193383

EroscopColecþie coordonatã de

Magdalena Mãrculescu&

Pascal Bruckner

Sade -- JUSTINE BT cu reclame.qxp 2/2/2012 4:36 PM Page 1

SADE

JUSTINE SAU NENOROCIRILE VIRTUÞII

Traducere din limba francezã ºi postfaþã de

Tristana Ir

Sade -- JUSTINE BT cu reclame.qxp 2/2/2012 4:36 PM

EDITORISilviu Dragomir

Vasile Dem. Zamfirescu

DIRECTOR EDITORIALMagdalena Mãrculescu

COPERTAFaber Studio (S. Olteanu, A. Rãdulescu ºi D. Dumbrãvician)

DIRECTOR PRODUCÞIECristian Claudiu Coban

REDACTORAliza Ardeleanu

DTPEugenia Ursu

CORECTURÃRoxana Samoilescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiSADE, DONATIEN ALPHONSE FRANÇOIS, MARQUIS DEJustine sau Nenorocirile virtuþii / Marquis de Sade ; trad.:Tristana Ir. - Bucureºti : Editura Trei, 2008

ISBN 978-973-707-215-3

I. Ir, Tristana (trad.)

821.133.1-31=135.1

© Gulliver, Getty Images, pentru foto copertã

© Editura Trei, 2008 — pentru prezenta ediþie în limba românãC.P. 27–0490, Bucureºti

Tel./Fax: +40 21 300 60 90e-mail: office@edituratrei. ro

www.edituratrei.ro

ISBN: 978-973-707-215-3


O, prietene!

Fãrãdelegea în splendoarea ei este ca

fulgerul, ale cãrui înºelãtoare lumini în-

frumuseþeazã preþ de-o clipã atmosfera

doar pentru a-l prãvãli în hãurile mor-

þii pe nenorocitul pe care l-au orbit.


Bunei mele prietene

Da, Constance1, þie îþi dedic aceastã operã; cãci nu-mai tu, pildã ºi, totodatã, slava spiþei tale, conto-

pind sufletul cel mai sensibil cu cea mai dreaptã ºi mai lu-minatã minte, numai tu ai cum sã cunoºti dulceaþalacrimilor pe care le smulge virtutea aflatã-n suferinþã.Cum urã porþi sofismelor libertinajului ºi necredinþei, cumlupþi fãrã-ncetare împotrivã-le prin faptele ºi vorbele tale,teamã nu mi-e cã te-ar primejdui acelea pricinuite, în me-moriile de faþã, de soiul personajelor alese; cinismul anu-mitor trãsãturi (îndulcite totuºi atât cât s-a putut) nu teva speria mai mult; viciul este acela care, gemând cã a fostdat în vileag, þipã ca din gurã de ºarpe de-ndatã ce-l atacãcineva. Procesul lui Tartuffe a fost fãcut de niºte bigoþi; celal Justinei va fi lucrarea libertinilor, iar de ei nu prea mãtem: motivele-mi dezvãluite de cãtre tine nu-ºi vor gãsivreodatã dezminþirea; pãrerea ta îi e de-ajuns gloriei mele,ºi-s nevoit, dupã ce þi-am plãcut, fie sã fiu pe placul tutu-ror, fie sã aflu alinare pentru toate ocãrile.

Ideea acestui roman (ºi nu atât de roman pe cât s-arcrede) este, fãrã-ndoialã, nouã; virtutea ce-i mai tare decât

7

1 Marie-Constance Quesnet, actriþã. Sade o cunoaºte în august 1790, dupã pronun-þarea divorþului de Renée-Pélagie de Montreuil, ºi-i va rãmâne credincios pânã lasfârºitul vieþii (N. red.).


8

viciul, rãsplãtirea binelui, pedepsirea rãului, iatã spre cese-ndreaptã de obicei toate lucrãrile de soiul acesta; ar tre-bui sã ne fie lehamite!

Dar sã oferi pretutindeni viciul triumfãtor ºi virtuteavictimã a propriilor ei sacrificii, sã arãþi o nefericitã ce rã-tãceºte din nenorocire în nenorocire; jucãrie a samavol-niciilor; batjocura tuturor dezmãþurilor; lovindu-se decele mai necreºtineºti ºi monstruoase metehne; zãpãcitãde cele mai îndrãzneþe, cele mai înºelãtoare sofisme; pra-dã celor mai iscusite ademeniri, celor mai de neînfrânt is-pite; neavând ca sã se-mpotriveascã atâtor neajunsuri,atâtor urgii, ca sã îndepãrteze atâta desfrâu, decât un su-flet gingaº, o minte limpede ºi mult curaj: într-un cuvânt,sã te încumeþi la cele mai îndrãzneþe imagini, cele mai ne-maipomenite situaþii, cele mai înfricoºãtoare cugetãri ºicele mai energice trãsãturi de penel, cu singura dorinþãde a obþine, din toate acestea, una dintre cele mai subli-me lecþii de moralã pe care o va fi primit vreodatã omul;înseamnã, nu-i aºa?, s-ajungi la þintã pe o cale prea puþinumblatã pânã astãzi.

Sã fi izbutit, Constance? O lacrimã a ochilor tãi îmi vaaduce ea triumful? Dupã ce vei fi citit Justine, rosti-veioare: „O, în faþa atâtor zugrãviri ale fãrãdelegii, cât demândrã sunt cã iubesc virtutea! Cât de sublimã este-n su-ferinþã! ªi câtã frumuseþe îi dau nenorocirile!“

O, Constance! Rosteºte aceste vorbe ºi munca-mi esteîncununatã.

Justine sau Nenorocirile virtuþiiSade


Capodopera filosofiei ar trebui sã înfãþiºeze pe largmijloacele de care se slujeºte Providenþa pentru

a ajunge la acele rosturi pe care pentru om le plãnuieºteºi, mai apoi, pildã sã dea de purtãri care sã-i îngãduieacestui nefericit individ biped sã afle cum trebuie sãmeargã pe drumul plin de spini al vieþii, astfel încât sãpreîntâmpine ciudatele toane ale acestei fatalitãþi ce-a cã-pãtat atâtea diferite nume, fãrã ca, astfel, cineva sã fi iz-butit a o cunoaºte sau defini.

Dacã, plini de respect pentru convenþiile noastre socia-le ºi neîndepãrtându-ne vreodatã de stãvilarele ce ni leimpun, se întâmplã, cu toate acestea, sã nu fi întâlnit de-cât mãrãcini, pe când cei rãi nu culegeau decât roze, n-orsocoti oare atunci unii oameni, lipsiþi de-o fire virtuoasãîndeajuns de statornicitã pentru a se pune mai presusde-aceste observaþii, cã e mai bine sã se lase în voia ºu-voiului decât sã i se împotriveascã? Nu vor spune ei cãVirtutea, oricât de frumoasã ar fi, devine totuºi cea maiproastã hotãrâre pe care ai putea s-o iei atunci când ea-iprea slabã pentru a lupta împotriva viciului ºi cã, într-un

