Pr. Liviu Bãlãºcu ţiPr. Adrian Boboru?ã

LA

MULŢI

ANI,

ÎNALTPREASFINŢITE!

1Pãstorul Arhidiecezei

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Anul liturgic nu este – aºa cum s-ar putea gândi – o variantã a anului civil, cu introducerea anumitor sãrbãtori religioaseetc. ci, dimpotrivã, este – fãrã sã exagerãm – un „an de har” în sensul cel mai profund al cuvântului. În cursul anului liturgic,dupã cum spune Conciliul Vatican II, Biserica celebreazã „întregul mister al lui Cristos, de la Întrupare ºi Naºtere, pânã laÎnãlþare, la ziua Rusaliilor ºi pânã la aºteptarea fericitei speranþe a revenirii Domnului…” . Prin celebrarea anului liturgicBiserica „face prezentã într-un anumit fel tuturor timpurilor” misterele Rãscumpãrãrii, astfel încât „credincioºii sã poatã veni încontact cu harul mântuirii ºi sã fie plini de acest har” (SC 102).

Ultima duminicã a fiecãrui an liturgic este dedicatã celebrãrii regalitãþii lui Cristos, cu alte cuvinte este dedicatã proclamãriisuveranitãþii nu numai asupra acelora care, crezând în El, fac parte din Împãrãþia sa de pe pãmânt, dar ºi asupra întreguluiunivers, pentru cã El este începutul, centrul ºi scopul întregii creaþii (lectura a II-a) ºi al întregii istorii umane, pe care o va încheiaodatã cu reîntoarcerea sa glorioasã la sfârºitul timpurilor ºi cu instaurarea definitivã a Împãrãþiei sale (Mt 24,30-31; 25,31-32;Mc 13,26-27; Lc 21,27).

Liturgia sãrbãtorii lui Cristos Rege ne introduce în celebrarea regalitãþii lui Cristos cu pericopa celei de-a doua Cãrþi a luiSamuel (5,1-3) care ne relateazã întronarea ºi „consacrarea” lui David ca rege al întregului popor al lui Israel. Ca rege, misiuneasa nu era numai aceea de a conduce soarta politicã ºi economicã a þãrii sale, dar trebuia sã o onoreze ºi pe aceea deconducãtor spiritual ºi moral al supuºilor sãi, sã exprime ºi sã facã efectivã ºi concretã alianþa lui Dumnezeu cu poporul sãu;în anumite circumstanþe îmbrãca chiar ºi o hainã preoþeascã (efodul de in) ºi îndeplinea funcþiuni propriu-zis sacerdotale,dupã cum se citeºte în Cartea a doua a lui Samuel: „atunci a adus în faþa Domnului arderi de tot ºi jertfe de pace; dupã ce asãvârºit aducerea arderilor de tot ºi a jertfelor de pace, a binecuvântat poporul întru numele Domnului Puterilor” (2Sam 6,17-18). Slujirea trebuia sã fie nota caracteristicã a regelui, iar puterea sa era orânduitã pentru a-l sluji atât pe Dumnezeu cât ºipoporul.

Pe bunã dreptate, regalitatea lui David este consideratã o prefigurare ºi o profeþie a regalitãþii lui Cristos, chiar dacã Davida exprimat-o într-un mod inadecvat ºi imperfect, datoritã pãcatelor sale de infidelitate faþã de Dumnezeu ºi faþã de popor. Înorice caz, cuvintele pe care Domnul le adresase lui David: „Tu îl vei paºte pe poporul meu Israel ºi tu vei fi cârmuitorul poporuluimeu Israel” (2Sam 5,2) sunt referiri în cadrul Evangheliei dupã Matei, ºi la Cristos: „cãci din tine (Betleeme) va ieºi Cârmuitorulcare-l va pãstori pe poporul meu Israel” (Mt 2,6).

De pe înãlþimile crucii, prin jertfirea vieþii sale „pentru a-i mântui pe alþii” (Lc 23,35-43), Isus exprimã în mod clar sensulregalitãþii sale: slujirea omului dusã pânã la extrem: „Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: sã-ºi punã cineva viaþapentru prietenii sãi” (In 15,13). Suveranitatea sa este stabilitã pe dãruirea totalã de sine, din iubire, prin oferirea de sine cavictimã de ispãºire pentru pãcatele lumii întregi.

Iatã deci regalitatea lui Cristos asupra sufletelor:- Cristos este regele sufletelor noastre pentru cã ºi-a pus viaþa pentru noi prin preþul sângelui sãu (1Cor 6,20; 7,23);- Cristos este rege, iar Împãrãþia sa este pentru aceia care se lasã cuceriþi de iubirea Lui, pentru aceia care primesc darul

mântuirii sale ºi se decid, în mod liber, sã-l urmeze;- Cristos este rege, iar Împãrãþia sa definitivã (escatologicã) este pentru toþi aceia care mor în harul sãu încredinþându-i-se

Lui: Împãrãþia sa escatologicã înseamnã „a fi cu El” pentru toatã veºnicia.În acest mod „tâlharul cel bun devine purtãtor de speranþã ºi modelul tuturor oamenilor care se aflã în faþa morþii… Este

mesajul sãrbãtoresc al puterii eliberatoare a morþii lui Isus, mesajul speranþei ºi al fãgãduinþelor… Murind, fixând pe Cristosprivirea ºi speranþa, aceasta este într-adevãr mântuirea, eliberarea de întuneric ºi de moarte… Moartea în comuniune cuIsus duce la comuniunea cu El în viaþã” (PAF, vol. 62, pp. 109-111).

Însã nu trebuie sã uitãm cã harul, rezervat tâlharului cel bun, de a-l întâlni pe Cristos ºi de a obþine mântuirea in extremis,dupã o viaþã plinã de pãcate, rãmâne un har extraordinar. Pentru a muri privind cu încredere spre Cristos ºi în comuniune cuEl este nevoie sã ajungem constant la momentul extrem, sã încercãm sã-L întâlnim în timpul vieþii, sã fim în comuniune cu El ºisã pãºim pe cãile sale.

Cristos, Regele sufletelor noastreCristos, Regele sufletelor noastreCristos, Regele sufletelor noastreCristos, Regele sufletelor noastreCristos, Regele sufletelor noastre

2 Actualitate

La încheierea misiunii mele de Nunþiu Apostolic în România,unde am ajuns pe data de 3 decembrie 1998, în mod spontan îmivine în minte textul din Qohelet care începe cu aceste cuvinte:„Toate îºi au vremea lor ºi fiecare lucru de sub cer îºi are hotãrâttimpul sãu“ (Qo 3,1) ºi care, apoi, dã exemple semnificative pentruviaþa umanã. Chiar ºi pentru un Nunþiu vine vremea sã-ºi schimbelocul, moment care îi oferã ocazia sã priveascã în urmã – nu pentrua se plânge, nici pentru a lãuda trecutul, ci pentru a-i mulþumiDomnului pentru timpul petrecut în locul pe care îl pãrãseºte ºipentru cei pe care i-a întâlnit în cei nouã ani de prezenþã laBucureºti.

Am fost privilegiat sã fiu trimis la Bucureºti la sfârºitul anului1998, cu misiunea precisã de a pregãti cât mai repede Vizitapastoralã a Papei Ioan Paul al II lea, fiindcã, dupã invitaþia fãcutãde mai mult timp de Episcopii catolici din România, Prim-ministruldin acel timp, domnul Radu Vasile, i-a adresat o invitaþie formalãîn cadrul audienþei din 7 iulie 1998. Se vorbea deja de luna maisau septembrie a anului 1999 pentru aceastã vizitã ºi rãmâneasã subscrie la invitaþie ºi Biserica Ortodoxã, majoritarã în România.Îmi amintesc de acele zile ale Vizitei ca de trei zile de har, nu doarpentru România, ci ºi pentru Reprezentantul Papei, care a putut,mai apoi, sã beneficieze de efectele acesteia, deoarece Papa a

TTTTTimpimpimpimpimp pentru pentru pentru pentru pentru a venia venia venia venia veni,,,,,timptimptimptimptimp pentru pentru pentru pentru pentru a plecaa plecaa plecaa plecaa pleca

fost recunoscut ca un frate care vine pentru a împãrtãºi valorile cele avem în comun. Astfel, se revãrsa ºi asupra nunþiului afecþiuneaoamenilor pentru Papã. ªi pentru cã Sfântul Pãrinte se adresasepoporului în limba românã, a trebuit sã încep sã vorbesc ºi euimediat în limba românã, lucru care nu mi-a fost foarte greu, limbamea maternã fiind franceza.

Constituþia pastoralã a Conciliului Vatican II despre Bisericã înlumea contemporanã începe cu aceste luminoase cuvinte:„Bucuria ºi speranþa, tristeþea ºi angoasa oamenilor de astãzi,mai ales ale sãracilor ºi ale tuturor celor care suferã, sunt ºi bucuriaºi speranþa, tristeþea ºi angoasa ucenicilor lui Cristos ºi nu existãnimic cu adevãrat omenesc care sã nu aibã ecou în inimile lor“(GS, 1). Acest program de apostolat al oricãrui creºtin este cu atâtmai mult valabil în cazul Reprezentantului Pontifical despre carePapa cel Bun, Ioan al XXIII lea - Nunþiu în Bulgaria ºi Turcia timpde mai mulþi ani - obiºnuia sã spunã: „nunþiul este ochii, urechile,limba, dar mai ales inima Papei în Þara unde este trimis“. La fel afost ºi pentru mine, oferindu-mi-se ocazia sã mã bucur de sfinþireaepiscopalã a Auxiliarilor de Iaºi ºi Bucureºti ºi de cea a Episcopuluide Satu Mare, de a o fi sãvârºit eu pe cea a Episcopului deTimiºoara ºi de ridicarea la rang de Arhiepiscopie Majorã a BiserciiGreco-Catolice; de a împãrtãºi îngrijorãrile Arhiepiscopiei deBucureºti pentru pericolul ce îl reprezintã pentru Catedralã acelimens turn, cãruia îi vãd vârful chiar ºi din biroul meu ºi aºa maideparte... Vizitele în Dieceze ºi în parohii au fost momente puternicede prezenþã mediatizatã a Papei, prin intermediul trimisului sãu,ca ºi cele douã evenimente, nemaiauzite în alt loc: conferirea titluluide honoris causa papei Ioan Paul al II lea din partea UniversitãþiiSpiru Haret, cu ocazia împlinirii a XXV de ani de Pontificat, ºiCardinalului Joseph Ratzinger, devenit între timp Papa Benedict alXVI-lea, din partea Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca; ºicâte alte ocazii de articole, conferinþe, intervenþii, predici, avândmereu în minte recomandãrile date de Sfântul Paulin din NolaSfântului Niceta Remesianul, pe atunci misionari pe teritoriiledacice, de a-i învãþa sã-l iubeascã pe Cristos cu o inimã romanã(Carm. 17).

Se spune cã a pleca înseamnã a muri puþin ºi fiind vorba deîncheierea misiunii mele de Nunþiu Apostolic în România, ºi pentruRepublica Moldova din 2004, luna noiembrie convine, fizic vorbind,acestei „morþi“. Dar credinþa ne spune cã moartea este o trecerespre Viaþã ºi cã rãmâne viu doar ceea ce am dãruit. De aceea,încredinþez totul Milostivirii Divine, bucuros cã am putut sã fiu, timpde nouã ani, activ în slujba Bisericii universale în împãrtãºirea vieþiiBisericilor locale din România ºi, de asemenea, în relaþiile cu fraþiidin Biserica Ortodoxã, Armeanã ºi cu Comunitãþile nãscute dinReformã.

La revedere!

JEAN -CLAUDE PÉRISSETJEAN -CLAUDE PÉRISSETJEAN -CLAUDE PÉRISSETJEAN -CLAUDE PÉRISSETJEAN -CLAUDE PÉRISSET, , , , , Nunþiu ApostolicNunþiu ApostolicNunþiu ApostolicNunþiu ApostolicNunþiu Apostolic

3Spiritualitate

Lectio DivinaLectio DivinaLectio DivinaLectio DivinaLectio DivinaObservaþii:Lectio Divina (LD) poate fi fãcutã individual sau în grup – în familie, mai multe familii reunite la bisericã, la o mãnãstire sau într-o casã

religioasã, într-o casã a unui membru al grupului. Atunci când LD are loc în grup, este indicatã prezenþa unui preot animator, a uneipersoane consacrate sau a unui laic familiarizat cu aceastã practicã. Participanþii îºi pot dovedi creativitatea prin amenajarea unui locpropice unei LD (împodobirea cu o icoanã, cu flori, cu lumânãri) ºi, dacã este cazul, prin utilizarea anumitor gesturi liturgice adaptate momentului(aprinderea unei lumânãri într-un moment precis, gestul dãruirii pãcii, etc.).

Începutul1. Moment de reculegere, de tãcere: a) se stinge televizorul, se închid telefoanele, într-un cuvânt, se eliminã orice sursã de zgomot; b) se

pãstreazã un minut de tãcere, când fiecare îºi adunã gândurile ºi se concentreazã la ce urmeazã sã se întâmple. Se face liniºte!2. Rugãciune: invocare a Duhului Sfânt care sã ghideze ºi ilumineze munca de lecturã. (Aceastã invocare poate avea loc prin cântare).

Etapa IAceastã etapã are menirea de a-i familiariza pe participanþi cu textul ales pentru lecturã ºi meditare. Familiarizarea presupune lectura

atentã ºi, dacã este nevoie, clarificarea anumitor particularitãþi ale textului.1. Expunerea programului: enunþul textului ales ºi, eventual, al motivului alegerii (pot fi: unul din textele duminicii trecute sau viitoare sau,

într-o circumstanþã anume, un alt text).2. Lectura (cu voce tare) atentã ºi fãrã grabã a textului.3. Moment de tãcere pentru a lãsa Cuvântul sã pãtrundã în sufletul nostru. În acest timp fiecare poate reveni asupra unui termen, a unei

propoziþii, a unui personaj din text.4. Scurte explicaþii asupra textului. Cel care coordoneazã poate oferi câteva comentarii, explicaþii cu privire la text. (Sursele acestor

comentarii pot fi Comentarii biblice, explicaþii date prin reviste, prin predici, prin introducerile sau prin notele Bibliilor, etc.).

Etapa IIAceastã etapã presupune o muncã în care preocuparea principalã este aceea de vedea „ce ne spune nouã textul”. Întreaga reflecþie

trebuie sã aibã la bazã un joc al analogiei. Putem încerca, de exemplu, sã vedem cu care din personaje ne putem identifica sau, în funcþie deanumite situaþii de viaþã pe care le trãim, ne putem întreba ce ne cere un îndemn al lui Isus sau al sfântului Pavel, sau chiar, ce iluminare neaduce la nivelul credinþei, al speranþei, al iubirii etc.

1. Identificarea unor situaþii de viaþã care ar fi iluminate de Cuvântul citit. Aceastã identificare poate veni atât din partea coordonatorului câtºi a celor prezenþi.

2. Moment de tãcere în care, meditând, facem o confruntare a fiecãrui detaliu, a fiecãrei situaþii de viaþã cu sensul (semnificaþia) degajatãdin textul citit ºi comentat. Momentul acesta poate dura 5, 10 sau chiar mai multe zeci de minute. E momentul cel mai intens. E un moment deluptã interioarã, de sinceritate, de convertire. (Prin urmare, indiferent cât dureazã aceastã meditare, timpul nu este pierdut).

3. Împãrtãºirea, pe scurt, a ceea ce ne-a spus fiecãruia Cuvântul citit ºi meditat, despre noi ºi despre problemele noastre.

Etapa IIIÎn etapa precedentã Cuvântul ne-a vorbit ºi ne-a luminat. Recunoaºtem cã Dumnezeu a fost acela care ni s-a adresat. Contemplând

noutatea revelaþiei lui Dumnezeu, sufletul nostru se pregãteºte sã celebreze prezenþa Lui în viaþa noastrã ºi sã-i dea un rãspuns.1. Gândurile împãrtãºite mai înainte sunt reformulate în rugãciune. I le adresãm acum lui Dumnezeu, sub formã de rugãciune, pentru a

exprima bucuria prezenþei sale în viaþa noastrã, mulþumirea pentru harurile primite ºi cererea unui sprijin în asumarea noii exigenþe divine.N.B. Dacã putem sintetiza aceastã rugãciune într-o formulã scurtã, putem sã o folosim ºi în zilele urmãtoare. Fiind rodul consistent

al LD, aceastã rugãciune iaculatorie ne reaminteºte conþinutul meditaþiei ºi sprijinã traducerea exigenþei divine în viaþa noastrã cotidianã.

Etapa IVAceastã fazã se orienteazã cãtre viitor.1. Fiecare încearcã în gând sã întrezãreascã ce schimbare ar decurge din lectura vieþii proprii, lecturã fãcutã în lumina Cuvântului lui

Dumnezeu.2. Fiecare îºi formuleazã în gând o hotãrâre inspiratã de meditaþia de mai înainte. Aceastã hotãrâre poate fi exprimatã cu voce tare. Ea

trebuie sã devinã un program de viaþã.

ÎncheiereaLD se terminã, în mod firesc, printr-o rugãciune de mulþumire, printr-un cântec sau un psalm adaptat.(Dacã e nevoie se poate fixa data urmãtoarei întâlniri).

PrPrPrPrPr. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN TARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIU

4 Gânduri cãlãuze

Duminica a XXXI-a (C)Duminica a XXXI-a (C)Duminica a XXXI-a (C)Duminica a XXXI-a (C)Duminica a XXXI-a (C)

Doamne, întreaga lume este înaintea ta ca un fir de prafpe balanþã, ca o picãturã de rouã care cade dimineaþa pepãmânt. Tu ai milã de toþi oamenii pentru cã eºti atotputernic,închizi ochii în faþa pãcatelor lor, ca ei sã se converteascã…Tu îi pedepseºti numai câte puþin pe cei pãcãtoºi, tu îi dojeneºtiºi le pui în faþã pãcatele, ca ei sã se întoarcã de la rãu ºi sãpoatã crede în tine, Doamne (Înþ 11,23-12,2).

Ne întâlnim din nou cu autorul Cãrþii Înþelepciunii care nepropune o reflecþie pioasã cu privire la istoria ieºirii poporuluiales din Egipt. În interpretarea sa, Exodul a fost o eliberareînfãptuitã de Înþelepciunea divinã (10,15-16). Evocândevenimentele, autorul nu poate sã nu remarce bunãvoinþade care se bucurã poporul lui Israel din partea lui Dumnezeuîn acelaºi moment în care egiptenii erau aspru pedepsiþi (11,5-14). ªi chiar atunci când evreii ar fi meritat pedeapsã pentrurãzvrãtirile lor, Dumnezeu face din pedeapsa (oricumdiminuatã în raport cu vinovãþia) trimisã asupra lor o ocaziede întoarcere, de convertire.

Din acest text, aºadar, se degajã un chip luminos pentruDumnezeu care îºi iubeºte poporul cum, de altfel, iubeºteorice creaturã.

Isus Cristos trecea prin cetatea Ierihon. În aceastã cetatetrãia un om bogat cu numele Zaheu, mai marele vameºilor.Acesta dorea nespus de mult sã-l vadã pe Isus… Pentru a-lvedea pe Isus a alergat înainte… ºi s-a urcat într-un sicomor.Ajungând în acel loc Isus l-a zãrit ºi i-a spus: „Zahee, coboarãrepede, cãci astãzi trebuie sã intru în casa ta!” Zaheu a coborâtîndatã ºi l-a primit cu bucurie în casa lui… Mulþimile murmurauzicând: „Iatã, a primit sã fie gãzduit în casa unui pãcãtos!”…Isus a rãspuns: „Astãzi a intrat mântuirea în aceastã casã…Cãci Fiul Omului a venit sã caute ºi sã mântuiascã ceea ceera pierdut” (Lc 19,1-10).

Fragmentul evanghelic al acestei duminici ni-l relevã peIsus Cristos care face un gest surprinzãtor faþã de un om pecare societatea l-a condamnat la marginalizare. Acest omeste un vameº (colector de impozite) în slujba administraþieiromane. Gestul sãu de a cãuta sã-l vadã pe Isus (drept carese urcã într-un sicomor) va fi zãrit ºi rãsplãtit de Isus care seafla în trecere prin Ierihon. Isus îi face acestui pãcãtos publiconoarea de a se opri ºi a intra în casa lui, bine ºtiind cãmulþimile murmurã în jurul sãu. Iubirea manifestatã de Isusfaþã de el nu a rãmas fãrã roade de convertire, traduse înispãºire. În fond, în toatã activitatea sa, Isus nu a fãcut decâtsã caute ºi sã mântuiascã ceea ce era pierdut.

Un astfel de mesaj este dãtãtor de speranþã pentru oricines-a îndepãrtat de Dumnezeu ºi a simþit, într-o zi, cã Dumnezeua poposit în viaþa sa fãcându-l sã guste din mântuirea lui IsusCristos. Roadele convertirii nu vor întârzia sã aparã!

Duminica a XXXII-a (C)Duminica a XXXII-a (C)Duminica a XXXII-a (C)Duminica a XXXII-a (C)Duminica a XXXII-a (C)

În timpul persecuþiei lui Antioh împotriva poporului israelit,au fost arestaþi ºapte fraþi împreunã cu mama lor. Regele Antioha poruncit sã fie loviþi cu biciul ºi cu vâna de bou, silindu-i astfelsã mãnânce carne de porc, care era opritã de legea lor. Unuldintre ei… a spus regelui înainte de a muri: „Tu nelegiuitule, tune scoþi din aceastã viaþã, dar regele universului ne va învia lao viaþã veºnicã pe noi care murim pentru a pãzi legile lui!” (2Mac7,1-14)

Istoria acestei mame evreice, arestatã împreunã cu ceiºapte copii ai sãi ºi obligatã, ea ºi copiii ei, de un tiran sã-ºiîncalce obiceiurile religioase, este deosebit de emoþionantã.Omul modern pare a fi mai sensibil faþã de „încãlcareadrepturilor elementare ale omului” (deºi cazuri similare nulipsesc nici în zilele noastre), iar în faþa unei astfel de relatãri nupoate sã nu simtã o adâncã durere în suflet.

