consta in aceea ca persoana

cocontractantului este decisiva la incheierea contractului. Din aceasta rezulta ca eroarea asupra persoanei constituie

motiv de anulare a unui asemenea contract. Cand un donator, dorind sa faca donatie unei persoane pe care considera ruda de a sa, face in realitate donatie unei persoane straine, eroarea donatorului constituie un viciu de

consimtamant, deoarece aici calitatea de ruda este motivul determinant al donatiei;

d)

in cazul contractelor cu titlu oneros obligatiile partilor si raspunderea lor contractuala sunt reglementate mai sever

decat in cazul contractelor cu titlu gratuit. De exemplu, legea prevede ca mandatarul raspunde doar pentru actele

sale intentionate sau pentru culpa grava, daca acesta indeplineste mandatul cu titlu gratuit (art. 1049 CC);

e) in mod diferit se solutioneaza problema revendicarii de catre proprietar a bunurilor aflate in posesiunea unui

dobanditor de buna-credinta in functie de faptul daca bunul a fost dobandit cu titlu oneros sau cu titlu gratuit (art.

375, alin. (1) si (2) CC).


9/129

2.4.Subclasificarea contractelor cu titlu oneros: contracte comutative (A) si contracte aleatorii (B)

A.Contractele comutative sunt acele contracte in care existenta si intinderea prestatiilor partilor este certa si poate fi apreci

chiar la momentul incheierii contractuiui. Marea majoritate a contractelor cu titlu oneros sunt comutative: vanzarea-cumparar

schimbul, locatiunea, antrepriza, transportul etc .

B.Contractele aleatorii sunt acele contracte in care existenta sau intinderea prestatiilor partilor, sau numai a uneia dintre e

depinde de un eveniment incert astfel incat, la momentul incheierii contractuiui, nu se poate cunoaste si nu se poate aprecia

certitudine castigul sau pierderea fiecarei parti si uneori nici nu se poate sti daca va exista un castig sau pierdere. Astfel, in contrac

de asigurare nasterea obligatiei asiguratorului de plata a despagubirii de asigurare depinde de un eveniment viitor, posibil, dar inc

care poate sa aiba loc sau nuriscul asigurat(art. 1301-1307 CC).

De asemenea, sunt contracte aleatorii : instrainarea bunului cu conditia in tretinerii pe viata (art. 839 CC), renta viagera(art. 847-8

CC). Elementul aleatoriu consta in faptul ca intinderea prestatiilor la care se obliga partile depinde de perioada cat va trai beneficia

intretinerii, in cazul instrainarii bunului cu conditia intretinerii pe viata, sau credirentierul, in cazul rentei viagere.

Importanta practica a distinctiei intre contractele comutative si aleatorii se manifesta sub urmatoarele aspecte:

a)

ca rezultat al elementului aleatoriu, care face imposibila aprecierea reciprocitatii si echivalentei prestatiilor, in privinta u

asemenea contract nu se poate intenta actiunea in anulare pentru leziune (art. 230 CC);

b) un contract aleatoriu va fi lovit de nulitate daca ii lipseste elementul aleatoriu.

2.5.Clasificarea contractelor dupa modul de formare

In functie de criteriul numit, contractele se clasifica in: consensuale(A), solemne(B), inregistrate(C) si reale(D).

A. Contractele consensuale sunt acele contracte care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi nevoie de vr

forma speciala de manifestare a vointei lor. Daca manifestarea de vointa este insotita de un inscris, aceasta se face nu pentru a

validitate contractuiui, ci pentru a asigura un mijloc de proba privind incheierea si continutul acestuia. In dreptul nostru majorita

contractelor sunt consensuale.

Participantii la raporturile juridice civile pot imbraca in forma scrisa13

orice contract, daca legea nu cere expres alta forma,

exemplu, forma autentica. Pe langa recurgerea optionala a subiectilor de drept civil la forma scrisa, aceasta este cerut a in anum

conditii prin lege. De exemplu, legea dispune ca trebuie sa fie incheiate in scris actele juridice dintre persoanele juridice, din

persoanele juridice si persoanele f izi ce si dintre persoanele fizice daca valoarea obiectului actului juridic depaseste 1000 de lei (art. 2

alin. (1) CC).

Nerespectarea formei scrise a contractului (actului juridic), de regula, nu atrage nulitatea lui, ci lipseste partile de a cere, in caz

litigiu, proba cu martori pentru dovedirea acestui contract (art. 211 CC). Partile sunt in drept sa dovedeasca contractul in cauza cu to

celelalte mijloace de proba prevazute de lege. Totodata, este cert ca, in masura in care existenta contractului nu poate fi d ovedita, el e

lipsit de orice eficienta juridica si partea interesata sa-1 invoce se afla in aceeasi situatie ca in cazul in care contractul nu ar fi fo

incheiat. In aceasta masura cerintele formei scrise pentru dovedirea contractului pot produce, sub aspect practic, efecte asemanatoa

cerintelor de forma impuse ca conditie de validitate a contractului.

B. Contractele solemnesunt acele contracte pentru a caror validitate, pe langa acordul de vointa, mai este necesara indeplinirea un

formalitati, impuse de lege sau convenite de parti, pentru insasi validitatea contractului. Legea dispune ca, daca pentru valabilita

contractului legea stabileste anumita forma sau daca partile au prevazut anumita forma, contractul se considera incheiat in momen

indeplinirii conditiei de forma (art. 680 CC). In aceste cazuri forma solemna a contractului este un element constitutiv al acestuia,

lipsa careia el nu poate fi valabil incheiat.

In literatura juridica s-a aratat ca indeplinirea unor conditii de forma este menita sa atraga atentia partilor asupra importantei actu

pe care i l savarsesc si totoda ta sa le ofere pri lejul uni i ragaz inainte de a t rece l a incheierea contrac tului. Pe de alta parte, redactarea u

inscris inseamna precizie in stabilirea efectelor contractului si a raspunderilor ce decurg, precizie care serveste, desigur, partilor, dar

deosebire tertelor persoane, care voind sa contracteze cu una din ele trebuie sa aiba certitudinea juridica a raportului exis tent14. In a

cazuri, forma scrisa este ceruta in interes public, pentru a face posibila cunoasterea de catre autoritatile competente a modificari

intervenite in situatia juridica a unor bunuri de mare importanta pentru societate 15.


