451581 Tara Koaâlră

M D I R E C T O R : O C T A V I A N G O Q A

A N U L IV Nr . 20

20 MASU 1923

în acest număr: Partidele politice din Ardeal de Octavian Goga; In cort. . . la mare, poezie de Zaharie Bârsan; In apărarea micei proprietăţi de Alexandru A. Hodoş; Teodoraş cel fericit de Septimiu Popa; Depopularea sate­lor româneşti de Traian Birăescu; Ce fierbe la graniţa Bihorului de George Bota; România şi Politica externă de V. N. P. Cronica politică: Orgia „pertractărilor" reîncepe de Ion Balint; Gazeta rimată: Musca columbacă de Vasile Veterinarul; însemnări: Conflictul universitar aplanat; Şaguna supărat; Un apendice periculos!

Legăturile ceho-române; Vajda, Rădici şi Hlinka; O anchetă în Palestina.

C L U J R E D A C Ţ I A S I A D M I N I S T R A Ţ I A : P I A Ţ A C U Z A V O D Ă NO. IO

Un exemplar 5 Lei

J mi UHiV. Cl'Ji-WPIH I © BCUCluj

451581 j

Partidele politice din Ardeal

Am cetit deunăzi dările de seamă asupra serbării dela Băseştî, publicate în organele partidului naţional dirt Cluj şi în gazetele horng-manilor dela Bucureşti şi-am înregistrat din nou un monument de neonestitate profesională, cu care de altfel infuzoriile tiparului ne-âu , obişnuit aşa de mult în zilele din urmă. "

Paraziţii călimarei şi-au lansat şi cu acest /prilej volbura de minciuni ordinare, croite anume pentru zăpăcirea bietului public. După spusa lor, o straşnică învălmăşeală *'a deslănţuit în jurul monumentului lui Badea Gheorglje. Miile dl ţărani, — aşa scriu veselii reporteri, — n'au venit să cinstească numai memoria unui luptător mort, ci mai ales să-şi afirme solidaritatea cu eroii răposatu­lui Consiliu dirigent. A fost deci vifor şi urgie mare. Cetele de săteni îndârjite, subt conducerea înfricoşatului Neptun al maselor^ d. Sever Dan, au primit cu viyaturi şi urale pe d. luJiu Maniu, cunoscutul tribun al poporului, care şi de astădată ca totdeauna, a electrizat-mulţimea până la frenezie. In schimb miniştrii dela Bucureşti au fost în grozavă primejdie. Valurile agitate ale ţărănimii le-au servit un memento care nu se uită.' Din toate părţile roiau răzvrătiţii cu prt-virile încruntate să le oprească automobilele şi-a fost nevoie de de­licata bunăvoinţă a părintelui Man dela Gherla, ca revolta să nu se reverse, ca un teribil uragan. Chiar şi subsemnatul, — după-cum cer­tifică de altfel un martor venit din Polonia anume la mormântul luptelor noastre naţionale, — era pe-aci pe-aici să fie sfâşiat £a uri odios răufăcător, dacă şeful comitetului de-o sută, printr'un gest de augustă clemenţă, nu l-ar fi luat subt aripile-ri protectoare, oprind furtuna cu vocea lui de stentor: — Staţi pe loc armatele mele cutropitoare, aşa sunt eu, miTostiv cu adversarii mei!..

Cam «şa fel se prezintă parastasul, văzut în oglinda chioară a nenorociţilor scribi închiriaţi. Desigur, deodată' cu născocirea idioată ,̂

625 © BCUCluj

o formidabilă che lă lă ia lă s'a r idicat în co loanele ziarelor interesate , b rodându-se fel de fel de comentare, cu scopul de-a acredi ta î n ' op in i a publ ică fantazia cu populari tatea nesăbui tă a patrioţi lor p ro te ja ţ i .de „presa independentă* dela Bucureş t i . T o a t e , - a c e s t e ch io te de ocazie, mult ipl icate în diverse ediţii, cu lminează în aceiaş i luminoasă cons t a ­tare, p e c a r e „Gazeta Transilvaniei" din Braşov'; într 'un avânt de p i să logea lă provingială o toarnă cetitorilor s ă i : „Poporul s imţea do -gorea la revoltei arzându-i s u f l e t u l . . . - împreună cu .poporul 'a venit stegarul partidului naţional, a ce l a ca re cu jer t fa persoanei sa le . . . (Mucen icu l e domnul M a n i u ) . ; .Part idul n a ţ i o n a l ' a primit la Băseş t i noui puteri din încrederea arătată, conducător i lor lui de poporul adu­nat acolo , la o p i o a s î ce remonie pe' eare ce l c inc isprezece mii de români au transformat-o într''o grandioasă manifestaţie a democraţiei româneşti..."

Cum ziceam, toată cheltuiala asta de ce rnea lă e o apoteoză a şol t icăr ie i care din nenoroci re se furişază tot rţiai des în aşazisa publ i ­c is t ică românească . La Băseş t i nu numai c 'a fost o atmosferă de să r ­bătoare, cum se cuvine la praznicul unui mort, dar a fost perfectă linişte, ordine şi bun simţ. Nimic din s tupjdele poveşti , n 'am văzut nimic, n 'am auzit nimic. Nici tămbălăul cu naţionalişt i i noştri adver ­sari, nici pr imejdia miniştrilor, nici burzulujri împotr iva mea. Cu dl luliu Maniu de asemeni nu mi-a fost dat să" am vre-un incident, afară de întâmplarea , plăcută nouă amândurora, de-a ne fi în t ins mâna ca doi creşt ini civilizaţi în faţa altarului la sfârşitul slujbei, pe care ad ­mit că reprezentantul „Lupte i" n*â ascul tat-o din motive apreciabi le de deosebi re r e l i g i o a s ă . . . A fost dec i pace şi b lânde ţe evanghel ică pe toată l inia în aşa de Jmare măsură, încâ t s a primit cu resemnare de că t re c e i prezenţi până şi conferinţa în adevăr detaliată, desfăşurată o oră şi mai b ine la poale le monumentului de către d. Braniş te , evident un ne împăca t duşman al celorlal ţ i douăzeci de o r a t o r i . . .

In aces t chip a rmonia din sătuleţul Sălajului n'a fost câtuşi de puţin tulburată. După cum pot arăta mi i le ' de spectatori ai „pioasei ceremonii '" toată sbârnă ia la dela gaze tă s'a ticluit în redacţi i pe ca lapodul mesch in al invenţi i lor profesionale. De altfel c ine-ş i dă seama de del icate ţa s j felul chibzuit al ţăranilor noştri care, fireşte, nu au nic i urt reprezentant în a te l iere le , d-lor Braunş te in şi Fagure , în ţe lege că românii , în fumul de tămâie al c ăde ln i ţ e lo r ' ş i î n ' p l â n g e r e a t ropare­lor mortuare î ş i trimit sufletele mult mai departe şi nu Ie t rece prin minte să facă demonstraţ i i p o l i t i c e . . .

In afară însă de a c e s t e ; consideraţ i i morale, ca re ar fi e l iminat dela început o r i - ce notă s t r identă la desvăl i rea monumentului lui Gheorghe Pop din Băseşti , , mai este un. cuvârît hotărî tor pentru care mase l e noastre populare din Ardea l - s e ţin în rezervă în faţa ori.-cărei manifestaţi i de partid polit ic.

626 © BCUCluj

Motivul e s implu : concepţia de partid nu e irecută încă în men­talitatea mulţimei de aici.

Români i din Ardeal în trecutul lor de opresiune n'au cunoscut diferenţierea după grupări pol i t ice şi nu s'au mişca t decât în cadrul larg al revendicări lor naţ ionale . D e - a c i şi denumirea de „partid na­ţional", .care , după-cum 'am arătat în alte rânduri, î n semna tabăra in<-tegrală a tuturor energi i lor româneşt i în luptă cu statul ostil . Part id în sensul tehnic al cuvântului, a şa cum se în ţe lege pretutindeni, a ic i n'a exis ta t pe vremea ungur i lo r . ' B e - a c e i a judeca ta mulţimii la noi, îndrumată de precepte le din vech ime nu are î n c ă o sensibi l i ta te d e o ­sebi tă în mater ie şi n'a isbutit să fixeze noţ iuni le unui program, sau a le unei lupte de partid.

Aceas ta este reali tatea. Astfel de câte ori foştii mei colegi s t r igă Şn- lumea largă c ă

partidul lor are rădăcini puternice în conşt i in ţa populară, eufemismul ' e primit cu zâmbete de către toţi car i c u n o s c situaţia. Adevărul e c ă noi n 'am ppmenit nici odată o organizaţ ie în a c e s t / s e n s , c ă nu ne -a însc r i s n imeni n ică i r i , că partizanii n'au fost cunoscuţ i şi n'au luat n i c ioda t ă s vre -un angajament . Pur şi s implu pe ideia împotriviri i de neam un suflu de protestare unanimă ne -a mişca t p e toţi români i î n -ş i ruindu-ne în linie de b ă t a i e . . . Cete le număroase s'au agitat subt impulsul l o z i n c e L c a r e trezea un ecou în toate sufletele, în vreme c e cărturarii noştri mai de s e a m ă s t rângându-se laolal tă alcătuiau. în „con fe r en ţ e l e ' na ţ i ona l e " după buna învoire a unei rânduieli patriarhale: ' comitetul naţional, unica corporaţ ie pol i t ică din trecutul r ecen t al a rde­len i lo r . . .

Având a c e a s t ă moştenire în mintea tuturora mase le noas t re n 'au făcut nici după desrobire , poli t ică de partid. Ascul tând păreri , cumpă­nind programe, pr imind sfaturi din par tea locului sau urmând s u g e -st iunile momentului , mulţ imea de aici a ba lansa t în toate părţi le. N 'a avut vremea î n c ă să-ş i î n suşească pregăt i rea t r e b u i n c i o a s ă - p e n t r u vremile schimbate . Manifes tăr i le ei de carac ter pol i t ic 3 u fost de ter ­mina te sau de puterea de convingere a uriei lqzince ocazionale , sau de agi ta ţ ia care s'a desfăşurat pentru smulgerea unei biruinţe. C a dovadă ec la tan tă pentru toată lumea poate fi luat rezultatul a leger i lo r pe s eama partidului naţional sub . guvernul Averescu şi subt actualul guvern. Pr imele alegeri au fost o înfrângere sdrobitoare, cele. din urmă un succes . S u b t guvernul Averescu a biruit loz inca desfiinţării C o n s i ­liului dir igent al cărui odiu a angaja t masele,Vubt guvernul Bră t i anu , măsur i le l ipsi te de tact dela centru plus1 s ă lba t i ca agitaţie regional is ta au dat voturi candidaţ i lor d-lui Maniu. Nici într'un caz, nici într 'altul alegătorii nu s'au preocupat de rostul partidului naţionaî, '*hici de p ro ­gramul lui, f i indcă partid naţ ional în înţelesul -propriu al cuvântului nu există , iar de programul ^ u i n'a auzit nimeni. Nici înf rângerea dintâi deci ,* nici relat iva refacere de mai târziu, nu au a face cu situaţia de part id a comitetului de-o sută, ci cu s imţământul de or ien­tare al mase lor care se că lăuzesc de consideraţ i i genera le după opor ­tuni tatea clipei şi nu sunt închega te în n ic i o categorie poli t ică.

6 2 7 © BCUCluj

Aceas ta es te s tarea reală de lucruri, or i -c ine o neagă spune minciuni , sau din nepr icepere sau din interes.