Lecþia pe care, totuºi, ne-o dã aceastã istorie este dublã.Pe de-o parte, admirãm eroismul acestor credincioºi care apãrãcu preþul vieþii acel Cuvânt inspirat care le-a orânduit viaþa (Legealui Moise). Pe de altã parte, din reproºurile adresatepersecutorului de aceºti eroi, întrezãrim o credinþã denezdruncinat în învierea cãtre viaþa veºnicã, învierea acordatãca o rãsplatã pentru fidelitatea lor. Nu peste mult timp Învierealui Isus Cristos va da conþinut acestei credinþe.

Isus le-a spus saduceilor, care neagã învierea morþilor:„…Cei care vor fi gãsiþi vrednici sã aibã parte de lumea viitoareºi de învierea morþilor… sunt fii ai lui Dumnezeu, de vreme cesunt moºtenitori ai învierii. Iar cã morþii trebuie sã învie, însuºiMoise ne-a dat de înþeles în locul unde vorbeºte despre tufiºularzând, când îl numeºte pe Domnul: Dumnezeul lui Abraham,Dumnezeul lui Isac ºi Dumnezeul lui Iacob. Dumnezeu nu esteDumnezeul celor morþi, ci al celor vii, cãci pentru el toþi sunt vii!”(Lc 20,34-38).

Fragmentul evanghelic al acestei duminici ne pune în faþaunei controverse cu privire la existenþa unei vieþi dincolo demoarte (controversã care se bucurã ºi astãzi de acelaºi interes).Vorbind despre acest subiect înainte de propria sa moarte, Isusne aratã cã învierea fiecãruia se înscrie în planul mântuitor allui Dumnezeu. Întreaga noastrã viaþã se dovedeºte astfel a fiprinsã în aceastã dinamicã: dupã o viaþã de credinþã ºi de iubiretrãitã pe pãmânt suntem chemaþi sã participãm la slava în careIsus Cristos Înviat se aflã.

Acestei învãþãturi fundamentale îi putem adãuga o alta.De vreme ce oamenii, dupã moarte, sunt asemenea îngerilorºi nu se mai cãsãtoresc, nu putem oare vedea în acest pasajacea dimensiune escatologicã a celibatului consacrat? Celibatulîn vederea Împãrãþiei Cerurilor (Mt 19,12) prefigureazã tocmaistarea de înviere, stare la care pânã ºi cei cu vocaþie la viaþa decãsãtorie trebuie, treptat, sã se pregãteascã.

Fãrã a manifesta nici cea mai micã desconsiderare pentrucondiþia noastrã terestrã, aceastã paginã a Evangheliei puneîn evidenþã aspectul ei temporar: locuinþa noastrã definitivã seaflã în cer (Ev 13,14).

5

Pagini realizate de prPagini realizate de prPagini realizate de prPagini realizate de prPagini realizate de pr. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN TARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIU

Gânduri cãlãuze

Cristos, Regele universului (C)Cristos, Regele universului (C)Cristos, Regele universului (C)Cristos, Regele universului (C)Cristos, Regele universului (C)

Toate triburile lui Israel au venit la David în Hebron ºi i-au spus: „Noi suntem din acelaºi sânge cu tine. Chiar ºiînainte, când Saul era regele nostru, tu conduceai armatelelui Israel la luptã ºi Domnul þi-a spus: - Tu vei fi pãstorulpoporului meu Israel…”. Apoi toþi bãtrânii lui Israel au venitla David în Hebron… ºi l-au uns pe David ca rege pesteIsrael (2Sam 5,1-3).

Relatarea din cartea a doua a lui Samuel, care se citeºteîn aceastã sãrbãtoare cu care se încheie anul liturgic, ni-lprezintã pe regele David într-unul din momentele cele maiimportante ale vieþii sale. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Davida devenit rege peste cele douãsprezece triburi ale lui Israel.Uns mai întâi de Samuel (1Sam 16,13), ales mai apoi detribul lui Iuda (2Sam 2,4), el atrage la regatul sãu ºi triburiledin Nord (2Sam 5,1-3) ºi, de-a lungul întregii sale vieþi,reuºeºte sã menþinã unitatea celor douã regate.

Toate aceste trãsãturi îi contureazã lui David figuraregelui mesianic, figurã pe care Isus, fiul lui David (Mt 1,1;Rm 1,3), noul David (Ier 30,9), ºi-o va asuma pe deplin atuncicând, pe cruce fiind, va întemeia noul ºi veºnicul popor allui Dumnezeu.

Unul dintre rãufãcãtorii rãstigniþi îl insulta pe Isuszicându-i: „Nu eºti tu Mesia? Salveazã-te pe tine însuþi ºipe noi!” Dar celãlalt, rãspunzând, îl mustrã: „Nu te temi deDumnezeu, tu care eºti condamnat ca ºi el?”… Apoi aadãugat: „Isuse, aminteºte-þi de mine când vei fi înîmpãrãþia ta!”. Isus i-a rãspuns: „Îþi spun adevãrul: astãzivei fi cu mine în paradis!” (Lc 23,39-43).

Regalitatea lui Isus nu se aseamãnã cu vreo regalitatedin lumea aceasta. Isus nu îºi afirmã domnia prin putereade a constrânge sau prin aceea de a sãvârºi minuni,prefãcând pietrele în pâine sau salvându-se pe sine însuºi.Or, tocmai un astfel de rege doreºte lumea. Sã nu ne mire,prin urmare, cã evreii din acel timp nu au recunoscut înIsus pe Mesia (Cristos) atunci când se ºtia de la vechii profeþicã regalitate Sa va fi de altã naturã. Crucea lui Isus, în locsã devinã pentru cei de faþã semnul lucrãrii mântuitoare afiului lui David, se transformã în pretext de batjocurã dinpartea conducãtorilor, a soldaþilor ºi chiar a unuia dintrerãufãcãtorii rãstigniþi împreunã cu El.

Crucea, dacã pentru unii a devenit motiv de batjocurã,pentru cei care cred este cauza de mântuire, chiar ºi pentrucei mai mari pãcãtoºi. Aºadar, adevãrata regalitate esteaceea pe care Isus o obþine numai dupã ce s-a jertfit pecruce din iubire faþã de noi. Astfel, Cristos devine Pãstorulunui popor pe care îl conduce în Împãrãþia Sa.

Duminica a XXXIII-a (C)Duminica a XXXIII-a (C)Duminica a XXXIII-a (C)Duminica a XXXIII-a (C)Duminica a XXXIII-a (C)

Iatã, vine ziua Domnului, care va arde ca un cuptor. Toþicei trufaºi ºi toþi cei care sãvârºesc fãrãdelegea vor fi ca paiele.Ziua care vine îi va mistui, spune Domnul Universului, ºi nuva rãmâne din ei nici rãdãcinã, nici ramurã, dar pentru voi,care vã temeþi de numele meu, va rãsãri soarele dreptãþii; elva aduce vindecarea pe aripile lui (Mal 4,1-2).

Aceastã penultimã duminicã a anului liturgic ne readuceîn centrul atenþiei tema Zilei Domnului, zi în care Dumnezeuva restabili ordinea universalã. În viziunea profeþilor, ZiuaDomnului va fi mai întâi un eveniment istoric în care Dumnezeuîi va învinge pe duºmanii sãi. Prin urmare, acea zi va cunoaºteo mare tulburare (Ioel 2,1-11). Dar, dacã aparenþele sunt menitesã-l înspãimânte pe cel pãcãtos, Ziua Domnului reprezintãmotorul speranþei profetice a celui drept care va vedea, înacea zi, triumful binelui, al adevãrului ºi al dreptãþii, când toatepopoarele se vor îndrepta, alãturi de Israelul reînnoit, cãtreIerusalimul purificat unde îi aºteaptã Dumnezeu.

Speranþa ºi încrederea sunt douã caracteristici alecredinciosului în faþa acestei Zile a Domnului. Mai mult,creºtinul poate anticipa aceastã realitate escatologicã, înmãsura în care actualizeazã învierea lui Isus în lumeaprezentã, prin angajamentul sãu în favoarea iubirii, a binelui,a luptei contra pãcatului.

Unii vorbeau despre templu, cã este împodobit cu pietrefrumoase ºi daruri. Isus le-a zis: „Vor veni zile în care din totce vedeþi nu va rãmâne piatrã peste piatrã; totul va fi distrus!”Ei l-au întrebat: „Învãþãtorule, când se va întâmpla aceasta ºidupã care semn se va putea cunoaºte cã este pe cale sã seîmplineascã?” Isus le-a rãspuns: „…Vor fi mari cutremure depãmânt, pe alocuri epidemii ºi foamete… Vor pune mâinilepe voi ºi vã vor prigoni… Vã vor trãda chiar pãrinþii, fraþii,rudele ºi prietenii voºtri… Rãmâneþi statornici ºi veþi dobândiviaþa” (Lc 21,5-19).

Tema restaurãrii universale s-a aflat adesea ºi în centruldiscursurilor lui Isus Cristos. În tradiþiile evanghelice Isus esteprezentat ca anunþând distrugerea Templului de la Ierusalimca o sancþiune a necredinþei evreilor în prezenþa lui Mesia,dar ºi ca un semn al unei schimbãri pe cale sã se realizeze:templul de piatrã va fi înlocuit cu templul cel nou al Trupuluiglorios al lui Cristos (Mt 26,61; 27,40; In 2,18-22).

Alãturi de acest semn al distrugerii Templului, Isus indicãºi alte semne prevestitoare ale sfârºitului, semne care vin dinpartea naturii, sub formã de cataclisme, sau din parteasocietãþii, sub formã de persecuþii. Suferinþa înduratã decreºtini pentru Numele lui Isus va fi o mãrturie (martiriu , înlimba greacã). ªi dacã ucenicul persevereazã în fidelitateasa faþã de Învãþãtor, va obþine viaþa.

Încercãrile, de orice naturã ar fi ele, sunt un mijloc de aconcretiza fidelitatea ºi de a da mãrturie. Scopul rãmânecomuniunea cu misterul lui Dumnezeu.

6 Universul familiei

- Pãrinte Fabian Mãriuþ, solemnitatea Cristos, RegeleCristos, RegeleCristos, RegeleCristos, RegeleCristos, RegeleUniversului Universului Universului Universului Universului încoroneazã sfârºitul de an liturgic. Cum serãsfrânge domnia lui Cristos, regalitatea sa, asupra celorcãsãtoriþi în Domnul, asupra familiei creºtine?

- Înainte de a da un rãspuns întrebãrii doresc sã fac osuccintã referire la regalitatea lui Isus. În Vechiul Testament,însuºi Iahwe este Domn al domnilor, Dumnezeu al dumnezeilor(cf. Deut 10,14.17). Trãsãtura sa dominatã este suveranitatea saasupra popoarelor. Isus ni se face cunoscut într-o manierã multdiferitã. Regalitatea sa, deºi plinã de mãreþie, nu este de loctriumfalistã. Conformînvãþãturii Sfântului Paul (cf.Fil 2,6-11) domina lui Cristostrece de la slavã la slujire.Smerenia (umilinþa) estepurpura sa regeascã. El esteCel rãstignit, Cel care-ºi dãviaþa pentru noi. Domnia sase artã în victoria sa asuprarãului, asupra Satanei.Domnia sa se vãdeºte înfaptul cã pentru El nu putemfi slugi, ci prieteni. Nu-lputem avea pe Isus de rege,dacã nu stabilim o profundãprietenie cu El.

În lumina acestorprecizãri, pot spune cã, prinbotez, f iecare creºtindobândeºte o fizionomieregeascã. Mai mult,dobândeºte ceva din firea ºitaina lui Isus. Constituþiadespre Bisericã a ConciliuluiVatican II, când vorbeºtedespre funcþia regeascã alaicilor în Bisericã, afirmã cãfiecare creºtin este pãrtaº alputerii regeºti a lui Isus:„aceastã putere El aîmpãrtãºit-o ucenicilor Sãi, pentru ca ºi ei sã fie statorniciþi înlibertatea regeascã, iar prin lepãdarea de ei înºiºi ºi printr-oviaþã sfântã sã învingã în ei stãpânirea pãcatului (cf. Rm 6,12)ºi slujindu-l pe Cristos ºi în alþii, sã-i ducã pe fraþii lor, cu umilinþãºi rãbdare, la Regele pentru care a-I sluji înseamnã a domni”(LG 36).

- Ce se înþelege prin expresia „libertate regeascã”?- În cuvinte simple cred cã e vorba de o inimã liberã, mare,

ºi plinã de iubire ºi de dãruire, gata sã-ºi dea viaþa pentru toþi.Isus este Domn prin dragoste.

Cristos, regele familieiCristos, regele familieiCristos, regele familieiCristos, regele familieiCristos, regele familieiAdevãrata libertate ne poartã la o iubire aºa de mare, încât

sã-i iubim pe toþi asemenea lui Isus.Vã sugerez un lucru. Cãutaþi sã alcãtuiþi o listã cu judecãþile

ºi prejudecãþile avute faþã de cei apropiaþi. E uºor sã vã daþiseama cât de micã este libertatea de a iubi. În fapt, fiecarejudecatã este o piedicã în calea apropierii de celãlalt. Isus neînvaþã cã trebuie sã iubim întratât încât sã-i ducem pe ceilalþila plinãtatea libertãþii.

- Cum se manifestã regalitatea în viaþa cuplului conjugal?- Ritualul cãsãtoriei pune în evidenþã faptul slujirii. Soþii se

dãruiesc în Isus unul altuia înmod total. Sunt gata sã-ºislujeascã reciproc pentrutoatã viaþa. Fãgãduinþele dinziua cãsãtoriei, ºi verbul „acinsti” sunt o mãrturiegrãitoare. Ce se înþelege prin„a cinsti”? A dori bineleceluilalt? Da, ºi nu numai!Termenul „a cinsti” se explicãla lumina Sfintei Scripturi. Nepoate fi de folos ºi cea de-apatra poruncã din decalog:„Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pemama ta”. „A cinsti”înseamnã ascultareareciprocã totalã, a-l pune pecelãlalt în centrul atenþiei, alvieþii. Prin urmare, cãile celordoi soþi sunt una în slujbaceleilalte. Împreunã potcreºte. De fapt, asta estemarea provocare: a creºteîmpreunã. Numai aºa pot ficu adevãrat în slujba vieþii.

O micã verificare. Un soþs-ar putea întreba: soþia meaa crescut în gingãºie,originalitate, inteligenþã,trãire spiritualã...? Întrebarea

este legitimã, gândind la atâþia bãrbaþi care pretind cã ºtiutotul – spre exemplu, ºtiu cum se cultivã plantele din grãdinã– dar nu ºtiu cum se cultivã legãtura lor conjugalã! La fel despinoasã este ºi întrebarea reciprocã.

- Cum devin copiii pãrtaºi la regalitatea pãrinþilor?- Plinãtatea slujirii este pusã în act de venirea pe lume a

copiilor; ei sunt semnul întrupãrii iubirii ºi unitãþii dintre soþ ºisoþie. Orice tatã ºi orice mamã ºtiu preþul naºterii ºi al creºteriiunui copil. La fel cunosc ºi preþul vieþii, al durerii, al iubirii, albucuriei. Prin primirea copiilor ei îºi lãrgesc paternitatea ºi

7Actualitate

maternitatea fizicã spre o dimensiune spiritualã.Cu trecerea timpului, îºi dau seama cã dimensiunea

spiritualã este din ce în ce mai importantã. Respectul faþãde demnitatea copiilor devine o probã a învãþãturii ºi aeducaþiei date ca pãrinþi. Felul cum trãiesc viaþa de zi cuzi este din ce în ce mai grãitor. Este mai mult decât oricepredicã ºi indicaþie. Capacitatea de jertfã a pãrintelui îlduce pânã la punctul de a accepta chiar ºi o pierdere, oînfrângere, numai sã nu facã din propriul copil un obiectde posesie.

Ca sã-þi câºtigi propriul copil, trebuie sã înveþi sã-lpierzi, mai ales atunci când, prin cãsãtorie, cordonulombilical este tãiat pentru a doua oarã! Mulþi pãrinþi nuºtiu sã dea libertate copiilor. De aici apar nenumãratedrame. Anumiþi pãrinþi, odatã ajunºi socri, respectivsoacre, nu-ºi dau seama de condiþionãrile pe care leexercitã asupra copiilor lor. Am vãzut cazuri în care aceºtipãrinþi au ajuns sã se rãzbune pe propriul copil, chiar înnumele lui Dumnezeu.

Adevãrata iubire e liberã. Iatã de ce pãrinþii trebuiesã-ºi iubeascã copiii cu libertate, fãrã a-i constrânge sãle facã pe plac. Libertatea le garantezã ºi propriamaturizare, pânã la a deveni adulþi în iubire. Pãrinþii aumisiunea de a-ºi învãþa copiii cum sã înfãptuiascã gesturide iubire, gesturi de viaþã, cum sã iubeascã de mici. Înmãsura în care copiii vor înþelege cã adevãrata regalitate,adevãrata urmare a lui Isus presupune slujirea aproapelui(începând cu cei din familie), va fi cu putinþã ca ei sã-limite pe Isus, chiar mai înainte de a învãþa cum se sãrutãcrucea. De exempu, ar fi foarte util sã ne ferim sã învãþãmcopiii sã facã diferenþe între persoane. Primul pas cãtreura de rasã este judecata. Nu putem avea douã sistemerelaþionale ºi afective în structura noastrã psihologicã: unulpentru raporturile sociale ºi altul pentru cele familiale.Existã doar unul, care îmbracã diferite moduri demanifestare, dar dacã o persoanã nu a învãþat de micãsã-i iubeascã pe toþi, ne îndoim cã va fi în stare sã-ºiiubeascã soþia, soþul sau copiii.

- Ce noutate aduce în lume slujirea regalã din familie?- Ca micã Bisericãmicã Bisericãmicã Bisericãmicã Bisericãmicã Bisericã, configuratã lui Cristos, viaþa de

cuplu ºi de familie este locul unde Domnul se dãruieºte,sub chipul primirii, salvãrii, vindecãrii. Puterea regalã pecare creºtinul o posedã, ºi în mod special potenþialul carecaracterizeazã familia, au rolul de a reda întregii relitãþiumane valoarea ºi demnitatea sa. Prin continua construirea vieþii de cuplu acesta se aflã în slujba vieþii, construireareciprocitãþii între soþ ºi soþie este darul care se extinde ºiasupra copiilor.

Ce s-ar întâmpla dacã toþi cei ce poartã numele decreºtin ºi vin la Bisericã ar trãi din plin aceastã slujireregeascã? Pur ºi simplu am asista la o revoluþie socialã.Dacã regalitatea persoanei, a fiecãrei persoane, ar fi pusãîn centrul atenþiei în toate spitalele, în orice birou, în ºcoalã,la cumpãrãturi, pe stradã... ºi mai ales în familie...

A.C.A.C.A.C.A.C.A.C.

Sunt cuvintele pro-nunþate de Domnul Hans-Gert Poettering, pre-ºedintele ParlamentuluiEuropean, la sfârºitulvizitei efectuate laCatedrala Sfântul Iosif,luni, 15 octombrie 2007.Dupã demersurile euro-pene legate de CatedralaSfântul Iosif ºi dupãDeclaraþia scrisã, 54/2007, adoptatã deParlamentul European ladata de 26 septembrie2007, înaltul demnitar adorit sã se informezepersonal de situaþiaîngrijorãtoare în care seaflã atât lãcaºul de cult,cât ºi Arhiepiscopia Romano-Catolicã.

Ni s-a pãrut mai mult decât relevantã derularea vizitei sale oficialeîn România. Primele întâlniri avute au fost cu preºedintele Senatului ºicu preºedintele Camerei Deputaþilor. A urmat întrevederea cuÎnaltpreasfinþitul Ioan Robu, iar mai apoi vizitele la Cotroceni ºi la PalatulVictoria.

Excelenþa Sa a ajuns la Catedrala Sf. Iosif la ora 16,15 ºi s-a întreþinutcu delegaþia Arhiepiscopiei aproape o orã. În decursul discuþiei au fostevidenþiate toate aspectele problematice legate de proiectul babilonicde lângã catedralã ºi hãrþuirile la care sunt supuºi, în justiþie,reprezentanþii Bisericii, prin tertipuri judiciare ºi prin iniþierea anumeroase procese penale de tip gherilã. Am primit asigurãri asuprasprijinului forurilor europene în soluþionarea acestui caz. Domnul Hans-Gert Poettering a putut constata de aproape cultura barbariei susþinutãde autoritãþile române, fapt ce l-a fãcut sã exclame, la finalul viziteisale, Nu aº fi construit niciodatã aºa ceva!

“Nu aº fi construit“Nu aº fi construit“Nu aº fi construit“Nu aº fi construit“Nu aº fi construitniciodatã aºa ceva!”niciodatã aºa ceva!”niciodatã aºa ceva!”niciodatã aºa ceva!”niciodatã aºa ceva!”

PrPrPrPrPr. . . . . FRANCISC DOBOºFRANCISC DOBOºFRANCISC DOBOºFRANCISC DOBOºFRANCISC DOBOº

8 Oameni ai credinþei

”Tu eºti Petru ºi pe aceastã piatrã,voi zidi Biserica mea!” (Mt 16,18).