10/129

Forma solemna, la randul ei, se imparte in forma scrisa si forma autentica. Nerespectarea formei scrise a contractului (actului jurid

are drept consecinta nulitatea acestuia numai atunci cand aceasta forma este ceruta ca conditie de validitate . Legea dispune

nerespectarea formei scrise a contractului (actului juridic) atrage nulitatea lui numai in cazul in care acest efect este expres prevazut

lege sau prin acordul partilor (art. 211, alin. (2) CC). Codul civil prevede sanctiunea nulitatii drept consecinta a nerespectarii form

scrise pentru diferite categorii de contracte (acte juridice), printre care: clauza penala (art. 625), contractul de fideiusiune (art. 114

contractul de franchising(art. 1172) etc.

Forma autentica poate fi impusa atat prin lege, cat si prin acordul partilor (art. 212 CC). Printre contractele care trebuie sa

incheiate in forma autentica in virtutea legii sunt urmatoarele: contractul privind transmiterea patrimoniului prezent si grevarea lui

uzufruct (art. 673 CC), contractul de ipoteca (art. 468, alin. (2) CC), contractul de vanzare-cumparare a intreprinderii (art. 81

contractul de renta (art. 849), contractul de donatie ce contine promisiunea de a transmite un bun in viitor (art. 830, alin. (1) CC) e

Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea absoluta a contractului (art. 213, alin. (2) CC).

B. Contractele inregistrate sunt acele contracte care, pentru a fi valabile, in unele cazuri, sau opozabile tertilor, in alte cazu

trebuie sa fie inregistrate in modul stabilit de lege. De exemplu, art. 214, alin. (1) CC stabileste obligatia de inregistrare a contracte

(actelor juridice civile) care au ca obiect bunurile imobile . Inregistrarea acestor contracte are menirea sa asigure publicitatea un

asemenea acte. Inregistrarea consta in inscrierea intr-un registru public unic a informatiei despre toate actele juridice care au ca obi

bunuri imobile, ceea ce permite a avea informatie completa si ver idica cu privire la proprietarul bunului imobil, grevar ile acestui b

etc. Scopul acestei cerinte de forma a actului juridic este protectia tertilor, deoarece acestia au interesul, cand actele juridice se refera

bunuri imobile, sa cunoasca exact situat ia acestor bunuri, operatiile de constitute, modificare, transmitere sau stingere a d reptur

reale.

In afara de contractele care au ca obiect bunurile imobile, prin lege este impusa conditia inregistrarii unor alte contracte. De exemp

conform art. 818 CC, contractul de vanzare-cumparare a intreprinderii ca complex patrimonial unic se inregistreaza la Cam

Inregistrarii de Stat. Un alt exemplu este contractul de gaj inregistrat, care poate avea ca obiect atat bunuri mobile, cat si imobile (a

vedea art. 455 CC).

Ca regula generala, consecinta nerespectarii conditiei de inregistrare a contractelor consta in inopozabilitatea16 lor fata de te

Aceasta formalitate nu afecteaza valabilitatea contractuiui sau admisibilitatea anumitor mijloace de proba si intervine deja dupa naste

valabila a contractuiui. Intre parti contractul respectiv isi produce, de regula, toate efectele, dar eficienta practica a actului este anihil

substantial, daca nu se indeplineste cerinta de inregistrare. Astfel, locatarul in cadrul unui contract de locatiune a unui imobil pe termen ce depaseste 3 ani nu poate opune drepturile sale privind acest imobil locatarului ulterior al aceluiasi imobil, care a inscris i

mai inainte contractul de locatiune in registrul bunurilor imobile (art. 876, alin. (2) CC). Inopozabilitatea este consecinta nerespect

conditiei de inregistrare a actelor juridice atat in cazurile expres stipulate de lege, cat si atunci cand legea nu prevede exp

consecintele nerespectarii acestei conditii.

In unele cazuri legea impune obligatia de inregistrare ca conditie de existenta valabila a contractuiui, inregistrarea avand carac

constitutiv. De exemplu, legea dispune ca gajul inregistrat apare in momentul inregistrarii sale (art. 466, alin. (2) CC). Referitor

contractul de ipoteca, legea prevede ca acesta se prezinta pentru inregistrare la organul cadastral teritorial in termen de 3 luni de la d

incheierii lui. Nerespectarea termenului atrage nul itatea contractuiui (art. 470, alin. (2) CC). In general, nerespectarea obligatiei

inregistrare a actelor juridice atrage nulitatea lor numai in cazul in care acest efect rezulta in mod cert din prevederile legii sau ca

inregistrarea este ceruta de lege ca conditie de existenta a contractuiui. In celelalte cazuri efectul este inopozabilitate a.

C. Contractele reale sunt contractele pentru a caror formare, pe langa acordul de vointa, mai este necesara remiterea unui bun

catre una dintre parti catre cealalta. Traditional sunt calificate drept contracte reale: imprumutul, comodatul, depozitul, gajul

transportul.Aceste contracte se considera incheiate numai din momentul predarii materiale a bunului care este obiectul prestatiei un

dintre parti. Intelegerea partilor premergatoare transmiterii bunului are valoarea unei promisiuni de a contracta - unui antecontract -

baza caruia promitentul se obl iga sa incheie ulterior contractul prin remiterea efectiva a bunului .

In acest context se poate pune problema efectelor nerespectarii de catre partea care a consimtit sa remita bunul a angajament ului s

Are oare cealalta parte dreptul de a cere predarea bunului daca contractul nu se considera valabil incheiat? Solutia data de legiuitor

cadrul contractelor de comodat si de imprumut este aceea ca, in cazul in care comodantul nu executa obligatia de a da bunul,

imprumutatorul - obligatia de a da cu imprumut, comodatarul si, respectiv, imprumutatul pot cere doar repararea prejudiciului cauastfel(art. 860, alin. (2), art. 868 CC).


11/129

2.6. Clasificarea contractelor dupa modul de executare

In functie de criteriul numit, contractele se clasifica in contracte cu executare instantanee (A) si contracte cu executare succesiva (B).

A. Contractele cu executare instantanee (imediata) sunt acele contracte care au ca obiect una sau mai multe prestatii care se executa dintr -o data, instantaneu

17 . De exemplu,

contractul de vanzare-cumparare vanzatorul transmite dreptul de proprietate asupra bunului vandut, iar cumparatorul isi executa obligatia de plata a pretului imediat, dintr- o data.