P rocesu l de diferenţiare după partide ab ia acum începe Ia mase le din Ardeal . In mod normai el nu s'a putut porni decâ t în ziua când regimul străin dărămându-se şi suprema dogmă a ideii naţ ionale î n -deplinindu-se, revendicăr i de al tă natură au ieşi t Ia suprafaţă. D e atunci noţ iunea de partid în accep ţ iunea ei logică ş i -a făcut drum şi a ic i . Astfel, în aceas tă ordine de idei, partidul poporalul a inaugurat e ra nouă lansând un program în jurul căruia s'a adunat un mănunchiu de oameni , ca re au făcut apel la mulţime, recrutând partizani în puterea unei profesii de credinţă. Au veni t mai târziu partidul ţ ă răn is t şi cel l iberal . Ş i unii şi alţii cu forţele de care dispuneau şi-au creat anume puncte fixe în diverse colţuri a le ţării şi au început să-ş i puie baze le unor organizări . întrucât priveşte mul ţ imea înâă procesul de închegare s e găseş te ab ia în pr ima fază. Mi l ioane le de cetăţeni călăuziţi î n c ă de-o exp l icab i lă inerţie sunt zes t re în aşteptare pe s eama ace lo ra care vor s ă şt ie mai b ine s ă le p ipă ia , in teresele şi ca re prin personali tăţ i marcante vor putea r ă sco l i ,ma i a d â n c în sufletul l o r . . .

S u b t aces t raport al concep ţ i e i , de partid lagărul d-lor Vaida-Maniu se găseş te într 'o declarată inferioritate faţă cu ce le la l te grupări din Ardeal . '

Domnii dela Cluj n'au în jurul lor devotaţi întemeiaţ i pe -o în ru­dire de idei, sau pe-un unison de năzuinţi. Legaţi mai mult de trecut decâ t de prezent, fără să se fi împrie teni t cu împrejurăr i le sch imbate din care n'au isbutit să t ragă consec in ţe programat ice , dânşii nu repre­zintă o unitate de gândire poli t ică. Rămaş i din inerţie alături, ei gân­desc în zece feluri şi p roblemele curente îi agită în s en s con t rad ic to ­riu. Aceas ta apl ică con t inua lor târguiala cu toată lumea, c l a s i c a p ră -văl i re de „per t ractăr i" pe la toate uşile, bă lăbănea la unu i -a şa zis par ­tid ca re îrt doi ani a desc r i s imensa cu rbă în t re domnul L. Bră t ianu şi Adolf Stern, p lasând pretutindeni câ t -o formulă de t o v ă r ă ş i e . . .

In reali tate ei n'au fos t „partid", ci un rezervoriu a l e cărui energi i se scurg zilnic în toa te p ă r ţ j l e > ^ e - a c e e a diferenţa ca tegor ică între „partidul n a ţ i o n a l " şi ce le la l te grupări. T o a t e s'au în jghebat în contul lui şi p r imesc zi lnic înttrrrri. din a c e s t rezervoriu, ai cărui păreţi s'au spar t deodată cu a l ipi rea Ardealului. In aces t chip lupta de diferenţ i­are merge înainte, l ichidând în mod cons tan t trecutul, al cărui depo ­zitar anahronic nu are n imic de câş t iga t şi poate avea totul de pierdut.

Aşa se justifică împrejurarea, c ă o rgan isme noi c r e s c pe locul unde o ' ideie împlini tă s tăruia odinioară. Nenumăraţ i oameni cum se cade pătrunşi de convingerea lor s e degajază pe rând din aces t mau-zoleu is tor ic deasupra căruia B a d e a Gheo rghe cu intuiţ ia lui s ănă toasă s 'a r idicat în adunarea de la Alba-Iul ia , când în cal i ta te de preşedinte a rostit dictonul din B i b l i e : „Acum s lobozoşte , Doamne , pe robul tău..."

6 2 8

© BCUCluj

P r o c e s u l de conşt i in ţă al înţeleptului bătrân se repetă azi la to t pasul! D i n toate colţurile se ivesc spiri te luminate care-ş i dau s eama c ă rolul •de „membri ai partidului naţ ional" de odinioară nu const i tue nici un a n g a j a m e n t pentru tr ibulaţi i le actuale a le figuranţilor de la sa la „Dac ia" . . .

Iată de c e descompunerea es te s ingura log ică a aces te i supra ­vieţuiri meşteşugite . Par t idele exis tente vor pompa în e le pe rând e n e r ­g i i l e unui isvor ca re se s c u r g e . . .

Sun t perfect conv ins de aces t adevăr organic , a cărui consac ra re o văd subt ochi i mei în f ie -care c l ipă şi fără de care n 'aş fi câtuşi de puţin dispus s ă mă iau Ia în t recere cu atâţia ce lebr i bărbaţ i de s ta t , a căror înverşunare oa rbă o pr imesc cu seninăta te . Am înc rede rea liniştită c ă as is tăm la o îngropăciune lentă a trecutului, înfrânt pe vec i i a r ă putinţă de r e î n v i e r e . . . - -

Part idul naţional este cântecul de l ebedă al acestui trecut. P a r a s ­tasul lui B a d e a Gheorghe este un s imbol al lui. In mormântul de la B ă s e ş t i , doarme ultimul reprezentant l e g i t i m . . .

Lui ne închinăm, pe epigoni însă î-i dăm frumuşel la o parte, f i i n d c ă ne repugnă contrafacer i le şi ne credem datori să, strivim p â n ă în pânzele a lbe toate glorii le b a s t a r d e —

OCTAVIAN GOGA

6 2 0 © BCUCluj

Jn cod... la mare Nu-mi placi aşa... oglindă... de par' c'ai ji murit!'

Măi scutută-ţi hlamida de-albasiru-pal, o, mare... Să simt potop de viaţă venind din depărtare

Şi cântec de mărire s'aduci din răsărit!...

Nebună, mândră, sfântă şi plină de avânt, Aşa erai în clipa când mă'ndrăgii de tine, Când sufletul meu tânăr venise să se 'nchine,

Nemărginirei tale... fugind de pe pământ...

Aşa, apoi, departe eu ţi-am ştiut de dor; Pe drumuri înoptate din viaţa mea pustia... Şi 'n clipe de durere din nopţi de poesie~

imi aşezam în suflet divinul tău decor...

Şi-fi ridicam la ceruri nemărginitul viu. Pe aripe de cântec te prea-măriam de-apururi... Şi rămâneam în faţa măreţelor contururi

Furat ca de miraje văzute 'ntr'un pustiu.:. '

Şi-acuma stai tăcută... Cum te privesc, din cort îmi pari ea o cetate cu porţile -închise, In care nu's nici lacrimi, nici cântece, nici vise...

îmi pari, o haină moartă'ce 'nvăluie ^un mort!...

Nu-mi placi aşa!... Te 'nalţă din somnul înorat,

Desvâlueşte-ţi sînul de-apururi fără vină Şi despleteşte-ţi părul în raze de lumină

De vrei să-ţi fiu poetul ce'n veci te-a adorat!...

2Şi-atunci grăit'a marea cu glasul ostenit: Iar te-a' 'nrăit pământul şi viaţa mi se pare... De-ai ştii cât mi-e de scumpă duioasa ta mustrare...

le-am aşteptat atâta să vii... şi n*ai venit!...

6 3 0

© BCUCluj

Şi singură, uitată... frângându-rmă pe vânt îmi fărâmam urâtul în lacrime de spume... Tu 1e lăsăi pe valul iubirilor din lume

Ademeniţi de caldul frumseţel de pământ... ~

Căzuseşi în robia beţiilor ce pier... Te răsfăţăi pe braţe de flăcări muritoare liitând de biata mare ce 'n rămrit de soare

Iţi dase vecinicia iubirei de sub cer!...

M'am sbuciumat de doru-ţi atâtea luni şi ani, M'am ridicat în valul de munţi pe nopţi senine..-. Şi-acum te miri că somnul venit'a şi la mine,

Când ştii că singur somnul alină pe orfanii...

O, lasă-mă sub bolta albastrului enorm Să-mi odihnesc iubirea bolnavă de veghere... Şi stai... O, stai cu mine... dorită mângâefe... \

ŞCcântă-mi iar, iubite... şi lasă-mă să dorm!..

Şi-apoi la noapte... singuri / Vrăjită de mister

Mi-oi pune salbă albă de razele de tună Şi 'n liniştea eternă cânta-vom împreună

Şi 'n valuri de iubire ne-om înălţa la cer!!...

ZAH ARIE BÂRSAN

631 © BCUCluj

In apărarea micei proprietăţi

O interpelare în Parlament/din nenorocire fără prea mult răsunet; a scos din nou la iveală, deunăzi, una din cele mai îngrijitoare laturi ale situaţiei noastre economice: scăderea producţiei agricole. Aceeaş-cauză ar fi meritat, desigur, un apărător mai înzestrat decât d. C. Spâ-nişteanu, deputatul ţărănist din Vlaşca. Oricum, faptele desvăluite cu acest prilej nu sunt dintre acelea, asupra cărora să putem trece uşor,, ca peste obişnuitele exhibiţii de oratorie parlamentară.

Primejdia o cunoaştem dealtfel mai demult Ne-a prevestit-o încă de-astâ toamnă, cel mai bun cunoscător afcbestiunei agrare din Ro­mânia, d. Const Garofiid. într'o broşură pe cât de limpede pe atât de documentată, fostul ministru de agricultură din guvernul dlui general. Averescu ne-a înfăţişat scăderea îngrijitoare a însemânţărilqr, arătân-du-ne urgenta necesitate de a inaugura" o nouă politică a grâului, sin­gura care ne poate mântui ^e ruină şi de foamete. Socoteli ulterioare vin să confirme acum, negru pe alb, că în actualele împrejurări, din pri­cina greutăţilor cari apasă pe umerii nouilor împroprietăriţi, cultura-pământului a ajuns o îndeletnicire aproape deficitară. Ca totdeauna, ci­frele au o elocvenţă sobră şi decisivă. După spusa lor, ţâranul-produ-cătpr nu încasează astăzi din vânzarea produselor munceî sale,— so­cotind preţurile în lei-aur, — decât tocmai pe'jumătate din ceeace-i revenea înainte de răsboi. Punând în cumpănă, deoparte necesităţile unei gospodării rurale şi de partea cealaltă valoarea unei recolte vâri-dute, balanţa se înclină mai de grabă spre pierdere. Un calcul sumar arată, că în şerparul unui plugar, oricât de vrednic s'ar "arăta acesta, la sfârşitul anului abia rămân câteva zeci de lei pentru îmbrăcăminte. Sărăcăcios bilanţ, — în care nici vorbă să mai .încapă o sumă desti­nată pentru întregirea uneltelor de muncă sau pentru -plata pământului expropriat/

Luaţi acum situaţia de sfârşit de an a unei asemeffi exploatării agricole şi comparaţi-o cu excedentele enorme mărturisite de întreprin­derile industriale, a căror clientelă o formează în bună parte tocmai ţărănimea. Iată, o singură fabrică.de piele din Ardeal dă la un capital de 20 milioane un beneficiu de 10 milioane, reuşind pe lângă toate, să-şi asigure un fond de rezervă de 26 milioane. Aşa îşi închee afa-

632 © BCUCluj

c e r i l e anuale fabricantul care furnizează încăl ţămintea necesa ră micului p ropr ie ta r de pământ, şi ace l eaş profituri fabuloase le înregis t rează toa te •celelalte societăţ i anon ime cari îi procură fierul plugului, petrolul din lampă ori postavul modes te lor şa le vestminte.

Ace i Cari îşi închipuiau c ă expropierea latifundiilor î n s e a m n ă , - ' d i n t r ' o trăsătură de condei legiferator, sfârşitul mizeriei în ca re l ân ­c e z e a l u m e a sa te lor noastre, s'au înşe la t amarnic . Marea proprietate a i o s t , c e e drept, înlăturată aproape pretutindeni — cu excepţ ia regiuni lor unde valul împroprietărirei n 'a ajuns î ncă , sau unde reforma agrară n 'a

p u t u t să-ş i astupe toate portiţele de scăpare . A" dispărut în sfârşit, -acea ca tegor ie de paraziţi ai ogoarelor , car i fără niciun rizic, a r en -«dându-şi moşi i le şi c reând astfel două straturi suprapuse de benef i -c ia r i ai muncei anonime, se înfăţişau ca fericiţi pose'sori ai unei rente s i g u r e , la temel ia că re i a se gă sea atâta trudă nerăsplăt i tă . P lu tocra ţ ia r u r a l ă a fost desfiinţată. Soa r t a ei , uneori, e astăzi* demnă de plâns . Dar , amputarea s'a săvârşi t dintr 'o înal tă raţiune soc i a l ă , şi nimeni nu s 'ar p l ânge d a c ă - p e ruinele ei s'ar r idica prosperi tatea nesfârşitei l e ­g i u n i de împroprietăriţi , s tăpâni deplini asupra rodului os tenele lor l o r .