9


10

veac stricat pânã-n strãfunduri, cel mai sigur e sã faci catoþi ceilalþi? Puþin mai învãþaþi, dacã vreþi, ºi abuzând deluminile pe care le-au dobândit, nu vor rosti ei oare, la-olaltã cu îngerul Jesrad din Zadig, cã nu existã rãu pelume din care sã nu se nascã vreun bine ºi cã, la urma ur-melor, pot sã se dedea rãului, pentru cã, în fapt, nu-i de-cât unul dintre modurile de-a face binele? ªi nu vor adãu-ga cã planului general puþin îi pasã de cutare sau cutareeste mai degrabã bun sau rãu, cã, dacã nenorocirea urmã-reºte cu-nverºunare virtutea, iar belºugul însoþeºte nele-giuirea, lucrurile fiind întru totul egale în faþa Naturii, enesfârºit mai bine sã-ºi afle un rost printre rãii care huzu-resc decât printre virtuoºii care dau greº? Este, aºadar, im-portant sã preîntâmpinãm asemenea primejdioase sofis-me ale unei false filosofii; esenþial sã arãtãm cã pildele denefericitã virtute, date unui suflet stricat, în care mai sunttotuºi câteva principii bune, pot înturna pomenitul sufletla ce e bine, la fel de sigur ca atunci când i-am fi arãtatpe-aceastã cale a virtuþii cei mai strãlucitori lauri ºi celemai mãgulitoare rãsplãtiri. Cãci, ºi nu-i nici o îndoialã, eo cruzime sã fii nevoit a înfãþiºa o groazã de nenorocirice-o copleºesc pe femeia blândã ºi gingaºã, care nu se-aba-te cu nimic de la virtute, ºi, pe de altã parte, belºugul dehuzururi ce se revarsã asupra celora care-o zdrobesc sauchinuiesc pe-aceeaºi femeie. ªi dacã totuºi vreun bine seva naºte din înfãþiºarea acestor pãtimiri, de ce-am simþivreo remuºcare cã le-am arãtat? Putea-vom sã avem vreosupãrare c-am stabilit un fapt din care înþeleptul, a cãruibuchisire nu-i lipsitã de rod, va înþelege lecþia atât de utilã



a supunerii faþã de poruncile Providenþei ºi fatalul aver-tisment cã, adesea, Cerul loveºte pe lângã noi, numai casã ne întoarcã la-ndatoririle noastre, tocmai pe-acea fiin-þã care pãrea sã le fi împlinit întru totul pe-ale ei?

Acestea-s sentimentele ce ne vor cãlãuzi lucrarea ºitocmai din aceste pricini îi cerem cititorului îngãduinþãfaþã de sistemele eronate ce sunt rostite de gura perso-najelor noastre ºi situaþiile, uneori cam greu de îndurat,pe care, din iubire de-adevãr, a trebuit sã i le-aducem înfaþa ochilor.

Doamna contesã de Lorsange era una dintre acele preo-tese ale lui Venus, al cãrei noroc e lucrarea unui chip drã-gãlaº ºi-a multor rãtãciri în purtare, iar ale cãrei titluri,cât de pompoase-ar fi, nu-s de gãsit decât în arhiveleCytherei, fãurite de neobrãzarea ce ºi le ia ºi susþinute detâmpa credulitate care le dã: brunetã, un mijlocel frumos,ochi cu o privire-aparte; de-o necredinþã pe potriva vre-murilor care, împodobind cu înc-un farmec pasiunile,pune mai mult preþ pe femeile în care aceasta se ghiceº-te; puþin rãutãcioasã, nici urmã de principii, fãrã sã se tea-mã de nimic, dar cu inima nu-ndeajuns de deºãnþatã caorice urmã de sensibilitate sã se fi stins; mândrã, liberti-nã; astfel era doamna de Lorsange.

ªi totuºi, aceastã femeie primise cea mai bunã educa-þie; fiicã a unui foarte bogat bancher parizian, fusese cres-cutã, împreunã cu o sorã, pe numele ei Justine, mai micãdecât ea cu trei ani, într-una dintre cele mai faimoase aba-þii ale capitalei, în care, pânã la vârsta de doisprezece ºi

11

EroscopJustine sau Nenorocirile virtuþii


12

de cincisprezece ani, nici uneia nu i se refuzase vreun sfat,vreun dascãl, vreo carte sau talent.

În vremurile acestea de restriºte pentru virtutea a douãfete, se trezirã într-o singurã zi fãrã nimic: un falimentîngrozitor îl aruncã pe tatãl lor într-o situaþie aºa de cru-dã, încât muri de supãrare. Dupã o lunã, soþia îl urmã-nmormânt. Douã rude haine, de departe, se sfãtuirã ce sãfacã cu cele douã orfeline; dintr-o moºtenire înghiþitã decreanþe, fiecare se-alegea doar cu o sutã de scuzi. Cumnimeni nu-ºi luã grija lor, poarta mãnãstirii le fu largdeschisã, li se dãdu zestrea ºi libertatea de-a deveni cevor pofti.

Doamna de Lorsange, ce se numea pe-atunci Juliette ºicare avea deja, cu mici deosebiri, firea ºi mintea de la trei-zeci de ani, vârstã la care ajunsese în timpul întâmplãriipe care o vom povesti, nu pãru sensibilã decât la plãcereade a fi liberã, fãrã sã se gândeascã o clipã la cumplitele ne-norociri ce-i rupeau lanþurile. Cât despre Justine, în vâr-stã, dupã cum am spus, de doisprezece ani, ea avea o fireînchisã ºi melancolicã, ce o fãcu mult mai din plin sã sim-tã toatã grozãvia stãrii sale. Înzestratã cu o tandreþe, cu osensibilitate surprinzãtoare, în locul artei ºi ºireteniei su-rorii ei, era doar de-o nevinovãþie, de-o candoare careaveau s-o împingã în multe capcane. Aceastã tânãrã cuatâtea însuºiri mai avea ºi-o înfãþiºare blândã, cu totul di-feritã de aceea cu care natura o înfrumuseþase pe Juliette;pe câtã pricepere, viclenie, cochetãrie vedeai în trãsãturi-le uneia, pe-atâta ruºine, bunã-cuviinþã ºi sfialã admiraiîn cealaltã; un chip de Fecioarã, niºte ochi mari ºi albaºtri,



plini de suflet ºi de simþire, o piele strãlucitoare, un mij-loc mlãdios ºi subþirel, un glas duios, dinþi de fildeº ºi celemai frumoase cosiþe blonde, iat-o în mare pe-aceastã fer-mecãtoare mezinã, ale cãrei nevinovate farmece ºi ginga-ºe trãsãturi sunt mai presus de penelul nostru.

Li se dãdurã douãzeci ºi patru de ore ºi uneia, ºi celei-lalte ca sã pãrãseascã mãnãstirea, lãsându-li-se-n grijã sãse cãpãtuiascã, cu cei o sutã de scuzi, unde vor pofti.Juliette, încântatã sã-ºi fie singurã stãpânã, voi o clipã sãºteargã lacrimile Justinei, apoi, vãzând cã n-o sã izbuteas-cã, se apucã s-o certe în loc sã o aline; îi reproºã cã e sen-sibilã; îi spuse, cu o filosofie cu mult deasupra vârsteisale, cã pe lumea aceasta omul nu trebuie sã-ºi facã sân-ge rãu decât pentru ceea ce îl afecteazã personal; cã e cuputinþã sã afli în tine însuþi senzaþii fizice de o volupta-te îndeajuns de vie ca sã înãbuºi toate suferinþele mora-le al cãror ºoc ar putea fi dureros; cã acest procedeu de-venea cu atât mai important de pus în practicã, cu câtadevãrata înþelepciune consta nesfârºit mai mult în du-blarea sumei propriilor plãceri decât în înmulþirea ace-leia a chinurilor; cã, într-un cuvânt, nu existã nimic cenu trebuie fãcut pentru a slei aceastã fãþarnicã sensibili-tate, de pe urma cãreia numai ceilalþi trag foloase, întimp ce nouã ne aduce doar necazuri. Cu greu se împie-treºte însã o inimã bunã, ea se-mpotriveºte cugetãrilorunei minþi rele, iar bucuriile ei o alinã pentru calpelestrãluciri ale deºteptãciunii.