B.

Contractele cu executare succesiva sunt acele contracte a caror executare se desfasoara in timp, fie ca prestatie continua (as a este contractul de locatiune), fie ca succesiu

de prestatii (asa este contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate). Printre aceste contracte sunt renta, asigurarea, leasingul, comodatul, societatea civila etc.

Contractele cu executare succesiva se impart, la randul lor, in contracte cu executare continua si contracte cu executare esalonata. In primul caz raportul obligational es

permane nt, cont inuu (lo cati unea , soci etat ea civi la) . In al doi- lea caz contr actu l se exec uta sub for ma de pres ta tii repe tate (va nzar ea esal onat a a volum elor unei enci clop edii ). Crit eri

acestei subdiviziuni rezida in caracterul indivizibil al prestatiilor esalonate, care impiedica impartirea in transe, cum este cazul contractului de locatiune, c are poate fi impartit

peri oade . In- teresul acestei distinctii vizeaza mai ales cazul neexecutarii partiale: chiar daca neexecutarea afecteaza parte infima a c ontractului, ea poare servi ca temei pent

rezolutiunea totala a contractului, intrucat celelalte prestatii izolat nu mai prezinta interes (enciclopedia incompleta nu prezinta nici valoare) 18 .

Tinem sa remarcam ca distinctia intre contractele cu executare imediata si cele cu executare succesiva nu este foarte rigida. Partile pot, prin acordul lor, sa s chimbe caracter

contractului, adica, desi prin natura sa contractul


12/129


13/129


14/129


15/129


16/129


17/129


18/129


19/129


20/129

se executa, in mod normal, dintr-o data, par tile pot conveni ca el sa

se execute prin prestatii succesive.

Importanta practica a acestei clasificari consta in urmatoarele:

a) in contractele cu executare imediata, in cazul neexecutarii

culpabile a obliga^iei de catre una din parti, sanctiunea va fi

rezolutiunea- care are efect retroactiv, pe cand in contractele

cu executare succesiva sanctiunea va fi rezilierea - care

desfiinteaza contractul numai pentru viitor;

b) in materia nulitatii actelor juridice, prin exceptie de la

regula generala, conform careia actul juridic nul inceteaza cu

efect retroactiv din momentul incheierii, in cazul

contractelor cu executare succesiva efectele nulitatii se

aplica numai pentru viitor. Intr-adevar, un contract de lo-

catiune, in virtutea caruia locatorul a asigurat folosinta unui

bun, iar locatarul a platit chiria, nu poate fi desfiintat

pentru trecut, intrucat beneficiul folosintei este ireversibil.

Deci restituirea chiriei nu se justified, deoarece ea ar aduce

la imbogatirea fara justa cauza a locatarului (art. 1389-1397

CC);

c) numai in contractele cu executare succesiva se poate pune

problema suspendarii executarii obligatiei perioada de

timp: de exemplu, pe perioada cat dureaza un eveniment de forta

majora ce impiedica executarea obligatiei, sau atat timp cat

cealalta parte nu isi executa obligatia corelativa (exceptia de

neexecutare).

2.7. Clasificarea contractelor dupa cum sunt sau nu sunt expres

reglementate de lege

In functie de acest criteriu contractele se clasifica in contracte

numite (A), contracte nenumite (B) si contracte complexe (C).

A.

Contractele numite sunt acele contracte ce corespund unei

operatiuni juridice determinate, poarta fiecare cate un nume specific

si sunt reglementate expres de lege.

B. Contractele nenumite sunt acele contracte care nu au denumire

legala specifica si nu sunt expres reglementate de lege, intrucat nu

se incadreaza intr-o categorie determinata.

C. Contractele complexesunt acele contracte care imbina elemente ale

unor contracte diferite, numite sau nenumite.

Existenta contractelor nenumite si complexe rezida in principiul

libertatii contractuale, care presupune posibilitatea pentru partile

contractante de a gasi forme juridice netraditionale pentru a imbraca

operatiunile pe care le


21/129


22/129

294 D R E P T C I V I L

Situatia este diferitS in cazul contractelor nenumite si complexe, intrucat se

poa te pun e p rob lema calif icSrii corect e acestora . Contra ctelor in cauzS, fara indoia lS,

li se aplica prevederile generale in materie de contracte si obligatii, iar alte

reglementari aplicabile sunt stabilite prin acordul de vointS al partilor. De asemenea,

in virtutea regulilor privind analogia legii, acestor contracte li se pot aplica

reglementSrile in domeniul contractelor celor mai apropiate. Uneori, rolul de

interpretare a clauzelor acestor contracte in vederea stabilirii vointei reale a partilor ii

revine instantei de judecata.

2.8.

Clasificarea contractelor dupa corelatia dintre ele

In functie de acest criteriu contractele se clasificS in: contracte principale (A) si

contracte accesorii (B).

A. Contractele principale sunt acele contracte care au existenta de sine

statatoare si a cSror soarta nu depinde de alte contracte. Marea majoritate a

contractelor civile fac parte din aceasta categorie.

B. Contractele accesorii sunt acele contracte care insotesc unele contracte

principal e, de a caror soarta dep ind. De exe mplu, contractul de gaj si con tra ctul de

fideiusiune sunt contracte accesorii menite sa asigure executarea unor contracte

principal e: un con tra ct de imprumut sau un c ont rac t de c red it bancar.

Contractul accesoriu poate fi incheiat printr-un contract distinct sau poate fi

inserat intr-o clauzS specials in cuprinsul contractului principal. Drept exemplu poate

servi clauza penala (art. 624 CC) - conventie care are ca scop contribuirea la

executarea unui contract principal, situandu-se printre alte clauze ale acestuia.

Importanta delimitSrii acestor categorii de contracte se manifests prin faptul ca,

in timp ce validitatea contractului principal se analizeaza in mod independent de alte

contracte, in functie numai de propriile sale elemente, soarta contractului accesoriu

este determinate de cea a contractului principal pe care il insoteste, dupa principiul:

accesoriul urmeaza soarta principalului. Aceasta dependents se manifests atat sub

aspectul conditiilor de validitate, cat si sub aspectele momentului incheierii si

incetSrii contractului; anularea sau incetarea contractului principal atrage, de plin

drept, anularea sau incetarea contractului accesoriu.