• Aces t rezultat nu l'am obţ inut însă, şi după J toate s imptomele în i a ţ a cărora ne găs im, suntem departe de a-1 culege.. C ă c i , în t rucât ne-am .socoti înaintaţ i , dacănfunci toru l agricol , căru ia avem să- i datorim p â i n e a •de toate zilele, t rece din robia e conomică a capital ismului agrar î n a c e e a a capital ismului indus t r ia l? Ieri, era lucrător cu pa lma pe m o ş i a ' •altuia, ş i abia îşi ţ inea zilele, încercu i t de aspr imea unui salar iu n e î n ­des tu lă tor . Astăzi, producător pe ogorul propriu, e copleş i t de c o n d i ­ţi i le unui regim e c o n o m i c în care ab ia poate s toarce ce le t rebuinc ioase g u r e i . Nici acum, când oameni i poli t icii dela Bucureş t i cred că şi-au î n ­deplini t datoria, ţăranul nostru nu poate real iza n ic io fărâmă din c e e a c e s e •chiamă în economia pol i t ică : plus-valuta sforţărilor sa le . E x c e d e n t e l e s u n t ui al tă parte. Aruncaţ j -vă î n c ă odată ochi i asupra afacerilor, r e a ­l iza te de pildă, de acţ ionari favorizaţi cari , — vedeţi cazul unei cunoscu te soc i e t ă ţ i petrolifere, — au primit numai în anul 1922 , un benef ic iu de 4 3 5 mi l ioane lei, la un capital de 2 2 5 m i l i o a n e L Rezultatul vorbeş te . d e l a sine şi nedreptatea e evidentă.

E a loveşte , în ultimă analiză, întregul eşafodaj e c o n o m i e al R o ­m â n i e i de dup'ă făzboi . Din toate părţile, s e aud plângeri împotr iva s c ă d e r e i valutei noastre naţ ionale. Leacul n 'a fost î n c ă g ă s i t Acei ca r i s u n t în căutarea lui,* afirmă c ă au pus mâna ce l puţin pe unul dintre f i r e le încurca te a le complexului de . împrejurări car i au determinat p r ă ­buş i rea leului. Noul guvernator al B ă n c e i naţionale crede în puterea •miraculoasă a deflaţiunei monetare . Dar, iată, c i rcula ţ ia b i le te lor de b a n c ă a fost s tabi l izată de aproape doi ani, emisiuni noi nu s'au mai i ă c u t , lumea s e plânge din pr ic ina l ipsei de numerar, — i a r puterea de achiziţ ie a monedei noas t re n 'a crescut , co ta ei externă zace tot Ia şap te cent ime şi v ia ţa s 'a scumpi t din c e în c e mai m u l t Răsbo iu l dec lara t înflaţiunei poate s ă fie legitim, aliaţii t rebuiesc căutaţ i î n s ă I n altă parte. Nimeni n'are motive s ă se mai îndo ia scă în momentul

633 © BCUCluj

de faţă, că cea mai rezistentă pârghie pentru res tabi l i rea creditului nostru d incolo de frontieră, a c e e a care nu se frânge niciodată , este pro-ducţiunea. F ieca re vagon de grâu care vine să sporească cifra e x p o r ­tului nostru este o lovitură în plus, menită să spargă .zidul asedia tor al ne încredere i cu care suntem priviţi. F i e c a r e pe tec de ţar ină ne lu ­crat, e un nou cert if icat de nepr icepere , care î ncea rcă s ă ' c o m p r o m i t ă puteri le patriei noastre bogate .

Cu drept cuvânt se cere dec i o poli t ică economică , prin care s ă se favorizeze, şi, nu să s e î ng rădească producţiunea agr icolă . S 'au a-r u n c a ţ în treacăt, câ teva m ă s u r i : reducerea taxelor de export, premii pentru producători , -ba chiar l iber ta tea comerţului. C a în to tdeauna, toţi ştiu de unde provine răul şi au reţete pentru înlă turarea Iui. D a r s e pâre că es te nevoie de mai mult. Nu de câ teva dispoziţii luate p e ca le minis ter ia lă sau par lamentară , ci de o în ţe legere nouă a în t r e ­gului s is tem poli t ic , în virtutea căruia suntem cârmuiţi. înlănţuit de prea multe legături banca re , pe temel ia cărora se spr i j ineşte exis tenţa sa de part id, guvernul l iberal nu se mărturiseşte capabi l să^ t reacă l a real izarea unui program hotărât de ocrot i re largă a m u n c e i ' ţărăneşt i .

Aceas t a ar fi, c redem noi, nu numai o consec in ţă logică a s i tua­ţiei create prin împroprietărire, dar o înal tă îndatorire faţă de năzuin­ţele noastre de rasă. Venind în ajutorul ţărănimei şi ajutând c rea rea unei c l ase întări te a mici lor proprietari păş im spre rezolvarea crizei d e producţ ie <:are- ne ameninţă , şi rea l izăm în ace l a ş timp ceva mar mult , c lădim astfel cel mai sigur sprijin al acestui stat, în care atât e cu adevărat r o m â n e s c : satele.

Rareori , o p rob lemă e c o n o m i c ă s'a văzut atât de s t râns împlet i tă cu înţelesul îna l t al in tereselor naţ ionale. Semnalu l de a larmă a fost tras, mai demult. Nădăjduim că el va fi auzit, dacă nu de către a c ­tualii conducă tor i ,—cel puţin de către cei cari îi vor înlocui în cu rând pe aceş t ia .

ALEXANDRU A. HODOŞ,

I

6 5 4

© BCUCluj

Toderaş cel fericit i

Sc r iu povestea as ta pent rucă să nu se ui te: povestea lui T o d e r a ş ce l fericit, dela Secătură , singurul om fericit pe care l-am cunoscu t în viaţă. , " " * ' ' .

Ta t ă - său a fost gospodar de frunte, dar beţiv, a şa că în scur tă v reme ş i - a băut toată moşia. M a m ă - s a a murit de supărare, iar T o ­deraş . a rămas ca să-ş i t r ă i ască viaţa de necaz, s ingur cu ta tă-său; alţi fraţi ' nu mai avea. Când a ajuns Ia vârsta de doi -spre-zece ani a intrat l a s tăpân şi s'a tocmit cu s imbr ie : un rând de hăinuţe şi o vi ţea l a sfârşit de an.

A' slujit cu credinţă doi ani de zile. La capătul celui de-al doi lea an s tăpânul i-a dat două viţele frumoase şl două care de fân, c a să a ibă cu ce să le ierneze. Le*a dus la tâtăl-său, iar el a mai r ămas î n c ă pe un an la stăpân, pe aceeaş s imbrie . In toate zilele se ducea s ă le vadă, să le ţesele, să le cânte şi să le mângâie .

într 'o seară, pe Ia Pat ru-zeci de sfinţi, nu le-a mai aflat în g r a j d . T a t ă l - s ă u le vânduse .

— Unde-s viţelele m e l e ? — î n t r e b a , lovindu-se cu pumnii î n c a p . — Unde să f i e ? — b o m b ă n e a tatăl-său", privindu-1 năuc. — Le -am

vândut, dar la Paş t i îţi cumpăr a l t e l e ! —, Nu, nu, — răcni acum Toderaş , — dă-mi bani, să Ie cumpăr eu ! — Iţi dau, m â i n e ! — Acum, nu mâine, — mai făcu Toderaş , dar tatăl-său puse

m â n a pe un par şi mi-1 îmblă t i româneşte . De-atunci , n'a mai dat pe Ia tatăl său. B a n i î viţelelor s'au dus pe

gâ tu l Iui şi când îl vedea, t reaz ori bea t pe uliţi, îl ocolia: Ş i - a î m ­plini t şi cel de-al trei lea an, dar a fost tr ist mereu, tot anul, ab i a că t r e Crăciun s* mai înviorase niţel. S e tocmi şi pe-al patrulea an, l a ace laş stăpân şi pentru aceeaş - s imbr i e .

— A fost astăzi tatăl tău la noi, — îi zise stăpânul, după î n ­che i e r ea tocmeli i . ' *r

6 3 5

© BCUCluj

— Ar vrea poate, să-mi bea şi vi ţeaua asta , — repl ică Toderaş» zâmbind.

— Nu cre<îe! Ta t ă l tău acum nu mai bea . M i - a spus că ş i - a vândut răzorul din Mes teacăn i , c e i-a r ămas din l ici taţ ie şi se duce la târg la Bulzeşt i să-ţ i cumpere ce le două viţele.

— Tre i v i ţ e l e ! — str igă T o d e r a ş bă tând în pa lme, beat d e fer icire şi făcu tocmea lă cu s tăpânul să - le ţ ină el până în p r i m ă v a r ă .

Târgu l l a Bulzeş t i se ţ inea în ajunul Crăciunului şi T o d e r a ş nu­măra zilele câte mai 'erau până a tunci

in ziua sfântului Ajun oameni i îi spuneau că tatăl său s'a dus-într 'adevăr la târg la Bulzeş t i . T o a t ă ziua puteai să prinzi paseri c u el, iar în c rucea amiezii îşi pierdu răbdăr i le şi rugă pe s tăpân să-fc lase s ă meargă înaintea tată-său.

Ieşind din sat, întâlni pe-o femeie cu sacul de -a umăr. E r a o-femeie ' să racă şi văduvă, s l abă că o scândură . Abia acum şi-a^-putut câş t iga x> măsură de grâu şi g răb ia s'o mac ine la moara dela L u n c a Neagului , să-ş i facă vre-o p lăc in tă măcar , de Crăciun. T o d e r a ş îi luă. povara din spate şi o duse el.

Poves t ind cu femeia, mergea vesel pe drum la vale , fără să s i m t ă greutatea drumtrtui N şi a sacului . -

Lângă moară este o câ rc iumă. Când a junse ră în dreptul ei, T o ­deraş îngălbeni de-o dată. Iri câ rc iumă era gă lăg ie mare şi între g l a ­surile de oameni cari o făceau desluşi g l a s u l . . . tatălui său.

Trân t i sacul l a pământ şi năvăli în cârc iumă. Câţ i-va oameni tocmai înbrânc iau pe un om bea t ş i s e s i leau s ă - i

s coa t ă din cârc iumă. Ş i omul bea t e r a . . . tatăl său. — Hai, du pe tatăl tău acasă , — îi strigară, — c ă t rebue să.

î nch idem cârc iuma. Doar şi c râşmarul t rebue s ă a ibă Crăciun, c e D o a m n e s f i n t e ?

T o d e r a ş năuc, a runcă oameni lor o privire s ă l b a t e c ă . — Hai T o d e . . . T o d e r a ş , — b o m b ă n i şi tatăl s ă u , — hai la t â r g

la Bulzeşt i , să-ţ i c u m p ă r o ciurdă de v i ţ e l e ! încruntând din sprâncene , a runcă şi tatălui s ă u a c e e ă ş s ă l b a t e c ă .

privire. A p o i . . . s e porni pe râs, un râs s ă l b a t e c şi prost» în toarse-oa­meni lor spatele şi porni spre moară." Aşteptă pe femeie , îi luă s a c u l de-a umăr şi porni că t ră Săcă tu ră , P ă ş i a trist, alături de femeie, f ă r ă s ă z ică vre-o vorbă, cu privirile pironite în p ă m â n t

II .