Mãreþia unui om, puterea sa de caracter ºi sfinþenia saconstau tocmai în forþa sa de a ierta ºi de a fi ierat. EvanghelistulMatei este unicul care ne relateazã un amãnunt din viaþa luiPetru, atunci când îl întrebã pe Isus: ”Doamne, de cîte ori sã-liert pe fatele meu care greºeºte împotriva mea? De ºapte ori?”Isus i-a rãspuns: “Nu-þi spun de ºapte ori, ci pânã la ºaptezecide ori ºapte!” (Mt 18,21-22). Petru, arãtându-se dispus sã-l iertepe cel care i-a greºit ”de ºapte ori” , stabileºte prin aceasta onormã care i se pare normalã. Isus însã gândeºte total altfelcerându-i lui Pentru sã ierte de ”ºaptezeci de ori câte ºapte”,adicã întotdeauna. Iertarea nu se dã niciodatã cu mãsurã, ease acordã, pur ºi simplu, celuicare o aºteaptã sau care arenevoie de ea. Astãzi vom meditaîmpreunã despre mãrturia luiPetru ºi înmânarea cheilor (Mt16,13-20). Dar, înainte de aceasta,sã-l surprindem pe Petru alãturide Isus ºi cu alte prilejuri din NoulTestament. Petru, alãturi de Iacobºi Ioan, este martor la înviereafiicei lui Iair (Lc 8,40-56) ºi totîmpreunã cu cei doi apostoli,Petru ia parte ºi la schimbarea lafaþã (Mt 17,1-9). Petru voia chiar sãopreascã timpul în loc prin aceeacã avea de gând sã facã treicolibe, una pentru Isus, unapentru Moise, iar alta pentru Ilie.Altãdatã, atunci când Isusmergea pe apele laculuiGenezaret spre ucenicii sãi, Petru a venit în întâmpinarea luiumblând ºi el pe apã, ”dar vãzând vântul puternic, s-aînspãimântat, ºi pentru cã a început sã se scufunde, a strigat:«Doamne, salveazã-mã!» (Mt 14,22-33). Faptul cã s-a îndoit l-apus pe Petru într-o situaþie nouã; nu mai era în mãsurã sã aibãîncredere în Domnul ºi, deci, a simþit tot mai mult pericolul de ase scufunda. Deºi era pescar experimentat, nu ºtia încã sãînoate. În sfârºit, Isus o vindecã pe soacra lui Petru laCafarnaum (Mt 8,14-15), ºi tot lui i Petru se adreseazã mulþimilespunând: ”Învãþãtorul vostru nu achitã cele douã drahme pentruTemplu!” (Mt 17,24-27).

Revenim la mãrturia superbã a lui Petru (Mt 16,13-20), careîl impresioneazã pe cititor atât prin frumuseþea momentului,cât ºi prin alegerea oportunã a clipei. Petru însuºi este întâiulîntre apostoli care îi face lui Isus o declaraþie surpinzãtoare:

TTTTTu eºti Petru!u eºti Petru!u eºti Petru!u eºti Petru!u eºti Petru!“Tu eºti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu!”. Apostolul Mateilãrgeºte acestã declaraþie adãugând un rãspuns minunat, plinde responsabilitate din partea lui Isus: ”Tu eºti Petru ºi pe acestãpiatrã voi zidi Biserica Mea!... Þie vreau sã-þi dau cheileÎmpãrãþiei Cerurilor!” Petru este acea ”stâncã”, puternicã ºi deneînivns, pe care Isus îºi zideºte acum Biserica. Ca un semnextern, care sã grãiascã peste vreacuri, acelaºi Isus þine sã-iînmâneze acum cheile lui Simon Petru. Înmânarea cheilorînseamnã trecerea puterii în mâinele lui Petru, care vaadministra de acum Biserica lui Cristos ºi va pãstra neatinsãînvãþãtura cea dreaptã. De acum înainte, domnia lui Dumnezeuîn trei peroane se manifestã în faþa tuturor prin faptul cã Petruleagã sau dezleagã, declarã interzis sau permis un anumitlucru. Este vorba, în acestã imagine a Bisericii, de interpretarea

voinþei lui Dumnezeu, aºa cumeste ea proclamatã de Isus.Aceastã putere de a învãþa ºi de arespecta disciplina în noua saBisericã trebuie înþeleasã ca oparticipare plenarã la putereaCelui Înviat. Cã Petru a înþeles ºi apracticat acestã funcþiefundamentalã în Biserica de abiacreatã, ne atestã FapteleApostolilor 1-12.

Conform învãþãturii noastre,bazate pe cuvintele evangheliei,Isus a creat Biserica Sa sfântã pestânca puternicã a lui Petrul. Papii,ca episcopi ai Romei, sunt urmaºiai apostolului Petru, la care,trebuie spus, s-a dezvoltat oprecedenþã faþã de ceilalþ iepiscopi, concretizatã în primat,

atât ca formã, cât ºi ca expresie, ºi care s-a consolidat de-alungul istoriei. Credinþa poporului este aceea care, adesea,pune în legãturã cu persoana lui Petru diferite fapte întâmplatedeja. În acest mod, diferitele sãrbãtori sunt legate exclusiv depersoana, de faptele ºi de renumele apostolului Petru. Astfel,el este patronul pescarilor, al fierarilor, al mãcelarilor, alceasornicarilor etc. Iatã cât de variatã este persoana lui Petru,aºa cum a fost ea perceputã în timpurile care i-au urmat.

Ne rugãm noi pentru Sfântul Pãrinte Papa, urmaºul SfântuluiPetru? Îl însoþim noi cu iubirea nostrã filialã? Ne rugãm noineîncetat ºi pentru Biserica lui Cristos, a cãrei rãspundere cadepe umerii Sfântului Pãrinte? Dar, mai ales, ne rugãm noi ”catoþi sã fie una”, acestã dorinþã de suflet a lui Cristos? Iatã maimulte întrebãri fundamentale la care suntem chemaþi sã dãmun rãspuns corect ºi conºtient, aici ºi acum!

Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃ

9Catehezã

La începutul lunii noiembrie celebrãm sãrbãtoarea TuturorSfinþilor ºi îi pomenim pe toþi rãposaþii noºtri; de fapt toatã lunanoiembrie este dedicatã într-un chip deosebit pomenirii morþilor.Aº dori ca, în rândurile care urmeazã, sã considerãm câtevagânduri despre „locul curãþirii”.

Dupã moarte, ºi înainte de a ajunge la vederea lui Dumnezeu,omul trebuie sã fie purificat de tot ceea ce i-a lipsit în dragoste.Nimeni nu poate ajunge la vederea lui Dumnezeu fãrã sfinþeniacerutã. Învãþãtura teologicã despre eventuala necesitate a unuitimp de purificare dupã moarte este propovãduitã cu precãpderede credinþa creºtinã catolicã. Simbolizatã deseori printr-un “focpurificator” , învãþãtura despre Purgatoriu se bazeazã pe scrierileneotestamentare (1Cor 6,15; 1Pt 1,7) ºi a fost ratificatã de Conciliiledin Lyon II, Ferrara-Florenþa ºi Trento. Purificarea are un caracterpenal ispãºitor ºi poate fi grãbitã de rugãciunilenoastre. Fiind o stare de viaþã de dincolo, nu i sepot aplica în nici un fel categoriile noastre despaþiu ºi timp pentru a considera ºi înþelegePurgatoriul.

Adevãrul Purgatoriului se încadreazã înTradiþia Bisericii primare (sec. I-III) a rugãciuniipentru rãposaþi (cum apare în înscripiþiile funerareºi în actele martirilor). Aceastã tradiþie se bazeazãºi pe Vechiul Testament, unde se cere iertarepentru aceia care au murit în Domnul (cf. 2Mac12,46). „Încã de la începuturi Biserica a cinstitmemoria rãposaþilor ºi a adus pentru ei rugãciuni,în mod deosebit jertfa Sfintei Euharistii, pentru cafiind purificaþi sã poatã ajunge la vederea beatificãa lui Dumnezeu (CBC 1032). Rugãciunilecredincioºilor sunt unite cu pomenile ºi faptele de caritate, cuindulgenþele ca o împãrtãºire a bunurilor (împãrtãºirea sfinþilor) ºicu faptele de penitenþã ca ispãºire a pãcatelor. Acestea suntmodalitãþile de a practica solidaritatea vitalã cu fraþii noºtri careîncã mai sunt purificaþi dupã moarte (LG 51).

Fiecare dintre credincioºi este Biserica mireasã chematã lasfinþenie ºi la apostolat înainte de a ajunge la nunta definitivã. Nuse poate ajunge la o întâlnire definitivã cu Cristos (la nuntã) fãrãca mireasa sã nu fi fost „îmbrãcatã în soare” ca Preasfânta FecioarãMaria (Ap 12,1). La aceastã nuntã este chematã întreaga omenirepe care Biserica o slujeºte ca „sacrament universal de mântuire”.„Purgatoriul” reprezintã o dimensiune a Judecãþii particulare, încare se realizeazã întâlnirea cu Cristos care doreºte sã fie iubitîntr-un mod total, dar care nu este iubit astfel.

Purificarea de lipsurile fidelitãþii în drumul perfecþiunii ºi almisiunii se realizeazã „ca aurul în foc” (Ap 3,18). Trebuie eliminatedezordinile care sunt urmãrile pãcatului ºi ale egoismului. Acestãpurificare indicã demnitatea omului în calitate de cooperator laacþiunea salvificã a lui Dumnezeu. Aceastã purificare începe deja

pe acest pãmânt ºi dacã nu se terminã aici trebuie sã continue înPurgatoriul de dincolo, ca o amânare dureroasã a vederii luiDumnezeu. La victoria finalã se ajunge cu un nume nou care estelucrarea Duhului iubirii (Ap 2,17).

De aceea, Sfânta Bisericã vrea sã-i ajute pe cei rãposaþi sã sepurifice cât mai repede; pe lângã rugãciuni, pomeni, fapte demilostenie, mijlocul cel mai eficace de a-i ajuta pe cei trecuþi la celeveºnice este Sfânta Liturghie. Sfântul Augustin relateazã în CarteaXIII a Confesiunilor sale, urmãtoarele despre moartea mamei sale:Când Sfânta Monica, în drumul ei spre Africa, la Ostia s-a îmbolnãvitgrav, fratele sfântului Augustin, exprimându-ºi dorinþa, i-a vorbitastfel: „Tare mult aº dori ca mama sã nu moarã printre strãini, ci sãmoarã în patria sa”. La acestea, Sfânta Monica a rãspuns: „Nu vãfaceþi griji cu privire la trupul meu; înmormântaþi-l unde veþi voi.

Numai un singur lucru doresc de la voi ºi vã rog,ºi anume sã mã pomeniþi totdeauna la altarulDomnului”. Aºadar, ea nu s-a gândit la un gestfunerar semnificativ, la un monument deosebit,la un mormânt în patrie, ci s-a rugat numai pentruun „memento” – sã fie amintitã la Sfânta Liturghie.Dupã ce a murit, în prezenþa trupului neînsufleþits-a oferit Jertfa Mântuitorului nostru ºi apoi trupulsfintei Monica, printre rugãciuni, a fost coborât înmormânt.

O valoare foarte mare pentrurãscumpãrarea sufletelor din Purgatoriu o arejertfa Sfintei Liturghii. Aceastã jertfã a Liturghiei îiajutã pe cei rãposaþi atât de mult pentru cã esteo reînnoire a Jertfei de pe Cruce ºi pentru cãvaloarea ei depinde direct de demnitatea celui

care a adus-o, Cristos Mântuitorul. Valoarea celorlalte fapte bunedepinde de starea de har a aceluia care le sãvârºeºte.

În acest sens, în Biserica Catolicã, este obiceiul de a celebrapentru cei rãposaþi aºa-zisele Liturghii gregoriene. Conformtradiþiei, Sfântul Pãrinte Papa Grigore cel Mare a poruncit sã secelebreze 30 de Sfinte Liturghii la rând pentru rãscumpãrareasufletului unui cãlugãr rãposat pe nume Iustus care, în ciuda votuluisãrãciei, a avut o monedã de aur. A 30-a zi, la sfârºitul SfinteiLiturghii, cãlugãrul rãposat s-a arãtat unui alt confrate de-al sãuºi a spus: „Am suferit multe chinuri, dar iatã acum sunt eliberat”.Astfel a intrat în obiceiul sfintei Maici Bisericii sã se celebreze 30de Sfinte Liturghii pentru sufletele celor rãposaþi, numite Liturghiigregoriene. Mai târziu, în Bisericã s-au rânduit ºi alte obiceiuri dea celebra 12 Liturghii, 7 Liturghii, 3 Liturghii, care au fost numiteslujbe pentru rãposaþi. În limita posibilitãþilor, sã oferim ºi noi JertfaSfintei Liturghii fie comandând în zilele de comemorare arãposaþilor noºtri Sfânta Jertfã a Liturghiei, fie participând, mai desla Sfintele Liturghii, oferindu-le pentru rãscumpãrarea sufletelorcelor dragi ai noºtri care au trecut la cele veºnice.

PurgatoriulPurgatoriulPurgatoriulPurgatoriulPurgatoriulPrPrPrPrPr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. . . . . ISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃ

10 Actualitate

Sfânta Fecioarã Maria de GuadalupeSfânta Fecioarã Maria de GuadalupeSfânta Fecioarã Maria de GuadalupeSfânta Fecioarã Maria de GuadalupeSfânta Fecioarã Maria de GuadalupeUna dintre Icoanele Sfintei

Fecioare Maria de la Guadalupeva face un pelerinaj prin mai multelocalitãþi din România. Intenþiapelerinaj este aceea de atransmite mesajul apariþiei SfinteiFecioare din Mexic. În secolul alXVI-lea Sfânta Fecioarã îi aparelui Juan Diego numinu-seProtectoarea vieþii umaneProtectoarea vieþii umaneProtectoarea vieþii umaneProtectoarea vieþii umaneProtectoarea vieþii umane ºi-iaratã acestui sfânt vizionar cãpoate determina un popor întregsã renunþe la practica uciderii vieþiicelor nenãscuþi. Icoana Misionarãde la Guadalupe va începe

pelerinajul în data de 5 noiembrie 2007 din Oradea ºi va poposicâte o zi în urmãtoarele oraºe: Oradea, Zalãu, Cluj, Tg. Mureº,Braºov, Bacãu, Ploieºti, Bucureºti, Sibiu, Orãºtie, Arad, Reºiþa ºiTimiºoara. În Bucureºti va fi prezentã la Biserica Italianã începând

cu ziua de marþi, 13 noiembrie 2007, ora 11.00, pânã miercuri,14 noiembrie 2007, ora 9.30.

La Ploieºti în Biserica Cristos Rege programul va fi urmatorul:Luni, 12 noiembrie 2007: ora 15.00 – Primirea Icoanei;

ora 18.00 – Sfânta Liturghie; Veghe de rugãciune (toatã noaptea).Marþi, 13 noiembrie 2007: ora 9.00 – Sfânta Liturghie;

ora 10.00 – Icoana va pleca spre Bucureºti.

În Biserica Italianã din Bucureºti programul va fi urmãtorul:Marþi, 13 noiembrie 2007: ora 11.00 – Primirea Icoanei,

cântece ºi rugãciuni în cinste Sfintei Fecioare Maria; ora 14.00 –Sfântul Rozariu (I); ora 15.30 – Catehezã despre Sfânta FecioarãMaria de la Guadalupe; ora 17.00 – Sfântul Rozariu (II); ora 18.00 –Sfânta Liturghie; ora 21.00 – Sfântul Rozariu (III); ora 22.00 – CaleaSfintei Cruci; ora 23.00 – Veghe de rugãciune (toatã noaptea).

Miercuri, 14 noiembrie 2007: ora 7.00 – Sfântul Rozariu(IV); ora 8.00 – Sfânta Liturghie; ora 9.30 – Icoana va fi purtatã înpelerinaj la Sibiu.

Asociaþia Sfântul Vicenþiu de Paul - Conferinþa Sf. Maria, continuãlinia tradiþiei de caritate deschisã de marele sfânt binefãcãtor acummai bine de patru secole.

Trãind într-o Franþã dominatã de luxul exorbitant de la Curtearegelui Ludovic al XIV-lea pe de o parte, ºi de sãrãcia fãrã margini apopulaþiei majoritare pe de altã parte, acest minunat sfânt a reuºit– prin spiritul sãu practic, organizatoric, dar mai ales prin imensasa iubire pentru Dumnezeu pe care-L vedea în cel sãrman, înfometat,bolnav ºi bãtrân - sã punã bazele unei societãþi de caritate careastãzi este rãspânditã în întreaga lume.

Urmând exemplul sãu, asociaþia condusã de d-na doctorDragoste Cornelia s-a straduit de-a lungul celor 14 ani de existenþã- fiind înfiinþatã în octombrie 1993, iar în cadrul Bisericii Sfânta Cruceactiveazã din 1999- sã ofere ajutorul unui numãr mare de persoaneaflate în dificultate.

Astfel, au fost organizate activitãþi caritative de lungã duratã cumeste Cafeluþa de dimineaþã care are loc lunar, în cadrul cãreia alãturide servirea de alimente, se oferã îmbrãcãminte ºi încãlþãminte.Organizarea anualã de tabere la munte ºi la mare în condiþii foartebune de masã ºi cazare pentru elevii care nu-ºi pot permite achitareaunei tabere în cadrul ºcolii. De asemeni au fost oferite sume debani pentru rechizite ºcolare la fiecare început de an ºcolar. AcþiuneaMicul dejun în fiecare sãptãmânã, în ziua de marþi, a contribuit multla dezvoltarea spiritului de comuniune între membrii parohieinoastre. O activitate notabilã a fost cea desfãºuratã în cadrul Clubuluiadresat persoanelor singure, cu buget mic, unde se putea servimicul dejun ºi masa de prânz, se organizau activitãþi spirituale ºi derelaxare. Activitatea de caritate a mai inclus: oferire de mâncaregãtitã, ajutor de servicii necesare persoanelor nedeplasabile cu

pensii mici. Au fost efectuate vizite la domiciliu, la spital ºi s-a acordatasistenþã stomatologicã gratuitã. Foarte buna colaborare cu ServiciulSocial al Ambasadei Austriei a fãcut posibilã ajutorarea pe timp deun an a 15 persoane cu alimente precum ºi oferirea micului dejun încadrul parohiei.

La buna desfãºurare a asociaþiei a contribuit pãrintele parohIonel Pojum, precum ºi preoþii parohiei Sfânta Cruce. O mulþumirespecialã adresãm sponsorilor care au preferat sã rãmânã în umbrãºi care au înþeles necesitatea gestului lor caritabil.

Trãim timpuri de mare încercare pentru mulþi dintre noi iarconceptele de caritate ºi voluntariat ar trebui sã gãseascã un ecoumai intens în conºtiinþa noastrã... Sã nu uitãm cuvintele SfântuluiVicenþiu care ne îndeamnã peste secole: „Sã-l iubim pe Dumnezeu,fraþii mei, dar sã-l iubim pe cheltuiala noastrã, cu truda braþelornoastre, cu sudoarea frunþii noastre...”.

CORNELIA-LUCIA GHIDEL,CORNELIA-LUCIA GHIDEL,CORNELIA-LUCIA GHIDEL,CORNELIA-LUCIA GHIDEL,CORNELIA-LUCIA GHIDEL, membru al asociatiei membru al asociatiei membru al asociatiei membru al asociatiei membru al asociatiei

14 ani de activitate a Asociaþiei Sfântul Vicenþiu de Paul - Conferinþa Sf. Maria14 ani de activitate a Asociaþiei Sfântul Vicenþiu de Paul - Conferinþa Sf. Maria14 ani de activitate a Asociaþiei Sfântul Vicenþiu de Paul - Conferinþa Sf. Maria14 ani de activitate a Asociaþiei Sfântul Vicenþiu de Paul - Conferinþa Sf. Maria14 ani de activitate a Asociaþiei Sfântul Vicenþiu de Paul - Conferinþa Sf. Maria

11Psihologul rãspunde

- Cum putem avea o bunã comunicare cu o persoanãranchiunoasã din fire, cu care trebuie neapãrat sãcomunicãm (este un membru al familiei, un coleg sau ocolegã etc.)?

- Deoarece intraþi des în contact cu aceastã persoanã,se poate presupune cã o cunoaºteþi suficient de bine încâtsã ºtiþi ce îi face plãcere ºi ce o supãrã. Dacã vreþi sãcomunicaþi eficient va trebui sã creaþi ºi sã menþineþi oatmosferã care sã nu-i ofere acestei persoane motive de ase supãra ºi astfel de a vã demostra din nou cã este ranchiunoasã. Cu o astfel depersoanã, comunicarea presupune un mare efort ºi o mare jertfã din partea aceluiacare vrea sã îmbunãtãþeascã relaþionarea. Acest aspect nu este imposibil. Iatãcâteva strategii: sã îi arãtaþi iubirea d-voastrã dezinteresatã, sã-i arãtaþi cã nusunteþi într-o competiþie, sã evitaþi discuþiile prelungite în momentele de nervozitate,sã evitaþi folosirea adjectivelor ce exprimã calitatea ºi a generalizãrilor („iraþional”,„leneº”, „scandalos”, „nimic”, „niciodatã”, „întotdeauna” etc, sã renunþaþi la termenidespre care ºtiþi cã declanºeazã stãri negative sau determinã replici dure; în cazulunei solicitãri aceasta sã fie fãcutã cu o precisã argumentare etc. Prin urmare,sã-i fie clar cã ranchiuna ce macinã ºi întunecã viaþa nu este motivatã (niciodatãnu poate fi motivatã, dar este greu de convins o astfel de persoanã asupra acestuiaspect) sau cã este îndreptatã spre o persoanã care îi vrea binele. Nu trebuie uitatcã ranchiuna poate fi însoþitã ºi de dorinþa de rãzbunare.

E bine de ºtiut cã, de cele mai multe ori, o persoanã ranchiunoasã nu este niciea mulþumitã de felul ei de-a fi. Reproºurile necontenite asupra acestui aspect nufac decât sã-i adânceascã durerea ºi nemulþumirea personalã, îndepãrtând-oastfel tot mai mult de gândul ºi efortul optimizãrii comunicãrii ºi a schimbãrii radicalede simþire ºi atitudine.

- “De ce noi nu suntem ca alþi copii? De ce noi nu avem lucrurile de care dispunalþi copii?” Cum sã le oferim copiilor noºtri motivaþii pozitive, atunci când stilul deviaþã al colegilor ºi al prietenilor lor nu corespunde cu alegerile noastre?

