1

zodiiîn cumpãnãzodii

respice, adspice, prospice!respice, adspice, prospice!

în cumpãnãPRIMÃVARA 2011

Numãr ilustratcu reproduceri

dupã picturide MIHAI DASCÃLU

România n-are nimic original în afarã de þãrani, artãpopularã ºi peisaj. Toatã România miroase a pãmânt.Aceastã naþie n-a excelat în lume decât prin consecvenþaîn nefericire. De câte ori privesc þãranul român, îmiplace sã vãd înscrise în cutele feþei sale golurile dure-roase ale trecutului nostru. Nu cunosc în Europa un altþãran mai amãrît, mai pãmântiu, mai copleºit. Îmiînchipui cã acest þãran n-a avut o sete puternicã de viaþã,de i s-au înscris pe faþã toate umilinþele, de i s-au adâncitîn riduri toate înfrîngerile. O existenþã subteranã estefiinþa lui ºi mersul lui lent ºi gîrbovit este un simbolpentru umbrele destinului nostru. Suntem un neamcare-am ieºit din vãgãuni, din munþi ºi din vãi. Am privitcerul din umbrã ºi-am stat drepþi în întuneric. Când varidica þãranul român capul în sus? (EMIL CIORAN)

IN M

EMO

RIAM

GH

EORGH

E DAVID

Îmi amintesc cum înainte de De-cembrie ’89 cãutam cu întreg ne-astâmpãrul fanteziei mele de-atunci,sã înveºmântez România atinsãserios de febra celor trei F-uri devas-tatoare: fricã-foame-frig, în haina degalã a libertãþilor fireºti pentru unii,ba chiar prisoselnice pe alte melea-guri.

Atâta m-a muncit gândul ãstapãcãtos dupã canoanele bolºevi-cilor de pretutindeni, încât – liceanfiind ºi neavând din instinct încre-dere în vreo fiinþã din lumea cãreia îiaparþineam, m-am hotãrît sã cer lã-muriri ºi îndrumãri în aceastã delicatãchestiune de la cei care, în opiniamea, erau la acea orã cei mai în mã-surã sã mi le serveascã. Cã doar nude florile mãrului ne vorbeau zi dezi, perforând platoºa bruiajelordintre ei ºi noi, despre sãrãcia noas-trã strivitoare ºi despre nevoia impe-rioasã pentru demnitatea umanã deacele drepturi ºi libertãþi de care, cuexcepþia nomenclaturiºtilor, fuseserãdeposedaþi toþi locuitorii siliþi sãvegeteze în estul cortinei de fier aEuropei...

Pe scurt, am scris la postul deradio “Europa liberã”. Iar dansulmeu pe sârma întinsã la înãlþimea deunde lesne puteam sã cad ºi sã-mifrâng gâtul, a început de-abia dupãce una din scrisori a fost interceptatãde Securitate. Atunci sã te þii: inte-rogatorii prelungite (primul a durat,fãrã întrerupere, cam de la nouã dimi-neaþa pânã pe la trei dupã-masã),înjurãturi cu carul, ameninþãri cu ex-matricularea mea din liceu (era îna-inte de bacalaureat) ºi a celor doifraþi mai mari din facultate, mã rog,tot tacâmul întrebuinþat în astfel deocazii de zeloºii apãrãtori ai regi-mului, chiar dacã în faþa lor stãteaun adolescent înfricoºat peste poate,cãruia i s-a impus pe un ton dur sãse adreseze cu “cetãþene anche-tator”.

Numai când traversezi atarimomente cruciale în viaþã, deslu-ºeºti cât adevãr zace în proverbul:Rãu cu rãu, dar mai rãu fãrã derãu! Cãci anchetatorii cu apucãturide buldogi (unul dintre ei semãna ºila fizic cu un buldog: scurt, gras,fãlcos!) mi-au cerut precizãri ºirãsprecizãri în legãturã cu paragraful

Nu este om care sã nu vadã cãþara aceasta bogatã a ajuns o ruinã.

ªi pe deasupra acestor ruineîntinse cât þine pãmântul românesc,o ceatã de miºei, o ceatã de imbecili,o ceatã de tâlhari fãrã ruºine ºi-auridicat palate în sfidarea þãrii caregeme de durere ºi spre pãlmuireasuferinþei tale, popor român.

Ce-i cu þara asta? Ce are? Esãracã? N-are câmpuri ºi dealuri plinecu holde de aur? Nu are fier ºicãrbune ºi marmorã în mãruntaielepãmântului?

Nu pleacã în fiecare zi zeci de miide vagoane de petrol peste hotare?Nu pleacã mii de vagoane încãrcatecu lemnãrie peste mãri ºi þãri? Nu

Condamnarea

cel mai incendiar din scrisoare: exis-tenþa ºi funcþionarea în Româniacomunistã doar a libertãþilor apa-rente, asigurându-mã cu toatã seri-ozitatea cã vor avea ei grijã ca eu sãmi-o pierd pe-a mea pentru o lungãperioadã de timp...

Prin vrerea lui Dumnezeu ºi cuajutorul nepreþuit al profesorilor mei,care cu toþii au avut numai cuvintede laudã la adresa mea (în moddeosebit îi rãmân recunoscãtor pro-fesorului Ion Vancea), nu s-a ajunsla pedeapsa exemplarã fãgãduitã desecuriºti. Dar asta nu înseamnã cãpânã la revolta din Decembrie ’89 einu mã supravegheau, fie ºi cu coadaochiului. Dovadã în acest sens stãurmãtoarea întâmplare: Eram deserviciu, schimbul doi, ºi ascultamcu sufletul la gurã “Europa liberã”,unde se vorbea pe larg despre eveni-mentele sângeroase de la Timiºoara.Deodatã uºa a fost datã de perete ºiun securist mi-a spus pe un ton ame-ninþãtor: “Nici acuma nu te-ai învãþatminte?...” Ceea ce nu l-a împiedicatpe respectivul, la vreo douã lunidupã cãderea lui Ceauºescu, sã mãopreascã pe stradã (era în companiaunui confrate de-al sãu) ºi sã-mi în-druge cã n-am de ce sã fiu supãratpe ei (sic!), cã doar ei nu ºi-au fãcutdecât datoria, iar mie nu mi-au pri-cinuit nici un rãu.

... Au trecut, iatã, aproape 20 deani de la decembriadã ºi cu pãrerede rãu trebuie sã constatãm cã ceimai mulþi dintre români încã nu reu-ºesc sã aprecieze cum se cuvine liber-tatea noastrã dobânditã prin jertfeºi parcã de-al dracului nu se învre-dnicesc sã înveþe alfabetul demo-craþiei. Pentru alde ãºtia libertateaeste totuna cu libertinajul, cã doartrãim într-un stat de drept, care tre-buie mort-copt sã le apere drepturile(cine mai are timp ºi de obligaþii?!) ºisã le satisfacã revendicãrile, oricâtar fi ele de fistichii. În caz contrar,vor ºti ei sã ºi le apere la organismeleinternaþionale...

Unora ca aceºtia, eu le spun cãdemocraþia face casã bunã cu demo-

filia – sau, mã rog, aºa ar fi cumintesã se întâmple – ºi cã ei nu pot încãsã fie democraþi autentici, adicã sãrespecte legile, instituþiile statului ºisemenii, întrucât n-au învãþat sãiubeascã. Atenþionarea este valabilãºi pentru cei mai înverºunaþi atei,cãci celebrul liber-cugetãtor Ber-trand Russell era de pãrere cã “viaþaidealã este cea inspiratã de iubireºi cãlãuzitã de cunoaºtere”.

Cât priveºte libertatea, ei bine,mi-a fost dat sã aud voci care re-gretau vremurile comuniste, în speþãcele ceauºiste, ºi pentru care vocilibertatea nu este decât o noþiunegoalã: “Ce sã faci cu libertatea,clameazã ei, atunci când nesiguranþate pândeºte la tot pasul: acasã, laslujbã, pe stradã? În celãlalt regim,aºa brutal ºi arbitrar cum era el, mãcarnu ºtiai de frica ºomajului ºi a atâtorrãufãcãtori, nici nu erai încolþit deatâtea taxe ºi impozite!...”

Paradoxal, cel puþin în parte tottrebuie sã le dai dreptate acestor nos-talgici îmbolnãviþi fãrã ºanse de tãmã-duire. Da, era de aºteptat ca aici sãse ajungã, atunci când românilor de-abia ieºiþi din universul concentra-þionar al bolºevismului de facturãstalinistã, fãrã alegere li s-a servitlibertatea cu polonicul. Alta era acumsituaþia dacã unora (în principal celorproveniþi din nomenclaturã ºi Secu-ritate), li se servea libertatea cu pi-peta, aºa cum bine preconizase Pro-clamaþia de la Timiºoara, iar celorlalþicu linguriþa.