La stăpân n'a mai in t ra t De-acum s'a început lumea lu i . In f i e ­care dimineaţă cutriera case l e „oamenilor săraci şi a femeilor năcăjite."" F ă r ă s ă z ică , „bună ziua,", în t reba de-adreptul . : ' n'aveţi de t r imis l a m o a r ă ? N 'a fost om să r ac şi femeie năcă j i t ă în s a ţ căruia T o d e r a ş . s ă nu-i fi dus la moară, o măsură ori două, fără plată, numai pentru. mâncare . Locuinţa lui era tot s a tu l : lă oameni i sărac i ş i la femeile-năcăjite.- Când au îngropat pe tatăl său, el mergea cu sacu l de -a ur măr spre moara dela Lunca Neagului, "şuierând un cân tec v e s e L

6 3 6 .

© BCUCluj

Acolo îl în tâ lnia i în toată ziua. Pi t i t într'un colţ, cu mani le pe genunchi şi cu capul răzimât în

palme îşi aştepta rândul. Dacă-1 în t reba c i n e v a ; ce mai f a c e ? — s e scărp ina după ceafă, scuipa "una şi r ă s p u n d e a :

— lac ' aşâ !-Ascult şi eu cum mac ină moara şi mă gândesc , c ' a şa s e mac ină şi viata m e a !

Cu morarul se cer ta a d e s e o r i : b a că- i făina p rea mare, ba c ă - i prea mică, b a c ă :

— Astea-s buca te de om sărac , nu t rebue s ă se prădeze. D a c ă ÎI în tâ ln ia vre-un strein şi îl î n t r e b a : c ine- i şi de u n d e - i ?

— ridica din umeri. — E u sunt T o d e r a ş cel s ă rac de la Săcă tu râ . Ar fi vai de satul

nostru fără de mine. C ă eu duc la moară oameni lor sărac i şi fe-r meilor năcăj i te . D a c ă nu le -a dat Dumnezeu car ş i boi , l e -a dat pe T o d e r a ş s i reacul , să a ibă şi ei măciniş , iar T o d e r a ş . . . o l i n g u r ă ' d e zamă.-.

U m b l a desculţ, chiar şi iarna când crăpau lemnele de frig. II î n ­t rebau oamenii uneori : de ce nu se î n c a l t â ?

— E scumpă t a l p a , . . . răspundea. Numai talpa p ic ioare lor mele e ieftenă.

P e cap purta trei pălări i împlet i te din flori de c â m p , . puse una peste alta. Pur ta barbă lungă, nu se rădea n ic i -oda tă .

— Eu nu prea am vreme să umblu la b i s e r i c ă , — spunea, — ş i t rebue să fiu ş f p o p ă pe s eama mea.

La sfântul Ajun îş i pieptăna frumos părul şi b a r b a şi o lua că t re câ rc iuma de lângă^rnoară. B ă t e a de trej ori în fereastră şi fără* s ă aş tepte vre-un răspuns î n c e p e a : ~

— Domnului Domnu, Oi , lerui, D o a m n e , Lerui, lerui, lerui, R e u re u re u ! Repe ta cântecul d e c â t e - v a ori, până î l podidiau lacrimile. Apoi intra

în cârc iumă. — Unde-i t a t a ? Crâşmăr i ţa î i da obişnuitul r ă s p u n s : — Nu ştiu ! Ii a runca o privire mânioasă , apoi s ' ap leca pe sub pat, pe sub

m a s ă şi pe sub scaune , căuta şi după cuptor şi i e şea oftând. — Ei, tată, tată, ce -a i făcut cu viţelele m e l e ! Apoi o lua a ţă către satul lui. Nu co l inda Ia nimeni, n ic i -odată ,

numai Ia câ rc iuma de l ângă \ moară. ; * - . in: ~

A sosi t în sfârşit ş i ziua ultimului ajun. L a fereastra cârciumii îşi cân ta c â n t e c u l : /

— Domnului Domnu, Oi , lerui, Doamne , Lerui, lerui, l e r u i . . . S e opri de-odată . Un muget ce se auzi din grajdul cârciumarului î l

6 5 7

© BCUCluj

făcu să alerge la grajd. Acolo era cârciumarul , tocmai îşi ţese la două viţele ce ş i - le cumpărase la târg.

— O, vi ţelele mele ! — str igă T o d e r a ş bea t de bucurie . — Le-am aflat, l a s ă - m ă , ' s ă mi- le ţesel eu. Ş i smulse ţesala din m a n i l e c â r c i -marului.

Cârc imarul îl l ăsase în voia lui.' P â n ă noaptea târziu, se auzia cântecul lui T o d e r a ş :

— Domnului , Domnu, — Oi, Lerui, D o a m n e ! . . . A p o i : ' ^ — C e a Jo iana , tiais, B u m b u ş c ă ! Apoi râsete, pocnituri din biciu, apoi iar cântecul , iar la miezul

n o p ţ i i . . . linişte. In d imineaţa zilei de C r a c a m l'au âj[lat întins, fără suflare, între

viţele, cu ţesela s t rânsă c a cu c leş te le în mâna dreaptă. P e faţa lui era înt ipări t un zâmbet de ferjcire şi cu zâmbetul ăs ta l'au pogorât î n groapă.

L'am văzut înt ins în sicriu, în c a s a unei femei să race şi n ă c ă ­j i t e . E r a îmbrăca t într'un suman vsur, dar . . . fără cămaşă .

— D e c e n'aţi dat şi o c ămaşă pe trupul l u i ? Am în t rebat pe femeie.

— N'a fost lipsă, — îmi răspunse femeia. D e treizeci de ani el n 'a mai purtat c ămaşă pe trupul lui şi am crezut, j : ă e mai b ine a şa .

Avea dreptate. D e pielea lui T o d e r a ş era lipttă o cămaşă ne ţă -sută, de mâni o m e n e ş t i : cămaşa fericitului.

' SEPTIMIU POPA

6 3 8 © BCUCluj

Depopularea satelor româneşti Consideraţi uni demografice asupra Banatului

Ultimul recensământ al populaţiei a a runcat la suprafaţă în Bana t , o nouă problemă. Una dintre ce le mai însemna te pentru noi, ca re ne asumăm şi rolul de zid despărţ i tor între marea s lavă dela nord ,şi slavii dela sud. S c a d satele româneşt i ! . . .

Ni-o arată cifrele noului recensământ , comparate cu s ta t is t icele mai vechi şi ni-o demonstrează numărul scăzut al copi i lor român i obligaţ i a frecventa şcoa la . Dar proporţi i le primejdiei ne a p a f într 'o lumină şi m a i s tranie numai după o examinare a coridiţiunilor de î n ­mulţire a minorităţ i lor conlocui toare , raportate la aceea a e lementu lu i , românesc . "

In Bana tu l nostru boga t pare a se confirma teor ia lui Mâl thus , c ă l imitele fireşti ale desvoltări i populaţiei sunt determinate îh to t m o ­mentul de cant i ta tea mi j loacelor de ex is ten ţă cu care e s t e obişnui tă s ă t ră iască . Ţă ranu l bănăţean, în special cel dela câmpie, în urma p o ­liticei de colonizare şi s t râmtorare a statului maghiar , deşi t ră ieşte foarte b ine totuşi nu 'şi-a putut mări cant i ta tea mij loacelor de jadster i ţă în măsura în care i s'au mărit t rebuinţele . Aces te trebuinţe prin infi l ­t rarea unei „pseudo-civi l iza ţ i i" cu toată agricultura perfecţionată ş i mări rea producţiei nu au mai putut fi sat isfăcute în întregime. Atunci s'a recurs la corectivul, pe care nu t rebuia să-1 inventeze, f i indcă p o ­pulaţia ş v ă b e a s c ă îl adoptase mai de mult, s is temul de unul sau doui

, copii , încura ja t într 'o largă toleranţă de autorităţile maghiare . D a r c a or ice teorie frumoasă şi logică apl ica tă Ia viaţa reală,

vedem că şi principi i le Iui Mal thus 'sufăr modificări radicale . Adân­c ind p r o b l e m » scădere i populaţiei româneşt i dela noi vedem că sporul populaţ ie i nu e în funcţie numai de cauze economice . Exemple l e pe cari le ofere unele ţinuturi ale /Banatului, comparate cu altele, r ă s ­toarnă deducţi le făcute în aceas tă materie . In vreme ce înt r 'o parte a Banatu lu i să răc ia este urmată de naşteri numeroase şi de copii mulţi în altă parte cauza scădere i populaţiei este tocmai mizeria. T o a t e o b -

6 3 9 © BCUCluj

servaţi i le conc lud în a s tabi l i c ă şi cauze de ordin cultural, moral, pol i t ic şi socia l au o repercusiune directă asupra naşteri lor .

P r o b l e m a prezentând un interes genera l pentru în t reg neamul românesc şi nu numai pentru Bana tu l nostru, am căutat s ă adunăm toate e lemente le necesa re unei încercăr i de-a soluţ iona aceas tă p r o - -

* ble'mă. Am întreprins o anchetă . Am s t râns date stat is t ice. Ne-am adre -

, sa t mamelor r o m â n c e din mai multe ţinuturi a le Banatului . Am c o n - , sultat bătrâni i satului, pentru a vedea evoluarea problemei şi a cunoaş te mot ivele cari au determinat aceas t ă evoluare. Am adunat un b o g a t material asupra mortalităţii copii lor.

Din examinarea materialului grămădi t astfel am tras înche ie r i le p rac t ice pentru soluţ ia ca re ni s 'a părut c e a mai potrivită.

într 'o parte a Banatu lu i pe valea Bis t re i , în sa te le din nordul Lugojului , în comunele d e pe teritoriul domeni i lor Reci ta , e scep tând > sa te le cari dau cont ingente puternice de lucrători mineri , — populaţ ia românească scade . S c a d e din cauza mizeriei . Naşteri le sunt tot mai rare, f i indcă părinţii nu au ce lăsa copi i lor . îngrădiţi de domeni i le statului şi de în t inse le moşii ş i păduri ale „Rec i ţ e i " populaţia r omâ­n e a s c ă a recurs Ia singurul expedient pentru a-ş i feri urmaşii de m i ­zerie. P e va lea Bis t re i de altfel mortal i ta tea copi i lor corec tează c e i a c e s c a p ă imprudenţei sau neprevedere i părinţilor. In f iecare famil ie sunt 2—3 copi i morţi. Tend in ţ a de a limita naşter i le es te de data recentă . Părinţ i i de azi au avut f iecare câ te 4—5 fraţi.

Pr intr 'o pol i t ică economică conşt ientă , prin măsuri sani tare c h i b ­zuite, printr 'o supraveghere severă a moaşe lor c landes t ine , prin c o n ­cursu l b iser icei şi şcoa le i răul poate fi î n c ă uşor de v indecat . Ş i a -eeas ta cu atât mar-rnult , cu cât pe lângă predici , conferinţe şi al te mi j loace de luminare a poporului, a ră tând posibi l i tăţ i le de exis tenţă şi fericire c e -stau la dispoziţ ia elementului r o m â n e s c în ţara sa, î n ­făptuirea c inst i tă ă reformei agrare înlătură cauza pr inc ipală a răului, pe c e a economică .

Cu mult mai grele dificultăţi prezintă soluţionarea_ problemei în sudul Banatului , pe va lea Carasului şi în comunele din jurul T i m i ş o a r e i .

Răul aici e cu mult mai î n r ă d ă c i n a f Cauzele sistemului nu e sărăcia , ci un material ism bo lnăv ic ios , dublat de o ps ihologie s t ranie a ţăranului nostru asupra aces te i probleme. 'Sis temul , perfecţ ionat de pract ică , de două generaţ i i şi posibil i tăţ i le oferite de o situaţie m a ­ter ială mai bună, au intrat în conşt i in ţă , c a o măsură naturală, pe care nu numai c ă se crede în drept s ă o 4a pentru a nu-şi fârimiţa averea , ^ dar chiar o datorie pe care , d a c ă nu stăruinţele rudeniilor, apoi i-o

~ impune mental i tatea maselor , prefăcută în „morala publ ică" . Feme ia însărc inată es te ob iec t de g lumă şi ironii . Fami l i i le nu ­

meroase sunt puse în consideraţ ia o b ş t e a s c ă alături de ţ iganii din capul satului, singurii cari se mai înmul ţe sc în mod n o r m a l „Fami l i e şi c a s ă de să răn toc i" este s inonim cu familie numeroasă , fie aceas t a ori ş i câ t de b i n e situată mater ia l iceş te . C ine cunoaş te mândr ia bănăţeanului Ştie cât ţ ine aces t a să nu fie ob iec t de ba t jocură . „Case le fără

6 4 0

© BCUCluj

l u m " ad ică case , din care s'a mutat sau a p leca t ultimul moştenitor , f ie însurându-se cu singura" fată a altor ţărani şi mutându-se la socri , i i e moştenind-o, sunt lucruri obişnui te în boga te le sa te bănă ţene .