Luând-o altfel, Juliette îi spuse atunci sorã-sii cã, cuvârsta ºi cu chipul pe care le aveau ºi una, ºi cealaltã, era

13



14

cu neputinþã sã moarã de foame. Îi pomeni de fata veci-nilor care, dupã ce fugise din casa pãrinteascã, era astãziþinutã ca-n palme ºi mult mai fericitã, fãrã îndoialã, de-cât dacã ar fi rãmas în sânul familiei; cã trebuie neapãratsã te pãzeºti sã crezi cã mãritiºul face fericirea unei fete;cã, prinsã-n rânduielile himenului, ea are, pe lângã mul-te toane de-ndurat, sã se aºtepte la o neînsemnatã porþiede plãceri; în schimb, dedându-se libertinajului, ele tot arputea sã se fereascã de hachiþele ibovnicilor ori sã-ºi aflealinarea în numãrul lor.

Justina fu îngrozitã de-aceste cuvântãri; spuse cã pre-ferã moartea josniciei ºi, oricât stãrui sorã-sa, refuzã defiecare datã sã se mute cu ea, de îndatã ce-o vãzu hotãrâ-tã spre o purtare care o fãcea sã tremure.

Aºa cã cele douã fete se despãrþirã, fãrã nici o fãgãduin-þã de a se mai întâlni vreodatã, din moment ce vederilelor erau atât de deosebite. Cum sã se învoiascã Juliette,care avea, aºa cum pretindea, sã devinã o mare doamnã,sã primeascã o fetiºcanã ale cãrei porniri virtuoase, darde rând, erau în stare s-o dezonoreze? Iar Justine, la rân-du-i, voia ea oare sã-ºi primejduiascã neprihãnirea înpreajma unei fãpturi perverse care avea sã devinã victimatagmei desfrânaþilor ºi a dezmãþului public? Ambele îºispuserã, aºadar, adio pe vecie ºi ambele pãrãsirã mãnãs-tirea încã de a doua zi.

Mângâiatã în pruncie de croitoreasa mamei sale, Justinecrede cã aceastã femeie se va înduioºa vãzând-o la anan-ghie; o cautã, îi povesteºte nenorocirile ei, îi cere de lucru…de-abia dacã e recunoscutã; e datã afarã cu rãutate.



— O, Cerule! spune biata fãpturã; trebuie oare ca pri-mii paºi pe care-i fac în lume sã fie deja împovãraþi de ne-cazuri?! Cândva, femeia aceasta mã iubea, de ce mã alun-gã astãzi? Vai! pentru cã sunt orfanã ºi sãracã: pentru cãn-am nimic pe lume ºi pentru cã oamenii nu sunt jude-caþi decât dupã ajutorul ºi plãcerile pe care ceilalþi îºi în-chipuie cã le pot primi de la ei.

Înlãcrimatã, Justine se duce la duhovnicul ei; îºi zugrã-veºte starea cu nevinovãþia plinã de însufleþire a vârsteisale… Era într-o rochiþã albã; frumosul pãr îi era cu ne-pãsare strâns sub o bonetã mare: pieptul, de-abia înmu-gurit, era ascuns sub doi sau trei coþi de þesãturã finã; pechipul ei drãgãlaº, puþin cam palid din pricina necazuri-lor care o rodeau, câteva lacrimi îi împânzeau ochii ºi îifãceau sã fie ºi mai grãitori.

— Uitaþi-vã, pãrinte, îi spuse ea sfinþiei sale… Da, ui-taþi-vã în ce situaþie supãrãtoare pentru o fatã am ajuns;mi-am pierdut tatãl ºi mama… Cerul mi i-a luat la vâr-sta când aveam mai multã nevoie de ajutorul lor… Aumurit în ruinã, pãrinte; nu mai avem nimic. Iatã tot cemi-au lãsat, continuã ea, arãtându-ºi cei doisprezece lu-dovici… ºi nici mãcar un colþiºor unde sã-mi pun cãpºo-rul… O sã vã fie milã de mine, nu-i aºa, pãrinte!? Sunteþipãstorul credinþei, iar credinþa a fost întotdeauna virtu-tea inimii mele; în numele acestui Dumnezeu pe care îlador ºi a cãrui voce sunteþi, spuneþi-mi, ca un al doileatatã, ce trebuie sã fac… ce trebuie sã mã fac?

Milostivul popã rãspunse, uitându-se cu bãgare de sea-mã la Justine, cã parohia e plinã; cã-i greu sã se împovãreze

15



16

cu alte pomeni, dar dacã Justine voia sã-l slujeascã, dacãvoia sã facã treaba de jos, în bucãtãrie s-ar fi gãsit mereuun coltuc de pâine pentru ea. ªi cum, pe când zicea aces-tea, dumnezeiescul tãlmaci îi trecuse mâna pe sub bãrbie,dându-i un sãrut mult prea lumesc pentru un om al bi-sericii, Justine, care-l înþelesese mult prea bine, îl împin-se, spunând:

— Pãrinte, nu vã cer nici de pomanã ºi nici vreun locde slujnicã; a trecut prea puþinã vreme de când am pãrã-sit o stare deasupra aceleia care poate face pe cineva sãdoreascã aceste douã milostenii, ca sã mã vãd silitã sã leimplor; cer sfaturile acelea de care au nevoie tinereþea ºinenorocirile mele ºi vreþi sã mi le vindeþi cam preascump.

Ruºinându-se de faptul cã fusese dat în vileag, popa oalungã degrabã pe mica fãpturã, iar nefericita Justine, dedouã ori respinsã încã din prima zi a condamnãrii sale lasingurãtate, intrã într-o casã unde vede o tãbliþã cu unanunþ, închiriazã o cãmãruþã mobilatã la etajul cinci, oplãteºte dinainte ºi-aici se lasã în voia lacrimilor cu atâtmai amare, cu cât e simþitoare ºi cu cât mica-i mândrienumai ce-a fost din greu pusã la încercare.

Sã ni se-ngãduie s-o pãrãsim o vreme aici, ca sã ne în-toarcem la Juliette ºi ca sã povestim cum, din nevoinþadin care o vedem ieºind ºi fãrã sã aibã mai multe pe lumedecât soru-sa, ea a ajuns totuºi, în cincisprezece ani, fe-meie nobilã, cu treizeci de mii de livre rentã, cu giuvae-ricale foarte frumoase, douã sau trei case atât la oraº, câtºi la þarã ºi, deocamdatã, cu inima, averea ºi încrederea



domnului de Corville, consilier de stat, bãrbat aflat lamare cinste ºi pe cale de-a intra în minister. Cariera fuplinã de spini ºi bineînþeles cã nimeni n-are nici o în-doialã în aceastã privinþã: prin cea mai ruºinoasã ºi durãucenicie îºi croiesc domniºoarele acestea drum în via-þã; ºi cutare se aflã azi în patul vreunui prinþ, poate pur-tând încã pe trup umilitoarele urme ale brutalitãþii li-bertinilor, în mâinile cãrora au aruncat-o tinereþea ºinepriceperea.