Atunci n-am mai fi vãzut nicifoºti nomenclaturiºti în prima linie apoliticii româneºti postdecembriste,nici securiºti deveniþi peste noaptemari oameni de afaceri ori iþindu-ºiscãfârliile pe toate canalele de tele-viziune ºi fãlindu-se cu patriotismullor îmbãloºat de lichelism, nici atîþiainfractori, din care o bunã parte suntminori, nici atâtea familii dezorga-nizate ºi atâþia copii abandonaþi, niciatâþia elevi care se trag de brãcinarcu profesorii ºi apoi îi snopesc înbãtãi.

Revista Vaticanului, Rinnovamento, insera, cu vreme în urmã (nr. 10din 2005, p. 35), un mozaic din biserica Chiesa del Sacro Cuore din Terni,care reproduce portretul Papei Ioan Paul al II-lea, al lui Mihail Gorbaciovºi al Raisei Gorbaciova. Pânã aici nimic neobiºnuit. Dar ceea ce este ieºitdin comun sunt umbrele celor trei protagoniºti: atât cea a Papei IoanPaul al II-lea, cât ºi cea a lui Mihail Gorbaciov au aure de sfinþi, fãcându-se aluzie la o posibilã beatificare a acestora. Campania dedicatã PapeiIoan Paul al II-lea a început zilele acestea ºi va continua pânã la 1 mai2011, când se presupune cã va fi beatificat oficial.

Dacã acest lucru se va rãsfrânge într-un viitor mai apropiat sau maiîndepãrtat ºi asupra lui Mihail Gorbaciov, bãnuiesc cã acesta va fi primulateu, sau liber-cugetãtor, cum îºi zice el, din lume care va fi beatificat.

Revista papalã subliniazã contribuþia lui Mihail Gorbaciov, care, prinPerestroika sa, a redeschis bisericile de pe teritoriul URSS, inclusiv pecele catolice, ºi a repus credinþa în drepturile ei milenare.

Cu adevãrat, Perestroika iniþiatã de Gorbaciov a schimbat faþa lumii:aceasta a dus la destrãmarea lagãrului (ce termen de penitenciar!) mondialal socialismului, a contribuit la prãbuºirea comunismului în Europa (maigreu în R. Moldova!), a declanºat dezagregarea URSS, cãderea ZiduluiBerlinului, a pus capãt rãzboiului rece, a eliberat deþinuþii politici, a retrastrupele sovietice din Afganistan ºi din Europa Centralã ºi de Est, a acceptatunificarea Germaniei (mai puþin a României) etc.

Reformatorul din Kremlin a încercat sã împace lucruri incompatibile:democraþia cu dictatura ºi libertatea cu comunismul.

La primele mari manifestaþii naþionale (mitinguri neautorizate cu sutede mii de participanþi) din anii 1988-1989 din Chiºinãu, mulþimile ieºeaucu portretele lui Gorbaciov. Când ceream drepturi naþionale – limbã, alfabet,transparenþã, democraþie, libertate a cuvântului, reabilitarea deþinuþilorpolitici, relaþii frãþeºti cu „România socialistã” etc. –, noi invocam numeleconducãtorului URSS, ca ºi cum chiar acestea le dorea ºi Gorbaciov.

Prima Miºcare Naþionalã, care ulterior s-a transformat în FrontulPopular din Moldova, apãrutã în 1988, s-a numit Miºcarea de Susþinere aRestructurãrii, adicã de susþinere a lui Mihail Gorbaciov, tot mai ameninþatde forþele revanºarde, staliniste, criptocomuniste.

El a fost cel care a iniþiat primele alegeri libere în Uniunea Sovieticã dedupã 1917. Atunci au fost aleºi în Parlamentul URSS Grigore Vieru, MihaiCimpoi, Ion Hadârcã, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi º.a., care aucâºtigat scrutinul în confruntãri acerbe cu nomenclatura de partid.

Din Moscova, de la tribuna cea mai înaltã a fostei URSS, am apãratvalorile naþionale, le-am promovat ºi, cu votul nostru, am contribuit ladesprinderea Republicii Moldova de URSS. În cartea sa de memorii(Mikhail Gorbatchev. Memoires. Editions du Rocher, 1995), conducãtorulURSS comenteazã rezervele pe care le formulasem vizavi de alegerea saca preºedinte al URSS: „Anumite spuse de atunci capãtã astãzi dimensiuniprofetice, cum ar fi, de exemplu, spusele scriitorului moldovean N. Dabija:„Mulþi dintre noi se aflã în aceastã salã datoritã lui Gorbaciov. Iar acum asosit ºi rândul nostru de a-l apãra pe Gorbaciov de… Gorbaciov. Deoarececoncentrarea unei puteri absolute în mâinile unui singur om prezintã unpericol pentru însuºi procesul de democratizare a societãþii, democratizarelegatã de numele lui Gorbaciov” (p.409-411) .

Anume concentrarea puterii absolute în mâinile unui singur om a dusla cãderea sa din decembrie 1991: Gorbaciov având prea multe obligaþii,cei care conduceau þara erau, de fapt, alþii. Anume ei, sub pretextul salvãriiURSS, care se dezintegra (Parlamentul Republicii Moldova e primul dinlume care avea sã recunoascã, în mai 1990, independenþa Lituaniei, iarParlamentul Georgiei – iarãºi întâiul pe mapamond –, în iunie 1990,recunoaºte independenþa Republicii Moldova), au iniþiat puciul din august1991, când ºeful statului sovietic fusese izolat forþat la Foros, în Crimeea.

Evident, M. Gorbaciov are azi mulþi critici, inclusiv printre democraþiide la Chiºinãu. Dar, sunt convins, dacã nu era Mihail Gorbaciov, ºi astãziîn RSS Moldoveneascã limba de stat ar fi fost, ca ºi pânã la 31 august1989, rusa, am fi scris cu alfabet rusesc, republica ar mai fi fãcut parte dinURSS, iar penitenciarele sovietice ar fi fost, ca ºi pânã cãtre sfârºitulanilor ‘80, pline cu „naþionaliºti” moldoveni.

Dacã nu era Mihail Gorbaciov, România ar fi fost ºi astãzi comunistã,cu Nicu Ceauºescu sau cu altcineva în frunte. Zidul Berlinului s-ar filãbãrþat obraznic la locul sãu. ªi armatele sovietice ar mai fi staþionat în2011 în inima Europei. V. Voronin, care-l înjurã cel mai abitir, cã acesta „atrãdat idealurile comuniste”, sunt convins, n-ar fi ocupat niciodatã ofuncþie ca cea de preºedinte de þarã.

La cei 80 de ani ai sãi, pe care i-a împlinit acum o sãptãmânã, Gorbaciova fost cel mai drãcuit de clasa politicã din Rusia, care n-ar fi ajuns unde aajuns dacã nu era Perestroika, adicã Gorbaciov. Despre clasa politicã aFederaþiei Ruse, ultimul preºedinte al URSS a afirmat cã e „bogatã ºidepravatã: idealul ei este miliardarul Roman Abramovici”. AcestAbramovici, pe timpul preºedinþiei lui, vindea baloane de sãpun. „Mi-eruºine pentru noi (citeºte „pentru ei”- n.n.) ºi þarã.”

Mihail Gorbaciov, conform unor sondaje efectuate de BBC, econsiderat una dintre cele mai mari personalitãþi ale secolului XX. Anumelui îi datorãm þâra de libertate, cu care nu ºtim ce sã facem ºi de carepoliticienii ce s-au perindat în ultimii douãzeci de ani în scaunele puteriide la Chiºinãu au ºi fãcut sã ne fie silã ºi lehamite.

are oameni care muncesc de larãsãritul soarelui ºi pânã în noaptetârziu?

E sãracã? Nu! E suptã! Vorbapoetului care se plânge umbrei luiªtefan cel Mare:“Mãria-Ta, la noi în zadar arã plugulCãci holdelor noastre cu spicul

de aurStrãinul le furã belºugul.”

Ce-i cu oamenii din þara asta dese mãnîncã între ei ca niºte câini?De ce nu-ºi mai dau bunã ziua prinsat?

De-ºi întorc spatele unul altuiachiar ºi în Bisericã, în faþa SfântuluiAltar? Cine-s aceºtia care trag cudinþii din þarã ca dintr-o bucatã de

gãinã friptã? Oare n-or fi sosit vre-murile din Evanghelie, cari spun: “seva ridica frate contra fratelui ºi copilcontra pãrinþilor”? ªi n-ai vãzut aces-tea la alegeri, când frate s-a bãtut cufrate ºi copil cu tatãl sãu? ...Se împli-nesc scripturile! ªi spune în Evan-ghelie: atunci va fi sfârºitul lumei…

ªi eu tãlmãcesc: atunci va fisfârºitul neamului ºi al þãrei acesteia,când se vor întâmpla asemenealucruri.