In astfel de condiţ iuni numai măsuri dras t ice pot stârpi răul. Natura aces to r măsuri nî-o indică ch ia r material ismul dezordonat, c a r e a determinat agravarea boale i .

Un sis tem fiscal special , apl icat cu rigoare, motivat şi jus t i f icat c u azi le şi căminuri pentru copiii găsiţi sau orfani, întreţinute din a c e s t e impozite ch iar în mij locul sa te lor bântuite. O co laborare s t rânsă în t re măsuri le administrat ive, b iser ică şi ş c o a l ă a r complec ta aces t e măsuri . Ch ia r şi ţăranii mai luminaţi, consul taţ i asupra măsuri lor d e impus sunt de acord în a lovi răul la rădăc ină , pentru a demonst ra mulţi mei, c ă averea rnare impune şi datorii mai multe. Dealtfel şi din punct de vedere economic se impun măsuri g rabn ice , f i indcă ţăranul nostru nu se mai s trădueşte în condiţ iuni le actuale d e înmulţ i re s ă - ş i m ă r e a s c ă averea, ci numai s ă o păstreze pe c e a moşteni tă .

D e aci un alt ş i r î n t r eg de rele . F e n o m e n cur ios şi semnificativ, obse rva t de altfel de un ţăran

bătrân, dintr 'un sa t con tamina t : P e măsură c e ies din port cămăş i le , ca t r in ţe le şi ce le la l te ha ine ţărăneşti , ţesute şi lucrate în ca să de ţ ă ­r a n c a noastră, pier şi copiii din sa te le româneşt i .

Aces t ' adevăr a fost confirmat de anche ta noastră. Feme i l e în mul te sa te au î n c e p u t - s ă nu mai cunoască răsboiul , mel i ţa ş i ce le la l te une l te ce - i formau odată preocuparea pr incipală . D a r nu m a t - d a u ajutor nici bărbatului la munca câmpului . In sch imb sunt mai luxoase ş i mândre de ha ine le lor împestr i ţa te , car i nu sunt nici ţ ă răneş t i n ic i d e cucoană .

„Civi l izaţ ia" resfrântă asupra sate lor noastre din metropola B a ­natului, din T i m i ş o a r a cosmopol i tă sau din coloni i le şvăbeş t i , cum ş i c e a impusă de ' guvernele maghiare , e pe , ca le s ă devie fatală pentru ele.

Când î nce r căm să cucer im oraşe le cu suprapopulaţ ia dela ţară, t ragedia sa te lor bănă ţene nu e numai o p rob lemă a Banatu lu i .

Intervenţia statului e rec lamată de interese super ioare . Încadrând considera ţ iuni le expuse şi soluţii le preconizate ma i sus în preocupăr i le factorilor vieţii noastre publ ice c redem c ă vom contr ibui în mod efectiv l a re învierea sa te lor bănă ţene de d e m u l t

. . . P e străzi, prin nisip, prin curţi şi livezi spuză de copi i durdulii , îmbrăca ţ i în frumoasele cămăşuţe româneş te , cu feţele apr inse şi î m ­bujora te de j o c şi sănăta te , , sguduind văzduhul cu gă lăg ia l o r , — în l o c de l iniş tea de moarte, t ăce rea şi t r is teţea de mormânt , cu ca re eşt i pr imit acum yi c e l e mai boga te sa te româneşt i , tr isteţe mări tă şi de pal idi tatea şi cumin ţen ia s ingurat ici lor copii , — rari de tot şi aceş t ia , — ai ţărani lor „bogă tan i " . *" .

TRAIAN B1RĂESCU

64*1 © BCUCluj

Ce fierbe la graniţa Bihorului Ceeace fierbe la graniţa bihoreana, suntem încredinţaţi că fierbe

şi ta graniţele de prin prejur, căci peste tot aeeleaşi elemente se c ioc­nesc, aceeaş atmosferă domneşte. • . v • ' •- •

Sunt mai multe elemente în această fierbere, fiecare având specii şi nuanţe, din ciocnirea cărora nu-i este indiferent, celui ce-şi iubeşte neamul, să ştie ce va rezulta.

Lingurii de aci, dela hotare, sunt de două soiuri:' cei de origine maghiară şi cei „făcuţi", adică înţelegem prin soiul al doilea pe evreii unguri. Aceştia, afară de habotnicii de curând veniţi din Galiţia, în majoritatea lor vorbesc ungureşte, par a simţi ungureşte şi reprezintă opinia publică maghiară, căci au presa în mâna lor. Un element cam dubios, cu bagajele conştinţei totdeauna făcute, pândind par'că mo­mentul de a trece la cel mai tare, dar căruia, ca şi ungurilor de origine, credinţa într'un scurt provizorat al situaţiei, i-a creat o mentalitate specifică. Se schimbă la faţă după cum bate vântul mai tare, dela Bu­cureşti sau dela Buda-Pestâ. Totuş se observă mai multă rezervă şt ceva mai multă statornicie 4a ungurii de sânge, căci aceştia având mai multă speranţă în revenirea trecutului,- lasă pe cei de nuanţă semită

să se manifesteze mai sgomotos. Nu-i puţin lucru când la Tisa tuşeşte Horthy, sau când chiar „dubioşi" de-ai noştri dau semne de şovăife'şi de nemulţumire faţă de,stăpânirea românească.

S'a încercat o apropiere româno-maghiară a intelectualilor; de fapt ea există Tăcută prin categoria aşa zişilor români şi unguri... nedefiniţi. Era însă vorba de o apropiere şi între elementele mai de­finite cercându-se unirea prin ce poate avea a naţiune mai înalt: prin cultură. Zarvă mare, acuzări de trădare de la Buda-Pesta, sondări de conştiinţă şi mai ales sondări de fonduri de către anumită pătură ma­ghiară. Ungurii adevăraţi s'au făcutj perduţi şi şi-au lăsat ariergardă pe ungurii-evrei, cari au mai rămas până când au băgat de seamă că Bucureştii nu trimit nici o încurajare materială. Şi înfrăţirea a rămas deocamdată aici, deşi mulţi unguri ne-o spun în faţă, c ă e i c u cei din vechiul Regat par'că s'ar înţelege mai uşor. Ne fac complimentul că ara fi cu orizonturi mai largi; iar noi le răspundem că chiar dacă fraţii noştri ar avea orizonturi mai strâmte, vina n'ar fi a lor, ci a şcoalei maghiare.

6 4 2 © BCUCluj

/ ' : . ' ; , . • " '••

Români i băşt inaşi , iarăşi cu multe nuanţe, pot fi totuşi deosebi ţ i î n două tabere b ine carac ter iza te : ţărani şi «intelectuali .

Intelectuali i , v ic t ime ale fa'talităţei i s tor ice , au adesea p menta l i ­t a t e pronunţat maghiară; vo rbesc cu mult nesaţ , cum s'ar vorbi i n vechiu l Rega t franceza, l imba maghiară în saloane, în cancelar i i , în l icee şi p e străzi. Sun t însă din fericire, numeroase excepţii , cari îş i dau s eama de vremuri , cari s imt c ă s'au trezit din anes tez ia strâmtei şi formalistei cul tur i streine.

O al tă nuanţă de intelectuali băş t inaş i sunt ace ia despre care s e .poate povesti cu lux de amănunte cum ţ ineau discursuri patr iot ice m a g h i a r e pe vremuri, cum se declarau unguri şi cum duceau ghiozda­nul inspector i lor stăpâni pe atunci. Aceşt i români noi, ca r i uşor a r pu tea fi iar c eace au fost, azi str igă aici şi chiar Ia Bucureş t i . Cei de a c o l o nu-i cunosc , î i cred şi ni-i trimit inspectori , controlori sau c ine ş t i e ce demnitari de ispravă. Aici e o g reşea lă mare a polit icei, c a r e crede, c ă « e l ce c a s c ă gura întâiu a fost martirul^ iar ce i ce t ac ş i - ş i v ă d de lucru acolo unde i-a. aruncat soarta, se perd. E vorba de mer ­c e n a r i şi f ireşte că mercenar i i politici, c a or ice mercenar i , nu pot fi d e c â t cei fără căpătâi .

L a sate, o pătură sănă toasă de ţ ă ran i . l ă sa ţ i în ce l m a i a d â n c în tuner ic , dar care totuşi au sufletul ferit de rugina streină. D a c ă - i pr iveşt i mai de aproape, vezi aceiaş i stofă din care e făcut ţăranul d e pretutindeni.

învăţători puţini de tot, s lab pregătiţi, în şcol i dacă nu tot ­deauna ungureşti, totuşi nu curat romaneşt i . Nu pot fi comparaţ i , decâ t cu rari excepţ i i , cu inimoşii dascăl i din vechiul Rega t şi din restul Ardealului Cunosc o l imbă r o m â n e a s c ă de te doare când o auzi, is tor ia neamului o ştiu din cărţi aprobate de Consiliul dirigent, ca re n 'a văzut că unul din aces te manuale scr is într 'o l imbă scâlc i tă , p ro ­duce un haos în capetele bieţi lor cop i l a ş i* ; .

In sfârşit, al treilea element? ames teca t în fiertură, este a lcătui t dintre cei ce au venit de peste Predeal . Lăsând la o parte pe soldat, ca re ne f ace c ins te şi care a uimit şi pe duşman prin purtarea sa, să privim numai pe ce i civili . Oatn_eni ser ios pregătiţi, spirite vioae, cu o mental i tate c a ­rac ter i s t ic latină, toleranţi şi cu vederi largi, expedit ivi , zeflemişti, ia tă atâtea semne, cari cu drept cuvânt fac pe localnic i să- i c readă uşurei. C ă vor fi şi exemple de necinste , de prostie, de incompentenţă între e i ? dar nu sunt tot atâtea cazuri şi la cei de b a ş t i n ă ? De un lucru î n s ă nu ne putem t n d o i : că elementul aces t a vine dela focarul cura t al românismului ; cu o l imbă, cu un suflet, Cu o credinţă hotărâtă şi conşt ientă . Când aceşt i noui veniţi harnici a u \ ţ i n u t să se manifeste î n frumoasele forme româneşt i ca 'şezători , conferinţe, teatru, loca ln ic i i , fireşte iarăş cu excepţ i i , i-aiî boicotat , i-au ocolit , . dar în s ch imb au umplut şi umplu î n c ă ' s a l a teatrului unguresc, c i t esc gazetele ungureşti si se iau la harţă cu tine când vrei s ă le demonstrezi că literatura, / imba şi trecutul nostru ar putea s ă le facă mai multă cinste . M i - a

*) Vezi Istoria românilor de Cocişiu la capitolul „Mateiu Basarab".

6 4 3 © BCUCluj

fost dat s ă văd o domnişoară plângând de necaz şi apărând super ior i ­ta tea culturei maghiare . E r a o in te lectuală r o m â n ă !

Au avut poate dreptate când aii acuzat pe cei sosiţi din vech iu l ' Rega t că-ş i fac platformă pol i t ică din mişcarea lor. D a r sunt de a tâ tea ori vinovaţi când nu văd că chiar în dosuî polit icei es te suflet mult r o ­mânesc , este isvorul lor f i resc şi în oriee caz s 'ar duce la o fântână mai curată decât a cea la care i-au adăpat foştii lor s tăpâni . Sun t de atâtea ori vinovaţi când acuma, având cerul românesc deschis , . l imba românească a ş a cum trebue, s imţirea românească l iberă, să s e î n c ă p ă ­ţâneze a se înch ina unor ceruri înourate de vreme, să savureze o l imbă care nu este a lor şi poate nici atât de dulce, şi mai a les s ă nu î n ­drăznească a simţi aşa cum au simţit martirii neamului în vremuri n e ­sigure, nu hotărî te c a ce le de azi.