23/129

Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 295

2.9.Clasificarea contractelor dupa modul in

care se exprima vointa partilor

In functie de acest criteriu contractele pot fi clasificate in: contracte negociate

(A), contracte de adeziune (B), contracte obligatorii (C) si contracte autorizate (D).A. Contractele negociate sunt acele contracte ale caror clauze sunt rezul- tate din

negocierile dintre parti, fara interventia vreunei vointe din exterior. Aceste contracte

sunt traditionale pentru dreptul civil. Incheierea lor presupune, de obicei, existenta

unei faze precontractuale, in cadrul careia partenerii contractuali poarta tratative,

discutii privind obiectul viitoarei prestatii, natura si intinderea obligatiilor si alte

conditii ale operatiunii juridice preconizate. Negocierile se finalizeaza prin adoptarea

de catre partile contractante a unor decizii comune asupra tuturor aspectelor esentia le

ale operatiunii lor, care se materializeaza in clauzele contractului.

B. Contractele de adeziune sunt acele contracte ale caror clauze sunt pre-

stabilite de catre una dintre parti (numita utilizator), cealalta parte (numita ade- rent)

neavand putinta sa le negocieze si sa influenteze asupra continutului lor. Partea careiai se propune contractul de adeziune are doua posibilitati: ea poate sa -1 accepte, adica

sa adere la el, sau sa renunte la incheierea contractului.

In epoca moderna contractele de adeziune devin tot mai frecvente in toate sferele

activitatii economice: in domeniul productiei, comertului, prestarii ser- viciilor. Ele

sunt utilizate pe larg de companiile de transporturi, de asigurari, de catre band si de

catre alti intreprinzatori. De regula, aceste contracte se prezinta sub forma unor

conditii generale, contracte-tip inserate pe formulare tipizate, cu clauze

prestabi lit e, car e s unt propuse p otentiali lor con tra cta nti .

Aceasta categorie de contracte prezinta atat avantaje, cat si dezavantaje. Aspectul

poz iti v al acestor con tra cte consta in aceea ca, fii nd sta bil ite pentru tot i consumatori i

unui produs sau serviciu, ele simplified derularea operatiunii in cauza, scutesc partile

de cheltuielile de bani, timp si eforturi necesare in vederea negocierii fiecarui

contract sau clauze contractuale in parte. Utiliza- rea indelungata a unor contracte

tipizate duce la constituirea unor noi categorii de raporturi contractuale si chiar la

aparitia unor noi institutii de drept. De exemplu, asemenea contracte moderne cum

sunt leasingul, franchisingul, factoringul, constituie rezultatul folosirii indelungate in

pract ica a unor con tra cte -tip, condit ii genera le sta ndardizate, ela borate de mar i

companii sau asociatii profesionale, care au fost treptat legiferate la nivel de acte

normative.

In ceea ce priveste dezavantajele acestei modalitati de contractare, ele se

manifesta prin pericolul abuzurilor din partea participantilor profesionisti la


24/129


circuitul civil si comercial fata de participant neprofesionisti. Datorita pozitiei sale

superioare economice, sociale, intelectuale etc., intreprinzatorul are posibilitatea de

a dicta conditiile sale, astfel incat contractul nu mai constituie rodul acordului

echilibrat de vointa a partilor, intrucat lipseste negocierea echitabila a clauzelor

contractuale. Impunerea unilaterala a conditiilor favorabile partii mai puternice

uzurpeaza libertatea vointei aderentului, contravine principiilor egalitatii

parti cipant ilor l a r aporturil e c ivi le, echita tii si bun ei -credinte.

In vederea contracararii acestor fenomene negative, legislatorul nost.ru a instituit

serie de reglementari, printre care: art. 712 -720 CC privind clauzele contractuale

standard, Legea nr. 105/200 3 privind protectia consumatori lor (.Monitoru l Ofic ial al

Republici i Mold ova , nr. 126-131/507 din 27.06.2003) etc. Finalitatea acestor

dispozitii legale este controlul echitatii clauzelor contractelor de adeziune si

respectarea echilibrului intre interesele partilor contractului.

C. Contractele obligatorii (fortate) sunt acele contracte acaror incheiere si

continut sunt impuse prin lege. Existenta contractelor obligatorii in dreptul civil

constituie exceptie de la principiul libertatii contractuale. Caracterul exceptional al

contractelor obligatorii rezulta din dispozitia Codului civil: obligarea la incheierea

unui contract este interzisa, cu exceptia cazurilor cand obligatia de a contracta este

pre vaz uta de preze ntul cod , de leg e sau daca rei ese dintr -o obl iga tie asumat a

benevo l.

Codul civilprevede cazuri cand incheierea contractelor de catre anumite categorii

de subiecti este obligatorie. Astfel, daca detine pozitie dominanta pe piata 19 , una

dintre partile contractante este obligata sa contracteze in acest domeniu (art. 669, alin.

(1) CC).

Un alt caz in care incheierea contractului este obligatorie se refera la acti - vitatea

pro fes ionis til or si int rep rinzator ilor. Acesti subiecti nu pot refuza far a mot ive

temeinice incheierea unui contract cu persoanele care obtin sau folo- sesc bunuri sauservicii in scopuri necomerciale, ca si fata de cele care cauta sa-si satisfaca

necesitate existentiala. De exemplu, unitate de comert cu amanuntul nu poate refuza

sa vanda unui consumator marfa care'este oferita publi cul ui spre comerc ial iza re.

Legea prevede si alte cazuri de incheiere obligatorie a unor contracte. Astfel,

Legea cu priv ire la asigurari nr. 1508/1994 (Monitorul Oficial al Republicii

19 Pozitia dominanta pe piata este definita la art. 2 al Leg ii nr. 1103/2000 cu pri vir e la pro tec tia

concurentei (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 166-168 din 31.12.2000) ca situatie

exclusiva a agentului economic pe piata de marfuri, care ii da acestuia, singur sau impreuna cu

alti agenti economici, posibilitatea de a exercita influenta decisiva asupra conditiilor generale

de circulatie a marfii pe piata respectiva sau de a impiedica accesul pe piata unor al{i agen{i

economici.


25/129

Par te a a I I- a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 297

Moldova, nr. 5 din 15.09.1994) prevede incheierea obligatorie a contractelor de

asigurare de raspundere civila a detinatorilor de autovehicule pentru pagube cauzate

unor terte persoane si bunurilor acestora prin accidente produse de autovehicule. Un

alt tip de asigurare obligatorie este reglementat de Legea nr. 1553 /1998 cu privire la

asigurarea obligatorie de raspundere civila a trans- portatorilorfata de calatori

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova , nr. 38-39 din 30.04.1998).

