Observatorul militar18CULTURĂ

Nr. 43 / 4 – 10 noiembrie 2015

Exprimarea politică a scriitorilor „se apropie mai re-pede de literatură”, întrucât, în comparaţie cu tex-tele diurne ale politicienilor, este „mai vie şi mai

corectă”. În ea, „cugetarea se urzeşte mai concret şi mai frumos”. „Bărbatului politic de obicinuit calibru” cu „voca-bular îndeajuns de complicat şi aşa, de 200 de cuvinte banalizate, tocite de-o unică şi aceeaş accepţie compila-te din lectura ziarelor; [şi] cu 65 de cuvinte din [cele] 200, [aparţinând] verbului «este», în diversele-i forme, mai mult sau mai puţin conjugate”, literatura îi apare incom-patibilă cu politica: „Culoarea, temperatura şi activitatea cuvântului rostit şi mai cu seamă scris constituiesc, în ochii unui politicastru steril, condiţiunile de clasificare ca inapt a unui individ” „(Tudor Arghezi, „Scriitorul la condu-cerea statului”, în „Ţara noastră”, anul VII, nr. 21-22, 30 mai 1926, pp. 593-596, documente.bcucluj.ro).

Textele politice elaborate de scriitori se disting în-deosebi prin amploarea şi varietatea lexicului. În prima parte a secolului trecut, în articolele publicate de Tudor Arghezi şi Octavian Goga, apărea un termen cu care uti-lizatorii, în loc să împingă severitatea în preajma ofensei, o ridicau în proximitatea ironiei: „Adeseori se întâmplă ca artiştii să fie violentaţi pentru o lipsă oarecare de talent, deşi e sigur că fiece artist, oricât de neînsemnat, tot re-prezintă mai mult şi mai bine superioritatea omeneas-că asupra unui politicastru […]” (T. Ar. [Tudor Arghezi], „Pictorul Dărăscu”, în „Seara”, nr. 1.174 din 25 aprilie 1913, .crispedia.ro); „politicastru mărunt, fără program şi fără linie, imoral în măruntaiele lui”.(Octavian Goga, „Jurnal”,

LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA.NICHITA STĂNESCU

Aurelia Năstaseaurelianastase@yahoo.fr

VIP-uri în uniformă

Ovidiu Purdea-Someş,Şi VIP-urile au fost soldaţi,

Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2015

Căpitan Mircea Petala, Frica în război,

Iaşi,1937, pag. 47-48

Loredana Bertişan

1931, apud Ioana Pârvulescu, „«Justul» care fierbe Jurnal politic. 2”, în „România literară”, nr. 40, 2002, romlit.ro).

Vocabula din epocă se regăseşte şi în studiile actuale de istorie literară: „Caragiale proiectează bîlciul liberal cu aju-torul unui studiu fiziologic parodic în care «caradalele» sînt politicaştri acriţi care complotează şi practică ipocrizia, în timp ce «budalalele» sînt chefliii (maţe pestriţe) care prac-tică mironoseala ori linguşirea, pentru a-şi păcăli adversa-rii” („Românii verzi şi şerpii venetici. Baliverne răscăcărate

şi lătrături patriotice”, în „Otrăvurile bufe ale lui Caragiale <2>” 22 ian. 2008, ruxandracesereanu.wordpress.com). Mai mult, se recurge la el şi în comentarii politice recente: „cei mai cruzi sunt politicaştrii noştri care patinează fără istov pe sticla televizorului şi pe formele şi sensurile cuvinte-lor limbii române” (Cristian Tudor Popescu, „Eşielomul”, în „Luxul morţii”, Polirom, 2007).

Cuvântul acesta apare şi în studiile de politologie: „Această concepţie include prezumţia supraordonării vo-inţei poporului în opoziţie cu imaturitatea păturilor elec-

torale (rurale) şi cu necesitatea organizării paternaliste a politicii. Voinţa poporului este considerată aici ca fiind opusă politicastrului” (Vin van Meurs, „Democraţie, de-mocrat, democratizare”, în „Istoria României prin concep-te - Perspective alternative asupra limbajelor social-poli-tice”, Victor Neumann şi Armin Heinen (editori), Polirom, 2010, p. 154).

Sporadic, se iveşte şi în comentariile curente din mass-media: „au dat dovadă […] de inteligenţă […] s-au ferit de capcana unor politicaştri vicleni, hulpavi” (ziua-devest.ro).