S ă ba tă dar vânt - mai puternic românesc , vânt curat, aducător de v a l o r i ; poate va purta cu el mai multă î n c r e d e r e ; poate nu ne -am mai privi pe părţi le noastre urâte, ci ni le-am căuta pe ce le frumoase.

S ă nu se mai răstoarne nici s c a r a valorilor, încura jându-se m e ­diocrităţi , fie locale, fie ^iin vechiul Regat, căc i vremurile cer valori, cât m a i ' m a r i , măsurate nu după lista a legător i lor ce aduce f iecare, nu după gura pe care o face şi pe care o făcea cu acelaş i s u c c e s şi în vremea ungurilor.

Azi se dă o nouă luptă, lupta a două culturi, căci pentru . lupta armelor suntem asiguraţi. Datori suntem să punem în frunte, c a l a or ice luptă, pe cei mai de. seamă, pe cei mai convinşi .

Vom grăbi poate l impezirea vremurilor şi vom triumfa şi în lupta suf le tească.

GEORGE BOTA

Din partea unui inimos profesor stabilit la Oradea-Mare primim acest articol despre stările dela graniţa Bihorului, pe care-1 publicăm aci, cu toate observările poate prea aspre, pe cari le cuprinde. E în orice caz, o contribuţie interesantă fa clarificarea unei epoci de tranziţie, pe care o dorim cât mai scurtă.

644 © BCUCluj

România şi Politica externă — Opera tratatelor de pace, singura garanţie a nouilor

orânduiri europene. —

D e câte ori . s'a vorbit de o pol i t ică a „apărări i t ratatelor de p a c e ' % . nu au lipsit cri t ici violente la adresa operei săvârşi te în 1 9 1 9 la Par i s . / M a i mult chiar, minţi l umina te au a runca t în ba lan ţa judecăţ i i , a rgu­mente puternice împotr iva multiplelor erori săvârş i te l a Versa i l les , la. Sa in t Germain şi la Tr ianon . E r a mai mult decât o s implă con t roversa asupra operei în s ine, în di lema născută din / c i o c n i r e a construcţ iunei pol i t ice şi e conomice cu reali tatea. E r a toată ex is ten ţa ei pusă în j o c .

Vor putea trăi popoare le lumei vechi în formele poli t ice datori te unei noui întocmiri teritoriale ? —

V a putea Europa s ă s e r id ice din ruina e c o n o m i c ă în c a r e c l au^ zele tratatelor au aruncat-o , după urgia războiu lu i?

Astfel, pe nesimţi te aproape, trecutul revenea ameninţător . Cei car i trăiau în amint i rea şi în dorul lui, îl p l imbau pe "dinaintea oa~ meni lor apăsaţ i de toată povara unor împrejurări neobic inui t de grele . U n a câ te una, mari le înfăptuiri a le păci i erau lovite de ostracizmul profeţilor târzii ai unei lumi apuse. U n a câte u n a r a c e s t e înfăptuiri, t recând prin lupa lor, erau deformate spre a fi arătate apoi drept cauze a le răului. Nimic din c e î a c e se făcuse nu era b u n ; un vânt d e distrugere »ufla puternic . S ă m â n ţ a nimiciri i era zvârli tă astfel pe o -gorul roditor al suferinţei ş i - a l dezamăgir i i . Cum oare nu avea s ă î n ­co l ţească , când după patru ani de război, ş i după c inc i ani de pace^ suferinţa ş i dezamăgirea s tăpâneau î n c ă pe t o ţ i ? intre învingători şi învinş i ele nu însemnau decâ t mici deosebir i . C e uşor era, în ase-i

645 © BCUCluj

menea condiţivini, a se crea o atmosferă duşmănoasă unei opere de pace, din binefacerile căreia popoarele încă nu se împărtăşeau...

Erau prea paţini aceia cari căutau mai departe cauzele adevărate ale răului. A judeca o epocă în complexul ei, şi a discerne punctul

t.adevărat de plecare al unei*mari prefaceri, nu es te , un lucru uşor. Cu atât mai grea este încercarea de a /însemna înrâurirea faptelor între ele, şi de a preciza cât de-adânc în trecut trebuie să căutăm originea unui fenomen, în faţa căruia noi ne găsim azi.

Este aceasta o mare problemă, pe care o vor avea de dezlegat istoricii, sociologii şi economiştii de mâine. Datoria contimporanilor este însă să nu se lase seduşi de ̂ aparenţe înşelătoare. Fiecare om e dator să privească lucrurile în întregul lor şi să nu judece numai ceiace vede aproape de-el. Fragmentele pot rar îngădui cuiva să în­ţeleagă o operă; cum am putea nor oare cuprinde marele rost al păcii din 1919, privind numai anume manifestaţiuni vremelnice sau aspecte trunchiate ale unei întocmiri pe care încă nu a desăvârşit-o?

Să nu ne mişcăm prea mult în faţa valului de acuzaţîuni care ar vrea să acopere' lumea cea nouă a-tratatelor de pace. Sunt fireşte multe imperfecţiuni, dar nimic omenesc nu poate fi deasupra oricărei critici. -

Criticele însă cele mai multe, sunt nu numai imperfecte dar ne­drepte şi pătimaşe. In dosul lor, e foarte uşor de descoperit aceaşi tendinţă de distrugere a unor elemente naufragiate din trecut.

Spun unii de pildă că Polonia e o ficţiune politică, nu numai incapabilă de a trăi, ci chiar primejdioasă pentru pacea Europei. Alţii aplică aceiaşi reţetă Ceho-Slovaciei sau Şerbi el . mărite. Destui, în A-pus mai ales, cojisideră România de azi, ca un stat primitiv în care pe nedrept s'au înglobat populaţiuni mai civilizate şi mai înaintate po­liticeşte. Astfel împotriva tuturor celor cari au născut şi s'au întregit în dauna potentaţilor de ieri, se aruncă ocara şi .îndoiala.

In domeniul clauzelor economice ale păcii lupta e tot atât de pătimaşe şi de aprinsă. Pe acolo au început adversarii ofensiva lor ; pe terenul acesta şi-au încercat ei primele arme. In criza economică care a urmat războiului ei nu vor să vadă rezultatul firesc al celei mai mari zguduiri pe care a cunoscut-o-istoria universală, a cinci ani, de luptă în care toată producţia şi toată sforţarea Europei era îndrep­tată numai spre o operă de distrugere. Ei învinovăţesc politica de re-paraţiuni dela Versailles de a fi adus Ia această prăbuşire catastrofală a Germaniei învinse. '

Ce este oare războiul economic din Ruhr,. dacă nu materializarea din partea Germaniei a acestei campanii împotriva păcii ?

Şi totuş, tratatele din 1919 consfinţesc o nouă şi dreaptă stare .de lucruri. Pe de-asupra imperfecţiunilor inevitabile, ele dau lumei vechi o împărţire politică, care apropie statul de naţiune, hotarul po­litie de hotarul etnic. El lasă se subsiste mici şi sporadice probleme minoritare, dar rezolvă cele mai grele probleme de naţionalităţi dând

6 4 6 © BCUCluj

majorităţilor drepturile ce li se cuvin, şi jertfind anumite organizme internaţionale, adevărate rămăşiţe anacronice ale unui trecut feodal.

In lumea orândurilor economice aceste tratate încearcă să împăr-ţească povara operei de reconstrucţie, după adevărată puterfe a s ta­telor, şi după partea de vină pe care o au în nimicirea săvârşită.

Aşa cum sunt; aceste tratate realizează maximul de dreptate ce-se putea obţine. Ele constiţuesc fundamentul juridic al unei lumi noui.

' ' R o m â n i a trebuie să facă o politică de^ executare integrală şi de apărare necondiţionată a Păcii din 1919. In această politică ea trebuie sdyie călăuzită de două principii: de, acela, că. putereq morală pentru o ţară naşte din. dreptul ei, şi acest drept naşte din recunoaşterea kir în tratatele internaţionale; şi de acela, că orice drept consfinţit înţr'un tratat, trebue apărat cu dreptul forţei pentrucă tratatul să nu devîf un petec de hârtie.

In această simplă anunţare a două principii simple în aparenţă, stă. şi dezlegarea unei politice..,.

Dacă este uşor a formula o politică, este însă mult mai greu, a o transpune în lumea realităţilor. Atâţia* factori in ponderabili, atâtea elemente noui, intervin" la fiecare ceas, încâ t de multe ori din cidcnirea" ideii cu viaţa, nasc situaţiuni neaşteptate, în faţa cărora se cere o atitudine nouă. ,

Trebuie însă să există o linie dreaptă, pe care să o urmeze po­litica internaţională a unui stat. Elasticitatea mijloacelor trebuie să com-plecteze rigiditatea unor principii. Numai în însoţirea aceasta se poate găsi forţa de a cârmi corabia ţării pe-valurile adesea primejdioase şr între stâncile ameninţătoare ale istoriei. \ . ~

Legănd politica externă a României, de apărarea tratatelor cart cdnfinţesc noul „statu-quou pe continent, se creidzăprin forţa lucrurilor un raport de solidaritate cu toţi aceia cari urmăresc acelaşi scop. Şi tot prin forţa lucrurilor, de partea cealaltă a baricadei, se aşează în lu­mina intereselor potrivnice, toţi aceia cari lucrează pentru un viitor asemănător trecutului de ieri. Ceeace ne apropie de unii dupăcum ne desparte de ceilalţi .este nu nurirai o controversă politică; mai mult decât aceasta, o concepţiune deosebită asupra rostului şi a drepturilor naţiunilor, înseamnă un diferend de veacuri.

State cari aşează la fundamentul raţiunei lor de a fi, unitatea na­ţională, şi cari leagă naţiunea de entitate politică cu aceia de entitate etnică, se găsesc prin aceasta chiar în calea acelor state cari urmăresc o dominaţiutie politică sau economică, în afară de hotarele lor. Impe­rialism politic şi imperialism economic sunt formele cari se împereche­ază pentru a însemna în fond o aceiaşi ideie. In înţelesul acesta o politică de „Drang nach Osten" a Germaniei de ieri nu se deose­beşte mult de politica de azi a Reieh-ului, care urmăreşte o lentă dar sigură înfliltrare economică, vprin ajutorul schimbului său scăzut, pe

6 4 7 © BCUCluj

pieţele Orientului. Ş i tot aşa, programuj pol i t ic al unui Petru cel Mare , nu diferă mult de tendinţele de hegemonie asupra Măre i Negre, a s ­cunse de diplomaţia bolşevică , sub aparenţa ficţiunei k e m â l i s t e

Ş i astfel trecutul î n c e a r c ă să impieteze asupra viitorului. P r o c e ­sul is tor ic înt re naţ iunea română, şi îndoita presiune rusă la răsărit , ge rmano-magh ia ră la apus, a fost j u d e c a t şi câş t iga t în faţa t r ibuna­lului dela Par is , în 1 9 1 9 .

Sen t in ţa aceas tă e î n să a taca tă cu un recurs . T impul ' e mare le judecător , ca re se va rosti asupra va loare i şi existenţei ei. Mai e t ievoie s ă î n semnăm datoria gşne'raţiunei n o a s t r e . . . ?

Rus ia t rece astăzi printr 'o criză uriaşă, ca re consumă pentru o j u m ă ­tate de v e a c toate forţele ei, într 'o luptă nimici toare şi sterilă. Mâirţe însă , R u s i a va fi din nou în p ic ioare . Renăscută , va cere cu energie locu l ei în soborul puteri lor lumii. Or ica re va fi forma ei de guvernă­mânt, ea va avea^conş t i in ţa forţei sale , şi, în mod firesc va înce rca să recâş t ige t impul pierdut. După mari le prăbuşiri urmează totdeauna o îno i re de energii şi de sforţări.

