Orfanul de Aurelia Pop

Afară-i frig şi iarnă greaŞi suflă vântul tare.Mitică-i mic şi e orfanŞi foc în vatră n-are.

Tăticul lui e mort de multŞi mamă-sa-i săracă.El, bietul, e flămând şi gol,Că nimeni nu-l îmbracă.

O haină caldă ori un darDin mâna noastră mică,Ce repede ar alinaDurerea lui Mitică…

Voi, dragi copii cu suflet bun,Ce-aveţi părinţi cu stare,Gândiţi-vă la cei săraciŞi daţi la cel ce n-are.

Pe cei lipsiţi de-i ajutămÎn vremurile grele,

Ne răsplăteşte DumnezeuPrin îngerii din stele.