1

în cumpãnã

Eu sunt un om fãrã de þarã,Un strop de foc purtat de vânt,Un rob rãzleþ scãpat din fiarã,Cel mai sãrac de pe pãmânt.Eu sunt un mag de legea nouã,Un biet nebun, orbit de-o stea,Ce-am rãtãcit sã v-aduc vouãPoveºtile din þara mea.

Eu sunt o lacrimã târzieDin plânsul unei mii de ani,Sunt visul care reînvieLa vetrele celor orfani.Sunt o mustrare cãlãtoareDe pe tãrâmuri fãrã glas,ªi dintr-o lume care moareSunt strigãtul ce-a mai rãmas.

Eu sunt oftatul care plângeAcolo-n satul meu din deal,Sunt þipãtul muiat în sângeAl vãduvelor din Ardeal.Sunt solul dragostei ºi-al urii,Un visãtor de biruinþi,Ce port blesteme-n cerul gurii,Drept moºtenire din pãrinþi.

zodii Serie nouã Anul III (XVI) Numãrul 1 (58) Primãvara 2009 40 pagini

Publicaþie trimestrialã de culturã editatã de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor Apare la Oradea

respice, adspice, prospice!

Eu m-am desprins dintre morminte,Din cripte umede ºi reci,De unde-aducerile-aminteÞin straje unui gând de veci.ªi cu fiorul care poartãPe cei încrezãtori în fraþi,V-am plâns la fiecare poartãDurerea morþilor uitaþi.

Azi simt cum noaptea se coboarãPe dimineaþa mea de ieri,Cum cântul meu se înfãºoarãÎn giulgiul veºnicei tãceri.ªi printre voi îmi duc povaraStropit de râs ºi de noroi,Cãci vai de cine-ºi pierde þaraCa sã ºi-o cearã de la voi!

Fãrã tarã,

Versuri de Octavian GogaIlustrãm acest numãr

cu picturi si desenede Niculitã Pop

,

,

Pic

tur

ã

de

N

icu

litã

P

op

,

2

Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Bihor

Respice, adspice, prospice

Redactor responsabil:OCTAVIAN BLAGA

Zodii în cumpãnã Fondator: CASIN POPESCU(Durbach, Germania, 1992)

O publicaþie editatã trimestrial deCentrul Judeþean pentru

Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Bihor,

în colaborare cu Societateacultural-ºtiinþificã AdSumus,

cu sprijinul Consiliului Judeþean Bihor.

Pictorul Niculiþã Pop s-a nãs-cut la 26 mai 1907 la Beiuº. A fostun elev eminent al ªcolii de BelleArte din Cluj, finalizând ultimul ande studiu la Bucureºti, crescândvaloros sub îndrumarea unor pro-fesori iluºtri ai vremii, relevându-se ca unul din talentele deosebiteale genraþiei sale. Din pãcate, aldoilea rãzboi mondial l-a rupt delumea creaþiei artistice, purtându-l în vâltoarea urii ºi a crimei pefronturile de rãzboi.

Rãnit la Harcov ºi apoi luat pri-zonier, se întoarce acasã marcatde drama vieþii acelor timpuri,pentru a petrece, ca o ºi mai mareironie a sorþii, încã 16 ani de tem-niþã grea la Gherla, urmatã de undomiciliu forþat în Bãrãgan, dato-ritã politicii guvernelor de atuncicare recurgeau la metode drasticeîmpotriva intelectualilor incomozi.

Ispãºindu-ºi pedeapsa pentruvina de a gândi, se întoarce acasã,la Beiuº, unde din mila nu ºtim cui,primeºte o slujbã de muncitor ne-calificat la fabrica de mobilã. Pri-vitor la aceastã perioadã, strãne-

Savantul Caºin Popescus-a aflat recent la Oradeapentru ultimele corecturila cele mai recente cãrþiale sale, lucrãrileDOCTRINA CHRISTIANA ºi ISTORIA ROMÂNILOR DE LAÎNCEPUTURILE FORMÃRII LOR CA POPOR PÂNÃ LA FINELESECOLULUI AL XII-LEA, care vor apãrea în curând sub egidaSocietãþii cultural-ºtiinþifice AdSumus din Oradea, prin grijascriitorului ºi publicistului Octavian Blaga. Caºin Popescu a vizitaturbea de pe Criº la invitaþia Centrului Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale Bihor ºi a conferenþiat la Bibliotecajudeþeanã “Gheorghe ªincai” din Oradea. Cu acest prilej, EugeniaPaºca i-a smuls un interviu. Fragmente din discuþia purtatã cu d-sa,în pagina 3. (A.M.)

2 Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

Zodii în cumpãnã

Pictorul Niculitã Pop

poata Ramona Novicov spune:“ªi-a asumat tot acest destin cu oluminã interioarã ºi cu seninãtateextraordinarã, a pictat viaþa moþi-lor, iar, întors în Apuseni, a pictatBeiuºul, oamenii locului, dovedindaceastã moralitate sensibilã, rãmâ-nând un reper de luminã ºi dem-nitate intelectualã ºi moralã.”

Cetãþenii ºi Primãria Beiuº i-aurecunoscut aceastã verticalitate, a-ceste nedreptãþi inumane care i-au însoþit cursul vieþii ºi i-au acor-dat titlul de Cetãþean de onoare alurbei. Ca ºi confesiune, era greco-catolic, a rãmas loial acestei religii,însã Niculiþã Pop era prieten cuorice om bun din lumea aceasta,tratând oamenii cu generozitate ºiblândeþe, ca o reacþie inversã avicisitudinilor cu care el a fostîntâmpinat de cãtre alþii. Din viaþalui întunecatã asemeni auruluinegru, a ºtiut sã-ºi ridice flacãraluminii peste timpul prezent ca sãdãinuie în eternitatea memorialã aacestui nem ºi a acestor locuri ºipentru ca urmaºa sa, strãnepoatalui, sã afirme cu mândrie: “amin-

tirea vieþii lui lasã o dârã lumi-noasã”.

Lucrãrile lui Niculiþã Pop suntdisparate, o bunã parte a acestoraau fost donate Muzeului din Beiuº,apoi o altã parte se aflã în casamemorialã, în grija dnei V. Novi-cov, dar ºi foarte multe lucrãri lacolecþionari particulari. A lucratfoarte mult în ulei, temele predilec-te fiind viaþa moþilor ºi în specialciubãrarii din Apuseni, însã în altelea ilustrat atmosfera vremii de laBeiuº. R. Novicov noteazã cã “vi-ziunea lui este monumentalã, demare fineþe, nu intrã în detalii, rea-lizând forme aspre, dure, fãrã dul-cegãrii, exprimând viaþa asprã aþãranilor ºi a meºteºugarilor, folo-sind multe culori ale pãmântului,cu un cult pentru ceea ce este nor-mal ºi firesc în existenþa noastrã”.

Se doreºte editarea unui albumconsistent ºi a unei monografiidedicatã acestui om de culturã, darºi organizarea în perspectivã aunei expoziþii reprezentative pentrucreaþia sa.

Casin Popescula Oradea

Mai dã-mi o zi, mai dã-mi înc-o zi,sã plâng ºi sã râd, sã mor ºi sã-nvii!Mai dã-mi un suspin, doar înc-un suspin,pentr-un sãrut sau pentru un spin!Mai dã-mi o lacrãmã, doar încã una,pentr-o tristeþe sau pentru niciuna!ªi dã-mi ºi-o tãcere, mai micã, mai mare,cât o iubire ºi cât o negare!Mai dã-mi un gând ºi doar o mirare,îndurã-mi un frate, aratã-mi o zare!Dã-mi încã un ochi ºi înc-o privire,mai dã-mi o inimã ºi adã-mi o ºtire:cã Þara e-napoi aºa cum o ºtiu,de aici pân’la Mare, de la Nistru la Jiu!ªi-apoi am sã merg, îþi jur c-am sã merg!Poate-oi fi iarbã, poate un cerb,sau poate-oi fi pas, cãci aud o chemare,la Nistru, la Jiu, Aici sau la Mare!

Cântã Grigore Vieru:

Versuri de Octavian Blaga

,

Prezentare de Iosif Popa

Ilustrãm acest numãrcu picturi ºi desene

de Niculiþã Pop.

,

Joi, 15 ianuarie, când s-au împlinit 159 de ani de la naºterea sa, poetulMihai Eminescu ºi-a fãcut iarãºi simþitã prezenþa în localitatea Apateu,Ungaria, cu prilejul celei de-a X-a ediþii a festivalului pregãtit special cuaceastã ocazie, manifestare culturalã care a debutat cu concursul de recitare“Mihai Eminescu”. Aceastã întâlnire a reunit atât români din Ungaria, cât ºidin România, reprezentanþi ai instituþiilor de învãþãmânt ºi culturã, bisericã,presã, reprezentanþi ai corpului diplomatic român în Ungaria ºi mulþi alþii.

Cea de-a treia ediþie a concursului “Mihai Eminescu” a avut menirea dea provoca elevilor pasiunea de a descoperi ºi cunoaºte universul poeticeminescian. Concursul la care au participat tineri recitatori de la 13 ºcoli dinUngaria s-a desfãºurat pe trei categorii, în funcþie de tipul ºcolii (liceu, ºcolibilingve ºi ºcoli în care limba românã se predã ca obiect de studiul).Concurenþii au recitat în româneºte câte douã poezii de-ale poetului MihaiEminescu, iar juriul i-a punctat potrivit prestaþiei (în funcþie de corectitudineaexprimãrii, accent, expresivitate etc). Pânã ce juriul s-a retras sã delibereze,pe scenã au urcat artiºtii Palatului Copiilor ºi Elevilor din Oradea. Eu evoluatmembrii trupei “Illusion”, cu un dans “Cancan”, dans modern ºi gimnasticãaerobicã. Maria Popa a încântat publicul cu piese muzicale pe versurile luiMihai Eminescu, în acompaniament de chitarã. Folclorul bihorean a fostreprezentat de un ansamblu folcloric.

Dupã-masa, lumea a fost invitatã la Biserica ortodoxã, unde manifestareaa continuat cu un montaj literar-artistic intitulat “Dor de Eminescu”, avându-i ca protagoniºti pe elevii ªcolii “Nicolae Bãlcescu” din Oradea. Momentulartistic a continuat cu înmânarea unor diplome de excelenþã ºi placheteunor persoane care au contribuit la pãstrarea ºi promovarea moºteniriiculturale, a limbii, tradiþiilor ºi obiceiurilor româneºti în comunitãþile deromâni din Ungaria, una dintre acestea fiind acordatã prof. dr. GheorgheDavid, manager-director general al Centrului Judeþean pentru Conservareaºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor, dirijor al ansamblului coral“Armonia” din Apateu, iar o alta, maestrului coregraf Florea Criºu, specialistal Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tra-diþionale Bihor, pentru o activitate susþinutã de aproape patruzeci de ani înpromovarea dansului popular românesc în comunitãþile de români dinUngaria.

La ieºirea din Bisericã, reprezentaþii Ambasadei ºi ai Consulatelor, cei aiinstituþiilor româneºti din Ungaria ºi ai instituþiilor orãdene ºi bihoreneprezenþi la manifestare au depus coroane cu flori la bustul poetului naþional,în semn de profund omagiu, la împlinirea a 159 de ani de la naºterea sa.

Mihai Eminescu,sãrbãtorit la Apateu

Consemnare de Anca Butar

Foaia româneascã, http://www.foaia.hu/

Pic

tur

ã

de

N

icu

litã

P

op

,

410068 Oradea, Pþa 1 Decembrie nr. 12Telefon/Fax 0259413922, 0359197499

Manager-director general: prof. dr. GHEORGHE DAVIDConsultanþi artistici: Miron Blaga, Corneliu Buciuman, Florea Criºu,Aurel-Gavril Moþ, Anca Popescu-Raþiu, Tank ErszebetTehnic: Fandly Monika (contabil), Florica Raita (referent), Balogh Timea (referent),Constantin Bailef (maistru audio-video), Teodor Bochiº (conducãtor auto)

E-mail: octblaga@hotmail.comBlog: octavianblaga.wordpress.com

E-mail: cjcpctb@yahoo.comBlog: cumpana.wordpress.com

,

3

- Nu sunteþi istoric de formaþie…- Nu, sunt un ucenic. Ucenic al ade-

vãrului. ªi un scormonitor.- Cu toate acestea, aþi scris mai mul-

te studii de istorie veche ºi, iatã, acum,chiar o istorie a românilor, care seopreºte la secolul al XII-lea. De ce?

- Pentru cã de la descãlecãtori, cum aspus Iorga, încep datele mai legate. Dinsecolul al XII-lea, istoria românilor estepusã, de mulþi istorici, în tiparele adevãrului.Dar este posibil ca istoria românilor sã în-ceapã cu descãlecãtorii? Cu secolele XII-XIII? Ce a fost înainte? Înainte de descã-lecãtori a fost haos? Nu, nu se poate. Existãun început. ªi acest început l-am situat eu,dupã o legendã ucraineanã pe care amtradus-o ºi discutat-o, chiar în anul 18 cândîncã Isus trãia. Legãturilor geto-dacilor cuIerusalimul erau legãturi directe. ªi acoloau fost ºi doi episcopi, doi bãtrâni, episcopiîn sensul de bãtrâni. Auzind Cuvântulacestui copil de 18 ani în templul de la Ieru-salim, au plecat în þarile lor de baºtinã, ºiunul s-a dus în Galiþia, ºi altul s-a dus înMoldova. Acel episcop venit în Moldova,eu i-am urmãrit drumul, este iniþiatorul creº-tinismului în Dacia. ªi primul creºtin dinpãgânul geto-dac care a îmbrãþiºat învã-þãtura lui Isus a fost primul român. Eupurced de la aceastã idee, cã primul dacpãgân care ºi-a însuºit credinþa în Isuseste primul român. Aºa cum primulroman pãgân care a îmbrãþiºat învãþãturalui Isus este primul italian. Dupã acestepiscop, bãtrân, care a îmbrãþiºat învãþãturalui Isus chiar în templul din Ierusalim, avenit în Dacia apostolul Andrei. Lui Andreii-a cãzut la sorþi Sciþia. Eu urmãresc în lu-crarea mea ºi cãlãtoria Sfântului Andrei pânãacolo unde i s-a identificat peºtera în careel cu ucenicii sãi s-au adãpostit ºi de undea pornit sã propovãduiascã, la Dervent.Deci, începutul istoriei românilor se situeazãîn aceste vremi în care primii daci care auîmbrãþiºat învãþãtura lui Isus au devenitprimii români. Primul martir creºtin din þararomâneascã a fost în Dobrogea. Acesta afost, de fapt, întemeietorul primei formaþiunistatale româneºti ºi logica îmi spune cã toþimartirii cunoscuþi din Dobrogea au fostcãpetenii ale formaþiunilor respective, pre-statale. Deci, în martir eu vãd un conducã-tor. ªi nu e de mirare cã prima episcopie,prima mitropolie a fost la Tomis, la loculde margine pe unde se intra în þarã, ºi pri-mele formaþiuni prestatale româneºti au fostîn Dobrogea, acele Romanii populare, deformã creºtinã, creºtinãtate doveditã printr-

o serie de acte, urmatã de o salbã de comu-nitãþi, de episcopii, de la Tomis pânã dincolode Banat, de-o parte ºi de alta a Dunãrii.Acestea le dezbat în prima parte, Þara ºipãrinþii, iar acum i-am adus lui OctavianBlaga ºi partea a doua, Românii în vea-curile I-III, despre primele formaþiuni pre-statale ºi rãspândirea lor. Forþa care le-a unitpe acestea a fost credinþa creºtinã. În modgeneral, spun un lucru care nu a fost luatîn seamã, prima minune s-a petrecut unde-va în zonã dacicã, în Panonia: un soldatnecunoscut s-a rugat, într-o vreme de sece-tã, în care armata romanã era aproape depieire, s-a rugat sã plouã. ªi a plouat. Aces-ta a fost un soldat. Numele lui e necunos-cut. A doua minune a fost fãcutã undevalângã Antiohia, de un ofiþer, numele lui secunoaºte, a devenit martir, a fost ucis pen-tru aceasta. A treia minune, definitivã, a fostfãcutã de un împãrat. Ei, asta spune destul.Un necunoscut soldat, un cunoscut ofiþer,un împãrat care ºi-a lãsat numele, Constan-tin cel Mare. Iar pãgânul ºi-a gãsit moarteaînecat în Tibru. Dar sã revin la firul ideii.În secolele la care mã refer, unii istoricivorbesc despre romanizarea daco-geþilor.Eu nu cred, împreunã cu atâþia alþii, nu credcã aºa ceva a existat, nu se poate sã fiexistat. Dovezi aduc ºi în studiul meu, lângãalte dovezi deja circulate. Numele de Daci-cus, de exemplu, în secolul al doilea, la 160,la romani, aºadar, existau un Dacicus, unCarpicus, care îi învingea pe carpi, unDacicus Maximus, Restitutor patriae. Cumse poate romanizare, când dacii s-au revoltatimediat dupã moartea lui Traian, la 117?Bineînþeles, forþa legionarilor a fost mult maimare decât a rãsculaþilor. Dar semnul este:potrivnicie. Clarã potrivnicie. ªi câte alterãscoale au mai urmat! Cum sã nu fii ispitit,însã, sã crezi cã romanizarea ar fi fost po-sibilã, când un Iorga, un Xenopol sau unSextil Puºcariu încearcã sã dovedeascã cãlimba noastrã s-a format din limba latinã?Nu, nu, de multe ori nu. Eu dovedesc, ºiaici, cum am dovedit ºi în alte studii, cãlimba latinã, a romanilor, este o limbã deorigine tracã ºi tracii s-au mutat în peninsulaitalicã nu dupã rãzboiul troian, nu, ci multmai dinainte. Triburile trace care s-au de-plasat în Italia au dat naºtere limbii latine. Avorbi despre romanizare este, ne-a avertizatAlexandru Tzigara-Samurcaº încã de pesteo jumãtate de secol, a folosi un conceptperimat. Am vrut sã fim ºi noi în Apus, supu-nându-ne Apusului. Dar nu se poate sã daicrezare istoricului Constantin Giurãscu,care avea o autoritate pe vremea lui Iorga,

cã noi românii ne-am nãscut ca popor însecolul VI-VII ca urmaºi ai slavilor. Ei bine,nu suntem urmaºii slavilor.

- Una din contribuþiile dumnea-voastrã la cercetarea istoricã este loca-lizarea Insulei lui Ahile în DeltaDunãrii. Pânã la studiul dvs, se con-sidera cã Insula ªerpilor trebuie iden-tificatã cu Insula lui Ahile, Leuce. Caresunt argumentele dvs pentru localizareaInsulei Leuce, baza de antrenament,cum am spune azi, a eroului homericAhile, în Delta Dunãrii?

- Argumentele mele sunt de naturã geo-graficã ºi, desigur, istoricã. Dunãrea sevãrsa, desigur, ºi în acele timpuri, în MareaNeagrã, dar asta este ºtiut cã delta înain-teazã. Se vãrsa prin câteva guri, dar nu pelocul acesta, de azi. Acesta e primul aspect.Al doilea aspect: Marea Neagrã s-a numitînainte vreme Pontos Axenios, adicã cel rãu,neprielnic, ºi pe urmã s-a numit Euxinos,cel bun. Cãlãtoriile pe Marea Neagrã se fã-ceau înainte pe malul mãrii, nu foarte de-parte de þãrm. Pe vremea aceea, gurile Du-nãrii erau cam la vreo 80 de kilometri deInsula ªerpilor actualã, foarte mult pentruacele vremi. Partea de contribuþie ºtiinþificãporneºte de la Claudius Ptolemaios. El si-tueazã Insula Leuce într-un anumit loc. Euam dat de urma sistemului de coordonateal lui Claudiu Ptolemaios, existã date certe,în stadii, în paºi, date de Strabon: între guraaceasta ºi cealaltã sunt atâþia paºi. Am fãcutsocoteala acestor paºi - ºi geograful românBrãtescu, de mare valoare, a încercat, darnu a izbutit -, cade exact pe harta fãcutã deClaudius Ptolemaios în coordonatele stabi-lite de mine. Iar acestea corespund la ceeace se cheamã azi Grindul Letea. Exact, fãrãnici un semn de abatere. Este o realitate. Înfaþa acestui sistem de coordonate se gãseaInsula Leuce a lui Ahile, la acei 40 de kilo-metri de care nu întâmplãtor se aflã astãziInsula ªerpilor. Este o contribuþie care ar fitrebuit sã fie, în primul rând, luatã în vederede cãtre statul român ºi dacã ni se dã oanumitã încredere, sã se facã niºte sãpãturi.Cine va îndrãzni sã le facã, va descoperitemplul lui Ahile în Grindul Letea.

- Trãiþi în Germania de aproape patrudecenii. Fiind editor, pânã în 2004, alZodiilor în cumpãnã, care apare într-oserie nouã la Oradea din 2007, înþelegcã aþi rãmas conectat la ce se întâmplãîn þarã. Cum se vede azi de departeRomânia, evoluþia ultimilor ani?

- Atâta vreme cât Arcul de triumf a fostrestaurat nu aºa cum a fost - acolo unde

erau Regele Ferdinand ºi Regina Maria,acolo unde era scrisul lui Iorga, au pusaltceva! -, câtã vreme nu este refãcut aºacum a fost dupã victoria rãzboiului de în-tregire, în þara noastrã lucrurile nu par sãse fi aºezat pe fãgaºul cel bun. Am arãtatunor persoane importante cã sunt acoloniºte inadvertenþe, niºte crime împotrivaistoriei, a adevãrului. Da, aveþi dreptate, darnu putem face nimic, mi s-a spus. Cumvine asta? Stau în faþa Facultãþii de Dreptºi vãd acolo cã scrie “Universitatea”. Nu,domnule, asta era Facultatea de Drept. Multeschimbãri care s-au fãcut sunt de-a dreptulaiuritoare. Iar, dincolo de asta, când uninstitut cultural bugetat de stat este condusde un personaj care îºi permite sã spunã cã“românul este o fecalã cu ºira spinãrii”,inconºtienþa e mare la noi. Slabe nãdejdi caRomânia sã-ºi revinã degrabã, cât timp suntpromovaþi în funcþii foarte importante astfelde oameni.

- Ce vedeþi bine ºi ce rãu?- Bine vãd ajutorul pe care ni-l dau

strãinii sã ne refacem, rãu vãd cã româniicred cã nu au încotro decât sã urmeze aces-te legi ale strãinilor, nu legile lor proprii. Nuam auzit pe nimeni dintre oamenii politici:aceasta nu o primesc, asta o fac singur.Noi nu putem sã facem nimic în þara noastrãfãrã ajutor strãin? Au vândut tot. În þaraaceasta sunt miliardari care nu fac altcevadecât sã-ºi umple buzunarele. Sigur cãpedeapsa va veni. Voltaire ºi-a mâncat pepatul de moarte propriile sale excremente!Dar aici, pe pãmânt, câtã vreme conducþara niºte delatori, slabe speranþe. Împãraþiiromani umblau pe lângã ei cu niºte delatori.Care era rostul lor? Sã facã faþa istoriei dupãvederile împãratului. Unii au remarcat cãistoria este falsã. Trebuie sã remarce ºiromânii.

- Credeþi cã poporul român vaamenda cumva clasa politicã la alegeri?

- Bietul român nu mai crede în nimic.Îmi vine în minte o istorioarã. Un pustnics-a retras 20 de ani în sihãstrie. ªi a gândit.ªi dupã 20 de ani a gãsit soluþia la gândullui. A ieºit printre oameni. ªi întâlneºte unþãran pe drum. Bade, îi zice, uite ce. Eu amstat ºi am gândit. Ce crezi dumneata cã esteviaþa? Eu mi-o închipui ca un fel de fântânãadâncã, adâncã. Stã þãranul, gândeºte ºizice: ºi-aºa e bine. Acest “ºi-aºa-i bine” adevenit un fel de liniºtire, de sãturare, laþãranul român, ºi dacã pentru moment areun pahar de vin, posibilitatea sã joace o horã,sã mãnânce bine, nici nu se mai uitã cui dãvotul. A dispãrut conºtiinþa românului.

A dispãrutconstiintaromânului

Savantul Casin Popescu:

Dialog realizat de Eugenia Pasca

,

, ,

,Foto: Alexandru Balogh

3Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

4

S-ar putea ca unii dintre cititori sã nufie de acord cu tema sintetizatã în acesttitlu, care-ºi ascunde seriozitatea subaparenþa sa jucãuºã. Între noi fie vorba, nuaspir nici cât îi negru sub unghie launiformitatea opiniilor. Din urmãtoarele douãmotive:

1) Trãim într-un stat cu o democraþiecel puþin curioasã dacã nu chiar originalã(ce vreþi, suntem doar la porþile Orientului!),unde opiniile nu au fermitate ºi atitudinilenu urmeazã calea regalã a angajamentelorasumate, ci ele basculeazã cu lejeritate întreo tiranie, e drept cã doar vag resimþitã, ºi oanarhie fãrã jenã afiºatã pretutindeni în jurulnostru. Cu toate astea, pe cine maideranjeazã faptul cã tirania este anarhiaingenios camuflatã a canaliei de sus, iaranarhia este respingãtoarea tiranie a canalieide jos?!... ªi fiindcã mai sus aminteam dedemocraþie, þin sã precizez cã în aceastãchestiune am pãrerile mele pe care voi cãutasã le detaliez cu altã ocazie. Iatã de ce nupot sã nu fiu de acord cu Georges Bernanos,dupã care democraþia modernã este invenþiaintelectualilor, respectiv cu cea exprimatãde Julien Benda în “Trãdarea cãrturarilor”:“Democraþia este accesul maselor la sus-ceptibilitatea naþionalã”;

2) Comunismul a decretat unanimitateaobligatorie, ºi în acest chip a suprimatpentru o lungã perioadã de timp libertateade-a alege.

Revenind la subiectul dezbaterii noastre,este posibil ca unii sã spunã cã la alcãtuireatitlului m-am pretat la un simplu ºi gratuitjoc de cuvinte. Cãci, vor mârâi ei, cum eposibil ca în viaþã fiind sã tinzi la starea deduh? Nu cumva, se vor întreba ei, aici maidegrabã se ascunde îndemnul la necontenitapregãtire pentru moarte, pentru acelînfricoºãtor pas prin care se face trecereade la fiinþã la nefiinþã?

Nu pot decât sã-i salut pe cei care vorsesiza un avertisment voalat la necontenitapriveghere, întrucât se ºtie prea bine cã atrãi înseamnã a muri niþel în fiecare clipã.Ori tocmai aici omul înzestrat cu raþiune ºiconºtiinþã se deosebeºte de celelaltevieþuitoare: El existã, adicã are conºtiinþafinitudinii sale în aceastã lume, unde mai

devreme sau mai târziu va lua seama cãeste un nevrednic cãlãtor!

Astfel stând lucrurile, meritã sã neîntrebãm care cãlãtor s-ar dovedi atât deneghiob încât sã-ºi împovãreze vreuna dincãlãtoriile sale minuþios pregãtite, cu fel defel de fleacuri ºi hârburi. Îndeosebi atuncicând îl avem în vedere pe pragmaticul ºiatât de comodul om al zilelor noastre. Eibine, dacã ar fi vorba de o cãlãtorie deafaceri ori de un de plãcere, se subînþelegecã omul nostru ºi-ar lua cu sine doarstrictul necesar, astfel încât ea (cãlãtoria)sã nu se transforme într-un calvar alhãmãlelii, ºi pentru ca el – surâzãtor ºi destins– sã poatã aspira prin toþi porii senzaþiiledupã care aleargã cu limba scoasã ºi care-i creazã iluzia cã-ºi trãieºte din plin viaþa.Iar aceastã iluzie este întreþinutã de întregulºir la generaþiilor anterioare, cãci aceºtia prinîntreaga lor contribuþie la sporireaprosperitãþii (a se citi aberanta triadã: con-

sum-comoditate-confort), n-au fãcut decâtsã o ridice la rangul de lege pentru ziditorultot mai grãbit ºi mai blazat al actualei ci-vilizaþii.

Însã comportamentul omului în general,al omului modern în special, nu face decâtsã scoatã în evidenþã surprinzãtoarea con-tradicþie dupã tiparul cãreia se strãduieºtecu tot dinadinsul sã-ºi toarne istoria nã-zuinþelor ºi a înfãptuirilor sale. Cãci deºipânã la urmã ajunge sã se convingã degãunoºenia ºi efemeritatea întristãtoare agrosului întreprinderilor sale, lucru de-monstrat cu claritate atât de religiile uni-versaliste (cã doar tocmai de aceea ele audevenit universaliste!), cât ºi de mariiînþelepþi ai lumii, totuºi omul continuã sã seconducã cu precãdere dupã legea trupuluiºi sã acorde legii spiritului o îngrijorãtorde micã atenþie. Faptul acesta devine înegalã mãsurã dezgustãtor ºi alarmant pentrumorala în rapidã disoluþie (minciunã la tot

pasul, hoþie la toate nivelele, sex, violenþã,droguri etc.), dacã luãm aminte la tertipurileunor pretinºi pãstori de suflete, care unaspun în teorie, însã în realitate aleargã maidihai ca cei mai hrãpãreþi dintre enoriaºidupã bunuri pãmânteºti ºi plãceri trupeºti.

Cu toate cã sunt arhicunoscute, expli-caþiile privitoare la actuala stare de lucrurinu au nici pe departe vlaga necesarã sã oschimbe întrucâtva în bine, atâta timp câtghiftuitul ºi prea plictisitul om modern vacontinua sã goneascã pe cãrarea latã însprepieire ºi spre ratarea definitivã a mântuiriisale, întrucât lui nici prin cap nu-i trece cãa cam sosit timpul sã se opreascã dinaceastã cursã sinucigaºã, apoi sã-ºi iacrucea în spinare ºi sã o apuce pe cãrareaîngustã ºi bolovãnoasã înspre cruceacãlãuzitoare de pe Golgota.

În pofida faptului cã istoria omenirii neoferã pilde memorabile în acest sens, totuºitrebuie sã fim înþelegãtori cã nu-i laîndemâna oricui sã renunþe la plãcerile de-o clipã, pentru ca prin lepãdarea de sine ºide bunurile pãmânteºti, sã poatã cunoaºtedulceaþa inepuizabilã a dragostei (darului)lui Dumnezeu ºi prin ea a tuturor semenilor.De regulã, o asemenea schimbare esenþialãare loc într-un moment de rãscruce al vieþii:fie în urma unui groaznic accident, cândcel în cauzã scapã cu viaþã numai fiindcã afost ocrotit de vrerea divinã, fie în urmaunei formidabile deziluzii, din care res-pectivul a înþeles cã nu de la oameni trebuiesã aºtepte liniºtea ºi fericirea, fie în urmaunei impresionante hotãrâri, rezultat firescal dizolvãrii propriei voinþe în imensitateavoinþei divine.

Este adevãrat cã ºi cãrturarii se leapãdãîn parte de lumea asta pentru a-ºi împlinimenirea. Dar una este lepãdarea în vedereadesãvârºirii morale ºi a mântuirii ºi cu totulalta lepãdarea din trufie sau dezgust învederea împlinirii cãrturãreºti. Iar aceicãrturari care urmeazã legea spiritului dupãcapul lor, nu cred cã pot emite pretenþii lasuprema izbãvire, ºi asta deoarece în ciudaeforturilor depuse ºi a rezultatelorspectaculoase înregistrate, ei pe mai departerãmân, dupã cum bine spune Blaga înpoezia “În lan”, “numai trup ºi numai lut”.

A fi duh sau a fi trupA fi duh sau a fi trup

4

Zodii în cumpãnã,primãvara 2009

Meditatie de George Petrovai

De

se

n d

e N

icu

litã

Po

p,

,

Oare ce a trait omul acela care, aruncatfiind în scãldãtoarea Siluamului, la poruncaMântuitorului Hristos, acesta a început sãvadã?

Cât de îndepãrtaþi suntem noi de adevãrataluminã ºi de puterea de a vedea! Cât de multne dorim uneori, ca aruncaþi în scãldãtoareaacestei lumi, sã putem vedea înþelesul ei, sãputem trãi viaþa care duce la înviere!

Viaþa, în limitarea ei, prin concretul pe careîl traverseazã, impune bariere de netrecutomului, care se mulþumeºte doar cu putereade sugerare a concretului. Asemeni orbuluide dinainte de marea întâlnire cu adevãrul vieþii,trãim ºi noi în concretul care se face drum cupaºi numãraþi, cãlcat de la un loc la altul.

Cât de curat trebuie sã fi fost omul acela îninimã, de s-a bucurat de o asemenea mãreþie,încât gloria lui Dumnezeu s-a arãtat prin el!Cât de mare a fost umilirea ºi pãrãsirea lui ºicât de nevinovat era, de Mântuitorul Hristosºi-a arãtat grandoarea ºi mãreþia prin el! Câtde mari i-au fost durerea ºi suferinþa lui, dar în

aceeaºi mãsurã ºi bucuria ºi fericirea lui laîntâlnirea magnificã cu lumina luminii, cu FiulOmului!

Omul de astãzi trãieºte în spaþii limitate ºimici, strâmte ºi aglomerate. Conectat la aparatede dimineaþã pânã seara, se pare cã singuralui preocupare silitã sau acceptatã de bunãvoie este aceea de a face ca un sistem foartebine gândit de alþii asemenea lui, sã func-þioneze. Orbirea spiritualã se aºterne tot maimult pe sufletele noastre, ca o ruginã pemetalele preþioase, prin însigurare, izolare ºifricã de a-þi mai face prieteni.

Diferenþierea nu se mai face prin a fi, ciprin a avea. Finitudinea lumii se face prezentãîn om nu prin puterea de a o cunoaºte, ci prinspaþiul sufletesc limitat pe care îl trãieºte.

Unde suntem în limitarea lumii? Oare nucumva aceste limitãri ni le punem singuri? ªianume stând cu spatele la Adevar, Cale ºi Viaþã,refuzând într-o manierã încãpãþânatã sã privimîntr-un anumit loc al sufletului, care este etern,ºi acolo sã zicem: «Doamne, sã vãd !»

Meditatie de Ilinca Nathanael,

«Doamne, sã vãd !»«Doamne, sã vãd !»

5

este nici acel þãran mai degrabã contem-plativ decât activ, pe care-l memorãm dinMoromeþii lui Preda, care-i pune piedicãfemeii sale taman când se întorcea de laBisericã, parcã temându-se sã nu se smin-teascã crezând cã-i vreo sfântã, nici acelanu pare sã mai existe. Nici þãranul dinreferatul metafizic al lui Blaga nu mai existã.ªi exemplele ar putea continua, fiindcãmodelul þãrãnesc a trãit în teorii celebre, apremodelat câmpuri stilistice în toate, înarhitecturã, în arta decorativã, în arteleminore, în arta culinarã a bucãtãriei þãrã-neºti, în genere a bucãtãriilor naþionale alelumii etc. Fiindcã de mai bine de un secol,dar mai ales de o jumãtate de secol, pentrunoi românii, istoria a fost un continuuprohod þãrãnesc. Parcã totul s-a identificatcu un ºir nesfârºit de înmormântãri. Mu-reau þãranii.

ªi totuºi modelul þãrãnesc existã, areputeri secrete, va renaºte sau lumea se vasfârºi. Desigur, dacã existã, ne vom întrebaunde anume.

Unde este modelul þãrãnesc viu, undesunt þãranii? O întrebare similarã cu a luiHaºdeu despre daci: Pierit-au dacii?, seîntreba marele lingvist ºi îndrãznea sã rãs-pundã: nu, n-au pierit. Ori cu întrebarea luiHeiddeger când din sala de curs a mareluifilosof lipsea un student ºi Heidegger în-treba: Unde este genialul valah? Genialulvalah era marele ºi necunoscutul AlexandruDragomir. Ori cu întrebare din subtext aunui studiu al lui Blaga dedicat fondului nos-tru nelatin. Unde sunt þãranii, putem întrebaºi noi speriaþi de o aºa de copleºitoare ab-senþã. Ei sunt în realitate ºi în idealitateamodelelor pe care le-au creat, a celui maiînalt model de viaþã dintre cele pe care mi-a fost îngãduit sã le contemplu cu putereaminþii mele teoretice, modelul þãrãnesc. Voispune câteva cuvinte despre idealitateamodelului þãrãnesc ºi apoi mã voi întreba ºieu cu d-voastrã, unde este exemplarul con-cret al acestui model – purtãtorul lui viu.Sigur, putem începe cu o întrebare intro-ductivã: ce sunt modelele?

Ce sunt modelele? Voi începe cu douãexemple. Unul este al lui Diogene, cel ce seprezenta pe sine astfel: Sunt cetãþean al lumii.Unde era lumea lui Diogene, de vreme ceel, cel real, concret, locuia într-un butoi?El, cetãþeanul lumii, locuia într-un butoi.

Teribilã metaforã concretã a lumii, cãcilumea lui Diogene, aceea la care participaulumile concrete, era o comunitate idealã,era în idee, într-un loc fãrã de loc, altfelnici nu poate fi închipuitã, atât este dediversã. Era greu pentru Diogene sã gã-seascã locul din care putea mãrturisi: eusunt cetãþean al lumii. A sta într-un butoiera un mod de aproximare a locuirii în lume.Aºa este modelul cosmopolit când nu esteo simplã justificare pentru rãtãcitori, pentrucei ce nu se aºeazã într-un loc mai multdecât este durata avantajului aceluia, dupãprincipiul cosmopolit ºi el: ubi bene ibipatria.

Am putea spune, într-o primã apro-ximare, ºi despre modelul þãrãnesc, ca des-pre orice alt model, cã este acolo unde sunttoate modelele: pe cerul ideilor pure, în loculfãrã de loc ºi fãrã de vreme al modelelor,pe cerul platonian, de unde ne vegheazã,ne dirijeazã paºii, coboarã cu cei vredniciºi îi pãrãseºte pe cei nevrednici. Oare nuacesta este ºi modelul sfinþilor, iar acesta îlrepetã pe cel divin, modelul lui Dumnezeuîn lume: Iisus Hristos, cel întrupat. Lumireaºi dezlumirea modelului creºtin este cea maiteribilã realitate a lumii de dupã Hristos. Aºase întâmplã cu toate modelele, se lumesc ºise dezlumesc.

Singur Dumnezeu, odatã înlumit, nu semai dezlumeºte, adicã nu pãrãseºte lumeachiar atunci când noi devenim cei mai în-verºunaþi duºmani ai lumii ºi ai lui Dumne-zeu. Modelul creºtin însã se poate dezlumiºi el într-o mãsurã oarecare, cam cât estemãrturisit în apocalipsã. Noi putem croi olume a noastrã fãrã de Dumnezeu, ceea cenu înseamnã un Dumnezeu dezlumit, ci obiatã lume fãrã de Dumnezeu, îngãduitã ºiaceea de Dumnezeu. Modelul þãrãnesc, catoate modelele a fost chiar lumea modelului,adicã o lume croitã dupã chipul ºi la mãsuralui. Aºa se face cã noi parcurgem azi, tra-versãm o epocã de masivã dezlumire amodelului þãrãnesc. Însã nu un deces alacestui model, ci o dezlumirea a lui pentruo perioadã indefinitã.

Exista un ritual al înmormântãrii în Gorj,despre care vorbesc Brãiloiu ºi Stahl: deplinalumire a celui care a murit înainte de a fitrãit pe deplin, a murit tânãr. Ritualul împli-neºte ceea ce n-a apucat sã împlineascãviaþa: lumirea celui trecut la cele veºnice,

De ce o Universitate þãrãneascã? Amreadus în actualitate ideea lui D. Gusti auniversitãþilor þãrãneºti pentru cã modelulþãrãnesc poate dirija un tip de educaþie ºipoate contribui la ridicarea elitelor locale.D. Gusti a pariat pe acest model ºi n-afãcut-o pentru termen scurt. N-ar fi fostGusti atât de lipsit de realism analitic, cumîºi caracteriza el sistemul, încât sã pariezepe un model care mai avea de trãit vreodouã decenii. El a vorbit în numele þãranului,cu filosofia þãrãneascã, adicã a gândit, aconferenþiat, a acþionat cu înþelepciuneaomului pãmântului, a aceluia în care s-aîncarnat pe deplin civilizaþia ºi spiritualitateasau nomosul pãmântului.

Noi, cei de azi, prea abstracþi ºi preanihiliºti, nu mai vedem modelul þãrãnesc,în genere, nu mai vedem modelele.

Ele compun cerul spiritual, cerul, acelloc fãrã loc, cum spunea Platon. Greciiaveau un termen pentru acest univers, nous.Acest nous este ºansa ºi obligaþia noastrãsufleteascã, aºa cum aerul este ºansa ºiobligaþia vieþii. Acum când þãranii cautãprodusele oraºului, hainele oraºului, mun-cile oraºului, instituþiile oraºului, pieþeleoraºului, cârciumile oraºului cu tot cubãuturile acestuia, strãine ori stricate, s-arputea crede cã modelul þãrãnesc a murit.Aºa a crezut Mandras, un sociolog francezcare a lansat tema sfârºitului þãrãnimii. Aºacred mai toþi intelectualii de azi ºi sociologiicei mai mulþi. Desigur cã þãranul lui Gustiºi al lui Stahl, pentru care membrii echipelorgustiene dedicau suflet ºi timp, cele douãavuþii divine ale omului, acesta nu maiexistã, ori e foarte rar, aproape exemplarde muzeu.

Nici Ion al lui Rebreanu nu mai existã,cel ce punea în cumpãnã cerul ºi pãmântul,cu cele douã iubiri teribile, din mãcinareacãrora a ieºit acest erou tragic þãrãnesc.Nici þãranul maestrului Sãraru nu mai existãca atare, cu acea convingere teribilã a luicã dacã ai ochi, dacã ai ochi, cum spuneun erou al romanelor D-sale, ºi dacã cerule aºa de transparent ºi de clar ca la Slãtioara,e de-ajuns sã priveºti în sus ca sã-l vezi peDumnezeu. Acest þãran care-l iniþia pemarele scriitor Dinu Sãraru în ºtiinþa vederiilui Dumnezeu, cu o înãlþime de gând care-o atinge pe aceea a Sf. Grigorie Palama,acesta nu pare sã mai existe nici el. Nu mai

adicã i se face rânduiala cãsãtoriei rituale,mort fiind. Existã deci modele vii ºi într-unfel ele rãmân vii chiar atunci când lumeamodelului pare trecutã, moartã, adicãmodelul este dezlumit, însã nu mort.

Modelul þãrãnesc trãieºte în bucãtãrianaþionalã, dacã elitele vor. Elitele înstrãinatesunt cioclii modelului þãrãnesc, ai modelelorîn genere. Modelul þãrãnesc trãieºte încântecul popular adevãrat. Nu în manele,ci în folclorul adevãrat.

Cel ce ascultã Maria Tãnase înlumeºtecântecul popular, fiindcã viaþã i-a dat cre-atorul ºi interpretul de geniu. Noi îl lumimori îl dezlumim. Modelul þãrãnesc trãieºteîn teorii celebre, în ºcoli inspirate de el, cumeste ªcoala Gusti, ea însãºi, care propuneun model de a citi societatea dupã normaeternelor complementare, atât de frumosînþelese de Ion Ionicã, dupã modelul ºi dupãgândul þãrãnesc de lume ºi de trãire.

Modelul þãrãnesc trãieºte în artizanatulsãtesc, în artele de extracþie þãrãneascã,cum este cioplitura. Spunea Petre Pandreadespre cioplitorii de cruci cã întâi posteaudouã sãptãmâni ºi abia apoi începeau lucrul.Nu ca pictorii moderni care picteazã în abu-rii biftecului ºi ai vinului. Modelul þãrãnescexistã în modelul statului þãrãnesc pe carel-a croit în marºul sãu Tudor cu pandurii.Existã ºi renaºte într-o asociaþie ca PlaiulHorezu, ca model al plaiului inspirând oconcepþie asociativã ruralã.

Modelul þãrãnesc trãieºte în gestul aceleibãtrâne pe care am zãrit-o la un schit dinBucovina ºi care pusese lumânarea în iarbãºi o proteja cu palma fãcutã felinar ca vântulsã n-o stingã.

Modelultãrãnesc

Discurs de Prof. univ. dr. Ilie Bãdescu

Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

5

,

Fragment din cuvântul de deschidere a Uni-versitãþii Þãrãneºti, Slãtioara, 6 mai 2008. Prof.univ. dr. Ilie Bãdescu este Rectorul acestei Uni-versitãþi, aflatã sub auspiciile Academiei Române,prin Institutul de Sociologie “Dimitrie Gusti” ºiFundaþia Naþionalã pentru Civilizaþiei Ruralã“Niºte Þãrani”, o iniþiativã “destinatã formãriielitelor rurale ºi a actorilor locali asociativi, a com-petenþelor necesare managementului proiectelorde dezvoltare ruralã, a competenþelor necesareatragerii fondurilor de dezvoltare ruralã, a altorcompetenþe necesare implicãrii actorilor locali însalvgardarea ºi valorificarea patrimoniului”.

Material preluat din “Magazinul actualitãþiiliterar-artistice” Clipa, http://www.artlitera.ro/.

Pic

tur

ã

de

N

icu

litã

P

op

,

66 primãvara 2009

Este greu de înþeles cum au putut trece peste o sutã deani fãrã sã aducã nimic nou, nici o schimbare în atitudineapoliticienilor din aceastã þarã, deºi, sã zicem relele obiceiuri(zugrãvite cu atâta claritate de I.L. Caragiale în dramaturgieºi de Eminescu - marele gânditor ºi poet - de ce nu?naþionalist în scrierile politice ºi poezii) puteau sã nu maireaparã, fiind întrerupte de jumãtatea de secol comunistã.De-ar fi servit numai acestui lucru acea «epocã de aur»,merita suportatã! Dar acum, în situaþia actualã, care poatefi justificarea?

Un eventual rãspuns ar fi urmãtorul: nu ne-am nãscutfiecare în mod întâmplãtor într-un anumit neam, ci cu unrost: unii (mulþi), de a-i spori doar numãrul, alþii (puþini) dea-i îmbogãþi lumina, altã parte (medie) împlinind ambelevariante. Dar existã ºi forþe contrarii, ºi Forþa rãului, ceaaducãtoare a întunericului, în umbra cãreia se desfãºoarãtoate viciile, inclusiv minciuna, hoþia «vânarea banului», acâºtigului fãrã munca dublatã de discursuri ºi fraze «lus-truite», forþa cea neobositã care nu doarme! Ea este mereuîmpotriva luminii, adicã a celei dinlãuntru, precum ºi a celeidinafara noastrã!

Gândul mã poartã spre cei puþini, aducãtorii, purtãtoriiºi îmbogãþitorii luminii celei dinlãuntru.

Sã ne reamintim, de pildã, ce înfiera Eminescu înaintede a deveni o persoanã indezirabilã pentru reprezentanþiipartidelor politice, contemporanii sãi, cei care aveau înmâna lor puterea discreþionarã asupra destinelor omeneºti,aºa cum (oare îºi dau seama?) o au ºi cei de azi:

«ªi acum priviþi cu spaimã faþa noastrã sceptic-rece,Vã miraþi cum de minciuna astãzi nu vi se mai trece?Când vedem cã toþi aceia care vorbe mari aruncãNumai banul îl vâneazã ºi câºtigul fãrã muncã,Azi, când fraza lustruitã nu ne poate înºela,Astãzi alþii sunt de vinã, domnii mei, nu este-aºa?Prea v’aþi arãtat arama, sfâºiind aceastã þarã,Prea fãcurã-þi neamul nostru de ruºine ºi ocarã,Prea v-aþi bãtut joc de limbã, de strãbuni ºi obicei,Ca sã nu s’arate’odatã ce sunteþi - niºte miºei!Da, câºtigul fãrã muncã, iatã singura pornireVirtutea? E-o nerozie! Geniul? O nefericire!»

De ce nu este iubitEminescu de politicieni?

Cã nu este recunoscutã valoarea umanã ºi geniul, sesimte nefericit într-o lume din care simte cã nu face parte,pentru cã nu seamãnã cu indivizii care o compun, azi numai mirã pe nimeni: «Dar lãsaþi mãcar strãmoºii ca sã doarmã’n colb de cronici; Din trecutul de mãrire v’ar privi cel mult ironici.»

Chiar aºa... ce au ei oare, aceºti pigmei (din punct devedere cultural), contemporanii noºtri, pe care-i vedem cumasa muscularã ºi þesutul adipos bine reprezentate, ce aude nu-i lasã nederanjaþi pe strãmoºii care, fie dorm în cro-nici, fie sunt pictaþi în bisericile noastre vechi, în mãnãstiri,cu chipurile lor ascetice, alungite de post ºi rugãciune, oride suportarea lipsurilor în îndelungate bãtãlii în lupta lorde neatârnare.

Erau vremuri când, într-o mâna se þinea crucea ºi înalta sabia, sã ne lase nouã, urmaºilor, o þarã creºtinã mare,nesfârtecatã, în care sa trãim demni, respectaþi de altepopoare.

Mergând mai departe în trecutul îndepãrtat, de pildã, ceau ei oare (aceºti foºti corigenþi la istorie ºi limba românã)cu credinþa noastrã precreºtinã? De ce sã nu fie nici mãcarpomenitã, când se ºtie, ºi... slavã Domnului! au mai rãmasvestigii pentru a dovedi în mod vizibil, palpabil, cã daciiaveau o civilizaþie avansatã, care rezultã în primul rând dincunoºtinþele lor de astrologie, mãrturie stând ceasul solarde la Sarmisegetusa ºi calculul calendarului dacic (incredibilde apropiat de cel actual: o eroare de 12 secunde pe zi).

Organizaþiile culturale, ONG-urile din România ºidiaspora, care au drept scop informarea, în special atinerilor, despre trecutul nostru îndepartat ºi despre celrecent, nu se bucurã de nici o atenþie din partea celor careau datoria moralã sã promoveze toate aceste aspecte(Ministerul culturii, televiziunea naþionalã, presa «neali-niatã»).

Dar în urmã cu un secol ce se întampla?Eminescu ºtia istoria, nu numai a neamului sãu, ci istoria

universalã! Înzestrat cu o înaltã putere de recepþie, vedea,simþea cum ea -istoria- pentru poporul sãu vechi de când«se bãteau munþii în capete», se zideºte strâmbã sub ochiisãi.

Comentariu de Elena ArmenescuNãscut în Ipoteºti, lumea satului cu oamenii sãi cumse-

cade, cinstiþi, viteji ºi devotaþi «în tãcere» patriei adevãratei-a fost cunoscutã din copilãrie.

Mai târziu, ca revizor ºcolar ºi mai ales ca redactor alziarului «Timpul», dupã ce culesese învãþãtura din uni-versitãþile din Viena, i-a fost dat sã facã o minuþioasã ºitristã cunoºtinþã cu realitãþile condamnabile ale vremurilorsale.

L-au îngreþoºat discursurile gãunoase ale unor poli-ticieni, atât autohtoni, cât ºi venetici, teribil de asemãnãtoarecu cele ale unor parlamentari actuali, îmbuibaþi ºi paradoxalde nesãtui, în contrast cu starea de plâns a celor din claselede jos, cu aºa zisa talpã a þãrii.

Sã apelãm la memorie ºi sã ne reamintim ce ziceaEminescu:

«Cum nu vii tu, Þepeº Doamne, ca punând mâna pe ei,Sã’i împarþi în douã cete: în smintiþi ºi în miºeiªi în douã taberi large cu de-a sila sã-i aduni,Sã dai foc la puºcãrie ºi la casa de nebuni!»

Iatã de ce nu este iubit Eminescu, pentru cã el iubeaAdevãrul, îl expunea în scris lumii ºi, geniu fiind, spredeosebire de alþii care doar vorbesc fãrã sã le treacã princap cum ar pune capãt unei situaþii dezastruoase pentruþarã ºi poporul din care fac parte, el sugereazã ori chiarnominalizeazã soluþiile într-un limbaj, nu numai lipsit devulgaritate (ca acela al submediocrilor de azi), ci chiarpoetic, adicã dumnezeiesc, pentru cã poezia reprezin-tã limbajul sacru, primit prin revelaþie!

Aº fi tare fericitã, de altfel sper cã ºi dumneavoastrã,dacã acum la mai bine de o sutã de ani de la scrierea acestorpoezii inspirate din comportamentul zilnic al potentaþilorvremii, am fi putut evoca toate practicile politicienilor deatunci ca aparþinând trecutului. Dar, iatã! Ele ajung la noiprin discursurile fals patriotice, gesturile ºi deciziile actu-alilor, cu care ne biciuiesc ºi constatãm cum pe mulþi semenide-ai noºtri îi coboarã în umilinþele sãrãciei, în infernuldeznãdejdii, al nevrozelor, sindroamelor maniaco-depresive,care ar fi mult mai puþin manifeste dacã am trãi într-o lu-me a normalitãþii, a bunului simþ, a responsabilitãþii ºi res-pectului faþã de semeni ºi de Dumnezeu.

De ce nu este iubitEminescu de politicieni?

Zodii în cumpãnã,

De

se

n d

e N

icu

litã

Po

p,

7

Cartea Neagrã cititã atentComentariu de Ion Coja

Cartea Neagrã, scrisã de evreul MatatisCarp ºi publicatã în anii 1947-48, are treivolume, dedicate, în ordine, momentelor degrea cumpãnã prin care au trecut evreii dinRomânia: guvernarea legionarã, pogromulde la Iaºi ºi deportarea în Transnistria.Cartea Neagrã se citeºte în mare grabã.Mai exact spus, se frunzãreºte. Este o car-te… jenantã. Nu cred cã s-a gãsit cineva s-o citeascã atent cap-coadã. Eu, ca românºi ca om, citind la aceastã carte, am fostmereu încercat de douã sentimente contra-dictorii, iar fiecare dintre aceste sentimentemã zorea sã las mai repede cartea din mânã:(1) sentimentul ruºinii cã au putut fi sãvârºitecrimele descrise ºi inventariate, ºi (2) senti-mentul ruºinii cã autorul inventeazã acestecrime sau mãcar le exagereazã numai, cubunã ºtiinþã, cã adicã minte!

Zilele trecute mi-am propus sã mai ci-tesc o datã volumul I din Cartea Neagrã,dar sã-l “lecturez” metodic, cu creionul înmânã, având treazã atenþia spre a descoperi(1) în ce fel autorul se contrazice pe el însuºiºi (2) în ce mãsurã pot fi gãsite confirmãri– desigur, involuntare, pe care autorul leaduce ipotezei “noastre”, ipotezei cã înianuarie 1941 o bunã parte din evenimentelecuprinse în ceea ce unii numesc azi “po-gromul de la Bucureºti” sunt de fapt mate-rializarea unei diversiuni la a cãrei organizareºi desfãºurare lideri evrei importanþi, pre-cum ºi o parte dintre “victime”, ºi-au datconcursul. Închei aceastã lecturã cu oconcluzie: dacã procedam de la bun începutaºa, citind cu maximã atenþie textul, nu arfi fost greu sã gãsesc ceea ce am cãutatapoi aiurea. Aº zice cã Matatis Carp a fostcât se poate de corect ºi ne-a spus tot ade-vãrul, dar nu ni l-a servit “murã-n gurã”,iar noi nu ne-am priceput sã decriptãm co-rect mesajul sãu! Iatã acest mesaj:

Lucrul cel mai important pe care l-amscãpat, l-am trecut cu vederea, este acelacã însuºi Matatis Carp ºtie, recunoaºte ºine informeazã, corect, cã nu legionarii auorganizat ºi declanºat rebeliunea, ci auto-ritãþile. Textul este inechivoc, la pagina 73:“De aceea, provocând rebeliunea, care înacel moment periculos a scãpat populaþiaevreiascã de la exterminare, generalul Anto-nescu nu a fost însufleþit de vreun îndemngeneros sau umanitar cu privire la cei ceerau atunci cele mai apãsate victime alelegionarismului. A provocat rebeliuneapentru cã avea nevoie de dânsa.” Aºadar,

Ion Antonescu “a provocat rebeliunea pentrucã avea nevoie de dînsa”! Spus cât se poatede clar! Deci nu legionarii au provocat rebe-liunea! Deci sintagma “rebeliunea legionarã”nu este corectã. Legionarii nu au avut con-trolul “rebeliunii”, devreme ce nu ei au or-ganizat-o ºi declanºat-o!