Obligatia de a contracta rezulta si din unele prevederi legale ce consacra dreptul

de preemptiune in cazul vanzarii unor bunuri (a se vedea, de exemplu, art. 152, 352

CC).

D.Contractele automatesunt acele contracte care nu pot fi incheiate valabil sau

nu pot produce efecte fara autorizatie (acord, incuviintare, permisiu- ne,

consimtamant) din partea unui tert.

Legea prevede obligativitatea acordului tertului privind incheierea anumitor

categorii de contracte, care ating nemijlocit interesele tertului in cauza. De exemplu,

contractele prin care se dispune de bunurile imobile proprietate comuna in

devalmasie pot fi incheiate numai cu acordul tuturor coproprietarilor devalmasi (art.

369, alin. (2) CC).

Pentru alte categorii de contracte acordul tertului este necesar in vederea

exercitarii controlului asupra continutului acestora. Aici incuviintarea este impusa in

vederea protectiei unui participant la actul juridic. Este cazul unor categorii de

contracte incheiate de persoanele limitate in capacitatea de exer - citiu (art. 25 CC), de

minorii in varsta de la 14 la 18 ani (art. 34 CC), pentru care se cere acordul

curatorului sau, dupa caz, autorizatia autoritatii tutelare (art. 42 CC).

Uneori prin intermediul autorizatiei statul isi exercita controlul asupra unor

contracte de interes public. De exemplu, intreprinderea de stat poate sa incheie

contracte de locatiune sau de gaj asupra bunurilor transmise acesteia in gestiune

operativa numai cu autorizatia Guvernului sau a autoritatii administrative competente(art. 3(4) al Leg ii nr. 46/1994 cu privire la intreprinderea de stat , Monitorul Ofic ial al

Republici i Moldo va, nr. 2 din 25.08.1994).

2.10.Clasificarea contractelor dupa efectele produse

In functie de acest criteriu contractele se impart in doua grupe. Prima grupa

cuprinde: contractele constitutive sau translative de drepturi reale (A) si contractele

generatoare de drepturi de creanta (de raporturi de obligatii).

A.Contractele constitutive sau translative de drepturi reale sunt acele contracte

pri n care se const itu ie sau se t ransfera drept ul de propriet ate , dreptu l


26/129


de gaj, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de servitute sau dreptul de

superficie. In unele cazuri aceste contracte transfera drepturi de la data predarii

bunulu i (a se vedea art. 321 , alin. (1) CC) . Insa uneori , pen tru a pro duce efect e, legea

impune inregistrarea acestor contracte (a se vedea art. 321, alin. (2), 466(2) CC).

B.

Contractelegeneratoare de drepturi de creanta (de raporturi de obligatii) sunt

toate celelalte contracte civile, care nu fac parte din categoria precedents. In mod

normal, aceste contracte produc efecte numai intre parti, una dintre care - creditorul -

este in drept sa pretinda de la cealalta parte - debitor - executarea unei presta^ii, iar

debitorul este tinut sa execute.

A doua grupa cuprinde: contractele constitutive sau translative de drepturi (A) si

contractele declarative de drepturi (B).

A. Contractele constitutive sau translative de drepturi sunt acele contracte care

produc efecte din moment ul inc heieri i lor numai pentru viit or. Maj ori ta - tea

contractelor civile fac parte din aceasta categorie.

B. Contractele declarative de drepturi sunt acele prin care se recunosc, se

constata, se consolideaza drepturi care deja exista. Drept exemplu poate servi

contractul de tranzactie (art. 1331 CC), prin care se pune capat sau se prein- tampina

un proces, prin recunoasterea unor drepturi preexistente ale partilor. Aceste contracte

au nu numai efecte pentru viitor, dar si efecte retroactive.

3. INCHEIEREA CONTRACTULUI

3.1.


Prin incheierea contractului se intelege realizarea acordului de vointa asupra

clauzelor lui esentiale20 (art. 679, alin. (1) CC). Acordul se realizeaza prin propunerea

unei persoane de a incheia un contract facuta unei alte persoane - oferta, i

consimtamantul destinatarului acestei oferte de a incheia contractul respectiv in

conditiile propuse de ofertant - acceptarea ofertei. Se poate spune, deci, ca

mecanismul incheierii contractului presupune imbina- rea a doua elemente principale:

oferta si acceptarea, pe care le vom analiza in cele ce urmeaza. In jurul celor doua

elemente pot interveni discutii, negocieri, tratative, propuneri de modificari ale

clauzelor contractuale si alte actiuni ce alcatuiesc procesul de pregatire si inchei ere a

contractului.

Clauzele esentiale vor fi examinate in secfiunea IV a prezentului capitol.


27/129

Parteaall-a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A J I I L O R 299

Pentru a fi incheiat valabil, contractul trebuie sa intruneasca anumite conditii

(elemente), care sunt: capacitatea de a contracta, consimtamantul, obiectul, cauza i

forma. Intrucat aceste conditii sunt aceleasi ca si pentru validitatea actelor juridice

civile in general, care au fost examinate in par tea generala a dreptul ui civ il, aceste

materii nu vor fi tratate detaliat in prezenta sectiune.

3.2.0ferta de a contracta

Oferta de a contracta este propunerea adresata unei sau mai multor persoane, care

contine toate elementele esentiale ale viitorului contract si care reflects vointa

ofertantului de a fi legat prin acceptarea ofertei (art. 681, alin. (1) CC). Din aceasta

definitie legala a ofertei, precum si din alte dispozitii legale (a se vedea art. 682, alin.