- Întrucât spuneþi cã aveþi alegerile d-voastrã, nu le puteþi motiva? Copiiisesizeazã uºor nesiguranþa argumentãrilor pãrinþilor ºi le sancþioneazã prezentândpropriile lor perspective asupra temelor în discuþie. În general, copiii se uitã laaspectele exterioare ale vieþii. Îi intereseazã tehnica, noutãþile, progresul, maºinile(pe bãieþi, în general), moda (în cazul fetelor), distracþiile ºi multe altele. Dacã suntcopii sãnãtoºi, iar la aceasta se mai adaugã ºi puþinã sau mai multã alintare dinpartea anturajului (pãrinþi, bunici, educatori, prieteni...), nu reuºesc sã vadã ºisituaþiile dificile ale vieþii ºi în special pe cele legate de boalã. Un prim sfat: duceþi-i în vizitã la un orfelinat ºi un spital de copii. Sunt mari ºanse ca solicitãrile ulterioaresã fie mai “realiste”, înlocuindu-l pe “vreau” cu “mulþumesc”. Nu ezitaþi sã le vorbiþiºi sã le prezentaþi copiilor problemele pe care le aveþi în familie în privinþa banilor,a comunicãrii, a aspiraþiilor personale neîmplinite etc. Fiecare familie ar trebuisã-ºi cunoascã bine copiii ºi propriile capacitãþi de persuasiune, apelând apoi la“artistul” ºi “formatorul” din ei pentru a-ºi propune ºi impune ideile ºi perspectivele.La aceste aspecte generale, pãrinþii sunt cei în mãsurã sã aleagã strategiile celemai eficiente, fiind conºtienþi de particularitãþile ºi personalitatea fiecãruia dintrecopii. Uneori e posibil sã fie necesar apelul la umilinþã: vorbiþi-le copiilor desprelimitele personale (ale d-voastrã), ºi implicit despre motivele pentru care alþi pãrinþiau posibilitãþi mai mari: poate au studiat mai mult, au fost mai descurcãreþi, maiîndrãzneþi, au avut parte de un context biografic favorabil. Dacã vã referiþi la anumitedorinte ale copiilor care contravin principiilor dumneavoastrã, dar nu se referã laaspecte grave, imorale etc., încercaþi sã abordaþi o atitudine pe cât posibil flexibilã,ca sã evitaþi astfel crearea unei stãri de tensiune ºi de reþinere, de neîncredereîntre dumneavoastrã ºi copii. Fiecare copil ºi familie prezintã particularitãþi carepresupun o abordare adaptatã la aceste amãnunte.

La rubrica „Poºta redacþiei” din numãrul peoctombrie, un cititor întreba dacã este posibil sã sespovedeascã prin e-mail. Privitor la rãspunsul primit,pãrintele Emil Moraru, profesor de moralã la InstitutulTeologic „Sfânta Tereza”, doreºte sã facã urmãtoareleprecizãri:

Pentru ca o spovadã sã fie autenticã se cere:- apropierea fizicã ºi imediatã între penitent ºi

confesor;- respectarea sigiliului sacramental;- celebrarea sacramentului. Dupã învãþãtura Bisericii catolice nu se poate face

o spovadã prin telefon sau prin internet chiar dacãpenitentul se aflã în pericol de moarte. În pericol demoarte, este suficient ca penitentul sã se cãiascã ºicu prima ocazie, dacã va supravieþui, sã recurgã laspovadã.

Chiar dacã o asemenea situaþie s-ar produce înrealitate, mãrturisirea pãcatelor prin e-mail ar fi orecunoaºtere a vinovãþiei proprii ºi o expresie acãinþei, dar nu are valoare sacramentalã, adicã nureprezintã o spovadã validã.

Sunt o tânãrã din Arhidieceza de Bucureºti, darde doi ani locuiesc în Spania unde mã aflu pentrumotive de serviciu. În Spania l-am cunoscut pelogodnicul meu ºi intenþionãm sã ne cãsãtorim învara viitoare. Am vrea sã ºtim dacã putem celebracãsãtoria în Catedrala Sf. Iosif din Bucureºti, ºi cu câttimp înainte trebuie fãcutã rezervarea.

Ne-am interesat pentru dumneavoastrã lacancelaria parohialã, unde am aflat cã programãrilepentru celebrarea cãsãtoriei în catedrala Sfântul Iosifse fac cu douã sau trei luni înainte, direct la cancelariesau la telefonul 021-201 54 06. Pentru a fi admiºi,mirii trebuie sã prezinte urmãtoarele: adeverinþã cãau urmat cursurile de pregãtire pentru cãsãtorie,certificat de botez ºi de mir (de la parohia unde aufost botezaþi) ºi certificat de stare liberã (tot de laparohia unde au fost botezaþi).

Profitãm de ocazie ca sã vã felicitãm ºi sã vãamintim cã pregãtirea pentru cãsãtorie priveºte nunumai partea de ceremonie, rochia de mireasã,masa la restaurant etc. Acestea sunt, desigur, foarteimportante ºi pot face ca ziua nunþii sã rãmânã înamintire drept unul din cele mai frumoase momenteale vieþii. Dar pregãtirea pentru cãsãtorie trebuie sãincludã ºi o parte de formare spiritualã ºi religioasã,care vã va fi de mare folos mai târziu când va trebuisã luaþi împreunã decizii înþelepte ºi importante (cf.în acest sens Catehismul Bisericii Catolice, 1632 ºiGaudium et spes, 49, 3). Dacã nu puteþi face aceastãpregãtire în þarã, cãutaþi în localitatea unde vã aflaþio parohie sau o organizaþie pentru tineret care þinecursuri de pregãtire pentru cãsãtorie.

POªTPOªTPOªTPOªTPOªTA REDACÞIEIA REDACÞIEIA REDACÞIEIA REDACÞIEIA REDACÞIEI

PrPrPrPrPr. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE

12

CCCCCooooopppppiiiiiiiiiiiiiii ssssseeeee î î î î înnnnntttttrrrrreeeeeaaaaabbbbbããããã……………

CCCCCiiiiinnnnneeeee-----iiiiidddddeeeee vvvvviiiiinnnnnããããã?????

Cum e în Rai?Cum e în Rai?Cum e în Rai?Cum e în Rai?Cum e în Rai?

Micul Prinþ

Copii, ascultaþi! Într-o bunã zi, plimbându-se prin pãdure, pisicaîntâlni un tigru flãmând ce i se plânse, ca unei veriºoare ce era, cãnimeni nu-i dã, de bunã voie, ceva sã mãnânce.

- Sunt sãtul de viaþa asta mizerabilã, sã tot alerg ostenindu-mãdupã ale gurii.

- Nu te frãmânta, îi spuse pisica, ascultându-i oful, am sã-þi arãtcum se face ca sã primeºti mâncare. E suficient sã asculþi de mine.ªi-l duse la o casã izolatã, aflatã la marginea pãdurii. Tigrul se codea,dar pisica îl încurajã:

- De ce nu ai încredere în mine? Doar suntem rude. Dacã ai fifost lupul, niciodatã nu i-aº fi dezvãluit ceva. Trebuie numai sã vezicum fac.

Zis ºi fãcut! Ajunºi la colþul casei,pisica îi spuse tigrului cu glas scãzut:

- Stai liniºtit aici ºi uitã-te la mine.Aºezându-se sub fereastrã,

pisica începu sã miaune încetiºor. Lafereastrã ieºi o femeie care, privindpisica, spuse:

- Oh, drãgãlaºa de tine. Miaunide foame!

Uºa casei se deschise ºi femeia,mângâind pisica, îi umplu îndatã uncastronel cu lapte. Pisica lipãi laptelepânã la ultima picãturã ºi dupã ce uºa fu închisã, lingându-ºimulþumitã mustãþile, îi spuse tigrului:

- Ai vãzut cât de simplu este?Tigrul admise cã pisica avusese dreptate. Pãrea, într-adevãr,

simplu ca bunãziua.

- Dacã þie, zisetigrul, cu amãrâtultãu de mieunat,femeia asta þi-a datîndatã ceva demâncare, stai acumtu un pic ºi priveº-te-mã.

ªi aºezându-sesub aceeaºi fereastrã, începu sã ragã atât de îngrozitor încât toatepãsãrelele din preajmã amuþirã de spaimã, iar pisica o zbughi încopac. Tigrul continuã sã ragã din toate puterile gândind cã femeiaaceea, auzindu-l, îi va aduce îndatã ceva de mâncat: un claponfript sau mãcar o ciozvârtã zdravãnã de carne proaspãtã. Fereastrase deschise din nou, dar în locul femeii apãru un bãrbat cu o puºcãde vânãtoare. În loc de clapon, uitâdu-ºi foamea, tigrul se trezi dinvise alergând cât îl þineau puterile înconjurat de o ploaie de alice ºibubuituri repetate de puºcã. În timp ce dispãrea în pãdure, bãrbatulîi strigã, continuând sã tragã:

- Stai, unde dispari, sã-þi primeºti ºi desertul!Istovit, suferind din cauza alicelor din blanã, tigrul, mai flãmând

ca niciodatã, se adãposti gâfãind din greu sub un boschet,gândindu-se la soarta lui mizerabilã.

– Am încercat sã te ajung, dar ai fost mai iute ca mine, îi spusepisica când îl gãsi în cele din urmã.

– A trebuit sã o ºterg din pricina ta, ca sã-mi scap blana. Tu eºtivinovatã de istoria asta sfârºitã prost.

Pisica îi rãspunse:- Sã fii împãcat cã de data asta ai scãpat cu viaþã. Îmi pare

nespus de rãu pentru cele întâmplate, dar nu trebuie sã-mi porþipicã. Adu-þi aminte cã dacã lucrurile nu merg întodeauna precumdorim în viaþã, nu trebuie sã-i învinovãþim mereu pe ceilalþi denefericirea noastrã, ci mai întâi trebuie sã vedem ce am greºit noiînºine.

PrPrPrPrPr. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ

Mulþi oameni ºi-au dorit sã vadã raiul pe când erau încã în viaþã aici pe pãmânt, dar Dumnezeu nu permite acest lucru decât în modabsolut extraordinar. Sfântul apostol Paul ne spune cã în rai sunt lucruri atât de frumoase cum „ochiul nu a vãzut ºi urechea nu a auzit”,atât de frumoase încât nu existã cuvinte care sã le poatã descrie. Puteþi încerca, dacã vreþi, sã vã gândiþi la locul cel mai frumos, ori în carev-aþi simþit cel mai bine din viaþa voastrã. Închipuiþi-vã apoi cum ar arãta acest loc dacã ar fi de omie de ori mai frumos – dar chiar ºi aºa, raiul este încã ºi mai frumos.

Dar cel mai important e ce vom fi ºi cum ne vom simþi noi. În rai nu va mai exista boalã, mânie,supãrare, tristeþe. Nu ne vom mai certa cu nimeni ºi nu va mai fi nimeni care sã ne vrea rãul. Nicinoi nu vom mai face nimic rãu, vom fi liniºtiþi ºi veseli, iar inimile noastre se vor bucura mereupentru cã îl vom vedea pe Dumnezeu faþã în faþã.

Verset cheie: „Precum este scris, ceea ce ochiul nu a vãzut, nici urechea nu a auzit, nici lainima omului nu s-a suit, pe acestea le-a pregãtit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe el.” (1Cor 2,9)

Versete ajutãtoare: Ap 21,4; Is 65,17(Adaptare de (Adaptare de (Adaptare de (Adaptare de (Adaptare de LIANA GEHL LIANA GEHL LIANA GEHL LIANA GEHL LIANA GEHL dupã dupã dupã dupã dupã 205 Questions Children Ask about God205 Questions Children Ask about God205 Questions Children Ask about God205 Questions Children Ask about God205 Questions Children Ask about God)))))

13Suflet tânãr

Paginã realizatã de ROXANA ROTPaginã realizatã de ROXANA ROTPaginã realizatã de ROXANA ROTPaginã realizatã de ROXANA ROTPaginã realizatã de ROXANA ROTARUARUARUARUARU

Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)

Dragã prietene,

În acest an pastoral, 2007-2008, ne vom opri deseori sã meditãm asupra„mãrturiei”. Este un subiect foarte cunoscut. Pe cât este de familiar, pe atât estede pretenþios. Lumea în care trãim are nevoie de mãrturia credinþei noastre,deºi impune foarte multe limite…

Dacã vorbeºti despre Sf. Liturghie de duminicã în faþa prietenilor care îþispun cã-þi stau mereu aproape, s-ar putea ca ei, la un moment dat, sã te lasesingur ºi sã te ocoleascã pe viitor! Duminica ei au alte planuri, mai importante…

Dacã intri într-o bisericã, în timpul zilei, ºi faci o scurtã vizitã în faþaPreasfântului Sacrament, când ieºi din Lãcaºul Sfânt eºti foarte atent ºi ai emoþiica nu cumva sã te vadã vreun coleg de ºcoalã sau de muncã! Ei sunt preocupaþide alte lucruri, mult mai importante…

Dacã, în cercul prietenilor de încredere, aduci în atenþie frãmântãrile tale sufleteºti cauzate de nerespectarea poruncilor luiDumnezeu, aceºtia s-ar putea sã râdã. Dacã nu fac acest lucru pe faþã, pe „la spate” au grijã sã te condamne! Ei au alte „valori”,mult mai importante ca prioritate în viaþã…

Dacã cei care pretind cã ne sunt prieteni nu ne înþeleg, sã nu ne descurajãm! Descurajarea este prima treaptã care ne coboarãdin entuziasmul mãrturiei de credinþã.

Noi, creºtinii, mãrturisim ceea ce depãºeºte înþelegerea acestei lumi, ceea ce este departe de simþurile omeneºti, ceea ce esteascuns prin credinþã într-un suflet curat ºi sincer. Noi îl mãrturisim pe Cristos, din propria istorie, prezent în istorie! Mãrturisindu-L peEl, noi vom reuºi sã aducem „un suflu” nou în lumea în care trãim.

PrPrPrPrPr. Daniel BULAI. Daniel BULAI. Daniel BULAI. Daniel BULAI. Daniel BULAI

Pe 6 octombrie, la Teatrul Þãndãricã , am sãrbãtorit deschiderea Anului Pastoral 2007-2008deschiderea Anului Pastoral 2007-2008deschiderea Anului Pastoral 2007-2008deschiderea Anului Pastoral 2007-2008deschiderea Anului Pastoral 2007-2008, cumaltfel decât prin scenete, montaje, dansuri pregãtite special de tinerii din Arhidieceza noastrã în jurulmotto-ului noului an pastoral “Când va veni Duhul Sfânt asupra voastrã, voi veþi primi o putere ºi îmi veþifi martori”. Cu mult elan ºi entuziasm ne-au încântat tineri din parohiile Sfânta Tereza, Bucureºtii Noi,Bãneasa, Sfânta Elena, Sfântul Francisc de Assisi, Bãrãþia, Cioplea, Catedrala Sfântul Iosif, Sfânta Cruce,Adormirea Maicii Domnului ºi Popeºti-Leordeni.

Cu toþii ne-am simþit bine, am primit cu cãldurã mesajele tinerilor ce au evoluat pe scenã ºi, mai multdecât atât, la finalul sãrbãtorii, zece dintre spectatori au fost câºtigãtorii unei tombole. Un evenimentdeosebit, Festivalul de deschidere a noului an pastoral a fost ºi un prilej pentru ca tinerii sã se revadã, sãpetreacã timpul împreunã într-un mod plãcut

Bianca Dâscã Bianca Dâscã Bianca Dâscã Bianca Dâscã Bianca Dâscã

În iarna aceasta, zeci de mii de tineri vor fi împreunã la Geneva- Elveþia pentru a XXX-a Întâlnire Europeanã a Ta XXX-a Întâlnire Europeanã a Ta XXX-a Întâlnire Europeanã a Ta XXX-a Întâlnire Europeanã a Ta XXX-a Întâlnire Europeanã a Tineretului,ineretului,ineretului,ineretului,ineretului,organizatã de Comunitatea din Taizé. La propunerea unor tineridornici sã participe la acest moment important din viaþa BisericiiUniversale, ne-am decis sã organizãm un grup de 50 de persoanecare sã reprezinte cu cinste Arhidieceza noastrã la aceastãÎntâlnire. Cine doreºte sã participe la un pelerinaj pânã la Geneva,sã se recreeze cu ocazia revelionului, sã mediteze mai multadevãrurile din Sfânta Scripturã propuse de fraþii din Taizé,împreunã cu alþi tineri, sã viziteze mai multe oraºe din Europa(Viena, Salzburg, Geneva, Lausanne, Praga), trebuie sã se decidãrepede ºi sã se înscrie oficial la data de 21 noiembrie 2007 - întreorele 14.00-18.00 -, la CDPT din Bucureºti. Din fiecare parohie poateparticipa un numãr nelimitat de tineri. Numãrul locurilor se vaocupa tinându-se cont de regula: „cine se prezintã primul”. Pentruinformaþii suplimentare:

Claudiu RoznovszkyClaudiu RoznovszkyClaudiu RoznovszkyClaudiu RoznovszkyClaudiu Roznovszky – tel: 0724.376.455.

APEL DESCHIS PENTRU ANIMAAPEL DESCHIS PENTRU ANIMAAPEL DESCHIS PENTRU ANIMAAPEL DESCHIS PENTRU ANIMAAPEL DESCHIS PENTRU ANIMATORI!TORI!TORI!TORI!TORI!

Dupã o varã fructuoasã, când s-au legatprietenii ºi ne-am format împreunã, urmeazã o altãetapã…cursul de formare pentru noii animatoriparohiali de tineret, curs ce va avea loc în perioada16-18 noiembrie, la Ploieºti, la oratoriul de lângãBiserica „Cristos Rege”.

ªi pentru cã suntem în Anul Pastoral în carenoi, tinerii, suntem îndemnaþi de Papa Benedict alXVI-lea sã aprofundãm tema „Duhul Sfânt ºimãrturia”, cursul din aceastã toamnã va þineseamade acest lucru ºi va avea ca motto: „,Mãrturiamea de credinþã în familie, la Bisericã ºi însocietate”.

14

Voi trebuie sã fiþi o Congregaþiesub regula sfântului Francisc,numitã Ordinul al Treilea. Scopulacestei Case este pentru acelesuflete care îl vor numai peDumnezeu (din Constituþiilefondatorului).

Congregaþia SurorilorFranciscane Misionare de Assisi afost fondatã în anul 1702, în Italia.Întâlnirea providenþialã dintre

Giuseppe Marcheselli, preot ºi cãlugãr din Ordinul Fraþilor MinoriConventuali, ºi Madre Angela Maria del Giglio, terþiarã franciscanã,avea sã îmbogãþeascã marea familie a ordinelor religioase din sânulBisericii. Cei doi îºi propun sã actualizeze carisma fransciscanãîntorcându-se la origini ºi la izvoarele învãþãturilor sfântului Francisc.Ei sunt consideraþi fondatorii Ordinului al Treilea Regular al SfântuluiFrancisc de Assisi.

În urma acestei întâlniri, din 1702, prinde viaþã Mica adunarecare, ulterior, avea sã devinã Congregaþia Surorilor FranciscaneMisionare de Assisi.

Angela Maria del Giglio, atrasã fiind de viaþa sfântului Francisc,îºi propune sã trãiascã Evanghelia dupã exemplul sãrãcuþului dinAssisi ºi sã se dedice operelor de milostenie. În jurul ei se strânge omicã comunitate, mica adunare, care-ºi asumã valorile evangheliceºi franciscane pe care surorile congregaþiei le trãiesc ºi astãzi:pocãinþa, vãzutã ca un drum de convertire; rugãciunea, înþeleasãca o continuã cãutare a prezenþei lui Dumnezeu în toate creaturile,în evenimentele vieþii, în contemplaþie ºi adoraþie; viaþa fraternã, însimplitate ºi sãrãcie, din iubire faþã de Cristos ºi dupã exemplulBisericii primare; operele de caritate: primirea ºi ospitalitatea,ajutorarea ºi susþinerea familiilor nevoiaºe, asistenþa acordatãbolnavilor ºi bãtrânilor, educarea copiilor ºi a tinerilor, diferitele formede evanghelizare.

Dupã ce rezistã mai multor vicisitudini ale istoriei, Congregaþiarenaºte ºi cunoaºte o dezvoltare deosebitã datoritã deschiderii spreactivitatea misionarã.

În 1920, Congregaþia primeºte recunoaºtere juridicã din parteaBisericii, iar în 1934 îi sunt aprobate Constituþiile.

Misionare prin vocaþie ºi disponibile la ºoaptele Duhului Sfânt,Surorile Franciscane au pornit în misiune de la Assisi, locul de naºterea Congregaþiei, iar astãzi sunt prezente pe toate continentele.

Pentru Surorile Franciscane Misionare, anul 2007-2008 este unuljubiliar, marcând astfel 350 de ani de la naºterea fondatoarei lor.Vizita noastrã la comunitatea Madre Angela Maria del Giglio, dinBucureºti, a coincis cu aceastã perioadã jubiliarã. Interlocutoarelenoastre ne-au vorbit despre istoria prezenþei lor în România, despreremontarea de dupã ‘89 ºi despre activitatea lor în Arhidieceza deBucureºti.

Surorile Franciscane Surorile Franciscane Surorile Franciscane Surorile Franciscane Surorile Franciscane CRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICAN

- Cum a începutistoria Franciscanelor înRomânia?