Paginile 74-75 sunt paginile care trebuiecitite cu atenþia cea mai mare. Mai întâi, seface o succintã descriere a ostilitãþilor.Matatis Carp separã desfãºurarea rebeliunii“în sectorul nordic al Capitalei þãrii”, de felulcum “s-a desfãºurat rebeliunea în cealaltãemisferã a oraºului”. Spune “cã nu a fostnevoie de cine ºtie ce desfãºurare de forþe”pentru a-i scoate pe legionari din centrelelor de rezistenþã: “Când Generalul s-a hotãrîtsã lichideze rebeliunea, n-a avut nevoiedecât de câteva ceasuri: de la orele 2 p.m.pânã spre noapte.” Care au fost “centrelede rezistenþã legionarã”? “Prefectura PoliþieiCapitalei, Direcþiunea Generalã a SecuritãþiiStatului, Cazarma Gardienilor publici, CasaVerde din str. Roma, Sediul Corpului Munci-toresc Legionar din str.Cãlãraºi etc.” Cu altecuvinte, Matatis Carp confirmã toate surselelegionare care afirmã cã în ianuarie 1941,în timpul rebeliunii, legionarii nu au atacatpe nimeni, ci au mãrºãluit prin centrulCapitalei, scandând lozinci anti-masonice(sau iudeo-masonice), apoi s-au baricadatîn clãdirile pe care le administraserã pânãatunci, de unde, fãrã sã opunã o rezistenþãserioasã, au fost scoºi de armatã, “împle-ticindu-se în lungi ºi dezgustãtoare convoaieprintre santinele”. Câþi au fost aceºtia?“Câteva mii”. Confruntarea dintre legionariºi armatã s-a lãsat cu “câteva victime cãzutede o parte ºi de alta în luptã dreaptã (sic!),câteva geamuri sparte, câteva ziduri zdrelitede schije, un oficiu public jefuit ºi incendiat,câteva birouri publice rãvãºite (…)” careastfel “au marcat sfârºitul “erei legionare”,pe care Horia Sima o anunþase emfatic înmesajul sãu de anul nou.”

În continuare, la pagina 75 textul des-crie jaful ºi prãpãdul la care este supusã“cealaltã emisferã a oraºului, acolo undebolnave tradiþii au fãcut sã se îngrãmã-deascã, una lângã alta, aºezãrile evreieºti.(…) Deºi sectorul cel mai ameninþat, ºtiutca atare de cei ce au fãcut totul ca rebeliuneasã izbucneascã, totuºi nimeni nu s-a îngrijitsã ia din vreme vreo mãsurã de pazã, dacãnu a avutului, cel puþin a vieþilor omeneºti.Din indolenþã sau cu dinadinsul (s.n.), o

populaþie de aproape o sutã de mii de oa-meni a fost lãsatã pradã bestiilor dez-lãnþuite.” Este, probabil, fraza cheie a CãrþiiNegre. Invit onor cititorii s-o mai lectureze(horibile dictu!) o datã, pentru a trece apoila o analizã de text atentã. Nu zãbovim preamult asupra expresiei “bolnave tradiþii”, carenu pare a fi criticã la adresa bucureºtenilor,ci a evreilor bucureºteni, traiul în ghettoufiind o tradiþie evreiascã. Iar la Bucureºtinu se poate vorbi chiar de un ghettou. Stareade spirit exagerat de normalã (sic!) a local-nicilor îi va fi împiedicat pe evreii bucureº-teni sã-ºi urmeze genotipul…

Importantã, extrem de importantã estesecvenþa care urmeazã, în care sunt po-meniþi “cei ce au fãcut totul ca rebeliuneasã izbucneascã”. Cine sunt aceºtia? În niciun caz legionarii. Ci sunt unii care au ºtiutbine cã “sectorul cel mai ameninþat” eracartierul evreiesc ºi care au neglijat, “dinindolenþã sau cu dinadinsul”, “sã ia dinvreme vreo mãsurã de pazã”. Din tonul dereproº care li se face acestora, deducemcã ei aceºtia, care au fãcut totul pentru carebeliunea sã izbucneascã, nu aveau cumsã fie legionarii, ci unii care aveau anumiteobligaþii faþã de cartierul evreiesc, dar “dinindolenþã sau cu dinadinsul” “totuºi nimeninu s-a îngrijit sã ia din vreme vreo mãsurãde pazã”. Din acest “totuºi” se înþelegelimpede cã “cei care au fãcut totul carebeliunea sã izbucneascã” ar fi trebuit, arfi avut obligaþia sã se gândeascã ºi lasecuritatea evreilor, “sã ia din vreme vreomãsurã de pazã”. Mi se pare evident cãMatatis Carp nu are astfel în vedere nicimãcar autoritãþile. Coroborând pagina 75din Cartea Neagrã cu documentele desco-perite ºi publicate de Vladimir Alexe, arrezulta cã (1) cei vinovaþi de indolenþã faþãde populaþia evreiascã a cartierului evreiescaparþineau acestei populaþii, erau evrei, ºicã (2) înscenarea pusã la cale cu concursulacestor evrei a fost realizatã cu un excesde elan distructiv, cu un surplus categoricde victime, atât bunuri materiale, cât ºi vieþiomeneºti. Victime pe care planificatorii nus-au învrednicit sã le prevadã ºi sã le evite.Caracterul aluziv al reproºului, descifrabilnumai pentru cei în temã, iar nu pentru citi-torii de duzinã ca alde subsemnatul, esteelementul care ne face sã credem cã ceivizaþi de reproºul lui Matatis Carp, la aceadatã secretar general al Uniunii Comu-nitãþilor Evreeºti din Vechiul Regat, erau

evrei cu rang important în comunitateaevreiascã. Este un reproº adresat unor colegidin fruntea evreimii româneºti, adresatacelor evrei care, în colaborare cu oameniilui Eugen Cristescu, au declanºat rebeliunea.Cãci, se mai înþelege ºi asta din textul de laaceastã paginã 75, Antonescu a provocatrebeliunea, dar alþii “au fãcut totul ca rebe-liunea sã izbucneascã”. Iar aceºti alþii, dupãmodul voalat ºi aluziv în care se referã la eiautorul, nu pot fi decât niºte lideri ai evreilor,bine cunoscuþi de autor, colegi sau tovarãºiai acestuia. Au fãcut ei o treabã bunã, nimicde zis, dar o puteau face mult mai bine dacãnu dovedeau oarece indolenþã! …Cam aces-ta pare înþelesul ciudatelor vorbe ale luiMatatis Carp.

Acest reproº (sau atac?) al autorului laadresa liderilor evrei care au negociat rebe-liunea cu Eugen Cristescu ºi au participatla organizarea ºi desfãºurarea rebeliunii, mãdeterminã sã nuanþez ipotezele deja formu-late: o parte cel puþin din crimele invocates-ar pãrea cã au fost chiar crime crime,adicã au existat ºi evrei uciºi în acele zile.Dar nu de legionari, ci “de bandele ucigã-toare ºi jefuitoare” revãrsate din periferie.Se înþelege, citind printre rânduri, cã acestebande au scãpat de sub controlul celor carele-au organizat ºi le-au dirijat la început. Peaceºti organizatori îi vizeazã cu discreþiereproºurile lui Matatias Carp. El nu puteasã le spunã propriu zis pe nume ºi nici sãfie prea explicit, cãci ar fi însemnat sã deaîn vileag lucruri extrem de neplãcute pentrucomunitate. Dar mãcar atâta ºi-a pututpermite: acest reproº aluziv, pe care nu-lputeau înþelege decât cei dinlãuntrul afa-cerii…

Sã recitim ºi descrierea “pogromului”:“Cartierele evreieºti au fost invadate de ban-dele ucigãtoare ºi jefuitoare, o datã cu pri-mele semne ale rãzmeriþei, ba chiar maiînainte. Începând de marþi, pe la vremeaprânzului, pânã cãtre revãrsatul zorilor devineri, deci multã vreme dupã capitularearebelilor (s.n.), bunurile ºi vieþile evreieºtiau stat sub puterea pistolului, a târnãcopuluiºi cãlcâiului legionar. Aproape 70 de ore, omasã ce cuprindea câteva zeci de mii deoameni, bãrbaþi, femei ºi copii, n-au avutaltã preocupare decât maltratarea, distru-gerea, incendierea, furtul ºi asasinatul.

7Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

Continuare în pagina 8

De

se

n d

e N

icu

litã

Po

p,

8

Urmare din pagina 7

8

Atacul s-a produs concomitent în toatecartierele ºi împotriva tuturor obiectivelor.(…) Periferia a revãrsat în zilele acesteaspre mahalalele evreieºti pe toþi amatorii debunul altuia sub scutul celei mai sigureimpunitãþi.”(s.n.) Aºadar, rebeliunea a con-tinuat ºi multã vreme dupã capitularea legio-narilor! Ce poate asta sã denote altcevadecât faptul cã legionarii nu aveau nici olegãturã cu “bandele ucigãtoare ºi jefui-toare”?! Iar informaþia cã acele bandeacþionau “sub scutul celei mai sigure impu-nitãþi” devine decisivã: legionarii erau ultimiicare puteau oferi impunitate cuiva. Cum sã-þi mai închipui cã legionarii, deja arestaþimajoritatea (“câteva mii”), mai puteau pro-teja ei pe cineva?! S-ar fi protejat pe ei înºiºidacã ar mai fi putut! Repet, cititã atent,pagina 75 a vestitei cãrþi, spulberã tot restulcãrþii. De ce o fi scris-o domnul Carp?…

Un alt moment de sinceritate al autoruluise produce atunci când recunoaºte rolul pecare comunitatea evreiascã din România aînþeles cã trebuie sã-l joace în acele împre-jurãri: anume sã facã tot ce era posibilpentru a-i învrãjbi pe legionari ºi generalulIon Antonescu. Citez de la pag. 71, paginãrevelatorie ºi ea: “Regimul legionar s-aprãbuºit în sânge ºi cenuºã ºi unul dinelementele care au contribuit la aceastã prã-buºire a fost activitatea conducerii evreieºti(s.n.). (…) Încã din luna octombrie, numaidupã câteva sãptãmâni de guvernare laolaltã,Antonescu ºi Horia Sima îºi trimiteau reci-proc în scris ameninþãri cu falimentul regi-mului ºi al þãrii ºi azvârleau unul asupraceluilalt, rãspunderea dezastrului. Discordiaaceasta trebuia cu orice preþ întreþinutã.(s.n.) Chiar dacã se întrezãreau pericoleleºi suferinþele pe care o eventualã convulsiele-ar abate asupra tuturor ea trebuia pro-vocatã (s.n.), pentru cã în acel momentcealaltã alternativã era prãbuºirea þãrii ºiexterminarea totalã a populaþiei evreieºti.”Aºadar, conducerea evreiascã a consideratcã este nevoie absolutã de “o convulsie”,în urma cãreia discordia dintre general ºilegionari sã ducã la un divorþ total, fiindperfect conºtientã cã o asemenea convulsie,care sã scoatã de la guvernare pe legionari,ar putea abate asupra tuturor (evreilor) maripericole ºi suferinþe. Dar ea, dumneaeiconvulsia, “trebuia provocatã”. Cum poatefi interpretat acest text altfel decât ca o recu-noaºtere a rolului pe care l-a jucat “condu-cerea evreiascã” în planificarea, organi-zarea, declanºarea ºi desfãºurarea rebeliunii,a “convulsiei”?!

“Discordia aceasta (dintre Antonescu ºilegionari) trebuia cu orice preþ întreþinutã”,zice Matatis Carp. Iar preþul a fost în primulrând minciuna, sutele de reclamaþii împo-triva legionarilor cu care conducerea evre-iascã l-a bombardat pe General. Reclamaþiinefondate, false, incorecte, dar numãrul lormare fãcea dificilã verificarea fiecãreia.

Conform dictonului “calomniaþi, calomniaþi,ceva tot rãmâne!”, ºi au rãmas în arhiveacele reclamaþii mincinoase pânã în ziua deazi, când sunt interpretate ca documenteistorice, dovezi ale sãlbãticiei legionare…La data aceea însã, cu fiecare memoriu min-cinos – consemneazã Matatis Carp, “s-amai rupt un fir din legãturile ºubrede dintreGeneral ºi Miºcarea Legionarã. Conducereaevreiascã a continuat aceastã acþiune pânãîn ultimul moment”.

…Sã ne amintim puþin în ce condiþii tra-gice pentru România s-a ajuns, ca unicãsoluþie politicã posibilã, la colaborarea dintreGeneral ºi Miºcarea Legionarã. Cât de multa regretat fiecare voitor de bine al acestuineam românesc ruptura dintre General ºitineretul legionar! Ce ºansã mare pentruromâni s-a irosit atunci, nefructificatã?!Poate cã cel care a regretat cel mai multacest divorþ sângeros a fost Ion Antonescuînsuºi. Acum aflãm cine a fost artizanulacestui dezastru naþional românesc: condu-cerea evreiascã, din care fãcea parte ºiMatatis Carp!… Se adaugã astfel o paginãnouã ºi neaºteptatã la inventarul crimelor ºitrãdãrilor de care de-a lungul istoriei româniiau avut parte din partea evreilor! (…Mãrog, a unor evrei, unii mai lideri!) Rebeliunealegionarã a fost aºadar opera “conduceriievreieºti”, care a dus astfel pânã la capãtacþiunea fundamental anti-româneascã dea-l separa pe Antonescu de legionari, de a-i scoate pe legionari de la guvernare ºi dea-i compromite prin crimele ºi ororile dinianuarie 1941, crime care nu s-au produsniciodatã sau, de se vor fi sãvârºit, nu legio-narii le-au fãptuit.

Rãmâne deci cum a spus Þuþea: Legio-narii nu au omorît niciun evreu!

Cartea Neagrã ne mai oferã o ºansã dea ne dumiri ca lumea la pagina 93:

“5 octombrie 1940. Un nou comunicatsemnat de conducãtorul statului, aratãstarea de ameninþare permanentã în carese gãseºte populaþia evreiascã. Textual,comunicatul spune, între altele: “Uneleelemente îmbrãcate clandestin în cãmaºãverde (…) merg din casã în casã ºi din în-treprindere în întreprindere, în capitalã ºiîn þarã, pentru a ameninþa, a teroriza ºi astoarce bani”.

Informaþia cã unii derbedei îmbrãcau“clandestin” cãmaºa verde ne pune pe gân-duri. Mai întâi ne amintim cã dupã numaicâteva luni, în ianuarie 1941, circa 10.000de cãmãºi verzi, procurate de evreul comu-nist Constantin David din URSS, au fostîmbrãcate de “bandele ucigãtoare ºi jefu-itoare”, recurgându-se astfel la un truc di-versionist, exersat deja, precum se vede,cu câteva luni înainte de diversiunea ceamare din ianuarie, confirmând-o! Cel maiplauzibil este ca acele “elemente” sã fi fostevrei! Ipoteza ne este sugeratã ºi de docu-mente comuniste de mai târziu. Într-o

ºedinþã a Comitetului Central al PartiduluiComunist din România, þinutã în 5 octom-brie 1945, “care se referã la populaþia evre-iascã”, printre multe alte accente ºocant decritice la adresa evreilor, înregistrãm ºidezvãluirea fãcutã de Vasile Luca cum cãmulþi evrei dupã 23 august 1944 “s-auîmbrãcat în haine ruseºti ºi au luat vitele dela þãrani”! (Vezi Teodor Wexler ºi MihaelaPopov, Anchete ºi procese uitate 1945-1960, vol.I, pag. 26.) Aºadar stratagema,sigur de niºte evrei efectuatã în 1945, dece nu i-ar fi avut ca executanþi tot pe evreiîn ianuarie 1941 sau în octombrie 1940?!…Oricum, sã îmbraci cãmaºa verde legionarãºi sã comiþi acte de abuz ºi jaf, era un gestmenit sã ºubrezeascã legãturile dintrelegionari ºi General. Se încadra perfect înstrategia “conducerii evreieºti”.

Sã menþionãm cã în timpul rãzboiului,în zonele ocupate de germani, politruciisovietici, în majoritate evrei, sub condu-cerea unuia Leonid Brejnev, au organizatmici grupuri de diversiune: indivizi îmbrã-caþi în uniforme militare nemþeºti, caresãvârºeau felurite acte criminale împotrivapopulaþiei civile, pentru a compromiterelaþiile dintre aceastã populaþie ºi armatagermanã, pentru a sãdi urã ºi neîncrederefaþã de germani ºi pentru a împiedica astfelcolaborarea armatelor de ocupaþie cu popu-laþia localã… Truc clasic!

Un cuvînt în plus despre documentulcitat mai sus: este deosebit de important.Nu ne mirãm cã a rãmas necunoscut pânãla data când Teodor Wexler l-a publicat. Înacest document gãsim informaþii ºi menþiunicu totul neaºteptate despre Transnistria, întotalã contradicþie cu afirmaþiile din CarteaNeagrã, vol.III. Astfel, la un moment dat,Vasile Luca spune: “Antisemitismul nu-lcombaþi scoþându-i pe evrei din lagãr ºipunându-i în fruntea tuturor (…) Au venitevreii din lagãr ºi în scurt timp au devenitmilionari (…) nu prea sunt evrei deportaþiîn Ardeal care au rãmas în mizerie. Audevenit arhimilionari. (…) Apãrem noi(adicã comuniºtii – n.n.) ºi punem toateorganele de conducere, ºi în fruntea admi-nistraþiei – elemente evreieºti. (…) ªi atuncis-a spus: Ce este aici, este un stat evreiescsau un stat românesc? (…) ªi ce au fãcutevreii din lagãre? Au venit cu saci cu ruble.(s.n.) Au cumpãrat ruble cu 5 lei ºi le-auvândut cu suta apoi. (…) Trebuie o luptãserioasã împotriva elementelor fascisteevreieºti, în primul rând.” Lãsãm pentru altãocazie comentariul acestui document pu-blicat pentru prima oarã de Teodor Wexler,un evreu care cunoºtea bine adevãrul despreTransnistria. Soþia sa provenea din evreiideportaþi peste Nistru… ªi niciodatã nu agãsit de cuviinþã sã reclame infernul trans-nistrean.

În concluzie, Cartea Neagrã, din motivegreu de înþeles, la o lecturã atentã ne oferãsuficiente date pentru a putea fi citatã însprijinul tezei “noastre”: conducerea evre-iascã din România a fost implicatã ca prin-

cipal actor ºi beneficiar al “rebeliunii legio-nare”. Spun beneficiar, cãci aºa considerãMatatis Carp alungarea legionarilor de laguvernare, ca pe un triumf al “conduceriievreieºti”. Aveau oare niºte minoritari etnicidreptul sã se amestece atât de adânc îndestinul ºi împotriva intereselor fireºti alepoporului care le oferise gãzduire ºi protec-þie? Mai ales în condiþiile în care cu numaicâteva luni înainte, la cedarea Basarabiei,alþi evrei, de peste Prut, dãduserã dovadãde cea mai dezgustãtoare lipsã de loialitatefaþã de statul ºi de poporul român!… Aºa-dar, în ianuarie 1941, cu ocazia “pogro-mului” de la Bucureºti, nu evreii au fostvictimele legionarilor, ci legionarii, ºi o datãcu ei întreg neamul românesc, au fost vic-timele “conducerii evrieºti”!

Un cuvînt ºi despre cuvîntul pogrom,folosit atât de des cu referinþã la eveni-mentele din ianuarie 1941: dupã dateleoficiale, au murit 120 de evrei, dar ºi unnumãr ceva mai mare de români, majo-ritatea legionari! Au fost ºi evrei rãniþi, într-un numãr însã mult mai mic decît al româ-nilor rãniþi. Cum sã se numeascã pogrom oconfruntare în urma cãreia agresorii ies cumai multe victime decât cei agresaþi?!Numai aceastã confruntare a cifrelor estesuficientã pentru a deduce cât de nepotrivitãºi de abuzivã este folosirea cuvîntuluipogrom. E timpul sã renunþãm deopotrivãla termenii rebeliune legionarã ºi pogrom.Ceea ce s-a întâmplat în ianuarie 1941 afost cu totul altceva: a fost o diversiuneanti-legionarã, anti-româneascã, “provocatãde duºmanii neamului”. Îl citez astfel peHoria Sima, care a fãcut aceastã apreciere– “evenimente pe care eu le considerprovocate de duºmanii neamului”, în scri-soarea adresatã generalului Ion Antonescuîn 22 ianuarie 1941. Acelaºi înþeles îl dã ºi“manifestul Trifa”, chiar din primul momental “rebeliunii” care a debutat, precum seºtie, prin asasinarea unui maior german,“ucis miºeleºte din ordinul Angliei printr-un agent al Inteligence Service-ului, pe strã-zile Capitalei”. Singurul amestec legionar înacest asasinat a fost cã tot ei au plãtit ºipentru aceastã diversiune…

Mai e de adãugat cã scoaterea de la gu-vernare a legionarilor s-a fãcut cu acordullui Hitler. Ca ºi asasinarea Cãpitanului, a luiCorneliu Zelea Codreanu. Aºadar, într-ochestiune foarte importanã: soarta legio-narilor, a celor ce organizaserã miºcarea ceamai naþionalistã din Europa, constatãm unacord total de vederi între Hitler ºi con-ducerea evreiascã din România. Dupã“rebeliune”, o bunã parte din conducerealegionarã s-a refugiat în Germania, undeHitler nu a pregetat sã-i interneze pe legionariîn lagãrele de concentrare de la Dakau,Buckenwald etc., alãturi de deþinuþi politicievrei. Cu menþiunea cã regimul de detenþiepentru legionari a fost cel mai aspru, maiales în comparaþie cu al evreilor… Aceastãobservaþie ne scoate însã prea departe decapacitatea noastrã de a controla ipotezele.

Cartea Neagrã cititã atent

Fostul senator agrarian ºi lider în Vatra Ro-mâneascã, cunoscut ca om de litere ºi profesorde lingvisticã generalã, într-un amplu eseuintitulat Cvadratura cercului sau Cercul bineîncolþit propune o formulã nouã de calcul asuprafeþei cercului, formulã capabilã sãfuncþioneze cu acelaºi succes ca ºi formulaclasicã, a lui Arhimede, pR². Noua formulãpropusã de Ion Coja este KD², în care K este omãrime constantã egalã cu 0,785, iar D estediagonala cercului. Autorul considerã cã este“neorganicã” prezenþa în formula cercului arazei R ºi cã în calcularea suprafeþei cerculuitrebuie pornit de la diametrul cercului, mai alesdacã în formulã apare, direct sau indirect,valoarea p. De asemenea, raportarea cercului

Ion Coja versus Arhimede?la pãtratul razei este un non sens. Logic ºifiresc este sã raportãm suprafaþa cercului lapãtratul diametrului, zice Ion Coja, adicã lapãtratul în care cercul se poate înscrie, acestpãtrat reprezentând întregul din care cerculacoperã numai o parte, acoperã 0,785 dinsuprafaþa pãtratului circumscris. Cum seajunge la acest numãr K? Simplu ºi „organic”:diametrul unui cerc intrã de 3,14 ori (adicãvaloarea p) în circumferinþa cercului, ºi de 4ori în perimetrul pãtratului. Acest raport, 3,14supra 4, se menþine ºi ca raport între suprafaþacercului ºi suprafaþa pãtratului circumscris,între sfera ºi cubul corespunzãtor. Raportulfundamental aºadar dintre 3,14 ºi 4 ne dãvaloarea lui K = 0,785.

Ion Coja mai prezintã câteva variante aleformulei KD² ºi conchide cã însãºi formulaclasicã pR² este, în absolut ºi atemporal vor-bind, o variantã a formulei pe care o propune.Faþã de aceasta, formula clasicã, descoperitãde Arhimede în urmã cu aproape douã mileniiºi jumãtate, este echivalentã cu formula princare suprafaþa pãtratului circumscris cerculuis-ar mãsura nu prin ridicarea la pãtrat a laturiiacestuia, ci prin ridicarea la pãtrat a razei ºiînmulþirea cu 4: 4R². Dramaturgul ºi ro-mancierul Ion Coja considerã cã formula pR²s-a impus în antichitate cu totul întâmplãtor,nu pe considerente teoretice riguroase, cidatoritã unui detaliu tehnic: procedeul de adesena un cerc cu ajutorul compasului. Com-

pasul a impus ºi definiþia cercului ca fiind“locul geometric al punctelor egal depãrtatede un punct central”.

Ion Coja criticã aceastã definiþie deoarecenu este “organicã” ºi considerã cã definiþiacare ne duce la corecta abordare a problemeieste aceea potrivit cãreia cercul este “liniacurbã închisã capabilã sã acopere, sã deli-miteze, suprafaþa cea mai mare”. Acesta estemotivul pentru care natura ºi Dumnezeu agre-eazã ºi practicã linia curbã, cercul ºi sfera caforme predilecte, perfect potrivite la legileUniversului. Cu alte cuvinte, formula KD² estecea “organicã”.

Ni se pare interesantã aceastã propunere,mai ales cã vine din partea unui om al literelor,nu al cifrelor, al numelor, ºi nu al numerelor…Certat rãu cu matematica în anii de liceu, dupãmãrturia sa proprie… Ani petrecuþi la LiceulMircea cel Bãtrân ºi pe plaja aferentã, de laTrei Papuci… (A.M.)

primãvara 2009Zodii în cumpãnã,

9

Victoria unei ambitiiLecturi infidele de Ion Murgeanu

Zodii în cumpãnã, primãvara 20099

Chiar dacã nu mã regãsesc în “lista luiManolescu” (ne fãcând parte ºi eu din“canon”- ºi de ce?!) întotdeauna m-a inte-resat evoluþia celui mai “talentat critic” algeneraþiei noastre, în fond, generaþia 60, ºil-am urmãrit punctual, rareori sãrind pestecronica lui literarã, pe care, sã o tot fi þinutmai bine de douã decenii, întâi la “Contem-poranul” ºi pe urmã la “România literarã”,ocrotit, cãci “inventat” de G. Ivaºcu, însãformat, indiscutabil, pe “modelul Cãli-nescu”. Dar nu atât de marcat de “indife-renþa criticului”, cum insinua un Sancho alsãu, despre un altul, încât sã-mi regizez“accidente”. Talentul sãu fluid, de la tine-reþe, curajul de a impune ºi da verdicte,indiscutabile, vin direct de la Cãlinescu. Îilipsesc “ talentul epic cãlinescian” ºi “artacitatului” imbatabile la “Divinul”! Aproapetot ce a citat Cãlinescu în Istoria lui se reþineºi se reia: Manolescu însuºi scrie în umbralui Cãlinescu, folosind nu de puþine orijudecãþile sau verdictele lui. Chiar titlul de“istorie criticã” de la G. Cãlinescu vine: “Înrealitate, criticã ºi istorie sunt douã înfãþiºãriale criticii în înþelesul cel mai larg. Este cuputinþã sã faci criticã fãrã proiecþie istoricã,cu toate cã adevãrata criticã de valoare con-þine o determinare istoricã, dar nu e cu pu-tinþã sã faci istorie literarã fãrã examencritic”. “Ideea lui Cãlinescu este cã istorialiterarã este o “istorie de valori”, asemãnând-o cu o monedã cu cele douã feþe ale ei ºicã, prin urmare, în pofida tendinþei naturalede a cãdea fie cap, fie pajurã, adevãrata cri-ticã este în acelaºi timp istorie literarã, iaradevãrata istorie literarã este ºi criticã”.Asemãnarea “cu o monedã cu cele douãfeþe ale ei” N. Manolescu o tranºeazã, meta-foric, încã din prefaþa: “Istoria literaturii ladouã mâini” descoperind, pe parcursultravaliului sãu, oricum, dupã apariþia în 1990a primului volum din Istoria criticã a lite-raturii române, litografia lui M. C. Escher ,pe o carte poºtalã, cu “Mâini care dese-neazã”, o litografie din 1948. “I-am intuitpe loc, scrie criticul, potenþialul pentru

istoria literaturii la care lucram. Am desco-perit în cele douã mâini care îºi încheie înaceeaºi clipã desenul cu manºeta celeilalteo foarte nimeritã imagine pentru o istoriecare, din pãcate, se scrisese din totdeauna,de la naºterea genului, la o singurã mânã”.Nu ºi cu aceeaºi voce ºi dintr-un elan neîn-trerupt, ca în cazul Istoriei lui G.Cãlinescu,la care “geniul epic”, evident, ºi ampla res-piraþie “liricã” par neîntrerupte. Dar Cãli-nescu ºi-a scris capodopera la 40 de ani,fie ºi într-o epocã de crizã istoricã (cândam fost noi scutiþi, în istoria noastrã, de“crize”?!). N. Manolescu a fost ºi el mani-pulat de “crize” dar într-un alt context, alunei crize permanente ºi “rele”, pus sã taieºi sã ajusteze, poate trece: “Primul volumal istoriei a fost gata destul de repede, înprimãvara lui 1989. (Criticul avea atunci50 de ani!, n.n.) El cuprindea literaturamedievalã, neoclasicismul ºi epoca roman-ticã ºi postromanticã. Numele interzise nulipseau din versiunea care a mers la Cenzurã.S-a cerut eliminarea lor, le-am eliminat, daram lãsat titlurile cãrþilor lor de care mã folo-sisem ºi din care reprodusesem anumitepasaje. Cenzura a închis ochii. Dar, cumnu ºtiai niciodatã ce se putea întâmpla, pânãîn ultima clipã, apoi chiar dupã tipãrire, m-am înþeles cu Z. Ornea sã întârziem pe câtposibil apariþia cãrþii. Situaþia politicã era totmai criticã. Regimurile comuniste din Euro-pa se prãbuºeau dupã o lege a dominouluicare ne dãdea ºi nouã, românilor, anumitesperanþe. Întârzierea era aºadar vitalã, dacãnu doream mutilarea întâiului volum. La celdespre literatura de dupã 1948 nici nu în-drãzneam sã mã gândesc.” ªi cu toate aces-tea comunismul cãzu, cum cãzu, ºi la noi,dar marele critic gãsi pentru urmãtoruldeceniu din viaþa sa alte prioritãþi. UrgenþaIstoriei o lãsã la urmã, “inventând” tot felulde scuze. Tipãri, bineînþeles, primul volum,din care s-au tras, mi se pare, chiar douãediþii. Toþi eram curioºi ce face Manolescucu Istoria lui. Mi s-a oferit prilejul sã-lîntreb direct ºi personal. Rãspunsul a fost

cã “s-a blocat la Eminescu” pe care trebuiasã-l reciteascã ºi nu gãsea timp. Un prieten,Radu Cosaºu, a îndrãznit sã-l înfrunte,amintindu-i cum de gãsea timp sã facã unpartid ºi sã candideze la preºedinþia Româ-niei, iar de terminarea capodoperei lui, nu?Pentru cã înainte de a ieºi ce a ieºit, toþi amvisat la o capodoperã, comparabilã, fireºte,cu modelul maestrului sãu G. Cãlinescu.Azi cu masivul obiect pe masã (1526 pagini,pe format înalt, cca 4 kg. de cãrãmidãtipograficã) nu mai suntem siguri dacã avemcapodopera visatã. E oricum o operã deexcepþie, în care regãsim, într-o riguroasãstructurã, cam toate calitãþile criticului deexcepþie, sau chiar ºi de performanþã, N.Manolescu. Are ambiþia chiar (îndreptãþitã)de a-ºi subintitula opera “5 secole de lite-raturã”. ªi peste tot umbra modelului imba-tabil G. Cãlinescu, ce beneficiazã ºi de unuldin cele mai ample ºi bine articulate capitole,în cadrul celei de “a doua bãtãlie canonicã”la capitolul MARI SCRIITORI, împreunãcu Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Hor-tensia Papadat Bengescu, Tudor Arghezi,George Bacovia, Mateiu I. Caragiale, IonPillat, Camil Petrescu, Lucian Blaga, IonBarbu, George Cãlinescu, Anton Holban, M.Blecher. Premizele acestei “a doua bãtãliecanonicã” sunt: Noi forme de lirism. Poeziapurã; Romanul doric, ionic ºi corintic, darsensul ºi “ideologia” criticã sunt legate denumele lui Eugen Lovinescu. Dl. Manolescunu-ºi rezervã sieºi un capitol, precum G.Cãlinescu în Istoria sa; gãseºte în schimbo metodã mai ingenioasã ºi mai sigurã de aîºi fixa locul; în postfaþa intitulatã “Nostalgiaesteticului”, citându-l pe Sorin Alexandrescu“la care ne-am referit în capitolul pe care il-am consacrat, de abandonare a canonuluiestetic. E vorba de fapt de un text al luiSorin Alexandrescu, Privind înapoi, din1999, din care citãm împreunã cu autorulnoii Istorii, mai spre final, într-un fel de“concluzii generale”. “O discuþie desprecanon ar trebui sã porneascã de la recu-noaºterea faptului evident cã “ordinea

literarã” româneascã a fost stabilitã de patruoameni: Maiorescu (1840-1917), Lovi-nescu (1899-1943), Cãlinescu (1899-1965)ºi Manolescu (n. 1939)… Însemnãtateacelor patru este enormã. Ceva demiurgic,astãzi încã fascinant, însoþeºte gesturile lor.Maiorescu ridicã din mâlul primordialarhipelagul genurilor ºi atitudinilor literare,Lovinescu taie în pãdurile ºi poienile luicontururile primelor oraºe ºi conferã mo-dernismului unica îndreptãþire a existenþeiîn culturã; Cãlinescu aduce în Istoria luiprima imagine despre sine modernã a lite-raturii române; iar Manolescu salveazãdecenii de-a rândul, de neghina comunistã,grâul curat. Metafora despãrþirii apelor deuscat, gestul demiurgic prin excelenþã, im-plicã totodatã indignarea (sic!) apelor, res-pingerea formelor alternative ca anti-forme.Demiurgul este Marele Defensor: Maio-rescu ne apãrã de demagogie, Lovinescude pãºunism, Cãlinescu de naþionalism anti-semitism, iar Manolescu respinge asalturilestaliniste ºi maoiste.” Locul lui Eugen Lovi-nescu va fi totuºi gândit a fi unul de mareexcepþie: el definind în literatura românãdefiniþia purã a criticului fãuritor al cano-nului modernist. Cãlinescu a învãþat de lael, dar a avut ºansa unui cult care în final aºi dezamãgit pe mulþi cu sau fãrã îndrep-tãþire. Dl Manolescu, de altfel, în amplularticol ce i-l dedicã, porneºte destul de ne-inspirat, în opinia noastrã, de la analizapublicisticii, ajungând iute la concluzia opor-tunismului cãlinescian. Cãlinescu ca gazetara fost oportunist, din totdeauna, de undeprobabil ºi inspiraþia tinerilor sãi discipoli,între care cel mai strãlucit a fost Dl Mano-lescu. Motivele oportunismului între maes-tru ºi discipol nu se împart egal. Am fostdintre cei pe care divinul critic i-a luat capildã de “schimbarea în bine a condiþiiloreconomice, pãtrunderea culturii de formãumanisticã în popor” ºi cu toate acestea,poeziile citate într-una din Cronicile opti-miste (douã în întregime!) nu ating nici pedeparte ridicolul demonstraþiei “pe fazã”.

Continuare în pagina 10

,

De

se

n d

e N

icu

litã

Po

p,

10

Mai târziu Cãlinescu muºcã “nada”,ajunge deputat în MAN ºi un fel de apropiatal lui Dej; “Cronicile optimismului” din“Contemporanul” erau totuºi o lecturã,printre foarte puþinele din epocã, agreabilã,cel puþin prin limbajul, care amintea ºi de oaltã “normalitate”; ori cã se putea scrie ºi“altfel”; ca dovadã cã tânãrul Manolescuprinse metoda din zbor ºi o fructificã...Primul Manolescu s-a format “pe mâna luiCãlinescu”. Chiar ºi “cedãrile” începutuluipar învãþate de la Cãlinescu. În prefaþa lavolumul de debut al Anei Blandiana citimnegru pe alb: “Poeziile Anei Blandianaexprimã demnitatea, mândria unei generaþiicare se simte protejatã de socialism: “Însãfericirea-i apa gravã,/ ªi în albia mea copi-lãreascã -/ Epoleþii generaþiei mele/ Cine arputea sã îi jigneascã?” Întreg ciclul al doileaal volumului e închinat tinerilor care în-fãptuiesc pe ºantiere sau în mine idealurilepentru care ºi-au vãrsat sângele pãrinþii lor.”Am deveni de-a dreptul cinici dacã am su-gera cel puþin drama familialã a Anei Blan-diana din “legenda” pierderii tatãlui dupã anide detenþie comunistã. În articolul dinIstorie dedicat Blandianei criticul încearcão “explicaþie” ºi o “scuzã” globalã pentruîntreaga generaþie a Anei Blandiana, din careau mai fãcut parte ºi “Marin Sorescu, IonAlexandru ºi George Bãlãiþã. E foarte pro-babil (sublinierea ne aparþine) ca titlulplachetei de debut din 1964 - Persoanaîntâi plural, n.n. - sã fi urmãrit iniþial (lasugestia poate a editurii) sã indice “iden-tificarea eului poetic cu destinul colectiv”,cum apreciazã E.Simion dupã 25 de ani.Titlul are astãzi un înþeles întrucâtva diferit:persoana întâi plural o simþim ca fiind aceeaa poeþilor tineri din deceniul ºapte, cubiografia, cu imaginile, cu scriiturã lor, înatâtea privinþe, asemãnãtoare. Diferen-þierea literaturii, care abia începuse, plãteaîncã preþul unor locuri comune, care daupoeziei ºi prozei din acei ani un izbitor aerde familie, în pofida personalitãþilorinconfundabile reunite în tablou.” Esteideea care se putea gãsi într-un comentariumai amplu, curajos ºi plin de demnitate,folosind ca pretext poate biografia lui Labiº,acel liant, pe care criticul îl trece aproape,ca pe un accident, la traversarea prãpãstieiproletcultiste, integrând poetul Luptei cuinerþia la capitolul “Literatura “nouã”.Generaþia 40”. Viziunea criticului de successe consolideazã din mers, revizuindu-sedrastic, în litera unui alt “canon”, înlãturândjudecãþi conjecturale, ori “îndreptându-le”,în norma (fireascã) altei etici “când s-aputut”. Urmã “Contradicþia lui Maiorescu”ºi adoraþia de Lovinescu. În Istoria de faþãeste citat la un moment dat portretul “precãlinescian” fãcut de Lovinescu lui Maio-rescu: “Soarta lui Maiorescu a fost sãrãmânã actual ºi astãzi, adicã dupã treisferturi de veac, ºi, din nefericire, încãpentru multã vreme. În materie de culturã,evoluþiile nu sunt nici perpetui, nici lineare;când crezi cã ai pus mâna pe þãrm, un valte smulge departe în larg, pânza þesutã ziuase desface noaptea; apele se ascund subnisip ºi ciulinul creºte pe marmura cetãþiiruinate; în adãpostul limpezit odinioarã îþiumple ochii cerneala norilor învolburaþi.Optimismul nostru trebuie sã fie însã la felcu acelaºi al lui Maiorescu: birui-va gân-dul, cum spunea înþelepciunea cronicaruluiºi inscripþia criticului deasupra uºii bi-bliotecii. Altfel, la ce am mai trãi?”

Prima bãtãlie canonicã dusã de TituMaiorescu (15 februarie 1840 - 18 iunie

1917), soldatã cu fondarea Junimii ºi aConvorbirilor literare, a impus apariþia ºiconsolidarea în conºtiinþa publicã a celormai MARI SCRIITORI români din toatetimpurile: Mihai Eminescu, Ion Creangã,I.L. Caragiale, Ion Slavici. În mod paradoxal“cazul Eminescu”, despre care Dl. Mano-lescu a repetat ori de câte ori a gãsit ocazia,cã “l-a blocat”, negãsind prea lesne ununghi nou de lecturã, sfârºi onorabil. Primulîn seria de MARI SCRIITORI a “primeibãtãlii canonice” Eminescu departe de a fiaruncat în deriziune sau recitit superficial;noul critic gãseºte calea cea dreaptã, peaceea “bãtutã” a ediþiei Maiorescu, res-pingând “noutatea” Poeziei lui Eminescudin 1960 a lui Ion Negoiþescu. Este o calepe care noi o privim circumspecþi, dovadãcã însoþim însemnãrile noastre de textul dinnoua Istorie, cu pricina, pânã în punctulunde cititorul poate aprecia singur. DlManolescu mãrturiseºte cã în elaborareacapitolului sãu despre Eminescu ar fi fãcutiniþial lecturi alternative: Arghezi ºi pe urmãEminescu, ºi viceversa, dar tot nu înþelegemde ce! Eminescu din Istoria criticã e acelaºi“curat ºi luminat”, trecut ºi prin exegezacãlinescianã, care “l-a lucrat” pe Eminescucum marii actori îºi încearcã puterile cuHamlet de Shakespeare. Pe urmã noul criticnu are naivitatea sã facã jocul “detrac-torilor” de la Dilema, dar nici nu încurajeazãjenantele aberaþii ce s-au abãtut în contrareplicã. E chiar momentul când noul criticprimeºte mâna întinsã de maestrul sãu G.Cãlinescu: “A venit credem vremea, scrieG.C., sã cercetãm pe Eminescu în spirituladevãrului ºi cu o pietate care sã nu dege-nereze în caricaturã”. MIHAI EMINESCUal lui N. Manolescu rãspunde exact ºi corectacestui deziderat chiar ºi atunci cândexprimã rezerve asupra prozei literare apoetului, dar mai ales a prozei jurnalistice,cititã corect ºi cu o înþelegere istoricã dreap-tã. Rãmâne la capodopera Luceafãrul, dinOdã (în metru antic) deducând un text pro-zaic ºi apoetic în contradicþie cu gustul uneiîntregi generaþii crescute ºi educatã încultul Odei. Al doilea lucru notabil in extensoprivind pe Cãlinescu, în lectura dlui Mano-lescu, e mai general ºi într-un registru, sã-i zicem aºa, encomiastic; ca de la discipolla maestru: “Numãrul împrejurãrilor în care

Cãlinescu a reparat strãvechi nedreptãþi,fixând în ochii noºtri cota scriitorului, estecu mult mai mare decât se bãnuieºte.Printre “reparaþii” sunt unele spectaculoase:Conachi, Slavici, Macedonski, Camil Pe-trescu. În fine, Cãlinescu a structurat epo-cile, deceniile ºi veacurile literaturii româneconform unui scenariu de o mare frumu-seþe, de care ne dãm seama fie ºi numaiparcurgând sumarul cãrþii lui, cu titluri ºisubtitluri memorabile, cãzute în vocabularulcomun: Descoperirea Occidentului; Mesia-nicii pozitivi, Romanticii macabri ºi exotici,Micul romantism provincial ºi rustic, Poetulnaþional ºi altele.”

Reþinusem încã din primele rânduri aleIntroducerii ceva care la Manolescu întoar-ce metoda pe dos, s-ar putea zice: “În i-mensa Istorie a lui Cãlinescu nu existã otrimitere la un nume de critic, în afaracapitolelor consacrate unor critici, ºi aceleaparcimonioase, cu cel mult menþiuni de felul“Cineva susþine cã”, menite a marca, deobicei nu preluarea, ci contestarea ideii saujudecãþii din ele. A doua consecinþã adidacticismului originar este confuzia nedemascatã vreodatã între istoria literaturiiºi dicþionarele de autori”. Masiva Istoriemanolescianã, criticã prin definiþie, citeazãabundent ºi uneori îºi sprijinã portretizãrilepreluând fraze critice din adversari dovediþi,ca bunãoarã, la Adrian Pãunescu, unde dedragul zicerii colorate preia din Eugen Barbu:“Totul mã supãrã la acest poet în afarã depoezia lui”. Articolul despre Arghezi dato-reazã mult citatelor din Cãlinescu ºi...Nicolae Balotã; Blaga este “desfiinþat” iniþialcu citate din Cãlinescu. De la ªerban Cio-culescu pânã la Dan Cristea aproape nu estecritic necitat în masivul tom manolescian.Cu cele mai bune ºi fireºti intenþii. Se facerecurs, ºi nu o singurã datã la Istoria lite-raturii române de azi pe mâine a lui MarianPopa, însã pe bune, nu pejorativ sau celpuþin insinuant sau ironic. Nicolae Mano-lescu, în opera sa, e prea serios, ºi nu ºtiuunde au vãzut unii accentele “ludice”; ominte populatã de toate numele ºi operelecritice ale epocii sale, ºtiind când trebuie sãle scoatã la bãtaie.

În fine, teama de “anul 1948” pe care oanticipa, a fost fireascã, cãci “noua lite-raturã” îi va aduce multe antipatii sau chiarduºmãnii. Nu ºtim cum ar fi primit MarinPreda capitolul dedicat lui, dar ne închipuimce fel l-a citit N. Breban pe acela despresine. Nu cine ºtie ce inspiratã e structurarea

noii literaturi: “Literatura “nouã”. Generaþia40”: Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, MariaBanuº, Geo Dumitrescu, Nina Cassian, IonGheorghe, Nicolae Labiº - dintre poeþi;Zaharia Stancu, Marin Preda, Petru Du-mitriu, Eugen Barbu, Titus Popovici -prozatori; Aurel Baranga, Horia Lovinescu,Teodor Mazilu - dramaturgi; ºi, dintre critici,Paul Georgescu ºi Ov. S. Crohmãlniceanu.Am sugerat mai sus cã Labiº trebuia, lacapitolul poeþi, sã uneascã cele douã lite-raturi “Noi”. Termenul de “generaþie” fiindun compromis de metodã, probabil. O“gãselniþã”; încã o gãselniþã; “Noua lite-raturã. Generaþia 60.” De fapt în acest“remake modernist” Dl. Manolescu con-denseazã, dacã nu cumva “îndeasã” câtevageneraþii succesive de poeþi, pe care nu-ileagã decât “produsul finit” ºi “valoareaidealã”, în nici un caz biografiile ºi evoluþia.De la A.E. Baconsky, Ion Horea ºi GheorgheTomozei, la Cezar Ivãnescu, Angela Mari-nescu ºi Daniel Turcea, trecând prin NichitaStãnescu, Cezar Baltag ºi Marin Sorescu,la Mihai Ursachi ºi Ion/Ioan Alexandru, pânãla Adrian Popescu, Mircea Dinescu ºi DorinTudoran, câtã “îngrãmãdealã” fãrã de faptun criteriu axiologic sau chiar o firavã logicãcât de cât.

Cu prozatorii ºi criticii aceluiaºi “val”lucrurile pot sã se aºeze mai bine. Pe urmã“Generaþia 80: Postmodernismul” operaputem spune sub mentoratul profesoruluide la “Cenaclul de luni” a Facultãþii deFilologie. “Unii morþi, alþii plugari”! Unii“iertaþi” pentru vini scuzabile, alþii blamaþiinutil. Mircea Cãrtãrescu nu mai este celanunþat de toþi ditirambii profesorului launele lansãri de pe la târguri de carte. LiviuIoan Stoiciu, “vinovat pro Goma” în con-tumacie. Nu detaliem. Nu cãutãm noduriîn papurã. Ar fi sã ne referim la “Generaþia27. Ideologi, eseiºti ºi romancieri” unde aparMircea Eliade, cu toate bubele lui “istorice”ºi Emil Cioran, mai mult biografie ºi operaprea puþin ºi schiþatã din vârful peniþii. MihaiSebastian, dar ºi Eugen Ionescu “românul”cu un regim, în fine, “literar. Într-un fel s-ar crede cã masiva Istorie se opreºte la1989. Greºit. Sunt autori întorºi din exil sauevadaþi din “exilul interior”, sau mã rog,“imaginar”: cazul Patapievici, care se bu-curã de-o atenþie, dar ºi binevenite rezerve,de care “dilatata” generaþie 60 nu prea s-abucurat cum trebuie. Cei doi mari poeþi,Nichita Stãnescu ºi Cezar Ivãnescu ni separ “expediaþi”, cu citate din care se vedeclar cã Manolescu nu deþine “arta citatului”de la Cãlinescu.

În fond, ce este aceastã demonstraþiede forþã? O carte masivã, un volum impre-sionant, primit la lansare ca un best-seller.Jumãtate din scriitorii români cu operã (ºiunii ºi cu demnitate) lipsesc din ea. Gãsel-niþa cu “Autori de dicþionar” pune sare peranã. ªi e inutilã. Dacã-i iei la cernut pe ceicu articole consistente ºi-i pui alãturi de unii“Autori de dicþionar” poate ieºi prost. Peurmã aceastã mult aºteptatã “capodoperã”nu propune ºi ea un “Eminescu” al ei; flu-enþa stilului de la tinereþe, fluiditatea epiciicritice, de altã datã, pe alocuri se poticneºtesau pur ºi simplu “bãlteºte”. Istoria criticãa literaturii române de Nicolae Manolescueste victoria unei ambiþii; a unui septuagenarcare n-a vrut sã se lase “învins”. E într-unfel ºi o “victorie a la Pirus”, dar poate fi ºiuna de tipul victoriilor napoleonene dinaintede faliment. Dacã i s-ar fi oferit rãgazulunui exil pe o Insula Elena (ºi prilejul nu alipsit în ultimele douã decenii), în mod siguraltfel ar fi ieºit “cãrãmida tipograficã”, aziatât de fierbinte; rãcitã de lecturile succesive,ea îºi va arãta, cu timpul, adevãrata faþã ºiconsistenþã. Dar precis ºi limitele…

Urmare din pagina 9

Victoria unei ambitii

Zodii în cumpãnã, primãvara 200910

Înt-un sat trieu odatã niºte oamini careaveu un prunc cam lud. Maica prunculuil-o mînat într-o zîuã în sat dupã o sîtã rarã.Pruncu o mãrs pã drum tãt zîcînd: rarã,rarã, rarã, cã ºi nu uite. O trecut pã lîngãon om cari sãmãna grãu. Omu l-o auzîtzîcînd tã rarã, rarã, rarã, ºi o zîs cãtã iel:

- Nu aºe, mãi prostule! Cînd îi vide unlucru d-aista zî aºe: des, des, des.

Pruncu o mãrs mai departe ºi o vãzutdoi oamini bãtîndu-sã. El zîce: des, des,des. Unu din oamini o zîs:

- Nu aºe, prostule! Cînd îi vide unlucru dã asita, zî: doamni dãsparti, doamnidãsparti!

Pruncu o mãrs mai dãparti zîcînd:doamni dãsparti, doamni dãsparti!

Pruncu o ascultat ºi o mãrs mai dipartizîcînd: doamni dãsparti, doamni dãsparti!

Pruncu cel lud

,

Snoave din Bihor

Informator: Cipleu Floare, 68 de ani, sat Zece Hotare, com. ªuncuiuº, 1982.Culegãtor: Ileana Popa. Material din arhiva Centrului Judeþean pentru

Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor

În drum s-o tãlnit cu o nuntã. Trecîndpã lîngã mniroi, el zîce: doamni dãsparti,doamni dãsparti!

Nuntaºii l-or auzît ºi or strîgat pã iel:- Nu aºe, prostule! Cînd îi vide un lucru

dã asita, zî: ie-l în braþã ºi-l þucã.Pruncu o mãrs zîcînd aºe pînã s-o tãlnit

cu on om cari bele un cîne. Pruncu zîcetrecînd pã lîngã iel: ie-l în braþã ºi-l þucã!

- Nu aºe, prostule, o zîs omu, ce zî:þîpã-l jos cã pute!

S-o luat pruncu ºi-o tãt mãrs zîcînd aºe,pînã s-o bãgat în casã la oaminii la cari l-o mînat mã-sa dupã sîtã. Oaminii aciechiar atunci tãieserã porcu. În timp celucrau ei la porc, pruncu zîce: þîpã-l jos cãpute!

Oaminii l-o mînat acasã napoi cã n-oºtiut dupã ce-o vinit.

11

Pic

tur

ã

de

N

icu

litã

P

op

,

11

Un titlu neobiºnuit, pentru un volum depoezie: În contra demenþei de astãzi încultura românã, puþin ºocant, dar angajat.Volumul este semnat de Adrian Botez ºi afost trimis spre bibliotecã de EdituraProPLUMB, Bacãu, 2008.

De obicei, astfel de titluri au menirea sãpunã în luminã un anumit program, o anu-mitã doctrinã, pe care autorul o lasã sã seîntrevadã, când mulþumeºte sponsoruluiunic, Sfinþia Sa, preot Dodicã Fusaru, ºiprin faptul cã, tot autorul, trimite la un sensmai profund (“ºi, deci, tot întru sonetismulcruciat”) - sonetul care arde, prin cântec,rãul contemporan din lume.

Senzaþia este de luptã, o luptã spiritualãcare consumã scriitorul ºi care îl purificã,în acelaºi timp. Scrisul îl elibereazã pe Adri-an Botez pânã la un punct, dar din alt unghiprivindu-ºi sonetele, mesajul lor, îi întãrescconvingerile pânã la epuizare ºi îl marchea-zã. E o luptã din care nu poate ieºi - iar, pede altã parte, cautã odihna versului, somnulacela eliberator de pãcate, de erori, de ti-cãloºia lumii în pãdurea de iriºi a versului.

Cartea, care are o anumitã regie internã(autorul sugereazã direcþia spiritualã pentrucititor ºi pentru iubitorul de spirit pur), aremai multe pãrþi: Prolog I, Prolog II, apoiSonete pe gânduri cinice, Sonete presimþindparadisul, Sonetele somnului deºtept,Sonetele celor fãrã somn. Ideologia se vedeºi ia locul poemului scris, în unele locuri -autorul în disperare forþeazã nota, încer-când sã strige în cetate, pentru cã vede,pentru cã îl doare. Uneori exagereazã, alteorieste lucid, apoi dã drumul versului pentrucã sonetul este poezie, dar totul îndrumãspre refuzul mizeriei din culturã. Pare cãartistul român a cedat modei capitalismuluideºãnþat, în ciuda unei tradiþii echilibrate -ºi asta îl epuizeazã pe autor. Metaforele sunt

O noapte înstelatãcu Adrian Botez

relevante, totul are un început, e realitateamizeriei înalte, a elitelor care au uitat de undevin ºi încotro merg.

Somnul pare metoda de ieºire din vers,e somnul deºtept în care au loc revelaþii, eºi lipsa de somn, e ºi beþia spiritului la întâl-nirea cu netimpul, e noaptea înstelatã careaduce puritate celui care priveºte infinitul.