În franceză, „politicastre”, de negăsit în vreun dicţio-nar, este totuşi folosit, explicat uneori tautologic: „mé-diocre politicastre en cherche de publicité gratuite”/„policastru mediocru în căutare de publicitate gratuită” (reunion.orange.fr); „réveiller ces politicastres sclérosés qui roupillent en séance”/„a-i trezi pe aceşti politicaştri sclerozaţi care sforăie la şedinţă” (leparisien.fr).

Englezii îi spun „politicaster” unui politician care meri-tă doar dispreţ. Termenul circula cu mai mult de două se-cole în urmă: „scrutinize the arts of government, for fear you should be called a politicaster”/„cercetează artele de guvernare, de teamă să nu fi numit politicastru” (Philip Stanhope Dodge, „Hints to Fresh-man, from a Member of the University of Cambridge”, 1796). În engleză, sufixul „-aster” serveşte pentru a-l desemna pe cel care este me-diocru ca medic sau ca poet, dar şi ca filosof: „medicas-ter”/„doctoraş”, „poetaster”„/poetaş, poetastru, poetard”, „philosophaster”/„filozofard” (merriam-webster.com). n

LA PRIMA LECTURĂCARTEA DE ALTĂDATĂ

La Editura Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj-Napoca a apărut, recent, al treilea vo-lum din seria Şi VIP-urile au fost soldaţi, datorat cunoscutului jurnalist militar şi solist de muzică populară Ovidiu Purdea-Someş. Şi de data aceasta, cei

intervievaţi aparţin celor mai diverse domenii de activitate, dar care au avut în co-mun legătura cu armata, fie direct, ca foşti soldaţi (Victor Rebengiuc, Aurelian Titu Dmitrescu, Gelu Furdui, Ioan Bocşa, P.S. Irineu Bistriţeanul, Claudiu Bleonţ, Gelu Stan, Tudor Gheorghe, Iulius Filip, Gheorghe Tadici, Ilie Rad, Adrian Pintea, ge-neralii Petru Toader şi Vasile Bârea, Radu Silaghi-Dumitrescu, Gabriel Dorobanţu, Vasile Jucan, Cristian Ţopescu, Daniel Metz, Marcel Pavel, Dorel Vişan), fie indirect, prin mesajul patriotic al cântecului popular (interprete de muzică populară, pre-cum Sava Negrean-Brudaşcu, Veta Biriş, Sofia Vicoveanca) sau ca soţii de ofiţer (Ramona Maier). Pe lângă evocarea unor ani plini de nostalgie, autorii intervievaţi sunt prezenţi cu fotografii din anii tinereţii, cei mai mulţi în haine militare, care dau cărţii un farmec aparte.Lansarea noului volum al seriei Şi VIP-urile au fost soldaţi, la Cercul Militar din Cluj-Napoca, s-a bucurat de prezenţa unora dintre aceia ale căror experienţe de viaţă au fost consemnate de Ovidiu Purdea-Someş. Actorul Dorel Vişan a vorbit despre nevoia oamenilor de a consuma cultură şi literatură: „Mi-am dat seama ce nevoie

au oamenii să se reîntoarcă la ei. Aici este necazul lumii, că omul s-a pierdut pe sine însuşi, câştigând bolizi şi bombe nemaipomenite, şi rachete, şi sisteme de apărare. Dar s-a pierdut el, omul”.Lucrarea a fost lansată cu prilejul Zilei Armatei României. „Şi VIP-urile au fost soldaţi a început dintr-o joacă – a spus Purdea-Someş – dar, pe parcurs, a devenit un proiect de suflet. Este o carte care cuprinde amintirile despre cătănie ale unor per-sonalităţi ale scenei cultural-artistice, sportive şi academice, dar, în acelaşi timp, este un omagiu adus soldatului român de pe Pământ şi din Cer. Sunt extrem de încântat că sala a fost arhiplină şi, dacă ar fi să sintetizez cumva momentul de astăzi, aş spune că a fost o lansare la care nici măcar fratele meu nu a mai avut loc în sală şi a stat în picioare”.