- În anul 1919,rãspunzând invitaþieiFraþilor Franciscani ºi aepiscopului UldericoCipolloni, patru suroridin Italia vin în Româniapentru a se dedicacopiilor rãmaºi orfani înurma Primului RãzboiMondial. Erau chematesã lucreze în cele douãorfelinate pe care Fraþii le deschiseserã la Hãlãuceºti ºi la Huºi, în 1916.Ele trebuiau sã se ocupe de educaþia copiilor, sub toate aspectele,încercând sã le ofere acestora cãldura unei familii care le lipsea ºi sã-

i pregãteascã pentru viaþã.Dincolo de munca lor în orfelinate, surorile s-au dedicat ºi formãrii

tinerelor românce care îºi propuseserã sã îmbrãþiºeze modul franciscande viaþã ºi de slujire. Crescând numãrul surorilor, Congregaþia ºi-aextins activitatea în diferite zone ale þãrii, ajungând pânã la Bucureºti.Foarte curând, însã, avea sã înceapã prigoana comunistã asupraBisericii ºi a persoanelor consacrate. În 1948 surorile italiene suntobligate sã se întoarcã în patria lor. Tinerele autohtone, care aderaserãla viaþa franciscanã, au fost alungate din mãnãstiri, iar bunurileCongregaþiei, aºa cum s-a întâmplat pentru toate ordinele religioase,au fost confiscate de stat.

În timpul prigoanei comuniste surorile ºi-au trãit cu fidelitate, înclandestinitate, consacrarea – în parohii, fabrici, spitale, familii - ,continuând sã þinã legãtura între ele. Tinerele care doreau sã-ºiconsacre viaþa lui Cristos prin slujirea franciscanã erau foarte discrete,

15

Misionare de AssisiMisionare de AssisiMisionare de AssisiMisionare de AssisiMisionare de Assiside multe ori nici mãcar familia nu ºtia despre alegerea lor.

- Vorbiþi-ne, vã rog, despre situaþia actualã?- Imediat dupã evenimentele din ‘89, Generala

Congregaþiei a venit aici pentru a vedea la faþa locului careeste situaþia surorilor care, în clandestinitate, au menþinutvie prezenþa franciscanã femininã în România. Atunci a fostcumpãratã ºi casa aceasta din Bucureºti, care este Casamamã ºi sediul provincial. În 1990 surorile în vârstã s-auîntors în comunitãþile pe care fuseserã obligate sã lepãrãseascã cu mulþi ani în urmã.

În prezent, în þarã sunt ºase comunitãþi, la Bucureºti,Singureni (Giurgiu), Huºi (VS), Hãlãuceºti (Iª), Valea Mare ºiLuizi Cãlugãra (BC).

Provincia este, în prezent, plinã de vitalitate ºinumeroasã. Cred cã este demn de menþionat faptul cã cele 106 suroriFranciscane Misionare de Assisi din România sunt toate românce.Dumnezeu ne-a binecuvântat Congregaþia cu multe vocaþii.

Surori din Viceprovincia deRomânia sunt prezente ºi în diversemisiuni în Italia, SUA, Rusia,Republica Moldova.

- Ce ne puteþi spune despreComunitatea din Bucureºti?

- Comunitatea Madre AngelaMaria este formatã din 12 surori:dintre acestea, douã sunt studentela Facultatea de Teologie Romano-Catolicã ºi Asistenþã Socialã încadrul Institutului Teologic Romano-Catolic, patru frecventeazã ºcoalapostlicealã sanitarã, o sorã seocupã de casã, iar una are în grijãBiserica Italianã, asigurândpermanenþa în timpul zilei. Altedouã surori sunt proaspãt venite în

comunitate. În comunitatea noastrã sunt ºi sora Iacinta Roca,Provincialã, ºi sora Monica Roca, Superioara Casei.

Cu 15 ani în urmã, pãrintele Francisc Trefaº, parohul bisericii SfântaElena, ne-a cerut sã venim în aceastã parohieºi, de atunci, lucrãm cum putem mai bine, înaceastã comunitate. Cu dãruire ne ocupãmde pregãtirea copiilor care trebuie sãprimeascã Prima Sfântã Împãrtãºanie ºiMirul; animãm Sfânta Liturghie ºi ne ocupãmde întâlnirile de catehezã pentru adolescenþiºi tineri, dar ºi de îngrijirea altarului ºi abisericii. Ne implicãm ºi în activitatea muzicalãa parohiei, cinci dintre noi fãcând parte dinCorala Sfânta Elena.

De asemenea, în colaborare cu Fraþii

franciscani, avem un program pentru familiile sãrace, pe care levizitãm la domiciliu, oferindu-le susþinere ºi ajutor material ºispiritual. Am organizat ºi un campus cu adolescenþii din acestefamilii, pentru cã vrem sã îi ajutãm în formarea lor umanã ºispiritualã.

- În ce constã munca surorilor de la Singureni?- Fundaþia Bambini in emergenza (Copii în dificultate) a

inaugurat în iarna anului 1997, la Singureni (Giurgiu, la 40 dekilometri de Bucureºti), Centrul Pilot Andreea Damato, pentruîngrijirea ºi asistenþa copiilor abandonaþi ºi bolnavi de SIDA, preluaþide la spitalul Victor Babeº din Bucureºti.

În ianuarie 1999 a început o colaborare deosebitã între aceastãfundaþie ºi Congregaþia Surorilor Franciscane Misionare de Assisi.Surorilor le-a fost încredinþatã delicata ºi, în acelaºi timp, dificilamisiune de a-i educa ºi a-i forma pe copiii de la Singureni. Înprezent, comunitatea de acolo este alcãtuitã din cinci surori.Dãruindu-le iubire, ele încearcã sã aline suferinþa ºi tristeþeacopiilor. Dãruirea cu care micuþii sunt îngrijiþi a fãcut minuni. Primindiubire, au învãþat sã rãspundã, la rândul lor, cu iubire la tot ce seface pentru ei. ªi acesta este un aspect foarte important, dacã negândim cã aceºti copii au fost privaþi de afecþiunea unei familiinaturale.

- Cum aþi rezuma trãirea franciscanã?- Viaþa franciscanã este un continuu

proces de creºtere ºi de convertire. Cineîl urmeazã pe Cristos în maniera în carea fãcut-o sfântul Francisc, trebuie sã fiefidel Bisericii, iar slujirea sa trebuie sã fiecea a unor mesageri ai binelui ºi ai pãcii.Ca sã fii un bun franciscan trebuie sã teidentifici cu cei sãraci ºi cu ceidezavantajaþi. Trebuie sã fii pasionat detrãirea Evangheliei ºi sã-i poþi contagia ºipe ceilalþi de aceastã pasiune.

16 Din viaþa Arhidiecezei

Þinând seama de noile provocãri venite din partea societãþii ºide criza în care se aflã familia timpului nostru, surorile educatoaredin Congregatio Jesu, pãrinþii ºi copiii din grupa Steluþelor de laGrãdiniþa Mary Ward, au propus o întâlnire care sã-i ajute sã secunoascã mai bine ºi sã gãseascã noi soluþii ºi strategii pentruîmbunãtãþirea procesului educaþional, atât în familie cât ºi îngrãdiniþã. Întâlnirea s-a desfãºurat sâmbãtã, 13 octombrie 2007, lamãnãstirea Fraþilor Carmelitani Desculþi de la Cioflinceni-Snagov.Mare a fost satisfacþia sã vedem cã la aceastã iniþiativã pãrinþii aurãspuns cu mare disponibilitate ºi au fost prezenþi într-un numãrmare.

La întâlnire a fost invitat ºi pãrintele Eusebiu Þâmpu OFM care asusþinut o conferinþã cu tema Familia ºi timpul liber, în cadrul cãreias-a vorbit despre problemele pe care le întâmpinã pãrinþii în gãsireatimpului liber pentru a sta cu familia ºi, în mod special, cu copiii lor.Acesta este semnalul cel mai îngrijorãtor: dacã ocupaþiile noastrene rup de cei din jur sau ne stricã relaþiile cu ei, undeva greºim.Fiind împovãraþi de griji, cufundaþi în muncã, obiºnuiþi sã fim “în prizã”,în tensiune, nici nu mai ºtim de ce avem nevoie cu adevãrat, careeste concret acel lucru faþã de care celelalte îºi potgãsi locul potrivit. Dupã acest semnal de alarmãpãrintele a scos în evidenþã cum trebuie privit timpulliber. Timpul liber trebuie sã fie un timp pentru ane reîmprospãta forþele pentru a putea munci maimult dupã terminarea lui, timp de recreere, dedestindere, dar ºi ocazia de a ne aduna sufletul,de a ne uºura poverile, de a ne bucura alãturifamiliei, de a ne regãsi vocaþia de soþi, de pãrinþi,de a îmbunãtãþi practica rugãciunii în comun, timpde cunoaºtere ºi comunicare, timp de a iubi, pentru

refacerea sau întãrirea relaþiilor din familieDupã conferinþã, copiii, animaþi de surorile Narcisa ºi Roberta,

au prezentat un mic spectacol de cântece, poezii ºi o micã scenetãunde au avut posibilitatea sã-ºi etaleze, în faþa pãrinþilor, talentelelor artistice. Pãrinþii au rãmas foarte impresionaþi de modul cumcopiii lor au evoluat în acest program artistic ºi ºi-au manifestatprofunda recunoºtinþã faþã de surorile Maria Ward pentru dãruirealor. Cu toþii au recunoscut cã, dincolo de instituþia grãdiniþei, stauniºte persoane care se dãruiesc în mod gratuit ºi cu mult spirit desacrificiu pentru desãvârºirea actului educaþional. Mulþi pãrinþi auafirmat cu admiraþie cã aici copiii reuºesc sã asimileze informaþiilepentru cã sunt transmise cu multã dragoste, lucru care pentru eieste foarte important.

În urma acestui timp dedicat cunoaºterii reciproce, comitetul depãrinþi a convocat o adunare în plen numai cu pãrinþii, unde au fostpuse în discuþie unele idei din conferinþã ºi alte subiecte propuse deei.

Bucurie, entuziasm, satisfacþie ºi o mare dorinþã de a continuaaceste întâlniri sunt cuvintele ºi sentimentele care ar puteacaracteriza cel mai bine sfârºitul acestei întâlniri.

SrSrSrSrSr..... NARCISA NARCISA NARCISA NARCISA NARCISA, Sr, Sr, Sr, Sr, Sr. . . . . ROBERTROBERTROBERTROBERTROBERTAAAAA

Familia ºi timpul liberFamilia ºi timpul liberFamilia ºi timpul liberFamilia ºi timpul liberFamilia ºi timpul liber

Comunitatea parohiei romano-catoliceSfântul Luca, din Pucioasa, a avut marea bucuriede a participa la sfinþirea bisericii parohiale. Laaceastã mare sãrbãtoare a comunitãþii careavut loc pe 18 octombrie 2007, a fost prezentPreasfinþitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit deBucureºti care a prezidat Liturghia solemnã ºiun mare numãr de preoþi din Arhidieceza deBucureºti.

Lucrãrile la noul lãcaº de cult au fost începuteîn anul 1992, de parohul de atunci al comunitãþii,pãrintele ªerban Mihai. Arhitect a fost doamnaGabriela Vãcãreanu, inginer de rezistenþã,domnul Baciu Daniel. Iconostasul este operapictorilor Lucia ºi Radu Priscu din Moreni.

Lucrãrile au fost finalizate de pãrinteleFrancisc ªerban, paroh al comunitãþii de la 1august 2004. (fotoreportaj pe coperta 3)

Sfinþirea bisericii Sfinþirea bisericii Sfinþirea bisericii Sfinþirea bisericii Sfinþirea bisericii Sfântul LucaSfântul LucaSfântul LucaSfântul LucaSfântul Luca din Pucioasa din Pucioasa din Pucioasa din Pucioasa din Pucioasa

17Din viaþa Arhidiecezei

Din viaþa parohieiDin viaþa parohieiDin viaþa parohieiDin viaþa parohieiDin viaþa parohieiSfinþii Apostoli Petru ºi PaulSfinþii Apostoli Petru ºi PaulSfinþii Apostoli Petru ºi PaulSfinþii Apostoli Petru ºi PaulSfinþii Apostoli Petru ºi Paul

Rãspunzând la invitaþia pãrintelui paroh, Mihai Mãrtinaº,duminicã, 21 octombrie 2007, PS Cornel Damian, Episcop auxiliarde Bucureºti, a fãcut o vizitã pastoralã în parohia Sfinþii Apostoli Petruºi Paul din Bucureºti. Vremea deloc prietenoasã nu a fãcut decâtsã sporeascã bucuria enoriaºilor, pentru care vizita Preasfinþitului afost o surprizã fericitã. Pentru cã vizita a coincis cu Ziua Mondialã aMisiunilor, în predica sa, episcopul a vorbit despre necesitateamisionarilor ºi a activitãþii lor, ºi despre modul în care fiecare creºtinpoate ºi trebuie sã contribuie la opera misionarã a Bisericii. „Prinrugãciune, fiecare îºi poate aduce contribuþia sa la opera misionarã.Fiecare trebuie sã aibã o activitate misionarã, adicã sã fie creºtinprin cuvânt ºi viaþã. Ce poate fi mai frumos decât o familie care ºtiesã trãiascã cu adevãrat, în societatea de azi, credinþa ºi valorilecreºtine. Astfel, ea devine o familie misionarã!”.

Ziua de rugãciune pentru misiuni ºi pentru misionari a fostmarcatã într-un mod deosebit ºi de copiii ºi tinerii parohiei care, laoferirea darurilor, au adus în faþa altarului simboluri ale acestei slujiri:crucea, Cartea Sfântã, stola, sandalele ºi toiagul. ªi cântecele pentruLiturghie au fost alese în mod special pentru aceastã celebrare.

Pentru cã doar cu o zi înainte avusese loc deschiderea nouluiAn Pastoral dedicat Familiei ºi Sfintei Scripturi, în omilie s-a vorbit ºidespre importanþa Cuvântului lui Dumnezeu în viaþa de credinþã îngeneral, ºi în viaþa de familie, în special. „Cuvântul lui Dumnezeu îiuneºte pe membrii familiei ºi fortificã viaþa de familie. Inspirã atunci

când trebuie sã se ia decizii importante ºi nu tocmai uºoare pentruviaþa unei familii”, a spus Episcopul Cornel.

La sfârºit, dupã ce parohul i-a mulþumit Episcopului în numelesãu personal ºi în numele credincioºilor, oaspetele ºi-a exprimatbucuria cã a putut celebra, alãturi de aceastã comunitate, ZiuaMisiunilor ºi cã i-au mulþumit împreunã lui Dumnezeu pentru darulcredinþei. Apoi a adãugat cã de fiecare datã când revine în bisericadin Bãneasa descoperã noi nuanþe ale frumuseþii acestui lãcaº.

M.C.M.C.M.C.M.C.M.C.

Capela Universitarã Capela Universitarã Capela Universitarã Capela Universitarã Capela Universitarã Sfânta TSfânta TSfânta TSfânta TSfânta Terezaerezaerezaerezaereza,,,,,BucureºtiBucureºtiBucureºtiBucureºtiBucureºti

Cuvintele pe care le-am spus sunt duh ºi viaþã (In 6, 13)Duminicã, 14 octombrie 2007, la biserica Sfânta Fecioarã Maria a Harurilor

(Bãrãþia) din Bucureºti, a început activitatea în sectorul pastoraþiei universitaredin cadrul Arhidiecezei de Bucureºti. Liturghia de deschidere a fost celebratãde pãrintele Iosif Tiba, care este capelan universitar al Arhidiecezei deBucureºti, pãrintele Tadeusz Rostworowski SJ ºi pãrintele Cristian Piºta.

Echipa care se va dedica pastoraþiei universitare invitã studenþii ºiprofesorii universitari la urmãtoarele activitãþi, pe parcursul anului universitar2007-2008:

Sfânta Liturghie - pentru universitari - celebratã în fiecare duminicã, laora 16.00, în capela aflatã în subsolul Catedralei Sfântul Iosif, din Bucureºti;Cerc de filozofie, miercurea, 19.30 – 21.00; Cerc biblic, vinerea, 19.30-20.30;Conferinþe, în fiecare duminicã dupã Sfânta Liturghie; Cineclub, în ultimaduminicã din lunã; Veghe de Advent – 2 decembrie 2007; Veghe de Crãciun– în faþa icoanei Sfintei Fecioare Maria a universitarilor, înmânatã de SfântulPãrinte – 16 decembrie 2007; Crãciunul studenþilor –liturghie ºi programspecial - 23 decembrie 2007; Revelionul studenþilor – 31 decembrie 2007.

În anul 2008 se vor derula diferite activitãþi pe care le putem decideîmpreunã!

Dacã sunteþi profesor universitar sau student vã rugãm sã-l contactaþipe pãrintele Iosif Tiba la numãrul de telefon: 0721 77 35 14 sau la adresade e-mail: iosiftt@yahoo.fr.

AAAAA consemnat consemnat consemnat consemnat consemnat IRINA ISÃCESCUIRINA ISÃCESCUIRINA ISÃCESCUIRINA ISÃCESCUIRINA ISÃCESCU

DeschidereaDeschidereaDeschidereaDeschidereaDeschidereanoului an pastoralnoului an pastoralnoului an pastoralnoului an pastoralnoului an pastoral

Sfânta Scripturã ºi FamiliaSfânta Scripturã ºi FamiliaSfânta Scripturã ºi FamiliaSfânta Scripturã ºi FamiliaSfânta Scripturã ºi FamiliaSâmbãtã, 20 octombrie 2007, la Catedrala Sfântul Iosif

din Bucureºti, s-a deschis noul an pastoral cu tema SfântaScripturã ºi Familia, prin celebrarea solemnã a SfinteiLiturghii, prezidatã de Episcopul auxiliar de Bucureºti, CornelDamian (fotoreportaj pe coperta 3). Aceastã celebrare afost precedatã de conferinþa Lectio divina în familie, susþinutãde pãrintele Tarciziu ªerban, în Aula Magna a InstitutuluiTeologic Romano-Catolic Sfânta Tereza din Bucureºti.Pãrintele Fabian Mãriuþ, responsabil diecezan cu pastoraþiafamiliilor, a prezentat celor prezenþi un proiect care constãîn organizarea unei asociaþii a familiilor catolice dinArhidieceza de Bucureºti., exprimându-ºi speranþa cãacesta se va concretiza ºi sub formã juridicã.

18 Îndrumar mediatic

Cinzeci ºi trei de filme de un minut vor participa la competiþiafinalã a Festivalului Internaþional de film „Privind copiii” organizatla Bucureºti în perioada 14-19 noiembrie.

Filmele au fost realizate de copii ºi adolescenþi în situaþie derisc, cu vârste cuprinse între 11 ºi 18 ani, în timpul celor cinci tabere/ateliere de creaþie videoorganizate de Asociaþia SignisRomânia (Asociaþia catolicã pentrucomunicare audio-vizualã) încolaborare cu UNICEF România.

Coordonaþi în permanenþã deprofesioniºti, micii artiºti au fostiniþiaþi în tehnicile filmãrii digitale,scrierea unui scenariu, pregãtireamontajului, editarea materialuluifilmat, toate etape necesareproducerii unui film de un minut.Ei au fost, pe rând, actori, regizori,operatori ºi editori învãþând sãlucreze atât individual cât ºi înechipã.

„Sãptãmâna aceasta amînvãþat unii de la alþii. Coordonatoriine-au învãþat cum sã facem un film, iar ei au învãþat sã fie din noucopii”, spunea la sfârºitul taberei Maria Toma, în vârstã de 16 ani,din Oradea. Iar colegul ei, Emanuel Floriº (17 ani), adãuga: “““““Tabãraasta de creaþie, atelierul acesta de film a fost... cel puþin pentru mine,ceva minunat. Am avut ocazia sã colaborez, sã învãþ, sã lucrez cupersoane care s-au dedicat trup ºi suflet ºi ne-au deomonstrat (nouã,ãstora mai tineri) cã noi contãm, ºi cã pãrerea noastrã conteazã”.

Laura Andreea Plugaru, o adolescentã de 14 ani, din Iaºi,imobilizatã în scanunul cu rotile, mãrturisea: “În aceastã tabãrãam învãþat sã folosesc aparatul foto ºi camera video. A fost oocazie sã arãt ceea ce gândesc printr-un film de un minut. Aiciam întâlnit oameni deosebiþi care m-au tratat ca ºi pe ceilalþi copii,lucru la care nu m-am aºteptat!”””””,.

Proiectul, coordonat la nivel naþional de dr. Rodica Buzoianuºi realizat în parteneriat cu“The One Minutes Jr”, areca scop promovareadrepturilor copilului prinfilm ºi le oferã celor micioportunitatea de a-ºi faceauzitã vocea de cât maimulþi oameni, deschi-zându-le totodatã cãicãtre manifestãri media,emisiuni de televiziune,festivaluri de artã ºi alteforumuri, care tradiþionalsunt rezervate celor mari.

Un Minut de AdolescenþãUn Minut de AdolescenþãUn Minut de AdolescenþãUn Minut de AdolescenþãUn Minut de AdolescenþãLa Festivalul Internaþional de film „Privind copiii”, aflat la a doua

ediþie, pe lângã filmele realizate de copii, vor fi prezentate ºi filmede ficþiune cu tematicã socialã, laureate la diferite concursuriinternaþionale.

În competiþie vor intra nouã filme documentare realizate deteleviziuni sau producãtoriindependenþi din Româniaºi din þãrile europene.Filmele documentareînscrise la festival vorbescdespre drepturile copilului.

Ochiul magic – Drumulspre nicãieri, de DanaRobea (TVR, 2007),ilustreazã situaþia copiilorreintegraþi în familie.

Izolaþi în România, înregia lui Dite Dinesz (TVR,2006), este povestea tristãa unor mame care trebuiesã coboare un muntepentru a cumpãra pâine,pentru a merge la doctor

ºi pentru a-ºi naºte copilul.Copiii din Casa lui Helen, o producþie BBC (2007), prezintã

primul cãmin pentru copiii suferinzi de boli terminale. Povestea lui Aaron ºi Connor, în regia lui Lindsay Hill, (BBC

Scottland, 2006): doi fraþi, de 13 ºi respectiv 15 ani, luptã împreunãpentru ca cel mai mic dintre ei, Connor, purtãtor de handicap, sãfie considerat o persoanã “normalã”.

Copii în sclavie, în regia lui Richard Alwyn (BBC Current Affairs,2007), prezintã istoria vieþii a cinci copii vânduþi de familiile lor înîncercarea acestora de a scãpa de sãrãcie.