F luxul lumei ' ruseşti se va termina curând." Ce i ace era de zmuls, s 'a zmuls, c e i ace era de rectif icat s'a săvârşit , în dauna unităţii s a l e ^ ter i tor iale . Refluxul va î ncepe însă mai curând sau mai târziu. Revo -* luţia rusească nu a avut-avântul creator al revoluţiei f r anceze ; ea nu a dat mari biruinţe mili tare, ş i nu a c r e a t un Bonapar t e . î n semnează a c e a s t a că revoluţ ia rusească se va resemna mereu la aceas tă pa s i ­vitate p o l i t i c ă ?

Un scriitor francez a numit bolşevizmul „un val asiatic". Acest val a cucerit şi a răsturnat totul in calea lui. Pentru a putea însă pă­trunde în conştiinţa maselor, pentru a putea primi ceva din sufletul milioanelor de mojici, pentru^ a evolua sub influenţa sufletului acesta mistic şi domol, pentru a desăvârşi în adevăr o viaţă noufl naţională p socială, trebue timp, mult timp. Oricât de jdepărtată sau de apro­piată ar fi această evoluţieviaţă politică de mâine de prima formulă a botfevizmului comunist ea va avea ca punct central ideia naţională.

Ş i astfel Rusia , va regăsi ace iaş i forţă d inamică a imper ia l i smu­lui s lav, ch iar după rad ica la prefacere pe ca re o v a fi suferit. Nu es te oa re în a c e a s t a ceva care depăşeş te e lemente le pe c a r i , damenii , fie ei is torici , fie ei sociologi , fie ei s impli i cronicar i , le pot c las i f ica şi a n a l i z a ? Nu este ceva, care legat de soar ta popoarelor , le îndrumă pe c a l e a istoriei , cu puterea unui d e s t i n ? Nu es te oare în c iocn i r ea a -c e a s t a a lumei slave, porni tă înspre apus, şi a lumei ge rmane t inzând mereu spre răsărit, mai mult decâ t o c o i n c i d e n ţ ă ? Ş i nu este, în a -şezarea naţ iunei româneşti , la înc ruc i şa rea aces to r drumuri potr ivnice, în t re apus si orient, în t re miază-noapte şi între măr i le de la miază-zi, creaţ iunea fericită a unui e lement de echi l ibru şi a unui zid despăr ­ţitor, necesa r păci i E u r o p e i ?

648 © BCUCluj

R u s i a d e azi, nu este decât avantgarda Rusiei de mâine . Politica, lui Cicerin la Lausanne şi Genova , a , p u s în lumină aces t adevăr. NU mic din revendicăr i le Imperiului ţarist nu a fost uitat. Marea neagră şi S t râmtor i le sunt pentru M o s c o v a tot atât de in te resante cum erau. eri pentru Pe t e r sbu rg . T o a t ă î n c e r c a r e a rusească de a întări o Turc ie kemal is tă la Bosfor , ş i de a în lă tura or ice rivalitate europeană în M a ­rea neagră a dezvăli t forul adevăra t al poli t icei ruseşti . Turc ia , c l ient docil şi s lab , putea or icând fi adus ia ascul tare sau izgonit din dru­mul Rusie i . Cu Europa era mai greu. Nimic mai f i resc deci , decât de a ajuta o T u r c i e s l a b ă împotriva unor puteri pr imejdioase pentru viitor. Ş i astfel is tor ia s e r e p e t ă . . .

B a s a r a b i a prin ea însăş i , nu î n s e a m n ă toată în t inderea prim.eK diei ruseşt i p e n t r u România . P e . d e - a s u p r a ei, tendinţa genera lă a va-» lului s lav din răsăr i t ca re d inco lo de hotarele româneşt i cau tă s ă în^ t indă mâna ce lor la l te fronturi s lave din centrul Europei sp re o d o m n naţiune; pol i t ică şi e c o n o m i c ă în t insă până în Medi terană, c rează o prăpast ie , ca re ne va despărţ i to tdeauna de mari i noştri vec in i .

Adevărul aces t a t rebuie s ă fie c e a dintâi preocupare a pol i t icei noas t re externe . Paris; 14 Mai 1923. ~ V. N. P.

6 4 9

© BCUCluj

Cronica politică

Org ia „pertractări lor" reîncepe.. .

Iată epilogul violentei şi inutilei campanii de răsturnare împotriva guvernului liberal. Incă-qdată, dnii Cicio Pop şi Mihai Popovici s'au aşezat la sfat cu dnii dr. Lupu şi I. Mihalache pentru a discuta asupra unei noui perioade de colaborare. Orgia „pertractărilor" reîncepe... In casele dlui Vaida dela Cluj, de-asupra cunoscutului

său magazin de automobile, în sălile spaţioase dela „Majestic", în camerile hote­lului „Astoria", în vagonul de dormit al trenului Bucureşti—Oradia Mare> la res­taurantul excelentului maior Mura, pretutindeni unde, delegaţii partidului ţărănesc se pot întinde la vorbă cu exponenţii comitetului de o sută, — se pun la cale -viitoare tovărăşii, se pipăie, tot felul de presupuneri, şe etalează o serie nesfârşită de condiţii. D. Iuliu Maniu a câştigat de mult o adevărată virtuozitate în realiza­rea acestor infinite varjante de gimnastică a tratativelor. Fostul învăţător dela To--poloveni începe şi el să se" deprindă..

Rubrica reportajului bi-cbtidian (sunt ediţii-de dimineaţă şi sunt ediţii de seară) şi-a luat din nou sarcina să ţie în curent publicul cetitor, cu toâîe peripe­ţiile nesecatei târguieli. Se zice că cele două-partide de opoziţie se joacă iar de-a Jbaba-oarbă, în jurul unui „prelimina» de acord", sortit gsă stabilească obligaţii reciproce în cazul în c a r e , - - cine ştie ce se poate întâmpla? — d. Sever Dan sau d. Ion Buzdugan ar fi însărcinaţi cu alcătuirea viitoarei liste ministeriale.

Nu credem însă, că tribulaţiile partidului niţjonal ile-alungul cluburilor po­litice din Capitală mâi pot să impresioneze opinia noastră publică. Emoţiile repe­tate îşi pierd din intensitatea lor şi sfârşesc prin a.plictisi. In cazul special al adversarilor noştri din fostul.Consiliu dingenf, nu mai poate fi nicio surpriză. E un fapt care vorbeşte dela sine. Nu există în România-întregită, un singur

-partid, cu care, d-nii Iuliu Maniu şi Alexandrii Vaida să nu fi stat la tocmeală -pentru un aranjament de dulce colaborare. Era să zicem: afară de partidul socia­list, darne-am adus repede aminte de vremea când d-nii Jumanca şi Flueraş erau instalaţi ca „şefi de resort" în memorabilul guvern dela Sibiu. întocmai ca un monstruos automat, cu zeci de mâini întinse in toate părţile, aşa zisul partid na­ţional s'a tărât spre -4oate posibilităţile de împreunare. .

Descinzând la Bucureşti după primele alegeri generale din 1919, dictatorii

6 5 0

© BCUCluj

* de-atunci ai Ardealului, au intrat in Cameră alături de d. N. lorga, şi au guvernat, prost, împreună cu'd. Ion Mihalache, după ce se angajase să, fuzioneze c& d. general Averescu, celdintâi ministru de interne al guvernului Vaida. „Blocul* în­chegat în Parlamentul dela Ateneul român s'a desfăcut însă: repede. Izolat şi ză­păcit, partidul naţional neştiind încotro s'o apuce,: spre d. lorga «au spre d. C. Stere, s'a pomenit în conversase cu . . . partidul liberal. D. Ion I. Brătianu a isto­risit nu demult, într'o consfătuire a majorităţilor, peripeţiile acelor negocieri, car* s'au întrerupt pe o înaltă temă de principii şi de moralitate. Cete două părţi nu s'au înţeles asupra repartizărei mandatelor de deputat din Ardeal, şi asupra distri-buirei portofoliilor ministeriale. Mandate, portofolii, e un întreg program^ politic, dela care nu se poate abzice uşor. Deci partidul naţional.s'a ţinut dârz şi s'a ho--tărât să încerce un alt drum. A bătut din nou la uşa d-lui general Averescu, pror punând fuziunea celor două partide tntr'unul singur, purtând numele de: partidul naţional al poporului. Şi acest capitol, astăzi definitiv încheiat, a fost^jine lămurit la vremea sa prin destăinuirile d-lui C. Argetoianu. Am reamintit pe scurt acest lung itinerar al nestatorniciei, pentru a ilustra ţncă odată, capitalul cu care ad­versarii noştri ireductibili se prezintă iarăş la prasnieul „pertractărilor".

Povestea aceasta, cam încurcată, desvăluieşte însă şl o caracteristică stare psihologică. Partidul naţional n'a încetat un moment să mărturisească o persistentă nevoe organică de a-şi câştiga un punct de reazăm în vechiul Regat! Simţind că-poziţia sa politică pe întindeîea României-întregite*«ste condamnată la un perma­nent dezechilibru din pricina caracterului său provincial, grtfparea dlor Vaida-Ma-niu se trudeşte de patru ani să poată pune un picior şi dincolo de Carpaţi.

Când a vestit celebra sa contopire cu foştii amici ai regretului Tache Io-nescu, comitetul de-o sută dela Cluj avea aerul să spună câ a sfărâmat cătuşele regionale care-1 strângeau, şi că de-acum, realizând cadrele unui partid unitar, poate lua răspunderea cârmuirei, fără să mai aibă nevoie de alţi aliaţi. Elanul de ­mocratic al dlui Mihail Cantacuzino, fiul Nababului, şi experienţa de guvernare a dlui Chiriţă ^Vasilescu din „culoarea de albastru", păreau de ajuns.

N'a fost însă aşa. Dnii Vaida-Maniu simt foarte bine că, politiceşte, sunt mult mai părăsiţi, şi mai urgisiţi azi, decât acum patru ani. Goana după o tovă­răşie care să aducă cu ea talisma,nul râvnit al puterei ia înfăţişarea unei raţiun* de existenţă. Este partidul ţărănist mântuitorul mult'aşteptat ?

Ne îndoim. D. Iuliu Maniu a declarat acum câteva zile unui ziarist, că ir* viitor nu se mal poate concepe o guvernare fără colaborarea partidului naţional, E tocmai dimpotrivă. Evenimentele au arătat că partidul naţional nu mai e îr* stare să culeagă niciov colaborare pentru a guverna —

ION BALINT

* *

6 5 1 © BCUCluj

Z E T A R I M A T Ă

Muma cokimbacă

Ce de nenorociri pe ţară Căzură, zău, dela o vreme!

'Guvernul e o grea povară, Şi lumea-l umple de blesteme, Sărmanul leu, mereu descreşte, l-au luat 'nainte şi dinarii, Intr'ana viaţa se scumpeşte, Şi grevă fac funcţionarii... La fel, la Universitate Studenţii trişti, nu vin la cursuri,— Şi.vai! e o calamitate Când ţine Branişte discursuri...

Dar, caşi cum n'ar fi de-ajuns Mizeria ce ne chinuieşte, O nouă spaimă ne-a pătruns, Ln alt pericol ne pândeşte. Se spune că dinspre vidin Porneşte 'ncoace o Jivină, Hidoasă, plină de venin, Neiertătoare şi haină; Ea vrea să treacă prin Predeal, Ravagii groasnice să facă In mult iubitul nost Ardeal:— îl zice musca columbacă !

652 © BCUCluj

Noi cunoşteam însă demult Urâta speţă de insectă, , , " Căci, în barbarul ei tumult Ne-a dat politica infectă O ceată 'ntreagă de ţânţari, _ Atâtea muşte cotumbace, De severdani flămânzi şi mari, Dobreşti ucigători, cu ace, De popi din Gherla, urlători, Cu gesturi revoluţionare, Boili, savanţi îngrozitori,— Tot vietăţi parazitare !