Sunt gânduri cinice în sonet, gânduridespre realitatea culturii care s-a eliberat demorala religioasã pentru a se afunda înmorala vip-ului de conjuncturã, a vip-uluicare face orice pentru a ieºi în evidenþã,inclusiv a-ºi pierde identitatea. Refuzulmoralei duhovniceºti la intelectual îl macinãpe Adrian Botez, mizeria celor care au capa-citatea de a se apropia de adevãr, nu o fac,refuzã se aventureazã în refuz cu lãcomiapãcãtosului.

“S-a asfixiat icoana în dezmãþat deochi/ Delirul de bacante a nãruit biserici”: mo-cirla de hârtie a crescut peste mãsurã, vea-curi de demenþã au afectat lumea, indiviziobscuri care se decoreazã, snobii de azi ºide ieri, un val care afecteazã cultura, uncutremur al demenþei.

În ciclul sonetelor de gânduri în ruinã,înþelegem cã Dumnezeu a uitat de noi, tigrule pregãtit sã sarã asupra spiritului curat, iarmâna care a scris va putrezi, înfrânt de via-þã, refuzul înfrângerilor de tot felul, umilinþaîn faþa morþii ºi a lumii, pentru cã, în finalanalfabeþii moralei explodeazã în creierulomului, hidoºi, monºtrii unei descoperiri înnoaptea curatã a lumii.

Poetul exclamã: “Nu am avut timp sãfiu tânãr”, un înger târziu a furat din viaþasa, ceva s-a rupt definitiv în eul sãu. Dar eparadisul aproape, sonetul ca o fiinþã viematerializatã în vers simte paradisul, oliturghie nesfârºitã descântã o privighetoare,viaþa e aici, sub semnul inorogului, iar iriºi

ºoptesc a searã; iar, mai sus de brazi, uncorb îºi cautã cuibul...

Lumea pare cã se echilibreazã în pre-zenþa lui Hristos: “Ce-a mai rãmas din jertfaPoeziei, / decât (...) Sfântului Duh – po-runcã sã rãmâie ? / Iar în zenitul sângelui –sihastru / Cenuºã de Poet – ori astru”, iarprezenþa lui Dumnezeu dã pace ºi liniºte,pentru cã Divinul primeºte pe cei care ºtiusã-l caute în vizitã, e treapta pe care unii orefuzã, dar poetul ºi-o doreºte: “Pornind dincel de jos spre Cel de Sus / Jertfind sudoriºi sânge – rãstigniri, / Treptat – Îl simþi pefratele Iisus // Îl simþi cum umãrul þi-l saltãcãtre firi / ªi moartea þi-o preschimbã înnuntiri / …Acolo sus – tu întru El – rãmâ-neþi Miri”.

Poetul cautã mângâierea într-o altfel destare, într-un alt fel de loc, mai înalt, e unalin stelar pe rãnile din munþi, apa careispiteºte misterele, un argint de îngeri caremijloceºte vântul, adieri din palma lui Iisus.În spatele sonetelor se zãreºte o boalã fizicãºi una spiritualã, o boalã a vremurilor deastãzi, a suferinþei, o suferinþã depãºitã doarde suferinþa lui Hristos.

Sonetele somnului deºtept sugereazãefortul de a fugi de Piaza Rea ºi a cãutãBinele: “Duh lihnit de lin luminã / Dã deveste ca sã vinã / Înger pitit în sulfinã /Viaþa sã mi-o ºtiu tot crinã”.

În somnul acesta, poetul simte prezenþadivinã, o minte deschisã spre minune, sprecurãþie, o miere de luminã peste rãni, unextaz, sau extaze... cu visteria plinã cu floride tei.

În ultimul ciclu, în loc de epilog, so-netele celor fãrã de somn, dau frâu liberunei beþii spirituale, cântul privighetoarei ºia poetului, eroi ai culturii care au rezistatvremii în care au scris: Pierre Griongoiresau Camoens, personajul atins de vers, de

cântec, risipitor de versuri ºi parale, cânddin umeri cresc aripi, Villon-Cerºetor, rãmasîn picioare în faþa lumii, îngenuncheat înfaþa lui Dumnezeu, singurul care ºtie cuadevãrat preþul, costul vieþii de artist, platacare o dã cel care cântã ºi se vrea Mire,poet al sonetelor care prefac mizeria înfântânã, metamorfozã necesarã pentru celcare se simte rege în creaþia sa, eliberat desomnul eliberator al omului limitat, obositde boalã ºi de boli.

Sonetele sunt acide, versul, strâns înrigoarea modelului medieval, sticleºte, areo temperaturã nefireascã, cuvinte grele, darvenind din realitate ºi versuri limpezi, totulargintat de cultura adevãratã a lumii, meta-forele care au zguduit veacul pentru a daputere celor care ºtiu lecþia, sunt soluþiipentru aceste scrieri.

Volumul are pe copertã acel tablou miri-fic a lui Van Gogh, Noapte înstelatã, aceanoapte care cheamã la somn ºi nesomn, laurã ºi eliberare, la vârtejul de stele în carese simte Mâna lui Dumnezeu la lucru, onoapte când taina este descoperitã, pã-mântul se leagã de cer, pomii ard cu flacãrãverde, stele sunt mai mari ca de obicei,dealurile ating lumi neºtiute, iar pe turlabisericii se sprijinã totul, ca sã nu se prã-buºeascã.

Poate cã autorul ar trebui sã-ºi cenzu-reze sentimentul de urã pentru mizeria dinculturã, bazat pe ideea din scripturã cã multmai greu e sã te pãzeºti pe tine, decât sãpãzeºti o cetate, dar poate cã noaptea în-stelatã relevã arhetipul pur al omului: “Sãr-mane Pierre Gringoire – tu eºti / Profetul /Trufii spãrgând ºi cãlãrind pe vise … / Facisemne din vãzduh – cãci eºti Poetul”...

Cu acest Poet se identificã Adrian Botez,într-o beþie a atingerii luminii în noapteaînstelatã.

Conform “Dicþionarului explicativ al limbiiromâne”, sintoniile reprezintã egalizãri alefrecvenþelor diferitelor sisteme fizice oscilante.Potrivit structurãrii cãrþii în capitolele Uverturiºi Simfonii, ne imaginãm cã poetul VictorSterom în acest al 36-lea volum al sãu de ver-suri (Victor Sterom – SINTONIILE, Ed. KartaGraphic, Ploieºti, 2007), încearcã sã descrie înimagini rezonante fonetic, nici mai mult ºi nicimai puþin decît muzica sferelor, liturghiilecosmice.

În aceastã viziune romanticã ºi teatralã,poetul se imagineazã receptacolul muziciistelare, dacã nu cumva chiar dirijorul orchesteiacesteia, de ce nu, întrucât poetul este unDemiurg al ficþiunilor lirice .

Uverturile marcheazã temele Simfoniilor. Elemãrturisesc despre tragismul ºi mãreþia exis-tenþei noastre de fiinþe muritoare pe planetaPãmânt. Avem: dragostea, amurgul, somnulumbrelor ºi urmele paºilor noºtri prin lut. Prinpoezie, poate cã aceste drame existenþiale vorsupravieþui o vreme. Iatã inconsistenþa vieþiiºi peristenþa iubirilor tomnatice care refuzãdestrãmarea, învãluite în rotocoale de fum: “cuinima plinã de teama / singurãtãþii / te aºtept /în juru-mi cîteva rotocoale de fum / lumina-idifuzã / îmi pregãtesc ceaiul / aud cum trec pelângã mine / pãduri de tãceri / îmi dau senzaþia

întoarcerii tale”. Din toatã existenþa rãmâneumbra: “n-am intrat în labirintul acela / am mersînainte / am dat de urma prãpastiei / am strânspumnii / am vãzut cum se rostogoleºte / umbralãsatã de mine”.

Simfoniile, prin tematica lor comunã ºi ali-teraþiile prozodice, constituie de fapt o unicãsimfonie majorã. Textele, cu o respiraþie largã,ce împrãºtie rezonanþele pânã departe, suntscrise în prozã lirico-melodicã. Patru dintre elese intituleazã Umbre, trei Geometrii, douãSomn, iar celelalte sunt dedicate: astrelor,cenuºii, zborului, frigului, muntelui, oglinzii ºiînsingurãrii. Poate cã micile simfonii nu ar fitrebuit sã poarte titluri. Pentru cã e vorba de osimfonie cosmicã, citãm spre exemplificare:“Am vãzut desenul unor raze în stelele pe caren-o sã le pot memora vreodatã”; sau: “Contu-rul firii nepereche se umple cu Luceferii sim-bolurilor din cuvinte.”

Scenografia se vrea una de artã totalã: “Ungreier cât umbra unui nor lumineazã princântec tãcerea în formã de vioarã.” Muzica-litatea tinde spre creºtinismul cosmic semnalatde Mircea Eliade: “Liturghii însângerândlimpezimea cosmicã. Vãzduhul fântânilor cumochiul de vultur. În aerul de cleºtar harfaarborilor – tãcere friguroasã.”; “Muzica frun-zelor se-ncarcã de melancolia cerului înnou-

rat.” “Un fragment de razã”; “În clipe de rãgazcad pe fruntea-mi Luceferii ideii.” UneoriDumnezeu pare îndepãrtat: “Depãrtarea euneori turlã de bisericã.” Apelul la muzicalitatese face simþit pretutindeni: “Rup minutul înºapte camere de muzici ºi-n ºapte muzee deuitare.” Iubirea este leitmotivul simfonieicosmice: “Privesc imaginea rugului ce sedestramã între maluri cum un leagãn sacru. Înfumul clipelor întunericul sparge vitrine.Umbra se luptã cu risipirile…”. “Casa mea eroatã. Timpul meu e talgerul de ospãþ al nunþiiregeºti”; “Ca vocea unui fragment de vislumina se destramã.”. Poetul cautã puterealogosului divin: “De-aº fi eu îsumi verbul.” ªiîn final e copleºit de tragismul existenþei: “Mise face frig în destin.”

Ultima simfonie, Umbra clopotului, pare untestament liric: “Timpul ca un crin face umbrãsoarelui. Dinlãuntrul ochiului orb. Umbra

clopotului e curgere vraiºte. Cerul înroureazãnoaptea cãzutã în fântâni. Ultimul dangãt subumbra clopotului. Se stinge încet dunga astru-lui îndoliat. Nu ºtiu cât mai pot îndura gândulnoduros al vântului. Absurd. Clipa îngheaþãcuvintele pe buza prãpastiei. Liniºtea atingelimita tremolului agonizat. Vocea memorieiciteºte la nesfârºit o fãrâmã de haos. Nu despremine aud povestindu-se. Ci despre nouriisomnului unei pajiºti strãine. Unde secundase trezeºte… Vorbind cu umbrele clopotuluiîn amurg…”

Muzicianul ºi prozatorul ploieºtean, IonMihai Chochinescu, un scriitor concitadin cuVictor Sterom, a scris un roman devenit ce-lebru, AMBASADORUL, dupã regulile li-bretului muzical.

Acum Victor Sterom încearcã sã facã osimfonie liricã. Încercarea este remarcabilã.Este un eveniment editorial.

Cronicã de Constantin Stancu

Sintoniile lui Victor Sterom

Cronicã de Lucian Gruia

Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

De

se

n d

e N

icu

litã

Po

p,

Sterom

1212

Poezia dintre doi tâlhariPoet prolific ºi publicist deja remarcat,

Darie Ducan se individualizeazã în peisajulliterar românesc ca o voce puternicã, reu-ºind de fiecare datã sã ofere cititorilor osimbolisticã nouã, modernã, trecând pesteorice tabu. “Cartea dintre doi tâlhari”, partea unei trilogii plãnuite cu minuþiozitate,impresioneazã prin prospeþime ºi forþã depercuþie. Autorul creeazã imagini puternice,concentrându-se pe sensurile ascunse ºiinvitând cititorii la meditaþie. Descoperi ideedupã idee, acestea îþi apar perfect distinctela început, dar apoi observi cum toate suntintegrate unui curent. Darie Ducan ne pro-pune o nouã cosmogonie, un univers con-struit dupã alte legi.

Autorul dovedeºte curaj, crede în ideilesale, ºi chiar dacã uneori exagereazã, sen-timentul general este de pasiune ºi forþã.Cititorii descoperã volumul unui vizionar, acãrui strãdanie trebuie admiratã chiar dacãnu putem fi de acord cu toate principiilesale. Darie Ducan amestecã figurile de stil,se joacã împletind stilurile ºi reuºeºte sã neofere o poezie ineditã, neafiliatã vreunuicurent, o poezie perfect adaptatã cititoruluimodern, care are nevoie de ºocuri pentru aînþelege. Darie Ducan ne învaþã cã cele maiputernice cuie sunt chiar cele ieºite dinpropria noastrã spermã: “Ploaia, ploaia, nu-i tot un fel de cuie? / Ploaia nu naºte nimic,de ce ocolim atât, / De ce mergem pe ruteocolitoare? / Patrafir peste ovare - / Patrafirpeste sãmânþã. / Cuiele lui Hristos ar fitrebuit / Bãtute în sperma lui Iosif, / Am fiprescurtat drumul, / Dar drumul pânã lanoi / E el însuºi un cui proaspãt scos.”

Poezia schimbã adesea registrul stilistic,trecând de la rima în vers clasic la un versalb scurt, care insistã pe acþiune. Timpurilese întrepãtrund, preponderent fiind însãtrecutul. În trecut se construiesc marileevenimente ºi marile filosofii care vorschimba prezentul. Cele mai multe poeziivorbesc despre acest trecut ideal, despre operioadã în care orice era posibil. Autorulpriveºte atent, analizeazã, construieºtemetafore puternice, totul pentru a justificaprezentul. El valorificã istoria, care devineun pretext însã nu o scuzã.

Limbajul folosit este complex, fiindpresãrat cu neologisme ºi arhaisme. Demulte ori cuvintele îºi pierd sensul propriupentru a fi aruncate într-o simbolisticãspecificã poetului, care la o primã impresiefrapeazã. În spatele cuvintelor puternice seascund însã sentimente autentice, senzaþiiintense ºi o trãire liricã impresionantã. DarieDucan îºi trãieºte poemele, care par sãprovinã din însãºi fiinþa sa agitatã. Parcur-gând volumul, ni se pare cã ne aflãm înfaþa unui poet al timpurilor vechi, un idealistcare încã mai crede cã lumea poate fischimbatã prin câteva versuri... Poate cãeste bine cã încã mai existã cei care nu auajuns sã creadã în puterea realã a fiºicurilorde arginþi...: “S-a învârtit ce s-a învârtit. /S-a învârtit cotorul de mãr / Dupã muºcare/ Pânã când a sãpat / Direct groapa de-ngropare. / S-a învârtit cotorul de mãr / Ces-a învârtit. / De aceea când omul / Ducedegetele sã-ºi facã cruce / Acestea îi devinbrusc / Fiºicuri de arginþi / ªi i se-mprãºtie,/ Ultimul cãzând / Ca un extaz. In nuce.”

Darie Ducan foloseºte cu uºurinþã atâtregistrul liric, cât ºi epicul. Poemelependuleazã între moste rafinate de lirism,în care eul liric se manifestã adesea demi-

urgic, ºi ample poeme în prozã, care con-struiesc lumi ºi le dãrâmã cu nonºalanþaspecificã revoltei adolescentine. Volumuleste evident o carte a cãutãrilor, presãratãadesea cu momente spirituale profunde. Peparcursul cãrþii sunt atacate teme religioasemajore, reinterpretate cãrþile clasice aleumanitãþii. Toate însã sunt transpuse într-un prezent din care nu lipsesc drogurile,sexul, alcoolul ºi toate trãirile care nereamintesc în fiecare clipã cã oricâþi zei amconstrui, noi vom rãmâne oameni.

Numãrul foarte mare de poeme este însãun dezavantaj al volumului. Deºi DarieDucan abordeazã o paletã foarte mare desubiecte, de la un anumit moment el nu maipoate evita repetiþiile, care ajung deranjante.Ideile principale sunt aceleaºi ºi, deºi seschimbã foarte mult personajele, nu putemsã nu avem impresia cã urmãrim aceeaºipiesã de teatru la nesfârºit. Toate sunt însãuitate în momentul în care descoperim unuldintre acele poeme scurte, bine ºlefuite, pecare simþim nevoia sã îl citim dintr-o singurãsuflare. ªi atunci, dintre filele cãrþii curgoameni: “Într-o noapte a bãut, / Într-onoapte a fumat, / ªi-a pus întrebãri / ªi ascrumat drept rãspunsuri. / A tãcut prelung,cu mimica în jos / De parcã saci cu nisip /ªi-ar fi legat de buze. / Într-o noapte a bãut,/ Într-o noapte a fumat, s-a drogat. / A tãcutºi s-a înjurat pe sine în gând, / A plâns ºi abocit în pumn. / A frãmântat perna pânã /Mai avea puþin ºi devenea pâine, / A luatcuþitul ºi s-a înjunghiat. / Atunci, din el, aucurs oameni.”

Un volum puternic, “Cartea dintre doitâlhari” pune bazele unei trilogii cu ambiþiimari, care însã se poate ridica la nivelulsperanþelor. Axându-se în principal pe su-biecte religioase, cãrþile vor sã creeze unsistem imens, un univers din care fiecaresã aibã ceva de învãþat.

Raftul cu cãrtiRecenzii de Petre Fluerasu

Atacând la baionetãScriitor prolific, Nicolae Rotaru reuºeºte

sã suprindã prin multivalenþele stilului sãu,oferind un amestec de prozã ºi eseu, uneditorial asumat ºi personal, care surprindede fiecare datã prin francheþe. Autorul nuse ascunde în spatele generalizãrilor, atacãfiecare subiect din punctul sãu de vedere,decisiv, adesea brutal. Fãrã sã îºi doreascãsã abordeze teme mari, fãrã sã sufere degigantismul atât de specific astãzi, NicolaeRotaru vorbeºte despre problemele de zi cuzi ale fiecãruia dintre noi.

“Cartuºiera SIV” este o carte puternicã,o cuvântare a unui om implicat adânc însocietatea din care face parte. NicolaeRotaru observã, însã refuzã sã se rezumela aceastã stare pasivã ºi încearcã în fiecaremoment sã schimbe ceva, sã transforme,sã tragã un semnal invizibil de alarmã. Carteaalunecã adesea într-un patetism care nupoate fi justificat decât prin intermediulrealitãþii. Autorul nu vrea sã scrie despreaceste subiecte, dar acestea îl macinã înfiecare moment al existenþei sale, sunt clipeîn care el simte cã totul pare fãrã rost. ªiatunci, ca un mijloc de exorcizare a pro-priilor demoni interiori, parcã pentru a de-monstra întregului sistem cã rotiþele nu suntneputincioase, Nicolae Rotaru scrie.

Stilul lui Nicolae Rotaru este incisiv.Autorul foloseºte un limbaj accesibil, con-dimentându-l adesea cu regionalisme. Aerulde realism al poveºtilor este conferit de at-mosfera creatã de autor, care foloseºte lim-

bajul specific diferitelor categorii socialedespre care vorbeºte. Fãrã sã fugã de tabu-uri, fãrã sã încerce sã fie politically corect,scriitorul vorbeºte aºa cum o face fiecaredintre noi când iese din casã.

Elementele definitorii ale stilului lui Ni-colae Rotaru sunt jocurile de cuvinte, careexistã pretutindeni în volum. Autorului îiplace sã se joace cu expresiile, sã obþinãsensuri noi, sã îl afunde pe cititor într-uncomplicat sistem lingvistic din care însã,în urma unei recitiri, sensurile par a se mul-tiplica gradual. Nu ai cum sã te plictiseºti,pentru cã de fiecare datã poþi descopericeva nou. Pe mãsurã ce contextul seschimbã, posibilitãþile devin din ce în ce maineaºteptate. Pânã la urmã, descoperim cãaproape de fiecare datã realitatea ne vaîntrece orice aºteptãri.

Scurtele articole sunt potenþate de nu-meroasele referinþe. Descoperi prin inter-mediul volumului multe alte domenii. Nico-lae Rotaru vorbeºte despre medicinã, desprearmatã, despre literaturã, totul cu aceeaºinaturaleþe folositã pentru a descrie o zi dintr-o piaþã aglomeratã din Bucureºti. Totulnatural, totul aºa cum se întâmplã în jurulnostru în fiecare zi. Nicolae Rotaru reuºeºtesã îi aducã pe marii autori în mijlocul ºatre-lor de þigani, reuºeºte sã vorbeascã despreprincipii ºi concepte filosofice, amintindadesea de marii cronicari din trecut. Regã-sim în “Cartuºiera SIV” puþin din farmecullui Caragiale ºi mai ales, regãsim România,sub toate aspectele ei fascinante.

Articolele se îmbinã foarte bine, oferindo perspectivã generalã asupra unui sistemcare în mod evident nu funcþioneazã aºacum ar trebui sã o facã. Lucrurile nu mergbine, dar Nicolae Rotaru încearcã sã nedemonstreze cã ele mai pot fi încã schim-bate. Pânã la urmã, dorinþa de a face astatrebuie sã vinã din noi înºine. Altfel, toateeforturile vor fi inutile. Pentru cã înainte dea schimba acþiunile, trebuie schimbatãmentalitatea.

“Cartuºiera SIV” este o carte puternicã,o mãrturie autenticã despre o realitate pecare niciun raport sau statisticã nu o potcuprinde. Un strigãt, un pumn în masã, oinvitaþie la meditaþie. Cu toþii avem ceva deînvãþat din realitatea care ne înconjoarã, cutoþii putem sã schimbãm ceva. Lumea poatedeveni mai bunã doar prin intermediul nos-tru. ªi trebuie sã încercãm sã o facem ast-fel, chiar dacã s-ar putea ca la sfârºit sãfim dezamãgiþi, sã realizãm cã am fi rezolvattotul mult mai uºor cu câteva rafale...

Victoria Milescu ne oferã o poezie încãrcatãde simboluri, adesea religioasã. Poeta con-struieºte imagini, fãrã a forþa însã metaforeleºi fãrã a dori sã îl ºocheze pe cititor. Poezia seinsinueazã tãcut, aidoma unei staze, reuºindsã îl acapareze pe cel care încearcã sã îi des-copere sensurile ascunse. Fãrã sã ridice marimize, fãrã sã atace tabuurile actuale, VictoriaMilescu scrie într-o manierã personalã ºiaºterne pe hârtie drumul sãu spre descoperireade sine.

Poeta este pasionatã de metafore luminoase,construindu-ºi un univers celest la care seîntoarce adesea pentru a-ºi explica trãirile.Totul se raporteazã la infinit, la paradigmadivinã spre care poate tinde. Nimic nu estemort, frumuseþea existã pretutindeni în jurul

,,

nostru. ªi chiar dacã nu ºtim exact cum aratãea, de multe ori ne trezim intuind. ªi visând:“Nu ºtiu ce e frumuseþea / dar chipul tãu / îmiaminteºte de ea / sub cerul / suspendat de unfir de pãianjen / apãratã sunt / de fluturii înarmurã / plãtesc pentru norocul cel bun /pentru norocul cel rãu / profesând meseria deom / nu ºtiu ce e adevãrul, dar / reinventezdezastrul / adevãrul se bate pentru noi / noine batem pentru iluzii / ploaia stinge adevãrul/ din întunericul luminos / nimic nu e mort /din frumuseþea celor ce ne iau viaþa / apropiindinfinitul de chipul tãu.”

Stilul este combinat, rima se împleteºte cuversul alb pentru a conferi o stare generalã derelaxare. Nu eºti obligat sã analizezi ideile înprofunzime, Victoria Milescu nu insistã pefilosofie. Întregul volum este un dialog cu uneu absent, care însã transcende din toategesturile ºi toate cuvintele poetei. Carteaapare ca o mãrturisire, o suferinþã tãcutã careizbucneºte ºi iradiazã, nivelând totul, trans-formând lumea ºi lãsând în urma sa doar sen-sibilitate...

Victoria Milescu îºi construieºte universulplecând simultan din mai multe puncte. Totulse împlineºte circular, aidoma unui vârtej plinde spumã. Noi nu avem nimic, însã putemdescoperi totul prin ceilalþi. Vom învãþa sãvedem doar atunci când vom reuºi sã îi privimpe cei care ne privesc la rândul lor. Aºa, emoþiilecelor din jurul nostru vor deveni ºi emoþiilenoastre. ªi chiar dacã la un moment dat fraþiinoºtri se vor întoarce împotriva noastrã, nune vom mai teme. În “Conspiraþii celeste”ajungem sã înþelegem cã pânã la urmã, toþipomii înfloresc din nou: “Nimic nu este al meu/ vãzându-vã, vãzul / este al vostru / poemuldespre lãcuste / devine lãcustã / mâna meamângâindu-te / devine mâna poemului / sfâr-tecat de fraþii mei, lupii / din pãdurile albe /spaima lor e a mea / ºi iarãºi a lor / în cãdere,îngerul aerului / scuturã sângele / dintr-un pomînflorit...”

Stilistic, poeziile oferã o bogãþie a figurilorde stil. Descoperim metafore inedite, epiteteînlãnþuite sau comparaþii surprinzãtoare. ªichiar dacã de multe ori abudenþa figurilor destil oboseºte, aceasta rãmâne o marcã a poetei,un mod prin care poezia ei se individualizeazãca fiind eminamente descriptivã. Cititorul estetranspus în rolul observatorului, iar tot univer-sul i se deschide în faþã ca o floare, îmboldindu-l cu aromele sale. Culorile, sunetele, toate seînvârtesc ºi reuºesc sã captiveze. Rãmâi plãcutimpresionat de bogãþiile care te înconjoarã ºiparcã nu mai vrei ca aceastã cãlãtorie sã setermine.

O mare problemã a poeziei Victoriei Milescueste însã tocmai aceastã lipsã de mizã. Sevorbeºte despre Dumnezeu, despre îngeri,despre stãri, despre sentimente. Nimic nu esteînsã concret, nimic nu pare sã îl afecteze cuadevãrat pe cititor. Terminând de citit, avemimpresia cã volumul mai putea continua la felde bine încã 80 de pagini, fãrã ca ceva sã seschimbe. Imaginile frumoase ºi toate ºoaptelepresãrate de poetã în carte nu fac din pãcatedecât sã macine în gol. ªi atunci avem în faþã ostradã frumoasã, dar goalã. Iar ideea cã odatãpe acolo poate a mers Dumnezeu nu mai poatesalva nimic: “Voiam sã merg pe strada / ce ducela iubitul meu / voiam sã merg desculþã / prinflorile de tei / nimic nu se clintea / în steauaneagrã / rãmasã pe cerul de ieri / voiam sãmerg pe strada / pe care odatã / a mersDumnezeu…”

Poetã maturã, Victoria Milescu reuºeºte sãne ofere un volum complex, presãrat cu imaginiprofunde. Descoperim cum se construieºte ununivers ºi înþelegem cã cea mai importantã cali-tate a oamenilor este sensibilitatea. Pentru cã,aºa cum ne lasã sã vedem poeta, orice am faceºi oricum am trãi, undeva, poate foarte departe,cineva conspirã pentru noi… Iar asta ar trebuisã ne convingã cã meritãm sã fim fericiþi. Purºi simplu, fericiþi!

O conspiratie artisticã,

Darie Ducan: Cartea dintre doi tâlhari, Nico, 2008Nicolae Rotaru: Cartuºiera SIV, Detectiv, 2008Victoria Milescu: Conspiraþii celeste, Domino, 2008

Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

1313

TranziþieÎnghit cadru dupã cadru la TVÎn oraºul cu omiziUnde se stropesc chimicaleÎn anotimpul uscatMlaºtini se aflã secateCu hîrtii aruncateªi cartoane zglobiiCu fiecare mîingîiere de aerDoage ruginite pentru butoaieDeºeuri menajere cãzute din blocSe hîrjonesc mototol ºi s-adunãAruncate orfane de la ferestreTriste lîngã borduri se grãmadãCa solzii de peºte în post;La tribune, învaþaþii politiciSe mîndresc în vorbe care plutescPeste muritori fãrã scaune fixeMartori la mãririle celor aleºiCare bãsmuiesc planeta în sfaturiÎnghit cadru dupã cadru la TV

O zi incompletãJulia May sãreaDin Gaurã Neagrã în Gaurã NeagrãDegete de ºarpe pe consolãMuzicã lunarã deformatã-n cîrligeAlgebraice umbre legate-n funii

Strâns înfãºatãÎn olandã-apretatãPe munte din sticlã

Julia May simþeaClãdiri din fierªi clãdiri din cãrãmidãPeste parcul presãratCu lãmpi electrice ºi excrement aviar

Strâns înfãºatãLãsatã sã se-nmoaieÎn suflarea albastrã

Strâns înfãºatãNea în mâini diafaneMiros de alice

Julia May vedeaGãlbenuº sub un castron de sinealãUmbre de fiinþe treziteÎn oraºul ei de himerã cu uºi din stejarO casã fãrã adresãPe insula ei de acum

Strâns înfãºatãO gurã gâfâindãSã soarbã din pãmânt

Strâns înfãºatãÎn somn fluidUn hohot prefãcut în piatrã

Strâns înfãºatãO jucãrie din argint alungatã din locDe boarea de amiazã

Vise la minutDe departe, oglida cu visechema pe Julia Mayrugineau râuri în rãsfãþDe-a lung de nisipuri albastreo preumblare lunarãÎnþepenite grãmezidin lemn împletit

înserate în ºorþuri de frunzePe plajã-n arcuridune mãrunte, dune uriaºeînfricoºate la Nordde-o Cetatea-n ruinãO altã zi, o altã noapte

În maquis arþarise petreceau la mal tulburatAbalone absconseîn nisipuri albastreDreptunghiuri din lemn chinuiterau reazem ºi þintãibisului conturat careciugulea prin ºorþul din frunzeBolþi sprijineau dune mãrunte pe plajãNapes nod nagana la porþi de CetateO altã zi dinaintea turnurilor,o altã noapte

CotidianDe departe, oglida cu viseo chema pe Julia MayBancuri de umbreÎngrãmãdealã de oamenisporovãialãIarba era un strat subþiredin argint înnegritPaºii ei deveniþi petec luciospe-un covor cafeniuStãpânul cel tânãrparcã mestecase-o lãmâieNereuºit la sufletîn trup buhãitAl ei pãr era o cãpiþãcocoþatã-n boltãFlãmând oceanul rodea stânciGrãdina era terminatãla sfârºit de furtunãPutredã infiltraþie acvaticãCorul înfuriatal nãvalei de dimineaþãFunii-ncurcate în oreMiºcatoare nisipurinespus chinuite de gânduri

Zâmbet de himere necoaptePrin conversaþii ºoptite,vãtãmate cãtre zoriUsturãtoare buze rãnitetulburau unghere de somnÎn atacuri, oceanul aspruPrivea suspendat în oglindã

Muntele cu muzicãPaianjeni vãrateci urzeauCuibãriþi în alcovuri din stînciEram sub un castron de sinealãªi gãlbenuº, pãmîntul pluteaPlesnindu-ne-n lumina acutãUmbre de aur prin bolovaniªopîrle care înnoatau la soarePrintre cactuºi care trosneau spaþiiO libelulã se pierdeaLa Palatul din StîncãArgint scrijelit pe-o tãbliþã de cerGreierii se scãldau pe boabe de ienupãrÎngînînd melodii de demultCrengi rupte, mãrgele din turcuoazeFrunze ºopteau despre legendePrezente-n imagini pe nisip invizibilÞipete de pãsãri în tocana de sufleteFierbeau suspendate în ocrul torid.

VioristulExersa mereu la vioarãPrin iatacul de la blocIscodea de dupã perdeleJocuri cu câini maidaneziCu mâna beteagã aranjaCîte un ornament prãfuitAflat pe bufet de cînd era micªi mãicuþa-l dezmierdaÎi punea notele pe portativO partiturã zdrenþuitãDe mîini vineþite din jocul pe clapeCînd reumatismul înºealãDincolo de draperii stînjeniteExersa cîntecele de leagãnPe cum îl învãþase mãicuþa

Vedea copiii de la colþul de stradãCasa de dincolo, cea cu cerdacUrmînd dricul fãrã podoabe cu caiSe trecuse mãicuþa; o petreceauUn copilaº mititel ºi o copiliþã mai mareCireºul bunicii ploua cu petaleÎn gradina cu pomi roditoriBunica încãrcatã cu daruriUrcase spre nouri înainte de hramDupa o demolare pripitã, negînditãDe nãluci ca mirese pe mozaicul lucratÎn oraºul cu plopi ºi cale feratã

PoliticãViitor din ce estePrezent din ce-a fostArmãsari nemiºcaþiPe arãturile artei ecvestreUrme de file-osteniteNoi cataloage ºi mãrciAdrese gratis de braºoave umflateNegustori de himereCostume de carnaval ºi vorbe mobileGondole pe canale-mpuþiteGesturi ºi þipete muteDin mers echipajeDin carete-n drumArmãsarii din cursele verii trecuteSãrind dintre fileleCataloagelor nou apãruteLa vreme de carnavalFermecaþi clopoþei cu surprizePe arãturile artei ecvestreArmãsari nemiºcaþiPrezent din ce-a fostViitor din ce este

La galeria de artãOchii plecaþi -Un ºarpe dulce-amar,Gura de femeie -Bãrbaþii goi ademeniþiFermecaþi de copaciCând plouã cu fructe -Nimfe cu copite se scaldãÎn izvoare halucinanteªi femei învelite în criniªerpi întârziaþi la mijloc de drumAproape zâmbind printre cuteLemne cioplite plutescPe râuri namol ºi palavreÞeasãtori dirijândªoapte de iubireLa rãzboiul de tesutChinul suprafeþiiªi plângerea firuluiOchi larg deschiºi,Sprîncene aplecateDinþi încleºtatiSe face de noapte.

Route US66Înveliºuri de iuþeala topitãÎn iureº continuu balsamicArºiþa tentacularã îngheþatã în filmMotocicliºti copleºiþi de capcaneTalmeº - balmeº în grãmeziBondari gonind în ºir indianDiferite direcþii, mînioase albineMaºini clasiceDupã camioane fantomãViespi hãrþuite printre motocicleteDin timpuri apuse în salturiSe înneacã în praful turbat

Versuri de Mariana Zavati Gardner

De

se

n d

e N

icu

litã

Po

p,

Visele la minut ale Juliei MayVisele la minut ale Juliei May

13Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

14Zodii în cumpãnã, primãvara 200914

Recenzie la o povestire,caut dulgheriAzi la prânz, Seymour s-a împuºcat în tâmpla dreaptãm-am speriatam vrut sã deschid repede o anchetãpãi cum? femeia aceea din lift de ce a trebuit sã se uite

la picioarele lui?Acum Seymour e pe plajã cu Robinson,poate se scaldã în maresau cautã peºtele bananã.Eu a trebuit sã ºterg urmele de sânge,jur ruj, cum spune Frãguþa, cã n-o sã mai deschid cartea asta niciodatã la pagina cu sinuciderea lui Seymour.Oare tanti Anuþa ce pãrere are despre toatã

povestea asta?În rest, mi-e fricã sã mã bucur,întotdeauna, dar întotdeauna,urmeazã tristeþi.

Fularul de cald, soarele de frigSpre searã am ajuns la restaurantul de la garã,unde ne-am întâlnit odatã,am intrat, era fum ºi multã gãlãgiemasa noastrã era liberã.Noi bãusem cafea,mi-ai dat o merdenea cu brânzã, pe cea cu carne

ai mâncat-o tu în tren.Vorbisem despre Brumaru parcã... ºi despre Titel,mi-ai dat pixuri verzi ºi douã cãrþi de la bibliotecã.Þin minte cã ne-a fost frig,ne-am simþit stânjeniþi de ceva, nu mai ºtiu.La telefon mi-ai spus “Of, mã...”-exact ce trebuia sã-mi spui,aºa am înþeles cã existã cuvinte nerostite ce ne aºteaptã.Sã nu uit, doamna din parc, cea cu dalmaþianul,mi-a povestit despre Maria Treben, leacuri naturiste...oþetul de mere face minuni,la fel ºi uleiul din seminþe de dovleac,ãla verde verde (are tanti Anuþa).Am întrebat-o dacã existã un anestezic

pentru îndrãgostiþi când suferã.“Ah, asta e altã problemã. Existã un medic

francez care...”Nu ºtiu ce a mai spus,m-am aplecat sã culeg niºte frunze,muriserã, iar eu nu am fost lângã ele,atunci, în clipa aceea, of, mã, ºtii tu.Sã nu uiþi sã asculþi Coldplay, Lost se numeºte melodia.Sã nu ratezi versurile.Mã bucuri.

Scriu jazzM-am tot gândit de ce aº vrea sã dispar,e din cauza lipsei mele de experienþã,nu am limbaj,mi-am deteriorat scrisul ºi vãzul (port ochelaripentru citit, dar îi uit pe nas când cobor sã-mi iau þigãri)cel mai bun ascunziº al meu e acela când mã uit

la faþa de masã,Mã privesc niºte oameni ce-ºi doresc peºte

în restaurant, ce sã le spun? se uitã la mine.

Mã voi trezi dimineaþã la cincisã-þi spun noapte bunã,Frãguþã, îþi voi spune ti* în limbajul nostru,(o limbã strãinã, foarte complicatã, seamãnã

cu gheaþa îngerilor).Acum voi scrie fãrã ochelari, sunt curios ce va ieºi...Scriu jazz.Aiurea, ascult Jimi Hendrix, mã terminã omul ãsta.Sunt în trafic, îl rog pe ºofer sã opreascã, sã te sun

la telefon, sã-þi spun, ºtii tu ce.

O sã mor într-o zi, înaintea ta, zi-mi ceva.Aº vrea sã-þi dau un cadou: douã kilograme de struguri,

o cãpºunã, oglinzi paralele ºi un umbrar pe insulã.Acum, nu mâine, Frãguþã. În Acum-ul de acum.

Notã: ti înseamnã cã te voi iubi joi searã,într-o cafenea maghiarã.

Fregata cu fructeÎntâmplarea ai fost tu,într-o joi,au trecut vreo trei-patru luni de-atunci,ne-am întâlnit la Caprice virtual(oare de ce nu i-or fi spus Capriciu sau Capriciul -

noi puteam jongla uºor cuvintele simple).

Am vrut sã-þi cumpãr o carte, însã miroseau toatea dezinfectant ºi m-am cam speriat.

Am gãsit câteva fructe proaspete în piaþã, la tanti Anuþa,mi-a spus cã e prima datã când vinde kiwi,

nu conteazã...

Am cumpãrat douã gutui ºi un mãr mare, mã gândeam cã-l vom împãrþi,

dar tu le-ai mângâiat pe toate ºi le-ai lipit de obraz,ai vrut sã le simþi aproape.

Mi-a plãcut când mi-ai spus cã eºti îndrãgostitãde un tip cu suflet bun,

dar extrem de calculat.

Cã e genul open office ºi-þi trimite bancuri, pildeºi pps-uri pe email, iar pe tine te amuzã.

Îþi oferã libertatea de a rãmâne tu însãþi ºinu-l intereseazã prea tare afinitãþile tale

literare sau universul tãu secret în care trãieºti(îþi spun eu, tipul e perfect, rar mai gãseºti unul ca el).

Mie mi s-a pãrut cã ceaiul miroase a detergent, oricum, pãrea industrial.

Am vrut sã urlu în mine, dar am amânat, am preferat sã privesc puful gutuilor,

nu ºtiu ce banalitate þi-am spus,afarã începuse sã plouã- oare de unde pot cumpãra un capsator ºi becuri?,

la asta mã gândeam, doar ca sã pot uita.

Când vei citi lucrurile de pe-aici, sã ºtii cã nu-i poezie, iar eu nu-s poet. Iar personajele sunt imaginare.

Pe insula mea sunt gazdã pentru naufragiaþi,le dau fructe, atât.

Am o fregatã cu fructe.

Debut: Versuri de Mircea Pascariu

De

se

n d

e N

icu

litã

Po

p,

Scriu jazz în fregata cu fructeScriu jazz în fregata cu fructeClipaam o clipã ce stã încãpiþe de fulgi aburinzikelvin va fi cãlãuzãvom trece prin ape sticloase

în spatele clipei ce stãun suneterich, nesãrutat va cântala acordeondespre peºtele chel cu tâmple albastre

vai ce iarnã e singurãtatea asta de clipenici strigãt nu am

1515Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

Toader se duse þintã la sticla de pãlincã,de cum se trezi. Era primul lucru pe care îlfãcea de ani de zile, dimineaþã de dimineaþã.Trase douã gâturi mari, unul dupã altul, cuo pauzã scurtã. În sticlã mai rãmase de undeget. Privi lung sticla, depãrtând-o de ochiprintr-o întindere bruscã a braþului.Cântãrea: sã goleascã sticla sau sã îºi mailase ºi pe mâine? Proviziile de pãlincã eraugata. Atâta mai avea, un deget pe fundulunei sticle murdare de sfert de litru, în careîºi turna din butoi de fiecare datã când segolea. Butoiul se golise, sticla se golea ºiea. Nu mai strânsese poamele anul ãsta, sãle ducã la cazan. Le lãsase în plataDomnului, în pomi, sã le mãnânce pãsãrilede or vrea. Se hotãrîse sã plece din Tarceaºi sã nu se mai întoarcã nici el, ca toþi ceicare îi fuseserã consãteni ºi dispãrurã dinsat, unul câte unul, cum dispar stelele înzori. Ba nu cum dispar stelele în zori, îºispuse Toader cu voce tare. Cã alea iar aparnoaptea; dar tãrcãienii n-au mai venit decâtsã punã lacãte la porþi. Era singurul bãrbatrãmas în sat. Amintindu-ºi asta, puse dinnou, foarte hotãrît, ca pentru o ispravãnemaipomenitã, sticla la gurã ºi goli tot, caºi cum ar fi golit o canã de apã. Ieºi înogradã, cu sticla goalã în mânã. Dãdudrumul la gãini, deschise ºi coteþul porcului,sã iasã orãtãniile afarã. Nu mai avea nici peele cu ce sã le hrãneascã, iar ele, parcãînciudate, nu îl mai hrãneau pe el. Nu maivãzuse un ou de sãptãmâni bune, iarnenorocitul ãla de porc numai nu ajungeala o majã, sã îi poatã face felul. κi urcãochii spre cer, cãutând semne. Nu zãrinimic, niºte nori acolo, ca în fiecare dimi-neaþã. Ridicã sticla deasupra capului ºi otrânti cu putere de pãmânt. Sticla se opricu un sunet sec la câþiva metri de Toader.Mânios, ca ºi cum ar fi avut o rãfuialã vechecu sticla aia murdarã, o rãfuialã pe carevroia sã o termine chiar atunci, Toader oluã de jos, cãutã cu privirea o þintã ºi oazvârli spre fundaþia casei. Nu era un bunaruncãtor sau poate cã þinta, speriatã, semutase. În schimb, sticla nimeri cocoºul.Singurul lui cocoº. Singurul cocoº din sat.De rãnit, nu-l rãni, decât în amorul propriu,cã biata pasãre o rupse la fugã spre fundulogrãzii, în grãdinã, iar de acolo, în grãdinavecinã, care era numai buruieni, unde Toa-der îl pierdu cu privirea. Oricum îl cãsãpesceu azi ºi pe ãsta, îºi spuse Toader. Gata, azi

era ziua. Avea în gând sã lichideze tot ºi sãpunã lacãt. Mâine, pleca microbuzul spreSpania, unde plecaserã toþi din Tarcea.Spania mamii ei de viaþã, scãpã Toaderprintre dinþi niºte cuvinte ºi un scuipat,zãrind sticla întreagã, dar tot goalã. Se repezila ea, o luã de gâtlej ºi o bãtu de fundaþia depiatrã. Sticla se sparse în mâinile sale,tãindu-l în palmã. Toader deschise palmaºi privi cum sângele îi colora degetele plinede bãtãturi. Era, totuºi, mulþumit. Cu sticlaterminase. Îi mai rãmâneau gãinile ºi porcul.ªi nenorocitul ãla de cocoº.

Stãtu puþin pe un boc ce-l folosea drepttãietor de lemne. Securea dormea alãturi.Tot ce era împrejur fãcuse cu mâna lui.Casa, grajdul, coteþele. Încolo, niºte prunipuºi de el. ªi niºte iasomie, la colþulgrajdului. Aia o plantase acolo muierea lui,Anuþa. O viaþã de om, acolo. Dar nu maiputea. Îl omorea singurãtatea. Nevasta îimurise de mai bine de zece ani, o gãsisechiar el când îºi dãdea duhul, pe malulcriºului, unde se dusese sã limpezeascãniºte rufe ºi numai nu mai venea acasã sã îipunã în blid niºte zamã bãrbatului ei, fatase încurcase cu un nenorocit care o pros-tise sã meargã cu el în Italia ºi, din câteauzise Toader, îºi vindea frumuseþea pe bani,cã de frumoasã, era tare frumoasã, semãnacu biata mã-sa, bãiatul ãl mare se prãpãdiseîntr-un accident la Stâna de Vale, de undeaducea niºte lemne de furat cu un tractorcare, rãmas fãrã frâne, s-a scãpat la valeca o minge, iar Dinu, speranþa lui, mâna luidreapta, sufletul lui... Îi dãdurã lacrimilegândindu-se la bãiatul lui. Atâta mai avea,oarecum. Cã Dinu era, desigur, în Spania.De aia trebuia sã meargã ºi el, nu mai puteade dorul lui, iar tot ce ar mai fi fãcut acolo,în blestematul ãla de sat de la capãtulpãmântului, era în zadar. ªtia cã Dinu n-are sã se mai întoarcã niciodatã acasã. ªinu-l putea condamna pe bãiat, cum nu-iputea condamna nici pe ceilalþi consãteni.Pe cât îi urâse pe comuniºti, pentru cã îltârâserã pe tatã-sãu prin închisori fiindcãfusese de-al lui Zelea Codreanu, pentru cãîl mutilaserã ºi pentru cã, dupã ce l-aueliberat, îºi cam pierduse minþile, pe atâtducea dorul lui Ceauºescu. Ce vremuribune, surâse amar. Ãla þi-a dat o pâine. Uitela ãºtia de acuma, au alungat tot tineretuldin þarã. Tot ce avea, fãcuse pe vremeaaialaltã, a comuniºtilor. Pentru el, era destul.

Dar pe el îl cãuta moartea pe acasã, aºa cãtrebuia sã plece, sã nu-l gãseascã. Iar Dinun-o sã mai vinã, nici mãcar sã îl îngroape.Iar dacã avea sã moarã, cine sã-l îngroape?Nanã Floare, nanã Savetã, Tiþa Bumbului,Saveta cealaltã, Leana Moiului, Flãncãtiþa...Cam asta era toatã populaþia satului. ªasebabe. Adicã trei babe ºi trei mai tinerele,aºa, pe la ºaizeci de ani, de-o seamã cuToader. ªi dacã avea sã moarã într-o luni?Aºa, ca nanã Mãrie? Pãi n-au stat cu mortulpânã sâmbãtã, când a catadicsit popa Negrusã vinã de la Binº? ªi popii ãºtia... Te lasãsã ajungi strigoi, nu alta. Bine cã i-au fãcutsãtenii casã în Tarcea, bine cã îl þinurã cuouã, cu carne, cu pãlincã, atâþia ani, ca elacum sã nu se îndure sã mai calce prin paro-hie decât duminica sau în câte o sâmbãtã,dacã avea ceva de înmormântat. útia dapopi, ãºtia de astãzi, spuse Toader cu vocetare, scuipând alãturi. Flegma se opri tocmaipe coada securii. Toader sãri ca ars de peboc, parcã uitase ceva atât de important,cã ar fi depins rãsãritul soarelui de asta.Luã securea ºi se porni sã crape bocul pecare ºezuse cu câteva secunde înainte. Cândfu gata ºi cu bocul, vãzând coada securiimânjitã cu sânge, îºi aminti cã se tãiase însticlã ºi se porni agale spre fântânã.

Îl aºtepta o zi lungã, în care avea demântuit multe treburi, iar apoi alte douã zilelungi, cu microbuzul, pânã sã ajungã laDinu. Îi trimisese vorbã sãptãmâna trecutãbãiatului, prin ºoferul microbuzului, cã vinela Spania ºi sã þinã niºte bani sã plãteascãºoferului, cã el n-avea de unde sã aduneatâta, orice ar fi vrut sã vândã, cã nimãnuinu-i trebuia nici casã în Tãrcãiþa, nici poa-me, nici gãini. Doar dupã porc trebuiau sãvinã, pe la amiazã, sã-l înjunghie ºi sã-lducã. Se spãlã îndelung ºi se uitã nemulþumitla gãini. Ce-o fi fost în capul lui de le-alãsat afarã din coteþ? Acum o sã trebuiascãsã alerge prin curte dupã ele, sã le prindã,în loc sã le fi scos, câte una, din coteþ ºiþac!, sã le ia capul. Ascuþi securea pe tocilãºi se mai enervã o datã când se dumiri cãnici tãietor nu mai avea, cã îl crepase maiînainte bucãþi. Cu prima gãinã fu uºor. Oalesese pe cea blândã, care stãtea sã puimâna pe ea, nu se temea de om, ba intracâteodatã fãrã ruºine în casã, cotcodãcindca ºi cum ar fi vrut sã îi spunã ceva luiToader. O privi în ochi, ca ºi cum s-ar figândit sã îºi ia adio de la ea, gãina dãdu sã

cotcodãceascã, dar nu îºi terminã cuvântul,cã Toader îi rãsuci gâtul. Dupã neagraalergã puþin, dar o înghesui la gard ºi o bãtucu capul de un stâlp de fier, pânã îi zbughisângele pe ochi. Aduse un lighian mare,albastru, cu smalþul ciobit. Le zvîrli peamândouã în lighian. Mai rãmase gãinabãtrânã, mama celor douã pe care le aran-jase deja, care, înþelegând ce o aºtepta,cãuta scãpare. ªtia ºi Toader cã avea sãaibã de furcã cu ea. O momi cu niºte grã-unþe de porumb, pe care le gãsi în ºurã într-un fund de sac. Îi vorbi cu glas mieros.Gãina se apropie de grãunþe, precautã.

O lãsã sã înghitã primul grãunte ºi serepezi la ea. O prinse de o aripã, dar gãinareuºi sã scape din strânsoare. Toader oconduse spre un colþ, acolo unde coteþulse împreuna cu ºura, tot vorbindu-i, cumâinile desfãcute ca pregãtite de o îmbrã-þiºare. A mea eºti, rosti cu voce tare, ume-zindu-ºi gura cu un scuipat. Gata, întinsemâinile sã o înhaþe, dar gãina fãcu undribling ºi scãpã iar. Toader se mânie de-abinelea. O zãri pe Leana Moiului, care stãteala trei case, ºi o strigã: Leanã, hãi! Mãimuiere!

Leana era prin grãdinã, cãpãta niºte meretârzii, dar, auzind scandalul din curteavecinului, trãsese cu ochiul ºi pricepu cese întâmplã. Toader se lãudase de câtevazile cã are sã plece ºi cã, înainte de plecare,are sã taie toate gãinile ºi are sã le chemepe toate muierile din sat sã petreacã o searãîmpreunã, ultima searã, cã nu mai avea sãpunã mai mult piciorul în Tãrcãiþã. Vã chemla mine la comândare, mãi muierilor, le-aspus Toader la toate. Toader se þine decuvânt, judecã Leana în dimineaþa aceea încare îl vãzuse pãfugând gãinile. Rãmânemfãrã bãrbat în sat, se întristã Leana, cu toatecã nu mai avusese parte de Toader decâtarar de când Dinu îºi luase ºi el tãlpãºiþadin sat. Mãcar cocoºul de l-ar ierta, serugarã femeile de Toader.

Ajutat de Leana, Toader puse mâna pegãina pestriþã.

- Mãi Dere, ºtii tu cã asta îi cea maibãtrânã ghinã din sat?

- O fi, rãspunse Derea apatic. I-o vinitvreme amu.

ªi, þinând-o de o aripã, o culcã direct pepãmânt, puse genunchiul drept pe pieptulei, iar cu mâna stângã o apucã de picioare.

Cocosul cu pene albastreCocosul cu pene albastre,,

Povestire de Augustin MarinaPovestire de Augustin Marina

Continuare în pagina 16

Pic

tur

ã

de

N

icu

litã

P

op

,

16

Gãina tãcea, ºtia cã n-are cui sã cearãmilã. ªi-apoi, singurã, cum se vãzuserãmasã prin curte, fãrã surate ºi cu bles-tematul ãla de cocoº ce dãduse bir cu fugiþii,avea sã crape de singurãtate. Primi tãiºulsecurii ca pe o uºurare. Sângele sãri pânãpe faþa lui Toader, care ridicã piciorul de pegãinã, aruncã securea cât colo ºi, întor-cându-se spre Leana, o rugã:

- Hai amu ºi-mi toarnã oleac d-apã ºi mãspãl.

Se îndreptarã spre fântânã, când gãina,trezitã din moarte de cine ºtie ce gând,începu sã alerge prin curte, fãrã cap. Leanazâmbi, ca la o scenã de umor macabru.Când vãzu faþa neagrã ºi roºie a lui Toader,îºi închise gura. Gãina se izbi de uºa cote-þului ºi se întinse latã pe pãmânt. Leana turnãpuþinã apã în palmele lui Toader.

- Da toarnã-mi, muiere, nu-mi da cuþârâita, se rãsti Toader.

Gãina se ridicã iar ºi se întoarse de undeplecase, de la locul unde o þintuise Toaderde pãmânt, acolo unde îi rãmãsese capul.

- Ni, zise Leana, cã zâci cã-ºi coatãcapu...

- Taci tu, proastã, i-o întoarse Toader,cã îi ghinã, mã. Astea îs ca voi, muierile,aºe dã proastã cã nici nu ºti cã o murit.

Leana înghiþi în sec ºi se rãzbunã peToader turnându-i apã multã dintr-odatã,udându-l pe nãdragi. Toader ridicã ochii amustrare spre Leana, dar privirea mâniatãse transformã într-una blândã. O privi aºapreþ de câteva secunde. Mai avea cevafrumuseþe sub cearcãnele mari, sub zbâr-cituri. Mâinile parcã nu mai îi erau nodu-roase, când o prinse de mânã, sã nu îi maitoarne apã. Leana se fãcu toatã roºie ºi nuaºteptã ca Toader sã se dezmeticeascã. Nuîi pãsã nici de sângele pe care nu-l spãlasebine, nici cã poate sã aparã ãia dupã porc,cum îi zise Toader, ori vreo babã. Acolo,pe pãmântul gol, îl trase pe Toader pesteea. Toader împinse genunchiul drept întrepicioarele ei ºi dãdu sã se dezbrãcineze.Gãina se mai ridicã o datã ºi se împiedicãde picioarele Leanei. Abia atunci sãri ca arsã.Se dete ºi Toader într-o parte, scârbit. Mo-mentul trecuse. Apucã gãina fãrã cap depicioare ºi o zvârli în lighianul albastru, lângãcelelalte. Leana îºi scuturã poalele ºi întrebã:

- Da amu ce faci? Vrei ºi ti-ajut ºi leciupeleºti? Pus-ai apã la opãrit?

- Ba numa du-ti, zise Toader. ªi vii cãtãsarã, cu tãti muierili.

Leana mai zãbovi o clipã, gândind cã poateToader se rãzgândeºte ºi s-or duce în casã,ca oamenii.

- Mãi tu ti-ai tiet la brâncã, hai ºi ti tã-mãdesc.

Toader se încruntã ºi Leana pricepu. Ieºipe cãput. Acolo erau ºi nanã Floare, ºi nanãSavetã, ºi Flãncãtiþa, care, vãzând-o ieºitã,se fãcurã cã aveau drum tocmai pe-acolo.

- Iaca pã Leana noastã, zise totuºi Flãn-cãtiþa.

Leana doar pufni, nu le zise nici un cuvântºi, îndrugând din fund, se îndreptã, ca ogãinã mulþumitã, spre casã. De mulþumitã,nu era mulþumitã. Se gândise la Toader, decând ameninþase cã pleacã în Spania, bachiar vroia sã îi propunã sã facã gospodãrieîmpreunã. Cã pe ea pruncii nu o luaserã înSpania ºi nici nu dãdeau semne cã aveaude gând. Ar fi vrut sã meargã, totuºi, ar fivrut sã punã ºi ea lacãt pe poartã ºi sã lasesupãrãrilor atâta avere pe care o pãzea pedegeaba, fãrã folos.

Nu trecu mult, cã un ARO ridicã prafulºi frunzele de pe drum. Doi bãrbaþi oprirãla poarta lui Toader, scoaserã un cântar,cântãrirã porcul, se târguirã ºi plecarã.

Toader numãrã banii, îºi fãcu socotelile

ºi se sui pe bicicletã. Avea de mers la Binº,sã se asigure cã totul e în regulã cu plecareade mâine ºi sã facã niºte cumpãrãturi. Ce-ºi dorea cel mai mult sã cumpere era bãu-turã, niºte flacoane de bere ºi niºte rachiu.Aproape de ieºirea din sat, zãri cocoºul lui,þanþoº, în mijlocul drumului. Se dete jos depe bicicletã, cu gândul sã îl prindã ºi sã îifacã felul chiar acolo, la capãtul satului. Sedãdu bãtut dupã un sfert de orã, lãmurit cãn-are sã punã mâna pe el în câmp deschis.Amânã treaba asta pentru când s-a întoarcede la oraº. Cocoºul cântã un cucurigu lungîn urma lui, ca fãcându-i în ciudã. Cântatulcocoºului îi trezi un gând de care se mirãfoarte cã nu-i venise mai devreme: în Tarceanu mai era nici un câine, mãcar un ºoricar,sã sarã la spiþe. Niºte putori de mâþe seaciuaserã pe la babe, dar câini nu erau niciunul. Hotãrît lucru, satul ãsta avea sã moarãfoarte curând.

Nu ºezu mult la oraº. Se înþelese cu ºofe-rul microbuzului sã se întâlneascã la patrudimineaþa, ºoferul îl asigurã cã vorbise cuDinu ºi cã Dinu îl aºtepta, ºi cã îi va plãtidrumul. Pe Toader nu-l mai putea opri ni-mic: Spania mamii ei de viaþã, scuipã printredinþi când ajunse iar pe drumul colbuit alTarcei.

Ziua trecu repede. Se însera când Toaderpregãtea lemnele pentru focul ce avea sã îlporneascã într-o clipã în curte, lângã ºurã,poate prea aproape de ºurã. Adusese afarãdouã laviþe, sã aibã babele pe ce sã ºadã,trãsese carnea gãinilor de pe oase, sã nu seînece babele, meºteºugise ºi niºte frigãripentru cele douã bucãþi de clisã pe care lemai aflã în afumãtoare. O treabã tot nu erafãcutã, dar nu-l mai supãra pe Toader.Cocoºul. Nu-l prinse nici la întoarcere ºise aflã cu acelaºi cucurigu când renunþasea-l mai alerga prin grãdinile în paraginã dela marginea satului. ªi aºa îl rugaserã babelesã li-l lase lor. A naibii, babele, un cocoº nufuseserã în stare sã-ºi aducã de pe undeva,le trebuia numai cocoºul ãla blestemat, careîl scotea din fire pe Toader cu obiceiul luitâmpit de a cânta toatã noaptea. Ziua dor-mea, noaptea cânta. De aia, cã nu erau câini,stãtea de pazã, îºi lãudã în sinea lui Toadercocoºul.

- Toadere!, se auzi strigat.Recunoscu vocea Leanei, fãrã sã o vadã.

Leana se apropie, fãrã sã mai aºtepte rãs-puns. Se gãtise frumos, îºi dãduse ºi cuniºte rumeneli pe faþã. Toader aprinse unchibrit ºi flacãra nu se lãsã aºteptatã, che-matã ºi de puþin petrol. Toader cumpãraseo canistrã întreagã de petrol, fãrã sã ºtie lace i-ar putea trebui acum, înainte de pleca-re. Poate sã dea foc la babe ºi la sat, îºirâse în barbã. Dar nu de aia. Doar din dorde a aprinde lampa, dupã atâþia ani în carepetrolul nu mai fusese de gãsit. Leana îlprinse de mânã:

- Chiar pleci, Toadere?Nu se auzeau decât lemnele pârâind în

foc. Toader nu-i rãspunse nici de data asta,doar se zmuci din strânsoarea mâinii ei. Maitãcurã preþ de câteva minute, cu privirilepierdute în focul aþâþat de-a binelea.

- Unde îs babele?, întrebã Toader.- La dracu!, îl repezi Leana. Ce, sã le

aduc io? Nu ma bine ºedem numa noi doiaci, liniºtiþi?

- Du-ti dupã babe, Leanã, îi spuse Toader,hotãrît. Amu du-ti!

Leana îi ºtia privirea aceea. Nu mai stãtupe gânduri, fãcu dus-întors, sã le adune pebabe de la casele lor. Nu fu cazul sã meargãprea departe. Erau toate adunate la Flãn-cãtiþa, peste drum. Aºteptau curioase eveni-mentul cel mai important din sat de câþivaani încoace. Le strigã din poartã:

- Haidereþi, mãi muieri, ce aºteptareþi? Necheamã omu...

Parcã întineriserã subit. Nu le mai dureaupe nici una nimic, nici ºalele, nici picioarele,trecurã drumul vesele-voioase ºi sprinþare,ca la douãzeci de ani.

- Ce vã împinjeþi aºe, le apostrofã Leananemiºcatã în poartã. Doarã nu credeþi cãare pãntru tãte!, le râse Leana în faþã. Darnu era chiar râsul ei.

- Ce sã aibã tu Leanã, zise nana Savetã,mai ºugubeaþã, cã noi la comândare amvinit.

Râserã toate, dar, când trecurã de poartã,râsul le dispãru brusc. Îl vãzurã pe Toader,la lumina focului, trãgând un sicriu dupãel, spre ºurã. Îl aºezã lângã laviþe, îi deschisecapacul ºi se întoarse spre babe:

- Da poftiþi muieri, ce rãmãsãrãþi aclo?Hai, ºedeþi aice, pã laviþã ºi vã serviþi cuniºte rãchie, cã dãloc îi gata friptana.

Babele nu-ºi venirã de tot în fire, doar cãgândirã cã trebuie sã fie ceva glumã de-alui Toader, pe care încã n-o pricepeau niciuna. Cu câteva guri de rachiu, se obiºnuirãcu sicriul de lângã ºurã ºi se bucurau deospãþ.

- Mãi muieri, zise Saveta cealaltã, mie numi-o pus în blid pânã amu un bãrbat nicio-datã. Amu poci muri împãcatã, cã o vãzuiºi pã asta.

Numai ea râse. Poate nici celelalte nu maifuseserã servite de vreun bãrbat pânãatunci, cãci în Tarcea nu s-a auzit minunemai mare ca asta, sã punã bãrbatul demâncare în blid. Nici sã fii beteagã pe pat,sã nu te poþi miºca, tot nu se poate sã îþipunã bãrbatul în farfurie, gândi nanã Floare.Numai cã acolo, la doi paºi, era un sicriu,ºi Saveta cealaltã pomenise de moarte.

- Apãi nu ti-i puni tu ºi mori nantea me,mãi Savetã, încercã nana Saveta sã dreagãbusuiocul, vãzându-ºi suratele cuprinse detãcere. ªi începurã un dialog încurcatdespre care avea sã moarã prima, desprecum avea sã vinã popa Negru doar la sãptã-mâna, despre ce aveau sã facã cele rãmase,pânã îl exasperarã pe Toader.

- Ajunji, mãi muieri, io la moarte me v-am chemat. Apãi muriþi voi când vreþi dimâne.

ªi le mai turnã în pahare un rând de rachiu,cu convingerea cã o sã le punã capac. Lea-na vãrsã puþin din pahar, cum se varsã pen-tru morþi. Vãrsarã ºi celelalte, iar Tiþa rosti:

- Sã fii iertat, Toadere!Dãdurã cu toþii paharele peste cap, fãrã

alte cuvinte. Se aºternu o tãcere de moarte.Doar Toader mai învârtea beþele în careînfipse carnea, sã se rumeneascã pe toatepãrþile. Se privirã, pe ascuns, la început,apoi în ochi, unul câte unul. Nimic nu aveasã mai fie la fel dupã ce ºi Toader îºi luatãlpãºiþa. Parcã le mai þinuse în viaþã prezenþaacestui bãrbat, firav ºi morocãnos, dar sãri-tor la nevoie.

Flãncãtiþã se porni sã tragãne. Era easpurcatã de gurã, vorbea ca o moarã strica-tã, dar avea glas de privighetoare. Zise otrãgãnatã, o zise ºi pe a doua, ºi nici Toader,nici babele, nu se sãturarã.

- Zî-ni aia, se rugã Toader de Flãncãtiþa:Cã la noi, cât omu-i viu, cântã ºi pentrupustiu...

Se pornirã toate: Numai dacã-i mort nucântã, dar ºi-atunce stã º-ascultã.

Babele vorbeau între ele, tot mai turnându-ºi câte un pahar de rachiu. Toader sãri caars, smulse frigãrile de deasupra focului,cam arse, ºi ele. Le puse în ºase farfurii,câte o pulpã la fiecare. Lui îºi pãstrã treipiepturi mari de gãini bãtrâne. Mâncarã ºise dãdurã la bere. De-acum, femeile seîmbãtaserã, numai Leana nu, Leana bãusetot cu mãsu-rã, pândindu-l pe Toader, ceavea sã facã. Sicriul de lângã ºurã nu-i dãdea

ei pace. Poate cã Toader s-a sclântit ºi seomoarã noaptea asta, o strãbãtu un gândca un fior. Mai bine sã rãmânã treazã, depazã. Poate cã asta e Spania lui, cã doarToader se jurase cã nu are sã plece niciodatãdin sat.

- Spania mamii ei de viaþã, îl auzi strigând.Se ridicase în picioare, cu ochii beliþi, cuþoiul de rachiu ridicat deasupra capului,închinând cu femeile.

- Amin, rãspunse Saveta cealaltã.Limba i se împleticea în gurã. Rãmãsese

la jumãtate de pulpã, nu mai putea înghiþi,sughiþa încontinuu. În dreapta ei, Tiþa scoa-se niºte sunete ciudate. Îi venea rachiul îna-poi, gata sã vomite. Nanã Floare o împinsede lângã ea:

- Nu borî aci pã mini, muiere!Tiþa se dezechilibrã, se agãþã de Saveta

cealaltã ºi nu mai putu sã þinã în ea vomacare îi invadase gura. Vomã îndelung, subprivirile indiferente ale Leanei. Toader luãtârºul ºi împrãºtie voma prin curte, râzând.Babele o prinserã de picioare pe Saveta ºi otraserã în ºurã. Îi aºternurã niºte paie ºi olãsarã în plata Domnului. Sforãia deja.

Continuarã, ca ºi cum nimic nu se întâm-plase. Toader mai aduse un flacon de bere.Se aºezã ºi el pe laviþã, pe locul Savetei, ºio prinse pe Tiþa de fund, când ea se ridicãsã punã farfuria goalã pe mãsuþa impro-vizatã de Toader. Râserã. Era de bine. Aºacã nanã Savetã, mai ºugubeaþã, se încumetãcu întrebãri serioase:

- D-apãi dã ce meri tu dã la noi, mãi Dere,cã ºase sântem, pãntru fiecare zi a sãp-tãmânii?

- ª-apãi duminica ti hodineºti ºi tu ca tãþioaminii, o completã Flãncãtiþã, foarte tãcutã,contrar firii ei, dupã ce îºi terminase reci-talul. Toader le privi pe fiecare în parte, cuo privire amestecatã. Le rãspunse:

- Numa! Dã aia plec. Numa!Iar femeile înþelesãrã toate. Tiþa dispãru

discret dintre ele, în fundul ogrãzii. Se auziun þârâit de apã, întâi lin, apoi ca ieºit desub o presiune puternicã. Toader le maiturnã bere, mai puse un lemn pe foc, aºa,sã facã luminã, sã se vadã la faþã. Eraultimul din cele pregãtite, dar îºi aminti detãietor, cã îl crepase de dimineaþã. Femeiledepãnau amintiri. Leana se trase într-oparte, de unde privea cu detaºare, puþinscârbitã, mersul evenimentelor. Dintr-odatã,de nicãieri, se auzi: cucurigu! Cocoºul seîntorsese acasã, era chiar acolo, sub ochiilui Toader, în uºa coteþului. Se aruncã spreel, încercând sã-l placheze, ca la rugbi.Cocoºul sãri, fãcu o fentã ºi o porni printrefemei. Patru oameni vânau un cocoº. Tiþa,întoarsã din ogradã, se furiºase în ºurã ºidormea lângã Saveta, iar Leana, oþãrâtã,privea fãrã chef cum patru oameni beþialeargã un cocoº. Una câte una, babelerenunþarã. Doar Toader insista, cu ochiiieºiþi din orbite, înjurând cocoºul ca ºi cumar fi fost cuprins de sindromul Tourette.Plictisitã, Leana interveni:

- Ai zâs cã ni-l laºi nouã, Toadere, dã cenu-i dai pace, mãi omule?

Ca trezit din transã, Toader se opri.Cocoºul, la câþiva paºi, scãpã un nou trium-fãtor cucurigu. Toader se mulþumi sãarunce cu sticla de rachiu dupã el, dar nu-l nimeri.

Nanã Floare se sculã decisã:- Io mã duc cãtã casã, c-ar fi vreme...- Ba nu mei nicãrii, cã nu-i gata comân-

dare, se ridicã Toader din nou în picioare,strângându-ºi pumnii.

Leana ºtia cã Toader depãºise mãsura, îlcunoºtea dupã cum strângea pumnii. Darnu zise nimic, cã o luã iarãºi gândul acela,ca un fior, când Toader ameninþase cã nu egata comândarea.

Urmare din pagina 15Cocosul cu pene albastre,

Fragment

Zodii în cumpãnã, primãvara 200916

17

Despre distante

Continuare în pagina 18

MAMA: Tatãl nostru care ne eºti înCeruri, nu mi-l lua, dã-i zile ºi fã-l bine!Doamne, Dumnezeule, ajutã-ne! ªi iartã-l,cã e tânãr! Îndurã-te de mine, cã n-amaltceva mai scump pe lumea asta... Cã înmâinile tale, Doamne, stau toate, ºi moartea,ºi viaþa. Scapã-l ºi, dacã trebuie, fã sãplãtesc eu, cã eu am trãit destul, dar el (oîneacã plânsul), el ce a putut sã cunoascãdin viaþa asta?! De ce a apucat el sã sebucure? (pauzã) Dragul mamei, de ce-aifãcut-o? Cã noi, ºi eu, ºi taicã-tãu, numaipentru tine trãim, numai pe tine te avem pelumea asta! Cum ai putut face aºa ceva?Nu te-ai gândit la noi? Cã fãrã tine viaþanoastrã nu are niciun rost! Cine ar putea sãte iubeascã aºa ca noi? Chiar ºi taicã-tãu,aºa morocãnos ºi ciudat cum e el, de fapt,þine la tine. Iar eu... (i se umplu ochii delacrimi) mã gândesc de multe ori, dacã nuerai tu, poate cã de mult îmi puneam capãtzilelor. (pauzã, îºi ºterge ochii) Trebuie sãtrãieºti dragul mamii, trebuie sã vrei sãtrãieºti. Bunã, rea, aºa cum ne e datã, viaþatrebuie trãitã. Fã-te bine ºi totul se va aranja!O sã vezi, fã-te bine! (se aºeazã pe pat ºi îlmângâie pe frunte) Puiule, o sã aibã grijãmama de toate, numai nu ne pãrãsi! (îipriveºte chipul ºi cade pe gânduri. apoi, cuamãrãciune ºi revoltã) Doamne, cum ne-aiputut lovi aºa?! Trimiþi pe om nenorocirea,din senin, atunci când toate par sã meargãbine. De ce ne mai dai copii ºi ne laºi sã nebucurãm de ei, dacã, apoi, tot tu ni-i iei?Ce ai de gând cu noi? Tu înþeleptule,atotputernicule, tu care le judeci ºi lecântãreºti pe toate... nu poþi sã-mi iei totul,singura mângâiere în viaþa asta amarã ºichinuitã, singurul rost! Îndurã-te! cã doar,laºi în viaþã atâþia nenorociþi, ologi ºiboºorogi care se târãsc în chinuri, de pe ozi pe alta. Te înduri de hoþi ºi de ucigaºi, deoameni rãi ºi-i laºi sã trãiascã. De ce sãmoarã copilul meu care nu are nici o vinã?Doamne, iartã-mã (îºi face cruce) nuîndrãznesc sã te judec, tu împarþi dreptateaºi nimeni nu-þi ºtie planurile, dar nu pot sãînþeleg, nu pot sã primesc atâta durere...Doamne, Dumnezeul nostru, fii bun ºimilostiv! aminteºte-þi cã ºi tu ai avut unfiu…

Intrã medicul însoþit de tatã. Mama seridicã ºi îi priveºte în ochi, încercând sãprindã un semn. Cei doi sunt sobri,îngânduraþi.

MAMA: Domnule doctor, scapã? Nu-iaºa cã se face bine?

MEDICUL: (sec, profesional, rece)Doamnã... am fãcut tot ce se putea face.A fost adaus la noi în ultima clipã. I-amfãcut spãlãtura stomacalã, i-am administratniºte neutralizanþi, dar a fost tardiv. Mareparte din medicamente se absorbiserã dejaºi îºi fãceau efectul. Nici mãcar nu am pututsã lãmurim, clar, ce a luat. Îi administrãmtratamentul adecvat, nu-i aºa?, dar nu iesedin comã. Suntem în a doua zi ºi încã nuse vede nici o reacþie, nu dã nici un semn.E drept cã încã e destul de devreme, dar,trebuie sã vã spun, i-am spus ºi lui domnul,nu-i aºa?, cã nu e un prognostic prea bun.

Deºi toate sunt la locul lor, analizele aratãvalori aproape de normal, însã legãturile luicu lumea exterioarã s-au întrerupt ºi nu serefac. E ca un ceasornic care s-a oprit. Îltragi ºi el tot nu ticãieºte, deºi nu are nici opiesã lipsã. Îl scuturi, îl pui pe spate, pe-oparte - nimic. Apoi, când ai uitat de el,porneºte singur ºi nimeni nu poate explicace s-a întâmplat. În urma ºocului, nu-i aºa?,fiul dumneavoastrã ºi-a pierdut cunoºtinþa,inima îi bate, respirã, dar e inconºtient. Abiacând va ieºi din starea asta – sã sperãm cãva ieºi – ne vom da seama dacã ºi cât demult a avut creierul de suferit. Nu vã ascundcã s-ar putea sã fie unele urmãri grave.Existã pericolul sã rãmânã cu handicapuri,fie pentru o perioadã, fie pentru tot restulvieþii. Asta, repet, dacã iese din comã... Dinpãcate, asta nu mai depinde de noi, nu-iaºa? Ce a fost, omeneºte, posibil noi amfãcut.

MAMA: Totuºi, domnule doctor, trebuiesã se poatã face ceva... vreun medicament– n-are importanþã cât costã – sau vreuntratament în strãinãtate, la specialiºti...

MEDICUL: (sec, uºor iritat ºi plictisit)Doamnã dragã! Credeþi cã noi nu suntemspecialiºti? Vã închipuiþi, nu-i aºa?, cã ãia,dacã-s din strãinãtate, sunt mai deºtepþi?În cazul de faþã nici un specialist, de nicãieride pe lumea asta, din pãcate, nu poate facecu nimic mai mult, decât am fãcut noi. Deaici încolo, nu mai ajutã nici ºtiinþa, nicipriceperea. Viaþa e plinã de mistere - nu-iaºa? -, dar un lucru ºtim sigur: minunile nustau în puterea oamenilor, ci sunt înfãptuitede Cel de Sus. Nu putem decât aºtepta ºispera. Se cunoaºte un caz, în Suedia parcã,al unei tinere care luase, ºi ea, o dozã foarteputernicã de tranchilizante. Au salvat-o, dara intrat în comã profundã, la fel ca în cazulnostru. Nouã ani au þinut-o pe aparate.Nouã ani! ªi, dintr-o datã, ºi-a revenit. N-avem ce face, trebuie sã aºteptãm! ªi sãsperãm, nu-i aºa? Între timp, veniþi, vorbiþicu el, chiar dacã nu vã aude. Aºa au fãcutºi ãia, din Suedia, cã nu se ºtie ce îi poatedeclanºa revenirea din starea deinconºtienþã. (cu ceva însufleþire) De fapt,în cazul fiului dumneavoastrã am o teorieinteresantã. Eu cred cã el a dorit sã moarã,cu adevãrat. ªtiþi, unii dintre sinucigaºi vorsã fie salvaþi ºi comit suicidul ca sã atragãatenþia asupra lor. Deci, cum vã spuneam,bãiatul a vrut sã moarã cu adevãrat, din ce

motive, nu e de competenþa mea, dar...MAMA: (reuºeºte sã intervinã pentru o

clipã) Domnule doctor, dacã am ºti de ce!Credeþi-mã, eu ºi soþul nu gãsim nici unmotiv! Nu ne-a spus nimic. Totul eraperfect, avea tot ce-i trebuie, e un bãiatvesel... Nu putem sã ne dãm seama...

MEDIC: Vã cred doamnã, dar nu despreasta e vorba acum. Deci, revin. Vroia sãmoarã, nu-i aºa?, cu adevãrat, dar noi l-amreadus înapoi, împotriva voinþei lui. Acume într-o stare de echilibru, ca pe buza uneiprãpãstii, între viaþã ºi moarte. (tatãl ascultãabsent, dar începe sã îºi mute greutatea depe un picior pe celãlalt, sã priveascã în altãparte. mama e numai ochi ºi urechi, ar vreasã intervinã, dar medicul nu-i lasã pauzã)Se aflã pe un no man’s land, un teritoriu alnimãnui. Înþelegeþi ce vreau sã spun, nu-iaºa? Dacã el ar vrea sã trãiascã, ar fi simplu.Numai cã îºi doreºte moartea, în timp cenoi vrem sã-l aducem înapoi. De aceea, elpenduleazã, vorbind în sens metafizic, întrefiinþã ºi nefiinþã. Acea parte nemuritoare,spiritul sãu, este aici, în jurul nostru(gesticuleazã amplu, mama scruteazã aerul),vede tot ºi aude tot. Aþi citit despre moarteaclinicã, nu-i aºa? Sunteþi oameni cu educaþie,vãzut ce povestesc cei care se întorc dedincolo. Dacã n-aþi citit, vã pot recomandacâteva cãrþi foarte bune pe aceastã temã.(tatãl dã din cap aprobator, de formã, darvizibil absent. mama îºi frânge mâinile, arvrea sã întrebe ceva, dar medicul nu se lasãîntrerupt ºi continuã, tot mai înflãcãrat)O clipã, doamnã, ca sã înþelegeþi! Cei cares-au reîntors povestesc cã erau prezenþiîn aceeaºi încãpere unde li se afla trupul ºivedeau tot, auzeau tot, dar nu se puteauface observaþi de cei din jur. În stare deechilibru perfect, chiar ºi un fulg poateînclina o balanþã. Acum înþelegeþi, nu-i aºa,de ce vã spun sã-i vorbiþi? Dacã spiritulfiului dumneavoastrã este prin preajmã(roteºte indexul mâinii prin aer. mamascruteazã, iar, aerul încãperii, tatãl îºi dãochii peste cap exasperat), meritã - nu-iaºa? - sã încercaþi sã-l convingeþi sã revinãla viaþã.

Infirmiera 1 bagã capul pe uºãINFIRMIERA 1: Domn’ doctor, mã

scuzaþi, e ora douã. Vã aduc, ºtiþi... (facesemnul mâncatului cu lingura) ªi felul doi?

MEDICUL: Hmmmm... Pãi, ce-avemazi?

INFIRMIERA 1: Macaroane cu carnede vitã. E slabã, aºa cum vã place.

MEDICUL: Bine, adu-mi ºi felul doi!(se întoarce spre pãrinþi. pare grãbit, dornicsã încheie) Cum vã spuneam, veniþi, vorbiþi-i, citiþi-i, puneþi-i muzica preferatã, orice,pentru cã nu se ºtie ce se poate întâmpla.Un sunet, o silabã, un gest, ceva, nu-i aºa?,poate declanºa totul. Vã semnez eu un biletca sã puteþi intra zilnic, la orice orã, maipuþin în timpul vizitei de dimineaþã.

MAMA: Domnule doctor, aº vrea sãvã...

MEDICUL: (mai grãbit) Da, doamnã,ºtiu cã vã e greu sã acceptaþi, dar mai multnu putem face. Aº vrea sã vã pot spunemai multe, dar nu e vorba de o ºtiinþã exactã,nu e ca în matematicã. Organismul nostrunu e din cauciuc, sã-l poþi îndoi ºi, apoi, sãrevinã la loc, nu-i aºa? Nu e nici din metal,sã-i cureþi rugina ºi sã-l dai cu ulei, ca sãnu mai scârþâie. Un organism e un sistementropic subtil ºi complex, cu un echilibrufoarte delicat. Se schimbã, evolueazã, setransformã, în fiecare clipã. Noi, medicii,facem tot ce se poate, dar depinde foartemult ºi de pacient. Fiul dumneavoastrã etânãr, puternic, sãnãtos, dar dacã nu vreasã trãiascã, toatã ºtiinþa medicinii ºi toatesforþãrile noastre sunt zadarnice. Cum vãspuneam... ºi noi suntem oameni, nu putemface minuni. Nu-i aºa? Puterea mediciniise opreºte aici. Mai departe, depinde de elºi de Dumnezeu. Îmi pare rãu! Pentrumoment, asta e tot ce pot sã vã spun.Aºteptãm, îl monitorizãm, sperãm. (îºipriveºte ceasul) Mã scuzaþi, chiar trebuiesã plec. Mai am niºte pacienþi pe care trebuiesã-i vãd. Mai vorbim mai pe searã, poatevom avea noutãþi. La revedere!

Medicul îl salutã din cap pe tatã ºi iesegrãbit.

Mama ºi tatãl se uitã în urma lui,neputincioºi, apoi se privesc unul pe celãlalt.Mama aratã cu mâinile spre uºã, tatãl ridicãdin umeri.

MAMA: Þie þi-a mai spus ceva? Ce-aþimai vorbit?

TATÃL: Ce sã spunã? Tâmpenii. Nu l-ai auzit cu urechile tale? “Nu-i aºa? (ironic,îl maimuþãreºte pe medic) Puterea mediciniise opreºte aici, nu-i aºa?”

Interior. O rezervã de spital, cu un patºi un scaun, un cuier, alte obiecte tipice. peun perete o chiuvetã, deasupra o oglindã.bãiatul, Un tânãr de 20-25 de ani, stã întinsîn pat, cu perfuzii. (Eventualele aparate suntataºate patului, pentru ca acesta sã poatã fimutat. patul are rotile ºi va putea fi mutat,mai aproape de spectatori, perpendicular pescenã sau paralel, dupã situaþie.) bãiatul Einconºtient. Mama stã în genunchi lângãpat, þine între palme una din mâiniletânãrului.

Despre distante,,

Piesã într-un act de Mircea JacanPiesã într-un act de Mircea Jacan

Scena I

Scena II

17Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

18

Urmare din pagina 17

Habar n-are ce trebuie sã facã ºi o maispune în gura mare. Ce dobitoc! Un aiurit.Ne abureºte. Dacã ne luãm dupã mintea luiaia creaþã, ar trebui sã angajãm niºtespiritiºti. Ãsta da, doctor!

MAMA: Ei, are dreptate, cã toate mergdupã cum vrea Dumnezeu. I-ai dat plicul?A fost destul?

TATÃL: Nu. N-a vrut sã ia banii,nicicum. A zis cã mai vorbim, cã o sãvedem mai târziu...

MAMA: Poate trebuia mai mult.TATÃL: Nu, n-a fost vorba de sumã...MAMA: Ba da, sigur n-a fost cât trebuia.

Dacã nu þi-aº fi spus!TATÃL: Femeie, tu n-auzi cã nici nu s-

a uitat în plic! Nu înþelegi ce-þi spun?MAMA: (continuã fãrã sã-l bage în

seamã) ªi þi-am ziiis! Ce faci? Te zgârceºtiºi când e vorba de viaþa copilului? Toatãviaþa ai fost aºa. Nu þi-a pãsat niciodatã denoi. Numai tu, tu ºi problemele tale. Aleaexistã. ªi, întotdeauna, tu ºtii mai bine, tuai dreptate, toþi îs proºti!

În timpul dialogului, cei doi aduc patulmai aproape de spectatori, perpendicular pescenã, ºi rãmân, în picioare, de o parte ºide cealaltã a patului.

TATÃL: Ei asta-i bunã! (indignat)Tu teauzi ce spui?

MAMA: Nu, nu l-ai iubit. Tu numai petine te iubeºti, asta dacã þii cumva la cevape lumea asta! Nici pe mine nu m-ai iubitniciodatã. Nu ºtiu cum am fost aºa de oarbã.Dacã o ascultam pe mama, sãraca...

TATÃL: Da, da, te mãritai cu ofiþerul.Numai cã ãla a fost mai deºtept ca mine ºia dispãrut în ceaþã când te-a cunoscut maibine. ªtiu povestea cu ofiþerul. Mi-a servit-o maicã-ta de câteva ori.

MAMA: Aflã cã era mai bine! Am fostproastã cã n-am ascultat-o.

TATÃL: Daa! La ora asta, erai doamnacãpitan sau, deja, doamna colonel înrezervã. Poate cã era mai bine... Dansai pesârmã, cã bãga ãla disciplinã în tine ºi nufãceai cum te taie capul. (aratã spre pat)Cã... uite! Asta-i opera ta! Asta-i creºtereata. Ãsta-i rezultatul educaþiei tale. L-ai coco-loºit ºi i-ai fãcut toate mofturile ºi uite undel-ai dus! Eu nu puteam scoate un cuvânt,cã îmi sãreaþi în cap ºi tu ºi maicã-ta.

MAMA: Vai! Nu þi-e ruºine? Câte nu afãcut pentru noi, mama, sãraca, când trãia!

TATÃL: De când era de-o ºchioapã, i-aicãutat în coarne. De câte ori fãcea oprostie! L-ai tot încurajat ºi uite unde amajuns! L-ai tot râzgâiat. Tu una ºtiai ºi bunã– sã-i faci pe plac, cu orice preþ. Îi trebuiamititelului minge de fotbal originalã, te fãceaiminge de fotbal. Îi trebuia bicicletã bemeix,bicicletã te fãceai. Luna de pe cer, dacã þi-o cerea, te-ai fi fãcut luntre ºi punte ca sãi-o dai.

MAMA: Da! Da! Aº fi fãcut-o. ªi viaþai-aº da-o dac-aº putea. Aºa e o mamã, dartu nu ºtii ce înseamnã sã fii pãrinte. Nu te-ai ocupat niciodatã de el. Alþi taþi îºi gãseautimp. Tu, nu!

TATÃL: Exagerezi, ca de obicei! ªi n-aidreptate, cã m-am ocupat de el, întot-deauna. De câte ori puteam. Dar aveam locde tine? Dacã îi spuneam ceva, imediat îþibãgai nasul. Sã nu se ºifoneze puiul mamii!Eu îi ziceam una, tu, “Lasã, puiule, cã îþidã mama!”

MAMA: Ce nedrept eºti! Þi-a cerut elvreodatã ceva? ªi deja era mãriºor! Nu þiiminte cã trebuia sã-l întrebi: “Puiule, nu vreiºi tu cinci lei, sã mergi la un film sau sãmergi cu prietenii la o cofetãrie?”. Zi cã nuera aºa!

TATÃL: Ba aºa era, dar ºi când îi dãdeai,

strâmba din nas ca un prinþ ofensat. Ziceaicã el îþi face o favoare! ªi nu ºtia sã spunãun “mulþumesc” cu toatã gura. Îi dãdeaitotul pe tavã ºi lui i se pãrea cã i se cuvine,numai aºa, cã e bãiatul mamii cel frumos ºideºtept. I-aº fi scos eu din cap chestiileastea, nici o grijã! L-aº fi învãþat eu cum esã lupþi pentru fiecare bucãþicã de pâine,cum e în viaþã, cã trebuie sã te zbaþi ca sãprimeºti, cã trebuie sã ceri ºi sã rogi ca sãþi se dea, chiar dacã e vorba de ceea ce þise cuvine. Cum sã înveþe el aºa ceva, cândmaicã-sa îi servea totul, pe tavã? Avea paiºpeani ºi tot tu îi legai ºireturile. Zi cã nu eraaºa! Cum sã priceapã el ce e viaþa ºi câtvaloreazã?

Mama ºi tatãl se aºeazã pe pat, unul cuspatele la celãlalt (din profil) ºi îºi vorbescpeste umãr.

MAMA: De asta ai fost bun… de lecþiiºi de pilde. Domnul filozof. Aºtepta omulde la tine un “da” sau un “nu” ºi tu, în locde un rãspuns clar, îi fãceai teoria chibri-tului. Asta ai fãcut ºi cu el. Nu l-ai ajutat cunimic, niciodatã. Venea la tine cu o problemãºi tu îi þineai o prelegere. Apoi te plictiseaiºi îl expediai: “Du-te la maicã-ta, sã faceþiîmpreunã!” Te mai ºi încãpãþânai sã-lpedepseºti pentru cine ºtie ce nimic.

TATÃL: Þi se pãrea þie un nimic! Eraaºa de încãpãþânat cã n-ar fi spus, în ruptulcapului “Tãticule, te rog iartã-mã”. ªi n-ofãcea pentru cã ºtia cã vii tu sã-l scapi depedeapsã. Din cauza ta n-am putut sã facom din el, sã-l educ, aºa, ca lumea.

MAMA: Halal educaþie! Cu forþa. Pemine m-a ascultat întotdeauna, de vorbãbunã, dar tu n-ai vrut sã înþelegi cã e uncopil simþitor, delicat, cã nu puteai sã-lsperii cu bãtaia, nici când era mic.

TATÃL: I-ai bãgat tu în cap chestiileastea cu sufletul simþitor. L-ai crescut cape-o mimozã de serã. Trebuia sã secãleascã, sã mai dea cu capul de greutãþi.Taicã-meu mi-a tras o singurã palmã, dar afost de ajuns. Nu i-am ieºit niciodatã dincuvânt. Azi îi mulþumesc, cã m-a învãþatsã trag din greu. Am fost un prost cã amlãsat dupã tine... cã tu... tu l-ai stricat cuprostiile tale. Trebuia sã pun piciorul în pragºi nu ajungeam aici. (Aratã spre pat) E operata. Acum poþi sã tot boceºti ºi sã te rogi latoþi sfinþii, cã atâta ºtii.

MAMA: (izbucneºte în plâns) Pãgânule,necredinciosule! Uite, de asta ne bate Dum-nezeu. Din cauza ta. N-ai avut niciodatã res-pect pentru cele sfinte.

TATÃL: Las’ cã ai tu ºi pentru mine!Sfânta sfintelor! Atâta ºtiai ºi tu: sã te uiþi latelenovele, sã citeºti romane de dragoste ºisã te rogi. Ah, pardon! ªi mai ºtiai sã-i cauþiîn coarne (aratã spre pat) Acuma poþi sãtot boceºti. Boceºte, cã ai de ce! E numaivina ta. (mai încet ºi cu amãrãciune) L-ampierdut din mâini ºi acum o sã-l pierdem detot, pentru totdeauna.

Mama continuã sã plângã înãbuºit. Tatãlo priveºte scurt de 2-3 ori, încã mânios,dar se înmoaie. Începe sã regrete. Roteºtepatul paralel cu scena, aducând-o pe mamãcu faþa spre spectatori. Îi ia mâinile, o ridicãblând ºi o îmbrãþiºeazã, încercând sã oliniºteascã. Mama nu se opune, dar plângeamar. Stau o clipã îmbrãþiºaþi la mijloculpatului.

TATÃL: Iartã-mã! Hai, nu mai plânge!E o prostie ce facem. Sunt ºi eu nervos ºiamãrât iarã tu îmi arunci cã nu l-am iubitsau cã nu fac tot ce pot. Cum poþi sã spuiaºa ceva? Nu-i ºi copilul meu? Eu n-aº faceorice ca sã scape? (Se aºeazã amândoi pepat. tatãl o ia pe mamã de mânã, i-o sãrutãºi continuã sã o þinã în mâna lui în timp cevorbeºte.) Hai, mami! Ne certãm ca doiproºti ºi el se luptã cu moartea. M-a enervatºi cretinul ãla de doctor, bãga-l-aº în mã-sa

de mãscãrici! ªi, cicã, e cel mai bun. Aºami-au spus. Boul bãlþii!

MAMA: Ai dreptate. (îºi ºterge lacrimile)Pânã la urmã, întotdeauna ai dreptate. Maiþii minte? Cu o orã înainte sã se nascã tuºtiai cã e bãiat, iar eu pariam cã e fatã.

TATÃL: Da… (zâmbeºte) Am ºi pariat.Mai þii minte? Am pariat cã dacã e bãiat, numã mai contrazici niciodatã. ªi nu te-ai þinutde cuvânt. În familia mea s-au nãscut numaibãieþi. Nu putea fi altfel.

MAMA: Da. Suntem doi bãtrânei carese ciorovãiesc aiurea, când puiul lor e pemoarte. Las’ cã O sã ieºim ºi din asta, cuajutorul lui Dumnezeu.

TATÃL: O sã ieºim. Ai încredere! O sãse facã bine. Altfel, Dumnezeul ãla al tãu,la care te tot rogi, e un nemernic.

MAMA: Nu vorbi aºa! Nu huli! O sã tebatã. Þi-am mai spus, eu cred în bunulDumnezeu.

TATÃL: Iar eu îþi spun cã bunul Dumne-zeu nu existã. În numele Lui, oamenii aupornit rãzboaie, au ars pe rug femei, aumãcelãrit copii. În fiecare clipã mor o miede nevinovaþi. Dacã ar fi aºa de bun, nu arîngãdui aºa ceva. Unde vezi tu bunãtatea,sau mãcar dreptate, în asta? Dumnezeulomului e conºtiinþa lui ºi atât. Aia care îlîndeamnã sã facã rãu sau bine ºi apoi îlchinuieºte ºi-l întoarce pe dos, ca pedeapsã.

MAMA: Nu vorbi aºa! Dumnezeu vedeºi aude tot.

TATÃL: ªi nu face nimic? (pauzã) Hai,cã nu vreau sã te supãr. Nu de aia îþi spun,dar eu nu cred. Ce sã fac dacã nu cred? Sãmã prefac? Nu are sens, nu pot. Fii se-rioasã! Ieri, toþi erau atei, membri de partid.Religia lor se chema materialism dialectic.Azi, s-au trezit toþi creºtini fervenþi. Ascultã-mã pe mine, dacã de mâine creºtinii ar firãstigniþi ºi daþi la lei, s-ar lepãda toþi, cupopii în frunte. I-ai numãra pe degete peadevãraþii credincioºi. Ei, pe ãia care arrãmâne, i-aº crede. Îmi dau jos pãlãria înfaþa lor, dar ãia ar fi o mânã de oameni.Femeie, trezeºte-te! Suntem singuri ºi nune ajutã nici dracu’. Suntem în voia sorþii.Ni se întâmplã bune ºi rele, dupã cum senimereºte, nu dupã cum meritãm.

MAMA: Baaa nu, eu cred în Dumnezeu.El vegheazã ºi asupra noastrã. Chiar ºi a ta,aºa necredincios cum eºti. Eu cred în El.Aºa am fost crescutã.

TATÃL: Poveºti. Aºa m-au crescut ºipe mine, dar tot nu cred. Când am începutsã gândesc cu capul meu, lucrurile s-auschimbat. Crede-mã, dacã Dumnezeuexistã, nu ar avea ce sã comenteze. Aº puteamerge la bisericã, îmbrãcat în haine deduminicã, sã-mi fac cruci, sã behãi în cor…

MAMA: Vai! Nu zi aºa! Vorbeºti cupãcat.

TATÃL: …ºi, totuºi, s-ar putea sã nucred. Atunci aº pãcãtui cu adevãrat! Aº fiun mincinos, un prefãcut, un ticãlos cudouã feþe. Crezi cã l-aº prosti? Crezi cã i-aº plãcea? Asta, dacã existã! Gândeºte-te,prostuþo! Dacã El m-a fãcut, El m-a fãcutaºa ºi n-are de ce sã nu mã iubeascã. Aºacum ne iubim ºi noi copilul: bun, rãu,frumos, urât, ºchiop, orb, homosexual saucriminal. Îl iubim, pentru cã e al nostru.Chiar dacã face cea mai mare prostie dinviaþa lui.

MAMA: Nu pot sã cred cã a vrut sã seomoare. E absurd. Nu avea de ce. Doar îlcunoºti! Nu… nu avea nici un motiv.Trebuie sã fi fost o greºealã.

TATÃL: Mã tem cã nu. E imposibil sãiei un pumn de medicamente, din greºealã.

MAMA: Nu pot sã cred. Îþi spun: nuavea de ce sã se omoare.

TATÃL: Nu ºtiu, zãu, draga mea… De-o vreme încoace, mai ales de când a plecat,am ºtiut tot mai puþine lucruri despre el.

Când îºi revine, poate, vom vorbi mai multe.(Intrã Infirmiera 1)INFIRMIERA 1: Doamnã, trebuie sã

plecaþi, puþin. Imediat e vizita lui domn’director ºi nu-i place sã fie aparþinãtori pesaloane. Dupã aia, puteþi veni iar.

MAMA: (spre infirmierã) Bine, plecãm.TATÃL: Hai, mergem! Trebuie sã

mãnânci ºi tu ceva. N-ai mâncat nimic, deieri. Ne odihnim puþin ºi apoi o sã venim perând, sã stãm cu el. Bun?

Mama clatinã din cap în semn deaprobare. Se ridicã, îl sãrutã pe bãiat pefrunte, tatãl îl strânge uºor de braþ, ºi îlmângâie pe obraz, în semn de rãmas bun.îºi petrece un braþ pe dupã umerii mamei ºiies, încet, împreunã. Infirmiera 1 verificãperfuzia, se uitã în jur, dacã toate-s în ordineºi iese în urma lor. Bãiatul rãmâne singur.

Tatãl stã pe marginea patului. TATÃL: Noi n-am prea stat de vorbã

în ultima vreme. Când erai mic discutammult mai mult... Mai þii minte? Aveai trei,patru ani ºi nu-þi tãcea guriþa o clipã. Aia evârsta mea preferatã. Maicã-ta zice cã îiplãceai cel mai mult când erai mic ºineajutorat. He, hei, îi plãcea cã depindeaitotal de ea. Zicea cã n-ar vrea sã creºti nicio-datã. Eu nu te gãseam la fel de interesant.Erai ºi tu, acolo, un broscoi cu ochii mari.Mie mi-a plãcut cu tine mai târziu, când aimai crescut ºi ne puteam înþelege. Ne plim-bam mult împreunã. Te luam cu mine pestetot. Mai þii minte când mergeam la meciurilede fotbal? Te speriai de câte ori zbiera galeriaºi mã strângeai mai tare de mânã. Alea aufost vremurile mele fericite. Dar ziua în carete-am învãþat sã mergi pe bicicletã? Nuvroiai, în ruptul capului, sã pedalezi singur.Maicã-ta striga într-una sã nu-þi dau drumul,cã o sã cazi ºi o sã te loveºti, ºi tu þipai, cadin gurã de ºarpe. Pe urmã, ai prins curajºi þi-a plãcut. Râdeai cu gura pânã la urechiºi mã tot întrebai: “Tati, mã vezi? Mergsingur! Mã vezi?”. La fel ai fãcut ºi cândte-am învãþat sã mergi cu patinele... Laînceput te þineai de mine ºi-þi era fricã. Eraitare drãguþ... Dar erau ºi vreo douã chestiicare mã enervau la tine. De mic ai fost unîncãpãþânat ºi jumãtate. Deºi asta poate aimoºtenit-o de la mine... Aºa cã n-am ce-þireproºa. Dar mã mai enerva ceva. Nu tebucurai niciodatã, de nimic, orice þi-am fidat. Ai fost altfel decât alþi copii. De mic aiavut personalitate. Îmi ºi pãrea bine, îmi ºipãrea rãu. Nu o sã uit, era iarnã, înainte deCrãciun sau Moº Gerilã, cum îi spuneaupe atunci. Nu mai þin minte unde plecasemaicã-ta, dar eram numai noi doi într-osearã. Te plimbam. Ne-am oprit în faþa unuimagazin de jucãrii ºi tu te uitai la vitrinã. Testudiam atent, ca sã mã prind ce þi-ar plã-cea. Lângã tine mai era un bãieþel, împreunãcu bunicul lui. Micuþul ãla stãtea cu mânu-þele pe vitrinã ºi tot cerea: “Bunelule vreauun trenuleþ din ãla. Bunelule, vreau sã-miaducã Moºul ºi un joc din ãla. Vreeeaauu!”Te priveam... Tu, un piticot de câþiva aniºorite uitai la el. Se vedea pe fãþuca ta cã îldeza-probai. Puteam sã jur cã vãd dispreþîn ochii tãi. Te-am întrebat: “Puiule, tu ce-ai vrea sã-þi aducã Moºul?” ªtii ce-ai fãcut?Brusc, þi-ai pus mâinile la spate, ca ºi cumþi-ar fi fost teamã cã o sã cred cã þi le veilipi ºi tu de vitrinã ºi o sã ceri, isteric, ca ºicopilul ãla râzgâiat tot felul de chestii. ªiºtii ce-ai zis? Ai zis, cu un mic oftat, ca unom mare: “Nu vreau nimic”. M-ai lãsat cugura cãscatã, dar m-ai ºi enervat! Îmi plãceacã nu eºti un þânc isteric, dar erai tareciudat. De mic ai fost aºa, altfel. Îmi semenica o picãturã de apã. Fragment

Despre distante,

Scena III

Zodii în cumpãnã, primãvara 200918

1919Continuare în pagina 20

Doi domni

Hoi, ºedu-mi, ºedu-mi, DoamneDoi corinde (refren)Doi domni de cei mari.Da, domnii cini-s?Domni de-ai ceruluiªi-ai pãmântului.Domnii îs tatãlªi altu-i fiuDomnii ce domnescªi pã cãrþi citesc.Dupã cota-ºi umblãPân lume, pã toatãZâua dã varãªi pânã sarã.Cându-s dã cu sarã.Tatãl de mi-ºi ºedeAcolo jos, mai josJos pã scãpãtatÎn curtea lui Pilat.Iuda vicleanaÎntre suflete de-a noastreªi le ispiteºteªi le celuieºte.Tatãl grãie:- Pasã, Fiu, mai pasãAcolo jos, mai josJos, pã scãpãtatÎn curtea lui Pilat.Iuda vicleanAcolo, domn s-o pusP-a noastre sufleteªi le celuieºte.Fiu-ºi cugeta:Cu vânt pã pãmânt

Cu fulger pã cer!Þi mi-o ajungèLa poarta dã iad.Dac-a ajungèSta ºi întreba:- Ce domn mi te-ai pusP-a noaste sufleteDe le ispiteºtiªi le celuieºti?Iuda grãiniè:- Fiule, fiuleCe te ispiteºtiDomn mare ca tineCu domn rãu ca mine?Fiu-n mâni prindèGreu toiag dã fierªi-ncã îl punèPã umãr d-a Iudii.Dacã îl punèSta ºi-o întreba:- Greu îþi pare, ori ba?Iuda îi grãiniè:- Zãu, cã greu îmi pare,Tocma ca ceruªi ca pãmântu.Fiu’ grãinie:Lasã parã-þi greuC-aºè-mi pãrè ºi mieCând tu mã vânduºiCu treizeci d-arginþiTat dã nouã oriPân la cântãtori.Fiuþ îþi prindèUn sficuþ dã focªi-ncã p-alungaPã poartã dã iad.

În fundu iaduluiªi-acolo o legaLa un stâlp dã fierCu lanþ dã oþel.ªi a fi legatãPân la judecatã,Când a judecaTatãl sufleteleCare ce-o fãcutDin naºterea saPân la moartea sa.

1937, inf. Costea Dumitru, 74 ani

Colo jos, mai jos

Colo jos, mai jos,Jos pã scãpãtatÎn curte lu PilatMie groapã-mi faceÎntr-un stan de piatrã.- Câtu mi-i dã latã?- Numa ce-i fãþatã.- Câtu mi-i dã lungã?Numa ce-i rotundã.Dã lungã, d-afundãDã nou staþiiStaþii jidoveºti.Curând ei sosèJidovii vinèPã fiu apucãDin braþe dã maicã.Maica rãmâneNeagrã ºi cernitãCa maicã dã fiuLa jidovi le pãre

Cã nu-i chinzai mare.ªi pã fiu purtaTãt prin þãri strãine.ªi-apoi îl duceLa masa dã legeªi mi-l pãlmuiePãstã sfânt obraz.Jidovii grãie:- Pilate’mpãrate,Dã-ne fiu nouã!Pilat rãspunde:- Eu nici nu-l dau,Nici nu-l apãrNuma ce mã spãlCu apã d-a luiPã mâinile mele!Fiul grãie:- Pilate’mpãrateNici n-ai muriNici n-ai bãtrâniPânã la judeþCând oi judecaEu ºi Dumnezeu!Pilat îi grãie:- Ia-þi, fiu, crucèCã-mi picã curtèFiul ºi-o luaPã umãrul stângCa un mieluþ blând.

1937, inf. Rotar Dumitru, 45 ani

De

se

n d

e N

icu

litã

Po

p,

D-adurmit-o Fiu Sfânt

Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

Folclor din Nimãieºti ºi Cãrãsãu culesde D. Colþea (1937 - 1939)

Material din arhiva Centrului Judeþeanpentru Conservarea ºi Promovarea Culturii

Tradiþionale Bihor.

20

Grãitul colacului

Feciori, feciorilorStaþi în tãlpile picioarelorSãtui de pitã ºi dã carne friptãCã de când voi feciori staþiªi corindaþiJupânu’ gazdã, bine s-o gãtat:De-o lunã, de-o sãptãmânãMai vârtos pe astã zâua bunãZâua praznicului când umblã fecioriiSatului cu corinda ºi veniLa sãlaºul dumisale.Jupânu gazdã stãªi sã sãmãleºteªi sã socoteºteCu ce va cinsti feciorii satuluiªi ziua praznicului.Se duce jupânu gazdãÎn cãmãrile dumisaleªi nu aflã cinste mai grasãªi mai frumoasã decâtUn colac mândru frumosDin pieliþa lui Cristosªi-l aduce în faþã de masãÎnaintea Dumneavoastrãªi cinsteºte feciorii satuluiªi ziua prazniculuiCinsteascã-l Dumnezeu!(Toþi: Cinsteascã-l Dumnezeu!Gazda depune pe masãUn colac mare frumos)Grãitorul continuã:Bãgaþi feciori sama bineColacu-aista frumosDin pieliþa lui HristosNu s-o fãcut numa-aºèCum nouã, vouã ni se pareCi s-o fãcut cu trudã mare ºi greaTrudind jupânu gazdã dupã eaNici mãrgând d-aici pânã la uºeTãt cu pipa pân cenuºeOri d-aici pânã la moarãCu boticuþa subsuoarãTãt hâr, mârCu câinii oamenilor pân garduri.Ci s-o fãcut cu trudã mare ºi grea.C-avea jupânu gazdãDoisprezece tuluciD-aici pânã la turciÎncã ºi mai lungi!(Aratã cu braþele)La pãr înspicãþeiLa coarne bogãreiPã buze pãtaþiPã coadã tãrcaþiCum ar fi de-o vacã fãtaþi.ªi-i prinde la jugªi sã duce în câmpul lui Rusaliuªi brãzdeazã brazdã neagrãªi presarã grâu roºiuPlouã, ploièSoarele lucèGrâul sã cocè!Când fu la lunaLa sãptãmânaSã scoalã jupânu mareªi nu sã ude pã picioare.Sã duce la grâuªi vede cã-i grâu copt.Vine acasãªi zice cãtrã gãzdoaie:- Dragã gãzdoaieGrâu’ vostu-i copt, rãcoptFie Dumnezãu lãudatCare l-o dat!Sã duce-n satªi coatã doisprezece fecioriCare-s þapeni legãtoriªi douãsprezece fete fecioareHarnice, secerãtoare.Sã duce la grâu

ªi-l taie pã josPân genunchiªi-l pune mãnunche.Din mãnunchi îl pune snopDin snop în cruceDin cruce-n car.Îl aduce-acasãªi-l face stog mareCât un vârf de munte!Dã, Doamne, sã fieDe-aici înainte cele multe!(Toþi: Dã, Doamne!)S-apucã jupânu gazdãCu sluga dumisaleªi beleºte-o arie.Rãstoarnã stogu-ntreg în arieAtunci îi mare-ntristare.Jupânu gazdã amãrâtSã duce la pãdureP-aici cãtrã FighiþãlPãºind din picioareTot mâninþãl.Aduce de-acoloTrei lemne, hodolemne.Le leagã toate treiÞigãneºte-n spate:Pã Farcaº Spal,Grebla Iºtoc ºi Felezãu Ianoº.ªi le aduce la grâu.Farcaº Spal mâna grâul la locFelezãu Ianoº cel mai ocoºTãt afarã scoteaCe nu trebuiaAmu vedeþi fecioriCum l-o adunatDã mândru ºi dã frumosAici, în faþa noastrãPã masã, înaintea voastrã?Bãgaþi, feciori, sama bineCã dacã jupânu gazdãNu fãce aºèNoi îmi pare ne-am vrut împiedicaCu þepi ne-am vrut lunecaÎn colb am vrut orbiÎntre noi fecioriNici un bine n-o vrut fiS-aveþi darã gurã d-a mulþãmireªi mâni de-a prindereSã zicem cu toþiiSã trãiascã jupânu gazdã!

Grãitul bãuturii

Sã duce jupânu gazdãLa gãzdoaie ºi zice:- Dragã gãzdoaieCum crezi tu c-or jucaFeciorii cei cu grumazu uscat?Cã chiar grãitorii ar înghiþiªi el ceva!Avem noi, muiere, doi caiUnul orb ºi altu’ ºchiopªi-oi mère la OradeDe-oi aduce!ªi prinde jupânu’ gazdãDoi cai, fãtãciLa o cocie dã lãlaiCu roatele dã putregaiCu ruda dã lapte dulceTare iute sã duce!Câtu-i zâua dã varaAbe iese din ocol pânã sara.ªi sã duce tot dormindªi dã roate împingând.Ajunge la Oradeªi-aduce douã hurdauãDã bãuturã.Când fu pã deal la FighiþãlSã vorbeºte jupânu gazdãCu sluga dumisale.

Fiind ºi gazda om deºteptªi umblatNu-i trebuie de la mine sfat.Zice:- Mãi slugã, ce-om împiedicaCaii o cocia?- Împiedica-oi caiiCã ei duc cocia!ªi-au împiedicat caiiªi s-au arãduit la valeCât caii pãstã cocieCât cocia peste cai.Când ajunsãrã-n valeDumnezãu trãsniButea plesniDoageleÎnfundau bârloageleFundurilePrundurile.Dumnezãu staCu spatele lipit de-un prunªi vede cã nu-i lucru bun.Sân Petru pã dup-un spineZice ºi el cã nu-i bine.Atunci jupânu gazdãÎncepe sã strângã cîte-o picãturiþãDe prin toate gropiþã.ªi strânge-un hurdãu mareDã bãuturã, pe care-l aduceAici în faþã de masãÎnaintea noastrãSã cinsteascã feciorii satuluiCinsteascã-l Dumnezeu!(Gazda aduce pe masã bãutura)

Grãitul cârnatului

Zice gãzdoaie cãtre gazdã:- Tu, vânãtor, trebuie sã aduci ceva,Cã nu pot feciorii mâncaColacu fãrã cârnaþi!…Sã duce gazda ºi iaTrei puºti în spate:Douã releA treia n-avea oþele.Sã duce cu scluga la vânatªi-ntâlnirã trei gliganiDã cu puºcã sã-i împuºteUnu fugi, pã altu nu-l nimeri.Vine jupânu gazdã înapoiAcasã, supãrat ºi zice:- Dragã gãzdoaieN-am gãsit nimic!Sã duce-apoi la coteþªi scoate un porc isteþÎl loveºte-n frunteDespicã-n genunche.ªi-l împarte pãtrãreºte.Aduce aici un pãtrarÎn faþã de masãÎnaintea dumneavoastrã.S-aveþi gurã d-a mulþumireSã trãiascã jupânu gazdã! (toþi)(gazda aduce o bucatã de cârnaþ)Zice jupâneasa gãzdoaie:- Tu, gazdã, nici nu te gândeºtiCã eu aº juca?ªi cânele de grãitor sã uitãLa highighiº ºi-i face cu ochiulSã nu-mi zâcã fãrã bani?- Joacã, numa gãzdoaie cã eu plãtesc!Sã pune jupânu gazdã ºi supuneO mânã albã soponitãCa o tânjauã pãlitãªi-o împinge-n buzunar pânã-n cotªi la toþi le scoate câte-un slot.Numa mie-mi scoate o mie!ªi-aveþi darã gurã de-a zâcereªi mâni de-a prindere!

1966, Inf. Burz Miron, 58 ani

Ce mi-o rãsãrit

Ce mi-o rãsãritGalben luceafãrDoi, corindei (refren)Nu mi-i luceafãrCi-i o mãnãstireªi-ncã înfloritãªi-ncã d-auritãªi-ncã d-argintatãCu flori dã argintªi cu dã aur.- În ea cine ºede?- ªede Maica SfântãC-un fiu mic în braþã.Fiu-ºi dede-a plângeCu zile, cu nopþiÎn dalbe dimineþi.Maica grãiè:- Ia, taci, nu mai plânjeCã eu þi-oi daPere aureleMere d-arginþeleÞâþe d-albe-a meleChei d-a raiuluiªi te joci cu ele.Fiu-i grãiè:- Hai, mãicuþa mèEu nu plâng d-acèDa plâng dã ce vãdCã ºtiu cã-s a mele.Acolo jos, mai josJos pã scãpãtatÎn curþi d-a lu Pillat,Vãd meºteri meºterindªi cruce-mi fãcândCruciþã dã bradLemnu-i nestematCare-i blãstãmatAlþi doi meºteriFauri, fãurindªi cruce fãcândCuie dã oþãlªi maiuþ dã fierMie mi le-or batePrin palme, prin talpe.ªi încã mai vãdTrei meºteri meºterindªi groapã-mi fãcândDã trii staþi d-afundãNuma cã-i sãpatãÎntr-un stan dã piatrã.Cel fãrã de legeAºa cuvântã:- Cã nu-i chinzai mare!ªi când a ducèCununã dã spiniPã cap mi-o punèTare-o apãsaªi pãru-mi ciunta.ªi mi-l învãleaÎn fir dã busuiocCel fãrã noroc.Cel fãrã de legeAºa cuvânta:- Cã nu-i chinzai mare!ªi-ncã aducèCu rug mã-ncingèTare mã strânjèPieliþa-mi ciunta.Domnul nu lãsaªi mi-o învelè.Cel fãrã de legeAºa cuvânta:- Cã nu-i chinzai mare!ªi-ncã aduceJidovu cel orbÎn coaste mã-mpungèSânge strãpungèPã jidov lumina.ªi câþi mi-l bèToþi cu toþi plesnèªi câþi mi-l vedeauCu toþii plesneauIar câþi auzeauToþii asurzeau.

Picturã de Niculitã Pop,Zodii în cumpãnã, primãvara 200920

D-adurmit-o Fiu SfântUrmare din pagina 19

Continuare în pagina 21

21

La ciulinadã fântânã

La ciulinã dã fântânãFlori d-albe de mãr (refren)Este-un rar dã pãcurar.Pãcuraru flueraToate oile-nturna.Numa oaia cea mai micãSta în loc ºi suspina.- Ce suspini tu, oaiè mè?- Da io cum n-oi suspinaC-am avut doi puiºori.Puiºorii o zburatPã cherniþã la’mpãrat.El i-o prins ºi i-o legatªi-n cherniþã i-o bãgatPuiºorii s-o rugatSã-i lase pânã-n ocolSã vadã pã tata lor.Puiºorii s-o rugatSã-i lase pânã-n uliþãSã vadã p-a lor mãicuþã.

1966, inf. Jutea Eva, 31 ani

Vânarea cerbului

Noi umblãm a corindaMãruþ mãrgãritar (refren)Dela o casã la alta.Dar boierii nu-s acasãCe-s în codru d-a vâna.Tãt vânarã cât vânarãªi nimic nu cãpãtarãCând fu colea mai su sarãMândru pui dã cerb vânarã.Pune puºca ºi-l împuºteªi sãgeata ºi-l sãgete.Cerbul din grai grãiè:- Petre, Petre, arcaº mare Nu pândi tu moarte meCã io nu-s cine gândeºti:Io sunt Ion a lui Sânt IonNãnaºul lui Dumnezãu.Nu-s nici fiarã de vânatCi maica m-o blãstãmatªi fiu fiarã sfântã-n codruNouã ani ºi nouã luniªi p-atâtea sãptãmâni.Când acelea-mplini-le-oi,Jos la þarã vini-oiSlujbã mândrã face-oi.Slujbã mândrã, cine-ascultã?Da o ascultã Maica SfântãCu cosiþe despletitePeste fiu sfânt slobozeºteªi te-ntoarce cruce-n masãªi fii gazã sãnãtoasãªi plãteºti corinda noastrãC-un colac mândru frumosDin pieliþa lui Hristos.De þi-a pãrea micuþelPune º-un cârnaþ pe elªi te-ntoarce cruce-n masãDã-i Doamne gazdii viaþãªi-o chitã de busuiocGãzdãriþii-i dã noroc.

1937, inf. Rotar Dumitru, 45 ani

Pogorât-o...

Pogorât-o, pogorâtuCorinde-mi doamne (refren)Dumnzãu ºi cu Sân Petru.Pogorât-o jos la þarãP-o scarã mare dã cearã.Luarã-sã, dusãrã-sãDe-a lungul oraºuluiLa casa bogatului.- Bunã zâua vã dorimGata prânzul sã-l prânzim?- Prânzu nostu nu-i dã voiCe-i de niºte domni ca noi.

Luarã-sã, dusãrã-sãLa casa sãracului:- Bunã zâua, oameni buniGata-i prânzul ºi-l prânzim?- Gata-i prânzul, puþinelPoftiþi ºi gustaþi din elªi dacã nu s-a ajungeNe-om duce ºi-om prumutaPân vecini ºi pân creºtini!Luarã-sã, dusãrã-sã.Dumnezeu din grai, grãia:- Coatã, Petre, ce-i vedeaPã umãrul de-a stângaªi vezi, Petre, ce-i vedea?- Doamne, nu mã þine-aºa!Vãd casa bogatuluiÎn mijlocul iaduluiBate-o para focului!- Coatã Petre, înapoiPã umãrul de-a dreaptaªi vezi, Petre, ce-i vede?- Doamne, mult mã þâi aºe!Vãd casa sãraculuiÎn mijlocul raiuluiBate-o raza soarelui.

1937, inf. Rotar Dumitru, 45 ani

Hora miresii

Asta-i nuntã, asta-i daHoi na ºi daina, Mirelu (refren)Darã nunta cine-o þine?Þine-o domnul DumnezãuCu mirele lângã elCu mireasa lângã el.Nu te supãra, mireasãCã-i bâta pã grindã-n casãªi cioplitã ºi mezdritãªi pã spate curuitã.- Portari, de la poartã nouãLãsaþi-ne poarta josCã portari, poarta-i a voastrãDa mireasa îi a noastrã.- Nu te lãuda, MireluNoi mireasa nu þi-om daPânã ce te-om întrebaUnde-i duce mireasa.- Bine mã-ntrebaþi portariBine, vom spune, portari.Peste vãi ºi peste munþiLa pãrinþi necunoscuþi.- Cu-atâta nu vi-om daPânã ce vom întrebaVouã cine v-o dat voieÎn grãdina cea cu floriS-alegi floarea cea frumoasãDe la Dumnezeu aleasã.- Bine mã-ntrebaþi portariBine, vom spune, portari.Nouã voia ni-o datDomnul Dumnezãu cel SfântS-aleg floarea-n pãlãrieCe-mi este aleasã mie.- Nu te lãuda, MireluCã mireasa nu þi-om daPânã nou nu ni-i spuneCare-i apa cea mai mareDintre toate apele?Apa cea mai mare esteRouã dã dimineaþa.Pânã-n rãsãrit dã soareAsta-i apa cea mai mare.- Nici cu-atâta nu om daPânã, Mire, tu ni-i spuneCe-nfloreºte, nu rodeºteªi rodeºte, nu-nfloreºte!- Cânepa cea dã varaÎnfloreºte, nu rodeºteIar cânepa dã iarnaRodeºte, da nu-nfloreºte.- Nici cu-atâta nu om daPânã voi nouã ni-þi spuneCare-i solul cel dintâi?

- Solul cel dintâiu esteSolul peþitorilor.- Nici cu-atâta nu om daPânã, Mire, tu ni-i spuneSolul cel de-a doua oarã?- Solul cel de-a doua oarã-iSolul chemãtorilor.- Nici cu-atâta nu om daPânã ce te-om întrebaCu ce-i þine mireasa?- Noi mireasa om þâneCu vin roºu strecuratCu colac dã grâu curat.- Nici cu-atâta nu om daPânã ce te-om întrebaCare-i hora cea dintâiDin capu dã primãvarã?- Nu-i ca hora plopuluiCapu primãverii.- Darã vârful cel mai mareDintre toate vârfurile?- Munteloiul cel mai mare-iVârful muºuroiului.- Darã umbra cea mai mare?- Umbra cea mai mare esteUmbra stogului dã grâuÎn postul Sântei Mãrii.- Da noi tãt nu vi om daCã ni-s uºile-ncuiateCu zaruri ºi cu lãcate.- Noi ne-om duce la Bãiþãªi-om face baltage mariZarurile le-om sfãrâmaUºile le-om descuia.- Dacã, Mire-i treaba aºèVino-ncoace ºi þi-o iè.

1966, inf. Rif Ioan al lui Mihai, cca. 65-70ani

Prãdarea raiului

Ieºit-o, rãsãrit-o (bis)Hoi, ler, nu-i ler, Doamne-i ler (refren)Un pom nalt ºi rãmurat.La tulpina pomuluiScris-o tatãl, ce-o mai scris?Scris-o mese ºi scaune.Da la mese cine ºede?ªede-ºi Domnul DumnezãuCu toþi sfinþii lângã elToþi îºi beau ºi biluièuCând fu colea mai su’ sarãDumnezãu din grai grãiè:- Prânziþi, fii, ce mai prânziþiCã rea veste ne vinèPe poneoavã rânduneleCe-aduceau vestea cu ele.Cã Iuda-n rai o intratªi rãu raiul l-o prãdat.- Spuneþi drept ce o luat?- Ia, cheile raiuluiªuºtariu’ botezuluiªi talgeru cu miruªi luna cu luminaªi soarele cu razele.Tãte-n iadu le bãgãGrozav iad sã luminãMândru rai sã-ntunecã.Dumnezãu din grai grãiè:- Dintre voi ºi dintre noiCare s-ar putea aflaªi sã batã cu Iuda?Sântilie sus sãri:- Gata-s, Doamne, ºi m-oi bateNumai-mi dã ce-oi cere eu.Dã-mi tunu ºi fulgeru!- Ba io, ba, nu þi l-oi daCã eºti prunc cam tinerelªi ti-i vãtãma cu el.Dumnezãu iar sã-ntoarsãªi sã-ntoarsã ºi i-l dede:Tunã rar, fulgerã des!Când tunã întâiaºi datã

Iuda tãtã sã sfãrmã.Când tunã a doua oarãS-aruncã ºi le-apucãToate-n raiu le bãgãMândru rai sã luminãGrozav iad se-ntunecã.

1937, inf. Costea Dumitru, 74 ani

D-adurmit-o...

D-adurmit-o Fiu SfântLa umbra dã molid verde.Maica sfântã trimiteaUn pâlcaº dã rândunele.Jos pã mare sã lãsaApã-n aripi apucaSus în pom ele zburaªi pã Fiul râura.Nici aºè nu sã treze.Maica Sfântã iar mânaUn pâlcaº dã grãuraºi.Jos pã mare sã lãsaApã-n aripi aduceaSus în pomi apoi zbura.ªi pã Fiu îl râuraNici aºa nu se trezea.Maica Sfântã mai mânaUn pâlcaº dã porumbaºiJos pã mare sã lãsaApã-n aripi îºi luaªi pã Fiu îl râura.Fiul din somn se trezeaCa o mândrã floricea- Fire-aþi porumbi alduiþiDã mine, dã Fiul Sfântªi dã câþi îs pã pãmântCã dã când Fiu-i dormitªi nins-o ºi ploiet-oªi vreme bunã fost-o.ªi-om fi sãnãtoºiCu copiii noºti.

1937, inf. Rotar Dumitru, 45 ani

Alungarealui Adam

Dumnezãu dã la-nceputTãtã lumea o fãcutFãcut-o Domnul HristosPã Adam foarte frumos.ªi pã Eva o ziditLaolaltã i-o-nsoþitªi dã mânã i-o luatÎn fund dã rai i-o bãgatMare poruncã le-o dat.Din tãþi pomii sã mãnânceNuma din pomu-nfloritDin acela li-i oprit.ªerpele cel veninosA plecat o creangã-n josªi-o luat un mãr frumosªi l-o dat la Eva jos.Eva dacã o gustatLui Adam încã i-o dat.Dumnezãu s-o mâniatªi la poartã i-o strigat:- Mãi Adame, ticãlosTu-i mere d-aicea jos.ªi tu, Evã, mãi muiereTu, d-aicea, jos îi mereªerpe, când te-a doare capuIeºi în drum ºi-þi coatã leacu.

1937, Guler Gheorghe a lui Guler,42 ani în 1966

D-adurmit-o Fiu Sfânt Urmaredin pagina 20

Continuare în pagina 22

Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

21Desen de Niculitã Pop,

22

Trei sfinte mari

Hai sus, mai susD-umbra ceruluiAcolo îmi ºedePomuþ mãzãratLa poalã-nfloratLa mijloc înfrunzit.În vârvuþu luiTrei lumini aprinseCe-s trei sfinte mari.Pã una o chiamãSfântuþa VineriPã alta o chiamãSfântuþa SâmbãtãP-a treia o chiamãZâua lu Crãciun.Slujbã-n cer sã cântãSlujbã cine-ascultã?O ascultã Maica SfântãCu Sfântul Iosif.Maica-ºi grãiè- Ieºi, Crãciun afarãªi vezi ce-i vedeCã eu mi-am vãzutUn mare luceafãrCe-i fieºu meuProghit dã jidovi.Sã mi-l ascund euSub veºmântu meuLung pânã-n pãmântLumea cuprinzând.

1938, inf. Clop Gavril a Galii,43-44 ani în 1966

Fântânacea galbãnã

La fântâna cea galbãnãFlorile d-albele (refren)Este-un prunc nebotezat.- Da’ cu ce l-om boteza?- Ia crucea în direaptaªi l-atinge dã trei oriDã trei ori în trei chipuri.Iaca pruncu-i botezatCu pãr galben rãtezat.1966, inf. Stanca Gheorghe a lui Stanca, 32 ani

Miorita

În vârvuþul munteluiHoi, leru-i, DoamneToþi, sunt trei pãcurãraºi.Toþi pã unul l-au mânatSã întoarne oile.Pânã oile-nturnaCei doi, legea i-o fãceOri sã-l puºte, ori sã-l taie.- Ho, ho, ho, nu mã puºcaþiCi pã mine mã-ngropaþiªi cu frunzã m-astupaþiÎn turiºul oilorÎn jocuþul meilorS-aud oile zbierândMieluºeii tropotind.Pe mine pãmânt nu puneþiNuma dragã gluga meaªi flueru la curea.Când vântul a vâjâiFlueru meu a hori.Când vântuþu a suflaFlueru meu o cânta.Oile cele bãlãiMândru mi-or cânta pã vãiOile cele cornuteMândru mi-or cânta pã munte.

1966, inf. Stanca Gheorghe, 32 ani

Mândrã steauãrãsãre

Mândrã steaua rãsãreCorinde-mi, Doamne (refren)Nime-n lume n-o vedeaNumai doi-trei filozofiSuindu-se, înãlþându-seJos în slavã lãsându-seLuarã-sã, dusarã-sãDupã stegul stelei-i.Cându-ºi fuse la un locLa un loc pãrdã mijlocPãrdã curtea lui IrodSteaua sta ºi d-asãltaFilozofii-n curþi întraªi dederã d-a cercaDint-o sobã în alta.ªi Irod îi întreba:- Ce cercaþi voi filozofi?- Noi cercãm c-am auzitCã s-o nãscut Fiu SfântSu-aist cer, p-aist pãmânt.- Daþi dupã el ºi-l aflaþiªi viniþi ºi-mi spuneþi mieCa ºi mã-nchin ºi io lui!Luarã-sã, dusãrã-sãDâpã steagu stelii.Cându-ºi fuse la un locLa un loc pãrdã mijlocPãrdã curtea lui CrãciunLu Crãciun celui bãtrânSteaua sta ºi d-asãltaFilozofii-n curþi întraªi dederã a cercaDânt-o sobã în altaªi pã Fiu Sfânt l-afla:Micuþel, înfãºeþelFaºã d-albã, dã mãtasã.Scutecaº dã bumbãcaºLegãnaº dã paltinaº.Ploaia caldã, lin îl scaldãNeaua ninge, da mi-l ungeSuflã vântul dâpã valeªi mi-l leagãnã mai tare.Suflã vântul dâpã dealDe mi-l leagãnã mai rar.Suflã vântul dâpã ºesDe mi-l leagãnã mai des.ªi-l luarã, ºi-l duserãIa, la târg la TârnovaInghii târg în toate zâleMai ales, duminicileTârg mândru, ce-i târguirã?Douã, trei mãji dã tãmâieªi douã, trei dã fãclieªi-nc-o smirnã de cea sfântã.Le dede la fiu-n brâncã.Iar Maica din grai grãiè:- Cinsteascã-vã DumnezãuIaca, pã voi filozofiCum cinstiþi voi fiul meu!

1937, inf. Colþea Paºcu, 52 ani

Pã rãzor dã vie

Pã rãzor dã vieDã-i Domnului, Domn (refren)Este-un pom rotundLa frunzã-i cam lung.Frunza lui îi latãUmbra-i minunatã.Pe cine umbreºte?Doi, trei pãcurari.Doi se sfãtuiauPe unul omorau.- Haideþi, fraþilorªi mã omorâþi!- Groapã, ce þi-om pune?- Staurul oilorÞarcu mneilor- Cruce ce þi-om pune?- Flueruþa meCând vântu-a suflaFluera a cânta.Maica de-a-ntrebaVoi spuneþi aºa:C-am rãmas napoiC-o turmã dã oiªi una dã mnei.

1966, Rif Ioan a Mihaiului Savului, 32 ani

Mai trecu-si,mai mãrgu-si

Mai trecu-ºi, mai mãrgu-ºi DoamneDoi, doi drumãrei, doi corinde

(refren)Da drumari cini-s?Domnu Iosifu-i, ler DoamneAlta-i Maica SfântãDoi corinde, sara-ºi însãraPãrdã ViflaimCurþi d-a lui CrãciunMaica-ºi grai-ie:- Blem, Iosive, blem,Sãlaº ºi cerem!Iosif sã duceLui Crãciun grãièSãlaº îºi cerèDân cum îþi putèCrãciun grãinie- Mai ºti-vã, mai ºti salãiDomnu Dumnezãu.Nu ºtiu ce voi da,Cã-s salãi cam mulþi.Poate cã voi daGrajdul cailorCã bine-i gãtatªi-ncã ferecat.Maica sã ducèÎn grajdul cailorSãlaº îºi fãcèDin cum îºi putèNoaptea pânt’o vremePã maicã-o lovèNiºte munci cam greleCa Fiu Sfânt ºi nascã.ªi nu-l putea naºteDã rosuri dã caiDã zgomot dã om.Maica-ºi grãiè- Blem, Iosife, blemCaii ºi-i lãsãmªi ºi-i blãstãmãmCa saþãu ºi n-aibãNuma o datã-n anÎn ziua dã Ispasªi-atunci numa-un ceas.Maica sã ducèÎn grajdul boilorSãlaº îºi fãcèDin cine îl putè.

Boii abura,Munci o uºuraFiu Sfânt’ nãºteCa o floricea.Ca floarea raiului.Maica-ºi grãiè:- Fire-aþi, boi, fi alduiþiªi dã Dumnezãuªi de Fiu meu.Voi saþãu ºi-aveþiPã brazdã mãrgândCu gura rupândPânã ce-or prânziD-albii plugãreiVoi sãtui ºi fiþi!Iar Crãciun grãièCãtrã sclugi de-a lui:- Ieºiþi, sclugi afarãCã cei salãi de-asarã,A, ºi-or fi pierit!Sclugi afarã ieºeauNapoi sã-nturnau,În coate ºi-n genunchiLui Crãciun grãiau:- Ieºi, Crãciune-afarã,Cã afarã-i varã.ªi-n casã-i groasã!Crãciun nãduindªi-afarã ieºindÎn coate ºi-n genunchiCu gura zicând:- O, iartã-mã, maicãCã nu te-am ºtiutCã dacã te-am vrut ºtiVrutu-þi-am vrut daSobe cãlduroaseªi-ncã perini groaseSã te hodineºtiCumu ne-am ºi noi!- O, iertu-te, CrãciuneNuma mi-i aducePã Deliþa ta, moaºã fiului!- Cumu-oi aduceCiumpai, boloanãªi dã ochi-i oarbã!Crãciun sã bãgaPân cãmãri de-a luiªi d-aici scotèLa Fiul Sfânt vinèDa Fiu s-atingèCu mâinile prindèCu ochii vidèCu picioare umblaNevastã frumoasãSã duce acasã.

1937, inf. Colþea Paºcu, 52 ani

S-au rugat, rugat

S-au rugat, rugatDoi oameni bãtrâni,În zi de Crãciun.Pe cum s-au rugatDumnezeu le-o datCasã lângã drumMasã gãlbioarãLuminã dã cearã.ªi-un pom rãsãditVerde-ncrângenitVântul trãgãnaMerele picaÎngeri le strângeaªi le trimitea,Strânse toate-n saciLa copii sãraci.

1938, inf. Stanca Gheorghe a lui Stanca

Zodii în cumpãnã, primãvara 200922

D-adurmit-o Fiu SfântUrmare din pagina 21

Desen de Niculitã Pop,

Folclor din Nimãieºti ºi Cãrãsãu culesde D. Colþea (1937 - 1939)

Material din arhiva Centrului Judeþeanpentru Conservarea ºi Promovarea Culturii

Tradiþionale Bihor.

,

,

,

23

Sãrac dor, sãrac urâtSãrac dorule di multDa oare ce s-o fãcutCã’n crâºmã nu l-am bãutNici în târg nu l-am vândut.Cine n-are nici un gândVie la mine sã-i vândC’atâtea gânduri îmi vinCâte flori vara di fân.ªi-atâtea gânduri mã batCâte flori pã scãpãtat.Atâtea gânduri gândescCãci cu zile-mbãtrânesc.Vrut-o bate DumnezãuTalpa leagãnului meuSã nu sã legene bineOm fãrã noroc ca mine.

Inf. Morar Minca, 73 ani

Mãicuþã când m-ai fãcutRãu pã mine þ-o pãrut.C-un picior m-ai legãnatCu gura m-ai blãstãmatCu blãstãm mare di parãDe-oi trãi sã n-am tignealã.Cu blãstãmu mare di focDe-oi trãi sã n-am noroc.

Maica me când m-ai fãcutFost-o nor pânã-n pãmântCând l-ai fãcut pã frat’ileO fost sãrin ca laptile.

Când m-ai fãcut, maicã, ’n lumeCeasurile n-o fost buneO fost ceasurile releRele-s ºi zâlile mele.

Maica me când m-o fãcut,O ploiet ºi-o bãtut vânt.ªi-o fost, maicã, vreme reAºe îi ºi viaþa me.

M-ai fãcut lângã fântânãP-o kiatrã ºi n-o fost bunã.Câþi oameni p-acolo trecPã kiatrã sã hodinescPe maica me pominesc.

Sãracã inima meMult înoatã-n voie reªi sãrac sufletu mieuMult înoatã-n sânge rãu.Irimã sãrãcãcioasãCe n-aº da sã fii voioasã.Sã-mi dai soare, sã-mi dai lunãPânã-i lume n-ai fi bunã.

Tãt aºe zîce doruDe-amãrât moare omu.Omu de-amãrât nu moareNumai-mbãtrâneºte tareªi se uscã pã picioareDac-ar muri e-amãrâtIo dimult aº fi-n pãmânt.

Tãt mã mir i ce nu pker,Gândeºti cã-s fãcut din ferªi fieru are potopCã-l bagã cãuaciu-n foc.Tãt mã mir i cini taceCu-a lui irimã ce face.

Greu-i dealu câtã satNu-l pot sui i bãnat.Greu-i dealu la pãduriNu-l pot sui di gânduri.

O mânce-te focu codruCum poþi fi aºe di modruPã di margini di paltiniLa mijloc cu flori galbini,La mijloc cu flori mnieriiPã margini cu cãrunjeleLa mijloc cu dor ºi jele.

Di-am vrut ºti io ce-oi ajungePânã-i lume-am vrut tãt plânjeDarã dacã n-am ºtiutPânã-i lume-am tãt horit.

Taci irima me, taci, taci!Dacã n-ai ºtiut ce faci.Taci irima me nu spuneCâte-o fost rele ºi bune.

Pânã-i lume n-oi uitaTraiu mneu di la maicaAlduieºti, doamne-alduieºtiAlduieºti casa maichiiCã din afarã-i cu tinãPã dinlãuntru-i cu odihnãCare-s ’n-afarã cu varPã dinluntru-s cu amar.

Izvoraº cu apã rece,P’îngã uºe maichii treceIeºe maica sã se speleNu sã putu de-a me jeleVide cã-s lacrimi di-a mele.Ieºe maica la izvorNu putu sta d-a mneu dor.

Pãste tate satileSãrinu-i ca laptileNuma pãstã satu mneuSã ridicã-un nor mai greu.Satu mneu cel de-a roataDuce-m-oi ºi te-oi lãsa.Satu mneu cel fãcut bineDuce-m-oi plângând din tine.

Cine-ºi dã fata-n alt satMoare necuminecat!Am zâs, mamã, câtã tineDa bag-samã te-ai temutCã þ-oi cere cu-mprumutªi nu þî l-oi da mai mult.

Maicã, brâncile mã dorDi lucru strãinilorDe-aº lucra pã sama meBrâncile nu m-ar dure.

Jele-i, doamne, cui îi jeleJele-i irimuþii meleDupã pomii înfloriþiDupã dragii mnei pãrinþiDupã dalbe floriceleDupã surorile meleDupã florile di teiDupã frãþiorii mnei.

Ies afarã cot la flori,Intru-n casã, fãrã soriIes afarã fãrã braziIntru-n casã fãrã fraþiIes afarã cot la spiniIntr-un casã la strãini.

Strãinã-s, strãin mã chiamãStrãinã-s di bunã samãStrãinã-s ca ºi-o pasereN-am milã nici di-o lature.

Inf. Rif Ana, 49 ani

Supãrare, cum te-aº vindeDa focu ti poate prindeTe strecori ºi nu ti veziLa irimã mi te-aºeziTe port cu mine-n hotarªi mã umpli di amarTe baji cu mini-n rãzboiPânza mi-o faci lãtunoi.

Bucurie-aº cumpãraDa nu ºtiu inde-aº aflaDac-ar fi boabe di macAruncate pã teleac.Le-aº culege fir cu firªaptezeci de zile-n ºir

Dac-ar fi fire de iarbãLe-aº culege viaþa-ntreagãS-am cu cine mã vorbiAmaruri când mi-or viniO, cât amaru-i în lumeTãt sã opreºte la mine.

Stau în marjina vãiiÎn calea supãrãriiNu-s în ºiru satuluiCi-n calea bãnatului.Aºe-s, doamne, di strãinãDi nici apa nu mã mânã.ªi-ar fi apa urlãtoareM-ar mâna stând în picioare.Da ºi apa curã linNu mânã omu strãin.

Inf. Morar Minca, 73 ani

Supãrare, voie reIeºi di la inima meSupãrare ºi gând rãuIeºi di la sufletu-mneu.

Voie bunã, când ºi cândSupãrare vini rândVoie bunã câte-odatãSupãrarea nu se gatã.

Mândrã panã-i norocuNu rãsare-n tãt locuNu rãsare pã rãzoareNorocu-i la cine-l are.Când s-o-mpãrþît norocuLa altu i-o dat cu caruMi mi-o dat cu jejetaruNici acela n-o fost plinJumãtate-o fost pelin.

Cântece de amãrãciune,necaz si înstrãinare,,

De

se

n d

e N

icu

litã

Po

p,

Cântece de amãrãciune,necaz si înstrãinare

Continuare în pagina 24

23Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

24

Pelin beu, pelin mãnâncSara cu pelin mã culcDimineaþa când mã scolCu pelin pã ochi mã spãl.

Câtu-i muntele di-naltTãtã neaua s-o luatDa di la irima meNu sã ie voie ce re.Cã s-o pus cu jurãmântPânã m-a bãga-n pãmânt.

- Inimã amãrãcioasãCe þi-aº da sã fii voioasã?- Mai voioasã nu poci fiSã-mi dai binili lumii.

Irimã di ce nu moriDi necaz di-atâtea ori?Irimã di ce nu zaciDi necazu care-l faci?S-o pus la irima meUn pahar di voie reS-o pus la sufletu mneuUn pahar di verin rãu.

Tãt am zis: mã duc, mã ducªi nime nu m-o crezutDa amu mã poate credeCã mãrg ºi nu mã mai vede.

Mândru sã vede di lunãLa omu cu voie bunã.Da la cine-i supãratÎi pare cã s-o-nnorat.

Mânce-l focu amaruCã-l bãui cu paharuNu-l bãui tãt strop cu stropCã-l bãui tãt dintr-un loc.

Atunci când m-am mãritatªi pãrinþii mi-am lãsatStrãinu-ºi dore avereªi di mini n-ave vrere.

Mult mã-ntreabã sora bunãInde-i voie me ce bunã.Io i-am spus la sfântu soareCã o-am dat pã supãrare.

Supãrare, supãrareBãga-te-aº de-a moi în valeªi-oi pune kiatrã pã tineSã nu mai superi pã nime.

Supãrare, voie reFuji di la inima me!O pusu-te-ai pã ºãzutPânã mã baji în mormânt.

Inf. Brie Mariþa, 31 ani

Nime nu-i strãin ca mineNumai mnerla din pãdure.Da nici ierla nu-i strãinãCã ºi-o prins cuca vecinã.Când picã mnerla beteagãVine cuca ºi-o întreabã:- Ce mai faci, tu, mierlã dragã?- ªed în cuib ºi n-am pã nimeNumai frunza, pãdureN-are cine mã jeliDoar câmpu cu floriliVale ºi cu ketrili.

Inf. Jutea Maria, 37 ani

Sãracã inima meIar începe a mã dureAm gândit cã m-a lãsaSã nu mã doarã-atâta.

Sãracã irimã bunãNu te m-ai avui di-o lunãNici di-o lunã, nici di-un anNu te mai avui ºuhan.

Trãire-aº cu bade bineNu trãieºte el cu mine.Trãire-aº cu bade rãuNu mã lasã Dumnezãu.

Mult mã-ntreabã iederaDi ce nu-s verde ca ea.Iedera poate fi verdeCã numai la umbrã ºedeStã-n pãdure-ntre copaciÎntre fagi îngemãnaþiSã n-o ardã soareleCa pã mine gândurile.

Dealurile de la noiFaci-m-or de-oi me napoi.D’ealurile di p-aicèFace-m-or di n-oi ºidè.

Inf. Mihiþ Marinca, 45 ani

Strãinu-s, strãin mã cheamãStrãinu-s di bunãsamã.Mânce-l focu strãinu

Amaru-i ca pelinu.Pelinu face sãmânþãStrãinu n-are credinþã.

Inf. Laza Maria, 33 ani

Aºe stã irima-n mineCum stã pasãrea pã spine.Nu ºti, sta-u-a, o zbura-u-aOri în patru pãrþi crãpa-u-a.

Negru-i, negru-i pãmântuMai negru mi-i sufletu.Neagrã, neagrã-i pãdureMai neagrã-i irima me.

Spune, mândrã ºi gâceºteCodrui di ce-ngãlbeneºteOmu tânãr bãtrâneºte?Codru di zãpadã dalbãOmul di irimã neagrã.Codru di zãpadã greOmu di irimã re.

ªi mai lin, dorule, linCã p’aici îi loc strãinªi mai rar, dorule, rarCã p-aici îi loc amar.

D-aºe-i, Doamne-ntre strãiniCa la smlãdiþã-ntrã spiniSuflã vântu ºi-o cãleºteDi tãþi spinii sã loveºte.

Inf. Mihale Dumitru, 34 ani

Mâncatu-s, Doamne, di releCa un cal di dealuri greleªi mâncatu-s di strãiniCa iarba di boi bãtrâni.ªi mâncatu-s di necazCa iarba dingã pârleaz.

Inf. Bolha Ioan, 49 ani

Duce-m-oi ºi n-oi viniSã vãd cine m-o dori.Dacã nu m-o dori nimeOi fi bun rãmas în lume.Duce-m-ai ºi l-oi lãsaFocului, satu-aista.Focului, luare-ar focDacã n-am avut noroc.Focului sã ieie parãDacã n-am avut ticnealã.

Inf. Rif Ioan, 65 ani

Una din credinþele noastrepopulare istoriseºte cã în timpulcât Isus a atârnat pe cruce, soldaþiicare erau puºi de pazã au fãcutun foc, adunându-se cu toþii înjurul lui. În Muscel, pe ValeaOltului, ba urcând pânã la Sibiu,de credinþa aceasta se leagã legen-da dupã care gutuiul japonez ar fi“jarul” la care s-au încãlzit soldaþiiromani.

Pentru faptul cã planta veneadin Orient, implicit i s-a conferitîn popor un caracter religios, carea primit o notã localã prin evlaviape care þãranul nostru o are faþãde Sfântã Cruce. Aºa se explicãdevierea de la Sfânta Scripturã alocului unde s-a aprins focul ºi decãtre cine.

Evangheliºtii Marcu, Luca ºiloan ne spun la capitolul “Lepã-darea lui Petru” cã Isus dupã ce afost prins în Grãdina Ghetsimania fost dus la marele arhiereu Ana,apoi ia Caiafa, care era marelepreot al anului aceluia. “L-au prins,dar l-au luat ºi l-au dus în casamarelui preot. Petru venea dinurmã, la distanþã. Cum fãcuserãun foc în mijlocul curþii ºi ºedeauîmprejur, Petru se aºezã ºi elprintre ei. O servitoare...” Luca.22. 54-55. “Cum era frig, servitoriiºi paznicii aprinserã un foc ºi seîncãlzeau. Petru stãtea ºi el cu eiºi se încãlzea.” Ioan. 18. 18.

Specificul legendei fiindsâmburele de adevãr îmbrãcat înforme supranaturale, chiar fantas-tice, avem de-a face ºi aici cu acestmiez biblic legat de patimile Mân-tuitorului, ceea ce-i conferã aces-tei legende româneºti valoareaevlaviei creºtine faþã de jertfa depe Cruce. În Câmpulung Muscel,la biserica Sfânta Muceniþã Mari-na, în Vinerea Mare se aduceau laSfântul Mormânt ramuri înfloritede “jar”.

Cântece de amãrãciune, necaz si înstrãinare,Urmare din pagina 23

Gutuiul japonez, Cydoniajaponica Pers. [Chaenomelesjaponica (Thunbg.) Lindl.], are unhabitus oarecum deosebit, neobiº-nuit pentru vegetaþia noastrãautohtonã, ceea ce se vede cã n-atrecut neobservat de poporul nos-tru. Rãmurelele spinoase se între-taie între ele, putând fi uºorcomparate cu gãtejele “clãdite”pentru aprins focul. Printre ele, maispre bazã, sclipesc florile de unroºu cãrãmiziu aidoma unor cãr-buni de jar aprins ce licãresc prin-tre ramurile puse pe foc.

Dupã cum îi spune ºi numele,gutuiul japonez este originar dinJaponia, la noi fiind cultivat înparcuri ºi grãdini pentru florile luiroºii, cel mai adesea ca jarul (!)sau roz, care apar primãvaratimpuriu, în martie - aprilie, înaltde 1-2 m, cu lujerii spinoºi.Evidenþiazã în denumirea sa atâtoriginea, cât ºi asemãnarea cugutuiul comun, mai ales în ceeace priveºte fructele puternic aro-mate, consumate sub formã dedulceaþã sau gem, de obicei înamestec cu alte fructe, mere saupere. Pentru frumuseþea lui ºi mi-rosul plãcut al fructelor, gutuiuljaponez este numit în unele satedin Þara Oltului “Lemnul lui MaicaPrecista”.

Fitonimul “jar” nu este sem-nalat de Borza. Nouã ni se parecu atât mai valoros cu cât lipseºtedin lucrãrile de pânã acum, atâtsub aspect lingvistic, cât mai alesca fond religios. Un termen laic,în sine foarte banal, ascunde în elo profundã veneraþie creºtinã.

Din bãtrâni se povesteºte cãdupã ce soldaþii l-au coborât peIsus de pe cruce, unul din ei i-aluat coroana de spini de pe cap ºia îngropat-o împreunã cu cuielece i le-au scos din mâini ºipicioare. Pesemne era unul dintresoldaþii care l-au rãstignit, cãci laun loc cu coroana ºi cuiele aîngropat ºi ciocanele cu care aubãtut piroanele, sã nu se mai ºtiecine ºi cu ce l-a chinuit pânã amurit. Dar mare i-a fost soldatuluimirarea când a doua zi dimineaþa,din pãmântul în care o ascunsuneltele de torturã o rãsãrit o floaremândrã cum nu s-a mai vãzut. Darmai de mirare era aceea cã frunzelesemãnau cu mâinile lui Christos,iar în mijlocul florii se puteauvedea coroana de spini, cuiele ºiciocanele îngropate de soldat. ªilumea i-a zis florii “Golgota”, cãciacolo, pe dealul acela s-a întâmplatminunea, iar alþii îi spun “Coroanalui Isus”. Planta mai este numitãºi “Floarea Pãtimirii” sau “Floarea

Golgota (Coroana lui Isus)Suferinþei”, “Cununa Domnului”,precum ºi “Mâna Maicii Dom-nului”. Dupã o legendã din Mun-tenia, planta ºi-ar fi rãsucit vrejulpe cruce ºi i-a rãcorit Mântui-torului fruntea ºi buzele.

Floarea Suferinþei, Passifloracoerulea L, este o plantã originarãdin Brazilia ºi Peru. În Europa, in-clusiv în România, a fost introdusãca ºi plantã ornamentalã, cultivatãîn ghivece ºi sere, dar ºi în grãdini,de unde s-a sãlbãticit. Este o lianã(plantã urcãtoare), utilizatã ºi înfarmacie. Frunzele sunt 5, sectateca o mânã cu cinci degete. Floareaare 5 sepale ºi 5 petale de aceeaºiformã ºi dimensiuni, colorate al-bastru sau roz. La baza acestorase aflã o coroniþã de apendici fili-formi ce amintesc de coroana mi-niaturizatã a lui Isus. Staminele se-amãnã cu niºte ciocãnaºe, iar celetrei stile ale pistilului, cu trei cuie.

Zodii în cumpãnã, primãvara 200924

Legende botanicecrestine românesti,,Jar (gutuiul japonez)

Legende botanicecrestine românesti

Material cules ºi prelucrat deTeresia Bolchiº-Tãtaru. Infor-mator: Mioara Rosetti, Câmpu-lung Muscel.

Material Cules ºi prelucrat de Dr.C. Drãgulescu. Informator: IlieSava, Jina (Sibiu).

Folclor din Nimãieºti cules de prof. Maria Colþea Cuceu (1962 - 1970)Material din arhiva Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea

Culturii Tradiþionale Bihor.

Prin lucrarea Folclor bi-horean contemporan, autoriiConstantin Sava ºi ValentinaAtudorei mai înscriu o paginãlãudabilã în munca de cercetarea melosului din þinutul bihorean.Structurat pe trei capitole (fol-clor instrumental - folclorvocal (solist-grup) - ar-monizãri corale), lucrarea seadreseazã unei mari pãrþi aartiºtilor bihoreni (ºi nu numai!),oferind un material original, decertã valoare, prin competenþaatestatã în domeniu arãtatã decãtre autori.

Folclorul instrumental a fost“luat” de la muzicanþi, în special“vioriºti”, din zona Beiuº -Vaºcãu, fiecare dintre aceºtiafiind un moment în istoria

Folclor bihoreancontemporan

creaþiei ºi interpretãrii cânteculuipopular (cu notãri armonicespecifice).

Melodiile vocale solisticesunt oferite de cãtre numeconsacrate sau în devenire ºicare, în petreceri, spectacole,nunþi etc.i-au încântat peiubitorii melodului bihorean. Demenþionat ºi componentaliterarã a acestor melodii, modelpentru soliºtii din Bihor, evitândfãcãturile din domeniu,lucrareafiind o reuºitã cercetare mu-zical-literarã.

Al treilea capitol conþinearmonizãri pentru cor mixt,unele de esenþã folcloricã, altelede facturã religioasã, multe fiind(muzicã ºi text) create chiar deConstantin Sava. Este ºi normal

cã, în calitate de dirijor, autorulcunoaºte posibilitãþile cânteculuivocal, lucrãrile accesibile unuicor mixt.

Sã mai notãm Cuvântul depreþuire adresat de cãtre prof.dr. Gheorghe David, membru alUniunii Compozitorilor ºi Mu-zicologilor din România, men-þionând ºi Editura care s-aîngrijit de apariþia volumului,Editura “Buna Vestire” dinBeiuº.

Volumul Folclor bihoreancontemporan îºi va gãsi, înmod cert, locul între “cãrþile deînvãþãturã” ale soliºtilor ºidirijorilor bihoreni sau ale clorcare vor continua - grea ºifrumoasã - activitatea de cule-gere a melosului bihorean.

Prezentare de Corneliu Buciuman

Folclor bihoreancontemporan

2525Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

Instalatii tehnicetraditionale

în Tara Beiusului

Consideraþii generale. Instalaþiiletehnice tradiþionale, destinate prelucrãriidiverselor produse cu origine în gospodãriaþãrãneascã, sunt rod al progresului tehnic.Condiþionarea temporalã a umanitãþii aimpus, în procesul devenirii istorice oevoluþie gradatã, de la utilizarea potenþialuluiuman (acþionarea manualã) în punerea înmiºcare a diverselor instalaþii, la utilizareapotenþialului natural: apã, vânt,animale etc.

În ceea ce urmeazã, deter-minaþi de specificul zoneiavute sub studiu vom vorbidespre instalaþiile tehnicetradiþionale cu acþionarehidraulicã. Amplasarea diver-selor instalaþii de acest tip –mori, pive, joagãre, ºteampurietc. – în teritoriu, suportã oserie de condiþionãri, reflectateîn principal de potenþialulhidro-energetic oferit deelementele cadrului natural.

Alãturi de prezenþa apelorcurgãtoare, unele industrii þãrãneºti legatede instalaþiile hidraulice, pot fi condiþionatechiar de însuºirile acestor ape, în particularde compoziþia lor chimicã. De exemplutentativa de practicare a piuãritului în valeaCriºului Pietros a fost sortitã eºecului caurmare a drenajului efectuat pe solul cuconþinut mare de oxizi de fier (terra rosa)din cursul superior al acestuia, apa de râu– utilizatã dupã cum se va vedea, în procesulde producþie – imprimând materialuluiprelucrat o culoare diferitã de cea originalã,contribuind la diminuarea calitãþii sale.

De asemenea jogãritul a cunoscut odezvoltare pregnantã în localitãþi spe-cializate în prelucrarea lemnului, aºadar însatele învecinate versanþilor împãduriþi aiorogenului peri-depresionar ºi care, înperspectivã temporalã a beneficiat deînlesniri privind economia forestierã, învreme ce instalaþiile destinate prelucrãriiminereurilor, dispãrute relativ devreme aucunoscut o rãspândire legatã de zonele deexploatare a diverselor resurse metaliferedar ºi de amplasarea în teritoriu amanufacturilor destinate rafinãrii res-pectivelor minereuri.

Din cele enunþate, rezultã posibilitateaconturãrii în teritoriu a unor localitãþi cuspecializare într-o anumitã activitate pre-industrialã, distingându-se astfel practicapiuãritului la Budureasa, Fânaþe, Cãr-bunari, Chiºcãu, Cãrpinet, Criºtioru de Susetc., a jogãritului la Gurani, Cãrbunari,Budureasa, Pocioveliºte, Burda, Cresuia,Meziad etc., mãcinatul minereurilor de fierla Budureasa, Chiºcãu, Vaºcãu, Roºia,Pocioveliºte, Drãgãneºti etc. Spre deosebirede aceste activitãþi, morãritul era practicatîn trecut pe cuprinsul întregii depresiuni,morile de apã putând fi întâlnite pe toate

cursurile hidrografice ale DepresiuniiBeiuºului.

În afara acestei diferenþieri teritoriale sepoate vorbi de o concentrare mai puternicãa activitãþilor bazate pe funcþionarea deinstalaþiilor hidraulice în localitãþile din vãileafluenþilor de dreapta ai Criºului Negru, maiviguroºi ºi cu un potenþial hidraulic mairidicat.

Un exemplu relevant îl constituie ValeaBuduresei, care la începutul secolului al XX-lea, în teritoriul ce a împrumutat numelesãu cursului hidrografic, oferea imagineaunei regiuni preindustriale sub presiune,concentrând peste 30 de amenajãri pentruinstalaþii tehnice, incluzând 10 mori, aproxi-mativ 30 pive pentru prelucrarea þesãturilorde lânã, ºi câteva (probabil 5) joagãre hidra-ulice (anexa). Adesea acelaºi amplasamentconsta dintr-un complex alcãtuit din moarã,piuã ºi joagãr (planºa 1), fie doar moarã ºipiuã (planºa 2), piuã ºi joagãr etc. Unadintre pivele care funcþionau aici pe la 1900,aparþinând lui Laza Gheorghe, se aflã astãziexpusã la secþia în aer liber a MuzeuluiEtnografic al Transilvaniei, o alta, apar-þinând lui Laza Costan, ale cãrei ruine semai pãstrau pânã în urmã cu un deceniu“in situ”, este fotografiatã în lucrarea din1981 a etnografului bihorean Ioan Godea.În acelaºi cadru, Valea Cohului, afluent alVãii Buduresei, pãstreazã atât în toponimiecât ºi prin urmele rãmase în peisaj, memoriaactivitãþilor de exploatare ºi prelucrareprimarã a minereurilor de fier prinºteampuri acþionate hidraulic.

Din punct de vedere istoric, se poate arãtacã bazinul superior al Criºului Negru acunoscut amenajãri tehnice hidraulice încãdin timpuri strãvechi – probabil anterioareperioadei romane – chiar dacã vestigiiledocumentare nu vin sã confirme realitateaprezenþei lor, decât în plin Ev Mediu.

Aspecte tehnice. Edificiile ce adã-postesc instalaþiile tehnice tradiþionale seimpun în peisaj prin aparenþa lor fizicã,arhitecturã ºi detalii constructive, prinamenajãrile necesare instalãrii lor, precumºi prin funcþionalitatea lor, revendicatã de

activitatea propriu-zisã ºi demersurile pecare aceasta le solicitã.

Amplasarea unei instalaþii hidraulicenecesitã amenajarea unui bazin de retenþiea apei sau iaz, un canal de aducþiune numit“ierugã“ care sã concentreze într-o secþiuneîngustã întregul debit al vãii, la capãtuldinspre aval al acesteia fiind construitãinstalaþia propriu-zisã (care poate fi moarã,

piuã, joagãr, etc.).Pentru amenajarea iazului este

necesarã construirea unui stãvilar alecãrui caracteristici tehnice sunt înstrânsã corelaþie cu morfologiaterenului. Într-un loc cu pantã mareînãlþimea sa poate fi redusã, dar existãºi situaþii când aceasta poate atingesau chiar depãºi trei metri, acestediferenþieri conþinând o marjã decondiþionare ºi din partea tipului deaducþiune folosit – inferioarã sausuperioarã. Barajul, sau “stavila” seconstruiau din materiale locale –bolovani, pãmânt, trunchiuri de arborietc. – barând valea oblic, astfel încât

sã conducã curentul apei spre gura ierugii,reducând cât mai mult posibil presiuneaacesteia asupra sa. Materialul transportatde râu în timpul viiturilor contribuia deasemenea la consolidarea sau la distrugereasa, refacerea totalã sau parþialã a structuriifiind adesea necesarã anual.

“Ieruga”, cu lungimi variabile, uneori depânã la câteva sute de metri, era excavatãîn funcþie de morfologia terenului, fie înpietriºul aluvionar, fie, în cazul albiilorîncãtuºate în chei, în roca din subasment.

În privinþa edificiului–adãpost, instalaþiilehidraulice prezintã diferenþieri de la caz lacaz, o similitudine a caracteristicilorconstructive putând fi semnalatã în cazulinstalaþiilor cu destinaþii identice pecuprinsul întregii depresiuni.

În cazul morilor de apã, edificiul (planºa3) consta dintr-o construcþie formatã dintrei încãperi – moara propriu-zisã (a),camera morarului (c) ºi cãmara-magazie(c). Primele douã compartimente, cu

dimensiuni aproximativ similare, aveau oformã pãtratã sau aproape pãtratã cu olaturã de 3,5-5 m, magazia, de formãdreptunghiularã având latura micã de 1,5-2,0 m. Particularitãþi constructive deosebiteapãreau doar în cadrul primei încãperi –cea a morii – pe unde se fãcea ºi accesulîn interior. Aceastã încãpere era separatãîn douã sectoare, între care cel dinspreierugã, ridicat la aproximativ 1,0-1,5 m, înfuncþie de necesitãþi, forma podul morii (d);aici se aflau instalaþia de mãcinat cu celedouã pietre de moarã, cutia pietrelor ºi co-ºul morii. La acest nivel o uºã, fãcea acce-sul la jgheabul morii; în cazul instalaþiilorcu aducþiune superioarã aceasta era nece-sarã pentru a pune sau scoate moara dinfuncþiune. Celãlalt nivel al încãperii, situatla nivelul solului sau cel puþin la nivelulrestului edificiului, era prevãzut cu una saudouã uºi de acces din exterior, o altã uºãpermiþând accesul spre camera morarului.Aici, se fãcea ºi colectarea fãinii mãcinateîntr-o ladã amenajatã special în acest scop.Adesea, între încãperea morii propriu-zisãºi cea a morarului exista o fereastrã dincare acesta din urmã putea urmãri bunulmers al instalaþiei, fiind în acelaºi timpocupat cu alte treburi.

Materialul de construcþie utilizat laconstrucþia morii era lemnul, trunchiuri derãºinoase fasonate, îmbinate în “ºoºi”, cuexcepþia pãrþii dinspre roata hidraulicã, undedatoritã trepidaþiilor imprimate de acþio-narea roþii hidraulice se practica îmbinareaîn “cheotori”. Talpa construcþiei era aºezatãpe o fundaþie de piatrã bine consolidatã,mai ales în secþiunea instalaþiei propriu-zise.Exceptând camera morii unde trepidaþiilenu o permiteau, întreaga construcþie eratencuitã ºi vãruitã. Acoperirea clãdirii s-afãcut, cel puþin în ultimul secol, cu þiglã.

Pivele pentru prelucrat postav, aparþintipului de instalaþie cu miºcare pendulatorieorizontalã. Acestea erau adãpostite într-oconstrucþie din lemn cu o singurã încãperede formã dreptunghiularã, cu dimensiunide 5-6 m lungime ºi 3 m lãþime, aºezatã peo temelie de piatrã. Pereþii erau construiþidin scânduri groase (3-4cm) din lemn defag îmbinate în “ºoºi” verticali pe talpã,netencuiþi (planºa 6). Acoperiºul, confec-þionat din paie sau fân, era înalt ºi ascuþit,în patru ape. Ca la majoritatea construcþiiloracoperite astfel, nu exista un coº pentruevacuarea fumului din vatrã ºi în absenþapodului aceasta se realiza prin paiele“plafonului”. Instalaþia, sau piua propriu-zisã, se afla în partea dinspre aval a încãperiiºi, consta dintr-un cadru numit “jug”, caresusþinea “maiurile” (ciocanele) destinateprelucrãrii prin batere în mediu umed apostavului, ºi o “troacã” în care se aºezau“sumanii” destinaþi prelucrãrii.

Planºa 1. Complex preindustrialtradiþional cu moarã, piuã ºi joagãrla “Luþianu”, Budureasa, începutulsecolului XX (reconstituire).Studiu de Radu-Claudiu Canahai

,

,

, ,

Planºa 2. Complex preindustrial tradiþional cu moarã ºi piuã acþionatehidraulic la “Bãtrâna”, Budureasa, începutul secolului XX (reconstituire).

Planºa 3. Moarã hidraulicã (Budureasa, începutulsecolului XX, reconstituire): a) edificiul morii; b)secþiune longitudinalã prin edificiul morii.

Continuare în pagina 26

26Zodii în cumpãnã, primãvara 200926

Fiecare “mai” era prevãzut la parteainferioarã cu o “codiþã”, acþionatã de “vâz-gla” corespunzãtoare de pe “grindeiul”(axul) roþii hidraulice. Interiorul unei pivemai includea alãturi de instalaþie, vatrapentru foc prevãzutã cu un cazan pentruîncãlzitul apei, precum ºi “valãul” (recipientdin lemn scobit) în care se pãstra apa rece.Acesta din urmã se afla lângã pereteledinspre jgheabul de aducþiune cu carecomunica printr-o conductã necesarãalimentãrii cu apã a interiorului (planºa 6).

Pentru adãpostirea unui joagãr hidraulicse edifica o construcþie cu plan drept-unghiular (detaliu în planºa 1), cu dimen-siunile de 2,0 – 2,5 x 10 m, deschisã spreexterior pe toate laturile, acoperitã cu þiglãsau ºindrilã. În majoritatea cazurilor joagãrulsau “firezul” foloseºte aducþiunea inferioarã.Roata hidraulicã, cu diametru redus ºilãþime mare (un metru sau chiar mai mult)se confecþioneazã dintr-un trunchi dearbore fasonat cilindric în care au fostfixate sau scobite palete. Instalaþia func-þiona prin transformarea miºcãrii de rotaþieîn miºcare liniarã pe verticalã, punând înmiºcare lama fierãstrãului, în timp ce unmecanism complementar asigura depla-sarea buºteanului pe mãsurã ce era fasonatsau tãiat.

ªteampurile, instalaþii destinate pre-lucrãrii primare a minereurilor metalifere,feroase în acest caz, s-au rãspândit încuprinsul depresiunii în contextul istoric alactivitãþilor de exploatare, obþinere ºimanufacturare a fierului în secolele trecute.

În ceea ce priveºte particularitãþile acti-vitãþilor aferente instalaþiilor tehnice des-crise, elemente deosebite se întâlnesc încazul piuãritului. Acesta consta în batereaþesãturilor de lânã în apa caldã ºi rece,având ca scop îngroºarea ºi compactarealor, în faza intermediarã, precedatã defabricarea materialului (þeserea lui) ºi etapaurmãtoare, de transformare a sa în produsefinite (articole vestimentare, þesãturi deinterior etc).

Înainte de a fi introdusã în piuã, þesãturasau “sumanul”, cum i se spunea, cudimensiuni medii de 6 coþi lungime ºi 1,0 –1,5 coþi1 lãþime, era “îngurzit”. Operaþiaconsta în împãturirea sumanului ºi tivirealui din loc în loc cu scopul de a evita încâl-cirea (inevitabilã de altfel) a materialului înpiuã în cursul prelucrãrii. Urma stivuireasumanelor în troaca pivei, punându-seaproximativ câte 50 de coþi de material înfiecare din cele douã troace cu care eraînzestratã o piuã. Unele sate, de exempluHinchiriº, Mierag, Pietroasa, Gurani etc.,confecþionau sumani cu lungimea de pânãla 40 de coþi, astfel încât nu se puteaprelucra odatã decât un singur suman de

acest fel ºi eventual încã unul mai mic într-o troacã.

Piuatul presupune menþinerea umezeliimaterialului pe tot parcursul prelucrãrii,aceasta desfãºurându-se în mai multe faze.

În primul interval, cu o duratã de 1,5 – 2ore se utiliza apã rece dupã care se treceatreptat la apã cãlduþã ºi apoi tot mai caldã,ajungându-se în final la apã fierbinte, evi-tându-se totodatã opãrirea materialului.Dupã ce erau piuaþi vreme de 12 ore, su-manii erau scoºi pentru descâlcire, dupãcare prelucrarea continua alte 12 ore,interval la capãtul cãruia se proceda la onouã descâlcire a materialului. La sfârºitulunei prelucrãri sumanii erau scoºi din piuãºi “dezgurziþi”.

Trebuie arãtat cã prelucrarea prin piuarenu se terminã simultan pentru fiecare ca-tegorie de material, timpul necesar prelu-crãrii – vizând obþinerea unui materialuniform cizelat pe întreaga-i suprafaþã –fiind dependent de calitatea lânii, calitateaþesãturii, grosimea materialului sau firuluidin care a fost þesut. Cel mai anevoios se

prelucrau sumanii þesuþi din fir gros,postavul provenit din pãrþileZãrandului de pildã, remarcându-sedimpotrivã printr-o þesãturã din lânãmoale, fapt ce conducea la un aspectdeosebit de plãcut rezultat prinprelucrare.

În urma prelucrãrii, sumanii scoºidin piuã erau atârnaþi pe o barã delemn orizontalã amenajatã în interiorulpivei pentru a fi descâlciþi. Erau apoirulaþi strâns sub forma unor suluri ºiaºezaþi din nou în troacã în poziþieverticalã. Pe la cele douã extremitãþiale fiecãrui sul se turna apã caldã,

dupã care se restivuiau sulurile în troacãîn poziþie orizontalã ºi se punea piua înfuncþiune. În aceastã fazã a prelucrãrii, cuo duratã de 10-15 minute era necesar capiuarul sã apese sumanii în troacã cugenunchiul pentru a nu fi aruncaþi afarã întimpul funcþionãrii instalaþiei. În final sescotea materialul din piuã ºi se aºeza –fiecare sul în poziþie verticalã – pe unsuport din scânduri, fiind þinuþi aici pânã lascugerea apei în care erau îmbibaþi. Apoi,erau de regulã transportaþi la domiciliulpiuarului, fiind întinºi la uscat, utilizându-se în acest scop bare-suport din lemn, în-tinse orizontal, de obicei în grãdini, de laun pom la altul.

În ceea ce priveºte munca la piuã, se-zonul de piuãrit debuta toamna odatã cu“târgul de Sânmedru” (sãrbãtoarea Sfân-tului mare mucenic Dimitrie, celebratã la26 octombrie) ºi dura pânã cãtre Crãciun.Însã dacã prelucrarea sumanelor nu eraepuizatã la aceastã datã se lucra ºi în timpuliernii, munca la piuã desfãºurându-se une-ori pânã primãvara. Fiecare sezon îºi intraîn drepturi odatã cu repararea instalaþiilor ,în sensul cã diversele accesorii ale pivei

erau supuse uzurii, fiind aºadar necesarã,la anumite intervale, înlocuirea pieselorvechi cu altele noi. “Maiurile” spre exemplu,se schimbau odatã la 2-3 ani.

În sezon, munca la piuã solicita în per-manenþã veghea a doi lucrãtori. Unul dintreaceºtia avea sarcina de a supraveghea bunulmers al instalaþiei, în timp ce însoþitoruluiîi revenea obligaþia de a întreþine focul ceîncãlzea apa solicitatã de prelucrarea pos-tavului. Lemnul de foc necesar era procuratde pe versanþii apropiaþi, unde era doborâtcu toporul ºi coborât la vale. Era apoi îmbu-cãtãþit ºi crãpat la dimensiuni corespun-zãtoare. Munca la piuã era consideratã drepto muncã grea, ticãloasã, concurenþa eramare, iar venitul oferit nesatisfãcãtor.

Aspecte economice. În ceea ce priveºtemorãritul, datã fiind larga rãspândireteritorialã a instalaþiilor ce-l deserveautrebuie arãtat cã în cadrul gospodãrieitradiþionale nu se obiºnuia stocarea fãiniiîn cantitãþi mari. Gospodarul pãstracerealele în aºa numitele “hãmbare” (lãzide dimensiuni mari confecþionate de meºteripopulari), mãcinându-se doar pentru nece-sitãþi imediate, fãina rezultatã prin mãcinarefiind, datoritã tehnicii rudimentare utilizate,neseparatã de griº.

Spre deosebire de aces-tea, joagãrele hidraulicedeserveau o arie mult mailargã, satele specializate înprelucrarea lemnului ºi caredispuneau de aceste insta-laþii – Gurani, Cãrbunari,Budureasa, Pocioveliºte,Burda, Cresuia, Pietroasa,Meziad, Poiana, Finiº, Borz,Roºia – asigurând pe cu-prinsul întregii depresiuni ºi,adesea chiar regiunile înve-cinate – prin târgul sãptã-mânal de la Beiuº – nece-sarul de scânduri, grinzi, ºialte materiale de construcþieprefabricate etc.

Similar, piuãritul, cunoºteao rãspândire destul de re-dusã în teritoriu – în în-treaga depresiune existaudoar câteva sate specializate– regiunea deservind un“hinterland” incluzând Culoarul CriºuluiNegru, Câmpia Criºurilor ºi o parte aCuloarului Criºului Alb (aceasta din urmãdispunând de câteva centre proprii de piuarila Moneasa, Groºi, Sebiº etc.).

Încadrat condiþiilor economiei capitalistepiuãritul a cunoscut o concurenþã acerbã,determinatã de legea cererii ºi ofertei, decostul lucrãrii prestate ºi de calitateagarantatã de prelucrãtor. Într-o anumitãepocã se lucra în mod obiºnuit cu 5 lei cotulde material, dar erau ºi piuari care din lipsaclienþilor efectuau lucrarea pentru 2-3 lei/cot, adesea calitatea, funcþie de calificareameºterului-piuar, având ºi ea de suferit.

Unul dintre cele mai puternice centre depiuari în perioada de înflorire a acesteiactivitãþi a fost în regiune, Budureasa. Piua-rii de aici se aprovizionau cu sumanii desti-naþi prelucrãrii la târgul sãptãmânal dinBeiuº, unde aceºtia, asemeni fiecãrei branºemeºteºugãreºti sau negustoreºti, avea unloc destinat special, unde îºi întâlneauclienþii. Cei din urmã, veniþi din cuprinsulîntregii arii deservite încredinþau piuaruluiprodusul de prelucrat, iar dupã un anumitinterval necesar executãrii prestaþiei, meº-teºugar ºi client se întâlneau în acelaºi loc,primul pentru a-ºi încasa plata, celãlaltpentru a-ºi recupera articolul.

Un alt procedeu larg utilizat, cunoscândpoate maxima frecvenþã, consta în depla-

Planºa 5. Piuãpentru bãtutpostav(Budureasa,începutulsecolului XX,reconstituire).

sarea meºteºugarului la domiciliul bene-ficiarului pentru a ridica el însuºi postavulde prelucrat, urmând ca ulterior, tot acesta,sã-l returneze. În aceastã situaþie, fiecarepiuar frecventa un anumit areal – constânddin una sau mai multe localitãþi – desemnatsub numele de “sumãnãrie”. Astfel, deexemplu, cutare piuar avea sumãnãrie laCintei, Nãdab, ªiclãu, cutare la Nãdab ºiªimand, altul la Sohodol, unii la Grãniceri,Holod, Mocear (azi Dumbrava), Râpa,Husasãu de Tinca, Miersig, SânnicolauRomân, Roit, Dobreºti, Pomezeu etc.

Existau de asemenea cãrãuºi. Aceºtia seocupau doar cu transportul sumanilor dela beneficiar la prelucrãtor ºi invers. Nuaveau piuã ºi erau pãrtaºi la câºtig cu piuarulîn baza unei înþelegeri. În privinþa acestuiprocedeu, al ridicãrii sumanilor de ladomiciliul producãtorului, trebuie arãtat cãfiecare proprietar avea semnul sãudistinctiv, de culoare diferitã de cea apostavului. Acesta era þesut în bucata depostav, devenind în urma piuãrii de neºters,prin el, fiecare gospodar putându-ºiidentifica bunul.

Un aspect de menþionat aici îl constituiedelimitarea traseelor frecventate de piuari

ºi de cãrãuºii care-i deserveau, acesteaoferind o imagine clarã asupra amploriispaþiale a acestei activitãþi tradiþionale.Principalele drumuri plecau din Budureasaspre Beiuº, de unde prin Pocola, ªoimi,Tinca, Salonta, Chiºineu-Criº se ramificaufie spre Socodor, ªiclãu, Grãniceri, fie spreNãdab, Cintei, Zãrand sau Socodor, Pilu,Vãrºand. O altã ramificaþie se desprindeala ªoimi spre sud, prin Ursad, Coroi, Gurba,ªicula, iar din Beiuº pe Valea Roºiei untraseu înscria localitãþile Remetea, Cãbeºti,Roºia, Luncasprie, Dobreºti, Pomezeu. Dela Pocola drumurile piuarilor mergeau deasemenea fie spre Rãbãgani, Sâmbãta,Ceica, fie spre ªoimi, Tinca, Husasãu deTinca, Miersig, Gepiu, Sânnicolau Român,Roit.

În cãlãtoriile lor negustoreºti, piuarii nufoloseau întotdeauna drumurile amenajate,aºa cum le cunoaºtem astãzi, ei urmândadesea, pentru a scurta o rutã, drumurilede pãmânt, “duleurile” ce traversauîntinsele câmpuri agricole din CâmpiaCriºurilor. Un exemplu de acest fel îlconstituie ruta Miersig – Gepiu – SânnicolauRomân.

Instalatii tehnicetraditionale

în Tara Beiusului

,

,

, ,

Urmare din pagina 25

.

Planºa 6. Piuã pentru bãtutpostav: a) vedere lateralãa edificiului; b) detaliu alinstalaþiei de bãtut postav;c) secþiune longitudinalã.

Planºa 4. Pod de moarã cu instalaþia de mãcinat

Continuare în pagina 28

2727Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

Studiu deconf. univ. dr. Oana Lianu

Melodiile instrumentale de dans sau dejoc sunt un subgen al folclorului muzicalcare fac parte din muzica de joc ºi care sesitueazã la intersecþia dintre muzica instru-mentalã cu dansul popular.

În afara sincretismului (dans + muzicã+ strigãturi+costume+context, etc.) muzicade dans existã într-o formã de sine stã-tãtoare, putând fi ascultatã independent. Sepoate vorbi chiar de o delimitare a muziciide joc de alte genuri ale muzicii populare lanivelul structurilor specifice. Contacteleîntre genurile muzicale la acest nivel aparori datoritã unui fond structural muzicalcomun, ori datoritã unor schimburi recentereciproce de material, putându-se prelua ºiadapta funcþiei specifice cântece, folclororãºenesc sau al naþionalitãþilor conlocu-itoare, sistemul armonic tonal, instrumentenoi, ritmuri, noi forme de organizare. Iatãcâteva particularitãþi ale muzicii de jocexistente în folclorul românesc, maghiar ºislovac.

Muzica de joc existã la nivelul uneizone, subzone, sat, etc., sub forma unuirepertoriu specific de jocuri cu o anumitãstructurã ºi norme de funcþionare: compo-nenþa repertoriului; poziþia pieselor în cadrulacestui repertoriu; vechimea diferitã a pie-selor; provenienþa pieselor; vârsta ºi sexulparticipanþilor.

În fiecare repertoriu zonal se contu-reazã un nucleu de jocuri tradiþionale, încon-jurat de straturi mai noi, neasimilate întotalitate sau, din contrã, învechite.

Mobilitate internã continuã, materialelenoi luând locul unora mai vechi, pentrupãstrarea unui echilibru intern propriu.

Diversitatea pe plan vertical (repertoriubogat într-o anumitã zonã), orizontal (re-

Aspecteale muziciipopularetraditionaleinstrumentalede dansdin Ardeal

Aspecteale muziciipopularetraditionaleinstrumentalede dansdin Ardeal

pertoriu foarte diferit în zone vecine), oare-cum ºi caracterul eterogen.

Vitalitatea ieºitã din comun (se producadaptãri regionale, apar tipuri, subtipuri,chiar variante noi).

Muzica de joc este strâns legatã delãutarii profesioniºti, a cãror practicã adeterminat impunerea a numeroase particu-laritãþi (cum ar fi extinderea unui anumitstrat pânã la absolutizare în detrimentulaltora).

Muzica de joc îºi datoreazã aºadar par-ticularitãþile structurale ºi funcþionalecomplexului sincretic joc popular, din carede altfel face parte; ea a inclus particu-laritãþile funcþionale prin structura saproprie.

Asemãnãri între muzica arde-leneascã, maghiarã ºi slovacã dinpunct de vedere armonic, ritmic, acomponenþei tarafului ºi a structuriidansurilor:

1. Componenþa tarafului:Trioul transilvan: vioarã primã ( primaº),violã (braci), contrabas (violoncel, gor-dunã cu 3 corzi)Taraful unguresc: vioarã, contrã (braci),contrabas, þambalTarafurile ceh ºi slovac: vioarã, braci,contrabas, þambal, acordeon (mai nou)

Deºi nu fac parte din tarafurile tradi-þionale, taragotul ºi þambalul sunt douãinstrumente care au pãtruns adânc înmuzica de dans a celor patru naþionalitãþi.În Ardeal, majoritatea orchestrelor au încomponenþã cele douã instrumente. În ce-i priveºte pe unguri, cehi ºi slovaci, sã nuuitãm cã inventatorul de origine cehã Josef

Schunda este pãrintele þambalului ºi al tara-gotului deopotrivã, iar fabrica lui din Unga-ria, celebrã la acea vreme, a contribuit deci-siv la rãspândirea acestor instrumente.

2. MelodiaMelodiile folosesc în mod obiºnuit scãri

diatonice. Dupã materialul sonor, melodiilede dans întâlnite la români, maghiari, cehiºi slovaci, se împart în:

a). melodii în sisteme arhaice (pentacordmajor, cu sau fãrã cvartã subfinalã;pentatonic)

b). moduri naturale diatonice, acustice,cromatice

c). major-minor modern, melodiile avândstructurã modalã.

Un alt element de bazã al muzicii popoa-relor în discuþie este pentatonia, deºi aiciapar ºi diferenþieri.

Cei care au descoperit scãrile penta-tonice în vechile melodii maghiare au fostKodaly ºi Bartok, la acesta din urmã penta-tonia devenind o laturã a gândirii sale tonal-armonice ºi fiind ulterior folositã ca principiucomponistic, rãsfrântã asupra cromaticiimelodice ºi asupra gândirii armonice. Astfel,Denes Bartha scria cã acolo unde, izolat,pentatonia apare în melodiile slovace, croa-te, româneºti, este dovedit fãrã excepþie,cã este o preluare din acest tip melodicvechi ungar. Bela Bartok ºi-a dat seama cãaceste melodii pentatonice sunt foarterãspândite în toate regiunile vechii Românii,iar melodiile penatonice româneºti suntfoarte variate. Gama de 5 trepte nu poate ficonsideratã ca semn distinctiv pentru muzi-ca vreunui popor sau a unei culturi, ea esterãspânditã în toatã lumea. Pentatonia aparepe anumite trepte de evoluþie la toate popoa-

rele. Ea reprezintã un anumit stadiu înevoluþia gândirii muzicale. Cele mai vechimelodii ale tuturor popoarelor, cele ritmate,sunt pentatonice sau cu substrat pentatonic.Totuºi, pentatoniile maghiare ºi româneºtise deosebesc prin cel puþin trei lucruriesenþiale:

a). Pe câtã vreme pentatonia din fol-clorul vechi maghiar îºi datoreazã materialulsonor principiului de transpunere la cvintãsuperioarã a unor scãri prepentatonice, pen-tatonia din folclorul românesc este rezul-tatul unei treptate amplificãri inferioare aunor nuclee ºi structuri arhaice. Aceastãtranspoziþie îºi are legile ei psihologice. Esteun fenomen arhaic înrudit cu imitaþia. Eleste generatorul vechiului folclor maghiarºi se regãseºte ºi în cel românesc. Uneleexemple sunt certe preluãri maghiare, iaraltele se datoresc fie unei tehnici instru-mentale, fie construcþiei simetrice a unormoduri, fie faptului cã aceastã tehnicã estevirtual inclusã în unele structuri arhaice încare cvinta are un rol însemnat (Hune-doara).

b). Cele douã pentatonii se deosebescprin structura unor scãri utilizate, a sunetelorasupra cãrora se insistã. Scara pentatonicãromâneascã cel mai frecvent utilizatã estere - mi - sol - la - si, în care centrele suntsol ºi mi, cadenþa finalã mi, centre aflateîntr-o strânsã legãturã de terþã micã descen-dentã. Originea acestui sistem cadenþialapare evidentã fãcând trimitere la folclorulcopiilor. Pentatonia maghiarã utilizeazãpreponderent scara mi - sol - la - si - re, cucentrele si ºi mi, într-o relaþie de cvintã.

Continuare în pagina 28

,

2828 Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

c). Un alt criteriu de deosebire este ºisistemul diferit de cadenþare. Cu toatãlabilitatea tonicii în pentatonie, oricare dintresunete putând fi sunet final, în diferiteteritorii aceste sisteme au luat culori par-ticulare, mai ales datoritã sistemelor de ca-denþare. Odatã cu pentatonia, gândireamuzicalã a atribuit anumite funcþii sunetelormelodiei respective, fiind o succesiune detensiuni mai mari sau mai mici, rezolvatepe un sunet final, gândit dinainte, un punctfix de sosire, o tonicã, în raport cu caretoate celelalte primesc un sens. Acest punctterminus este elementul caracterizant, pre-cum ºi drumul pânã la el. Se constatã cãpentatonismele (formule melodice specificesistemului) sunt de mare circulaþie, darraportul acestor incipiente centre tonale,creatoare de tensiune, care se deplaseazãde pe anumite sunete pe altele, în sistemcadenþial, este nota caracteristicã sau culoa-rea pentatoniilor. Expresia concentratã asistemelor de cadenþare o reprezintã scarabitonicã în relaþie de terþã micã descendentãsol-mi; într-o formã mai complexã estereprezentatã de scara tritonicã sol-re-mi, cesintetizeazã deja toate cadenþele modale dincântecul popular românesc, cu caracte-risticile bipolaritãþii tonale.

Dupã forma arhitectonicã a melodiei dedans, atât la români, cât ºi la maghiari, cehisau slovaci întâlnim:

- melodii improvizatorice ºi melodii cuformã fixã (construite dintr-o singurã frazãcare se repetã cu variaþii melodice ºi ritmice;

- melodii din 2 fraze AB care se repetãconstant; adesea a doua parte reia ceva dinprima. Pe alocuri prin Transilvania de nord-vest partea a doua este repetarea celei dintâi,cu o cvintã mai jos, aºa cum am arãtatanterior

- melodii din 3 fraze ABC.O altã trãsãturã tipicã a dansurilor este

organizarea motivelor binare pe dimensiuneaa douã mãsuri. Majoritatea melodiilor suntformate din fraze pãtrate (4, 8 sau 16 mã-suri).

3. RitmulSe întâlneºte atât ritmul binar, cât ºi cel

aksak.Ritmul aksak se întâlneºte în Ardeal:- jocurile de cîmpie ardeleneºti: zona

Meseºului-Sãlaj, în Învârtita rarã, Câmpia

Ardealului: De purtat, De-a lungu, Buciu-meana, A cerbului, Podiºul Someºean:Someºana, Mureºana, Româneºte de-nvârtit, în Nãsãud, în jocuri ca: P-a lungu,De-a lungu, Someºana, De-a mâna, Mureº:Purtate de pe Târnave, Cãluºerul, Româ-neºte, De-a lungu (scrise în 9/16, 10/16),11/16, chiar 12/16), dar ºi în jocurile ma-ghiare. Ritmul binar, mãsurat, este regãsibilla toate cele trei naþionalitãþi.

4. ArmonizareaDin execuþia acestor tarafuri se desprind

urmãtoarele:a). înlãnþuirile armonice se fac de obicei

între acorduri cu notã comunã, ale cãrorfundamentale sunt în relaþie de cvintã.Acordurile fãrã note comune sunt foarterare ºi accidentale, iar acordurile cu douãnote comune sunt excluse.

b). cadenþele sunt V- Ic). armonia este întotdeauna fixã la

cadenþe ºi relativã pe parcurs; în generalfinalul se armonizeazã la fel

d). cu toate cã problema este de vertica-litate, se acordã o mare importanþã orizon-talitãþii

e). aspectul ideal al unui acord este înstare directã ºi poziþie strânsã; celelalterãsturnãri apar incidental; datoritã acestuilucru sunt înlãnþuite octave paralele întrebas ºi braci, putând apãrea ºi între instru-mentele de armonie ºi vioara primã

f). acordurile se realizeazã la braci înpoziþia I, adicã în modul cel mai comod;poziþia armonicã nu conteazã la braci, stareadirectã fiind realizatã de bas

g). factorul improvizatoric este impor-tant, el fãcând imposibilã o coordonare de-plinã. Cu cât armonizarea este mai simplã,cu atât sunetele juste ale basului sunt maimulte.

5. Dansul popularSe poate vorbi de o încadrare a dansului

într-o superfuncþie. Ocaziile de dans suntîn mare aceleaºi: ocazii generale – legate deviaþa întregii comunitãþi ºi ocazii speciale –legate numai de anumite categorii de fapte,persoane, etc. Astfel, se disting urmãtoarelecategorii de ocazii: ocazii generale periodice(hora satului, baluri); ocazii generale speciale(hramuri, tîrguri, nedei); ocazii familiale

(naºtere, botez, nuntã); ocazii calendaristicede iarnã (Crãciun, Anul Nou, Boboteazã),de primãvarã (Lãsata secului, Paºti, Ru-salii), de varã (sãrbãtori agricole ºi pas-torale); ocazii de muncã (ºezãtori, clãci,etc.); ocazii întâmplãtoare (diverse pe-treceri, festivitãþi, etc.)

Ca funcþie, dansurile se împart în douã: a). dansuri curente, practicate obiºnuit

la hora satului sau cu alte ocazii; dintreacestea unele sunt comune sau de relaþie,în general mixte; altele sunt de exhibiþie saude întrecere, bãrbãteºti;

b). dansuri speciale – practicate în cercrestrâns de inºi ºi doar în anumite momente;acestea pot fi dansuri de spectacol, distrac-tive, ceremoniale, rituale.

Forma de aºezare a dansatorilor, atât laromâni, cât ºi la maghiari, cehi ºi slovaci,poate fi cerc (închis sau deschis), linie(semicerc, coloanã neregulatã).

Þinuta dansatorilor: de mânã, de umeride talie (la jocurile de perechi), liberã (ladansurile solistice sau în monom). În cepriveºte componenþa pe sexe, dansurile suntmixte, bãrbãteºti ºi femeieºti.

Majoritatea dansurilor sunt mixte; celmai puþin întâlnite sunt cele femeieºti, întimp ce dansurile bãbãteºti, care sunt ºi celemai dinamice, pot fi întâlnite peste tot.

Dansurile se joacã exclusiv pe muzicã.Existã totuºi ºi jocuri pe cântare vocalã,unde dansatorii îºi cântã singuri.

O altã formã de manifestare a sincre-tismului sunt strigãturile, declamate deobicei de bãrbaþi, dar ºi de fete ºi femei.Ele au caracter satiric ºi de comenzi, fiindversificate.

Nu sunt de neglijat nici aspectelecinetice: paºii simpli, paºii încruciºaþi (înfaþã ºi în spate), trecerile pe sub mânã,balansãrile pe picioare, miºcãri ale trun-chiului, paºii bãtuþi (talpa, vîrf, toc), pintenii,bãtãi din palme, bãtãi cu palma pe picior,pocnituri din degete.

De-a lungul secolelor au fost împru-mutate dansuri de la popoarele vecine saude la naþionalitãþile conlocuitoare.

Deºi se vorbeºte mult de influenþereciproce, majoritatea dansurilor au fostpreluate de la români.

Dansurile se grupeazã în cicluri, carese reiau întocmai, dupã o pauzã.

În Transilvania predominã jocurile deperechi, alãturi de cele bãrbãteºti devirtuozitate. Jocurile mixte de cerc suntrare.

Pentru judeþele Bistriþa-Nãsãud ºi Cluj,dansurile caracteristice sunt: De-a lungul,Bãrbuncul (dans fecioresc), Fecioreasca,De botã, Învârtita, º.a. În judeþul Sãlaj,specifice sunt Învârtita rarã, Învârtita deasãºi Mãrunþel (dansuri mixte), dar ºi Fecio-resc (dans bãrbãtesc) ºi Muiereasca (dansfemeiesc numit ºi Fecioreasca fetelor). ÎnBihor, specifice sunt Mãrunþelul, Poarga,Polca, Scuturat, Pe picior. Specific e ºi joculcu descântãturi. Þara Moþilor are ca jocspecific Þarina, joc de perechi sub denumiridiferite: Þarina mocãneascã, Þarina vãsa-rilor, Þarina Minerilor, Þarina Abrudului.Pentru celelalte zone transilvãnene, dan-surile specifice sunt: Purtata, Haþegana, Deponturi, Haidãul, (ultimele 2 sunt fecioreºti).Pentru zona Târnavelor, specifice sunt dan-surile de fete, pe cântare vocalã.

Cele mai vechi dansuri populare dinCehia ºi Slovacia sunt cele numite Choro-vody, însoþite de miºcãri lente, puþin rit-mate, desfãºurate în linie dreaptã, ºerpuitã,în ºir, cerc sau semicerc.

Indiferent de deplasare, importantã estebãtaia pasului.

Acest tip de dans se împarte în categorii,precum:

- dans ce reprezinta cultura bãrbãteascãeste Hajduchy sau Odzemoch, consemnatîn anul 1514, cu ocazia execuþiei lui Gheor-ghe Dola. Provenind din dansurile valaheale ciobanilor de la stânã;

- alt dans de acest tip este Verbunky, in-terpretat de recruþi;

- Parové tance sunt cele dansate înperechi;

- Èardas a fost considerat de tip un-guresc, dupã ce a fost dansat, în 1837, laTeatrul din Bratislava, cu ocazia deschideriiacestuia.

Cu toate acestea, e consemnat faptulcã, în Cehia ºi Slovacia, a existat demultacest tip de dans, cu treceri de la ritm lent,la ritm mai accelerat ºi apoi din ce în cemai rapid;

- Polka este considerat, alãturi deÈardas, un dans popular cult, preluat deslovaci.

La maghiari dansurile populare poartãdenumirea de Táncház. Iatã dansurile si-milare, din repertoriul coregrafic maghiar:Csardas, friº czardas, ugros, friº ugros,dohogaz, hokazo, verbunk, Kondaº tanc,batuka, fordulo.

Muzica de dans este prin urmare unuldin principalele lianturi ale folclorului.

Valea Buduresei (Valea ªtezelor):

1. Piua lui Goina Gheorghe zis Poienaruºi a fraþilor Ciocan Florea ºi Ioan (pri-mul avea douã maiuri, ceilalþi doi,fiecare câte unul); pe malul drept.

2. Piua pãrinþilor lui Laza Miron zisGuga; pe malul stâng, sub Coasta Rea.

3. Piua lui Laza Miron zis Guga; pemalul drept.

4. Piua lui Potoran Simion, lângã izvorulcare astãzi aprovizioneazã satul cu apãcurentã, pe malul stâng.

5. Piua lui Magda Vasile (zis “Fran-cezu’”); în dreptul actualului baraj almicrohidrocentralei, pe malul stâng.

6. Piua lui Goina Teodor (zis “Teodoral lui Gheorghe”). A fost dãrâmatã întimp, o altã piuã fiind ridicatã aici deBudãu Nicolae (zis “Ciocãnescu”) ºiCasa Costan; în amonte de locul numit“Firusãu”.

7. Piua lui Potoran Ioan (zis “Greluº”);în locul numit “Firusãu”.

8. Piua lui Grec Ioan (zis “OãniþaGhiurului”) ºi Gudiu Ioan (zis “Cucur-bãtã”), situatã pe aceeaºi ierugã cuinstalaþia anterioarã, în continuareaacesteia.

9. Piua lui Laza Ioan (zis “OãniþaFlorii”) ºi Laza Moise (zis “Moisa luiDolicã”); la aproximativ 70 de metriaval de instalaþie anterioarã, pe maluldrept.

10. Piua lui Nistor Vasile (zis “Leu’”)ºi a socrului acestuia, Goina Simion(zis “al lui Valie”).

11. Piua lui Nistor Dãnilã (zis “Naca”);pe malul drept.

12. Piua lui Foghiº Gheorghe ºi anepotului acestuia, Foghiº Nicolae; pemalul drept, în locul numit “Lespezi”.

13. Piua lui Laza Costan ºi a lui Vasile“al lui Boc” din Nimãieºti, pe maluldrept al vãii. În urmã cu câþiva ani,ruinele ei se mai pãstrau la ieºirea dinsat, imediat la stânga dincolo de râu, lapoalele versantului. A fost fotografiatã

de cãtre Ioan Godea pentru lucrareaacestuia din 1981.

14. Piua lui Goina Nicolae (zis”OãniþaMonii”) ºi a lui Petrila Toma (zis “aPaºchii); pe malul stâng.

15. Piua lui Buºtea Teodor (zis “aHalului”); pe malul drept.

16. Piua lui Goina Gheorghe (zis “Poie-naru”) ºi Frenþ Gheorghe (zis “a Io-velii”) ºi joagãrul unei asociaþii de sãteni.Piua era pe partea dinspre apã a ierugii,iar fierãstrãul pe malul dinspre sat,deservit de un jgheab lateral, puþin maijos de piuã. întregul amplasament erasituat pe malul stâng.

17. Piua lui Laza Gheorghe (zis “aPãlii”); pe malul drept. Se aflã astãzi laMuzeul Etnografic al Transilvaniei dinCluj-Napoca.

18. Moara lui Nistor Vasile (tatãl luiNistor Ioan, astãzi singurul meºterlãdar din Budureasa); pe malul stâng.

19. Moara ºi piua lui Laza Moise (zis“Moisa lui Dolicã”); pe malul stâng.

20. Complexul cu moarã ºi piuã de la“Bãtrâna”, þinut de fraþii Goina Gheor-ghe (zis “Dascãlu’”) ºi Teodor. Pentruconstruirea stãvilarului complexului aufost aduse peste o sutã de care de lem-ne, lemne lungi pentru a putea cuprindede-a curmeziºul întreaga vale. Lemnula fost adus de pe Vârful Bãiþa. A fostdeasemenea necesarã o mare cantitatede pãmânt, barajul edificat depãºindînãlþimea de trei metri. Instalaþia eraamplasatã pe malul stâng al vãii.

21. Joagãrul þinut de Buºtea Chiricã ºiNistor Dãnilã (zis “Naca”) ºi piua þi-nutã de Buºtea Chiricã ºi Laza Teodor(zis “Rusu’”); pe malul stâng.

22. Moara lui Manea Filimon (zis “aGhionghi”) ºi piua aceluiaºi proprietar;pe malul stâng.

23. Complex cu moarã, piuã ºi firezaparþinând lui Gudiu Teodor (zis “Lu-þianu’”, “a lui Cucurbãtã”); pe malulstâng.

24. Joagãr aparþinând unei societãþi de21 sãteni ºi moara lui Matiu Vasile; pemalul stâng, lângã actuala brutãrie.

25. Moara lui Sabin Dan; în aval de ac-tualul pod al drumului naþional spreStâna de Vale, pe malul stâng.

26. Moara ºi joagãrul lui Goina Ioan

(zis “Nieºul”); pe malul stâng.27. “Moara Popii” (a aparþinut preotuluiNeºa Vasile); pe malul drept, în Cãr-bunari.

28. Moara lui Matiu Gheorghe (zis“Ghiurca lui Budãu”); pe malul drept,pe locul actualului cazan pentru fiertþuicã.

Pe Valea Cohului (dinspre amonte spreconfluenþa cu Valea Buduresei): ValeaCohului (dinspre amonte spre con-fluenþa cu Valea Buduresei):

1. Piua lui “ªtirbul” din familia Buligãu;pânã în primul deceniu al secolului XX.

2. Piua lui Goina Teodor (zis “al luiMihai”).

3. Piua lui Casa Vasile; pe malul stângal vãii.

4. Piua lui Budãu Teodor (zis “DorePãlii”) ºi Foghiº Dumitru (zis “Rancu”).

5. Piua lui Goina Gheorghe (zis “Poie-naru”); pe malul drept al vãii.

6. Piua lui Goina Ioan (zis “Ioan alGhiurchii”) ºi Mitran Ioan (zis “Lin-cu”).

7. Piua fraþilor Casa Ioan ºi Gheorghe;pe malul stâng.

Aspecte ale muzicii populare traditionaleinstrumentale de dans din Ardeal

Urmare din pagina 27

,

Instalatii tehnice traditionale în Tara BeiusuluiUrmare din pagina 26

A N E X Aprivind reconstituirea succesiunii amplasamentelor cu instalaþii tehnice tradiþionale preindustrialede pe Valea Buduresei, la începutul secolului XX (informator Goina Gheorghe, 1905-2001)

, , , ,

2929

,

,

Toatã lumea a auzit, cu siguranþã, deprodusele ecologice, pe care pun mare preþcei din comunitatea europeanã. Însã puþinidintre noi ºtiu cã acestea se gãsesc dinbelºug în gãspodãriile þãrãneºti. Vã pro-punem sã descoperim împreunã bucãtãriatradiþionalã româneascã cu ajutorul gazdelornoastre de pe plai someºan, de la poale deÞibleº.

Þãranul român niciodatã nu a trãit ca sãmãnânce, ci a mâncat ca sã trãiascã. Astanu înseamnã însã cã dacã veþi trece pragulunei case de la noi nu veþi fi cei mai rãsfãþaþi,ºtiiutã fiind priceperea þãrãncilor românceîn tainele artei culinare ºi ospitalitatea arde-lenilor. Hrana provine întotdeauna din pro-dusele rezultate din munca sa ºi a familieisale, fiind arareori neovit sã-ºi completezealimentaþia cu mãrunþiºuri auxiliare cumsunt piperul, boia, drojdia de bere, chiar za-hãrul fiind pentru ei un produs alimentarfoarte rar ºi pânã aproape de zilele noastre,a fost folosit numai ocazional.

Secole de-a rândul, locuinþa þãrãneascã(construitã din lemn ºi acoperitã cu paie) aconstat în douã încãperi: o camerã numitãcasã ºi tinda. Deci bucãtãria cu pregãtireamâncãrurilor a avut loc în aceeaºi încãpereîn care locuia, dormea, primea oaspeþi, or-ganiza nunþi, ospeþe ºi ºezãtori, zãcea bolnavori adãpostea trei zile mortul din familie. Încamerã erau cuptorul de copt pâine sau“turte” ºi cuptorul de gãtit, soba, o con-tinuare a cuptorului de copt. Pe “muchia”cuptorului ºi pe vatrã se pãstrau cele câtevavase, oale ºi cratiþe iar farfuriile ºi tacâmurilelimitate la câteva blide de lut ºi câteva linguride lemn atârnate pe “almariu” (raft) din spa-tele uºii de la intrare. Vara toatã aceastãactivitate se muta în tindã sau în curte, iarîn camerã, în timpul verii nu se mai fãceafoc, decât cel mult o datã pe sãptãmânãcând se cocea pâinea.

Mesele ce se obiºnuiesc la þãrani diferãca numãr peste zi, de la un anotimp la altul.Vara, când sunt în toi muncile agricole încâmp ºi zilele lungi se servesc patru mese:dejunul numit prânz între orele 7-8; prânzulnumit gustare la amiazã, servit pe câmp;ojina între orele 17-18, servitã tot pe câmp,ºi cina în jurul orelor 20-21. Primãvara ºitoamna, când zilele sunt mai scurte þãraniiservesc masa numai de trei ori pe zi, renun-þând la ojinã, iar iarna, când activitatea estefoarte redusã ºi zilele foarte scurte, unii,îndeosebi vârstnicii, reduc masa la douãmese pe zi, una dimineaþa, între orele 8-9ºi una dupã amiazã, în jurul orelor 16-17,doar copiilor ºi tinerilor dându-le ceva încompletare.

De asemenea, trebuie sã deosebim zilelede post de zilele de dulce, ca ºi zilele lucrã-toare de cele de sãrbãtoare, mâncãrurile fiindtotal diferite unele faþã de altele. În zilele dedulce, mâncãrurile erau pregãtite din carne,grãsimi animale (slãninã, unturã), lapte ºiderivatele lui ºi ouã, iar în zilele de postîndeosebi din cartofi, fasole ºi alte legume

pregãtite cu uleiuri vegetale. Tot în zilele depost se mai consumau ºi fructe uscate sauafumate ºi diferite aluaturi cum sunt:plãcintele coapte pe lespede sau în cuptor,gãtite ºi ele cu legume sau fructe, îndeosebicu varzã, ceapã, prune sau mere.

Alimentele de bazã în vechea bucãtãrieþãrãneascã au fost: mãmãliga, pâinea, porcultãiat ºi afumat, laptele cu derivatele lui, ouãleºi carnea pãsãrilor din curte, legumele ºicartofii, fructele uscate sau afumate (mere,pere, prune) ºi grãsimile. În perioade maiscurte se consumã ºi carnea de miel (pri-mãvara), de oaie (toamna) ºi accidental ceade vitã. Aceste alimente se consumã ºi înzilele noastre fiind alimente de bazã pe lângãcele din comerþ. Mãmãliga (coleºã), pânãla aclimatizarea porumbului în zonele noas-tre, era preparatã din mei sau din orz. Seserveºte cu:

- brânzã, fie de oi, fie de vaci, pregãtitãîntr-o farfurie în care se alterneazã pãturisubþiri de mãmãligã cu brânza presãratãîntre ele ºi untura topitã (unsoare);

- lapte;- jumãri de ouã numite “papã”;- diferite tocãniþe: de pui, de gãinã sau

din carnea altor pãsãri de curte (raþe, gâºte,curci), din carne de oi, de miel, de vitã, deporc (proaspãtã sau afumatã);

- varzã cãlitã (“cureci fript”);- fasole frecatã;- tocãniþã din ciuperci;- mãmãligã în ulei din sãmânþã de floarea

soarelui sau bostan prãjit cu ceapã sauusturoi numitã “drobgi”;

- “pogacea” din mãmãligã, constând dinmãmãliga rãmasã de la o masã, fãcutã înformã de turtã groasã ºi prãjitã pe sobã saupe plita cuptorului;

- balmoºul, pregãtit la fel ca ºi mãmãligadin fãinã de porumb, dar fiartã în zer de oi.

Pâinea era înainte gãtitã din fãinã de

De

se

n d

e N

icu

litã

Po

p,

Bucãtãria tãrãneascãde pe Valea TiblesuluiBucãtãria tãrãneascãde pe Valea Tiblesului

Consemnare de Maximinian Menut,

porumb care se mai numea ºi “mãlai”, dar,de la un timp încoace, cel mai mult au pre-gãtit-o din fãinã de grâu care se mai nu-meºte ºi “pitã”. Aceasta se cocea o datã lasãptãmânã în cuptor, aproape fiecare lo-cuinþã având cuptorul ei. Pregãtitul, frã-mântatul ºi coptul pâinii reveneau gos-podinei. Cu pâine, fie cu cea din grâu, fiecu cea din porumb se mâncau toate supele,ciorbele ºi aproape toate celelalte mâncãrurigãtite. Supele ºi ciorbele se mai numesc ºi“zeamã” ºi de obicei se mãnâncã la amiazã,atât acasã, cât ºi la câmp.

Porcul tãiat ºi afumat furnizeazã carneape timpul iernii iar grãsimea ºi slãnina petot timpul anului. Specialitatea þãranilor dinporcul tãiat este cârnaþul pregãtit din carneaporcului tocatã ºi amestecatã cu usturoi ºicaltaboºii numiþi cãlbaºi, pregãtiþi din pãsatde porumb ºi jumãri din carne grasã.Cârnaþii, caltaboºii, ciolanele ºi slãnina eraupuse în pod la fum pentru cã stãteau maibine ºi nu se stricau. Cârnaþii, pentru a fipãstraþi pentru varã, sunt prãjiþi în unturãºi puºi în borcane.

Laptele cu derivatele lui are o prezenþãpermanentã în bucãtãria þãrãneascã. Lapteleproaspãt fiert (laptele dulce), brânza de vaci,de oi (urda ºi caºul), laptele acru, smântâna,“groºciorul”, laptele prins erau folosite zide zi, îndeosebi la mesele de dimineaþã ºide searã.

De la pãsãrile de curte se consumauouãle ºi carnea. Ouãle se mâncau fie fierte,fie prãjite: ochiuri sau prãjite cu lapte (papã).Din carne se pregãtea fie supã dulce cu tãiþei(“toºmagi”), fie tocãniþã care se servea cumãmãligã caldã. Aceste mâncãruri, de obiceise pregãteau duminica sau în sãrbãtori.

Carnea de miel se consuma primãvara,dupã mãsuriºul oilor, începând cu sãrbã-torile Paºtilor, gãtitã cu tocãniþã sau fripturã,iar cea de oaie spre sfârºitul verii când se

tãiau oile rãmase sterpe. Din carnea de oaiese mai gãteau ºi ciorbele cu varzã crudã.

Sarmalele (“gãluºtele”), odinioarã eraugãtite cu pãsat de porumb, carne tãiatãmãrunt ºi înfãºuratã în varzã crudã sau iarnaerau înfãºurate în varzã muratã, punând înoalã, între ele, la fiert, câte o bucatã dincapul afumat de porc. În zilele noastre înloc de pãsat, sarmalele sunt gãtite cu orez.

Carnea de vitã era folositã mai rar ºi eragãtitã cu tocãniþã, prãjitã în unturã (fripturã)sau cu supã dulce.

Legumele care se folosesc în alimentaþiesunt urmãtoarele:

- fasolea se consuma ca ºi astãzi, atâtuscatã (boabe), cât ºi verde (pãstãi);

- varza se gãtea atât crudã cât ºi muratã;- ceapa a fost întotdeauna folositã în

alimentaþie, atât verde cât ºi uscatã;- usturoiul (aiul) se foloseºte la pregãtirea

cârnaþilor, aiturilor etc.;- ardeii, gogoºarii ºi ardeii iuþi;- roºiile (porodicile) se fãceau bulion ºi

era pãstrat în sticle întregul an;- castraveþii (pepenii) erau folosiþi ca

salatã atât cruzi cât ºi muraþi;- salata verde (ºalatele) era folositã în

fiecare casã în timpul lunilor de primãvarã.Cel mai important produs de cãtre þãrani

este cartoful. Acesta este un produs extremde folosit în alimentaþia omului ºi a ani-malelor din gospodãrie. Cartofii se pãstreazãtot timpul anului. Se pregãtesc în ciorbe,tocãniþe cu cârnaþ sau costiþe afumate,cartofi rãntãlãþi, salata de cartofi etc.

Înainte de a termina descrierea mân-cãrurilor din legume ºi cartofi, amintimnelipsitele zarzavaturi ºi verdeþuri din grãdinaºi bucãtãria þãrãneascã: morcovul, pãtrun-jelul, pãstârnacul, þelina, cimbrul ºi mãrarul.

Grãsimile folosite la gãtirea mâncãrurilorerau untura de porc topitã (unsoarea), slã-nina afumatã, uleiul (oloiul) din seminþe dedovleac (bostan) ºi uleiul din floarea soareluiîntrebuinþat numai dupã primul rãzboi mon-dial.

Pastele fãinoase folosite erau tãieþeii(“toºmagii”) frãmântaþi cu fãinã ºi ou, fãcuþipãturã ºi tãiaþi subþiri. Se gãteau fierþi înlapte ºi cu supele dulci. Plãcintele erau pre-gãtite în mai multe feluri: pe lespede, înainteafocului, în cuptor ºi clãtitele (“liptiele”) careerau coapte pe lespede. Toate varietãþile deplãcinte erau umplute cu brânzã de oi, devaci, urdã dulce, varzã cãlitã ºi mere. Dinaluatul din care se gãteau plãcintele se maigãteau ºi gogoºii sau pancovele.

Dintre mâncãrurile ocazionale vom men-þiona: cele de peºte proaspãt ºi ciupercile(hrib, bureþii albi, vineciorii, gãlbiorul ºiroºcovul). Hribul se pãstra foarte bine tãiatmãrunt, înºirat pe sfori ºi uscat la soaresau pe vatra cuptorului.

Gazda noastrã, pe mãsurã ce ne explicãcum a fost ºi cum este astãzi mâncarea îngospodãrii, a fãcut un aluat de cozonac, apus þuicã pe masã ºi a gãtit o tocãniþã deporc cu mãmãliguþã.

Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

,

3030 Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

În universul cântecului popularromânesc, Bihorul deþine un locprivilegiat: atât pentru cã a fostcercetat ºi apreciat la superlativ deBela Bartok, cât, mai ales, pentrubogãþia ºi varietatea sa ºi, nu maipuþin, pentru pleiada de interpreþide excepþie care l-au scos ºi l-aupurtat în lume, creându-i un profilinconfundabil.

Valea Criºului Negru, ValeaCriºului Repede, Valea Barcãului,ºi nu numai, sunt subzone carenuanþeazã frumuseþile ºi singu-rãtãþile nepereche ale cânteculuidin Bihor, ale cãror sonuri, ritmuriºi trãiri sufleteºti particulare leînalþã la rând de catedrale alemelosului, de mister ºi miracol alenaturii lãuntrice a þãranului român,în veºnicã pendulare între nece-sitatea cotidianã ºi contemplaþiagratuitã. În acest univers de gla-suri îngereºti ºi muzici cosmice,începe sã-ºi facã loc o voce tâ-nãrã, cultivatã, distinsã, de înaltãvibraþie - Ioana Urs.

Studentã în anul al II-lea laEconomie, Ioana Urs s-a modelatla Scoala Popularã de Artã “Fran-cisc Hubic” din Oradea (la maes-trul Marcu Leþ), dar ºi ca dansa-toare, apoi solistã, la AnsamblulFolcloric “Bihorul”, pentru a-ºicãuta desãvârºirea alãturi de oprivighetoare a cântecului, FloricaUngur, care a iniþiat-o în tainelefolclorului ºi ale muzicii populare,începând cu metodele de culegere,pânã la prelucrarea ºi valorificareaacestor creaþii. Naturã studioasãºi însetatã de cunoaºtere, tânãrasolistã cautã sã-ºi definitiveze atâtpregãtirea teoreticã, cât ºi cea decercetãtor al autenticului popular,“devorând”, în special, mai tot ces-a scris despre ºi cules din Bihorîn domeniile folclorului ºi muziciipopulare.

Talentul de excepþie al IoaneiUrs a fost remarcat încã de la pri-mele sale apariþii scenice, dar ºi lafestivalurile-concurs judeþene, na-þionale ºi internaþionale (Oradea,Beiuº, Suceava, Timiºoara etc.),la care a participat ºi, de fiecaredatã, a fost premiatã: premiul III

Muzeul Þãranului Român dinBucureºti a iniþiat, în 2008, unproiect care-ºi propunea sã sti-muleze dezvoltarea unor colecþiietnofolclorice particulare de inte-res local, dupã criterii ºtiinþifice ºiestetice, chiar ºi economice, con-forme cu normele ConsiliuluiInternaþional al Muzeelor, încer-cându-se astfel sprijinirea efor-turilor colecþionarilor de a pãstraºi promova un patrimoniu culturalimportant, dar ineficient valo-rificat, propunându-le, totodatã,(colecþionarilor) sã devinã ope-ratori culturali în sector privat. Înconsecinþã, s-au realizat cercetãride teren în opt localitãþi rurale,cercetãtorii ºi muzeografii parti-cipanþi la acþiune încercând sã

Dupã cum remarca ºi prof.univ. dr. Irina Odãgescu, apariþiaantologiei corale realizate decompozitorul ºi dirijorul orãdeanGheorghe David reprezintã un actde culturã deosebit, care, într-oepocã din ce în ce mai sãracã spi-ritual, pune în valoare tradiþiamuzicii corale româneºti, modelelede urmat, sursele de inspiraþieetc., reliefând încã o datã, dacãmai era cazul, nu numai virtuþileacestei muzici, ci ºi faptul cã eaeste “un liant inefabil ºi etern alsufletelor umane”, care “percep ºicomunicã prin simþuri ºi cuvânt”.

Þinând sã fie un util instrumentde lucru pentru specialiºti, tineretulstudios, dar ºi pentru formaþiile

Breviar Consemnãride Miron Blaga

Antologia coralã

corale, antologia adunã, în urmaunei selecþii valorice riguroase,diverse creaþii, originale ºi expre-sive, inspirate din melosul popular,din universul religios ºi cult, uneledevenite capodopere, aparþinândunor “monºtri sacri”, dar ºi unorreale ºi mari “promisiuni” ale mu-zicii româneºti: Marius Cuteanu,Tudor Jarda, Vasile Timiº, BorisCobasnian, Constantin Arvinte,Felicia Donceanu, Doru Popovici,Radu Zamfirescu, Cornel Þãranu,Nicolae Brânduº, Irina Odãgescu,Constantin Râpã, Octavian Ne-mescu, Valetin Timaru, Gheorghe

David, Mariana Popescu, AdrianPop, Valentin Gruescu, MarcelOctav Costea, Daniela Cojocaru,Grigore Cudalbu, ªerban Marcu.De remarcat cã fiecare autor bene-ficiazã de câte un bogat curricu-lum vitae, iar lucrãrile selectateînmãnuncheazã calitãþi metaforiceºi o forþã irezistibilã a mesajului,care reuºesc sã configureze ºisubstanþa personalitãþii creatoare.

Propunând “un repertoriu carepoate onora prezenþa publicã aoricãrui ansamblu coral european”(prof. univ. dr. Valentin Timaru),antologia universitarului orãdeandr. Gheorghe David este un gestcultural care vine sã sublinieze“valenþele universale ale culturiinoastre muzicale în ansamblulsãu”, fiind “unul dintre puþineleacte de generozitate culturalã ofe-rite celor interesaþi de cãtre o in-stituþie de culturã” (V. Timaru).

Robii frumosului

contureze profilul fiecãrei colecþii,ca ºi al colecþionarului, de altfel,avându-se în obiectiv ºi impactulpe care existenþa unor asemeneacolecþii îl are asupra comunitãþiilocale, ca ºi posibilitatea încadrãriiacestora în reþele de turism culturalºi rural.

Oamenii despre care se vor-beºte în acest volum sunt, înprimul rând, niºte entuziaºti, in-teresaþi benevol de conservarea ºidezvoltarea patrimoniului naþional,de cunoaºterea ºi valorificarea lui.Din Bihor sunt prezentate în volumcolecþiile lui Aurel Flutur (Chiº-

cãu) ºi Keri Gaspar (Galoºpetreu),iar din þarã - Maria ºi Nicolae Pipaº(sat Tisa, jud. Maramureº), ElenaMãlinesc ºi Petru Gãlãþan (Petro-ºani), Doina Dobrean (Subcetate,jud. Harghita), Anton Socaciu (satPeºteana, jud. Hunedoara), Con-stantin Niþu (Cornãþelu, jud. Olt)ºi Seriha Menseit (Techir-ghiol).

De remarcat condiþiile graficedeosebite ºi bogata ilustraþie avolumului.

Prin graþia uneia dintre privi-ghetorile Bihorului, Florica Ungur,ne parvine, cu o întârziere de uncincinal, un excelent volum auto-biografic ºi de poezie - Cu inima-n palme - semnat de neperecheainterpretã a cântecului bucovi-nean, Sofia Vicoveanca. “Publi-când aceastã carte, nãrui toatãintimitatea mea”, mãrturiseºteautoarea, care, totuºi, s-a apucatde scris în speranþa cã va rãscoliamintirea unor trãiri deosebite înmemoria ºi sensibilitatea unorposibili cititori, punând la baza

Cu inima-n palmeexteriorizãrii sale “luciditatea inte-rioarã”, adevãrul, sinceritatea. ªi,într-adevãr, Cu inima-n palmeeste scrisã cu sinceritate, dar ºicu mult har, extraordinara inter-pretã a cântecului popular româ-nesc dovedind cã are ºi un remar-cabil talent de povestitor, în caredramaticul ºi umorul se îngemã-neazã, ca la Creangã sau Sado-veanu (pãstrând proporþiile,desigur!).

Dezvãluind anii triºti ai copi-lãriei, cãutãrile ºi începuturileartistice, Sofia Vicoveanca “mãr-turiseºte” cã, în adâncul ei, are“apucãturi primitive, specificeomului nãscut, crescut ºi educatla þarã”, în fond pentru a induce

marile calitãþi ale acestuia: “Defapt, ce sunt timiditatea, sfioºenia,bunacredinþã?”, pentru ca, în final,sã configureze sufletul fãrã egalal þãranului român dintotdeauna:“Celor fericiþi le cer iertare pentrudoinele mele triste, iar pe cei caremai au lacrimi pe obraz îi iert multsã-mi ierte cântecele mele de joc,cu haz de necaz.”

Versurile acestui volum, aºe-zate sub genericul ...Din umbrã,respirã aceeaºi sinceritate ºi oviziune tradiþionalistã specificeomului deopotrivã cercetat de harºi înþepeciune: “Lumina fulgeruluiîi înceatã, / Pe lângã clipa ce ni-idatã / Ca s-o trãim. Clipa-i scânteie,/ Parfumul florii-n curcubeie, / Îifulg, îi lacrimã în vânt, / Dulceaþaºoaptelor de-alint, / Nori dupãploaie, ranã-n soare, / Suspinulstelei cãzãtoare”.

la “internaþionalele” CânteceleNeamului (Suceava), Sivu ºiCosmin Golban (Timiºoara) ºi“naþionalul” Cântã, cântã, gurãscumpã (Beiuº), ºi premiul I laVarietãþi bihorene, Gala tinerelortalente ºi Mândru-i cântecu-nBihor (Oradea) etc. Aceste bine-meritate recunoaºteri i-au facilitatprezenþa ºi la diferite posturi deteleviziune, unde prezintã un re-pertoriu (încã) în formare de doineºi cântece de joc, în special de peValea Criºului Repede, ceea ce-iconferã, oarecum, o notã aparteºi printre ceilalþi bihoreni, majo-ritatea venind din subzona Beiuº-Stei-Vaºcãu ºi fiind prea puþindiferenþiaþi. Notând câteva dintrecântecele Ioanei Urs, credem cãdãm, într-o bunã mãsurã, samã ºidespre virtuþile ºi disponibilitãþilevocale ale tinerei ºi talentatei inter-prete: Am avut un bade-n sat,Dorule, poamã amarã, Biho-reanã-s, bihoreanã, Dragosteaunde se pune, Bade, dragostilenoastre, Sãrbãtoare mare-n sat etc.

Se pare cã, la aceastã datã,Ioana Urs încearcã zborul Mãies-trei în universul paradisiac alÞãranului Român, potenþându-ºiaripa pânã la atingerea izvoruluitãmãduitor care este cântecul,deopotrivã muzicã ºi cuvânt, rea-litate ºi aspiraþie. La urma urmei,ea chiar pãtrunde într-un spaþiu alsublimului, pe un tãrâm al eterneitinereþi, care este sufletul ome-nesc, unde vocea ei mãtãsoasãîncearcã perfecþiunea cu degeteleinimii. Sã-i urmãrim ºi sã-i poten-þãm aventura! Cãci, predispoziþiaei naturalã pentru cântec este,totodatã, ºi o predispoziþie spredescoperirea identitãþii ºi desã-vârºirea fiinþei, care se închide înmelos ºi-n logos ca-n ochiul luiDumnezeu! (M.B.)

ProfilIoana

Urs

DecãdereCu un fir roºu de aþãîmi þes propriul universpropriile stele, propria lunã;Cu ale mele lacriminasc mãri ºi oceaneApoi, cu propriul conþinutmã anulez pe mine

MaladieLuna-atât de albã ºi receîºi acoperã goliciunea cereascãcu plete lungi de luminã palidã;Deºi purtatã de valuri spumegândîn întreg universul,se afundã ca o corabieîn golul din sufletul meu

TrecãtorPe culmile sau adâncimile iubiriiîþi este totuna unde te aflicand timpul curge ca un nebunprin venele lunii de aramãPriveºti în sus, spre un cerotrãvit de nori violeþicare par sa reþinã dragostea

Sofia Vicoveanca: Cu inima-n palme, Ed. Biblioteca Judeþeanã“I.G. Sbiera”, Suceava, 2004

Gheorghe David: Antologie coralã ºi cultã, vol. VI, Ed.Imprimeriei de Vest, Oradea, 2008

Muzeul Þãranului Român: Robii frumosului. Muzee ºicolecþii sãteºti din România, Ed. Martor, Bucureºti, 2008

Versuri deLãcrimioara

MihaelaMaghiar

IluzieMã descompun încetîn fragmente de iluziePrintre nori fãrã conturîmi uit viitorul,condensat pe ceru-mide sticlã al nopþiide dimineaþã

Devenire

31

Ritualuri uitate prezentate de Crãciun Parasca

Zodii în cumpãnã, iarna 2008 31

Buhara, Hiva, Samarcand !Cine n-a visat sã viziteze aceste perle ale

Asiei Centrale! Cu atât mai mult cu cât simplalor enumerare ne aduce aminte numele unorpersonaje legendare precum Alexandru celMare, Marco Polo, Gingis Han sau Tamerlan.ªi ne mai face sã visãm la Deºertul Roºu (KizilKum), la fluviul Amu Daria (Oxiana grecilordin antichitate), la defuncta Mare Aral sau lanesfârºitele câmpii de bumbac din Fergana.

Astãzi este foarte simplu sã te duci acolo,în Uzbekistanul devenit de ºaptesprezece anio þarã independentã. Ajunge sã obþii viza deintrare ºi, dupã câteva ore de avion, ai ajunsîn inima Asiei Centrale.

Cei care se aºteaptã sã gãseascã aici oatmosferã neschimbatã de pe vremea luiTamerlan vor fi un pic cam decepþionaþi înprimul moment. Uzbekistanul este o þarãmodernã, unde chiar ºi vânzãtorii de pepenidin piaþã au telefonul portabil agãþat deureche, unde în zona nouã a oraºelor am-buteiajele se þin lanþ, unde cinematografeleprezintã în premierã ultimele filme occidentale.Ajunge însã sã pãtrunzi în zona istoricã aaceloraºi oraºe, sã traversezi poarta de lemnsculptat a unei « madrassa » (fostele ºcolicoranice, adevãrate caravanseraiuri ale lumiimedievale islamice), sã te urci pe meterezelede lut ale zidurilor de apãrare ce înconjoarãcetãþile, pentru a avea sentimentul cã te-aiîntors cu patru sau cinci secole în urmã, învremea când aceste locuri marcau popasuriimportante pe « Drumul mãtãsii », care legalumea occidentalã de Imperiul de Mijloc.

Astãzi, Uzbekistanul se deschide pas cupas turistului occidental ºi, nefiind încã stricatde mulþimea vizitatorilor din Apus, omul de pestradã e încântat sã te ajute, sã te îndrume, bachiar sã ºi pozeze în faþa aparatului tãu defotografiat. Bineînþeles cã este preferabil sãvorbeºti cât de cât limba rusã, singurul vectorde comunicaþie între populaþia uzbecã, tadjicã,cazacã, karapalkacã, khirghizã, afganã, turk-menã sau oigurã din aceastã þarã. Ca sã numai vorbim de nenumãratele minoritãþi depla-sate în perioada sovieticã, aºa-ziºii « poli-temigranþi », sau refugiaþi din vremea Rãzbo-iului Mondial: armeni, germani, tãtari, gruzini,azeri, greci sau coreeni.

Cu totul alta era situaþia acestor þãri-oaze lajumãtatea secolului XIX.

În decadenþã evidentã faþã de perioada deglorie a secolelor XIV –XV, ele se constituiserãla sfârºitul secolului XVIII în hanate sauemirate revendicând descendenþa, mai multsau mai puþin realã, din marile familii istorice ºipetrecându-ºi vremea în gâlcevi de frontierã.De fapt, elitele locale înþelegeau perfect poziþiainconfortabilã în care se gãseau, la limita adouã mari imperii : cel britanic, stabilit în Indiaºi Afganistan, ºi cel rus care începuse miºcareade învãluire a þãrilor din Asia Centralã.Conºtiente de slãbiciunea lor militarã, acesteprincipate contau mai ales pe poziþia lorgeograficã, niºte oaze în mijlocul deºertului,separate de câteva sute de kilometri de nisip,pentru a se apãra împotriva orcãrui cotropitorstrãin. Era deci capital ca nicio informaþieprivind sistemul lor de apãrare, traseeledrumurilor prin deºert sau poziþia puþurilor deapã sã nu transpire cãtre lumea occidentalã.De unde decizia, îmbrãcatã în straie religioase,

de a interzice accesul oricãrui occidental, decinemusulman, în regiunile lor « sfinte ». Buhara,în special, consideratã ca fiind una dintrecitadelele sacre ale Islamului, refuza oriºicecontact cu lumea exterioarã, cu excepþiacaravanelor ce o traversau, legând Rusia cuIndia ºi China sau a rarei prezenþe a unordiplomaþi ruºi. Un negociant buhariot afirma,de altfel, în faþa ambasadorului rus, baronulGeorges de Meyendorff : « Poate cã niciunuldintre cãlãtorii creºtini nu se va întoarce la elacasã. Chiar dacã hanul Hivei i-ar lãsa sãtreacã, hanul nostru n-ar comite greºala de a-i lãsa sã plece. De ce aþi vrea ca creºtinii sãcunoascã þara noastrã? »

Chiar ºi occidentalii care reuºeau sã ajungãla Buhara în misiune oficialã, descopereau cuuimire cã erau spionaþi în permanenþã ºi cãmai totul le era interzis.

De exemplu, primului explorator britanicajuns la Buhara, în 1831, locotenentul Alexan-der Burnes, i s-a interzis sã se serveascã depanã ºi cernealã. Însã, în 1835, un agent rusoriginar din Savoia francezã, Jean-JacquesPierre Desmaisons, deºi nu a fost lãsat sã ianicio notã scrisã, a reuºit sã redacteze dinmemorie un raport complet privind cele 45 zilede voiaj, dela Orenburg la Buhara, indicândpoziþia punctelor de aprovizionare posibilã cuapã, furaje sau combustibil.

Cât despre cei care încercau sã pãtrundã demanierã ilegalã în aceste regiuni, deseorideghizaþi în localnici, în ciuda cunoaºteriilimbii, a obiceiurilor sau religiilor locale, de celemai multe ori terminau între mâinile cãlãului,cum a fost cazul ofiþerului britanic ArthurConolly, în 1842.

De altfel, o bunã cunoaºtere a limbilor locale,ciagatai - turca Buharei - ºi persana - limbavernacularã - sau araba - pentru a impresionape simplii credincioºi - ºi turca otomanã - ceavorbitã la Istanbul -, nu era un element sufi-cient pentru a înºela autoritãþile musulmane.Cãlãtorul occidental, chiar ºi foarte binedeghizat, trebuia sã domine cu uºurinþã cunoº-tinþele ºi obiceiurile musulmane, pentru cã toþicei cu care venea în contact îl spionau înpermanenþã, aºteptând cu o rãbdare asiaticãprima greºalã pentru a-l denunþa. ªi atunci eltrebuia sã-ºi justifice prezenþa în faþa uneicomisii chiþibuºare, demonstrând cã e unadevãrat molah, derviº sau medic.

Mai mult, Henry Pottinger, care se deghi-zase în pelerin încercând sã traverseze Balu-cistanul în 1810, a fost demascat datoritãpicioarelor sale care, « în ciuda perseverenþeide a le expune la soare, pânã ce s-au acoperitde bãºici, n-au obþinut niciodatã culoareabronzatã a mâinilor ºi figurii… ».

În tot cazul, toþi cei care au întreprins aceastãaventurã erau de acord cã cea mai sigurãsoluþie pentru a reuºi era sã te ascunzi subcostumul unui obiºnuit al locului. Rãmâneade vãzut dacã aceastã deghizare trebuia sã se

limiteze la timpul cãlãtoriei, chit a-þi mãrturisi,odatã ajuns în faþa autoritãþilor, adevãrataidentitate uºor interpretatã în mod favorabil,sau sã ai curajul de a o þine morþiº pânã lasfârºitul misiunii, cu riscul de a fi demascat ºia-þi pierde capul.

În tot cazul, în cartea sa « Travels intoBokhara… in the years 1831, 1832 and 1833 »,Alexander Burns spune: « Un proverb francezzice : Dacã vrei sã trãieºti în pace cândcãlãtoreºti, fã în aºa fel sã urli cu lupii printrecare te afli ». Cu alte cuvinte : « Conformeazã-te în deplin obiceiurilor ºi moravurilor regiuniipe care o traversezi. Iatã baza indicaþiilor pecare vi le dau… ».

Nu ºtiu dacã Arminius Vambery citiseaceste instrucþiuni. Dar este clar cã, ascunssub hainele unui derviº cãlãtor, el le-a pus înpracticã mai bine decât orice alt cãlãtor prinregiune.

Arminius Vambery s-a nãscut în 1831, saupoate în 1832, în oraºul numit St. Georghen,astãzi Jur, în imediata apropiere a Bratislavei,pe atunci Pressburg, capitala Slovaciei aus-triece. Când vedeai lumina zilei într-o familiede evrei unguri sãraci dintr-o provincie mãr-ginaºe a Imperiului acum mai bine de un secolºi jumãtate, nu puteai fi niciodatã sigur de dataexactã a naºterii pentru cã registrele de starecivilã erau þinute de preoþii catolici ºi totuldepindea de momentul în care erai declarat.

Dupã puþinã vreme, tatãl sãu moare într-oepidemie de holerã. Mama lui se recãsãtoreºte,dar situaþia materialã precarã a familiei nu-ipermite tânãrului Arminius sa-ºi urmeze stu-diile îndelung. Aºa se face cã viitorul poliglotexercitã numeroase meserii, de la lustragiu saubãiat de prãvãlie la repetitor de ebraicã pentrucopiii din familiile cu stare. În acelaºi timpArminius Vambery profitã de timpul liberpentru a învãþa alte limbi, mai întâi europeenemoderne, mai apoi vechi, precum greaca saulatina.

Aceste cunoºtinþe lingvistice, deocamdatãdoar vreo zece limbi, îi permit sã-ºi gãseascãde lucru ca preceptor al fetelor din lumea bunã.

Îndrãgostit de una dintre elevele sale, cãreia îimãrturiseºte sentimentele lui, Vambery estepur ºi simplu concediat. Pentru cã, în afarã deo sãrãcie lucie, el este handicapat de o figurãdezagreabilã, ba chiar ºi ºchioapãtã, rezultatal unei boli din copilãrie.

Însã toate aceste vicisitudini nu fac decâtsã-i cãleascã voinþa ºi caracterul, pânã când,la 14 ani, el decide sã abandoneze cârjele ºi sãporneascã la drum, pe jos.

Ajuns la Viena, odatã ce a eºuat la concursulde admitere în rândul funcþionarilor imperialiºi dupã decesul mamei sale, Vambery sauBamberger, dupã varianta germanã a numeluisãu de familie, este liber sã plece unde-l ducevântul.

La numai douãzeci de ani, Arminius Vamberyare o obsesie : sã gãseascã originea limbiimaghiare. În acea epocã, douã teorii seînfruntau în aceastã privinþã : una, care afirmaorigina ugro-finicã a triburilor maghiare, cu celedouã ramuri, ce se aflã azi una în Finlanda ºiEstonia ºi cealaltã în Ungaria, iar alta, maidegrabã romanticã, a unor populaþii cu rãdãcinihunice turco-mongole ajunsã în câmpiilePanonice sub conducerea liderului mitic, Atila.Aceastã ultimã variantã, îmbrãþiºatã deArminius Vambery, justificã plecarea lui însprelumea Asiei Centrale, unde dorea sã o verificedin punct de vedere lingvistic.

Însã o primã etapã obligatorie este lumeaotomanã pentru a se familiariza cu o limbãturcofonã. Coborând pe Dunãre pânã la Galaþi,Arminius Vambery se îmbarcã pe o corabiecare-l duce în 1854 la Istanbul. Pe drum, ca sã-ºi câºtige o farfurie de macaroane, recitã versuride Petrarca bucãtarilor italieni.

În capitala Imperiului Otoman, ArminiusVambery se instaleazã la Pera, în cartieruleuropean, ajutat fiind de nenumãraþii refugiaþimaghiari stabiliþi acolo dupã înfrângereaRevoluþiei dela 1848. Însã Vambery înþelegerepede cã lumea care-l intereseazã nu segãseºte acolo ºi se mutã în oraºul turcesc, încartierul popular dela Findikle.

În toatã aceastã perioadã, el reuºeºte sã-ºigãseascã elevi, mai întâi un turc bogat, consulal Danemarcei, mai apoi un nobil otomaneuropenizat, în fine, fiul lui Hussein Daim Paºa,prin intermediul cãruia face cunoºtinþã cumolahul Ahmed Effendi. Astfel ajunge sãasimileze nu numai bazele religiei islamice, darºi limbile persanã ºi arabã. Încet-încet, Vamberydevine un specialist de reputaþie localã alreligiei musulmane, pânã când, însuºi sultanulîi încredinþeazã educaþia religioasã a fiicei sale,Fatima. Cu aceastã ocazie, nu numai cãArminius Vambery este autorizat sã pãtrundãîn harem, dar face cunoºtinþã chiar ºi cu AbdulHamid, devenit mai apoi « sultanul roºu », ºise împrieteneºte cu principalele personalitãþiale lumii otomane. Uimit ºi admirativ pentrupropria sa ascensiune, Vambery spune : « Aºvrea sã ºtiu în ce þarã din Europa un strãinnecunoscut, remarcabil doar prin pasiunea luide a învãþa, ar obþine accesul în cercurile celemai distinse, ar câºtiga bunãvoinþa ºi protecþialor. »

Toate drumurileReportaj de Adrian Irvin Rozei

Zodii în cumpãnã,primãvara 2009

31

Arminius Vambery, “Derviºul ºchiop” a devenitun respectabil membru al societãþilor savantedin Europa.

Vãzut de pe zidul de apãrare, oraºul Buhara pare neschimbat de sute de ani.

Continuare în pagina 32

duc la Buhara

32

În fine, abandonând învãþãmântul, el intrãca traducãtor la Ministerul de Externe, recentcreat, ºi devine corespondentul câtorva ziareeuropene din Viena, Budapesta ºi Augsburg.În acelaºi timp, lucreazã la un dicþionar turc-german cu 14 000 cuvinte.

Dupã câtãva vreme, Arminius Vamberypoate afirma pe drept cuvânt cã: « O ºederede mai mulþi ani în familiile turceºti ºi vizitelerepetate în ºcolile ºi bibliotecile islamice aufãcut, în curând, din mine un adevãrat turc. »

Însã în toatã aceastã perioadã de aproapezece ani, el nu uitã obiectivul final: voiajul laBuhara.

O nouã etapã în atingerea acestui scop estestrãbãtutã când, fãcând cunoºtinþã cu molahulHalmurad din Buhara, Arminius Vamberydevine discipolul lui.

Acum se simte pregãtit pentru « MareaÎncercare ».

Dar mai întâi se întoarce la Pesta, în 1861,încercând sã obþinã dela academia a cãruimembru devenise de un an suma necesarãpentru realizarea proiectului sãu.

Academia ezitã, punând la îndoialã capa-citãþile lui fizice de a traversa ca un simplucãlãtor pustiurile Asiei Centrale, însã, în celedin urmã, îi acordã o bursã de 1000 forinþi.Arminius Vambery comenteazã : « Acestepersoane nu erau conºtiente cã un voiaj înAsia nu necesitã nici picioare, nici bani, ci olimbã iscusitã. »

Ba mai mult, domnii dela academie îi dau oscrisoare de recomandare cãtre hanii AsieiCentrale, scrisã… în limba latinã ! Cea maibunã soluþie pentru a-l trimite direct la moarteîntr-o þarã care interzicea oricãrui occidental –Frenghi- chiar ºi sã punã piciorul pe teritoriulei! Pânã ºi introducerea autoritãþilor delaIstanbul, odatã pãrãsit spaþiul de influenþãotomanã, devine un pericol, pentru cã persanii,de confesiune ºiitã, nu au mare respect pentruturci, care sunt suniþi.

Ajuns la Teheran, Arminius Vambery începesã-ºi pregãteascã în mod raþional voiajul spreBuhara.

Încã dela Istanbul el începuse sã frecventezecaravanseraiurile unde se reuneau derviºiiqalandri, sosiþi din Buhara. Sãraci, îmbrãcaþiîn zdrenþe, purtând pe cap un turban enorm,care le va deveni, dupã moarte, giulgiu,1 însemn de umilinþã, ei gãseau în aceste locurinu numai masã ºi casã, ba chiar ºi un loc derugãciune unde îºi puteau practica dansulspecific. Aºa a decis Vambery sã ia aparenþaunor astfel de derviºi pentru a putea cãlãtoricu o caravanã în care sã fie respectat ºi sã-ºipoatã justifica, prin rugãciuni ºi binecuvântãri,mijloacele de existenþã, în faþa oricãrui localnic.Cu atât mai mult cu cât suspiciunea tuturorcelor întâlniþi îl va urmãri în permanenþã de-alungul întregii cãlãtorii.

Dar, mai întâi, Arminius Vambery va trebuisã-i convingã pe însoþitorii lui, alþi derviºicãlãtori, cã scopul voiajului sãu era purreligios.

« Un adevãrat oriental, ºtiam prea bine, nuva accepta niciodatã un simplu mobil ºtiinþific:i se va pãrea absurd, chiar suspect ca un ef-fendi (echivalentul unui gentelman englez) sãînfrunte atâtea riscuri ºi neplãceri pentru reali-zarea unei idei abstracte… Le-am zis, de exem-plu, cã preparam în suflet de multã vreme, fãrãsã vorbesc nimãnui, visul arzãtor de a vizitaTurkestanul (Asia Centralã) nu numai ca sursãunicã unde virtuþile Islamului s-au pãstrat neîn-tinate, dar ºi pentru a venera sfinþii din Hiva,Buhara ºi Samarcand. Cu aceastã idee pãrãsi-sem þara Rumilor (Turcia) pentru a veni în Per-sia, unde aºteptam de un an camarazii pre-destinaþi de Dumnezeu pentru a-mi uºurapelerinajul. »

Vambery este atât de convingãtor în ex-plicaþiile lui încât reuºeºte sã-i convingã, înciuda aparenþelor fizice, pe viitorii lui tovarãºide drum cã e un autentic qalandar. Ceea ce nui-a evitat numeroase alte examene ºi probefizice sau intelectuale de-a lungul întreguluivoiaj.

Cea mai neaºteptatã a fost probabil cea cândun alt derviº l-a denunþat, spunând cã « aveapãrul de pe braþe care creºtea orizontal! » Într-adevãr, la un bun musulman, care-ºi faceabluþiunile zilnice dupã cum prescrie Islamul,pãrul creºte în sus sau în jos, dupã cum estesunit sau ºiit, dar în niciun caz orizontal !

Iatã cã marea caravanã se pune în miºcare!Prima destinaþie importantã, dupã mai bine

de 700 km, este oraºul Hiva.Iatã cum descrie contele de Gobineau2, un

alt celebru cãlãtor pe drumurile Asiei din se-colul XIX, ºi pe care Arminius Vambery l-aîntâlnit la Teheran, evenimentul major din viaþaunui astfel de convoi:

« Una dintre marile plãceri ale acestui voiaj,era sã te întâlneºti la locul de popas cu o cara-vanã venind din direcþia opusã. Bineînþelescã, în acest caz, ºefii respectivi ale celor douãentitãþi ambulante s-au asigurat dinainte cãpot sã se opreascã unul lângã celãlalt fãrã sãcompromitã mijloacele lor de subzistenþã.Atunci sunt douã oraºe care se aºeazã unul înfaþa celuilalt; douã adevãrate oraºe: unul vinedin Occident, celãlalt a plecat din Orient; sãne imaginãm Samarcand ºi Smirna care seîntâlnesc la picioarele munþilor care separãMedia de regiunea Tigrului ºi a Eufratului.

De partea aceasta, sub aceste corturi, subaceste bãrãci, se gãsesc persani din Est, oa-meni din Korassan, afgani, turkomani, uzbeci,indivizi veniþi dela frontierele îndepãrtate aleChinei ºi chiar din acele regiuni puþin cunos-cute care fac sã pãtrundã în inima provinciilorImperiului Celest dogmele ºi ideile islamiste

arabe. Dincoace, în corturi, din contra, iatãpersanii din Vest, osmanlîi, armeni, yezidi,sirieni ºi locuitori ai îndepãrtatei Europe, cumam vãzut deja ºi cum îi urmãrim dela începutulacestei povestiri.

În cele douã oraºe existã elemente comune,mai ales evrei. Aceºtia vin tot atât de bine dinDamasc sau Alep, ca dela Buhara sau Mang-hislak. Unul dintre ei cãlãtoreºte pentru avinde sau cumpãra, dar altul este mandatarulcomunitãþii din Ierusalim. El va strânge ºiaduce locuitorilor Sfintei cetãþi pomanaenoriaºilor. El intrã peste tot pentru a-ºistrânge recolta. Dacã anul acesta se duce laTeheran, anul trecut era la Calcutta; Hiva vaprimi vizita sa mai târziu ºi peste tot este primitcu respect de cãtre coreligionarii sãi. E un omgrav, închis, dur. Cunoaºe lumea ºi ºtie maibine ca oricine starea actualã a Universului.Nu e umil, precum coreligionarii lui ºi nu su-portã nici afront, nici ofensã. La nevoie, reven-dicã naþionalitatea francezã, prezintã unpaºaport al acestei naþiuni, care indicã naº-terea lui la Alger, ºi reclamã cu tãrie protecþiaconsulului ameninþãndu-l cã se va adresajurnalelor, dacã nu va obþine drepturile lui. Eun personaj teribil de care tuturor le este fricã.

El a reunit imediat evreii din cele douãcaravane ºi acolo aflã, unul de la altul, ce potvinde sau schimba între ei: numele negu-þãtorilor importanþi, natura ºi cantitatea mãr-furilor pe care le duc cu ei, în fine ºtirile mici ºimari.

Astfel de întâlniri determinã în general unsejur destul de lung din partea caravanelor,când circumstanþele de anotimp, de securitate,de loc de aprovizionare le permit. Atunci seproduc schimbãri între cele douã populaþii.Unii se întorc spre vest cu orientalii; alþii, careveniserã printre ei, se alipesc celor veniþi dinvest. S-a activat mult, s-a intrigat, s-au agitat,ºi-au spus adio, s-au despãrþit.

Existã însã ºi caravane de un alt soi ºi lacare nimeni nu e grãbit sã se uneascã. Dincontra, mãresc pasul ca sã nu rãmânã la popaslângã ele. Sunt caravanele sacre, în care catârii,cãmilele, caii duc, în loc de mãrfuri, sicrie cumorþi, care vor fi înmormântaþi în cine ºtie ceoraº sfânt: la Meºed, la Gum sau Kerbala.Aceste caravane nu sunt, de altfel, mai tristedecât celelalte. Se cântã, se râde ºi se distreazãtot atât. În realitate, conducãtorii sunt ceauºi3

plini de merit, cu enormele lor turbane, molahivenerabili cu capul acoperit tot atât de serioºi;se recitã deseori versete din Coran; însã nu tepoþi ruga tot timpul, ºi, în intervalele nume-roase ºi lungi, chiar ºi cel mai auster directorde conºtiinþã nu refuzã nici sã asculte, nici sãpovesteascã o istorie pasionantã. Când so-sesc la locul de popas, turbanul e lãsat de oparte ºi, în indispensabili ºi scufie de noapte,se fac comozi; îl slãvesc pe Dumnezeu pentru

cã a creat rachiul. Totuºi, fiii respectuoºi, fraþiidevotaþi au coborât de pe samarul catârilorcorpul regretatei lor rude; se pun cutiile funebreunele peste altele, în grãmadã sau se lasã acolounde au cãzut; vor fi adunate mâine dimineaþãºi dacã greºesc cutia, în definitiv, fiecare de-funct va avea în cele din urmã acelaºi patfunebru sub protecþia ºi în vecinãtatea Ima-mului.

Totul ar fi în regulã dacã mirosul care serãspândeºte din aceste cadavre prost împa-chetate n-ar fi, prin el însuºi, atât de dezagreabilºi considerat, în general, ca nesãnãtos; astaface sã se evite, pe cât se poate, caravanelemorþilor.

Din contra, nimeni nu detestã întâlnirea cuun mare senior, care pleacã înconjurat de douãsau trei sute de cãlãreþi, sã vâneze sau sã-iprezinte omagiile sale, regelui. E o ocazie dedistracþie. E deasemenea câteodatã un surplusde securitate. Douã sau trei sute de bravigentilomi dintr-un trib, înarmaþi pânã-n dinþi,nu reprezintã un mic ajutor în regiunile bântuiteºi agitate de kurzii Jellaly sau alþii, în regiuniledin nord, sau de bahtiari ºi lures, în cele dinsud. Atunci, în timp ce voiajazã alãturi, seschimba mari semne de politeþe ºi mici cadouri,care nu displac niciodatã celor care le primesc.

Din când în când, caravana tot în mers,soseºte în fine în vecinãtatea unui oraº real ºistabil. Aceste oraºe sunt rare. Când s-austabilit sub zidurile uneia dintre aceste cetãþi,populaþia rãtãcitoare îºi înmulþeºte ocupaþiileºi miºcarea. Acesta reuºeºte sã-ºi plasezeachiziþiile fãcute la Trebizonda. Strânge unbeneficiu cinstit ºi îºi cumpãrã o nouã marfãde doi bani. Celãlalt îºi pãrãseºte prieteniifãcuþi dela plecare ºi rãmâne în cetate, sau sealipeºte la altã caravanã; e înlocuit de noiveniþi. Cunoºtinþe se pãrãsesc ºi se strâng înbraþe, li se fac adiouri miº-cãtoare; unii plâng,alþii deplâng cu lamentãri fãrã sfârºit neno-rocirile soartei; însã iatã alte personaje care searatã; nimeni nu le cunoaºte; se vorbeºte des-pre ele, se încearcã sã se intre în vorbã cu ele;vor sã se apropie de aceºti necunoscuþi ºi einu aºteaptã altceva la rândul lor. Zilele trec,afacerile evolueazã. κi spun: Plecãm mâine!ªtiu din sursã sigurã cã Kerbelay-Hussein areaceastã intenþie! -I-a spus-o lui Murad Bey! –O ºtiu dela Nuredin Effendi, care a auzit-o delaun prieten, mare confident al lui Kerbelay-Hussein. - Sunteþi sigur? – Sunt sigur, jur pecapul meu! ªi pe al Vostru! Pe ochii mei! Petoþi Imamii ºi pe cei nouãzeci de mii de profeþi!

A doua zi, nimeni nu pleacã; însã se pleacãopt zile mai târziu. Se merge cum s-a fãcut ºipânã acum. Se întâlnesc noi aventuri, unelebune, altele rele; nici odatã aceleaºi, mereuvariate ca fiecare din frunzele care, milioane,formeazã acoperiºul unei pãduri stufoase.

Zodii în cumpãnã,primãvara 2009 32

Continuare în pagina 33

Urmare din pagina 31

Toate drumurile ducla Buhara

33

Chiar dacã ai cãlãtori aºa, cu ºeful uneicaravane de catâri ºi atâþia camarazi variaþi,timp de secole, tot n-ai întâlni aceiaºi oameni,nici n-ai trãi aceleaºi conjuncturi. Poþi deci sãînþelegi cã, atunci când cineva a gustat dintr-aceastã formã de existenþã, nu mai poatesuporta alta. Iubind imprevizibilul, îl posedã,sau, mai degrabã, i se abandoneazã de searapânã dimineaþa ºi de dimineaþa pânã seara;avizi de emoþii, ei sunt copleºiþi; curioºi, ochiilor trãiesc o încântare; inconstanþi, ei n-au nicimãcar vremea sã se plictiseascã de cepãrãsesc; pasionaþi în fine de senzaþiileprezentului, sunt eliberaþi în acelaºi timp deumbrele trecutului, care nu-i pot urma înevoluþia lor necontenitã, ºi cu atât mai mult depreocupãrile viitorului, zdrobiþi sub prezenþaimperioasã a momentului. »

Oare, în fond, Arminius Vambery cãuta cuadevãrat sã ajungã la Buhara sau prefera sãtrãiascã beþia voiajului? Acest lucru nu-l vomºti, probabil, decât la sfârºitul vieþii lui!

Într-o caravanã importantã, cum este ceacu care cãlãtorea Arminius Vambery, o bunãînþelegere cu ºeful ei este de importanþã capi-talã.

Hagi Bilal, conducãtor experimentat, care ap-recia ºtiinþa derviºului ungur, i-a recomandatîncã dela începutul voiajului, dupã toate scu-zele de rigoare, sã se comporte, peste tot undevor poposi, exact ca localnicii.

« Un cãlãtor înþelept, spunea el, ajuns într-o þarã unde toþi locuitorii sunt chiori, trebuiesã decidã, dacã vrea sã meargã alãturi de ei, sãnu se serveascã decât de un ochi. » Tot el i-amãrturisit cã nu reuºise sã scoatã din capuldiferiþilor turkomani cã Vambery era un trimisoficial al sultanului, însãrcinat cu o misiunepoliticã de mare importanþã pe lângã hanulHivei ºi al Buharei, în ciuda aspectului sãurãpciugos ! Pe de o parte, cum ei aveau celmai mare respect pentru Înãlþimea Sa, nu tre-buiau contraziºi, pe de altã parte, trebuia evitatde a abandona chiar ºi o clipã masca de derviº,cu atât mai mult cu cât « acest soi de enigmeºi de situaþii ambigue convin de minune naturiipersoanelor la care ne gãsim. »

Peste tot pe unde trecea Arminius Vamberypunea în valoare cunoºtinþa perfectã a limbiiºi moravurilor turceºti, trecând întotdeaunadrept un « hagi rumi » (hagiu turc). Ba chiar,atunci când unul dintre elevii lui Khizil Ahand,doctor turkoman dintre cei mai reputaþi, a fãcuto remarcã dezagreabilã privind culoarea pieliiaºa-zisului derviº turc, înþeleptul din Buharai-a luat apãrarea, spunând : « Aceasta e culoa-rea Islamului (Nour al- Islam), dãruitã doarcredincioºilor occidentali ca un semn al bi-necuvântãrii divine. »

Mulþumitã recomandãrii acestui savant alreligiei musulmane, Arminius a fost chiar

desemnat sã decidã amplasamentul mihrabului(niºa imamului) moscheii ce urma sã se con-struiascã la Geumuchtepe, fiind considerat caderviºul cel mai instruit ºi experimentat din totgrupul.

În ciuda tuturor acestor precauþii, ArminiusVambery a riscat de nenumãrate ori ca stra-tagema lui sã fie descoperitã.

Cu puþin timp înainte de a ajunge la Hiva, ela surprins o discuþie animatã între carvanbaºi(ºeful caravanei) ºi câþiva dintre însoþitorii lui.Astfel a aflat cã ºeful se temea sã intre în Hivacu un necunoscut pentru cã, mai înainte cucâþiva ani, fusese prins însoþind un trimisFrenghi care reuºise sã înregistreze detaliiledrumului strãbãtut, notând « cu o abilitatediabolicã » orice izvor sau colinã. Furios,hanul executase doi localnici care îi dãduserão mânã de ajutor ºi carvanbaºi nu scãpasedecât datoritã intervenþiei unor importanþidemnitari. Cum însã nu-l puteau abandona înmijlocul deºertului, colegii derviºi au obþinutacordul pentru a-l autoriza sã-ºi continuedrumul cu caravana, însã numai cu condiþiade a se lãsa percheziþionat pentru ca ei sã seasigure cã nu ascunsese vreun desen sau o« panã de lemn » (creion) cum transportau deobicei toþi Frenghi, precum ºi de a se angajasã nu ia nicio notiþã privind drumurile sauconfiguraþia regiunii.

Însã l-au avertizat cã în caz contrar va fiabandonat, chiar dacã se aflã în inima pus-tiului.

Arminius Vambery a rãspuns strigând ºivociferând cu atâta vehemenþã ºi afirmând cãcel care-l acuzase este « un afgan beþiv » care-l insultã fãrã motiv, ba chiar referindu-se lapersonalitãþile care puteau garanta pentru el,încât aproape cã ceilalþi derviºi erau sã-l asa-sineze pe delator.

Totuºi, acest « afgan beþiv », care avusesedeja ocazia sã întâlneascã occidentali în þaralui, l-a urmãrit cu rãzbunarea pâna la Hiva,pârându-l la mehter (ministrul de interne).Atunci Vambery recurge la un subterfugiu:amintindu-ºi cã întâlnise o datã sau de douãori la Istanbul pe ambasadorul Hivei, Chouk-houllah Bey, se duce sã-i facã o vizitã ºi îivorbeºte de curtea sultanului ºi de viaþa laÎnaltã Poartã. Convins cã discutã cu unadevãrat turc, acesta rãmâne uimit cã un omnormal a pãrãsit « paradisul lumesc numitIstanbul » pentru a veni într-o astfel de « þarãoribilã ». Arminius, bun cunoscãtor al obi-ceiurilor locale, îºi acoperã faþa cu mâna însemn de supunere ºi, dupã ce suspinã adânc,nu pronunþã decât vorbele: « Ah, pir! » « Prinaceasta insinuam cã, aparþinând unui ordinde derviºi, eram obligat sã execut misiuneaºefului meu (pir) cãruia orice discipol (merad)trebuie sã-i fie devotat, chiar dacã în acest felîºi riscã viaþa.»

Atunci, bãtrânul ambasador, satisfãcut deexplicaþia datã, i-a cerut sã-i precizeze numeleordinului din care fãcea parte. Când a auzit cãera vorba de « nakchibendi » a înþeles imediatcã þelul final al voiajului era sã ajungã la Buhara.Arminius Vambery are sentimentul cã expe-rimentatul diplomat a înþeles cine se ascundeasub straiele sãrace ale derviºului pe care-l aveaîn faþa ochilor, însã cã, din respect faþã deºtiinþa lui, a decis sã nu-l denunþe.

Ajutorul ºi sfaturile acestei personalitãþilocale i-au fost mai apoi de un enorm folos luiVambery. Invitat de douã ori la palat de cãtrehanul Hivei, Arminius Vambery este supusunui interogatoriu religios de cãtre cei mai marispecialiºti locali ai Islamului. Rãspunsurile luisunt atât de pertinente încât hanul, foarteimpresionat, îi oferã un ajutor material pentrua-i uºura cãlãtoria.

În tot acest timp, derviºul nostru îºi practicaºtiinþa în lumea care-l înconjura obþinândvindecãri prin rugãciunile sale ºi participândla tot felul de ceremonii religioase.

Însã Hiva nu este decât o etapã, cert im-portantã, în drumul sãu spre Buhara.

Dupã ºase zile de cãlãtorie prin deºertul KizilKum, în condiþiile înfiorãtoare de cãldurã alelunii iunie, când temperatura poate ajunge lamiezul zile la mai bine de 60°C, hãrþuiþi întrefrica de a fi surprinºi de teribilul vânt « teb-bad », care poate îngropa sub nisip o întreagãcaravanã, ºi teama de a fi atacaþi de bandiþiicare fac ravagii prin regiune, oraºul nostrumiºcãtor ajunge în capitala transoxianã.

Aici începe pentru Arminius Vamberyîncercarea capitalã.

Atacat pe douã fronturi, de cãtre spionii ºifuncþionarii emirului, care-i observã ºi ana-lizeazã fiecare gest, ºi de savanþii religiei, care-i mãsoarã prin întrebãri perfide profunzimeacunoºtinþelor islamice, Vambery este obligatsã-ºi modifice în permanenþã tactica, rãspun-zând uneori cu indiferenþã (când i se vorbeºtede lumea franghilor), alteori atacând cuîntrebãri calculate (când e vorba de problemeteologice). Prudent, el umbla îmbrãcat ca unadevãrat derviº buhariot : «… un enormturban încolãcit în jurul capului, un Coran demari dimensiuni atârnând în jurul gâtului, îmidãdeau aparenþa unui iºan sau ºeik,obligându-mã, prin ele însuºi, sã supportcorvoada ce mi-am impus… ªi deºi ars desoare de manierã a deveni de nerecunoscutchiar ºi de cãtre mama mea, nu mã arãtamnicãieri fãrã sã fiu înconjurat imediat de omulþime de curioºi. »

De fapt, el este încântat de aceastã soli-citudine ºi spune, auzind comentariile mulþimiiprivind tãria presupusei lui credinþe ºi a zeluluisãu în privinþa celor sfinte: « În realitate, n-amfost niciodatã, în timpul sejurului din capitalaTurkestanului, victima vreunei bãnuieli din

partea unei rase natural bãnuitoare, vicleanã,ostilã oricui vine din exterior. Binecuvântareamea era solicitatã peste tot… »

Guvernul însã nu se lãsa tot atât de uºorînºelat. Momentul critic a fost cel în care, subpretextul de a-l invita la un pilau (pilaf) public,Rahmed Bi, primul ofiþer al emirului, îl aduce înfaþa unui sobor de ulema din Buhara. Rând perând, curios ºi punând întrebãri despre ar-canele religiei, sau linguºitor, afirmând cãmolahii buharioþi sunt cu mult superiori înºtiinþã celor din Istanbul, Arminius Vamberyreuºeºte sã-i cucereascã prin profunzimeacunoºtinþelor sale.

De fapt, de-a lungul întregii cãlãtorii, cei carei-au luat de fiecare datã apãrarea erau ori ceilalþiderviºi cu care cãlãtorea, ori molahii pe care-icucerise prin vastitatea cunoºtinþelor sale, atâtteologice, cât ºi lingvistice.

Începând din acest moment, ArminiusVambery poate circula nestingherit ºi studiaîn liniºte viaþa, geografia ºi moravurile oraºului.

În mod straniu, atmosfera Buharei nu-l im-presioneazã de manierã favorabilã.

De altfel, alt vizitator european, diplomatulrus Georges de Meyendorff scria deja, înaintecu 40 ani :

« Aspectul e frapant pentru un european.Domuri, moschei, vârfuri înalte de faþadã,medrese, minarete, palate care se înalþã înmijlocul oraºului, zidul crenelat ce-l încon-joarã, un lac situat lângã ziduri ºi înconjuratde case cu acoperiºuri plate sau frumoase casede þarã încercuite de incinte crenelate… însãiluzia dispare imediat ce ai intrat în oraº…neîncredere… impresia de tristeþe… »

E drept cã Buhara, visul dorinþei de cucerirea celor douã mari imperii vecine, Rusia ºi MareaBritanie, îºi trãia ultimile zile de independenþã.Dupã numai patru ani, în 1867, se forma guver-nul Turkestanului rus, prima etapã a colonizãriidirijate dela St. Petersburg ºi care urma sãdureze mai bine de 120 ani. Însã ceea ceimpresioneazã cel mai mult pe Arminius Vam-bery este varietatea tipurilor umane ce pot fiîntâlnite la Buhara :

« Pieþele la Buhara nu au strãlucirea, nicigrandoarea celor din Teheran, Ispahan sauTabriz. Totuºi diversitatea raselor ºi costumelepe care le poþi întâlni oferã un spectacolsurprinzãtor pentru privirile unui strãin. Prinmulþimea în miºcare ce-l înconjoarã, tipurileiraniene se regãsesc la fiecare pas: capete fine,acoperite cu un turban alb sau albastru, dupãcum e vorba de un om de origine nobilã, de unmolah sau de un negustor, un muncitor sauun servitor.

Mai departe dominã fizionomia tãtarã. Ea seîntâlneºte la toate nivelele, dela euzbeg, al cãruisânge este deseori amestecat, pânã la kirghiz,care a pãstrat amprenta îndârjitã a originei sale.

Zodii în cumpãnã,primãvara 2009

33

Continuare în pagina 34

Urmare din pagina 32

Toatedrumurile

ducla

Buhara

34

Pentru a-l recunoaºte, n-ai nevoie sã-ipriveºti faþa; alura lui fermã ºi greoaie îldistinge, chiar ºi numai ea, de turanian sau deiranian. Amestecaþi cu cele douã raseprincipale din Asia veþi remarca, pe ici, pe colo,câþiva indieni (numiþi aici multani) ºi câþivaisraeliþi, mai puþini numeroºi.

Unii ºi alþii poartã o centurã de sfoarã ºi otichie polonezã care îi împiedicã sã fie con-fundaþi cu ceilalþi. Este aºa numitul elametitefrikie pe care orice nemusulman trebuie sã-lpoarte, dupã cum cere Coranul, pentru caurarea Salam aleikum sã nu fie pronunþatãdegeaba. Indianul, cu semnul roºu pe frunte,cu figura sa galbenã ºi respingãtoare, ar poteaservi foarte bine ca sperietoare de ciori înlanurile de orez; evreul, cu trãsãturi nobile ºiregulate, cu ochi plini de fulgere, ar oferiartiºtilor noºtri cei mai exigenþi un model demnde ei. Se recunosc, dupã vitejia ºi focul priviriilor, turkomanii, poate ocupaþi sã calculezenumãrul trofeelor pe care vreunul dintrealamanii lor le-ar putea gãsi în magazinele ce lise prezintã în faþa ochilor. Câþiva afgani, puþinnumeroºi. Cei din casta inferioarã, lasând sãºiruie peste lungile lor cãmãºi murdare un pãrnedomesticat, aruncând peste umeri o bucatãde stofã ce aminteºte toga romanã, dar nu aumai puþin aerul acelor nenorociþi pe care unincendiu i-a gonit din casele lor ºi care seprecipitã în stradã fãrã sã fi avut vreme sã seîmbrace.

Toate principalele bazaruri oferã aspectulacestei confuzii pestriþe de buharioþi, hiviþi,kokanzi, kirghizi, kipceaki, turkomani, multani,evrei ºi afgani; dar deºi totul e în miºcare înjurul nostru, nu regãseºti aici acel belºug deviaþã tumultoasã care caracterizeazã, demanierã izbitoare, instituþiile similare. »

Arminius Vambery descrie, de manierã totatât de coloratã, prãvãliile ºi sectoarele specia-lizate din bazar care oferã þesãturi de bumbac,mãtãsuri variate, piele sub formã de cizme,pentru bãrbaþi, cu tocuri înalte ºi vârfuri ca uncapãt de ac sau, pentru femei, deseori decoratecu broderii de mãtase. Tot atât de bine te atragmagazinele de îmbrãcãminte, unde dominãculorile cele mai contrastante, stofele saucostumele purtate de negustorii care se plimbãcu miºcãri largi pentru a pune în valoarefoºnetul þesãturilor noi.

Toate aceste vesminte, foarte ieftine pentrucã sunt fabricate la faþa locului, atrag la Buharaclienþi sau negocianþi din toate colþurile lumiimusulmane, pentru care acest oraº este « ceeace Parisul sau Londra pot fi pentru provincialulcel mai îndepãrtat ». Tot aici poþi întâlni obiectesau lãzi ce poartã indicaþia originei lor de pestemãri ºi þãri. « Aceste cuvinte ca Manchestersau Birmingham fãceau, în ciuda voinþei mele,sã-mi batã inima ºi trebuia sã-mi stãpânescoriºice exclamaþie imprudentã, care m-ar fiputut trãda », spune falsul nostru derviº.

Tot Vambery descrie cu o vãditã plãcerecentrul vieþii publice a oraºului, celebrul Lebihauz Divanbeghi (cheiul rezervorului de apãDivanbeghi), neschimbat pânã astãzi, strãjuitde aceleaºi clãdiri de patru secole, unde laumbra ulmilor poþi aprecia rãcoarea brizei,sorbind în liniºte, pe înserat, un ceai verdeservit din niºte samovare atât de mari încâtpar butoaie de bere.4

Mulþimea pestriþã care te înconjoarã sedeplaseazã în valuri succesive, atrasã de« povestitori publici, derviºi ºi molahi, expri-mându-se în versuri sau în prozã, în timp ceactori mimeazã, alãturi de ei, faptele glorioaseale profeþilor sau rãzboinicilor iluºtri .»

Vambery nu uitã însã scopul principalmãrturisit al cãlãtoriei sale, nu înainte de a seachita de datoriile zilnice la care, în aceastãcalitate, era obligat sã se supunã. În ciudacãldurii insuportabile a verii central asiatice,el se deplaseazã în vecinãtatea oraºului, lamormântul sfântului patron al cetãþii, Baha ad-Din Naqchband, mort în 1389, precum ºi lamausoleul altor douã personaje ilustre aleislamului buhariot: sfinþii Abd al-KhaliqGhidjuvani ºi Mir Kulal, predecesoriifundatorului ordinului « naqchbandiyya ».Unul din principiile de bazã ale acestui ordincare spune: « Sã te gãseºti în aparenþã în lume

ºi în secret cu Dumnezeu », se portiveºte deminune experienþei trãite de Arminius Vambery.Pentru cã, în ciuda tuturor eforturilor depusepentru a fi considerat ca un adevãrat oriental,dela cunoºtinþele religioase pânã la aparenþafizicã, el rãmâne un observator obiectiv al lumiipe care o traverseazã.

În pofida fascinaþiei pe care Orientul oexercitã asupra lui, a personajelor excepþionalepe care le întâlneºte, « derviºul ºchiop »rãmâne ataºat crezului sãu european ºi lumiioccidentale. Nu rareori el ia peste piciorcredinþele înapoiate ale Orientului saumaimuþãrelile unor satrapi locali, care încearcãsã imite Apusul cu orice preþ.

Vambery nu-ºi ascunde, de-a lunguldescrierii sale6, cu toate cã era evreu dinnaºtere, simpatia pentru protestantism, cãruiaafirmã cã-i aparþine, deºi, de cele mai multe ori,se prezintã ca un liber-cugetãtor. Cât despre«naqchbandiyya», el o considerã ca fiind« sursa principalã a tuturor extravaganþelorreligioase prin care islamismul oriental sediferenþiazã de islamismul occidental ». Însã,în ciuda acestor excese ºi a abdicãrii siste-matice a autoritãþilor buhariote, care afirmaucã simpla prezenþã a sfântului patron va protejaoraºul împortiva oricãrui atac exterior, Buhararãmâne pentru Vambery « un loc unic înamintire ». « Am auzit deseori repetându-seîn jurul meu cã « acest oraº este adevãratulstâlp al Islamului ». În realitate e prea puþinspus; ar trebui sã fie numit Roma credinþeiislamice, pentru cã Mecca ºi Medinareprezintã Ierusalimul ei. »

Cele douãzeci ºi douã de zile petrecute laBuhara au marcat cu siguranþã memoriaderviºului maghiar. În continuare el seîndreaptã spre Samarcand, alt oraº remarcabilal Asiei Centrale. Dupã care, traversând dinnou Buhara, îºi continuã drumul prin Herat, înAfganistan, ºi, la mijlocul lunii noiembrie, sealãturã unei caravane în direcþia Meºed. Ajunscu bine în Iran, Arminius Vambery poateabandona, în fine, costumul de derviº. Cândajunge la Teheran, este decorat cu OrdinulLeului ºi al Soarelui. Tot aici, pe 28 martie 1864,se împlinea exact un an dela începutulcãlãtoriei spre Buhara.

În fine, plecând pe mare din Trebizonda, elajunge la Constanþa, pe atunci portul turcescKonstendje, de unde revine la Pest, capitalalui de origine.

Pe 27 iunie 1864, un omuleþ bine bronzat,mic ºi ºchiop, se prezintã la Londra în faþaSocietãþii Regale de Geografie; îmbrãcat înhaine europene, dar purtând pe cap un fes,dupã ce binecuvânteazã ilustra adunare ºirecitã o surã din Coran, povesteºte pe largaventurile sale în Turkestan. Savanþilorprezenþi nu le vine sã-ºi creadã urechilor, cuatât mai mult cu cât conferenþiarul vorbeºte o

englezã foarte onorabilã ºi, dupã aspect, arputea ieºi din orice academie europeanã.

Conferinþa, redactatã în englezã, este imediatpublicatã ºi Arminius Vambery devine vedetaîntregii Londre.

Urmeazã, în anii urmãtori, vizite la Paris,unde cartea lui este publicatã în prestigioasarevistã « Le Tour du Monde »5, iar autorul esteprimit de Napoleon III. Îi sunt publicate, maiapoi, diferite studii în francezã, englezã saugermanã privind problemele de actualitate saulingvistice, ca ºi istoria Orientului Mijlociu.Între timp, în 1868, armata þaristã a ocupatBuhara, care devine un protectorat rus ºi Vam-bery atrage atenþia Occidentului de manierãrepetatã asupra pericolului reprezentat deexpansionismul rus în Asia Centralã.

În toatã aceastã perioadã el predã cursuride limbi orientale la Universitatea regalã dinBudapesta.

Arminius Vambery moare la Budapesta pe15 septembrie 1913. El nu s-a mai întorsniciodatã în Asia Centralã, devenitã colonieruseascã. Dar, dacã ar fi revenit acolo, ar figãsit probabil deja o lume diferitã. Pentru cã,începând din 1888, când calea feratã a ajuns laBuhara ºi Samarcand6, epoca de aur acaravanelor a apus. Chiar ºi pelerinajul laMecca se fãcea deja cu trenul!

Însã Vambery a continuat sã viseze ºi sã nefacã sã visãm la o Buhara miticã, regatulinterzis, aºa cum rãmãsese câteva secole, exactca pe vremea lui Tamerlan. Nu degeaba elspune în biografia sa :

« Am pãstrat din cãlãtoriile mele nomade oimpresie puternicã ºi durabilã. Este oare decide mirare cã din când în când –pe Regentstreet sau în saloanele aristocraþiei britanice-mã vedeþi pierdut în profunzimea gândurilor,visând la deºerturile Asiei Centrale, la corturilekirghizilor sau ale turkomanilor? »

În ciuda reputaþiei internaþionale pe care odobândise, situaþia materialã a lui ArminiusVambery nu se ameliorase în mod substanþialdupã 1864. Mai întâi lector la facultatea defilozofie din Budapesta, unde preda limbileturcã, arabã ºi persanã, el nu va fi numitprofesor decât în 1867. Cum subiectele legatede viaþa Asiei Centrale nu interesau decât pespecialiºti, articolele scrise de el erau destulde prost plãtite. Chiar Vambery spune cã o orãpetrecutã pentru a scrie un articol economicpublicat într-o revistã englezã îi aducea unvenit de ºase ori mai mare decât cel obþinut dela o revistã savantã germanã. ªi trageconcluzia : « Derviº în Asia, am rãmas fachirîn Europa », obligat fiind sã scoatã bani dinpãmânt, din piatrã seacã.

În 2005, cu ocazia deschiderii dreptului de aconsulta arhivele naþionale ale Foreign Office-ului, a reieºit cã în mare parte politica de apãrarea Marii Britanii în Asia Centralã susþinutã de

1 « Turbanul, cum ºtie fiecare, reprezintã pânza cucare se acoperã sicriul în timpul unei înmormântãrisau þesutul mortuar pe care orice musulman piostrebuie sã-l poarte pe cap ca un memento perpetuu aultimului sãu ceas.

Coranul nu indicã pentru kefen (voalul funebru)decât o lungime de ºapte aunes (8,316 m, n.n.). Însãcei pioºi depãºesc deseori aceastã mãsurã normalã ºiîºi îngrãmãdesc pe cap cinci sau ºase kefen, adicãtreizeci ºi cinci (41,5 m, n.n.) sau patruzeci ºi douãaunes (49.89 m, n.n.) dintr-o frumoasã muselinã. »,Vambery dixit.

2 Joseph Arthur de Gobineau, numit “ comte deGobineau”, nãscut la 14 iulie 1816 ºi decedat la 13octombrie 1882, diplomat ºi scriitor francez, a petre-cut câþiva ani în funcþii diplomatice la Teheran ºi adescris în operele lui diferite colþuri ale planetei, prin-tre care ºi Asia Centralã. Pasajul citat face parte dinnuvela “La Vie de voyage” apãrutã în culegerea inti-tulatã “Nouvelles asiatiques” editatã pentru primaoarã în 1876.

Arminius Vambery se datora plicurilor cu banipe care le primea dela Ministerul de Externeenglez timp de câteva decenii.

Cel despre care însãºi regina Victoria spuneacã este « un minunat om deºtept » mãrturiseacã : « A practica o ocupaþie murdarã, oricât deumilitoare ºi de demnã de dispreþ ar fi, este, ºia fost din totdeauna, o crudã necesitate. »Ceea ce l-a dus pe Vambery în 1911, doi aniînainte de a muri, sã ameninþe cu publicareascrisorilor primite dela personalitãþile ºiautoritãþile britanice dacã nu va primi o pensieanualã. Dupã lungi tratative, se ajunge la unacord prin care scrisorile deþinute de « falsulderviº » au fost depuse în casa de bani aconsulatului din Budapesta, în schimbul uneirente anuale de 140 livre sterline. În virtuteacãruia Foreign Office-ul nu mai trebuia sã seteamã cã aceste scrisori compromiþãtoareriscau « sã cadã în mâinile unor persoane rãuvoitoare. »

În toþi aceºti ani, Arminius Vambery veneaîn mod regulat la Londra unde prestigiul ºireputaþia lui rãmãseserã la zenit ºi unde fãceaparte din diferite « comitete ºi comiþii ».

Pe 30 aprilie 1890, cu ocazia unui dineu la« Beefsteak Club »7, Vambery face cunoºtinþãcu Bram Stocker. Acesta studia deja de câþivaani legendele europene legate de istoriavampirilor. Ideea lui era sã plaseze acþiunearomanului pe care îl pregãtea undeva înAustria, probabil în Tirol.

Urmând sfaturile lui Arminius Vambery, el adeplasat acþiunea în Transilvania, legând-o deamintirea lui Vlad Þepeº Draculea8, pe careacesta i-o recomandase.

Se pare cã Bram Stocker a fost atât deimpresionat de legendele povestite de Vam-bery încât a numit pe profesorul pornit încãutarea vampirului, Van Helsing. Ba chiar, încapitolul 23, acesta face apel la « prietenul sãuArminius, dela universitatea din Budapesta »pentru a-i încredinþa bãnuielile sale.

De altfel, Alain Pozzuolli, biograful lui BramStocker, afirmã cã, deºi nu a pus niciodatãpiciorul în Transilvania, autenticitatea istoricãºi geograficã a acþiunii romanului « Dracula »a fost obþinutã în mare parte mulþumitãindicaþiilor furnizate de Arminius Vambery.Unele detalii menþionate în roman par atât deveridice încât, atunci când a fost publicat, toatãlumea ºi-a închipuit cã acesta vizitase cuadevãrat regiunea descrisã.9

Puþin importã dacã ne place sau nu, dacãeste adevãrat sau nu, dacã personajul istorical prinþului valah este sau nu inspiratorulacestei legende.

În tot cazul, mulþumitã lui Arminius Vambery,pe oriºice meridian al pãmântului pe care tedeplasezi, când spui cã vii din România, chiardacã interlocutorul tãu nici nu ºtie unde seaflã aceastã þarã pe harta lumii, prima lui reacþieva fi: « Ah, desigur… patria lui Dracula ! »

Zodii în cumpãnã, primãvara 200934

3 Ceauº: laic, ajutor al imamului în organizaþiacultului musulman. Prin extensie, paraclisier. Devenitnume propriu, a lãsat o tristã amintire în istoria Ro-mâniei din secolul XX !

4 Singurul « intrus » în aceastã atmosferã imemo-rialã este statuia de bronz, cãlare pe un mãgar, a cele-brului personaj ce poate fi întâlnit dela Samarcand laTunis, abilul Nastratin Hogea, familiar chiar ºi vizi-tatorului român, pe care buharioþii îl revendicã, spremarea disperare a cãlãtorilor turci, care se mândresccu origina lui anatolianã.

Admirându-l, mândru ºi isteþ, pe mãgarul lui, mi-auvenit în minte câteva versuri auzite în copilãrie :

« La mândrul ªah persienescSpânzurãtoarea-mi pregãtesc,Supliciu’ al Turciei sultanªi pal al Hivei Mare Han.Dar eu tot Nastratin rãmânCãci liber sunt ºi-mi sunt stãpân. »5 « Voyage dans l’Asie Centrale. De Teheran a

Khiva, Bokhara et Samarcand », Le Tour du Monde,Paris,1865.

6 Cititorul român va aprecia atmosfera cãlãtoriilorcu trenul prin aceste regiuni descrisã cu lux de detaliiîn cartea lui Jules Verne « Însemnãrile unui reporter »sau « Claudius Bombarnac », care întâlneºte, ascunsîntr-o ladã amenajatã, un cãlãtor ilegal venit de pemalurile Dunãrii în drum spre… China ! Oare istoriase repetã sau este o tradiþie româneascã perpetuatãpânã în zilele noastre ?

7 Unii autori afirmã cã ei s-ar fi cunoscut la LyceumTheater din Londra.

8 Anumiþi comentatori considerã cã identificareavampirului cu Vlad Þepeº este o fãcãturã recentã, dinanii 70, lansatã sau relansatã de cercetãtorul RaduFlorescu în scopuri comerciale. Mii de pagini au fostºi vor mai fi scrise despre acest subiect. Recomandãmcititorilor impresionantul studiu publicat de MateiCazacu în 2004 sub titlul « Dracula ».

9 Bram Stocker a pus piciorul în Transilvania lamai bine de jumãtate de secol dupã moarte prin statuiadezvelitã la Piatra Fântânele, alãturi de celebrul HotelDracula, ºi care genereazã alte polemici, care depãºescînsã perimetrul articolului prezent.

Urmare din pagina 33

Toate drumurileduc la Buhara

Un desen de epocã reprezentându-l pe “der-viºul ºchiop”(stânga); Întâlnirea a douã caravane în plin deºert este un ºoc vizual chiar ºi în secolulXXI (stânga sus); O coroanã prãfuita din muzeul Buharei aminteºte în limba maghiarãcã “Wambery (!) Armin derviº” era un “cãrturar ungur” (dreapta sus); Statuia luiNastratin Hogea, prietenul copiilor din Samarcand pânã-n Marrakesh (dreapta).

Explicaþii foto:

Note:

35

În Tara lui PeléJurnal brazilian de Florentin Smarandache

La sfârºitul lunii mai 1993 îmi iau lumea-n cap sã vãd ºi America de Sud.

– Te duci în Brazilia dupã cai verzi pepereþi! mã apostrofeazã consoarta.

– Lasã, bre, sã nu mor prost.

Nu-mi ajunge concediul (8 zile lucrãtoarepe an) pentru Conferinþele despre Para-doxism în Brazilia, dând curs unor invitaþii.Agendã supraîncãrcatã pentru 1-18 iunie1993. Francis mi-a dat posibilitatea sãlucrez comp time (ore suplimentare pe carenu le trec pe ºtatul de platã, însã le considerca vacation). Maxim trei zile pot recom-pensa astfel. Iar restul, fãrã platã!

Mã cocoºeazã viza brazilianã: 105 $ –fiindcã n-am cetãþenie americanã.

Jumena din New York (Brasilian CulturalCenter) mi-a cerut prima datã 15 $, apoiîncã 45 $ (nu ºtiu de ce!) ºi iar încã 45 $(ºi iar nu ºtiu de ce!). S-a mai ºi necãjit:

– În viaþa mea n-o sã mai caut obþinereade vize pentru refugiaþi.

S-a jurat. Îmi vorbea când portughezã,când spaniolã, când englezã.

– Noroc cu invitaþiile! mã încurajeazã.

– Anul trecut ai plecat în Europa, anulãsta în America de Sud. Pe unde te maiplimbi anul viitor?

– Mi-ar plãcea în... Japonia.Francis, managerul meu, zâmbeºte. Are

strungã.– ªi, fac eu pe ºmecherul, sã merg pe

Lunã!– Ai grijã, la Rio te jefuiesc hoþii pe stradã

în amiaza mare, oceanul este infectat – sãnu faci baie...

– A trecut el prin lagãr, în condiþii maivitrege, mã apãrã Tony.

Sãmânþa rea nu piere, vorba românului.Sã exclam ºi eu precum Caesar, la întoar-cere: veni, vidi, vici!

Un geamantan mare, o sacoºã ºi unrucsac – bagajul meu. Samy mã duce laaeroport în Chicago.

Terminal IV. Compania brazilianã Varig.Merg la Rio de Janeiro. Pânã s-ajung eu înBrazilia, 11-12 ore prin avion, mi-a crescutbarbã!

În aeroport întâlnisem pe TeresinkaPereira, poetã de limbã portughezã, pro-fesoarã de spaniolã la Colegiul Bluffton dinOhio, cu copiii ei din a doua cãsãtorie.

– Îþi dau douã sfaturi pentru Brazilia, m-a înfruntat: (1) sã nu te pronunþi împotrivacomunismului ºi (2) sã nu te uiþi dupã femei(bãrbaþii brazilieni sunt foarte geloºi ºi poþiavea necazuri).

Rãsfoiesc niºte ziare în avion: O Globo,Folha de São Paulo, Icaro (bilingv) sã vãddacã înþeleg ºi eu vreun cuvânt. Îmi tri-misese mama un dicþionar român-portughez(1981) de Pavel Mocanu ºi-l purtam mereucu mine, împreunã c-un carneþel ºi-un pixîn care-mi notam sporadic.

Se-anunþã cã-s probleme cu decolarea –ploaie, timp urât – ºi întârziem pe pistã.

Am loc la fereastrã, dar pe aripa avionului.Pasagerii vorbãreþi tare, strigau dintr-o

parte în alta, nu mai aveau rãbdare. Unulde la mijloc, altul din spate. Ni s-au datperiuþe ºi pastã de dinþi sã ne spãlãm gurasã nu miroasã la aterizare, apoi ºi-unpieptene.

M-am mutat lângã doi tineri, Andre, carelucreazã mecânico împreunã cu tatãl sãu ºiMarcilio, pintor.

– De unde eºti?– Din România.– Nadia Comãneci, exclamã bãieþii simul-

tan. Schimbãm adrese între noi.În fine, ni se aduse mâncare, fiindcã ne

rãzbea foamea, ºi aeroplanul tot în Chicago:– Estoy com muita fome!

– Estoy fominto!, glãsuiesc colegii descaun ºi eu ciulesc urechile sã-nvãþ expre-siile din fugã.

În revista aviaticã a companiei Varig ci-tesc despre Carnavalul Samba (înþeleg maimult dupã poze) ºi despre un peºte mic,numit piranha, care trãieºte în apã nesãratãºi muºcã, se repede la testiculele animalelorºi chiar a oamenilor.

Într-o emisiune pe canalul Discovery, înState, vãzusem cum o pereche de boi, tra-versând un râu, pânã sã iasã din apã, peºtiipiranha, cu dinþi ascuþiþi ºi fãlci puternice,le-au mâncat testiculele!

Ce chestie! Intrã masculii normali în apã,dar ies pe mal... castraþi!

Marcilio câºtigase un premiu pentrupicturã ºi primise recompensã o excursieîn SUA la cursa de maºini Formula 1, undecompatriotul sãu, Emerson Fithipaldi,câºtigase locul întâi, iar în 1989 chiar unmilion de dolari.

Dar pe mine mã interesa Pelé [EdsonArantes do Nascimento, n. 1940], celebrulfotbalist brazilian de culoare, idolul copilãrieimele. Brazilia e patria fotbalului, constantcea mai bunã echipã din lume. Jucãtorii ei:celebri. Îi ºtiam pe de rost în anii ’70, laCampionatul Mondial de Fotbal, cândaveam microbul sportului în sânge: CarlosAlberto, Jairjinho etc. România juca laGuadalajara (Mexic), în “groapa cu lei”,contra Braziliei ºi pierdea abia cu 2-3... iarRãducanu, portarul nostru, declara preseicã vrea sã dea ºugubãþ mingea pe la spateîn faþa lui Pelé...

– Unde e Pelé acum? întreb.– În Statele Unite, om de afaceri (ia uite

domnule, mã miram), pregãteºte Campio-natul Mondial din 1994 în aceastã þarã.

Aflu cã locuitorii din Rio de Janeiro senumesc carioca, din São Paulo paulista,

din Mina mineiro, din Belém do Paraparaense, din oraºul Brasilia brasiliense, iardin toatã þara Brazilia: brasileiro.

Un zumzet ºi un zvon de bucurie: O aviãovai descolar. Într-adevãr avionul decoleazã(cu 2,5 ore întârziere).

Spre deosebire de coloniile spaniole pecontinentul american, fãrâmiþate, ori con-duse de dictaturi militare, oamenii politicibrazilieni au reuºit sã þinã coloniile portu-gheze unite pe acest continent într-un singurstat, Brazilia, a cãrui suprafaþã de 8.512.000km2 o claseazã pe locul cinci dupã Rusia(17.075.400 km2), Canada (9.960.000km2), China (9.600.000 km2) ºi SUA(9.364.000 km2).

Populaþia, de peste 150.000.000 de locu-itori, cunoaºte o creºtere rapidã.

Când eu mã bâjbâiam sã încropesc cevape limba admirabilului poet FernandoPessoa (1888-1935), tipii mã categorisiserãdrept... spaniol!

Cu cât umblu prin mai multe þãri, îmi dauseama cã tot SUA e cea mai bunã, cu toatedefectele ei.

Eu am paradoxul meu: nimic nu e perfect,nici chiar perfectul!

Dar e bine sã cunoºti lumea ºi sã comparisisteme de viaþã, culturi, civilizaþii, credinþediferite. Numai aºa îþi îmbogãþeºti ºi lãrgeºtiorizontul.

Se cam zguduia avionul în golurile de aer.Turbulenþe, ºi psihice. Când sã mã clãtescpe dinþi nu mai era apã la WC. Cãnuþã, omsucit. Eu mã numesc “paradoxist”.

Pe 1 iunie aterizez la Rio de Janeiro, Ae-roportul Galeão. În Brazilia e iarnã –emisfera sudicã, 33° C totuºi.

La vamã nu mi-au controlat bagajele,decât pe cel cu cãrþi. Iar legãtura spre BeloHorizonte, capitala statului Minas Gerais,am prins-o în ultimul moment (fiindcã, dinfericire, avionul aºtepta dupã câþiva “turiºtiamericani”).

Mi-au luat taxe de aeroport, în Rio, 4 $,nu mai plãtisem aºa ceva în alte oraºe. ªim-a aºteptat poeta Maria do Carmo Gasparde Oliveira, cu care fusesem în legãturãepistolarã. Doar câteva secunde ne-amintersectat privirile ºi mi-a înmânat carteasa, Bosco, versuri dedicate fiului ei, mortla 23 de ani într-un accident rutier.

Ah, ce mic e Otopeniul faþã de aceste ae-roporturi internaþionale, dar bine cã l-amfãcut ºi pe-ãla, Bãneasa era mai prãpãdit.

50 de minute de zbor pân’ la BeloHorizonte, 19° C, peisaj ºi cetãþeni mai cape la noi.

Sunt sãtul de avioane! Obositor...În aeroporto din Belo Horizonte, tapiþerii...

arte rupestre na região de Logoa Santa.

,

Continuare în pagina 36

Zodii în cumpãnã, primãvara 2009 35

36

Edgeval, partenerul de business al Tere-sinkãi, ne ia cu maºina de la aeroport. Neserveºte cu o bãuturã rãcoritoare numitãguaraná.

Cafenele la stradã, cu mese pe trotuareca-n Paris.

Viteza maximã 80 km/h, centura desiguranþã nu e obligatorie.

Bruneþele, negricioase, chiar gitane fetelebraziliene, glãsuind o limbã piþigãiatã pentrumine.

Belo Horizonte situat pe dealuri; climãumedã.

Trecem prin cartierul sãrac favela.Cimitir de sãraci. Aud cã existã ºi-un

cimitir particular.Mai sãrãcãcios aspectul.Alt oraº important în statul Mina Gerais

este Vespasiano.

Bucuroºi sã discute cetãþenii. Cumsecade.Copii aºteptînd la intersecþie sã ºteargã

geamurile.Poliþie pe strãzi: culoare grena la hainã,

cachi la pantaloni.

“Gata, ai învãþat portughezã!”, glumeºteEdgeval când mai încheg ºi eu 2-3 cuvinte.

Cumpãrat, cu Julio, vreo 10 vederi =100.000 CR.

Plantaþii cu cafea în sud (mai bogaþiacolo).

O bisericã catolicã, Santa Para, aglo-meratã la poartã de credeam cã e vreocârciumã.

Unii cãlugãri nu lucreazã, au vacanþãpermanentã – miºto viaþã!

Mari datorii externe ale þãrii (la FondulMonetar Internaþional).

– Îþi place Brazilia? mã-ntrebau.Schimbat 60 $ ºi-am obþinut 2,6 milioane

cruzeiros (moneda lor). Iatã-mã … milionar(de carton!).

Circulaþie aiurea.

Palatul Guvernatorului din B. H., construitîn 1896 de belgieni. Baroc brazilian, dar ºiinfluenþã de art nouveau. Conþine obiectemobiliare gen Ludovic al XV-lea. Picturi de:Anibal Mattos, Tancredo Neves.

Bãtrânii vorbesc ca limbã strãinã franceza,tinerii engleza.

– Eu vorbesc francezã sau englezã. Cepreferaþi?

– Portughezã! rãspund ei.ªi-ncep eu cu câteva fraze memorate în

avion, ºi repetate pe stradã, într-o portu-ghezã “spartã”:

– Bom dia! Eu são um poeta romeno emi-grante em os Estados Unidos. Meu nomees...

Vedeam o luminã pe faþa lor, un zâmbetde îngãduinþã.

– O manifesto...– Se comprenda? îi iscodeam periodic.Sala dãdea afirmativ din cap.Îmi amintisem de istorisirea cu studentul

care tradusese din englezã “electric field”în românã prin “pãºune electricã”, în locde “câmp electric”, ºi mã gândeam sã nupãþesc la fel...

Lucia, sora Teresinkãi, ºi Aldir, bãrbatulei, ne pun o videocasetã cu voiajul lor peexoticul Amazon.

Se merge numai cu ambarcaþiuni nautice;râurile servesc ca strãzi.

Apa clarã cã poþi s-o bei la izvoarele unorafluenþi.

Pomi în apã.De la Belem la Manaus sunt 5 zile pe barcã

(trei zile mergi ca sã vezi o casã!)...Indienii s-apropie, în piroage, de vapoare,

cerând demâncare, haine. ªtiu ziua, ora,locul când trece vaporul - ºi lumea le dã.Cei mai mulþi indieni stau pe malul râurilor,dar existã ºi-nãuntrul junglei triburi la carenimeni n-a ajuns, rupte complet de civilizaþiaactualã.

Case cu piloni în apã – sã nu pãtrundãanimale.

Locuinþe-vapor, plutitoare pe apã.Piscinã, aer condiþionat, TV pe vaporul

turiºtilor.Maracuja = bãuturã tropicalã din

Amazon, galbenã, cu miros neplãcut, dargustoasã.

12.300 km Belem – Santarem.Colegii mei autohtoni discutã, din puþinul

pe care-l pot deduce, cã în nordul þãriiacþioneazã servicii secrete strãine care vorsã rupã zona amazonianã, întinsã ºi slabpopulatã, de Brazilia, argumentând cãAmazonul aparþine Planetei, nu Braziliei, ºide aceea trebuie sã i se acorde o îngrijire“ecologicã” deosebitã.

Guvernul brazilian, de teamã, a instalatsateliþi care supravegheazã permanent zonaAmazonului, ºi-a organizat o armatã specialinstruitã de luptãtori ai junglei - cea mai bunãdin lume, plus unitãþi militare în puncte cheieale junglei.

Nu existã coºuri de gunoi, gunoiul lãsatîn rontul pomilor în plase de plastic.

– Lasã-te pãgubaº cu portugheza ta! (Mi-o reteazã Teresinka. Eu mã tot scremeamsã-ndrug câte ceva...)

Pânã acum 5 ani nu exista lege de divorþîn Brazilia. Pentru a te despãrþi, astãzi aºtepþi2-3 ani ºi este foarte scump; ºi nu-i înobiceiul lor.

La Maria do Carmo Gaspar de Oliveira,apartament mare.

Maria do Carmo este poetã, se trage dinnobili emigraþi din Portugalia.

Au servitor.ªofer particular la scarã.Mi-e fricã cum conduc ãºtia.

La Casa Poeþilor. Preºedinte: AntonioGonzaga de Cerqueira Lima. Primesc oplachetã “Ciclo de leitura de poesias”, cupoeme de Alexander Hlavacsek, AntonioCerqueira Lima, Antonio Luiz, Arlete M. DosReis, Auta Costa, Carlos Villar, CarmemPenciano, Célio Kouri, Dalva Cardoso,Dandara, El Negro, Francisco Igreja, JoãoPrado, José Henrique, Juju Campbell, JulioSantos, Lilia Muniz Borges, Lucia Rosadas,Luiz Donmie Dangot, Marcia Agrau, Mes-sody Benoliel, N. Amado, Niege, O. Araújo,R. Almeida, R. M. de Lacerda, R. de Mie-relles, R. Rubra, S. Gerônimo ºi V. Santana.

Eu nici nu-s membru al Uniunii Scri-itorilor Români! (Fiindcã ei nu vor sã mãrecunoascã. Sunt ca un spin, pleavã, orimai degrabã insurgent... Acum e totulpolitizat in România, ordonat/comandat dinafarã.) Dar nu mã intereseazã “uniunea”lor de rahat, sunt cetãþean al lumii, ºi mem-bru al “Uniunii Scriitorilor Globului”!

– Nu bea apã, chiar sã ºtii cã mori desete!, mi se spune.

Scriitori îºi permit sã fie cei din societateaînaltã brazilianã.

Au un imens spaþiu geografic; între 1822-1889 fiinþa chiar Imperiul Brazilian: subPedro I (1822-31) ºi Pedro al II-lea (1831-99), când se desfiinþeazã ºi sclavia negrilor(1888); plus multe resurse naturale, dar þarae-nglodatã în datorii.

Ce-nseamnã sã ai prieteni bogaþi. Ei mi-au fãcut programul. Dintr-un oraº în altul,din conferinþã în conferinþã.

60 km/h viteza maximã în oraº.25° C (cicã e iarnã, dar îi cald ºi frumos).Credeam cã scap de cãrþi, dar le-am dat

pe-ale mele, primind altele cu dedicaþie.

La União Brasileirá de Escritores, unbanchet cu preþedintele João Fagundes deMenezes: se acordã premii la vreo 50 descriitori; sunt invitat ºi eu; ceremonialul seþine la restaurantul Bier Welt, pe stradaGomes Carneiro, nr. 90.

Acasã la criticul literar ºi eseistul GilbertoMendonça Teles, pe strada PompeoLoorgiro.

Îl cunoaºte pe Adrian Marino, care l-acitat într-o carte. Mendonça Teles estespecialist în literaturã comparatã, profesorla Pontíficia Universidade Católica ºiUniversidade Federal, ambele din Rio deJaneiro.

Scriitoarea braziliancã Stella Leonardosa tradus “Mioriþa”, ºi mulþi poeþi români. Apublicat volumul “Cançãonário romeno”.Luciano Maia a publicat în 1993 “MestreManole e Outros Poemas Romenos”, cu oprefaþã de Ático Vilas-Boas da Mota, iar înrevista sa “O Pão”, No. 9/1993, apare unarticol scris de însuºi Embaixador daRomenia.

Gilberto spune cã româna este singuralimbã latinã cu articolul hotãrât la sfârºit(ciudat cã limbile balcanice: turca, bulgara,albaneza, româna – totalmente diferite caorigine – au aceastã caracteristicã).

Se vorbeºte francezã, englezã, spaniolã,portughezã deci mã-nþeleg; surprins câþioameni de culturã brazilieni ºtiu francezã.

Zic, admirativ, uite ce persoanã impor-tantã am ajuns … din Bãlceºtiul meu natal…

Mãduvã de palmier (palmito), cartofitãiaþi subþire ca sârmele (la masã).

Preºedintele citeºte premiile literarebraziliene pe 1992. Sunt prezentat ºi eu:escritor estrangeiro... poeta romena. Tere-sinka Pereira ia Premiul de PersonalitateInternaþionalã, pentru propagarea literaturiibraziliene în lume.

O poetã cântã în francezã. MessodyBenoliel recitã poeme (în portughezã).

Moda saloanelor franceze, începutulsecolului XX, persistã aici.

Pictorul Paulo de Lira îmi doneazã treiilustrate înfãþiºând picturi de-ale sale cumulte bãrci, luate din planuri diferite.

Întreb prin jur:– Cunoaºteþi vreun scriitor român?– Nu. Apoi râzând: Pe tine!Cred cã ataºaþii culturali români de pe la

ambasade sunt aculturali, iau banii de po-manã!

Se zãreºte celebra Statuie a lui Christos,ridicatã de Paul Landowski între 1926-1931pe vârful Corcovado.

Parcul ºi plaja Flamengo.

– Vreau sã-not în ocean.– Nu, zice Teresinka. Avem un program

de urmat. Întruniri, conferinþe. Dupã masãvei vizita oraºul, cel mai frumos din lume.

(Mândri de urbea lor.)Am program de urmat? Dã-mã dracu!

Mie-mi plãcea sã umblu haihui...

Acasã la Anita L. Prestes, în Rio deJaneiro, fiica revoluþionarului comunistbrazilian exilat în Rusia: Luiz Carlos Prestes(1898-1988). Ea a publicat despre tatãl ei ocarte: “A Coluna Prestes”.

Iar Maria Prestes, soþia-i, a tipãrit: “Meucompanheiro, 40 anos ao lado de LuizCarlos Prestes” ; mi-aratã câteva pagini dinacest volum despre vizita liderului comunistbrazilian în România anului 1972.

Douã cãrþi ºi o broºurã despre el.

T. Pereira a corespondat cu ªt. Baciu. Îlcunoaºte. Auzise de revistuþa lui Mele. Fiindanti-comunist, ar fi fost expulzat în anii1953 din Brazilia, mutându-se în Hawaii. Aprimit un volum de la el. I-a luat un interviuprin corespondenþã (nepublicat). I l-amcerut. “Sã-l caut”, a rãspuns.

Dacã vrei sã zici ceva bun brazilienilor,zii ceva rãu despre nord-americani, sunt...sfãtuit!

Invitat de Luiz Ivani de Amorim Araújo,Preºedintele Federaþiei Academiilor de Literedin Brazilia, sã asist la conferintã Aca-demicianului Antonio Carlos Villaça despre“Ronald de Carvalho, poetul ºi prozatorul”.

Maria, Teresinka, ºi eu urcãm la Cor-covado, o stâncã înaltã; drum cu serpentinecã-mi vine ameþealã.

Vedem Statuia lui Christos, ºi o frumoasãpanoramã a lacului Rodrigo de Freitas.

Christos cu mâinile întinse (un fel deStatuia Libertãþii).

Întâlnit Fernando Henriques-Gonçalves,preºedinte la “Instituto Latino-Americanode Cultura”. Tot felul de academii, aca-demiuþe, academioaie în lume... scãzîndu-le valoarea. Oamenii de artã au fiecare ser-viciu separat, din care trãiesc, ºi-apoi cre-azã! E extrem de greu sã supravieþuieºti dinscris...

Mã doare capul, vomit de ºerpuituri.Concediul meu nu e concediu.

Urmare din pagina 35În Tara lui Pelé,

36 Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

37

Îndreptându-ne paºii în acestedimineþi reci de toamnã timpurieurcând spre masivele pãduroasedin extremitatea vesticã a Apu-senilor mersul se încetineºte, bro-boanele frunþii ne sunt rãcorite deºuvoiul de aer rece care se stre-coarã dinspre înãlþimi. Ne aflãmîn Fondul de Vânãtoare 61 ValeaIadului, la Remeþi, Bihor, în cãu-tarea locurilor de bocãnit, conco-mitent cu efectuarea unor minu-þioase observaþii asupra obice-iurilor celei mai mãreþe reprezen-tante dintre speciile de vânat alacestor meleaguri, cerbul comun.Culorile îºi schimbã pe nesimþiteînfãþiºarea, primele adieri de bru-mã au scos din tãinuitele cãmãriale pãdurii cele mai frumoaseveºminte. Bolta încheiatã a pãdu-rilor de fag apare ca bãtutã înaramã. Ici ºi colo verdele coni-ferelor întregeºte armonia peisa-jului, coborît parcã din rama unuitablou.

În padina luminiºului de peMuncei - Munþii Bihorului -brânduºele de toamnã strãlucescîn iarba ce a început sã veºtejeas-cã. Pãdurile de fag se rãresc, iarfalnicii molizi apar ca niºte ade-vãraþi paznici ai vegetaþiei fores-tiere. În sihãstria muntelui, pãdu-rea adâncitã în tãcere este fãrãasemãnare în frumuseþea ei. Fãrãpereche rãmân însã amurgurilezilelor de toamnã sfâºiate demugetul cerbilor, pe care foculdragostei îi poartã în cãutareaciutelor. A sosit momentul culmi-nant al ritmului vieþii lor. Unui

37Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

Fonduride pescuitbihorene

Chemareacerbilor

boncãnit din cine ºtie ce vãgãunãîi rãspunde altul de peste deal, ºinu peste mult timp izbucneºte înglas puternic patima dorului altorcerbi ce se prind în horã.

La asemenea vreme, vânãtorulpasio-nat sau simplu turist rãmâneuluit. Spectacolul nu este însãcomplet fãrã apriga luptã ce se dãîntre masculi. Cerbii mai slabi,înlãturaþi fiind, se îndepãrteazã încãutarea altor pâlcuri necuceriteîncã. Cei mai tineri, dând târcoaleîn jurul cioporului, boncãnind cufoc, tãcând apoi înfricoºaþi cândputernicul stãpân le aruncã oameninþare mânioasã. Disputarivalilor se isprãveºte cu mugetulclocotitor al învingãtorului.

Fãrã îndoialã cã acest minunatconcert al boncãnitului procurã unspectacol dintre cele mai alese,menit sã rãsplãteascã din plineforturile vânãtorilor pasionaþi,care, în aceastã perioadã, înfrun-tând zilnic rigorile pricinuite deconfiguraþia terenului ºi de rãcealaasprã a dimineþilor de toamnã, îºiîndreaptã paºii spre locurile deboncãnit. Numai ieºind permanentîn teren, reuºeºti sã cunoaºti obi-ceiurile ºi miºcãrile efectivelor decerbi ce se adãpostesc în cele maiascunse coclauri, aflate din abun-denþã în aceste bazinete din Apu-senii de vest. Existã în teren exem-plare de cerb ce au atins apogeuldezvoltãrii ºi a cãror menþinere arduce în viitor la regresul trofeului.De aceea în aceastã perioadã seface extragerea lor printr-o judi-cioasã selecþie. Articole de Alexandru Teoran

Asistãm cu toþii, în ultima pe-rioadã, la o vertiginoasã creºterea numãrului celor ce îºi îndreaptã,tot mai mult, paºii spre mirificelelocuri din prejma vãilor ºi apelornoastre de munte. Pescuitul cuundiþa devine hobby-ul unei largimase de cetãþeni de toatevârstele, deprindere decare sunt vrãjite ºi res-pectabile reprezentanteale sexului frumos, do-vedind cã, în acest mi-leniu al vitezei, oameniivor sã-ºi petreacã timpulliber, din ce în ce maimult, în mijlocul naturii,în aerul ozonificat ºiîntr-un mediu nepoluat,mai favorabil sãnãtãþii ºivieþii.

În acest context, va-rietatea cadrului natural bihoreanoferã, am putea spune, spre satis-facþia noastrã, condiþii dintre celemai corespunzãtoare practicãriiplãcutelor drumeþii ºi a unor ispi-titoare partide de pescuit la sfârºitde sãptãmânã sau în vacanþe.

Dintre cele 4.295 de râuri culungimea mai mare de 5 km,inventariate în România ºi careînsumeazã 66.000 km. (iar dacãþine seama ºi de râurile sub 5 km,lungimea totalã este de 118.0 km),un numãr de 50 au lungimea maimare de 100 km. Bihorul estedrenat de trei astfel de râuri ºianume: Barcãu, Criºul Repede ºiCriºul Negru. Astfel, Barcãul înlungime totalã 118 km, de laSuplacul de Barcãu, unde intrã înBihor ºi pânã la frontiera Ungaria,pe o lungime de 62 km, preia peteritoriul judeþului nostru apele depe o suprafaþã de recepþie de1.037 km2. Dintre afluenþii lui,numai Bistra este constituit în fond

de pescuit populat cu salmonide.Din cei 148 km pe care îi strãbateCriºul Repede impetuosul sãucurs, numai 97 km se desfãºoarãpe teritoriul judeþului Bihor ºireprezintã 45% din fondurile mon-tane bihorenene. Cel mai important

ca lungime ºi ca bazin de recepþie,dar ºi prin faptul cã-ºi desfãºoarãcursul aproape în întregime înBihor este Criºul Negru, iar aflu-enþii lui sunt amenajaþi în cele maiapreciate fonduri piscicole mon-tane. Lungimea Criºului Negrueste de 144 km, din care 139 kmîn Bihor, de unde ºi izvorãºte.

Intervenþia specialiºtilor (sil-vicultorii care le administreazã)constituirea lor se reflectã în: deli-mitarea ºi marcarea, dupã criteriitehnice, construirea unor instalaþiirustice ºi destul de rudimentare(dar ecologice), denumite amena-jãri piscicole, gospodãrirea exploa-tarea lor, repopularea cu materialbiologic necesar sprijinirii sporuluinatural ºi, nu în ultimul rând, pazaacestora.

Capacitatea biogeneticã (rapor-tul oxigen dezvoltat în unitatea devolum de apã natural precum ºidistribuþia hranei naturale ce pãs-trãvul poate sã o asimileze în apã)

exprimatã printr-un coeficient dela 1 la 10, pentru apele de muntedin Bihor are valori cuprinse între5 ºi 8. Cele mai corespunzãtoarefiind: V. Finiºului - 24 km, capa-citatea biogeneticã 7, un habitat de07 ºi cu o producþie de 23,5 kg/

km de râu ºi V. Iaduluimijlociu - 33 km,capacitate biogeneticã8, habitat 07 ºiproducþia de 33,4 kg/km ºi Criºul Pietros(bazin Criºul Negru) înlun-gime de 22 km,habitat 06 ºi oproducþie de 22,1 kg/km.

Regia Naþionalã aPãdurilor RNP-Rom-silva prin ocoale sil-vice efectueazã anual

repopulãri, deversând peste400.000 exem-plare de alevini învâr-stã de trei luni în top-liþelespecial amenajate în cele maiimportante fonduri de pescuit.Este o acþiune lãudabilã, dar încondiþiile în care numãrul pesca-rilor este în continuã creºtere, nusatisface pe deplin necesarul re-prezentând exemplare apte pentrupescuit pe unitatea de luciu de apã.Pe aceastã temã se primesc nume-roase propuneri din partea undi-þarilor împãtimiþi legate în specialde combaterea poluãrilor ºi a celorce pescuiesc ilegal.

Chiar ºi aceste prozaice înºi-ruiri se doresc apeluri ce le lansãm,sperãm, nu fãrã ecou, spre toþiaceia care, cu savoare ºi dragoste,îºi vor îndrepta paºii ºi atenþia spreminunatul cadru natural din preaj-ma zonelor montane cu tot ce auele mai frumos ºi cu dorinþa de ale apãra împotriva distrugerilor deorice gen.

Sc

hit

ã d

e N

icu

litã

Po

p,

,

3838

Nagyon fontos két egymás mellett élõ,szomszédos nép kultúrájának megismerése.Különösen jelentõs ez abban az esetben,amikor egy településen már évszázadok ótaegyütt élnek magyarok és román nem-zetiségiek. Igaz ez abban az esetben is, amikora szomszédos települések lakóit – legyenekazok magyarok, vagy románok egy mes-terséges vonal – a határ választja el õketegymástól.

Körösszegapátiban, melynek lakosságaalig valamivel több ezer fõnél magyarok ésromán anyanyelvûek élnek egymás mellett.Ismerik és tiszteletben tartják egymás szo-kásait, a kultúráit.

A gyermekek a hagyományõrzõ táncs-zakkörben egymás táncait tanulják. Viselik amagyar és román néptánc ruhákat, szerepel-nek közösen. A román néptáncokat a Nagy-váradról átjáró Florea Crisu tánckoreográfustanítja, míg külön táncpedagógus foglalkozika magyar és más népek táncainak az okta-tásával.

Körösszegapátiban a napokban tartottáka tánc ünnepe elnevezésû találkozót, amikoris megemlékeztek arról, hogy a településenötven éve már, hogy táncolnak a fiatalok. Ezenaz összejövetelen együtt volt több családnálhárom nemzedék. Õk valamennyien külön-bözõ idõkben tagjai voltak a mindenkoritáncoló közösségeknek.

A tánc mellett már hagyomány a magyarés román népdalok, énekek elsajátítása éselõadása a felnõttek részérõl.

A már több mint tizenöt éve eredményesenmûködõ énekkar régen mint egyszerû egyháziéneklõcsoport volt, õk voltak azok akik azortodox templomi liturgia szerint a mise idejénéneklik az egyházi énekeket.

Egy alkalommal egy karácsony elõttitalálkozóra hívták ezt a kis közösséget aszomszédos határon túli Körösszeg ésKörösrév településekre, ahol együtt énekelteka vendéglátókkal.

Ennek az éneklésnek a sikere adta azötletet az akkori román egyházközösségkántorának Pántya Péternek, hogyKarácsonyi Együtténeklés címmel találkozótrendezzenek a településen a hasonló egyháziéneklõ csoportoknak, énekkaroknak.

Közben az éneklõ csoport továbbfejlõdött, a településre költözött Bun Joanortodox pap, majd annak követõje SabauOrigen támogatta, segítette a csoport tevé-kenységét. Az utóbbi azt is látta, hogy ecsoport többre is képes, annál hogy a temp-lomban énekeljen, valamint évenként egyalkalommal szerepeljen.

Felkérte Gheorghe David karnagy urat, akiakkor a Bihor megyei Kulturális Felügyelõségvezetõje volt a csoport vezetésére. A tanár úrpedig minden héten egy alkalommal Nagy-

váradról átjár Apátiba és foglalkozik a kórussalszakszerûen.

Az énekesek pedig magyar és románnépdalokat, énekeket, klasszikusokattanulnak és adnak elõ egy vagy több szó-lamban magyar és román nyelven egyaránt.Több helyen szerepelve, már ismertek. Jártak,szerepeltek Budapesten, Debrecenben Gyu-lán, az Apáti nevû településeken. RomániábanNagyváradon, Érmihályfalván, Székelyhidon,valamint a testvértelepülésen Körösszegen(Cheresig) és Vaskóhn (Vascau).

A “Harmónia” elnevezésû énekkarszívesen támogatja a község vezetõinekelképzelését a testvértelepülések közötti jókapcsolat fenntartásának gondolatát. Szerep-lésükkel színesítik a kulturális programokat,amikor a találkozók alkalmával bemutatják amagyar és a román nép énekeiket, dalokat.Kellemes érzés tölti el a megjelenteket, amikoregy-egy mindenki által ismert dallamot kétnyelven énekelnek közösen.

Közben az emberek, akik megjelennek abaráti találkozókon, összejövetelekenszövõdnek ismeretséget, barátságok,közelebb kerülnek azok, akiket sokáig határválasztott el egymástól.

Együtt egymás

Kedves és szép kis ünnepségre került sor,amikor a körösszegapáti “Harmónia felnõtténekkar” tagjai köszöntötték David Gheorghekarnagy urat.

Tíz éve annak, hogy a tanár úr a tele-pülésre jár. Hetente egy alkalommal Nagy-váradról érkezik és foglalkozik a kórussal.

Amikor a községbe került Sabau Oriegenortodox tisztelendõ azt tapasztalta, hogy atemplomban a liturgiát kísérõ énekesek többreképesek, mint a miséken való éneklés. Úgygondolta, hogy szakember irányításávalkomoly eredményeket lehetne velük elérni.Ekkor kérte fel Nagyváradról dr. DávidGheorghe-t a Bihor Megyei KulturálisFelügyelõség vezetõjét, egyetemi tanárt,hogy foglalkozzon a csoporttal.

Azóta pedig az énekkar tagjai igen sokéneket, dalt tanultak meg egy és többszólamban. A Tanár úr tanít a kórus tagjainaknépdalokat, klasszikusokat, egyéb énekeket,modern dalokat magyar és román nyelvenegyaránt.

A csoport tagjai magyarok és románnemzetiségiek fõleg középkorúak. A karnagymár tíz év óta foglalkozik a csoporttal, nagyonsok helyen felléptek, szerepeltek.

Most, hogy kerek tíz esztendeje azénekkar és a karnagy közös együtt-mûködésének az énekkar tagjai arany gyûrûtvásároltak és azt egy díszes emléklapkíséretében Horváth Gyõzõné a csoport egyiktagja adta át a karnagy úrnak. Kívánva nekinagyon jó egészséget és kifejezte a csoporttagjainak azt a kívánságát, hogy továbbra isvezesse a kórust.

A Tanár úr meghatóan köszönte meg aHarmónia énekkar tagjainak kedvességét.

Hasonló elismerésben részesítette akarnagy úr munkáját a helyi román kisebbségiönkormányzat és a nagyváradi székhellyeltevékenykedõ “A határon átnyúló kapcso-latok a szellemi kultúráért egyesület” is,amikor díszes oklevéllel és emléklappal ismerteel a tíz éves munkát. Ünnepélyes keretekközött adta át Tanár úrnak Bága János a helyiromán kisebbség önkormányzatának elnökeés dr. Sabau Origen helyi tisztelendõ azortodox templomban. Hasonló elismerésbenrészesült Florea Crisu tánckoreográfus is.

Harmónia felnõtt énekkarHarmónia felnõtt énekkar

Vmirjáncki József

Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

tanár úr hasonlóképpen az õ munkásságát dicséri ebben azévbem megjelentetett könyve “Köröszegapáti községkrónikája a huszadik századból” cimmel.

Az oldalonlevõ cikkeket irta

mellett

3939

Theodor Domocoº: Maestre Mircea Stan,cum vã simþiþi la Viena ºi cu ce impresie aþirãmas în urma concertului susþinut pe scenaclubului de jazz Porgy & Bess?

Mircea Stan: Ei… foarte bine, deºi am avuto cãlãtorie lungã ºi stresantã, mã simt însãfoarte bine la Viena, deºi este prima datã cândmã gãsesc aici. Din auzite, ºtiam cã acest clubeste unul dintre cele mai apreciate cluburi demuzicã Jazz din Europa, iar reacþia publicului,fiind formidabil de pozitivã, a fãcut sã mi secertifice cele auzite ºi sã facã sã am o searãfoarte placutã.

Theodor Domocoº: Aþi reuºit sã impresio-naþi publicul cu melodii din folclorul românesc,aranjate într-o formã de Bebop mai rar auzit.Care este secretul muzicii dumneavoastrã?

Mircea Stan: Este o întrebare foarte intere-santã, eu fiind discipolul Bebop-ului, am plecatde la J.J. Johnson, Charlie Parker, Dizzi Gillesbieºi asta mi-a rãmas în sânge, aºa cã tot ceea cefac se reflectã în acest stil. Totuºi muzica popu-larã româneascã nu este uºor s-o transmiþi îngenul Jazz-istic. Din impresiile pozitive alepublicului ºi a opiniei critice ale altor muzicieni,se pare c-am reuºit acest lucru destul de bine.Cred cã este ºi o formã de responsabilitate pecare o am ca ºi român. Doresc sã fac ceea cepot, ºi la rândul meu sã contribui în a scoate înevidenþa bogãþia folclorului românesc.

Theodor Domocoº: Totuºi, acest folclorromânesc nu l-aþi oferit publicului ca folclor,ci sub formã de jazz, care nu sunã ca un etno-jazz românesc, ci are puritatea muzicalã a stiluluide muzicã pe care-l abordaþi. Cum reuºiþiaceastã transpunere?

Mircea Stan: Asta probabil vine dintr-ocalitate muzicalã personalã, aºa simt eu s-ofac. Chiar dacã la bazã stau cunoºtinþe dearanjament muzical, pe care le-am studiat de-alungul anilor, muzica mea este ºi rãmâne o vizi-une personalã. Aºa o vãd ºi aºa o aud eu, alt-ceva nu pot sã spun mai mult. Nu existã vreunsecret pe care numai eu l-aº ºti.

Theodor Domocoº: Dumneavoastrã locu-iþi de mai bine de 35 de ani în Finlanda, o þarãcu propriile caracteristici în comportamentulmuzical, diferit de cel al Dumneavoastrã, careeste mai de la Sud. Cum este acceptat Jazz-ulpe care-l faceþi ºi care este reacþia colegilordin Finlanda faþã de acest stil?

Mircea Stan: Este adevãrat cã tempera-mentul muzical finlandez este total diferit decel românesc. Muzica pe care o fac eu, aceastãcombinaþie folcloristicã pe stil Jazz, este foartebine apreciatã în Finlanda, deºi de multe oriam impresia cã aceasta pentru ei sunã destulde curios. Cum sã vã spun, tot ceea ce esteexotic este interesant. Modul cum sunt pre-zentate aceste aspecte ale temperamentuluimuzical românesc, chiar ºi în jazz, a impresionatîntotdeauna, iar colegii mei au reacþionat larândul lor formidabil de pozitiv. Aºa se face c-am avut programe muzicale la radio ºi la tele-viziunea finlandezã, unde am fost premiaþi.Mie-mi place sã cânt standarduri ºi jazz pur,dar, totodatã, vreau sã scot în evidenþã, prinmuzica mea, ºi þara de unde am plecat.

Theodor Domocoº: Aveþi colegi de origineromânã cu care împãrtãºiþi aceste afinitãþimuzicale în Finlanda?

Mircea Stan: Da, bineînþeles, în sextetulmeu cântã doi fraþi, Marian Petrescu la pian ºiMihai Petrescu la contrabas. Din pãcate,Marian s-a îmbolnãvit cu douã zile înainte deacest concert, dar el a fost înlocuit cu succesde un pianist finlandez. Împreunã, lucrãm demult timp alãturi de ceilalþi membri ai sextetului:Tero Saarti la trompetã, Jartsa Karvonen la tobeºi bineînþeles, prietenul ºi partenerul meu deduet, Pentti Lahti la saxofon ºi clarinet bass.Aceºtia din urmã sunt muzicieni de originefinlandezã ºi le face plãcere sã interpretezealãturi de mine aranjamentele mele muzicale,inspirate din folclorul românesc.

Theodor Domocoº: Sunteþi în contact cualþi muzicieni din comunitatea româneascã dejazz, de exemplu cu cei care trãiesc în strãinã-

tate, cum ar fi violonistul Alexandru Bãlãnescude la Londra sau saxofonistul Nicolas Simiondin Köln, sau poate cu alþi muzicieni dinRomânia?

Mircea Stan: Pe Nicolas Simion nu l-amcunoscut direct, dar am discutat de câteva oricu el la telefon, amândoi suntem interesaþi peviitor sã facem ceva împreunã, dacã se va iviprilejul. Când am revenit prima datã în Ro-mânia, în urmã cu mai bine de 15 ani, cu unprogram al lui Count Basie, care a avut unsucces formidabil, i-am cunoscut pe MirceaTiberian ºi pe Marius Pop. Pe Harry Tavitianl-am vãzut la Televiziunea Românã, dar nu l-am cunoscut personal. Din pãcate, nu amcunoºtinþe foarte amãnunþite despre jazz-ulromânesc, pentru cã suntem prea departe ºiavem prea puþin contact, noi românii, unii cualþii. Pe lângã asta, ultima datã când am cântateu în Romania a trebuit sã mã ocup eu de tot:transport, hotel ºi aºa mai departe, pentrumine ºi restul muzicienilor. A fost deci cam dificilsã lucrez cu organizatorii români. Sper ca întretimp sã se mai fi schimbat lucrurile ºi în þarã.

Theodor Domocoº: Aº dori sã ne îndreptãmspre începutul drumului muzical al lui MirceaStan. De ce trombonul?

Mircea Stan: A fost pur ºi simplu o întâm-plare. Prin anii 60, când am dat examene laºcoala de muzicã, nu exista atunci decât unasingurã, la Bucureºti, am fost pus întâmplãtorla trombon, spunându-mi-se cã am urechemuzicalã foarte bunã. La început n-am fostdeloc entuziasmat de acest instrument, eu aºfi dorit sã studiez clarinet. Mai târziu, desco-perind secretele acestui instrument, m-am în-drãgostit de trombon. Atunci când poþi expri-ma ceva prin instrumentul cu care cânþi, sedezvoltã un aºa-zis partnership. Ca ºi muzicianparcurgi o oarecare metamorfozã, în care in-strumentul devine parte integrantã a perso-nalitãþii tale, aºa s-a întamplat ºi cu mine.

Theodor Domocoº: Maturitatea muzicalãpe care o prezentaþi astãzi este o evoluþie. Care

Vreau sã scotîn evidentãprin muzica meatara de undeam plecat

Jazzistul Mircea Stan:

au fost fazele prin care aþi trecut, respectivcurentele care v-au influenþat în a atinge oastfel de maturitate muzicalã?

Mircea Stan: Ei bine, dragostea mea a foststilul Bebop, ºi aºa cum am mai spus, J.J.Johnson a fost trombonistul meu preferat ºicel care m-a influenþat cel mai mult. Însã eu amplecat de la muzica clasicã, pe care am studiat-o la Bucureºti, între anii 1958 ºi 1969. Pe par-curs, bineînþeles cã nu rãmâi numai la un sin-gur stil, asculþi tot timpul ce se petrece în jurultãu ºi eºti influenþat ºi de diferitele curente.Aºa s-a întâmplat ºi cu mine când am des-coperit curentul free Jazz care este ceva foartedeosebit. Am fost foarte impresionat când l-am cunoscut pe Anthony Braxton, cu care amcântat într-un concert în duet. Mai apoi, l-amîntâlnit pe Pentti Lahti, care stãpâneºte atâtclarinetul bass, cât ºi toate tipurile de saxofonºi cu care cânt în duet free jazz încã de prinanii 80. Dar, dupã atâta timp ºi experienþãmuzicalã în atâtea direcþii, pot spune cã suntdeschis pentru orice stil de muzicã jazz, saucombinaþii cu folclorul românesc.

Theodor Domocoº: Povestiþi-ne un momentmarcant din viaþa dumneavoastrã de jazz-ist.

Mircea Stan: Sunt foarte multe momentepreþioase în viaþa mea muzicalã, nici nu ºtiu pecare sã-l aleg. Însã cel de care-mi amintesc cudeosebitã plãcere, este momentul când l-amîntâlnit prima data pe J.J. Johnson, la festivalulde jazz “Pori”, în 1983, în Finlanda. De ase-menea, cu Dizzi Gillesbie am avut momenteformidabile, stând cu el dimineaþa la miculdejun ºi discutând despre Charly Parcer ºi printot ce a trecut el pânã a ajuns sã inventezestilul sãu de Bebop. Astfel de momente în viaþaunui jazzist sunt comori rare, ºi eu le pãstrezadânc în sufletul meu.

,

,

Dialog realizat de Theodor Domocos,

Mircea Stan (n. 1943), de origine român, trãieºte de la începutul anilor 70la Helsinki, unde a devenit parte integrantã a scenei finlandeze de jazz,etalând un complex de compoziþii ºi aranjamente muzicale ce au primit definiþiade modern Hard Bop, o combinaþie între free Jazz ºi Bebop-ul clasic. În1992, Mircea Stan se angajeazã ca ºi co-organizator al primului festival dejazz de la Bucureºti, experienþã care-l face sã abordeze aspecte ale muziciitradiþionale ale þãrii sale de origine. Creazã astfel o serie de aranjamente ºicompoziþii inspirate din cunoscute melodii folclorice româneºti, pe care leprezintã într-o formã jazzisticã ineditã.

Mircea Stan, care impresioneazã nu numai prin calitãþile muzicale, ci ºiprin modestia personalitãþii sale, mi-a oferit, dupã un concert la Viena, câtevamomente preþioase, pe care le-am parcurs împreunã într-o discuþie, din caretranscriu câteva secvenþe pentru publicaþia ZODII ÎN CUMPÃNÃ.

În fotografii: Maestrul Mircea Stan, într-uninterviu cu Theodor Domocoº, la Viena (sus); MirceaStan; Mircea Stan Sextet, Mircea Stan ºicontrabasistul Mihai Petrescu; Mircea Stan ºisaxofonistul finlandez Pentti Lahti (de la stânga ladreapta). Text&Foto: Theodor Domocoº, Viena.

Zodii în cumpãnã,primãvara 2009

40

Zodii în cumpãnã, primãvara 2009

40

ªi, din nedreptate-n nedreptate,Nu ºtiu cum se face cã, la noi,Tot þãranii le plãtesc pe toate,Chiar primind pãmântul înapoi.

Clasa lui e prima care moareªi þãranii-s veºnic la mijloc,Ba nu au pãmânt, ba n-au tractoareªi, în general, nu au noroc.

Satul e-o legendã-aproape goalã,A unor þãrani bãtrâni, retraºi,ªi, în rest, de dor de pricopsealã,Toþi copiii pleacã la oraº.

Tot þãranii le plãtesc pe toate,Chiar ºi când se stricã un ogor,Chiar ºi-atunci când vor ºi ei dreptate,Chiar ºi când greºesc copiii lor.

Fãrã ei, n-am mai avea merindeªi-ntre noi, cu poftã, ne-am mâncaªi-i mereu mai scump ce li se vinde,Viaþa sã le fie tot mai grea.

Nu mai au nici forþa sã respire,Când înfig în brazdã plugul vechi,Satele sunt niºte cimitireCu bãtrâne, tragice perechi.

Amurgind în rezervaþii stranii,Nici nu mai aud, nici nu mai vãd,Cei mai buni din oameni sunt þãranii,Condamnaþi pe viaþã la prãpãd.

Pânã-n ceasul ultim merg sã areªi, apoi, cuminþi, ca niºte robi,Vin ºi se aºazã fiecareÎn lucrarea propriei lui gropi.

Tot þãranii le plãtesc pe toate,Obiceiul vieþii lor e sfânt,Dacã ei nu se-ngropau prin sate,Se ºi termina acest pãmânt.

Muribunzi, în fabrici sau la coasã,Ciungi, ologi de pace sau rãzboiªi târâº, ei s-au întors acasã,Aducând pãmântul înapoi.

Tot þãranii le plãtesc pe toate,Iar, de-ar fi sã vinã sfânta zi,Când s-ar face pentru toþi dreptate,Ei, þãranii, tot trãdaþi ar fi.

Cãuzaºi ai braþelor sãrace,Liniºtiþi ºi buni, trãiesc ºi mor,Pe pãmânt, dreptate de s-ar face,Ea s-ar face tot pe seama lor.

Biblicele chinuri îndurate,Semne ale forþei lor rãmân,Tot þãranii le plãtesc pe toate,Dumnezeu a fost þãran român.

Tot tãraniiversuri de Adrian Pãunescu,

Pic

tur

ã

de

N

icu

litã

P

op

,