Copilul: o marfã, în regia lui Hubert Dubois (CFRT/ GalaxieProduction, 2007), ilustreazã infernul prin care trece Grace, oadolescentã nigerianã, trimisã sã se prostitueze pentru a rambursaun împrumut fãcut de pãrinþii ei.

De ce democraþia? Votaþi pentru mine, vã rog, în regia luiWeijun Chen (BBC, 2007) prezintã un experiment efectuat într-oºcoalã din Wuhan (China), unde elevii dintr-o clasã a treia au alespentru întâia oarã ºeful de clasã în mod democratic.

Singur între patru pereþi, în regia Alexandrei Westmeier (MDR/WDR, ARTE, 2007), este povestea tristã a unor copii deþinuþi într-oînchisoare pentru minori din Rusia.

Cortina de zahãr, în regia Camilei Guzmán Urzúa (Luz Films/Paraiso Productions Diffusion, 2006), un documentar care reflectãceea ce a fost Revoluþia cubanezã în ochii celor care s-au nãscutºi au crescut cu ea.

Trofeul SIGNIS UNICEF pentru Drepturile copilului va fi acordatcelor mai bune programe de televiziune despre drepturile copiilor.

CRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORE

19Social

Doctrina socialã a Bisericii ne învaþã despre…Doctrina socialã a Bisericii ne învaþã despre…Doctrina socialã a Bisericii ne învaþã despre…Doctrina socialã a Bisericii ne învaþã despre…Doctrina socialã a Bisericii ne învaþã despre…vocaþia universalã a creºtinismuluivocaþia universalã a creºtinismuluivocaþia universalã a creºtinismuluivocaþia universalã a creºtinismuluivocaþia universalã a creºtinismului

Mentalitatea prevalentã în mesajele furnizate de mass-media tinde sã afirme cã toate sunt la fel de bune (sau rele), favorizând astfelrelativismul, pluralismul ºi, în cele din urmã, pasivitatea ºi indiferenþa. Biserica, în schimb, care celebreazã în acestã lunã sãrbãtoarea luiCristos Regele Universului, ne învaþã cã… mesajul creºtin oferã o viziune universalã asupra vieþii oamenilor ºi a popoarelor de pepãmânt, care duce la înþelegerea unitãþii familiei umane. Aceastã unitate nu se va construi prin forþa armelor, a terorii sau a violenþei, cieste mai curând izvorâtã din acel “model suprem de unitate, reflectare a vieþii intime a lui Dumnezeu unul în trei persoane, ... pe care noicreºtinii o desemnãm prin cuvântul „comuniune”, o cucerire a forþei morale ºi culturale a libertãþii.

Mesajul creºtin a fost decisiv în a face omenirea sã înþeleagã cã popoarele tind sã se uneascã nu numai în scopul unor forme deorganizare, miºcãri politice, proiecte economice sau în numele unui internaþionalism abstract ºi ideologic, ci pentru cã se orienteazã libercãtre cooperare, conºtiente cã sunt „membre vii ale unei comunitãþi mondiale”.

(((((Doctrina socialã a Bisericii. Compendiu.Doctrina socialã a Bisericii. Compendiu.Doctrina socialã a Bisericii. Compendiu.Doctrina socialã a Bisericii. Compendiu.Doctrina socialã a Bisericii. Compendiu., Ed. Universitãþii din Bucureºti, 2006, pag. 267), Ed. Universitãþii din Bucureºti, 2006, pag. 267), Ed. Universitãþii din Bucureºti, 2006, pag. 267), Ed. Universitãþii din Bucureºti, 2006, pag. 267), Ed. Universitãþii din Bucureºti, 2006, pag. 267)

Ajutaþi la construirea bisericiiAjutaþi la construirea bisericiiAjutaþi la construirea bisericiiAjutaþi la construirea bisericiiAjutaþi la construirea bisericiide la Medgidiade la Medgidiade la Medgidiade la Medgidiade la Medgidia

Parohia din Medgidia are nevoie de o bisericã nouã. Înmomentul de faþã credincioºii participã la Liturghie într-o bisericuþãdin lemn, devenitã neîncãpãtoare. Comunitatea nu are posibilitãþifinanciare pentru construirea unei biserici noi. Dar are credinþã ºisperanþã!

Doamna Rita De Michele, o italiancã îndrãgostitã de Româniaºi de meleagurile dobrogene, ºi-a oferit deja sprijinul. O asemeneaconstrucþie implicã, însã, costuri destul de mari!

Alãturaþi-vã doamnei De Michele ºi ajutaþi Arhiepiscopia deBucureºti sã construiascã la Medgidia o casã pentru Dumnezeu.

ªi Dumnezeu vã va rãsplãti!Cu binecuvântare,Pr. Alois Arcana, director economic arhiepiscopal

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ Donaþiile pot fi fãcute în unul din conturile deschise la bancaSANPAOLO IMI BANK ROMANIA S.A. Sucursala Bucureºti:titular: Alois Arcana* în RON: RO21WBAN2511000041804197* în USD: RO73WBAN2511001041804197* în EUR: RO98WBAN2511022041804197

20 Istorie ºi Spiritualitate

Despre relicva conþinând un spin din Coroana Mântuitorului,relicvã pe care Monseniorul Ghika o purta pretutindeni ºi prin carea obþinut multe vindecãri miraculoase, am început sã vorbimîntr-o ediþie trecutã a revistei noastre (AC, septembrie 2007), citândcâteva note semnate de Emanuel CosmoviciEmanuel CosmoviciEmanuel CosmoviciEmanuel CosmoviciEmanuel Cosmovici, la o impresionantãmãrturie a pãrintelui Menges despre Monseniorul Ghika.

Continuãm aceastã prezentare, grupând secvenþe dinrespectivele adnotãri, ce parcurg momente terifiante, din timpul„marii percheziþii”, când relicva a fost confiscatã de autoritãþileînchisorii, pentru a asista apoi la drumul ei miraculos, dupã 1954,pânã va ajunge în mâinile unui discipol al Monseniorului, pãrinteleHoria Cosmovici. (A.C.)(A.C.)(A.C.)(A.C.)(A.C.)

„Monseniorul a fost un om de mare sprijinsufletesc în închisoarea noastrã, dar era ºi unmare doctor. Doctor în ce sens? În buzunarulhainelor era un ghimpe, spunea el, dinCoroana de spini a Mântuitorului. Când cinevase-mbolnãvea de ceva, alerga la Monseniorsau îl duceau alþii la Monsenior. Monseniorul îipunea capul în poalã, cã de altfel Monseniorulºedea mai mult pe prici, în pat... punea capulîn poalã ºi aplica ghimpele acela ca un plasturepe locul durerii sau pe locul suferinþei ºi rosteaîn gând o rugãciune. Iar când se terminarugãciunea, bolnavul era vindecat. Cazurileacestea erau aproape zilnice.” (Prof. FloreaCostache)

(...) Ne întrebãm cum a trãit Monseniorul riscul

permanent al pierderii relicvei, dacã noi, astãzi, trãim cu emoþieaceastã surprinzãtoare salvare a ei. În Manuscrisul III, Prof.Costache afirmã explicit cã era vorba de „un spin pe care îl þineaascuns faþã de administraþia închisorii”.

(...) Marea percheziþie din noiembrie 1953 (...) este redatã în

dialogul emoþionant ce a avut loc între Prof. Florea Costache ºi Pr.Horia Cosmovici. Ambii cunoscuserã Jilava ºi ambii au fost maimult decât apropiaþi de Monseniorul Ghika. (Pr. Cosmovici s-a dusîn anul 1992 la Roºiorii de Vede pentru a-l întâlni pe Prof. Costache).

F.C.: 12, 12 jumãtate noaptea. Un grup de ofiþeri... eram în celula2 ºi ne-au dezbrãcat la piele ºi ne-au bãgat pe un coridor. Eraiarnã, frig, ºi el, sãracul, era numai piele ºi os. Cã cineva vorbeºtecã era voinic, robust... Nu era. Era... aºa. ªi ne-au þinut vreo douãore. În pielea goalã. ªi i-a gãsit într-un buzunar un ghimpe, cumspunea el, din Coroana de spini a Mântuitorului. Cu care fãceaminuni acolo... În închisoare. ªi l-a-ntrebat un ofiþer: „Ce e cu asta?”

„Ghimpele din Coroana de spini„Ghimpele din Coroana de spini„Ghimpele din Coroana de spini„Ghimpele din Coroana de spini„Ghimpele din Coroana de spinia Mântuitorului”a Mântuitorului”a Mântuitorului”a Mântuitorului”a Mântuitorului”

ªi el a rãspuns... deduc cã el a rãspuns, pentru cã era nedumeritofiþerul de Securitate: „Ghimpele din Coroana de spini aMântuitorului?”. „Mai spune o datã”. ªi când i-a spus a doua oarãcã e ghimpele din Coroana de spini a Mântuitorului, ofiþerul atresãrit. S-a uitat în dreapta ºi-n stânga ºi a luat ghimpele ºi l-abãgat în buzunar. Dacã s-ar putea da de urma acestui ghimpe arfi bine.

H.C.: S-a dat. A sosit la mine ºi acum e unde trebuie.F.C.: Ghimpele?H.C.: Da.F.C.: Îmi pare bine... Uite cã Dumnezeu face minuni.H.C.: Face minuni. Nici eu nu ºtiu cum a ajuns la mine, dar a

ajuns la mine ºi l-am dat Bisericii pentru cãasta nu i... aparþine Bisericii oarecum ºi... aºa.

F.C.: ªi dup-aceea ne-am îmbrãcat, amtrecut fiecare la locurile noastre...

H.C.: Eu... cã vã-ntrerup... Deciînseamnã... dacã ofiþerul a bãgat ghimpeleîn buzunar, înseamnã cã ofiþerul a vrut sãsalveze ghimpele Mântuitorului, pentru cã ela ajuns pe cale oficialã la... la...

F.C.: ªi eu m-am gândit la treaba asta ºi,dacã el pe cale oficialã a fãcut sã parvinãghimpele de acolo, de unde a plecat...

(...)La moartea lui Vladimir Ghika, Pr. François

Van Der Jonckeyd a primit relicva de la IonelCofariu (care o ridicase, o datã cu bagajulpersonal, de la închisoarea Jilava – v. nota68). La arestarea lui Père François (la

18.04.1957), relicva era împrumutatã pentru un bolnav îngrijit deIon ºi Clelia Obreja (Clelia Ottone-Obreja a ilustrat cãrþi pentru copii).Aceºtia au þinut-o ascunsã. Înainte de a emigra în Italia, au dat-olui Agenor Danciul, care ieºise din închisoare. Agenor Danciul aîmprumutat-o lui Horia Cosmovici (...). Dupã moartea lui AgenorDanciul, Horia Cosmovici a înmânat-o (dupã 1989) Arhiepiscopuluicatolic de Bucureºti, Dr. Ioan Robu.

Aceastã relicvã existã ºi astãzi. Ea a fost recunoscutã de Pr.Agenor Danciul, de Pr. Horia Cosmovici ºi de martorii în viaþãcare au vãzut seria a IV-a a filmului documentar „MonseniorulGhika, un sfânt contemporan” realizat de Dna Anca Filoteanupentru postul B1TV. (Filmul poate fi vizionat integral pe site-ulwww.vladimirghika.ro, site iniþiat de Pr. Ioan Ciobanu, paroh laBiserica „Sacré Coeur” din Bucureºti, unde a slujit Mons. VladimirGhika). Faptul cã relicva existã ºi astãzi confirmã, printre multealtele, adevãrul mãrturiilor care ne-au parvenit din adânculJilavei.

21Istorie ºi Spiritualitate

Parohia Sacre Coeur... Din anul 1991, o devoþiune prinde conturdin ce în ce mai puternic ºi mai emoþionant, fiind o sãrbãtoare acomuniunii familiilor pe verticala timpului: sunt comemoraþi,primãvara ºi toamna, credincioºii rãposaþi. În amintirea lor, îºi unescrugãciunea familiile care se apropie astfel, atât în devoþiune, cât ºila agapa ce urmeazã, împãrtãºindu-ºi preocupãrile ºi speranþele,privind spre sãrbãtoarea tuturor sfinþilor, cu care începe calendarullunii noiembrie ºi imediat apoi, comemorarea credincioºilor rãposaþi.Este o formã de participare la „comuniunea sfinþilor”, o practicãstrãveche a Bisericii ºi o formã de manifestare a credinþei caredãinuie, învingând timpul ºi vremurile. Cãci – scrie Monseniorul Ghika– Cea mai potrivitã cale de a-i sãrbãtori pe sfinþi este aceea de a lesemãna lor. De ce n-am încerca sã trãim ca ei, fie ºi numai o zi , deziua lor?

Cuvintele acestea au o rezonanþã deosebitã în comunitateanoastrã, care se roagã intens pentru ridicarea slujitorului luiDumnezeu, Vladimir Ghika, la cinstea sfintelor altare.

Privind aceastã bogãþie a comuniunii, dna Ioana Maria Þurai îºiaminteºte: „Timp de 34 de ani, din februarie 1957 pânã în aprilie1991, eram cuprinsã de tristeþe când treceam prin faþa bisericiicopilãriei mele. Poarta era încuiatã, iar clopotul, pe care-l putusemauzi zilnic din casã, era mut. Vestea cã biserica se va redeschideam primit-o de la pãrintele Ioan Ciobanu, într-o zi de primãvarãtimpurie, în anul 1991. Inaugurarea oficialã a parohiei a avut loc la 1decembrie 1991… Puþini mai rãmãseserã dintre vechii enoriaºi aicomunitãþii române de dinainte de 1957… Spre bucuria noastrã,comunitatea catolicilor din parohia Preasfintei Inimi a lui Isus areparte, dupã aproape 16 ani de la inaugurare, de o bisericãamenajatã cu multã grijã ºi de o casã parohialã restauratã. Cãlãuzitde memoria Monseniorului Ghika, inspirat de comportamentulprimilor creºtini ºi ajutat de Asociaþia Vincenþianã – Conferinþa Sf.Iosif Muncitorul, parohul nostru este preocupat sã menþinã ocomunitate unitã, dar se gândeºte ºi la problemele fiecãrui enoriaºîn parte. Imitându-I pe primii creºtini, începând din octombrie 1992,ne adunãm dupã serviciul divin, în ultima sâmbãtã din lunaoctombrie ºi într-o sâmbãtã din Timpul Pascal, într-o agapãfrãþeascã…”.

“Acest lucru este o mare binecuvântare – adaugã dl. Alex. Necula-, este o inspiraþie de iubire ºi dãruire “moºtenitã” în aºezãmintelefondate de Monseniorul Ghika ºi de surorile din ordinul Sf. Vincenþiude Paul. “Impresionantã liturghia de pomenire! Exclamã dna StelaMãrculescu – sufletul nostru cântã, alãturi de Biserica toatã: “Cristosa înviat!” – imnul credinþei noastre, al speranþei noastre. Ne rugãmpentru rãposaþi: pãrinþi, rude, prieteni, dar ºi pentru ne-prieteni, saupentru cei pe care nu-i mai pomeneºte nimeni. Îl amintim cu pioºeniede martirul credinþei, prinþul Monsenior Vladimir Ghika… Îl amintimpe acel papã bun ºi cald al zilelor noastre, plecat ºi el la Tatãl, cãcil-am vãzut, l-am atins ºi ne-a umplut sufletul de iubire, speranþã,

credinþã! Dãinuie ca un ecou drag cuvintele lui: “Curaj! Nu vã temeþi!”Rugãciunea plinã de luminã în aceastã “comuniune a sfinþilor”,

agapa ce a urmat îi sugereazã dnei Polixenia Demeny imagini aleprimilor creºtini, reflectând “fraternitatea, comuniunea, caritatea…”.

Imagini ºi simboluri pe care Dl Cãlin Hilohi le evocã în câtevaînsemnãri care meritã o prezentare mai extinsã ºi din care citezdeocamdatã un scurt fragment: “Posibilitatea unei comunicãridestinse, într-o atmosferã mai puþin “solemnã” ºi “oficialã”, a constituitun antidot puternic la înstrãinarea ºi egocentrismul induse în noi toþide ritmul trepidant ºi de mercantilismul prezentului ºi a oferit o ºansãpentru strângerea relaþiilor personale dintre participanþi, prinidentificarea unor preocupãri sau pasiuni comune, depãºindinsuficienþa generatã de rapiditatea comunicãrilor ocazionate departicipãrile la viaþa liturgicã obiºnuitã”.

ªi iar privim spre cuvintele Monseniorului Ghika: Mai mult decâtam crede, deschiderea mâinilor duce la deschiderea sufletelor,împreunarea mâinilor duce la unirea sufletelor”. ( ( ( ( (M.FM.FM.FM.FM.F.....)))))

Amintirea slujitorului lui Dumnezeu,Amintirea slujitorului lui Dumnezeu,Amintirea slujitorului lui Dumnezeu,Amintirea slujitorului lui Dumnezeu,Amintirea slujitorului lui Dumnezeu,Vladimir Ghika, în parohia sa...Vladimir Ghika, în parohia sa...Vladimir Ghika, în parohia sa...Vladimir Ghika, în parohia sa...Vladimir Ghika, în parohia sa...

Figuri ilustreFiguri ilustreFiguri ilustreFiguri ilustreFiguri ilustrePrPrPrPrPr. Iosif Gerstenengst (1920-1992). Iosif Gerstenengst (1920-1992). Iosif Gerstenengst (1920-1992). Iosif Gerstenengst (1920-1992). Iosif Gerstenengst (1920-1992)

S-a nãscut în 1920la Ciacova, judeþulTimiº, ºi a absolvitAcademia Teologicãromano-catolicã dinTimiºoara. A fost sfinþitpreot la 25 februarie1945, iar din 1958 aactivat ca preot ºiorganist la CatedralaSfântul Iosif dinBucureºti. A susþinut

numeroase concerte în Catedralã ºi a colaborat cu marile orchestrefilarmonice din þarã ºi strãinãtate.

„Prin tot ceea ce a împlinit ca preot ºi muzician, Iosif Gerstenengstrãmâne simbolul omului bun, al preotului înþelegãtor, iertãtor, almuzicianului devotat prin vocaþie lui Dumnezeu”, scrie prof. Dr.Marcel Octav Costea.

La rândul sãu, marele om de culturã Iosif Sava îl omagia înPrefaþa cãrþii „Orga lui Iosif Gerstenengst” pe omul ºi organistul „cea slujit muzica cu o neostenitã credinþã în puterea ei de a-i face peoameni mai buni, mai nobili, mai apropiaþi de idealurileîndumnezeirii noastre”.

Moare în anul 1992, rãmânând în memoria contemporanilor caunul din cei mai virtuoºi organiºti din România secolului al XX-lea.

DrDrDrDrDr. . . . . DÃNUÞ DOBOºDÃNUÞ DOBOºDÃNUÞ DOBOºDÃNUÞ DOBOºDÃNUÞ DOBOº

22 Din istoria creºtinismului

Scurt istoricScurt istoricScurt istoricScurt istoricScurt istoricCadrul istoric ºi religios în care apar penticostalii coincide cu

începutul secolului al XX-lea ºi mediul baptist. Întemeietorulpenticostalismului a fost Carol ParhamCarol ParhamCarol ParhamCarol ParhamCarol Parham, un pastor baptist dinCalifornia. El a început sã predice o “nouã revãrsare a DuhuluiSfânt” sau o nouã Cincizecime (Pentecostes = cincizecime,momentul coborârii Duhului Sfânt, la cincizeci de zile dupãsãrbãtoarea Învierii Domnului, de unde ºi numele depenticostali). El susþinea astfel cã Duhul Sfânt s-a ºi coborât deja,peste 13 persoane, la 3 ianuarie 1901. Destul de rapid, cultul s-arãspândit ºi în Europa, mai întâi înNorvegia, apoi în Germania, prinpastorul luteran Johann PaulJohann PaulJohann PaulJohann PaulJohann Paul, convertitla noua doctrinã ºi care a devenitconducãtorul cultului în Germania.Penticostalii îºi revendicã originea înînsãºi întemeierea bisericii creºtine laCoborârea Duhului Sfânt, mai ales prinpracticarea “vorbirii în limbi”. În funcþiede locul unde se aflã, de numãrul demembri sau de tradiþi i le locale,penticostalii sunt cunoscuþi sub maimulte denumiri: Credinþa apostolicã,Adunarea lui Dumnezeu, Biserica luiDumnezeu, Biserica Penticostalã aSfinþilor, Biserica Evangheliei Depline,Biserica Salem ºi altele. Primapublicaþie “Vestitorul Evangheliei” a fosteditatã la Akron, în statul Ohio. Înmomentul de faþã sunt rãspândiþi întoatã lumea, au comunitãþi destul demari în America Latinã ºi în Africa.Desfãºoarã o misiune foarte activã prinmijloace moderne, au peste tot locaºuri de cult moderne, seocupã cu educaþia copiilor ºi a tineretului, au înfiinþat orfelinate,case pentru bãtrâni, institute de dezalcoolizare, tipãresc reviste,cãrþi, iar “misionarii” desfãºoarã un intens prozelitism,penticostalii fiind astãzi una dintre cele mai active ºi mai marimiºcãri religioase pe plan mondial.

Apariþia în RomâniaApariþia în RomâniaApariþia în RomâniaApariþia în RomâniaApariþia în RomâniaIdeile penticostale au pãtruns în þara noastrã din Ungaria.