Ca o legiune diavolească, Sau aşternut în stoluri grele, Şi foamea vrând să-şi potolească Lui Rent ier i-au intrai subt... piele. Au atacat îa urmă Jeii" Lui Marmorosch şi Adolf Stern, Şi-au T&bărăt, viteji ca smeîi, Pe-un porc domestic din guvern. Azi ţinta lor supremă este, (Aşa le-a spus Maniu-Profetul) O vacă grasă ca 'n poveste, Cu ţâţe sptihdide: B u g e t u l !

Noi însă nu ne temem, nene, Nici de insecta din Vidin, Şi nici de muştele-ardetene, Ori cât ar fabrica venin. Avem puternice motive Să afirmăm că ta le-quale Sunt pentru noi inofensive: Atacă numai animale! Deci, pot să rătăcească 'n lume Şi pot să facă alte crime, Noi le-am gonit demult, cu glume, Şi le stârpim aici, în rime...

VASILE VETERINARUL

653 © BCUCluj

Conflictul universitar s'a aplanat! * — Insfârşit, guvernul se poate felicita

că a „rezolvat" conflictul universitar. Căminurile studenţeşti au fost închise; urgisiţii lor locatari au fost aruncaţi, cu bagaje cu tot, de-a dreptul în stradă: Pe coridoarele Universităţei a fost aşezată armata, ca pe la întruni­rile unde strigă revoluţie popa' Man dela Gherla. Cursurile, prin urmare, urmează . . . fără auditoriu.

Nici nu se putea o deslegare mai fericită a situaţiei. Studenţimea care a cerut înmulţirea căminurilor.-se po­meneşte cu geamantanul la spinare, în căutarea unui azil mai primitor. Ea a râvrijt să fie apărată împotriva su-periorităţei numerice a străinilor în Facultăţi, şi acestea funcţionează a-cum numai pentru străini. A crezut că poate culege bunăvoinţă pentru mize­riile ei, şi i s'au dat baionete. . .

Înţelegem uşor bucuria dlui Albert Honigman în faţa acestor drastice mă­suri, destinate să apeie prestigiul ci­vilizaţiei româneşti în ochii bancheri­lor dela New-York. Cultura a reputat un nobil triumf şi „huliganii" cum le zice aşa de veninos Lupta, -au fost înfrânţi. , ^

Sunt însă şi alţii, cari nu se bu­cură. Sunt părinţii acestor copii tri­mişi brutal « c a s ă şi sunt, pe lângă ei, toţi oamenii de inimă adânc în­grijoraţi în faţa acestei dureroase în­curcături, care pare că nu ne mai la«ă nici o ieşire onorabilă. Acestora să li se îngăduie legitima părere de rău că lucrurile au fost lăsate să ajungă aci.

Mişcarea tinerească dela Universitate a fost tratată, pe rând, cu dispreţ,-cu indiferenţă şi cu asprime, niciodată cu înţelegerea la care avea dreptul să năzuiască.

Acum, ce crede guvernul că se va întâmpla? Căminurile evacuate, sălile: de cursuri pustii, — nu mai rămâne decât o consecinţă: închiderea Uni­versităţilor. Un an a fost iremediabili pierdut."Vacanţa va veni cu dezolanta ei acalmie, la sfârşitul unui an petre­cut în sbuciumări ^i incidente întristăm toare. Şi pe urmă? .

Q învolburată fierbere morală a fost reprimată cu metode poliţieneşti. Cine: crede însă, că ecoul ei nu va fi pur­tat mai departe îşi face o iluzie de ipistat mărginit." Problema rămâne deschisă, petitrucă ea e încă unul din aspectele tulburătoare ale ideei naţio­nale,, care îşi cere drepturile ei or­ganice în sufletul generaţiei de astăzi. Pricep conducătorii ţărei acest elemen­tar adevăr?

Şaguna supărat. D. Ion Lupaş, dis­tinsul profesor dela Universitatea din. Cluj, aducându-şi aminte că mai face parte şi' din comitetul de o sută al partidului naţional, s'a crezut dator s ă reabiliteze cu autoritatea sa ştiinţifică memoria (nu tocmai imaculată) a ră­posatului Consiliu dirigent. Iată pen-truce, într'o bună zi, s'a încumetat să decreteze la o recentă întrunire pu­blică, din Craiova, Dorohoi sau Ti ­mişoara nu ne aducem bine aminte, că fostul sinedriu dela Sibiiu a fost cel mai ideal guvern care a existat

654 © BCUCluj

vreodată. Să te ferească Dumnezeu de îstoricir cu memoria scurtă ! D. Lupaş a uitat, pe semne, epoca permisurilor •şi a comisarilor de alimentaţie, nu mar ştie nimic de micile afaceri cu. sodă, cu sare şi cu spirt, dar mai ales, •trage cu buretele unei indulgente li­rice peste şedinţa memorabilă in care, împotriva voinţei d-hii Iuliu Maniiţ, însuş partidul naţional a hotărît des­fiinţarea impopularului organ executiv, copleşit de nemulţumiri declarate şi <le zdrobitoare învinuiri de necinste. Nu mai e un secret pentru nimeni,

^dintre câţi au trăit atunci îh Ardeal, «reputaţia meritată pe care reuşise să

(fşi-o câştige Consiliul dirigent, şi pe urma căreia s'a năruit subt oprobiul public. Dacă aceasta se poate chema, o guvernare ideală, — noi nu mai avem nimic de zis.

Mai are ceva de zis însă, nemuri­torul Şaguna. Marele reformator al t>isericei ortodoxe, a cărui monografie a scris-o apologetul Consiliului di-Tigent e foarte supărat în mormântul său dela Răşinari: - 7 - „Dstcă aşa face fostul protopop dela Selişte istoricul cârmuirei lui Iuliu Maniu; n'o să mai creadă' nimeni, nimic, din tot, ce-a scris despre mine!"

Şi noi respectăm supărările legitime.... Un „apendice" periculos! Tot nu

s'a isprăvit încă gălăgia trivială, pe care trâmbiţaşii partidului naţional (d. Ion Agârbiceanu din Cluj şi d. Leo-nard Paukerow din Lemberg) au ri­dicat-o în jurul liniştitei comemorărei^ deia Băseşti. Nu ştim pentruce, ani­versarea morţei regretatului badea Gheorghe a fost încă un prilej pen-truca, într'o dulce armonie de senti­mente Patria şi Lupta să repeadă un nou torent de insulte asupra d-lui Oc­tavian Gofa. Iat-o pe cea mai proas­pătă : directorul Ţârei Noastre e tratat ca un „apendice" al partidului liberal!

Caşi cum d. Goga ar incasă pe ne­

muncite tantieme grase dela „Banca, românească", şi nu d. Vasile Goîdiş; caşi cum d. Goga s'ar fi ospătat zilnic la d. Al. Constantinescu, nu d. Ciceo Pop; caşi cum d. Goga, însfâr-şit, ar fi tratat colaborarea cu d. IoartTC Brătianu, nu d. Iuliu Mariiu.... Dar, ce să mai lungim vorba, am renunţat de­mult să facem apel Ia bună-credinţa adversarilor noştri. Nu ne-a plăcut niciodată să predicăm în pustiu.

O singură observaţie avem de făcut, o observaţie de ordin medical. Dacă d. Octavian Goga nu e decât ,un apendice, putem să anunţăm de pe acum grozava boală care va curma zilele partidului naţional. Sărmanul comitet de-o sută, va muri d e . . . . . apendicită! -

Legăturile ceho-române. La Cluj s'au pus deunăzi temeliile unei „So­cietăţi cfehckromâne", a cărei'năzuinţă va fi cultivarea apropierei tot niai strânse între cele două ţări amîee. Co­mitetul nouei asociaţii, al cărei vice­preşedinte a fost ales prietenul şi co­laboratorul nostru d. Octavian Prie, făgăduieşte o bogată activitate în a-ceastă direcţie. \ '.

O ştire care ne soseşte din Ceho­slovacia, vine să se alăture în aceeaş ordine de idei. In cursul lunei trecute domnişoara dr. Jindra Flajuhanova o însufleţită cehoslovacă cu sentimente filoromâneşti, a ţinut la Universitatea din Bratislava un curs despre „litera­tura română de după război" în faţa unui numeros public din toate stra­turile sociale. x

însemnăm acest mărunt eveniment cultural ca un augur de o mare im­portanţă pentru prietenia politică dintre noi şi cehoslovaci, ca şi pentru pro­paganda literaturei româneşti în stră­inătate. Şi credem că utf gest asemă­nător, pentru cunoaşterea culturei na­ţionale a cehilor şi a slovacilor ar fi binevenit la una din Universităţile

6 5 5

© BCUCluj

noastre, — din nefericire baricadate astăzi cu soldaţi subt arme.

Vajda, Rădici şi Hinka. Această îm­perechere de nume nu e a noastră. Niciodată nu ne-am folosit de aseme­nea mijloace pentru a ne compromite adversarii. . Aproprierea între cei trei reprezentant ai „curentelor separa­tiste" din România, Iugoslavia şi Ceho­slovacia, o face Pester Lloyd din Bu­dapesta. Iată ce scrie ziarul maghiar, redactat în nemţeşte, în numărul său dela 27 Aprilie cor. :

— „In ultimul nostru număr de seară era un raportaj dela Timişoara, despre o adunare poporală de curând ţinută a partidului naţional român, în decursul căreia Alexandru Vajda a declarat pe faţă că acum românilor le merge cu mult mai rău ca sub Ma-ckensen şi subt Tisza.

„De aceea, partidul naţional-român, care cuprinde toată populaţia Ardea­lului şi a Banatului pretinde an de an şi zi de zi autonomia deplină pentru teritoriul lor."

Şi Pester Lloyd închee: —„Astfel acest trio Rad i ci.Vajda.Hl inka,

simbolizează absurdul ce s'a întrupat fn tratatul dela Trianon. Cine vrea să cunoască cum se prezintă în realitate opera de eliberare intenţionată prin pacea dela Trianon, nu trebuie decât să asculte cuvintele de nemulţumire clocotitoare pe cari aceşti bărbaţi le strigă din când în când în auzul lumei întregi."

Fostul prim-ministru Alexandru Vajda poate să fie deci mulţumit. In primul rând de tovărăşia sa cu republicanul Rădici şi renegatul Hlinka. In al doi­lea rând, de răsunetul pe care-1 au discursurile sale dincolo de hotar. Fie­

care vorbă pe care o spune, la necaz, împotriva unirei cu vechiul Regat, se înregistrează cu sfinţenie la... Buda­pesta.

E un trist succes, — dar nu se poate tăgădui, e un succes.

O anchetă în Palestina. Ziarul Presa ne anunţă că a întreprins o mare anchetă în Palestina şi că va publica în curând o serie de articole de un interes „ex­traordinar", datorite dlui Adon Abra-ham Cahane. Cetitorii Presei vor avea prilejul să afle astfel „cum se clădeşte o ţară" şi vor lua cunoştiinţă despre-„situaţia economică" din biblica patrie-a fiilor lui Israel. Mulţi dintre verii şS-cumnaţii dlui Emil D. Fagure se găsesc\ demult acolo, luptându-se cu toate greu­tăţile începutului. (Intre altele, se vor­beşte despre o mare mişcare la Acade­mia de comerţ din Iaffa, unde se cere-introducerea unui numerus clausus faţă» de creştini). După propaganda pe care-au început-o gazetele „independente" din Capitală, s'ar putea presupune că chiar d-nii Albert Honigman, Leonardi Paukerow şi Iacob Rozenthal sunt dis­puşi să-şi mute bagajele profesionale-şi convingerile democrate tocmai pe malurile Iordanului.

Mărturisim cu toată cruzimea since­ritate! noastre, că o asemenea revenire la matcă nu ne-ar stoarce nici o la­crimă. Dimpotrivă, ne surprindem o meschină şi cinică mişcare de satis­facţie. Favoriţii noştri din partidul na­ţional uîar mai avea o pţesă atât de favorabilă la Bucureşti!...

Tocmai această împrejurare ne face să credem însă, că d. Iuliu Maniu va depune mari stăruinţe, şi redacţia Presei nu se va mai expatriâ.

Ar fi şi păcat!

6 5 6

© BCUCluj