Ieºind de la mãnãstire, Juliette se duse s-o caute pe ofemeie al cãrei nume îl auzise pomenindu-i-se aceleitinere prietene de prin vecini; stricatã aºa cum avea eachef sã fie ºi stricatã de aceastã femeie, intrã-n vorbã, cubocceluþa sub braþ, cu o rochie albastrã în neorânduia-lã, cu pãrul desfãcut ºi cu cel mai drãgãlaº chip de pelume, de-i adevãrat cã, pentru anumite priviri, neruºi-narea poate sã aibã farmec; îºi povesteºte viaþa acesteifemei ºi o roagã s-o ocroteascã aºa cum a fãcut ºi cu fos-ta ei prietenã.

— Câþi ani ai? o întrebã cumãtra Duvergier.— Cincisprezece peste câteva zile, doamnã, rãspunse

Juliette.— ªi niciodatã nici un muritor, continuã matroana…— Oh! Nu, doamnã, vã jur, replicã Juliette.— Dar uneori, în aceste mãnãstiri, spuse baba… vreun

duhovnic, vreo mãicuþã, vreo prietenã… îmi trebuie do-vezi sigure.

— Nu þine decât de dumneavoastrã sã le obþineþi,doamnã, rãspunse Juliette roºind.

17



18

ªi dupã ce bãbãtia s-a împopoþonat cu o pereche deochelari ºi-a cercetat cu mare grijã lucrurile dinspre toa-te pãrþile:

— Haide, îi zise ea copilei, n-ai decât sã rãmâi aici ºi,cu multã bãgare de seamã la sfaturile mele, nesfârºitã bu-nãvoinþã ºi supuºenie când ai de-a face cu muºteriii, cu-rãþie, chivernisealã, cinste faþã de mine, dibãcie cu sura-tele tale ºi viclenie cu bãrbaþii, în zece ani, o sã te-aduc înstare sã-þi afli un locºor de stat la caturile mai de jos2, cuo comodã, o oglindã, o servantã; iar arta pe care o vei fidobândit la mine te va ajuta sã-þi faci rost de restul.

Dupã ce-i dã aceste sfaturi, cumãtra Duvergier punemâna pe bocceluþa Juliettei; o întreabã dacã are ceva pa-rale ºi, cum aceasta îi mãrturisise mult prea deschis cã areo sutã de scuzi, draga de mamaie îi ºi ia, încredinþând-ope noua-i pensionarã cã va bãga mica sumã la loterie3

pentru ea, dar cã nu trebuie ca o domniºoarã sã aibã bani.— E, îi spuse ea, un mijloc de a face rãu ºi, într-un veac

atât de stricat, o fatã cuminte ºi de neam trebuie sã se fe-reascã cu grijã de ceea ce poate s-o ducã în cine ºtie ce cap-canã. Îþi vorbesc spre binele tãu, micuþa mea, adãugã bã-bãtia, ºi trebuie sã-mi fii recunoscãtoare pentru ceea ce fac.

O datã predica sfârºitã, nou-venita este înfãþiºatã sura-telor sale; i se aratã odaia din casã ºi, încã de-a doua zi,fecioria i-e pusã la mezat.


2 În Franþa secolului al XVIII-lea, pânã ºi etajele caselor corespund unei stricte ie-rarhii sociale. Vezi ºi p. 16, unde Justine gãseºte adãpost la etajul cinci, hãrãzit sã-racilor (N. red).

3 În Franþa, prima loterie, regalã, a fost creatã în 1660, ca sursã de venituri pentrustat (N. red.).


În patru luni, marfa e vândutã succesiv la aproape osutã de persoane; unii se mulþumesc cu trandafirul, alþii,mai gingaºi sau mai desfrânaþi (cãci problema nu ºi-a aflatrezolvarea), vor sã deschidã bobocul ce-nfloreºte alãturi.De fiecare datã, cumãtra Duvergier strâmteazã, repunetotul în bunã stare ºi, vreme de patru luni, ºtrengãriþa îioferã publicului tot feciorie. La sfârºitul acestui spinosnoviciat, Juliette capãtã în cele din urmã patalamaua desorã bunã la toate; din aceastã clipã, este pe deplin recu-noscutã ca fatã a casei; de-atunci îi împãrtãºeºte grijile ºicâºtigurile. Altã ucenicie; dacã, în prima ºcoalã, cu niscai-va rãtãciri numai, Juliette a slujit Natura, în cea de-a douaîi uitã legile; aici îºi stricã întru totul moravurile; trium-ful pe care vede cã-l dobândeºte în viciu îi ticãloºeºte înîntregime sufletul; simte cã, nãscutã fiind pentru fãrãde-lege, trebuie mãcar s-o facã pe picior mare ºi sã nu mailâncezeascã într-o stare de supuºenie care, silind-o la ace-leaºi greºeli, înjosind-o deopotrivã, nu-i aduce, nici pedeparte, acelaºi câºtig. E pe placul unui bãtrân senior ne-maipomenit de desfrânat care, la început, n-o cere decâtpentru ce-i trebuie pe moment; ea are arta de a-l lãsa s-oþinã ca-n palme; apare, în sfârºit, la spectacole, la prome-nade, alãturi de cavalerii ordinului Cytherei; toþi o pri-vesc, îi repetã vorbele, o invidiazã, iar ºireata fãpturã eatât de priceputã în toate acestea, cã-n mai puþin de pa-tru ani aduce la sapã de lemn ºase bãrbaþi, dintre carecel mai sãrac avea o rentã de o sutã de mii de scuzi. Nuera nevoie de mai mult ca sã i se ducã faima; orbireaoamenilor de lume e de o aºa naturã, încât, cu cât mai

19



20

necinstitã s-a dovedit una dintre aceste creaturi, cu atâtmai aprig îºi doresc ei sã-i ajungã pe listã; se pare cã gra-dul înjosirii ºi ticãloºirii sale devine mãsura sentimente-lor pe care aceºtia îndrãznesc sã i le arate.

Juliette împlinise de curând douãzeci de ani, atuncicând un oarecare conte de Lorsange, gentilom din Angers,în vârstã de vreo patruzeci de ani, se îndrãgosti aºa de tarede ea, cã se hotãrî s-o ia de nevastã: îi dãrui o rentã dedouãsprezece mii de livre, îi fãgãdui ºi restul averii dacãavea sã moarã înaintea ei; îi dãdu o casã, servitori, livreaºi un soi de respectabilitate în lume care, în doi sau treiani, izbuti sã-i facã uitate începuturile.

ªi aici, nenorocita Juliette, uitând toate simþãminteleobârºiei ºi bunei sale creºteri; stricatã de sfaturi rele ºi cãrþiprimejdioase; grãbitã sã se bucure singurã, sã aibã unnume ºi nici un fel de lanþuri, îndrãzni sã se dedea vino-vatului gând de a-i scurta zilele bãrbatului ei. O datã zã-mislit acest plan odios, ea ºi-l pãstrã în minte; din nefe-ricire, îl desãvârºi în aceste periculoase clipe în care trupule-aþâþat de greºelile spiritului; momente în care oricineîºi refuzã cu atât mai puþine, cu cât nimic nu se împotri-veºte neorânduielii dorinþelor sau neînfrânãrii poftelor ºicu cât voluptatea cãpãtatã nu-i deplinã decât din pricinanenumãratelor lanþuri sfãrâmate ori a sfinþeniei lor. Dacã,prin întoarcerea la înþelepciune, visul s-ar spulbera, nea-junsul n-ar fi prea mare, aceasta fiind povestea pãcatelorminþii; se ºtie cã ele nu fac nimãnui nici un rãu, dar, dinnefericire, oamenii merg mai departe. Ce-o sã fie, îndrãz-nesc aceºtia sã-ºi spunã, îndeplinirea acestui gând, când



numai întrezãrirea lui înflãcãreazã, tulburã într-atât. Bles-temata himerã capãtã o nouã viaþã, iar existenþa-i este ofãrãdelege.