Sfârºitul neamului românesc.Intrarea lui în robia strãinului. Înge-nuncherea lui treptat, treptat.

ªi stingerea lui.De aceea:Bãrbaþi ºi femei! Câþi mai sunteþi

în vigoare ºi mai puteþi sã vã smulgeþidin mrejele morþii, ridicaþi-vã ca unsingur om…

Strigaþi în toate pãrþile:Strãinii ne-au copleºit!Politica ne omoarã!

(1931)

O ruinãCORNELIU ZELEA CODREANU

Texte actuale

GEORGE PETROVAI NICOLAE DABIJA

Gorbaciov,dupã 20 de ani

Ideea

la libertate

http:// l i teraturas iarta .md/

Zodii în cumpãnã, primãvara 20112

3

Pro aeternitate

S-a stins din viaþã, la 20 ianuarie 2011,în urma unui tragic accident rutier, unadintre personalitãþile proeminente aleculturii româneºti, implicit bihorene: prof.dr. Gheorghe David, compozitor, muzi-colog, dirijor, membru al Uniunii Com-pozitorilor ºi Muzicologilor din România,director al Centrului Judeþean pentruConservarea ºi Promovarea Culturii Tra-diþionale Bihor vreme de 20 de ani.

Gheorghe David s-a nãscut la 24 iunie1941, în oraºul Abrud, judeþul Alba. Aabsolvit Academia de Muzicã “Gheor-ghe Dima”, din Cluj-Napoca, instituþiela care ºi-a dat doctoratul în muzicologie,cu distinsul profesor universitar ValentinTimaru. A fost, peste 17 ani, dirijor ºidirector la “Teatrul de revistã” din Deva.S-a afirmat ca profesor la ªcoala de Arte“Francisc Hubic” din Oradea, apoi, laLiceul de Artã din acelaºi oraº, la pres-tigioasa Facultate de Muzicã, predã or-chestraþia, teoria instrumentelor ºi citireade partituri. A publicat, în calitate deprofesor ºi muzicolog, 10 cãrþi de spe-cialitate ºi un curs de dirijat. Pe lângãconcertele unde ºi-a adus preþioasecontribuþii ca dirijor, a susþinut multecomunicãri, la diferite congrese ºi co-locvii naþionale ºi internaþionale, eta-lându-ºi profundele cunoºtinþe în muzi-cologie. În calitate de compozitor, a atrasatenþia prin cele peste 200 de creaþiipersonale ale sale (balete, uverturi,

cuplete, piese de muzicã uºoarã, revistemuzicale). Pentru calitãþile sale deo-sebite, a fost distins cu Meritul Culturalcl. I, Premiul I la Concursul Naþionaldesfãºurat între teatrele muzicale, Pre-miul I pentru muzicã la “Revista la oraexactã” ºi “Medalia Emanuil Gojdu”pentru activitatea ca dirijor al formaþiei“Armonia” ºi al unui cor de copii, ambeleformaþii din Ungaria. S-a ocupat, în moddeosebit, ºi de muzica dedicatã Corului“A cappella” ºi a creat, în acest climatorphic, multe piese, foarte inspirate. Darcea mai importantã realizare a sa constãîn generarea multor “Antologii corale”,care au cuprins cele mai valoroase opu-suri ale compozitorilor români de piesevocale. Aceste antologii, prefaþate deprof. dr. Valentin Timaru, au intrat cabibliografie obligatorie pentru muzicaînchinatã Corurilor a cappella, conceputede cei mai valoroºi compozitori din þarã.Este apreciat de întreaga elitã muzicalãa þãrii, începând cu maeºtrii Cornel Þã-ranu ºi Doru Popovici. George Miha-lache, unul dintre cei mai importanþicritici ai momentului, îi scria prietenuluiºi maestrului Gheorghe David: “Laceasul când bat, uneori, la poarta amin-tirilor ºi nostalgiei, te regãsesc într-unfotoliu de onoare, la loc de cinste, per-miþându-mi chiar sã apelez la diminutivulGigi David. Pentru mine ai rãmas ºi-aisã rãmâi acelaºi trubadur de altã datã,

Gheorghe David

alãturi de care, lângã un vechi pian, necheltuiam noaptea întreagã pânã zorilene bãteau în geam, strãduindu-ne sãînfiripãm un nou cântec pentru inimiîndrãgostite cu visele ºi speranþele lor.L-am preþuit pe David nu numai pentrucã era un îndrãgostit al zeiþei Euterpe,dar ºi pentru pasiunea ºi migala pusã înslujba ei. Îi dãruia fiecare clipã, dornicsã-i afle tainele. Când mai schimbamcâte o vorbã despre jocurile politice ºitertipurile unora, Gigi David, mângâindclapele pianului, replica zâmbind: Par-tidele se mai schimbã... dar muzicarãmâne eternã! Era lozinca lui favoritã,crezul sãu etern ºi nu l-a schimbat toatãviaþa”. ªi-a dovedit dragostea pentruculturã, competenþele ºi capacitateamanagerialã în toate domeniile în carea muncit, la toate locurile de muncã, fiecã este vorba despre ªcoala Popularãde Artã Oradea, Teatrul de Stat deEstradã Deva, Liceul de Artã Oradea,Facultatea de Muzicã Oradea sau Cen-trul Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale Bihor,aceastã din urmã instituþie conducând-o20 de ani, cu har ºi rezultate remarca-bile. Personalitate de prim-rang a cultu-rii bihorene, prof. dr. Gheorghe Davidva rãmâne în istoria acestor þinuturidrept model exemplar de dãruire ºicompetenþã profesionalã. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!

Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 3

1941 - 2011

Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Bihor

respice, adspice, prospice!

Redactor responsabil:OCTAVIAN BLAGA

Fondator: CASIN POPESCU(Durbach, Germania, 1992)

Contribuþii pentru urmãtoarele ediþii ale publicaþiei sunt aºteptate pe adresa de e-mail: octblaga@hotmail.com sau pe adresa poºtalã a instituþiei editoare.Opiniile colaboratorilor nu reflectã în mod necesar opiniile redacþiei.

Tehnoredactare computerizatã: Octavian Blaga. Tipar: Original Prod SRL Oradea

410068 Oradea, Pþa 1 Decembrie nr. 12Telefon/Fax 0259413922, 0359197499

Manager-director general (interimar): Radu Matei Pavel. Consultanþi artistici:Miron Blaga, Corneliu Buciuman, Florea Criºu, Aurel-Gavril Moþ, Anca

Popescu-Raþiu, Tank Erszebet. Tehnic: Fandly Monika (contabil), Florica Raita,Balogh Timea (referenþi), Constantin Bailef (audio-video), Teodor Bochiº (auto).

E-mail: octblaga@hotmail.comBlogul revistei: cumpana.wordpress.com

,

în cumpãnãzodii

O publicaþie editatã trimestrial de Centrul Judeþean pentru Conservareaºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor, în colaborare cu Societateacultural-ºtiinþificã AdSumus, cu sprijinul Consiliului Judeþean Bihor.

Se distribuie gratuit.

Serie nouã Anul V (XVIII) Numãrul 1 (66) / 2011 36 pagini

RondelHORIA BÃDESCU

Aceleaºi, iarãºi, nesfârºite ploiaceleaºi ore, zile, sãptãmâni;amâni ºi nici nu ºtii ce mai amâniºi înnopteazã sângele în noi.Nu e nici înainte, nici-napoi,nu e nimic spre care sã te mâni,Pilatul vieþii s-a spãlat pe mâini,ºi înnopteazã sângele în noi.Cum cerºetorii cauþi în gunoi,în resturile dimineþii tale.N-a mai rãmas nimic de pus la caleºi înnopteazã sângele în noi. Nu mai existã nici mãcar: apoi? Aceleaºi, iarãºi nesfârºite ploi!

Zodii în cumpãnã, primãvara 20114

Antologia Zodii în cumpãnã

Ediþie dedicatã memoriei prof. dr. Gheorghe David, unuldintre artizanii seriei noi ai publicaþiei Zodii în cumpãnã.

5

Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 5

Istoria este continuitate. Istoria româ-nilor, aºa cum a fost sã fie, începe în secolulI, în Dobrogea, aºa cum am arãtatNOTÃ,odatã cu pãtrunderea, acolo, a ÎnvãþãtureiLui Isus ºi a puterei acesteia doveditã prinmartiriul suferit pe pãmânt daco-getic deucenicul Apostolului Andrei. Ea s’a desfã-ºurat, din acei ani apostolici, dupã relaþiafaptelor ºi a evenimentelor privind vieaþacreºtinã, atunci, ºi acolo, începutã pentrucei ce aveau sã fie ºi sã se numeascã, deatunci, Români, dupã cum îndrumã ºidovedesc documentele ºi arãtãrile vremii;relaþii ºi evenimente ce l-au condus ºi pePãrintele Dumitru Stãniloae la concluzia,învrednicitã de acea stare fireascã a aceluitimp: “Astfel, limba popularã românã, cume extrem de probabil cã a fost o limbã decult încã de la începutul creºtinãrii lui deprin secolele I, II (dat fiind cã neamul beso-thracilor se întindea pânã în Pind ºi Bitinia,aflându-se ºi în oraºul Filipi ºi în jurul lui,primul oraº unde a predicat Sfântul Pavelîn Europa), devine acum definitiv ºi o limbãscrisã” (Dumitru Stãniloae, Naþiune ºiCreºtinism, Ediþie, text stabilit, studiu intro-ductiv ºi note de Constantin Schifirneþ, Edi-tura Elion Bucureºti, 2003, p. 214).

Martirii au fost în vieaþa poporului românun determinant factor de unitate statalã. Dereþinut este, în aceastã privinþã, ºi concluziaPãrintelui Dumitru Stãniloae din fragmentulMãrturii lingvistice despre vechimea creº-tinismului la români, din care citãm:“Mãrturiile care dovedesc vechimea creºti-nismului exprimat într’o formã proprie nu-mai la români sunt de o valoare deosebitã,putând atesta totodatã vechimea poporuluinostru pe teritoriul actual. Ele sunt mai grã-itoare decât numeroasele inscripþii greceºtiºi în parte latineºti descoperite pe teritoriulactual al României**. Cãci ele nu vorbescnumai despre persoane în mãsurã sã-ºicomande confecþionarea unor asemeneainscripþii în limbile greacã ºi latinã care sebucurau de onoarea de a fi folosite în scris,ci dovedesc continuitatea neîntreruptã a po-porului nostru în întregimea lui pe teritoriullocuit de el pânã azi. Întrucât numai el afolosit aceºti termeni de la începutul for-mãrii limbii sale, deci a lui însuºi ca popordeosebit. Aceºti termeni se dovedesc folosiþide o populaþie identicã cu poporul nostrudintr’o epocã mai veche decât sec. IV-VIIde când dateazã inscripþiile creºtine gre-ceºti ºi latineºti pe acest teritoriu” (ibid. p.222; “**Vezi adunarea acestor inscripþii la:Emilian Popescu, Inscripþiile din sec. IV-XIII descoperite în România, Bucureºti,Edit. Acad. Republicii Socialiste România,1976”).

În legãturã cu neamul “beso-tracilor”menþionat de Dumitru Stãniloae, se cere afi spus, înainte de orice, cã Bessii, Bessoi,erau Geþi, ca ºi Edonii -despre care aflãmde la Herodot cã unul din regii lor se numeaGetas (cf. Herodot, VIII, 116), ca ºi Odrisii,din al cãror mare regat, -pe atunci condusde Sitalkes I, ce avea bunã prietenie cuSciþii (Herodot 4, 80),- începând din a douajumãtate a secolului V a. Chr., fãceau parte(cf. Thucydides, II, 29)-, ca ºi Bisalti. Re-gatul acelui Sitalkes I se gãsea în “ValeaRegilor”, la Storossel, în mijlocul Bulgariei,cum par sã arate impozantul templu dedicatlui Sitalkes I ºi cimitirele descoperite, în anul2000, de arheologul bulgar Georgi Kitown.Sitalkes I moare în anul 424, în lupta pornitãde el împotriva Tribalilor, -ºtirea se deþinede la Thucydides 2, 101.

Bessii aveau, în limba getã, o liturghieproprie, celebratã ºi în Bithinia, unde Învã-þãtura Lui Isus fusese propovãduitã ºi însu-ºitã, deja, apostolic, înainte de finele seco-lului I, fapt cert, atestat de Plinius cel Tânãr/Plinius Caecilius Secundus, nepot ºi fiuadoptat de Plinius cel Bãtrân/ în scrisoareaadresatã lui Traian (cf., Epistulae 10, 96 ºi97; pe pãmântul Bithyniei, a avut loc primulConciliu Ecumenic, în Nikaia/Nicaea/ în anul325), liturghie celebratã ºi în “Þara Sfântã”,unde trãiau cãlugãri Bessi. Se pare cã litur-ghia Bessã, despre care se ºtie cã exista petimpul Sfântului Ioan Hrisostom/Chrysos-tomos/ -pãrinte al Bisericii, nãscut cãtre anul344, mort, în exil, în anul 407-, ºi cã, dinpunct de vedere creºtin, era bine consoli-datã, ºi însuºitã de Sfântul Ioan Hrisostomul-despre aceasta din urmã se spune cã “deri-vã din tipul de Antiochia” (Preot Prof. Dr.Ion Bria, Dicþionar de Teologie ortodoxã,A-Z, Bucureºti, 1994, s. v. Liturghie, p.238; liturghia = serviciu divin de cult, cf.Aug. Psalm. 135; Augustinus Aurelius,Sfântul Augustin /354-430/, Episcop deHiponne, Bone, în Enarrationes in Psalmus153), a constituit structura Liturghiei “obiº-nuitã a Bisericii bizantine, fiind mai scurtãdecât aceea a Sfântului Vasile, de care sedeosebeºte doar prin textul rugãciuniloranaforei euharistice ºi care se sãvârºeºtede zece ori pe an” (ibid.), deosebirea întreaceste douã liturghii pãrându-ni-se a fi unuldin motivele adoptãrii Liturghiei Besse. Întimpul în care Bessi aveau propria lorliturghie, nu exista în limba latinã nicioliturghie, nici chiar pentru uzul slujbelorpapilor. Cea mai veche scriere creºtinã înlimba latinã este din anul 180, ea consem-neazã moartea de martir a ºase creºtini,supuºi morþii din ordinul Proconsului dinScilli (Numidia) prin ucidere cu sabia (cf.Acta Scillitanorum, partea Passio Scilli-tanorum, anul 180; în aceste documenteeste descris ºi martiriul Sfântului Polycarp,din anul 156. Passio Scillitanorum înseamnãSuferinþa oþetului, aluzie la momentul în caresoldatul roman îi dã sã bea, Lui Isus cru-cificat, “oþet” (vin aromatizat cu scilla, oceapã marinã; v. Berthold Altaner, teologcatolic, 1885-1964, autor al unei Patrologie,publicatã în 1931, pp. 145 ºi 170 ºi urm.).Iar primele imnuri creºtine în limba latinãau fost scrise de episcopul Hilarius dinPictavi (Poitiers) cãtre anii 360. LiturghiaSfântului Vasile cel Mare (cca. 329-379,prãznuit la 1 Ianuarie) va fi fost cunoscutã,ºi interpretatã, dupã versiuni greceºti,(auzite sau cunoscute din limba greacã), ºiîn bisericile creºtine ortodoxe de pe la sfâr-ºitul veacului IV, dupã ce Vasile a devenitEpiscop de Caesarea (371), cãci nu va fifost lucru rar ca un episcop, de pe teritoriulDaciei sau de la Sud de Dunãre, sã nu ficunoscut limba greacã: o dovedesc parti-cipãrile episcopilor din acele þinuturi laconciliile ce au avut loc, în acele vremi,exemple, Episcopul Ursacius/Ursu, dinSingidunum, care împreunã cu Valens,Episcopul de Mursa -ambii adepþi ai arie-nismului- participã la Sinodul din Tyros þinutîn anul 335 ºi la Sinodul din Serdica din343 (Valens moare în anul 368). Se pare -dar istoria tace- cã acel Ursinus, contrapapãal lui Damasus din Roma (papã între 366-384) ar fi fost arian: dupã Sinodul dinAquileia (381), Ursacius a fost anatemizat.Constituirea riturilor liturgice începe, odatãcu secolul IV, în marile centre: Antiocheia,Alexandria, Cappadocia, Cesareea, Edessa,

Ierusalem, Niceea, cucare Biserica creºtinã or-todoxã avea legãturi con-stante ºi strânse. Romaavea sã capete o liturghielatinã abia cãtre sfârºitulsecolului IV.

În lumina curatã ºidesluºitoare a acestor re-alitãþi istorice, apãsata a-firmaþia a lui Petre ª. Nãs-turel: “... que nos ancetresles plus lointains s’étaientd’abord servis d’une li-turgie latin, qui par la suitese transforma, en vertud’une adaptation cultu-relle due aussi a l’évo-lution phonétique et lexi-cale de la langue vivantedes croyantes. Cette an-tique liturgie latine - dontla forme nous échappe etqu’il ne faut pas con-fondre avec la liturgie ro-maine - connaissait la réponse liturgiquemisserere domine (Domine miserere)”, sevede cã ea este purã invenþie, umpluturã înplãcinta romanizãrii, pe care azi, n’o maiînghite nimeni dintre aceia ce cunosc, ºiºtiu sã-l discearnã, adevãrul istoric (Petreª. Nãsturel, Le christianisme roumain al’epoque des invasions barbares, în“Buletinul Bibliotecii Române Studii ºi docu-mente româneºti”, vol. XI (XV) Serie nouã,Freiburg 1984, p. 22; vezi, mai departe, înlegãturã cu “regulile ºi tradiþiile liturgice”informaþia adusã de H.-I. Marrou).

Nu este fãrã importanþã istoricã a seobserva cã numele domnitorului Bessilor,Rabokenthos (capitala regatului sãu eraBesapara, aºezatã pe cursul superior alfluviului Mariþa, pe malul drept al fluviului),este apropiat de Bokchoris, Bakenrenef,rege egiptean din cea de a 24-a dinastie,domneºte între anii 717-711 a. Chr., pestecea mai mare parte a Deltei Nilului, capitalasa, Sais.

Savantul francez Henri-Irenée Marou,în studiul sãu de patristicã intitulat: Diaco-niile Egiptului byzantin, face urmãtoareaafirmaþie: “Din Egipt Sfântul Chariton a adusregulile ºi tradiþiile liturgice” (Henri-IrenéeMarrou, Patristicã ºi Umanism culegere destudii, Traducere din limba francezã deCristina ºi Costin Popescu, Editura Meri-diane 1996, p. 101). H.-I. Marrou nu nespune cine era Sfântul Chariton, când -înce timp- “a adus regulile ºi tradiþiile liturgice”ºi unde le-a “adus”.

Mãrturisim cã, în ciuda eforturilor de-puse de noi, cu limitatele noastre infor-maþii, pentru a completa ºi elucida lipsurileacestei afirmaþii, nu am ajuns la nici unrezultat pozitiv. Afirmaþia este însã credibilã,re credita, cum spunea Cicero în de or. 1,175, “faptul fiind socotit ca adevãrat”.

Cert este, însã, cã primii creºtini dinEgipt erau din neamul copþilor, ºi se ºtie cãneamul copþilor era un vechi neam deThraci; ºi se mai ºtie cã limba coptã eraderivatã din vechea egipteanã. Aºa fiind,apropierea fãcutã de noi între numeledomnitorului bessilor, Rabokentis ºi numeleregelui egiptean, Bochoris, Bekenrenef, neduce la concluzia: Copþii sunt Geþi, fraþi cuBessi, popoare vechi din marea seminþiethracã (vezi, pentru mai puþin, I. Barnea,Relaþiile provinciei Scythia Minor cu AsiaMicã, Siria ºi Egiptul, în Pontica 5, Con-

stanþa, pp. 251-255). O confirmare însã avalabilitãþii acestei apropieri fãcutã de noi,de toatã autenticitatea istoricã, gãsim înEpitoma pe care M. Iunianus Justinus oface operei principale a istoricului romanTrogus Pompeius (trãieºte în timpul luiAugustus), intitulatã Historiae Philippicae,o istorie a popoarelor din spaþiul medite-ranean, -în 44 de volume,- din prima lorantichitate pânã în timpurile auguste, se-colele 2-3 (Just. fr. 1; 38, 3).

Justinus zice: “Scytharum gens antiquis-sima semper (in Aegypto) habita; quam-quam inter Scythas et Aegyptios diu con-tentio de generis vetustate fuerit”. ... “Hisigitur argumentis superatiis Aegyptiis, anti-quiores semper Scytae visi” (Iustinus, Lib.II, Cap. I): “Neamul cel mai vechi al sciþilora locuit din toate timpurile în Egipt; astfelcã între Sciþi ºi Egipteni a fost din a-toatãvechimea o chestiune de întâietate de neam(ca locuitor în Egipt)” ... “Aºa dar, acesteargumente în privinþa prezenþei egiptenilor,ca mai vechi trebuesc consideraþi Sciþii”.

Trogus Pompeius scrie Historiae Phi-lippicae dupã izvoare antice. ªtim de laStrabon cã scriitorii antici numeau Sciþi petoate neamurile de la Nord de Istru ºi Pont.În aceastã privinþã Justinus nu face niciocorecþiune. Prin urmare, în fragmentul citat,Sciþi = Geþi. (Q. E.D.)

Lângã cele de mai sus, este de reþinutun amãnunt, ºi mai mult decât atât: “umiliicãlugãri copþi, dupã oboseala contemplãrii,împleteau coºuri”, o trãire în duhovniceascãspiritualitate, de amintire crescãtoare, cu unact, fãcut de Sfântul Paul, pe când era doarSaul ºi împletea, ca sã-ºi câºtige vieaþa,corturi.

Aceste menþiuni s’au fãcut pentru asublinia, încã odatã, prezenþa activã a popu-laþiilor thraco-geto-dace pe teritoriile Meso-potamia - Ierusalem - Egipt, prin aceastaînþelegându-se ºi legãturile, strânse ºi ime-diate, ale acestor populaþii cu cele din Daciatimpurilor creºtine. E bine sã se ºtie cã dintrecãlugãrii copþi s’au ales Sfântul Chir ºiSfântul Ioan, martiri, numiþi “doctori fãrãde arginþi” pentrucã ei cutreerau oraºele ºisatele îngrijind pe bolnavi ºi convertindu-ila creºtinism. Pe vremea lui Diocleþian aufost chinuiþi ºi apoi decapitaþi de legionariromani (în anul 304).

CASIN POPESCU

Istorie si limbãHistoria

,

,

Continuare în paginaurmãtoare

Teritoriul ocupat de Bessi (din vecheautohtonie), la Sud de Dunãre, se afla, maicu seamã, în partea de mijloc, ºi parþialcãtre cursul superior al râului Hebros/Mariza, coborînd cãtre Munþii Rodope ºiîn Munþii Haimos (Munþii Balcani; Rhodopeeste nume “cert thracic”, dupã cum dove-deºte savantul sofiot, Christo Danoff;aceasta o constatãm ºi la Herodot 4, 49 ºi8, 116).

Aºa fiind faptele, nu poate fi de gândit,cã în acel veac al IV-lea, Românii nu vor fiavut, în limba lor, propria lor liturghie. ªinu numai atât. Ci ºi un adevãr istoric, denaturã lingvisticã, anume, cã la Nord ºi laSud de Dunãre, pânã la Munþii Rodope,Balcanii Negri ºi râul Arda, ce se varsã înfluviul Mariþa, acolo unde se afla marelecentru Uskudama (din secolul II, Hadria-nopolis), se vorbea limba românã, cuspecificele, fireºtile, regionalisme. Ignora-rea acestei realitãþi geografico-lingvistice semenþine ºi azi, ea a dus la grava eroare încare s’a aflat Alexandru Rosetti, când, cuo uºurinþã condamnabilã, - nu doar dinpunct de vedere ºtiinþific, istorico-geogra-fico-lingvistic, ci ºi naþional, creºtin - aputut spune: “Astãzi româna este împãrþitãîn patru dialecte: dacoromânã, care ocupãteritoriile de la nordul Dunãrii, aromâna (saumacedoromâna), meglenoromâna ºi istro-româna, vorbite în sudul Dunãrii” (Al. Rose-tti, Româna comunã, Cursurile de varã ºicolocviile ºtiinþifice, Bucureºti, 1965, p. 9).

Erorile sunt grave: nu existã “un dialect”-sau o limbã- care sã poatã fi numitã“daco-româna”, ci, aºa cum am arãtat, ºinoi, ºi Dumitru Stãniloae, o limbã românã.Mai mult, în aceastã chestiune, ne oprim azice. E inutil. Amintim însã o gândire uitatãa lui Nicolae Iorga. Vorbind de Românii dinpeninsula balcanicã ºi din teritoriul vecheiDacii, Iorga, în anii 1924, scria un adevãruitat, pe care, mai târziu, avea el însuºi sã-l uite: “Avec un puissant apport de viepaysanne, qui est d’autant plus naturel quela romanisation, d’apres notre hypothese,a été accomplie par des éléments ruraux...(qui), ont donné a la nouvelle vie religieusechrétienne un caractere archaique, pa-triarcal, qui lui resta pendant longtemps etqui est reconnaissable dans les termes defi-nitivement adoptés” (N. Iorga, La «Roma-nia» danubienne et les barbares au VIe

siecle, Extrait de la Revue belge de Phi-lologie et d’Histoire, Tome III, n°1, jan-viers-mars 1924, Brusselles, 1924, pp. 36).

Este neîndoielnic, cã, în aceastã “atmos-ferã ruralã” (N. Iorga), ºi în þinuturile Bes-silor ºi Diobessilor, neamuri frãþeºti aleGeþilor, precum ºi în celelalte þinuturi alegeþilor de la Sud de Dunãre, pânã la MunþiiBalcanici, vor fi luat fiinþã comunitãþi creº-tine ortodoxe în care limba autohtonã era olimbã românã, localã, ºi cã, acele comunitãþicreºtine vor fi condus, prin unirea lor subun vlãdicã, “un «dominateur»” (N. Iorga,op. cit., p. 37), la formarea de unitãþi presta-tale româneºti ca grai ºi fiinþã, -cãci ºi acoloau existat martiri ºi vlãdici-, exempludoveditor fiind Vlanija, aºezare al cãreinume face inutilã orice comentare. JuliusJung consemnase deja, un adevãr general,natural, indiscutabil, anume cã populaþiilerurale de pe toate teritoriile invadate ºicucerite de Romani -oriunde s’ar fi aflatacestea- nu au acceptat sã se plecesteagurilor soldaþilor romani, apãrându-le pecele ale patriei lor, mai cu înverºunare ºistrãºnicie, -subliniem noi-, populaþiile daco-gete- (v. Julius Jung, în Die romanischen

Landschaften des romischen Reiches,Studien über die inneren Entwickelungenin der Keiserzeit, Innsbruck, 1881, ºi înRömer und Romanen, Innsbruck, 1887,extras din Zeitschrift für österreichischeGymnasien), adevãr natural întãrit ºi deistoricul român Nicolae Iorga: “Mais a cité,une vie purement rurale, se developpait etpouvait se maintenir” (op. cit., loc. cit. p.47); ºi, adãogãm noi, cu totul deosebit dupãanii 311-313 când se recunoaºte, de dreptºi de fapt, autoritatea Bisericii Creºtine,autoritate bine stabilitã dupã anul 330, anulîn care Constantinopolul devine capitalaimperiului roman, decizie ce înseamnãistoric ºi politic abandonarea Romei. O do-vadã, cãci, totuºi, dovadã este, episcopatuldin Ratiaria (azi Arcer, Arcsar în Bulgaria),unde, în secolul IV, este menþionat un anumePalladius, ca “episcop de Ratiaria (Dacia)”,autor al lucrãrii Contra Ambrosium (GrisonCC 87, 1982, SC 267, 1980, pp. 264-324).Palladius era “arian, purtãtorul de cuvânt alillyrilor”. În conciliul þinut la Aquileia în 381a fost condamnat ca eretic, “cu toate pro-testele vehemente a celor mai mulþi dintreparticipanþi” (Prof. Dr. B. R. Voss, dinMünster). Ratiaria a fost, într’o vreme, ca-pitala provinciei Dacia Ripensis. În acestcontext putem aminti ºi pe Palladios,episcop de Helenopolis (364-435), cãlugãr,discipol al lui Euagrios Ponticus, autor alunei Historia Lausiaca, sau despre cãlugãriiegipteni din primele timpuri ale creºtinis-mului (C. Butler, The Lausiac History ofthe Palladios, 1898, douã volume). Eua-grius Ponticus (nãscut în Pont, anul 345,mort în Egipt, anul 400), hirotonit diaconde Grigorie din Nazianz, a predicat multãvreme în Constantinopol, din 382 a trãit lacãlugãrii copþi din Egipt.

Teritorial, lingvistic, am putea numi -îno aceeaºi ordine de idei, dar alta, ºi de oaltã vechime-, localitatea Vlasac, din apro-pierea celebrului loc, Lepenski Vir, de lângãPorþile de Fier, pe malul drept al Dunãrei.Acolo, la Lepenski Vir, între anii 1965 ºi1969, au fost descoperite bogate vestigiiale unei mari civilizaþii preneolitice, datândde cca. 8 milenii, deci mai veche decât aceeaarãtatã de vestigiile din Mesopotamia ºiEgipt, caracterul acestor vestigii fiind ma-gico-religios; fiind vorba de un caractermagico-religios, am putea menþiona loca-litatea Vranja (cf. cu, în România, Vran-cea), din Sud-Vestul Bulgariei, unde, pe unmonument funerar, este figuratã zeiþa thra-cilor, Bendis, asimilatã cu Artemis (Herodot,4, 33 ºi 5, 7), dar ºi cu Hekate ºi cu Perse-phone.

Legãturile acelor unitãþi prestatale ro-mâneºti, formate la Sud de Dunãre, cu celedin Dobrogea ºi cu cele de la Nord deDunãre, au fost tãiate, întâi de grabnicafurie a Romei de a-ºi consolida, reorga-nizatoric, puterea ºi influenþa ei, dupãretragerea sa silitã din Dacia, pe teritoriulde la Sud de Dunãre, ascultãtor, încã, deRoma; decadenþa puterii Romei, dacã nuse va fi fãcut de atunci simþitã, teama ei,însã, de o astfel de stare, se vãdeºte clar -clare ostendere, Quint. 2, 17, 2-, prin ale-gerea, ca împãrat al Romei, a lui MaximinusThrax (235-238), a lui Galerius ValeriusMaximianus, de origine illyr, împãrat de la1 Martie 293 (ales pe când se gãsea înNicomedia, el moare în anul 306) ºi a luiMaximinus Daia (v. la Români, numele defamilie Daia), împãrat roman între 310 ºi313. O altã întrerupere a legãturilor forma-þiunilor prestatale de la Sud de Dunãre cu

CASIN POPESCU

Istorie si limbã

Historia

,

,Urmare din pagina precedentã

cele din Nordul Dunãrei, se datoreºte, apoi,intereselor organizatorice arãtate la Dunãrede imperiul roman de Rãsãrit.

Un alt motiv însã de împiedecare alegãturilor unitãþilor prestatale creºtine,formate la Sudul Dunãrei, cu cele dinDobrogea, centrul de iradiere creºtin orto-dox, (în Dacia, în Pannonia thraco-dacã,în Sudul de-a lungului Dunãrei, în PeninsulaBalcanicã) a fost ºi faptul -poate cel maicântãritor- cã nu toate neamurile de Geþi,în deosebi Krobizii, au îmbrãþiºat credinþaîn Învãþãtura Lui Isus. De exemplu Krobizii,care au stãpânit între Athrya (azi Iantra) ºiMarea Neagrã, nu credeau în nemurireasufletului, ca atare nu-ºi puteau însuºicreºtinismul, o parte din aceºtia ducând ovieaþã asemeni cu Troglodiþii, menþionaþi deStrabon în Moesia (Strabon 7, 318); Heka-taios îi cunoaºte însã în Sudul Lytiei ºi nespune ca se hrãneau cu reptile; prezenþalor în Moesia, semnalatã de Strabon, aratãcã ei duceau o vieaþã de nomazi, nivelul lorde vieaþã asemuindu-se timpurilor neolitice.Ei au fost împinºi spre Sud, de cãtre Sciþi,ºi îºi vor pierde, cu vremea, identitatea.

În Sudul Dunãrei, vor fi însã ºi alte nea-muri de Geþi creºtinaþi, exemplu, neamulSerzilor/Serdoi, capitala lor, Serdica (aziSofia), este aceea unde, în anul 344, a avutloc renumitul Conciliu al scriitorilor bise-riceºti; creºtini ortodocºi au fost ºi veciniilor Agrianii-/Agrianes, ºi Coilaleþii/Koilaletai,rãsculaþi în anul 21 dupã Christos, împo-triva Romei. Ei se gãsesc menþionaþi pe odiplomã militarã, scrisã în limba greacã,datând din anul 86 dupã Christos, ca strategideosebiþi: strategia koi(la)letike = strategiakoi(la)leticã (CIL III p. 857 v. 23 din anul86 dupã Christos, Tab. Peut. segm. VIII).

Unitãþile prestatale româneºti de la Sudde Dunãre, de pe locurile Bessilor, Diobe-ssilor ºi ale celorlalte neamuri de Geþicreºtinaþi, se vor consolida ºi vor formastate autonome, limba vorbitã pe teritoriullor fiind limba românã specificã locurilor.

Deosebirea acestor (pre-)state autonomeautohtone, de grai românesc, constitue ca-pitole de istorie (încã) necercetatã, (încã)necunoscutã în veridica lor esenþã ca fiinþãadfinã, de sânge, a neamului românesc,aºteaptã iubitorul de adevãr, cercetãtorulonest ºi acribie prin har a o scrie: drumul îieste arãtat ºi deschis.

Nu ca deschidere de drum, ci ca ideepe care marea majoritate a istoricilor româniºi-au fãcut-o asupra acestui drum, aicideschis, vrem sã spunem dreptele cuvinteDespre numele Kamasis al unui mucenicdin Noviodunum, de Petre ª. Nãsturel, oscrisoare, din Paris, trimisã revistei Dorul“la 28 decembrie 1998”, publicatã în “fe-bruarie 1999”.

Citãm textul ce intereseazã drumulnostru: “Dar Kamasis? Citesc sub iscãlituraPãrintelui Pãcurariu, cã în Asia Micã nu-mele se mai întâlneºte asemãnãtor; mai multnu spune însã, iar mai mult nici eu nu ºtiu.Cât despre colegul nostru Emilian Popescu,domnia-sa aminteºte de niºte inscripþii latinede la Roma (Camasius) sau din Italia (Ca-masus, Camasios, Damasus)8, fãrã sã deaalte amãnunte mai desvoltate”; “8 Em.Popescu, Inscripþii...., p. 278)”.

“Iatã însã cã cu totul din întâmplare” -Petre ª. Nãsturel este departe de a înþelegeºi a se pãtrunde de Adevãrul divin, cã, ‘nuexistã întâmplare’ (Gala Galaction)- “am datpeste un nume care ar putea aduce ºi elceva mai multã luminã. Într’adevãr, unuldin cei 15 mucenici de la Tiberiupolis -aziStrumiþa, în Macedonia- se chiamã Kama-sios. Acesta, un monah, a pierit sub IulianApostatul la anul 361. Mãrturisind împre-unã cu doi episcopi ºi câþiva preoþi, diaconiºi cãlugãri, el este pomenit la 28 noiembrie,

când de asemenea se serbeazã Sfântulªtefan cel Nou ºi Sfântul Irinarh”. “Nuputem sã nu fim izbiþi de asemãnarea nume-lor: pe de o parte la Noviodunum, în SciþiaMicã (Dobrogea) Kamasis iar pe de alta înMacedonia, la Tiberiupolos, Komasios.”

“ªi unul ºi altul au pierit în acelaºi veac,în al IV-V, -lea, iar amândoi fac parte dinacelaºi protocreºtinism al Sud-Estului euro-pean... Aºa ceva ne dã de gândit cã neamulamândorura a putut fi acelaºi. Nu erau oareTraci? Dar ne ferim ca de foc de traco-manie, nepricepându-ne nici în ale traco-logiei” (citatele dupã revista Dorul -februarie 1999, p. 36, ISTORIE).

Acest “ne ferim ca de foc de traco-manie” a fost o devizã a majoritãþii isto-ricilor români - nu mai spunem cât de anti-istoricã ºi cât de absurdã. Spunem doar cetrebue sã spunem, anume cã ºi Kamasis ºiKomasios au fost Thraci, Thraci din ramuraGeþilor. În limba românã cuvintele:CÃMAªÃ, CÃMEªÃ, CHIMEAªÃ, CÃ-MêOIU, CÃMEªOIU sunt cuvinte getice;ºi tot getic este ºi cuvântul “COMANAC(pl. -ace), acoperãmânt al capului, de formãrotundã, din lânã împletitã sau de pâslã,purtat de cãlugãri ºi de cãlugãriþe” (I-A.Candrea).

Plinius, sub 6, 80 spune cã un popor alSciþiei din Asia Micã se numea Camaese,ºi, de asemenea, cã numele unui popor scitera Camae (ebda.). Camases, is s’a numitun rege vechi, care a domnit în Latiumîmpreunã cu Janus (Macr. Sat. 1, 7; numeleacelei regiuni era Camasena: Serv. En. 8,330. Originea acestor apelaþiuni era, desigur, de la strãvechi ramuri thrace stabiliteîn Peninsula Italicã înainte de veacul rãz-boiului troian.

ªi dacã la Tiberiupolis, în Macedoniaanului 361 (acolo creºtinismul avea vechimeapostolicã), Komasios -“un monah”, îispune Petre ªt. Nãsturel- a murit “Mãr-turisind împreunã cu doi episcopi ºi câþivapreoþi, diaconi ºi cãlugãri”, aceasta în-seamnã cã acel Komasios va fi fost primul‘Dominator’ între ei, primul dintre episcopi,un nominatum adicã un renumit creºtin, ºi(mai înseamnã) cã în Macedonia vor fiexistat -ºi nu numai în Macedonia: înaceastã idee menþionãm, ca exemplu, peacel Isidor (ofiþer în armata împãratuluiroman Decius Caius /197-251/, dac de ori-gine), care, denunþat cã este creºtin, asuferit martiriul ºi a fost ucis (fiind sanc-tificat, Biserica ortodoxã îl prãznueºte la 14Mai)-, ºi alte reºedinþe episcopale, binedefinite ca organizaþii creºtine, nu însã ºipolitico-militare, ele nefiind capabile, încã,sã-ºi apere independenþa ºi sã-ºi asigureautonomia: ele constituiau însã adevãrateunitãþi statale, de întindere teritorialã vlãdi-ceascã, voevodalã: când vremea va fi îm-plinitã ele vor forma voevodatele þãrilorromâneºti de care vor da seama cronicelece vor fi obligate sã le respecte ºi sã le men-þioneze, velit nolit, fiindcã prea mari pentrua fi ignorate ºi prea tari pentru a nu se temede ele ºi de viitorul lor.

Spunem, de pe acum, cã acele stateromâneºti au constituit barierele de netrecut,-graniþele- ce au împiedecat expansiunea înPeninsula Balcanicã a numerosului tribturanic cunoscut sub numele de Bulgari,care, dupã bãtãlia câºtigatã împotrivaarmatelor împãratului Constantin IV alBizanþului (anul 610) au trecut Dunãrea ºiîmpreunã cu triburi de Slavi au format(istoricii, spun încã “în Moesia”!), statulbulgaro-slav.

NOTÃ. Acest fragment face parte dinal doilea volum al ISTORIEI RO-MÂNILOR DE LA ÎNCEPUTUL FOR-MÃRII LOR CA POPOR PÂNÃ ÎN SE-COLUL AL XII-LEA, sub tipar.

Zodii în cumpãnã, primãvara 20116

7

Termenul rom. ungur nu poate fi explicatdin sl. ongrinu (DLRM, DEX) din maimulte motive, între care:

a). Sl. ogrinu putea deveni în românãcel mult *ungrin ºi nu ungur;

b). În perioada în care începe înaintareaungurilor spre banatele sau voievodateleromâneºti de la est de Tisa (sec. X e.n.) înlimbile slave din vecinãtatea Pannonieiavusese loc denazalizarea, în termenii vechislavi, deci dispariþia lui -n-. În acest caz,termenul sl. ongrinu trebuia sã aparã înromânã sub forma *ogrin sau *ugrin;

c). Popoarele de limbã slavã din veci-nãtatea Pannoniei istorice folosesc, pentrunumirea ungurilor, urmãtorii termeni: slc.Mad’ar, Mad’arsko (ungur, Ungaria); sln.Madzar, Madzarsko (ungur, Ungaria); scr.Madar “ungur”; termeni care au la bazãetimonul magh. magyar.

Celelalte popoare slave care nu au con-vieþuit într-un mod atât de strâns cu un-gurii, mai depãrtate geograficeºte, îi denu-mesc astfel: bg. ungar (ungarec) “ungur”;Ungaria “Ungaria”; ceh. Uher “ungur”, Uhry“Ungaria”, dar ºi (mai nou) Mad’ar; pol.Wegier “ungur”, Wegry “Ungaria”; rus.vengr “ungur”, Vengria “Ungaria” (venge-rec “ungur”); ucr. ugorec “ungur”, Ugors-èina “Ungaria”.

Rezultã ºi din aceastã succintã pre-zentare cã nici un popor slav, din celeenumerate mai sus, nu a pãstrat în limba sapresupusul etimon slav ongrinu. Limbilecehã ºi ucraineanã pãstreazã doar temadenazalizatã ºi metatezatã (în ucr. uhor, ceh.uher), pe când polona ºi rusa pãstreazã temavengr (pol. Wegier, rus. vengr(erec), încare partea iniþialã a cuvântului a devenitven- în loc de on(grin).

Bulgara cunoaºte forma ungar identicãcu rom. ungar, care, evident, aparþine alteiarii geolingvistice.

d). Termenul cu care denumesc altepopoare pe unguri, în special popoarelevechi de origine indo-europeanã, are aproxi-mativ aceeaºi formã ca în românã, dupãcum vom vedea mai jos: alb. hungarez,Hungari(a) (“ungur, Ungaria”); germ. Ungar“ungur”; Ungarn “Ungaria”; gr. Oúggrikós“ungur”, Oúggaría “Ungaria”; let. ungars“ungur”; Ungheria “Ungaria”; fr. hongrois“ungur”; Hongrie “Ungaria”; port. húngaro“ungur”; Hungaria “Ungaria” etc.

Dupã cum se poate observa în limbileindicate mai sus, termenul are partea iniþialãca ºi în românã: (h)ung - fãrã a se puteapretinde cã aceste limbi - ar fi putut împru-muta cuvântul respectiv din limba slavã.