(3) CC) pot fi deduse elementele ei definitorii, care sunt urmatoarele:

a) Oferta este un act juridic unilateral - manifestare de vointa facuta cu

scopul de a produce efecte juridice. In acest sens oferta trebuie sa

intruneasca toate conditiile de validitate a actului juridic (capacitate,

consimtamant, obiect, cauza).

b) Oferta trebuie sa fie ferma; ea trebuie sa exprime vointa neindoielnica a

autorului ei de a se obliga in sens juridic in caz de acceptare. Intrucat aceasta

vointa este rar declarata in mod expres, deseori este necesar de a deduce

din circumstantele fiecarui caz in parte. Vointa ofertantului poate rezulta din

modul in care acesta prezinta propunerea sa (de exemplu, definind-o expres

ca oferta sau ca simpla declaratie de in - tentii). De asemenea au

importanta pentru calificarea ofertei ca atare continutul i destinatarii ei. Cu

cat propunerea este mai detaliata, cu atat mai mari sunt sansele ei de a fi

considerata ca oferta. propunere adresata unei sau mai multor persoane

concrete va fi mai uor calificata ca oferta, decat propunere adresata

publiculu i i n general .

c) Oferta trebuie sa fie precisa si completa, ea trebuie sa cuprinda toate

elementele necesare pentru realizarea acordului de vointa, astfel incat

contractul sa fie incheiat prin simpla acceptare a ei. Dintre aceste elemente

sunt indispensabile: natura contractului si obiectul contractului. Nu este, in

schimb, obligatoriu de indicat clauzele si conditiile contractului,

reglementate prin norme supletive21 . Nu este cu putinta de a stabili in

termeni generali daca oferta intruneste sau nu aceste elemente, ci trebuie

analizat ansamblul circumstantelor fiecarui caz in

1

L. Pop, op. cit., p. 47.


28/129

300 D R K P T C I V I L

par te. In li teratura de speciali tat e22 s-a relevat ca, chiar si in lipsa unor

clauze esentiale, cum sunt descrierea precisa a bunului sau a serviciu- lui ce

urmeaza sa fie prestat, pretul ce urmeaza a fi platit, momentul si locul

executarii prestatiei etc., oferta nu este neaparat considerate ca insuficient de

precis a. Este imp ortant a sti daca ofertantul, facand propunerea, a avut cu

adevarat intentia sa fie legat prin contract si daca clauzele ce lipsesc pot fi

determinate in functie de intentia comuna a partilor (a se vedea art. 725,

alin. (2) CC), natura contractuiui, circumstantele in care el a fost incheiat,

comportamentul partilor de pana la i dupa incheierea contractuiui, lege,

uzante sau principiul echitatii (a se vedea art. 726, 727 CC).

d) Oferta trebuie safie univoca. Oferta nu va fi univoca atunci cand este facuta

cu rezerve, fie exprimate expres de autorul ei, fie care rezulta din natura

contractuiui. Astfel, in contractele incheiate intuitu personae (in

considerarea persoanei cocontractantului), oferta facuta unui cerc

nedeterminat de persoane deseori comporta implicit rezerva ce tine de

calitatile persoanei (de exemplu, contractul de locatiune a unui spatiu de

locuit): acordul va fi definitiv numai dupa ce ofertantul va accepta persoana

cocontractantului.

e) Oferta trebuie safie serioasa. Nu va fi oferta propun erea facuta in gluma

sau in orice alt mod din care ar rezulta cu certitudine, dupa imprejurari sau

obiceiuri, ca persoana respective nu a intentionat sa se angajeze juridic.

Formele oferteipot fi cele mai variate. Ea poate fi fScuta in scris sau prin actiuni

ce denota intentia de a incheia un contract: stationarea unui taximetru, afisarea unui

meniu la intrarea intr-un restaurant, plasarea unei propuneri pe un site pe Internet,

expunerea unei marfi la vitrina etc.

Oferta poate fi adresata unei persoane determinate sau publicului. In ultimul caz,

in functie de imprejurarile concrete, uneori este vorba despre simpla propunere de a

negocia, iar in alte situatii poate exista veritabila oferta, atunci cand persoana

destinatarului nu conteaza (de exemplu, in cazul ofertei unor marfuri identitatea

cumparatorului nu este importanta, data ce acesta achita pretul). Referitor la oferta

publica a bunuri lor in con tra ctul de vanzare -cu mparar e a bunuri lor pentru consum,

legea prevede expres ca expunerea bunului cu etichete in vitrina, punerea la dispozitie

a meniului,

Pri ncipes rel ati fs aux con tra ts du commer ce int ernati ona l, Unidroit, Rome, 1994, p. 28-29.


29/129

Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A ' f U L O R 301

public ita tea bun ului , descri erea lui in cat aloage si alt e propuner i adr esa te unu i cerc

nedeterminat de persoane se considera oferta publica pentru incheierea contractului,

indiferent daca se indica pretul bunului si alte clauze esentiale pentru incheierea

contractului (art. 805 CC).

Oferta si invitatia la negocieri (chemarea la oferta)

Legea dispune: o propunere adresata unui cerc nedeterminat de persoane (oferta

public a) este c hemar e l a oferta daca aceasta propunere nu con tine nici manifest are

expresa a vointei de a fi legat prin acceptare (art. 681, alin. (2) CC). asemenea

propunere va fi inv ita tie de a negocia; nic i un consimta - mant nu este inca dat,

autorul propunerii voind sa exploreze posibilitatea de a initia negocieri, tratative in

vederea incheierii unui contract.

In dreptul continental si in commom law exista abordari diferite in ceea cepriveste calif ica rea unei propuner i in calitate de oferta sau de invita tie la negoci eri .

Astfel, in sistemul common law, spre deosebire de cel continental, regula generala

este ca expunerea marfurilor pe rafturi sau la vitrina unui magazin nu este oferta de

vanzare, ci invitatie catre client de a face oferta de cumparare. Clientul face

oferta de cumparare atunci cand prezinta marfa pentru plata, comerciantul avand

posibi lit atea sa accep te aceas ta oferta sau s-o res pinga. Argumentul in sus tinerea

acestei reguli este ca magazinul este un loc pentru negocieri i nu pentru vanzare

obligatorie.

Aceasta pozitie a fost criticata in doctrina, indicandu-se ca magazinul modern,

unde marfurile sunt vandute conform conditiilor stabilite de co- merciant, nu este

tocmai locul pentru negocieri si ca comerciantul nu trebuie sa expuna marfurile pecare nu doreste sa le vanda. In acest context s-a emis parerea ca conditiile si

imprejurarile in care este facuta expunerea marfurilor pot constitui dovada a intentiei

comerciantului de a se obliga, in aa fel anihi- landu-se regula generala precum ca

expunerea marfii nu este oferta23 .