Primul român, considerat întemeietorul penticostalilor la noi, afost arãdeanul Pavel BudeanuPavel BudeanuPavel BudeanuPavel BudeanuPavel Budeanu, plecat înainte de 1910 în America,unde a ajuns în contact cu penticostalii ºi le-a îmbrãþiºat doctrina.Întors în þarã, cu sprijinul unor maghiari mai înstãriþi a întemeiatprima comunitate. Un alt personaj important a fost pastorul

PrPrPrPrPr. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU

Cultul PenticostalCultul PenticostalCultul PenticostalCultul PenticostalCultul Penticostalsau Biserica lui Dumnezeu Apostolicãsau Biserica lui Dumnezeu Apostolicãsau Biserica lui Dumnezeu Apostolicãsau Biserica lui Dumnezeu Apostolicãsau Biserica lui Dumnezeu Apostolicã

baptist Ioan BododeaIoan BododeaIoan BododeaIoan BododeaIoan Bododea din Brãiliþa care, atras de “vorbirea înlimbi”, abandoneazã baptismul ºi se intituleazã “ºeful” Bisericiilui Dumnezeu cea Apostolicã. Traduce o profesiune de credinþãpenticostalã intitulatã “Declararea fundamentului adevãrat alBisericii lui Dumnezeu”, iniþiazã douã tipãrituri “Glasul adevãrului”ºi “ªtiinþa sfinþilor”. În 1925, prin decizia Ministerului Cultelor ºiArtelor, au fost interziºi în România, dar, cu toate acestea, aufuncþionat clandestin; au fost scoºi în afara legii ºi în anul 1942.O parte din ei s-au organizat în cadrul cultului baptist, în timp cealþii, în ascuns, îºi þineau adunãrile noaptea. În 1945, într-o

conferinþã la Arad, s-a decis înfiinþareaAsociaþiei Religioase Penticostale ºireeditarea revistei “VestitorulEvangheliei”. În fruntea asociaþiei, capreºedinte, a fost ales GheorgheGheorgheGheorgheGheorgheGheorgheBradinBradinBradinBradinBradin. În 1949 existau trei organizaþii:Asociaþia “Biserica lui DumnezeuApostolicã Penticostalã”, Asociaþia“Creºtinii botezaþi cu Duhul Sfânt” ºiAsociaþia “Ucenicii Domnului IsusCristos”. În 1950 au primit recunoaºtereajuridicã sub numele de Cultul Penticostalsau Biserica lui Dumnezeu ceaApostolicã. Dupã 1989, prinreîntoarcerea unor penticostali plecaþiîn Apus ºi prin înlocuirea capilor“compromiºi”, miºcarea penticostalã adevenit mult mai activã.

DoctrinaDoctrinaDoctrinaDoctrinaDoctrinaÎntre cele mai importante

învãþãtur i ale pent icostal i lor, pelângã cele menþionate la început ºi

care sunt comune tuturor cultelor neoprotestante, putemamint i : t raducerea pent icostalã a B ib l ie i (vers iuneaCornilescu), singura admisã; Duhul Sfânt ca temelie aconcepþiei penticostale ºi Botezul cu Duhul Sfânt care sepoate primi ºi prin punerea mâinilor; atunci când boteazãcuapã, penticostalii practicã o singurã afundare; CinaDomnului se oficiazã cu azimã ºi must; se practicã “spãlareapicioarelor”; conducãtori i sunt pastori i ºi diaconii ; serespectã duminica ºi alte sãrbãtori; mântuirea se realizeazãprin harul lui Dumnezeu; faptele bune (milostenia) auvaloare mântuitoare; cred în împãrãþia de 1000 de ani pecare Cr istos o va întemeia împreunã cu credincioºi iadevãraþi; practicã “vorbirea în limbi” ºi “tãlmãcirea limbilor”,date prin Duhul Sfânt.

CAROL PARHAMCAROL PARHAMCAROL PARHAMCAROL PARHAMCAROL PARHAM

23Lecturi

Cartea pe care v-o prezint este importantã din trei motive: întâi,pentru cã îl iniþiazã pe cititorul contemporan în opera unuia dintrecei mai mari oratori ai creºtinãtãþii - Sf. Ioan Gurã de Aur sauChrysostomul, cum i se spune în greceºte (354 - 407), Doctor ºiPãrinte al Bisericii. Apoi, pentru valoarea documentarã a acestortexte. Citindu-le, putem reconstitui o lume dispãrutã cu multesecole în urmã: aflãm amãnunte despre împãrat ºi curteaimperialã, despre coexistenþa lumii creºtine cu lumea pãgânã,despre obiceiurile ºi mentalitatea epocii, despre imaginea ºi rolulfemeii, despre vicii ºi virtuþi, despre persecuþiile sângeroase la careerau supuºi creºtinii. Aflãm câte ceva despre viaþa liturgicã, dar ºidespre intrigile politice, despre sãrbãtorilepãgâne ºi cele creºtine, despre erezii ºi luptaneobositã a Bisericii de a pãstra ºi rãspândidreapta credinþã. În fine, cartea reprezintã oformidabilã lecþie de retoricã. Trebuie spus cãSf. Ioan Gurã de Aur a studiat oratoria cu uncelebru profesor grec de retoricã - Libanius - ºicã ºi-a început cariera ca avocat, fiind apoiatras de viaþa monasticã. Dupã ºase ani, a fostuns diacon, apoi preot. În 398, împãratulArcadius îl numeºte pariarh de Constantinopol.Dar patriarhul de Alexandria ºi împãrãteasaEudoxia comploteazã, reuºind sã obþinãdepunerea sa din scaunul patriarhal ºi exilarea.Sfântul este rechemat, pentru a fi alungat dinnou. Relaþia ambiguã ºi tensionatã cu putereaimperialã este dublatã de o impresionantãlegãturã de iubire între pãstor ºi turma ce i-afost încredinþatã, iar aceasta din urmã orãscumpãrã pe cea dintâi.

„Întru lauda sfinþilor mucenici“ este o culegere de predici rostitela sãrbãtoarea sfântului respectiv. Unele nume sunt bine-cunoscute (Ioan Botezãtorul, Petru, Lazãr, Ilie), altele aparþin unorsfinþi locali, martiri din Antiohia (Meletie, Luchian, Vavila, Iuventinºi Maximin, Pelaghia, Roman, Iulian, Varlaam, Tecla, Foca). Scopulstrãlucitului predicator este dublu: în primul rând, lauda luiDumnezeu ºi a celui / celei care a mãrturisit cu viaþa credinþa saîn Cristos; în al doilea rând, prezentarea unui exemplu, oferireaunui model de viaþã creºtinã desãvârºitã, spre învãþãtura ºi folosulduhovnicesc al ascultãtorilor sãi.

Parcurgând omiliile Sfântului Ioan Gurã de Aur, cititorul deastãzi nu poate sã nu fie impresionat de varietatea - cu adevãratdiabolicã - a chinurilor pregãtite pentru cei care îl mãrturiseau peCristos: înfometarea, înecul, decapitarea, aruncarea în prãpastie,tãierea limbii, arderea de viu. Pe de altã parte, la fel de

Sf. Ioan Gurã de Aur -Sf. Ioan Gurã de Aur -Sf. Ioan Gurã de Aur -Sf. Ioan Gurã de Aur -Sf. Ioan Gurã de Aur -„Întru lauda sfinþilor mucenici“„Întru lauda sfinþilor mucenici“„Întru lauda sfinþilor mucenici“„Întru lauda sfinþilor mucenici“„Întru lauda sfinþilor mucenici“

Ed. Ars Longa, 2007 ; 275 p.Ed. Ars Longa, 2007 ; 275 p.Ed. Ars Longa, 2007 ; 275 p.Ed. Ars Longa, 2007 ; 275 p.Ed. Ars Longa, 2007 ; 275 p.

impresionantã este credinþa lor de neclintit: mucenicii primescmoartea cu bucurie, ºtiind cã rãsplata lor vine de la Acela pe carel-au mãrturisit.

Arhitectura predicilor are la bazã figura antitezei, omniprezentãºi multistratificatã: creºtinism vs. pãgânism, virtuþi vs. vicii,Dumnezeu vs. diavol, Cristos vs. zeii pãgâni, chinuri ºi încercãrivs. cununa biruinþei, adevãr vs. minciunã, puterea spiritualã vs.puterea lumeascã, moartea vremelnicã vs. viaþa veºnicã.

Geniul retoric al Sf. Ioan Gurã de Aur creeazã imagini poeticea cãror frumuseþe a strãbãtut secolele: „Nu este nicidecum maistrãlucitor cerul împodobit cu puzderii de stele, pe cât sunt de

împodobite trupurile mucenicilor custrãlucirea puzderiei de rãni“ (p. 35).

În predica rostitã în cinstea Sf. IoanBotezãtorul - una dintre cele mai frumoasedin acest volum - autorul pune în gura luiCristos aceste cuvinte: „Am venit ca om, deºisunt Dumnezeu, pentru ca pe oameni sã-ifac Dumnezei. Am luat de la voi maicãsãracã, pentru ca voi sã puteþi sã-L chemaþiTatã pe Pãrintele Meu. M-am hrãnit ca prunccu hranã din lapte pentru ca sã Mã dau peMine hranã celor credincioºi. Am fost înfãºatîn legãtori de prunc pentru ca sã ruplegãturile fãrãdelegii“. Nu este de mirare cãSf. Ioan din Antiohia a fost supranumit, încãdin veacul al V-lea, „Gurã de Aur“.

Despre curajul sfinþilor în faþa morþii,Ioan Gurã de Aur scrie: „(…) dispreþuindviaþa de acum, […] cântãri ºi psalmi se

cântau fãrã încetare, sfinte rugãciuni de toatã noaptea, sinaxepline de învãþãturi ºi predici duhovniceºti ºi, astfel, când Biserica afost închisã, închisoarea a devenit bisericã“. Cuvântul acesta mise pare cã sintetizeazã perfect o realitate enigmaticã ce a strãbãtutepocile: ºi pe vremea Apostolilor, ºi în veacul al IV-lea, ºi în alXX-lea, închisoarea a devenit bisericã. Nici un tiran - fie el IulianApostatul sau Diocleþian, Stalin sau Pol Pot - nu a reuºit sã dezlegeacest paradox: deºi mãrturisitorii adevãrului sunt uciºi, ei nu pot fireduºi la tãcere. Sângele lor strigã din pãmânt, iar moartea loraduce rod bogat, sporind credinþa ºi harul celor rãmaºi în viaþã.Cu adevãrat, Biserica este întemeiatã pe sângele martirilor - dintoate timpurile ºi din orice loc.

Mormintele martirilor sunt izvoare de har ºi vieþile sfinþilor suntmodele de urmat pentru credincioºi. Aceasta este lecþia preþioasãpe care o desprindem din predicile Sfântului Ioan Gurã de Aur.

ANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARU

24 ªtiri

Nouã numire pentru Nunþiul apostolic în RomâniaNouã numire pentru Nunþiul apostolic în RomâniaNouã numire pentru Nunþiul apostolic în RomâniaNouã numire pentru Nunþiul apostolic în RomâniaNouã numire pentru Nunþiul apostolic în RomâniaÎn urma urma demisiei prezentatã de Arhiepiscopul Erwin Josef Ender ºi acceptatã de Papa Benedict al XVI-lea, E.S.

Jean-Claude Périsset, Nunþiu apostolic în România ºi în Republica Moldova, a fost numit Nunþiu apostolic în Republica FederalãGermania. E.S. Jean-Claude Périsset s-a nãscut la 13 aprilie 1939, în Dieceza de Lausanne, Geneva ºi Fribourg, din Elveþia. Afãcut studiile teologice la Seminarul diecezan din Fribourg (1959-1964). La 28 iunie 1964, a fost hirotonit preot ºi ºi-a începutactivitatea pastoralã ca vicar la Bazilica Notre Dame din Geneva (1965-1969). În paralel cu cursurile Universitãþii PontificaleGregoriene (1969-1973), unde ºi-a luat doctoratul în Drept Canonic (1973), a urmat ºi cursurile de ªtiinþe Diplomatice aleAcademiei Pontificale Eclesiastice (1971-1973). A intrat în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun la 4 iulie 1973.

La 12 noiembrie 1998 a fost numit Nunþiu apostolic înRomânia, al treilea Nunþiu de la reluarea, în 1990, a relaþiilordiplomatice cu Vaticanul. Predecesorii lui în aceastã funcþieau fost E.S. John Bukovsky (1990-1995) ºi E.S. Janusz Bolonek(1995-1998). La ºase luni dupã numire, datoritã ºi eforturilorsale diplomatice, Papa Ioan Paul al II-lea vizita România(7-9 mai 1999), fiind pentru prima oarã când un Episcop alRomei a vizitat o þarã majoritar ortodoxã. În data de 22martie 2003 a primit din partea Sfântului Pãrinte ºi numireade Nunþiu apostolic în Republica Moldova.

Însãrcinat cu afaceri ad interim al Vaticanului înRomânia va fi, începând din data de 8 noiembrie, Mons.Mauro Lalli, din Dieceza de Chieti-Vasto, Italia.

Numele lui Dumnezeu este paceaNumele lui Dumnezeu este paceaNumele lui Dumnezeu este paceaNumele lui Dumnezeu este paceaNumele lui Dumnezeu este paceaÎn perioada 21-23 octombrie s-a desfãºurat la Napoli cea de-a

XXI-a Întâlnire Internaþionalã Oameni ºi Religii. Evenimentul la careau participat 315 lideri religioºi de diferite credinþe a fost organizatde Comunitatea Sant Egidio ºi a avut ca temã Spre o lume fãrãviolenþã: Religii ºi culturi în dialog.

Prezent la Napoli, Papa s-a întâlnit cu liderii interreligioºi pecare i-a îndemnat sã promoveze pacea ºi spiritul de la Assisi.

În comunicatul emis la încheierea întâlnirii, se afirmã: „Din Napoliputem spune, cu mai multã tãrie decât pânã acum, cã oricinefoloseºte numele lui Dumnezeu pentru a-l urî pe altul, pentru apractica violenþa, pentru a finanþa rãzboiul, blestemã numele luiDumnezeu. Dupã cum a spus ºi Papa Benedict al XVI-lea, niciodatãrãul ºi violenþa nu pot sã fie justificate invocând numele luiDumnezeu”.

Andrea Riccardi, fondatorul Comunitãþii Sant Egidio, a anunþat cãurmãtoarea întâlnire va avea loc în Cipru. „Aceastã insulã reprezintão frontierã care poate sã devinã o punte de dialog ºi de pace” a spus

Riccardi. Arhi-episcopul ortodoxChrysostomos al II-lea al Ciprului aamintit cã în comunitatea pe care opãstoreºte existã „... relaþii prieteneºticu ceilalþi, atât cu musulmanii cât ºicu evreii”. El ºi-a exprimat speranþacã spiritul de la Assisi, unde a fostconvocatã de Papa Ioan Paul al II-lea prima întâlnire internaþionalã, în1986, va fi întãrit de „spiritul Ciprului”.Este necesar „sã fim vãzuþi ca uniþi,în ciuda diferenþelor”, a mai spusArhiepiscopul.

O stranie O stranie O stranie O stranie O straniecampaniecampaniecampaniecampaniecampaniepublicitarãpublicitarãpublicitarãpublicitarãpublicitarã

Autoritãþile din Toscana(Italia) au comandat ocampanie publicitarã în care sefoloseºte fotografia unuibebeluº pe a cãrui brãþarã despital este scris cuvântulhomosexual. Imaginea careurmeazã sã aparã pepanourile de publicitate din

Toscana susþine ideea cã „Orientarea sexualã nu reprezintã oalegere”. Secretarul de stat al Vaticanului, Cardinalul TarcisioBertone, s-a exprimat împotriva controversatei campaniipublicitare al cãrei scop este sã promoveze ideea cãhomosexualitatea este geneticã. Prelatul a declarat cã „A faceo campanie publicitarã în acest stil nu este o idee bunã. E puþincam straniu. Nu ar fi trebuit sã se meargã atât de departe!”.

Catolicii au afirmat cã aceastã campanie constã înexploatare a unui nou nãscut pentru a promova un mesajeronat conform cãruia homosexualitatea vine din naºtere.Filozoful italian Gianni Vattimo, care a declarat deschis cã estehomosexual, a criticat campania publicitarã ºi ºi-a exprimatîndoiala cã homosexualitatea poate fi explicatã prin gene.“Iniþiativa este de prost gust”, a spus el, vorbind pentru ziarulitalian Corriere della Sera.

Biserica Catolicã afirmã cã orientarea homosexualã nureprezintã un pãcat, fiind însã o dezordine. Actele homosexualesunt, în schimb, considerate pãcate.

25ªtiri

Ziua Mondialã pentru Depãºirea Sãrãciei ExtremeZiua Mondialã pentru Depãºirea Sãrãciei ExtremeZiua Mondialã pentru Depãºirea Sãrãciei ExtremeZiua Mondialã pentru Depãºirea Sãrãciei ExtremeZiua Mondialã pentru Depãºirea Sãrãciei ExtremePe 17 octombrie, cu ocazia Zilei Mondiale pentru Depãºirea Sãrãciei Extreme, adresându-se

celor aproximativ 50.000 de pelerini aflaþi în Piaþa Sfântul Petru pentru obiºnuita audienþã din fiecaremiercuri, Papa Benedict al XVI-lea a spus: „Diferenþa dintre bogaþi ºi sãraci a devenit mai evidentãºi mai îngrijorãtoare, chiar ºi în cadrul celor mai avansate naþiuni din punct de vedere economic”.Aceastã situaþie „face apel la conºtiinþa omenirii, deoarece condiþiile pe care le suferã un numãratât de mare de oameni ofenseazã demnitatea fiinþelor umane ºi, în consecinþã, compromitprogresul autentic ºi armonios al comunitãþii mondiale. Încurajez, aºadar, o creºtere a eforturilorde eliminare a cauzelor sãrãciei ºi a tragicelor consecinþe care derivã din ea”.

Prima Zi Mondialã cu aceastã temã a fost celebratã pe 17 octombrie 1987, la iniþiativa pãrinteluiJoseph Wresinski (1917-1988). Atunci a fost amplasatã o piatrã comemorativã în Piaþa Trocadéro(redenumitã Piaþa Drepturilor ºi Libertãþilor Umane) din Paris “pentru victimele sãrãciei”. Iniþiativa afost preluatã de Naþiunile Unite, în 1992, ca Ziua Mondialã pentru Eradicarea Sãrãciei.

În acest an, celebrarea oficialã a avut loc în Bazilica San Giovanni in Laterano, în jurul unei copii a pietrei din Paris. Pe piatra originalãºi pe copia ei este scris: „Oriunde bãrbaþii ºi femeile sunt condamnaþi sã trãiascã în sãrãcie, sunt violate drepturile omului. A lucraîmpreunã pentru a asigura ca aceste drepturi sã fie respectate este datoria noastrã solemnã”. Pe piatra din Roma s-a adãugat un citatal Papei Ioan Paul al II-lea: „Niciodatã sã nu mai fie discriminãri, excluderi, oprimãri, dispreþuirea celor sãraci ºi a celor umili”.

Binefacerile ºi pericolele mass-mediaBinefacerile ºi pericolele mass-mediaBinefacerile ºi pericolele mass-mediaBinefacerile ºi pericolele mass-mediaBinefacerile ºi pericolele mass-mediaÎn epoca marilor progrese ale tehnologiei comunicãrii este

necesar ca pãrinþii ºi societatea sã vegheze în mod deosebitasupra pericolelor pe care acestea le pot avea asupra tinerilor.Este concluzia raportului Good Servant, Bad Master: ElectronicMedia and the Family, publicat pe 15 octombrie de Vanier Instituteof the Family din Ottawa (Canada).

Autoarea, Arlene Moscovitch, trecând în revistã studiile asupramijloacelor de comunicare, pe cele din Canada ºi pe celeinternaþionale, a scos în evidenþã atât aspectele pozitive, cât ºi pecele negative ale utilizãrii acestora. Pozitiv este faptul cã mijloacelede comunicare pot fi o bunã sursã de educaþie ºi de destindere,dar ºi un instrument care permite familiei sã stea împreunã.

Drept consecinþe negative, sunt menþionate: riscul de a petrecefoarte puþin timp cu familia ºi prietenii din cauza folosiriiîndelungate a mijloacelor de comunicare; declanºareaproblemelor de atenþie, a agresivitãþii ºi scãderea puterii deconcentrare; creºterea riscului obezitãþii ºi a diabetului din cauzapublicitãþii la produsele alimentare foarte bogate în sare, zahãr ºigrãsimi fãcutã în timpul programelor pentru copii; prea mult timppetrecut on-line; violenþa unor materiale la care copiii ºi tinerii auacces.

Raportul recomandã pãrinþilor sã-ºi formeze copiii în spiritulvalorilor de care aceºtia au nevoie în viaþã, evitând sã lase acestaspect în grija mijloacelor de comunicare. Fiind astfel formaþi, copiiiºi tinerii vor putea sã discearnã informaþiile oferite de media.

“ªtiinþele biomedicale“ªtiinþele biomedicale“ªtiinþele biomedicale“ªtiinþele biomedicale“ªtiinþele biomedicalesunt în sersunt în sersunt în sersunt în sersunt în serviciul omului...”viciul omului...”viciul omului...”viciul omului...”viciul omului...”

La sfârºitullunii octombrie s-a desfãºurat laRoma cea de-aXXV- cea ediþie aC o n g r e s u l u iinternaþional alf a r m a c i º t i l o rcatolici, tema dinacest an fiindNoile frontiereale acþiuniifarmaceutice. Cu

aceastã ocazie, Sfântul Pãrinte a scos în evidenþã câteva aspectecare trebuie sã primeze în viaþa celor angajaþi în serviciul medical:ºtiinþele biomedicale „trebuie sã fie în serviciul omului” ºi nu invers:deci, nu folosirii experimentelor farmaceutice în detrimentul bineluipersoanei aflate în tratament ºi da accesului solidar la tratamentelepentru þãrile sãrace precum ºi obiecþiei de conºtiinþã, când eaîmpiedicã sã furnizeze produse pentru avort sau vizând eutanasia.Papa a observat cã actuala dezvoltare a arsenalului medical ºiposibilitãþilor terapeutice ce derivã din el „cere ca farmaciºtii sãreflecteze asupra funcþiilor din ce în ca mai ample pe care suntchemaþi sã le aibã, în special ca intermediari între medic ºi pacient”.Voi aveþi „un rol educativ faþã de pacienþi pentru o folosire justã amedicamentelor” ºi mai ales are o mare responsabilitate în a face„cunoscute implicaþiile etice privind folosirea unor medicamente”,a mai spus Sfântul Pãrinte.

