— Bun orez cu peæte a mai fãcut mama ta,Dodo! spuse Suzi, lingându-æi mustãåile.

— Eu nu prea mã dau în vânt dupã aæaceva, dar într-adevãr e gustos – aprobãGrom, hãpãind cu poftã.

— Æi dacã te gândeæti bine, chineziimãnâncã toat[ ziua orez, zise æi Pipo, ducândcu rapiditate furculiåa la gurã.

— Pentru c[ orezul e hrãnitor æi creæterepede. Chinezii sunt foarte mulåi, æi la ei ehrana de bazã, spuse cu înåelepciune Inuka.

— Sunt micuå, mãnânc orez±i aæ vrea sã fiu chinez! se trezi Dodo,

c]nt]nd. Dintr-o datã, o foråã magicã îi ridicã de pe

scaune, se auzi un zgomot ca cel al unorboabe de orez risipite pe podea, se fãcuîntuneric, apoi luminã, æi când se dezmeticirãse gãseau pe un acoperiæ roæu.

— Ce-a fost asta? întrebã Grom scutu-rându-æi capul.

— Unde suntem? privi Suzi în jurul ei.— Pe acoperiæul unei pagode. Uite ce col-

åuri ridicate are, le ar[t[ Inuka. — Cred cã orezul a fost fermecat - constatã

Pipo.Pinguinul era aproape de adevãr. Dar nu

tot orezul din care fusese fãcut pilaful aveaputeri magice, ci numai o boabã micuåã, care

se strecurase toc-mai în farfuria luiDodo. Înghiåind-o æi spunându-æidorinåa, Dodo îiadusese pânãaici. Unde?

— Suntem înChina! strigã

Dodo. Uite, acolo jos sunt o mul\ime dechinezi mititei care se miæcã în toate pãråile.

— Dacã tot am ajuns aici, hai sã coborâmsã vedem mai de aproape, le spuse Pipo.

Chinezii, micuåi æi sprinteni, cu feåele lor

uæor gãlbui æi ochii ca niæte liniuåe, umblau pestradã, care pe jos, care cu biciclete.

— Sora mea, sora mea! se auzi o voce dinmulåime.

Spre ei se îndreptacu paæi mãrunåi o chi-nezoaicã mititicã, îm-brãcatã într-un chimo-nou roz.

— A! Te-am confun-dat! Zâmbi larg æi-i în-

tinse mâna:— Eu sunt Liu!— Iar eu Inuka. ±i ei sunt prietenii mei.S-au împrietenit §i Liu s-a oferit s[ le fie

ghid.La Grãdina Zoologicã, Dodo a avut

prilejul sã-l întâlneascã pe veriæorul lui, UrsulPanda. Ce s-a mai miratsã afle cã el nu mãnâncãpeæte, ci frunze de bam-bus.

Apoi s-au dus la S[r-b[toarea Dragonului, dincentrul oraæului. Aici, îm-bulzealã, åipete æi multãmuzicã. C]nd, ce sã vezi?S-au trezit nas în nas cu o ditamai namila debalaur roæu-auriu.

— Aoleu! Fugiåi!! Bau-bau!!! strigar[ to\i despaim[.

— Nu, nu, nu! râse Liu întinzând braåele casã-i opreascã pe cei cinci prieteni. E carnaval!Acesta este un dragon, un animal fantasticdin poveætile chinezeæti.

— Aæa ca un zmeu din poveætile noastre?întrebã Pipo. Mai §tii, Grom, cum am fãcutnoi la teatru costumul de zmeu? Grom???Unde-i Grom? întrebã pinguinul cãtreceilalåi.

Degeaba l-au strigat pentru cã muzica æiaplauzele spectatorilor de pe trotuare leacopereau vocile. Dintr-o datã, se auzi un

Pov

este

: A

nca

Vodi

\[

12-13_Orezul fermecat 1/11/05 11:04 AM Page 12

© Asociația Școli pentru un viitor verde. Toate drepturile rezervate. www.scolipentruunviitorverde.ro

„Ooooo!” prelung dinrândul spectatorilor æitoåi au întors capetele.Acolo, dragonul celmare, roæu-auriu, care-ispe`riase mai adineaori,începu sã strãnute æi sãtremure. Apoi, cãzu.

— Aha! L-au înfrântpe Bau-Bau! îæi frecãlãbuåele fericit ursuleåul,crezând cã totul faceparte din spectacol.

De sub pelerina co-loratã æi grãmada cumulte picioare, ieæi deo-datã moåul cel mov allui Grom.

— Grom! strigarã prietenii noætri surpinæi.În liniætea care se lãsase, Grom îi zãri æi

veni alergând spre ei.— Am vrut sã vãd cum e înãuntrul

„m[g[oaiei“.— Æi, ce s-a întâmplat? îl întrebã Pipo. — M-am strecurat sub pelerinã æi am îna-

intat spre capul dragonului sã vãd cum îlduce, dacã-i vreun chinez înãuntru.

— Æi? întrebã Inuka nerãbdãtoare.— Pãi, ciuful meu de pene i-a gâdilat pe la

nas, au strãnutat æi nu au mai putut sã-l åinãpe „Bau-Bau”.

±i începur[ s[ r]d[ cu toåii de asemeneaîntâmplare. Între timp, dragonul pornise dinnou la drum æi carnavalul continu[.

Micu\a Liu îi invit[ pe to\i la ea acas[.— O sã mâncãm pacheåele de primãvarã -

spuse ea încântatã.— Æi, bineînåeles, orez! completã Inuka.— Orez? întrebã Dodo strângând din ochi.— Pãi, nu suntem în \ara orezului? râse

Suzi.— Masa e gata! Poftã bunã! le urã Liu

arãtându-le cum s[ foloseasc[ be\i§oarele cas[ m[n]nce.

Dupã atâtea peripeåii toåi mâncau cupoftã.

zise primul Grom.— Am sã o învãå æi pe mama sã facã! spuse

Dodo.— Pacheåele am mîncat±i din China am plecat! se trezi Pipo re-

citând.Uau! Vã daåi seama ce a spus? Înseamnã

cã bobul fermecat s-a nimerit la el.±i aæa a fost! Iar zgomotul de boabe de

orez risipite pe podea, iar întunericul æilumina... æi s-au trezit toåi cinci din nou înbucãtãria lui Dodo.

— Am fost în China! spuse pinguinulcare-æi revenise primul.

— Pãcat cã nu am apucat sã ne luãm rãmasbun de la Liu – spuse cu pãrere de rãu Inuka.

— Lasã cã mâine mâncãm din nou orez, æio sã vedem ce se mai întâmplã! o liniætiGrom.

— Ætiåi ce? zise Pipo. Am sã le spun tuturorcopiilor sã mãnânce orez pentru cã nu se ætiecând, æi-n farfuria cui, se va gãsi bobulfermecat care te face sã cãlãtoreæti acolou n d e - å idoreæti!

12-13_Orezul fermecat 1/11/05 11:04 AM Page 13

— Bune pacheåelele astea de primãvarã -© Asociația Școli pentru un viitor verde. Toate drepturile rezervate. www.scolipentruunviitorverde.ro