Interesul delimitarii ofertei de invitatia la negocieri se manifesta din punctul cje

vedere al consecintelor pe care le produce renuntarea la propunerea respective. Astfel,

dupa cum s-a aratat anterior, oferta, in anumite conditii, este irevocabila; retragerea ei

are ca efect raspunderea ofertantului. Cat priveste invitatia la negocieri, aceasta, in

principiu , poa te fi retra sa in ori ce moment . Per soana care a lansat propunerea est e

libera sa inceteze negocierile la orice etapa a acestora (pana cand nu a fost lansata

oferta propriu-zisa).

5 G. H. Treitel, The law of contract, London, Sweet & Maxwell, 1999, p. 12-13.


30/129


In literatura juridica s-a precizat ca unica limitare in acest sens consta in

obligatia generala de a respecta principiul bunei-credinte. Astfel, va fi contrar

principiului bunei-cred inte fap tul prelungirii ar tif icial e a neg ocieri lor far a int ent ia

reala de a contracta, de exemplu, pentru a obtine informatii confiden- tiale. Asemenea

actiuni sunt calificate ca abuz de drept, antrenand raspundere de natura delictuala:

persoa na pre judici al poa te cere despagubiri, dar nu si inc heierea contra ctu lui 24 .

In acest sens, legea noastra dispune ca faptul initierii si desfa^urarii negocierilor

de incheiere a contractului poate fi generator de obligatii. pa rte negociatoare poate

cere celeilalte parti compensarea cheltuielilor facute in baza indreptatitei increderi in

incheierea contractului, daca in urma vinovatiei acesteia contractul nu a fost incheiat

(art. 515 CC).

Forta obli gatorie a ofertei. Revocarea ofertei. Atat timp cat nu este acceptata,

oferta este un act juridic pur unilateral. In acest context se pune problema de a sti

daca acest act leaga deja autorul lui sau el poate fi revocat in orice moment. Doua

consideratii cu caracter contradictoriu trebuie avute in vedere. Pe de parte, trebuie

sa fie respectata libertatea individului, ceea ce inseamna, in cazul ofertei,

posibi lit atea oferta ntu lui de a revoca propunerea. Pe de al ta par te, operatiunilor

jur idice trebui e sa li se confere siguranta , ceea ce ins eamna ca oferta trebuie sa fie

mentinuta anumita perioada de timp necesara destinata - rului pentru a studia, a

cugeta asupra ei si a da raspuns 25 .

In literatura de specialitate26

s-a relevat ca problema fortei obligatorii a ofertei se

solutioneaza diferit, in functie de faptul daca propunerea se face unei persoane

prezente sau daca ea se fac e une i persoane abs ente, precum si daca int re oferta i

acceptare curge un interval de timp.

A. In cazul in care oferta este facuta unei persoane prezente, adica ofertantul si

destinatarul ofertei se afla in acelasi loc, fara sa se fi acordat un termen pentru a

accepta, oferta il obliga pe autorul ei numai daca a fost acceptata imediat, integral si

fara rezerve. Consecinta acceptarii este incheierea contractului pe loc. Daca oferta nu

este acceptata imediat, ofertantul nu are nici obligatie. Legea dispune ca oferta

facuta unei persoane prezente poate fi acceptata doar pe loc (art. 688, alin. (1) CC).

A. Benabent, op. cit.,p. 44-45.

25 Ph. Delebecque, F-J Pansier, Droit des obl iga tions. Con tra t e t quas i- con tra t, ed. Litec, Paris, 2001,

p. 41.

L. Pop, op. cit, p. 47; C. Jugastru, op. cit., p. 42-43.


31/129

Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A L I G A f 1 1 L R 303

B. In cazul in care oferta este facuta unei persoane absente, adica care nu se afla

in acelasi loc si este transmisa prin posta, fax, telex, curier, e-mail, radio, televiziune

etc., sunt posibile doua situatii.

1)

Atat timp cat oferta nu a ajuns la destinatar, ofertantul poate revoca in mod

liber, fara a suporta anumite consecinte, cu conditia ca revocarea sa ajunga cel tax-

ziu data cu oferta (art. 683, alin. (2) CC). De exemplu, oferta facuta prin posta

poa te fi revocata pri n fax sau prin e -ma il.

2) In cazul in care oferta a ajuns la destinatar, problema se solutioneaza in

functie de cateva conditii:

a) daca oferta include un termen pentru acceptare, ea nu poate fi revocata pana

la expirarea acestui termen;

b)

daca termenul pentru acceptare nu este stabilit sau, daca acest termen este

nejustificat de mic, oferta nu poate fi revocata in termenul necesar pentru ca

destinatarul sa poata exprima acceptarea si ca raspunsul sa ajunga la ofertant

conform circumstantelor cazului, practicii stabilite intre parti si uzantelor

(art. 683, alin. (3) CC);

c)

oferta poate fi irevocabila pe alte temeiuri. Legea nu precizeaza care sunt

temeiurile irevocabilitatii ofertei (in afara de cazul in care oferta prevede

termenul pentru acceptare). Unele solutii ar putea fi inspirate din uzante

internationale standardizate in materie contractuala si din doctrina.

Principii le Unidroi t privind cont ractele de comert internat ional prevad ca

oferta nu poate fi r evocata atunci cand indicatia referitoare la irevocabilitatea

ofertei figureaza in insasi oferta, precum si atunci cand destinatarul are

temeiuri rezonabile sa creada ca oferta este irevocabila si cand el a actionat

in consecinta. Aceasta incredere a destinatarului poate fi cauzata fie de

comportamentul ofertantului, fie de natura ofertei. Ca exemplu poate servi

oferta a carei acceptare este legata de efectuarea unor cheltuieli substantiate

de catre destinatar sau oferta facuta pentru a permite destinatarului sa faca

oferta unui tert (a se vedea art. 2.4.2 si comentariul)27

.

Cat priveste efectele revocarii ofertei inainte de expirarea termenului, nu exista

abordare unica in doctrina si in jurisprudenta diferitelor tari. Unii autori afirma ca din

moment ce exista oferta si revocarea ei este ilicita, trebu ie de admis in toate

cazurile ca aceasta revocare este ineficienta. Prin urmare. acceptantul este indreptatit

sa ceara constatarea faptului ca contractul a fost

7 Princi pes rel ati fs aux con tra ts du commer ce internati ona l, Unidroit, Rome, 1994, p. 31-34.


32/129


incheiat28 . Altii considera ca asemenea revocare atrage raspunderea ofertantului

pentru pre judiciil e ast fel cauza te29 . Nu exista unitate de opinii nici in privinta

temeiului juridic al raspunderii pentru revocarea ilicita a ofertei30

.