Acorduri muzicale şi o lungă sesiune de autografe, aşa cum îi stă bine unui autor preţuit şi respectat, au încheiat evenimentul petrecut la Cercul Militar din Cluj-Napoca. n

Politicastrul

Infanteristul şi „Regina bătăliei”

Poate că ar fi cazul aici să spunem că unii termeni care au trecut din generaţie în generaţie, chiar unele convingeri au

fost, sub raportul eroismului, cel puţin greşi-te. E într-adevăr greşit să spui că arma cutare e mai curajoasă decât altă armă, că numărul fricoşilor e mai mare aici decât acolo. De ce am spune că pe vremea lui Napoleon cava-leria era mai eroică decât infanteria, când aceasta din urmă ar putea răspunde că ea trece prin pericol, pe când cealaltă parte aleargă prin el etc. etc.? Omul reacţionează la fel în faţa morţii. Diferenţele provin numai din predispoziţii de rasă, din deosebiri de in-strucţie şi educaţie, de conducere etc.

Putem însă vorbi că în împrejurările unei lupte sunt arme care, prin misiunea, natura, efectivul şi organizarea lor, au de suferit pre-siuni morale mai mari şi de mai lungă dura-tă – şi, deci nu fără motiv, s-a spus că infan-teria este „regina bătăliei”. Este unul dintre cele mai glorioase titluri ce i s-au decernat şi poate unul dintre cele mai modeste, deşi din cele mai meritate.

Rămâne încă pe câmpul de luptă tot in-fanteristul martorul celor mai sângeroase scene de luptă, tot el, a cărui jertfă este mai des şi mai simţitor cerută. n

Cercul Militar NaţionalEXPOZIŢII Galeria Artelor.Armonii misteriosofice – cronică de

Octavian MihalceaÎn perioada 26 octombrie - 12 noiembrie, la

prestigioasa Galerie a Artelor din cadrul Cercului Militar Naţional, poate fi vizitată expoziţia cunos-cutului pictor Valentin Tănase, sugestiv intitulată Geneze. De la început trebuie să spunem că diver-sitatea temelor estetice abordate decurge, natu-ral, din gestul fondator al Tatălui Ceresc, aşa cum observăm într-un reprezentativ tablou. O hiera-tică muzică a sferelor însoţeşte succesiunea spa-ţio-temporală ce are drept fundament elementul acvatic, incontestabil catalizator pentru elanurile creatoare. Pictural, sunt desfăşurate multiple ipos-taze internalizând perene accepţiuni metafizice. Ritmurile par a descinde dintr-o armonioasă hi-erogamie, fapt atestat şi de intens spiritualizatele reprezentări ale cuplului bărbat-femeie. Misterul, uneori geometrizat, caracterizează ideatica lucră-rilor lui Valentin Tănase. Simboluri amintind com-pletitudinea vin să accentueze diversitatea grilei hermeneutice. Astfel este sugerată cromatic sta-rea universului esenţelor, unele dintre ele recog-noscibile, câteodată, şi în binecunoscuta munda-neitate. Personajele feminine captează efluviile adoraţiei, în fond noţiunea care li se potriveşte

cel mai bine. Reprezentarea unui nud meditând tuşează întru admiraţie sensibilitatea privitoru-lui pasionat de tehnicile spirituale din Orient. În altă zonă a expoziţiei, un personaj sisific susţine povara luminii cândva înlăcrimate a ochiului sacru. Solaritatea cailor incandescenţi comple-tează acest sincretism al elementelor dispuse misteriosofic pe o hartă astrală care invocă pa-radigma holistică. Impresionează foarte mult acest veritabil regal al semnelor. Simţim fascina-ţia primordialului, a celor care vor fi întotdeauna ascendente. Acordurile marine realizează bine-venita sinteză cu arhetipul feminin, model plas-tic absolut dezirabil. Ideea iubirii integratoare in-spiră majoritatea tablourilor lui Valentin Tănase, a cărui expoziţie reprezintă un fior perpetuu de naşteri şi renaşteri în cheie simbolică.

Sala Foaier. Expoziţia de pictură a artistului plastic

Daniel Munteanu, deschisă în perioada 26 oc-tombrie-8 noiembrie.

Sala Rondă. Expoziţia de pictură Marea a artistului

plastic Lucian Badea, deschisă în perioada 26 octombrie-8 noiembrie.

Expoziţiile pot fi vizitate zilnic, între orele 11.00-19.00. Intrarea este liberă.

Informaţii: www.cmn.ro, www.facebook.com/cmn.ro. n