Doamna de Lorsange împlini, din fericire pentru ea,totul în aºa tainã, cã se puse la adãpost de orice bãnuialãºi înmormântã, o datã cu bãrbatul, urmele înfiorãtoareinelegiuiri care îl vâra în groapã.

Redevenitã liberã ºi contesã, doamna de Lorsange seîntoarse la vechile-i obiceiuri; dar, crezându-se ceva înlume, puse în purtarea-i mai puþinã neruºinare. Nu maiera o fatã întreþinutã, ci o vãduvã bogatã care dãdea fru-moase supeuri, la care Curtea ºi oraºul erau prea fericitesã fie primite; femeie decentã, într-un cuvânt, ºi care to-tuºi se culca pentru douã sute de ludovici ºi se oferea pen-tru cinci sute pe lunã.

Pânã la douãzeci ºi ºase de ani, doamna de Lorsangemai fãcu niscaiva strãlucitoare cuceriri; aduse la sapã delemn trei ambasadori strãini, patru vameºi, doi episcopi,un cardinal ºi trei cavaleri din ordinele regelui; cum rarse întâmplã însã ca omul sã se opreascã dupã o primã fã-rãdelege, îndeosebi atunci când totul s-a sfârºit cu bine,nenorocita Juliette se mânji cu alte douã nelegiuiri pe po-triva celei dintâi; una, ca sã-l fure pe un ibovnic de-al ei,ce-i încredinþase o sumã frumuºicã, de care familia aces-tui bãrbat nu ºtia nimic ºi pe care doamna de Lorsangeputu s-o punã la adãpost prin aceastã îngrozitoare fap-tã; cealaltã, ca sã aibã mai degrabã o moºtenire de o sutãde mii de franci pe care unul dintre adoratori i-o lãsa penumele unui terþ, însãrcinat sã-i dea banii dupã deces.

21



22

La aceste grozãvii, doamna de Lorsange mai adãugã treisau patru pruncucideri. Teama de a nu-ºi strica drãgãla-ºul mijlocel, dorinþa de-a ascunde o dublã cãdere în pã-cat, totul o fãcu sã se hotãrascã sã sugrume, încã din faºã,dovada dezmãþurilor sale; iar neºtiutele fãrãdelegi, ca ºicelelalte, n-o împiedicarã pe aceastã femeie iscusitã ºi am-biþioasã sã gãseascã zi de zi alþi fraieri.

E, prin urmare, adevãrat cã belºugul poate sã însoþeas-cã purtarea cea mai rea ºi cã, în chiar mijlocul neorân-duielii ºi al stricãciunii, tot ceea ce oamenii numesc feri-cire poate sã se reverse asupra vieþii; dar adevãrul acestacrud ºi cumplit sã nu tulbure pe nimeni; pilda nenoroci-rii ce asupreºte pretutindeni virtutea ºi pe care o vomoferi degrabã sã nu-i frãmânte defel pe cei vrednici decinstire; aceastã beatitudine a fãrãdelegii e înºelãtoare,nu-i decât o amãgire; cãci, fãrã legãturã cu pedeapsa pecare, bineînþeles, Providenþa le-o pãstreazã acelora mo-miþi de izbânzile sale, ei hrãnesc în strãfundurile sufletu-lui un vierme care, rozându-i neîncetat, îi împiedicã sã sebucure de aceste fãþarnice luciri ºi nu le lasã în inimi, înloc de desfãtãri, decât sfâºietoarea amintire a nelegiuiri-lor care i-au dus acolo unde sunt. Cât despre nefericitulpe care soarta îl prigoneºte, îºi are sufletul drept alinare,iar bucuriile lãuntrice pe care i le aduc propriile virtuþi îldespãgubesc pentru nedreptatea oamenilor.

Aceasta era, aºadar, starea daraverilor doamnei deLorsange, când domnul de Corville, în vârstã de cincizecide ani, ce se bucura de-ncrederea ºi respectul pe care le-amzugrãvit mai sus, se hotãrî sã se sacrifice pe de-a-ntregul



pentru aceastã femeie ºi sã o aibã pentru totdeauna. Fiebãgare de seamã, fie curtenie, fie pricepere din parteadoamnei de Lorsange, totul îi izbuti ºi trecuserã deja pa-tru ani de când trãia cu ea, de parcã i-ar fi fost nevastã le-gitimã, când dobândirea unui minunat domeniu pe lân-gã Montargis4 îi sili atât pe unul, cât ºi pe celãlalt sã seducã sã petreacã ceva vreme în aceastã provincie.

Într-o searã, când timpul frumos îi fãcuse sã-ºi prelun-geascã plimbarea de la domeniul unde locuiau pânã laMontargis, prea obosiþi ºi unul, ºi celãlalt ca sã încerce sãse întoarcã dupã cum veniserã, se oprirã la un han undeadastã poºtalionul de Lyon, gândind ca de-acolo sã tri-mitã un om cãlare sã le caute o caleaºcã. Se odihneauîntr-o salã scundã ºi rãcoroasã din casa cu pricina, ce dã-dea spre curte, când cãlãtorii din trãsura despre care toc-mai am vorbit intrarã în han.

E o trecere destul de fireascã de vreme sã te uiþi la oa-menii care coboarã dintr-un poºtalion; poþi sã pui rãmã-ºag pentru soiul de personaje care se aflã acolo ºi, dacã ainumit o târfã, un ofiþer, câþiva preoþi ºi un cãlugãr, eaproape întotdeauna sigur c-ai sã câºtigi. Doamna deLorsange se ridicã, domnul de Corville o urmeazã ºiamândoi se veselesc vãzând cum pãtrunde în han hurdu-cãita adunãturã. Pãrea cã nu mai e nimeni în trãsurã,când un cavaler din jandarmeria cãlare, scoborându-sedinãuntru, primi în braþe, de la unul dintre tovarãºii luiaºezat ºi el în acelaºi loc, o fatã de vreo douãzeci ºi ºase,

23


4 Orãºel situat la 110 kilometri de Paris, într-unul dintre departamentele centraleale Franþei, Loiret (N. red.).


24

douãzeci ºi ºapte de ani, îmbrãcatã cu ie ponositã din in-dian ºi înfãºuratã pânã la sprâncene cu o ditamai mante-la de tafta neagrã. Era legatã ca o criminalã ºi într-atât deslãbitã, încât neîndoios ar fi cãzut, de n-ar fi susþinut-opaznicii. La un strigãt de surprizã ºi de groazã ce-i scapãdoamnei de Lorsange, tânãra se întoarce ºi lasã sã se vadãcel mai frumos mijlocel din lume, chipul cel mai nobil,cel mai drãgãlaº, cel mai atrãgãtor, în sfârºit, toþi nurii ceimai îndrituiþi sã placã, al cãror vino-ncoace era înmiitde-acea gingaºã ºi rãscolitoare mâhnire pe care nevino-vãþia o adaugã trãsãturilor frumuseþii.