Pornindu-se de la necesitatea stabilitatii circuitului civil, consideram ca, in cazul

retragerii unei oferte ce este, in virtutea diferitelor temeiuri, irevoca- bil a, data ce

oferta a fost acceptata de destinatarul ei, contractul trebuie sa fie considerat valabil

incheiat. Prin urmare, acceptantul este indreptatit sa ceara atat executarea obligatiilor

ce rezulta din contract, cat si repararea prejudiciului cauzat prin r evocarea ofertei.

Aceasta concluzie rezida in faptul ca oferta este un act juridic unilateral, care da

nastere unui raport obligational. Ofertantul este debitorul unei obligatii de a nu face,

adica de a nu revoca oferta in decursul termenului pentru acceptare (sau oferta care

este irevocabila in alte temeiuri), iar destinatarul ofertei este creditorul acestei

obligatii. Drept consecinta, revocarea ofertei an- treneaza raspunderea ofertantului in

baz a art. 602, alin. (1) CC, care dispune ca, in cazul in care nu executa obl iga tia ,

debitorul este tinut sa-1 despagubeasca pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel,

daca nu dovedeste ca neexecutarea obligatiei nu-i este imputabila. Totodata, este

important de retinut ca repararea prejudiciului in cauza nu-1 elibereaza pe debitor de

executarea obligatiei in natura (art. 602, alin. (3) CC), adica ofertantul este tinut sa

execute obligatiile ce decurg din contractul intervenit intre el si acceptant.

Oferta si antecontractul

Pana la adoptarea actualului Cod civil, legislatia noastra nu continea prevederi

referitoare la antecontract. In prezent notiunea de antecontract este prevazuta de art.

679, alin. (3) CC, care stipuleaza ca prin contract se poate naste obligatia de a seincheia un contract. Antecontractul (promisiunea de a contracta) este definit ca fiind

un acord de vointa prin care una dintre parti (promitentul) sau ambele parti se obliga

sa incheie in vi itor un anumit con tract, al carui continu t esential este determinat in

rezent.

Spre deosebire de oferta, care este un act juridic unilateral, antecontractul este un

contract, adica un act juridic de formatie bilaterala, avand la baza un acord de vointa.

Sub aspectul continutului juridic, obiectul antecontractului

A se vedea: A. Benabent, op. cit.,p. 46-47.

A se vedea: C. Birsan, C. Statescu, op. cit.,p. 48.

30 Pentru analiza detaliata a teoriilor in aceasta materiea se vedea: L. Pop, op. cit, p. 48-50; C.

Birsan, C. Statescu, op. cit.,p. 48-51.


33/129

Pa rt ea a II -a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 305

il constituie obligatia de a incheia in viitor un contract civil, deci prestatie de a face .

Antecontractul da natere numai unui drept de creanta, chiar daca prin contractul

in vederea caruia s-a facut promisiunea s-ar constitui ori s-ar transmite un drept real.

Constituirea sau transmiterea dreptului real are loc numai in momentul perfectarii

contractului propriu-zis, prin realizarea antecontractului. Obligatia promitentului

dureaza atat timp cat s-a convenit, iar daca nu s-a prevazut nici un termen, ea dureaza

cat prevede termenul de prescriptie de drept comun, care incepe sa curga de la data

incheierii antecontractului31 .

Antecontractul cunoaste mai multe varietati: antecontractul unilateral,

antecontractul sinalagmatic si pactul de preferinta.

Antecontrac tul unilateral este un contract prin care persoana, promitentul, se

angajeaza in fata unei alte persoane, beneficiar, sa incheie un contract, conditiile

caruia sunt deja determinate, in caz daca beneficiarul va cere acest lucru. De

exemplu, proprietarul unui bun convine cu alta persoana sa-i vanda acest bun la un

pre t dete rmi nat , daca a cea persoa na isi va exprima dor inta s a -1 cumper e.

In antecontractul sinalagmatic ambele parti se obliga reciproc, una fata de

cealalta, fiecare avand concomitent calitatea de promitent si beneiiciar. Ante- contract

sinalagmatic este atunci cand doua persoane se angajeaza reciproc sa incheie ulterior

un contract, cu condi^ia ca formalitate suplimentara sa fie indeplinita in viitor. De

exemplu, constatand acordul lor asupra tuturor conditiilor esentiale ale contractului,

parti le convin sa per fecteze ult erior con tra ctu l l or in fat a unui notar .

Pactul de pre ferinta este un antecontract prin care persoana, promiten tul, se

angajeaza fata de cealalta parte, beneficiar, de a incheia cu acesta un contract ulterior,

cu preferinta fata de un tert32

. De exemplu, in cadrul contractului de vanzare-cumparare, prin pactul de preferinta proprietarul unui bun se obliga fata de persoana

ca, in cazul in care va vinde bunul, sa ii acorde preferinta, la pret egal. Promitentul nu

se obliga sa vanda bunul, ci doar sa ii acorde preferinta beneficiarului, in cazul in

care s-ar decide sa vanda bunul respectiv. Pactul de preferinta nu are ca efect

transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului; acest efect se va produce

numai daca promitentul se va decide sa vanda bunul si, pe aceasta baza, va cadea de

acord cu beneficiarul asupra bunului si asupra pretului 33 .

1 T. R. Popescu, P. Anca, op. cit.,p. 80.

32 Ph. Delebecque, F.-J. Pansier, op. cit, p. 53.

33 F. Deak, S. Carpenaru, Contracte civile si comerciale, Bucuresti, Editura. LUMINA LEX,

1993,

p. 265 -266.


34/129


Cat priveste forma antecontractului, legea dispune ca forma stabilita pentru

contract se aplica si pentru antecontract (art. 679, alin. (3) CC) 34 . De exemplu, daca

contractul principal trebuie sa fie incheiat in forma scrisa, antecontractul trebuie sa

fie incheiat in aceea^i forma.

Interesul distinctiei intre antecontract si oferta consta in fapul ca antecontractul

sau promisiunea de a contracta, spre deosebire de oferta, nu poate fi revocat(a) de

promitent in nic i un caz . Ner espect area antecontractului atr age raspunderea

contractuala a promitentului. Beneficiarul este

206629550 cap 2 tg a contractului civil

Documents