Papa a solicitat farmaciºtilor catolici sã-ºi trãiascã profesiaconform credinþei ºi sã susþinã uman ºi moral pacienþii, ajutând înacelaºi timp tinerii care se apropie de diferitele ramuri ale profesiei„sã reflecteze asupra implicaþiilor etice din ce în ce mai delicateale activitãþii ºi deciziilor lor”.

Adaptare dupã Radio VAdaptare dupã Radio VAdaptare dupã Radio VAdaptare dupã Radio VAdaptare dupã Radio Vatican, Catholica.roatican, Catholica.roatican, Catholica.roatican, Catholica.roatican, Catholica.ro Pagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICAN

26 Pelerin la Vatican

„„„„„Papa Wojtyla – L’addio”, este cartea ziaristului italian MarcoPoliti despre ultimele momente din viaþa lui Ioan Paul al II-lea.Volumul a apãrut la Editura Morcelliana ºi a fost lansat recent, laRoma, în prezenþa cardinalului Jean Louis Tauran, preºedinteleConsiliului Pontifical pentru Dialog Interreligios, care a spus:„Moartea unui Papã este parte integrantã a magisteriului sãu”.„Dupã ce-am terminat lectura cãrþii – a continuat cardinalul Tauran– mi-am spus cã Ioan Paul al II-lea a fost cu adevãrat un demnsuccesor al apostolului Petru; el a pecetluit, cu moartea sa,învãþãtura de o viaþã întreagã”.

Autorul cãrþii rememoreazã ultimele clipe de viaþã ale lui IoanPaul al II-lea, subliniind extraordinara mãrturie de credinþã oferitãlumii de cãtre Papa polonez, în ceasul celei mai acute suferinþe.Vã reamintim cã, pe 16 octombrie, s-au împlinit 29 de ani de laalegerea – ca Papã – a lui Karol Wojtyla.

Autorul cãrþii, Marco Politi, într-un interviu pentru Radio Vatican,ne explicã motivul pentru care a scris aceastã carte: „În starea luide boalã, ºi, mai mult, în faza de suferinþã extremã, a reuºit sãtransmitã un puternic mesaj asupra semnificaþiei suferinþei ºi,paradoxal, ºi asupra vieþii, tocmai prin intermediul acesteisemnificaþii a durerii. Un mesaj care i-a impresionat, deopotrivã,pe credincioºi ºi pe necredincioºi; pe creºtini, musulmani ºi evrei.ªi, în opinia mea, acest lucru trebuia consemnat”.

Despre moºtenirea pe care a lãsat-o credincioºilor amintirea

Moartea Papei WMoartea Papei WMoartea Papei WMoartea Papei WMoartea Papei Wojtyla, o lecþie de viaþã;ojtyla, o lecþie de viaþã;ojtyla, o lecþie de viaþã;ojtyla, o lecþie de viaþã;ojtyla, o lecþie de viaþã;ultimele momente din viaþa lui Ioan Paul al II-lea,ultimele momente din viaþa lui Ioan Paul al II-lea,ultimele momente din viaþa lui Ioan Paul al II-lea,ultimele momente din viaþa lui Ioan Paul al II-lea,ultimele momente din viaþa lui Ioan Paul al II-lea,

întrîntrîntrîntrîntr-o carte a ziaristului italian Marco Politi-o carte a ziaristului italian Marco Politi-o carte a ziaristului italian Marco Politi-o carte a ziaristului italian Marco Politi-o carte a ziaristului italian Marco Politisuferinþei Papei Wojtyla,Marco Politi faceurmãtoarea reflecþie:„Pierzând putereacuvântului, a comunicãriiverbale – ce erafundamentalã pentru el –Ioan Paul al II-lea a reuºitsã le vorbeascã mulþimilorîn alt fel, spunându-le –prin suferinþa asumatã întotalitate – cã nu-l interesapropria viaþã, ci misiuneade a arãta cã în creºtinismsuferinþa are o valoare.

Credincioºilor lerãmân reflecþiile pe careKarol Wojtyla a reuºit sã

le trezeascã într-o societate ca a noastrã, ce tinde sã îndepãrtezedurerea ºi sã anuleze moartea, încât aceste subiecte ajung sãdevinã tabu. Ioan Paul al II-lea a reuºit sã comunice faptul cãmoartea este un moment important ºi cã viaþa trebuie trãitã pânãla sfârºitul natural al acesteia”.

Prezentare de Prezentare de Prezentare de Prezentare de Prezentare de ANCA MÃRTINAº GIULIMONDIANCA MÃRTINAº GIULIMONDIANCA MÃRTINAº GIULIMONDIANCA MÃRTINAº GIULIMONDIANCA MÃRTINAº GIULIMONDI

La 20 iunie 2007, la Blaj, Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolicã, întrunit în ºedinþã sinodalã extraordinarã,dupã îndeplinirea formalitãþilor canonice prevãzute de Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium, a procedat la alegerea a doi noiEpiscopi. Astfel, în ºedinþa desfãºuratã la Sediul Arhiepiscopului Major, Sinodul Episcopilor, urmând procedura canonicã pentru alegereaepiscopilor, i-a ales pe urmãtorii doi candidaþi:

Noi episcopi ai Bisericii Greco-CatoliceNoi episcopi ai Bisericii Greco-CatoliceNoi episcopi ai Bisericii Greco-CatoliceNoi episcopi ai Bisericii Greco-CatoliceNoi episcopi ai Bisericii Greco-Catolice

- PãrinteleMihai FrãþilãMihai FrãþilãMihai FrãþilãMihai FrãþilãMihai Frãþilã,actualmente Rectoral Pontificio CollegioPio Romeno dinRoma, ca Episcopauxiliar al Arhi-eparhiei de AlbaIulia ºi Fãgãraº, cusediul la Bucureºti;Episcop Titular deNove;

- Pãrintele VVVVVasileasileasileasileasileBizãu, Bizãu, Bizãu, Bizãu, Bizãu, actualmenteprofesor în Se-minarul Eparhieide Maramureº, caEpiscop al CurieiA r h i e p i s c o p a l eMajore, cu sediul laBlaj; Episcop Titularde Appiaria.

Proclamaþi în data de 27 octombrie 2007, pomenirea Sf. Martir Nestor, ca episcopi ai Bisericii Catolice de cãtre Papa Benedict al XVIla Roma ºi concomitent la Blaj de cãtre Preafericirea Sa Lucian, Arhiepiscop Major, aceºti doi noi Episcopi urmeazã sã fie consacraþicanonic la o datã ce va fi comunicatã ulterior.

27Magisteriu

„Existã ºi un „Existã ºi un „Existã ºi un „Existã ºi un „Existã ºi un martiriumartiriumartiriumartiriumartiriu nesângeros - nesângeros - nesângeros - nesângeros - nesângeros -trãirea Evangheliei fãrã compromisuri...”trãirea Evangheliei fãrã compromisuri...”trãirea Evangheliei fãrã compromisuri...”trãirea Evangheliei fãrã compromisuri...”trãirea Evangheliei fãrã compromisuri...”

(28 octombrie)(28 octombrie)(28 octombrie)(28 octombrie)(28 octombrie)„Dimineaþa aceasta, aici, în Piaþa San Pietro, au fost proclamaþi

Fericiþi 498 martiri uciºi în Spania în anii ‘30 ai secolului trecut.Înscrierea simultanã în catalogul fericiþilor a unui numãr atât demare de martiri dovedeºte cã mãrturia supremã a sângelui nueste o excepþie rezervatã doar câtorva indivizi, ci o eventualitaterealistã pentru întregul popor creºtin. De fapt, este vorba de bãrbaþiºi femei, diferiþi ca vârstã, vocaþie ºi stare socialã, care au plãtit cuviaþa fidelitatea lor faþã de Cristos ºi faþã de Biserica Sa (...) Lunaoctombrie, dedicatã în mod deosebit angajãrii misionare, seîncheie astfel cu mãrturia luminoasã a martirilor spanioli...Exemplul lor mãrturiseºte cã botezul îi angajeazã pe creºtini sãparticipe cu curaj la rãspândirea Împãrãþiei lui Dumnezeu,cooperând la ea, dacã e necesar, chiar cu sacrificiul vieþii. Nu toþi,desigur, sunt chemaþi la martirajul sângeros. Existã însã un martiriunesângeros, care nu este mai puþin semnificativ: este mãrturiatãcutã ºi eroicã a atâtor creºtini care trãiesc Evanghelia fãrãcompromisuri, îndeplinindu-ºi datoria ºi dedicându-se cugenerozitate slujirii celor sãraci. Acest martiriu al vieþii obiºnuiteeste o mãrturie cât se poate de importantã în societãþilesecularizate ale timpului nostru. Este bãtãlia paºnicã a iubirii pecare fiecare creºtin, la fel ca Paul, trebuie sã o ducã neobosit,cursa de alergare pentru rãspândirea Evangheliei care neangajeazã pânã la moarte. Sã ne ajute ºi sã ne asiste, în mãrturianoastrã zilnicã, Fecioara Maria, Regina Martirilor ºi SteauaEvanghelizãrii”.

„„„„„Pãcatul este lepra care desfigureazã omulPãcatul este lepra care desfigureazã omulPãcatul este lepra care desfigureazã omulPãcatul este lepra care desfigureazã omulPãcatul este lepra care desfigureazã omulºi societatea...”ºi societatea...”ºi societatea...”ºi societatea...”ºi societatea...” (14 octombrie) (14 octombrie) (14 octombrie) (14 octombrie) (14 octombrie)

„Evanghelia acestei duminici îl prezintã pe Isus care vindecã zeceleproºi, dintre care doar unul, samaritean, deci strãin, se întoarcesã-i mulþumeascã (cf Lc 17,11-19). Domnul îi zice acestuia: Ridicã-teºi mergi! Credinþa ta te-a mântuit! (Lc 17,19). Aceastã paginãevanghelicã ne invitã la o dublã reflecþie. Înainte de toate ne face sãne gândim la douã grade de vindecare: unul, mai superficial, priveºtetrupul; altul, mai profund, atinge intimitatea persoanei, aceea pecare Biblia o numeºte inimã ºi, de acolo, se iradiazã la toatãexistenþa. Vindecarea completã ºi radicalã este mântuirea. Acelaºilimbaj comun, fãcând distincþie între sãnãtate ºi mântuire, ne ajutãsã înþelegem cã mântuirea este mult mai mult decât sãnãtatea:este, de fapt, o viaþã nouã, deplinã, definitivã. În afarã de aceasta,aici Isus, ca ºi în alte împrejurãri, pronunþã expresia: Credinþa ta te-a mântuit. Credinþa salveazã omul restabilindu-l în relaþia saprofundã cu Dumnezeu, cu sine însuºi ºi cu alþii: iar credinþa seexprimã în recunoºtinþã. Cine, precum samariteanul vindecat, ºtiesã mulþumeascã, dovedeºte cã nu considerã totul ca datorat, ci cape un dar care, chiar atunci când vine prin oameni sau prin naturã,provine, la urma urmelor, de la Dumnezeu. Credinþa comportã, deci,

Din alocuþiunile Sfântului PãrinteDin alocuþiunile Sfântului PãrinteDin alocuþiunile Sfântului PãrinteDin alocuþiunile Sfântului PãrinteDin alocuþiunile Sfântului Pãrintela rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea AngelusAngelusAngelusAngelusAngelus

deschiderea omului spre harulDomnului: a recunoaºte cã totuleste dar, totul este har. Aceastãcomoarã este ascunsã într-unmic cuvânt: mulþumesc!

Isus vindecã zece bolnavide leprã, infirmitatea consi-deratã atunci o impuritatecontagioasã care cerea o purificare ritualã (cf. Lev 14,1-37). Într-adevãr, lepra care realmente desfigureazã omul ºi societatea estepãcatul; orgoliul ºi egoismul care genereazã în sufletul umanindiferenþã, urã ºi violenþã. Aceastã leprã a spiritului, caredesfigureazã chipul umanitãþii, nimeni nu o poate vindeca decâtnumai Dumnezeu care este Iubire. Deschizându-ºi inima luiDumnezeu, persoana care se converteºte este însãnãtoºitã lãuntricde rãu!”.

„Rozariul este un mijloc pentru a-l contempla„Rozariul este un mijloc pentru a-l contempla„Rozariul este un mijloc pentru a-l contempla„Rozariul este un mijloc pentru a-l contempla„Rozariul este un mijloc pentru a-l contemplape Isus”pe Isus”pe Isus”pe Isus”pe Isus” ( 7 octombrie) ( 7 octombrie) ( 7 octombrie) ( 7 octombrie) ( 7 octombrie)

„Dragi fraþi ºi surori, aceastã primã duminicã din octombriene oferã douã motive de rugãciune ºi de reflecþie: comemorareaFericitei Fecioare Maria a Rozariului ºi angajarea misionarã, cãreiaîi este dedicatã în mod special aceastã lunã. Imaginea tradiþionalãa Sfintei Fecioare a Rozariului o reprezintã pe Maria care, cu unbraþ îl þine pe Pruncul Isus ºi cu altul îi întinde coroana SfântuluiDominic. Aceastã imagine semnificativã aratã cã Rozariul este unmijloc dãruit de Sfânta Fecioarã pentru a-l contempla pe Isus ºi,meditându-i viaþa, sã-l iubim ºi sã-l urmãm din ce în ce mai fidel.Este consemnul pe care Maica Domnului l-a lãsat ºi în diferiteapariþii ale sale. Mã gândesc, în special, la cea de la Fatima,petrecutã în urmã cu 90 de ani. Celor trei mici pãstori - Lucia,Iacinta ºi Francisc - prezentându-se ca Sfânta Fecioarã a Rozariului,le-a recomandat cu insistenþã sã recite Rozariul în toate zilele,pentru a obþine sfârºitul rãzboiului. ªi noi vrem sã primim cerereamaternã a Fecioarei, angajându-ne sã recitãm cu credinþã coroanaRozariului pentru pace în familii, între naþiuni ºi în lumea întreagã.

ªtim, totuºi, cã adevãrata pace se rãspândeºte acolo undeoamenii ºi instituþiile se deschid spre Evanghelie. Luna octombriene ajutã sã amintim acest adevãr fundamental printr-o animarespecialã ce tinde sã þinã vie nãzuinþa misionarã în fiecarecomunitate ºi sã susþinã munca tuturor - preoþi, cãlugãri, cãlugãriþeºi laici - care lucreazã pe frontierele misiunii Bisericii. VestireaEvangheliei rãmâne prima slujire pe care Biserica o datoreazãumanitãþii, pentru a-i oferi mântuirea lui Cristos omului din vremeanoastrã, în atâtea forme umilit ºi oprimat, ºi pentru a orienta însens creºtin transformãrile culturale, sociale ºi etice care se producîn lume. Anul acesta, un alt motiv ne stimuleazã la o reînnoitãangajare misionarã: a 50-a aniversare a Enciclicei Fidei donum aSlujitorului lui Dumnezeu Pius al XII-lea, care a promovat ºi încurajatcooperarea dintre Biserici pentru misiunea ad gentes”.

28 Sfântul lunii

Cea mai veche listã a papilor ne-a fost transmisã de SfântulIrineu în cartea Adversus haereses (Împotriva ereziilor). Aici citim:„Dupã ce Sfinþii Apostoli (Petru ºi Paul) au fondat ºi organizat Biserica,ei au transmis lui Linus liturgia (oficiul funcþiunilor) demnitãþiiepiscopale. Acesta este acel Linus pe care Sfântul Paul îl aminteºteîn scrisoarea sa cãtre Timotei. Îi urmeazã Anaclet, iar dupã eldemnitatea episcopalã o primeºte, fiind al treilea dupã apostoli,Clement, care (de asemenea) i-a cunoscut pe apostoli (...)”.

Sfântul Clement era cetãþean roman, de origine evreiascã;discipol ºi colaborator al Sfântului Paul, fusese numit episcop decãtre Sfântul Petru ºi a devenit papã în anul88. Tradiþia spune cã era fiul senatoruluiFaustinus, din familia Flaviilor, aºadar rudãcu împãratul Domiþian; este posibil catocmai aceastã origine sã-l fi salvat în cursulfoarte scurtei, dar puternicei persecuþiidezlãnþuite, în anul 95, de cãtre împãrat.

„Epifania”primatului papal„Epifania”primatului papal„Epifania”primatului papal„Epifania”primatului papal„Epifania”primatului papalSfântul Clement este cunoscut astãzi

mai ales datoritã epistolei sale cãtrecorinteni, scrisã în anul 96, când apare unconflict în Biserica din Corint: un grup detineri slujitori ecleziastici înainteazã maimultor preoþi un protest faþã de modul încare era condusã comunitatea religioasãdin oraº. Cu multã fermitate, Clement le aminteºte protestatarilorcã trebuie sã se supunã autoritãþilor tradiþionale ale Bisericii,îndemnându-i sã se fereascã de falºii învãþãtori; scrisoarea esteprimitã cu mare respect ºi devine un subiect de meditaþie în cadrulslujbei de duminicã. Este primul document care transpune în practicãsuperioritatea episcopului de Roma asupra tuturor Bisericilor dinlume.

Alte scrieri atribuite Sfântului Clemet, inclusiv o aºa-numitã adoua epistolã cãtre corinteni (o predicã timpurie despre viaþacreºtinilor ºi nevoia de penitenþã), nu sunt autentice. Cu toate cãepistola autenticã a fost cititã în Corint, la Liturghie, în jurul anului170, iar o copie a sa a fost adãugatã la Codex Alexandrinus, aceastaa fost mult mai puþin cunoscutã în Evul Mediu. Pe atunci, Clementera considerat – în principal – ca fiind unul dintre primii martiri. Faptelesale sunt greu de verificat, dar abundã în amãnunte pitoreºti.

Deºi condamnat la exil,Deºi condamnat la exil,Deºi condamnat la exil,Deºi condamnat la exil,Deºi condamnat la exil,îºi continuã misiuneaîºi continuã misiuneaîºi continuã misiuneaîºi continuã misiuneaîºi continuã misiunea

Sfântul Clement apare, dupã Sfântul Petru, ca personalitateacea mai puternicã dintre primii capi ai comunitãþii creºtine din Roma,capabil sã inspire vârfurilor puterii imperiale neliniºte în privinþacreºtinismului. Se spune cã ºi-a atras rãzbunarea împãratului Nerva

23 noiembrie – Sfântul Clement I,23 noiembrie – Sfântul Clement I,23 noiembrie – Sfântul Clement I,23 noiembrie – Sfântul Clement I,23 noiembrie – Sfântul Clement I,papã ºi martirpapã ºi martirpapã ºi martirpapã ºi martirpapã ºi martir

deoarece a convertit-o la creºtinism pe soþia unui mare funcþionar,Teodora. Împãratul l-a acuzat de vrãjitorie ºi seducere ºi l-acondamnat la exil pe episcopul de Roma la Cherson (Crimeea deazi); era în anul 97. Pe malul Pontului Euxin, el îºi continuã apostolatul,în timp ce la Roma este înlocuit de Evaristus, ceea ce constituie unfel de abdicare forþatã de pe tronul lui Petru. Sfântul Clement îi gãseºteacolo pe cei douã mii de creºtini condamnaþi la muncã silnicã încarierele de marmurã ºi-i încurajeazã în credinþa lor; realizeazã noiconvertiri ºi aceastã veste îl înfurie pe noul împãrat, Traian, careconsiderã creºtinismul ca fiind o plagã a speþei umane. I se

porunceºte sã aducã sacrificii zeilor ºi,evident, Clement refuzã. Este condamnatºi sentinþa se executã, fiind aruncat înMarea Neagrã cu o ancorã legatã de gât.Era anul 100, ºi iatã cã se întâmplã ominune, imortalizatã într-o frescã dinBiserica sa din Roma.

Legenda spune cã apele mãrii sedeschideau o datã pe an, permiþându-lecredincioºilor, la început, sã-ºiconstruiascã o capelã pe locul undemurise sfântul, iar în anii urmãtori sãcoboare acolo într-o procesiune, fiindfoarte atenþi sã iasã înainte ca apele sãse închidã deasupra lor. Într-un an, însã,o femeie vãduvã ºi-a pierdut acolo unicul

copilaº, dar anul urmãtor l-a gãsit viu ºi nevãtãmat ca ºi cum nimicnu s-ar fi întâmplat.

Sfântul reprezentat simbolic printrSfântul reprezentat simbolic printrSfântul reprezentat simbolic printrSfântul reprezentat simbolic printrSfântul reprezentat simbolic printr-o ancorã-o ancorã-o ancorã-o ancorã-o ancorãÎn 869, trupul Sfântului Clement a fost adus la Roma de cãtre

sfinþii Ciril ºi Metodiu, prin grija papei Nicolae I, ºi a fost înmormântatpentru totdeauna în biserica San Clemente, construitã pe locul unuititulus Clementis, un centru pastoral din secolul al III-lea, care s-adezvoltat într-un lãcaº de închinãciune din secolul I, în casa unuiClement, probabil altul decât sfântul.

Aici s-au pãstrat frumoase fresce din secolul al IX-lea, în caresunt prezentate scene din legenda transferãrii sfântului.

În artã, simbolul sãu obiºnuit este ancora; uneori estereprezentat cu o fiarã ºi cu o cruce cu trei ramuri. S-au pãstrat imaginiale sale la Chartres, Köln ºi Stara Boleslav, în Boemia, dar ºi în Anglia,mai ales pe amvoane pictate din Anglia de Est. Cea mai faimoasãdin cele 43 de biserici care i-au fost închinate aici este St. ClementDanes din Londra, a cãrei simbol parohial este o ancorã. Clementeste ocrotitorul Breslei „Treimea cea Preamãritã ºi Nedespãrþitã” dinLondra, sau Trinity House, autoritatea responsabilã cu farurile ºinavele-far.

Prezentare de PrPrezentare de PrPrezentare de PrPrezentare de PrPrezentare de Pr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI