^ Timotei PrahoveanulEpiscop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor

Cinstirea Sfintei Pa-rascheva se observăpermanent, dar maiales de ziua pome-

nirii ei, la 14 octombrie, în fiecarean. Cu o săptămână înainte desărbătoarea ei, de dimineaţă pâ-nă seara târziu, mii de credin-cioşi îşi îndreaptă paşii către lo-caşul Cuvioasei din capitala Mol-dovei. Legătura profundă cu po-porul credincios al Moldovei, pecare l-a ocrotit din acel binecu-vântat an 1641, o înţeleg și o știutoţi cei care îşi pun nădejdea înDumnezeu, Cel minunat întrusfinţii Săi. Pentru marea ei lu-crare duhovnicească ascunsăochilor oamenilor, Cuvioasa Pa-rascheva a primit darul minu-nilor şi bucuria sfinţilor care bineşi mult s-au nevoit întru slavaStăpânului. A căpătat de-a lun-gul vremii supranumele de multmilostivă, ajutătoare şi folositoa-re. De ce? Pentru că răspunsulei la rugăciunea celor mulţi a ve-nit neîntârziat, cu mijlocirea eila Tronul Preasfintei Treimi. Es-te, cu siguranţă, răsplata pe careDumnezeu i-a dăruit-o SfinteiParascheva pentru smerenia şibunătatea inimii ei, pentru jert-felnica iubire arătată MireluiHristos în scurta ei vieţuire pă-mântească. Moaştele Sfintei, mi-nunat descoperite răspândindbună mireasmă, au devenit per-manent izvor de vindecări şi no-ian de milostivire. Cine a mersmăcar o dată în cetatea Iașilorde ziua ocrotitoarei a văzut, asimțit și a admirat mulţimile depelerini care o venerează. Oa-meni bolnavi, cu diagnostice cu-tremurătoare, săraci, nenorociţi,mâhniţi şi uitaţi de alţii aduc cli-pă de clipă rugăciunile la raclaei. Lacrimi pe obraz, lacrimi în-soţite de căldura inimii şi de do-rinţa comuniunii cu sfinţii. Din-tre cei care primesc răspuns bun,mulţi se întorc să-i mulţumească.

Viaţa creştină este viaţă desfinţenie. Credincioşii se facsfinţi când participă la sfinţenialui Dumnezeu prin harul Sfân-tului Duh, iar părtăşia omuluide sfinţenia lui Dumnezeu searată în lume prin sporirea luiduhovnicească, prin apropierealui de sfinţi, pentru că Dumnezeuse odihneşte în sfinţi. Sfinţii nusunt eroi, ci robi smeriţi ai luiDumnezeu, sunt mădularele tru-pului lui Hristos.

Biserica laudă izbândirile sfin-ţilor şi împodobeşte zilele anuluicu pomenirile lor, îndemnându-işi călăuzindu-i pe credincioşi spreviaţa cea adevărată.

Astăzi, omul trăieşte mai in-tens problema libertăţii. Crizaşi tulburarea vremii noastrecreează contexte speciale, omulaflându-se permanent în cău-tare de repere autentice. Deaceea raportarea la sfinţi, apro-pierea de ei şi comuniunea cuei, este deosebit de actuală şi

preţioasă. În această perspec-tivă se înţelege şi deosebita pre-ţuire pe care Biserica o dă din-tru început sfinţilor şi sfintelorlor moaşte, ca semne sfinţiteale prezenţei lor în lume.

Credincioşii creştini care şianul acesta, ca în fiecare an,s-au aşezat cuviincios la rândulde kilometri ce duce cu anevoiepatericală spre racla cu moaş-tele Sfintei Cuvioase Parasche-va dau răspunsul cel bun. Cerăspuns mai mare al dragosteide sfinţi decât evlavia totală acredincioşilor veniţi de departe,care petrec nopţile în rugăciune,afară, sub cerul liber! Este o do-rinţă liber asumată. Toţi aşteap-tă în frig, toată noaptea, în ru-găciuni şi cântări, scoaterea înprocesiune a moaştelor din ca-tedrală. Ce să mai spunem debucuria oamenilor când SfântaParascheva este purtată pe stră-zile Iaşilor în procesiune, de bu-curia slujbelor și a întâlnirii di-recte cu sfinții.

Din vremea slujirii mele laCatedrala Mitropolitană din Iași

nu-mi amintesc vreo zi în carebiserica să fi fost goală, fără cre-dincioşi, iar în cele mai multe zi-le, catedrala devenea neîncăpă-toare. Ar fi fost nevoie de un spa-ţiu de trei-patru ori mai marepentru a primi pe „căutătorii Îm-părăţiei cerurilor~. Îmi amintescşi de evlavia ierarhilor, a cleri-cilor şi a monahilor care înge-nuncheau în catedrală, cerându-iSfintei Parascheva ajutor şi spri-jin în lupta războiului nevăzut.În unele zile, fără să fi fost anun-ţaţi, îşi făceau apariţia grupurinumeroase de credincioşi însoţitede ierarhi şi preoţi din Grecia,Serbia şi Bulgaria. Unii dintre eirămâneau toată ziua în catedrală,în priveghere şi rugăciune.

Sunt însă printre noi și oa-meni nerecunoscători faţă deDumnezeu şi faţă de sfinţi. Cu-vinte grele, nepotrivite, media-tizate prin intermediul canalelormedia, necinstesc Tradiţia orto-doxă bimilenară a cinstirii luiDumnezeu şi a sfinţilor Săi. Uniisunt persoane cunoscute şi chiarapreciate de cei asemenea lor.

Cinstind-o pe Sfânta Cuvioa-să Parascheva, credincioşii deieri şi de azi cinstesc darul sfin-ţeniei cu care Dumnezeu înfru-museţează pe creştinii cu viaţăaleasă. Sfânta ocrotitoare a Ia-şilor şi a Moldovei întregi, Cu-vioasa Parascheva este, neîndo-ielnic, lauda Moldovei şi înain-te-stătătoare, aşa cum glăsuieş-te un vechi tropar închinat Sfin-tei: „Dobândirea dezmierdăriicea râvnitoare de cele pămân-teşti, înţelepţeşte trecând-o cuvederea, te-ai ridicat către loca-şurile cele dumnezeieşti şi izvoral tămăduirilor ai lăsat celorcredincioşi preasfinţit cortul tău,Maică prealăudată. A Moldoveilauda cea cinstită şi înainte-stă-tătoare, cea încredinţată, Pa-rascheva. Nu înceta cu fierbin-ţeală a ruga pe Hristos Dumne-zeu pentru noi toţi~.

Îi mulţumim Sfintei Paras-cheva pentru multa-i milostivirerevărsată în trecut şi astăzi pestenoi toţi şi o rugăm să fie „fier-binte mângâietoare a sufletelornoastre~.

6Joi, 15 octombrie 2015 LuminaZIARUL

Repere și idei

Plecăciune Cuvioasei din cetatea celor șapte coline

Lumina din inimi

Cine a mers măcar odată în cetatea Iașilorde ziua ocrotitoarei avăzut, a simțit și aadmirat mulţimile depelerini care ovenerează. Oamenibolnavi, cudiagnosticecutremurătoare,săraci, nenorociţi,mâhniţi şi uitaţi dealţii aduc clipă declipă rugăciunile laracla ei. Lacrimi peobraz, lacrimi însoţitede căldura inimii şi dedorinţa comuniunii cusfinţii. Dintre cei careprimesc răspunsbun, mulţi se întorcsă-i mulţumească.“

Credincioşii creştinicare şi anul acesta,ca în fiecare an, s-auaşezat cuviincios larândul de kilometri ceduce cu anevoiepatericală spre raclacu moaştele SfinteiCuvioase Paraschevadau răspunsul celbun. Ce răspuns maimare al dragostei desfinţi decât evlaviatotală a credincioşilorveniţi de departe,care petrec nopţile înrugăciune, afară, subcerul liber! Este odorinţă liberasumată.“