Domnul de Corville ºi ibovnica lui vor cu tot dinadin-sul sã afle ce-i cu biata fatã. Se apropie ºi-l întreabã peunul dintre paznici ce a fãcut nefericita.

— E acuzatã de trei fãrãdelegi, rãspunde cavalerul, estevorba de-un omor, de furt ºi de incendiu; dar vã mãrtu-risesc cã tovarãºul meu ºi cu mine n-am condus nicioda-tã vreun nelegiuit cu atâta silã; este cea mai blândã fãp-turã ºi care pare cea mai cinstitã.

— Ah, ah, spune domnul de Corville, nu e oare cu pu-tinþã sã avem de-a face cu una dintre acele neghiobii obiº-nuite tribunalelor mãrunte… ºi unde s-a înfãptuit fãrã-delegea?

— Într-un han, la câteva leghe de Lyon, acolo a ºi fostjudecatã; potrivit obiceiului, merge la Paris pentru confir-marea sentinþei ºi se va întoarce ca sã fie executatã la Lyon.

Doamna de Lorsange, care se apropiase ºi care auzeatot, îi mãrturisi în ºoaptã domnului de Corville dorinþape care-o avea de a afla din chiar gura fetei povestea



nenorocirilor sale, iar domnul de Corville, care nutrea ºiel aceeaºi dorinþã, le-o împãrtãºi celor doi paznici, spu-nându-le cine este. Aceºtia nu crezurã de cuviinþã cã tre-buie sã i se împotriveascã, aºa cã hotãrârã cã e nevoie sã-ºipetreacã noaptea la Montargis; cerurã niºte odãi maibune; domnul de Corville se puse chezaº pentru prizo-nierã, aceasta fu dezlegatã; ºi, dupã ce-o silirã sã îmbucecâte ceva, doamna de Lorsange, care nu se putea împie-dica s-o cãineze amarnic ºi care, fãrã îndoialã, îºi ziceasieºi cã „aceastã fãpturã, poate nevinovatã, este totuºi tra-tatã ca o nelegiuitã, în timp ce mie-mi merge totul de mi-nune… mie, care sunt mânjitã de fãrãdelegi ºi grozãvii“;doamna de Lorsange, cum spuneam, de îndatã ce-o vãzupe aceastã biatã fatã un pic întrematã, un pic alinatã demângâierile pe care cu toþii se grãbeau sã i le dea, o rugãsã zicã prin ce întâmplare, cu o înfãþiºare atât de blândã,se afla într-o aºa de tristã împrejurare.

— Sã vã istorisesc povestea vieþii mele, doamnã, spusefrumoasa nefericitã, adresându-se contesei, înseamnã sãvã ofer cea mai izbitoare pildã a nenorocirilor nevinovã-þiei, înseamnã sã învinovãþesc puterea cereascã, înseam-nã sã mã plâng de voia Celui de sus, este un soi de rãz-vrãtire împotriva dumnezeieºtilor sale intenþii… nuîndrãznesc…

Lacrimi curserã atunci din belºug din ochii înduioºã-toarei copile ºi, dupã ce le lãsã în voie o vreme, îºi înce-pu povestirea dupã cum urmeazã:

— Îmi veþi îngãdui sã-mi ascund numele ºi obârºia,doamnã; fãrã sã fie de neam mare, e cinstitã ºi nu eram

25



26

sortitã umilinþei la care mã vedeþi acum silitã. Mi-ampierdut pãrinþii la o vârstã fragedã; am crezut cã, cu pu-þinul ajutor pe care mi-l lãsaserã, mã pot aºtepta la un locpe placul meu ºi, refuzându-le pe toate acelea care nuerau astfel, am mâncat, fãrã sã-mi dau seama, la Paris,unde am venit pe lume, puþinul pe care îl aveam; cu câteram mai sãracã, cu atât eram mai dispreþuitã; cu cât ne-voia de sprijin mi-era mai mare, cu atât mai puþin nã-dãjduiam sã-l ºi primesc; dar, dintre toate rãutãþile pecare le-am îndurat la începuturile nenorocitei mele stãri,dintre toate îngrozitoarele vorbe ce mi s-au spus, n-o sãvã pomenesc decât ceea ce mi s-a întâmplat la domnulDubourg, unul dintre cei mai avuþi vameºi din capitalã.Femeia la care locuiam mã trimisese la el, ca la cineva alecãrui trecere ºi bogãþii puteau, în cel mai sigur mod, sãîndulceascã vitregia sorþii mele. Dupã ce am aºteptat foar-te mult timp în anticamera acestui bãrbat, am fost con-dusã la el; domnul Dubourg, în vârstã de patruzeci ºi optde ani, numai ce se dãduse jos din pat, înfãºurat într-unhalat de casã uºor care de-abia de-i ascundea toate cele;valeþii se pregãteau sã-l coafeze; îi dãdu afarã ºi mã între-bã ce voiam.

— Vai, domnule, i-am rãspuns eu de-a dreptul zãpã-citã, sunt o biatã orfanã care n-a împlinit nici paispreze-ce ani ºi care cunoaºte deja toate întruchipãrile nenoro-cirii; vã implor compãtimirea, aveþi milã de mine; dinsuflet vã rog; ºi atunci îi povestii pe îndelete toate relele,greutatea de a-mi gãsi un loc pe lume, un pic poate chiarºi amãrãciunea pe care o simþeam în a afla unul, nefiind



nãscutã pentru aceastã stare. Nenorocirea de care am avutparte în toatã vremea aceasta mâncând puþinul pe care-laveam… Lipsa de lucru, nãdejdea pe care-o nutream cão sã-mi uºureze traiul; tot ceea ce dicteazã, în sfârºit, elo-cinþa nefericirii, mereu neaºteptatã într-un suflet simþi-tor, mereu împovãrând îndestularea… Dupã ce m-a as-cultat fãrã prea mare bãgare de seamã, domnul Dubourgmã întrebã dacã am fost cuminte.

— N-aº fi nici atât de sãracã ºi nici atât de strâmtora-tã, domnule, i-am rãspuns, dacã aº fi voit sã încetez de amai fi astfel.

— Dar, îmi spuse la toate acestea domnul Dubourg, cuce drept pretinzi ca oamenii bogaþi sã îþi aducã alinare,dacã nu-i slujeºti în nimic?

— ªi de care anume slujiri pretindeþi cã vorbiþi, dom-nule, am rãspuns, nici nu cer mai mult decât sã le ofer peacelea pe care buna-cuviinþã ºi vârsta mea îmi vor îngã-dui sã le îndeplinesc.

— Serviciile unei copile ca dumneata nu sunt de cineºtie ce folos într-o casã, îmi zise Dubourg; n-ai nici aniiºi nici înfãþiºarea pentru soiul de slujbã pe care-l ceri. Aiface mai bine de te-ai strãdui sã placi bãrbaþilor ºi de-ailucra pentru a gãsi pe cineva care sã se învoiascã sã aibãgrijã de dumneata; virtutea aceasta cu care te fãleºti aºade tare n-are nici un rost pe lumea aceasta; degeaba tevei încovoia la picioarele altarului ei, zadarnica ei tãmâ-ie n-o sã-þi dea de mâncare. Lucrul care nu-i mãguleºtedefel pe bãrbaþi, cel de care nu le pasã câtuºi de puþin, celpe care-l dispreþuiesc cu desãvârºire este cuminþenia spiþei

27



28

dumitale; preþuit pe lumea aceasta, copila mea, nu-i de-cât lucrul acela din care ies bani sau care desfatã; ºi cecâºtig ne poate aduce virtutea femeilor! Rãtãcirile lor neslujesc ºi ne distreazã; dar n-avem noi treabã cu nepri-hãnirea lor. Într-un cuvânt, când bãrbaþii de soiul nos-tru dau ceva, o fac numai pentru a primi; or, cum poa-te o fetiºcanã ca dumneata sã-ºi arate recunoºtinþa pentrutoate facerile de bine, altfel decât aducând plocon tot cetrupeºte i se cere!

— Oh! Domnule, am rãspuns eu cu inima grea de sus-pine, înseamnã cã nu mai ai cum sã afli nici cinste, nicibinefacere la bãrbaþi.

— Nu prea, replicã Dubourg; se vorbeºte atât de multdespre toate acestea, cum ai vrea ca sã mai ºi fie? Nimeninu mai suferã de patima aceasta de a-i ajuta pe degeabape ceilalþi; toþi au recunoscut cã plãcerile milosteniei nusunt decât desfãtãrile mândriei ºi, cum nimic altceva nuse destramã mai degrabã, au voit niºte senzaþii mai ade-vãrate; au vãzut cã, de pildã cu o copilã ca dumneata, enesfârºit mai bine sã capete ca rod al dãrniciei toate plã-cerile pe care le poate oferi dezmãþul, decât pe acelea foar-te reci ºi întru totul zadarnice aduse de alinarea ei pe de-geaba; faima de bãrbat liberal, milostiv, mãrinimos nuface în clipa când el se bucurã din plin de toate acesteanici cât cea mai uºoarã desfãtare a simþurilor.

— Vai! Domnule, cu asemenea principii, trebuie ca celfãrã de noroc sã piarã!

— De parcã ar conta; existã mai mulþi asemenea su-puºi în Franþa decât ar fi nevoie; dacã maºinãria merge



mereu la fel, ce-i pasã statului cât de mulþi sau de puþinio împing?

— Dar credeþi oare cã odraslele îºi respectã taþii atuncicând sunt chinuiþi în halul acesta?

— Ce-i pasã unui tatã de iubirea unor copii care îl de-ranjeazã?

— Aºa cã ar fi fost mai bine dacã am fi fost sugrumaþiîncã din faºã?

— Bineînþeles, acesta-i obiceiul în multe þãri, era dati-na la greci; iar la chinezi, la fel: acolo, copiii fãrã de no-roc sunt lãsaþi de izbeliºte sau sunt omorâþi. La ce bun sãlaºi sã trãiascã niºte creaturi care, nemaiputând sã se bi-zuiascã pe ajutorul pãrinþilor fie pentru cã i-au pierdut,fie pentru cã aceºtia nu le recunosc, nu mai au din aceaclipã nici un folos decât sã prea încarce statul cu niºte guride hrãnit din care el, statul, are deja prea multe; bastar-zii, orfanii, copiii cu beteºug ar trebui sã fie osândiþi lamoarte încã de la naºtere; cei dintâi ºi urmãtorii, pentrucã, nemaifiind nimeni care sã vrea ori care sã poatã sãaibã grijã de ei, umplu societatea cu o pleavã care n-arecum sã-i fie decât funestã într-o zi; iar ceilalþi, pentru cãnu-i pot fi de nici un folos; ambele clase sunt pentru so-cietate ca acele excrescenþe de carne care, hrãnindu-se dinsucul mãdularelor sãnãtoase, le stricã ºi le slãbesc; sau,dacã-þi place mai mult, ca acele plante parazite care, le-gându-se de cele bune, le schilodesc ºi le rod însuºindu-ºihrãnitoarea sãmânþã. Samavolnicii strigãtoare la cer suntaceste milostenii menite sã hrãneascã un asemenea gu-noi, aceste case bogat înzestrate pe care unii au sminteala

29



30

de-a i le ridica, ca ºi cum specia oamenilor ar fi aºa derarã, aºa de preþioasã, încât ar trebui sã-i conservãm pânãºi cea mai ticãloasã bucãþicã. Dar sã lãsãm deoparte o po-liticã din care tu, copila mea, n-ai cum sã pricepi mai ni-mic; de ce sã te plângi de soarta ta, când nu þine decât detine sã o îndrepþi?

— Dar cu ce preþ, Dumnezeule mare!— Acela al unei nãluci, al unui lucru care n-are altã va-

loare decât aceea pe care i-o dã mândria ta. De altfel, con-tinuã acest barbar ridicându-se ºi deschizând uºa, iatã totce-mi stã în puteri pentru dumneata; încuviinþeazã sauscuteºte-mã de prezenþa dumitale; nu-mi plac cerºetorii…

Lacrimile îmi curserã, mi-a fost cu neputinþã sã mi leþin; dar mã veþi crede oare, doamnã, îl înfuriarã pe acestbãrbat în loc sã-l înduioºeze. Închide uºa la loc ºi, apu-cându-mã de gulerul rochiei, îmi spune cu brutalitate cão sã-mi facã cu de-a sila ceea ce nu vreau sã-i dau de bu-nãvoie. În aceastã crudã clipã, nenorocirea îmi dã curaj;scap din mâinile lui ºi, avântându-mã spre uºã:

— Bãrbat mârºav, i-am spus eu fugind, dar-ar Dom-nul cel atât de grozav hulit de tine sã te pedepseascã într-obunã zi, aºa cum ºi meriþi, pentru scârbavnica-þi neîndu-rare. Nu eºti demn nici de bogãþiile de care te foloseºtiatât de josnic, nici chiar de aerul pe care îl respiri într-olume mânjitã de barbariile tale.

Mã grãbii sã-i povestesc gazdei mele primirea fãcutã depersoana la care ea mã trimisese; dar nu micã îmi fu ui-mirea s-o vãd pe aceastã ticãloasã împroºcându-mã cudojeni, în loc sã-mi împãrtãºeascã durerea.



— Lighioanã prãpãditã, îmi spuse ea în culmea furiei,îþi închipui tu oare cã bãrbaþii sunt aºa de fraieri ca sã semilostiveascã de niºte fetiºcane ca tine fãrã sã cearã nicio dobândã la banii lor? Domnul Dubourg e prea bun cãs-a purtat aºa cum a fãcut-o; în locul lui, nu te-aº fi lãsatsã pleci din casa mea fãrã sã mã fi mulþumit. Dar fiindcãnu vrei sã tragi nici un folos de pe urma ajutorului pe careþi-l ofer, descurcã-te cum vei dori; îmi eºti datoare: mâi-ne, ori cu bani, ori cu închisoarea.

— Doamnã, fie-vã milã…— Da, da, milã; mila nu þine de foame.— Dar ce-aþi vrea sã fac?— Trebuie sã te întorci la Dubourg; trebuie sã-i faci pe

plac; trebuie sã-mi aduci parale; am sã-l vãd ºi am sã-idau de ºtire; am sã îndrept, dacã pot, prostiile dumitale;am sã-i spun cã-þi ceri iertare, dar ai grijã sã te porþi maicu bãgare de seamã.

Ruºinatã, în culmea disperãrii, neºtiind pe ce cale s-oapuc, vãzându-mã cu neîndurare respinsã de toatã lumea,aproape fãrã nici un ban, i-am zis doamnei Desroches(acesta era numele gazdei mele) cã eram hotãrâtã sã numã dau în lãturi de la nimic numai ca sã-i fac pe plac. Ease duse la vameº ºi, la întoarcere, îmi spuse cã îl gãsise su-pãrat nevoie mare; cã izbutise, nu fãrã greutate însã, sã-lînduplece; cã, tot implorându-l, reuºise totuºi sã-l con-vingã sã mã mai primeascã o datã a doua zi de diminea-þã; dar cã trebuia sã mã port cu bãgare de seamã, pentrucã, dacã iar aveam de gând sã nu-i dau ascultare, el însuºio sã aibã grijã sã fiu întemniþatã pentru tot restul vieþii.

31



32

Sosesc emoþionatã foarte, Dubourg era singur, într-ostare încã ºi mai neruºinatã decât în ajun. Brutalitatea, li-bertinajul, toate trãsãturile dezmãþului îi luceau în privi-rile viclene.

— Sã-i mulþumeºti cumetrei Desroches, îmi spuse eltãios, pentru faptul cã, de dragul ei, binevoiesc sã te co-pleºesc o clipã cu bunãtatea mea; trebuie sã afli cât de ne-vrednicã eºti de toate acestea dupã purtarea ta de ieri.Dezbracã-te ºi, de te mai împotriveºti cât de uºor dorin-þelor mele, doi bãrbaþi te-aºteaptã în anticamerã ca sã teducã într-un loc de unde n-ai sã mai ieºi câte zile vei avea.

— O, domnule, zisei eu plângând ºi aruncându-mã lapicioarele acestui barbar, lãsaþi-vã înduplecat, vã implor;fiþi îndeajuns de mãrinimos pentru a mã ajuta, fãrã sã-micereþi ce-mi e atât de scump, încât v-aº oferi mai degra-bã propria-mi viaþã decât sã-ndur aºa ceva… Da, prefersã mor de-o mie de ori decât sã-ncalc principiile pe carele-am primit în copilãrie… Domnule, domnule, nu mãforþaþi, vã rog, puteþi oare sã vã închipuiþi cã-n sânul scâr-belor ºi-al lacrimilor se aflã fericirea? Îndrãzni-veþi sã bã-nuiþi plãcerea acolo unde nu veþi vedea decât silã? Nicinu vã veþi fi înfãptuit fãrãdelegea, cã spectacolul disperã-rii mele vã va umple de remuºcãri…

Dar ticãloºiile la care se deda Dubourg mã împiedica-rã sã continuu; ºi când mã gândesc cã m-am putut credeîn stare sã înduioºez un bãrbat care afla deja în pro-pria-mi suferinþã încã o înlesnire pentru îndestularea în-grozitoarelor lui patimi! ªi mã veþi crede oare, doamnã,înfierbântându-se la amarnicele mele jeluiri, savurându-le



cu neomenie, netrebnicul se pregãtea cu bunã-ºtiinþãpentru nelegiuitele-i încercãri! El se ridicã ºi, înfãþiºân-du-mi-se în cele din urmã într-o stare în care raþiuneatriumfã rareori ºi-n care împotrivirea acelui lucru ce-i ho-tãrãºte pierderea nu este decât o hranã-n plus pentru de-lir, mã-nhaþã cu brutalitate ºi dã nãvalnic la o parte vãlu-rile care-i mai ascund nurii din care arde sã se-nfrupte:rând pe rând, mã ocãreºte… mã mãguleºte… Mã chi-nuieºte ºi mã mângâie… O! ce tablou, Dumnezeule mare!Ce nemaipomenit amestec de duritate… de luxurã! Deparcã Cel de sus ar fi vrut, în aceastã primã împrejurarea vieþii mele, sã înscrie pentru totdeauna în mine întrea-ga scârbã pe care trebuia s-o nutresc faþã de un soi de fã-rãdelege din care avea sã se nascã puhoiul relelor ce mãameninþau! ªi-atunci, trebuia eu oare sã mã plâng? Nu,fãrã îndoialã; samavolniciilor lui îmi datorez eu mântui-rea; ceva mai puþin desfrâu ºi aº fi fost pierdutã; înflãcã-rarea lui Dubourg se stinse în avântul încercãrilor sale,Cerul mã rãzbunã pentru ocãrile la care voia sã se dedeamonstrul, iar sleirea puterilor lui, înainte de sacrificiu, mãferi de-a le fi victimã.

Tocmai din aceastã pricinã, Dubourg deveni însã ºi maineruºinat; mã învinui pe mine pentru neajunsurile slãbi-ciunii sale… voi sã le îndrepte prin noi ocãri ºi sudãlmiîncã ºi mai umilitoare; îmi spuse tot ce se poate spune,încercã tot ce se poate încerca, tot ceea ce închipuirea-iplinã de viclenie, firea neîndurãtoare ºi depravarea mo-ravurilor sale îl fãcurã sã punã la cale. Neîndemânareamea îl scoase din rãbdãri, nici prin minte nu-mi trecea sã

33



34

vreau sã fac ceva, era deja prea mult cã trebuia sã-ndur,cãinþa îmi este ºi-acum la fel de vie… Totuºi, nimic nu-iizbuti, smerenia mea îi stinse flama; degeaba trecu el rândpe rând de la tandreþe la asprime… de la sclavie la tira-nie…. de la pãrelnica bunã-cuviinþã la samavolniciile tag-mei desfrânaþilor, ne sleirãm de puteri unul pe celãlalt,fãrã ca el sã aibã, din fericire, putinþa de a redobândi ceeace-i trebuia pentru a mã copleºi cu niºte atacuri încã ºimai primejdioase. Se lãsã pãgubaº, mã puse sã-i fãgã-duiesc cã am sã vin ºi-a doua zi ºi, ca sã fie ºi mai sigur cãn-am sã fac altfel, nu voi defel sã-mi dea decât banii pecare-i datoram cumetrei Desroches. Aºa cã m-am întorsla aceastã femeie, de-a dreptul umilitã de o asemenea pã-þanie ºi hotãrâtã ca, orice mi s-ar fi putut întâmpla, sã numai fiu nevoitã s-o îndur ºi a treia oarã. I-am spus toateacestea pe când o plãteam ºi-l copleºeam cu blesteme peticãlosul care fusese în stare sã se foloseascã cu atâta cru-zime de strâmtorarea mea. Dar, departe de a-i aduce mâ-nia lui Dumnezeu, afuriseniile mele îi purtarã noroc;dupã o sãptãmânã, am aflat cã acest libertin de vazã fu-sese însãrcinat de cârmuire sã vegheze la strângerea unorbiruri, slujbã care-i mãrea veniturile cu o rentã de maibine de patru sute de mii de livre; eram cufundatã în gân-durile pe care, vrând-nevrând, le ivesc asemenea prefa-ceri ale sorþii, când o razã de speranþã pãru sã-mi luceas-cã pentru o clipã în faþa ochilor.

Într-o bunã zi, cumãtra Decroches veni sã-mi spunã cãgãsise pânã la urmã o casã în care aveam sã fiu primitãcu mare drag, numai sã mã port cum se cuvine.



Dacă ți-a plăcut, intră pewww.elefant.ro/ebooks

descarcă volumul și citește mai departe!

193383

Documents