Mai mult, ni se pare demnã de semnalatasemãnarea pânã la identitate dintre termeniiletoni ungars ºi Ungarija ºi termenii rom.ungar ºi Ungaria, care au supravieþuit, cazulletonei, între limbile slave (polonã, rusã,ucraineanã) în care ungurii, dupã cum amvãzut mai sus, sunt numiþi cu alþi termenispecifici fiecãrei limbi, dar foarte îndepãrtaþide tema din letonã ºi românã.

Prin urmare, la stabilirea originii cuvân-tului rom. ungur (ungar) trebuie avutã învedere existenþa în primul rând a termenilorletoni, germani, italieni, respectiv: let.ungars, Ungarija; germ. Ungar, Ungarn, it.unghero, Ungheria, dar, iniþial, Ungaria(a.1239-1245) (PTP, 233).

Dar cum, dupã epoca istoricã în careau avut loc prefacerile sociale ºi naþionale,în cauzã, între care ºi aºezarea ungurilor în

Europa centralã, românii se învecinau cumarele cnezat al Lituaniei, ºi, dupã toateprobabilitãþile, românii trãiau ºi în cuprinsulmarelui Cnezat lituan, este posibil ca, prinintermediul limbii lituaniene, termenul rom.ungar ºi Ungaria sã fi pãtruns ºi în limbaletonã.

Dupã cunoºtinþele noastre, termenul it.unghero derivã dintr-un etimon ungaro,deoarece fonetica istoricã ne aratã cã e < aºi nu invers, aºa cum vom vedea într-unstudiu special consacrat acestei probleme.

Rãmâne, aºadar, de stabilit dacã rom.ungar < germ. Ungar sau dacã germ. Ungar< rom. ungar, care, dupã cum am arãtatsupra nu poate proveni din sl. ongrinu.

Am ales aceste situaþii diferite întrucâtlimbile popoarelor mai îndepãrtate de ungurinu au avut cu ei raporturi aºa de strânse capopoarele vecine ºi considerãm cã termenuletnic ungar a fost împrumutat în primul rândprin filierã.

Termenul bulgar ungar poate fi con-siderat tot un împrumut din românã.

e) În germanã ºi în românã, termenuliniþial era identic ca formã ºi s-a pãstratastfel pânã în zilele noastre: rom. ungar,germ. Ungar.

Din punct de vedere al pãtrunderii aces-tui termen în cele douã limbi din maghiarã,cum ar fi fost normal, situaþia este cât sepoate de limpede: magh. magyar (fon.moghior) nu putea deveni rom. ungar(germ. Ungar). Rezultã, deci, cã termenulungar (germ. Ungar) nu a fost împrumutatde la populaþia ungureascã care nu-l posedaºi nu se numea cu acest cuvânt, ºi nici dinlatinã nu l-au putut moºteni, deoarece, însecolul al IX-lea - al X-lea latina nu maiexista ca limbã vorbitã de vreun popor, cinumai ca limbã de cancelarie.

În aceastã perioadã, ºi alte limbi antice(v.gr.) dispãruserã de mult.

Ni se pare demn de amintit faptul cãanaliza structuralã a cuvântului ungar ne

aratã cu multã claritate cã termenul se pre-zintã ca un cuvânt compus din douã ele-mente: ung + suf. -ar. Credem cã nu estecazul sã insistãm asupra faptului cã suf. -ar este moºtenit din latinã ºi foarte pro-ductiv în românã, limba noastrã având prio-ritate faþã de germanã.

Am putea accepta un împrumut dingerm. Ungar (DEX, p.996), dacã în aceastãlimbã ar exista o explicaþie plauzibilã.

Deocamdatã, ni se pare demn de ana-lizat faptul cã acest nume etnic se pare cãare la bazã, conform legendelor care maicirculã prin Ardeal, obiceiul vechilor unguride a se unge - “vopsi” - pe faþã cu ceva ºide a-ºi mutila faþa pentru a arãta mai fioroºi,aºa cum se spune cã arãta o cãpetenie de alor, care se numea Kap-Kun, de unde ar fiderivat apoi ºi cuvântul rom. cãpcãun.

Ungerea pe faþã ºi pe mâini este obiº-nuitã ºi la alte popoare care trãiesc într-oclimã mai asprã sau în cazul unor ierni maigeroase.

Derivarea cu suf. rom. -ar este identicãºi în cazul altor termeni similari. Spreexemplu:

rom. suge (< lat. sugere) + suf. -ar =sugar;

rom. fugi (< lat. pop. fugire = fugere)+ suf. -ar = fugar;

rom. unge + suf. -ar = ungar etc.Indiferent cât de obiºnuiþi suntem cu

etimologiile “încetãþenite”, ºi mai ales cucele care derivã din teoriile imigraþioniste,analiza structuralã a termenului, neiertã-toare prin simplitatea ei, ne aratã cã termenulungar este identic cu orice compus româ-nesc de acest fel. Semantismul cuvântului,generalizat, ca etnonim, se poate explicaprin abandonarea sensului originar “deungar”, care “unge (care se unge)” înfavoarea numelui etnic respectiv.

Forma rom. ungar, datoritã poziþieilimbii române în aceastã parte a Europei, aputut fi rãspânditã, mai ales în timpul ºi

ALEXANDRU PELE

Vocabula

a originii etnonimului ungurÎncercare de explicatie

dupã rãzboaiele de peste 300 ani duse deunguri pentru cucerirea Transilvaniei, întoate limbile în contact, iar în germanã ºiprin intermediul saºilor ardeleni.

Acesta poate fi veridic nu numai dinpunctul de vedere al structurii cuvântului,al adevãrului istoric, românii fiind autohtoniºi în nordul Dunãrii (termenul ungar, ungurlipsind din dialectele româneºti transdanu-biene), ci ºi din punct de vedere al evoluþieisemantice.

Faptul cã românii i-au numit întotdeaunape vecinii lor de la Apus cu numele de ungurine aratã marea vechime a termenului ºiadânca lui înrãdãcinare în conºtiinþa ma-selor. În mod livresc se încearcã introdu-cerea termenului maghiar, care a devenitobiºnuit în cercurile oamenilor instruiþi, darîncã nu s-a reuºit sã se creeze un derivatde la tema maghiar pentru a denumi Ungariaºi nici nu se întrevede o asemenea posi-bilitate.

Rom. ungar, în mod obiºnuit, prinschimbarea accentului, a devenit ungar >ungãr de unde, prin asimilare vocalicãregresivã > ungur, care este o creaþie peteren românesc nemaiîntâlnitã la alte po-poare.

Evoluþia termenului rom. ungar > ungurne aratã cã tema este o creaþie româneascã,cãci asemenea evoluþii se produc, cu regu-laritate, în general, numai în cazul cu-vintelor proprii. Cuvintele împrumutate, deobicei, nu-ºi schimbã structura.

În linii generale, aceasta este, dupã pã-rerea noastrã, originea ºi semantismul ter-menului ungur din limba românã, carereflectã ºi el situaþia socialã ºi naþionalã acelor douã popoare din primele lor contacteºi pânã azi.

Notã. Material din arhiva AdSumus(colecþia Alexandru Pele), oferit de familiaAmalia ºi Octavian Þâmpãu, fiica ºi gine-rele regretatului cercetãtor orãdean. Titlulaparþine redacþiei.

,

Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 7

ABDJE, ABDJI, ABDJITUI, ABDJITURÎNiciun glosar de criºenisme nu atestã

aceastã serie lexicalã, motiv pentru caresuntem înclinaþi sã credem cã este o dez-voltare localã. L-am identificat într-un me-diu colocvial, ca expresie spontanã: mã+i /ce abdjitúrî dji uom (IPo).

Solicitând o explicaþie asupra înþelesului,IPo ne trimite la adv. abdjé (abdjé, exc.ábdje. adv. 1. (modal) abia, anevoie, cugreutate: aºé i+erám dji betji+ágî / cã cud-abdjé mã þânjem pã ptjièuo+ári, MB; înexpr., cu ábdje ºi abdjé / l-am fãcút ºimâ´nci, AP; 2. (cantitativ) foarte puþin: cuabdjé sã vedjé pã frúnzî / cã bãtjé vâ´ntu,IP. Etimologia DEXs.v., <lat. ad vix, esteforþatã. Preferãm et. nec., deºi, neaflându-se în limbile de contact, este probabilautohton): aºé // uon uom puturósu / cárile faèi pã tjítji cu d-abdjé.

Întrebatã de unde cunoaºte acest cu-vânt, IPo ezitã, dar susþine cã nu este in-venþie personalã:

[su] po+átji [ri] l-a+i inventátdumitáli / i+o nu l-am ma a.uzî´t!

[re] ba nu // cã+-i dji la bãtrâ´nj // cãuor ma fo ºi d-a.íºtje / abdjitúri / nu+-inúma amú aºé // [me] ºi la anjimál î+izâè aºé // cãt-ún bo+u: / dj-abdjé tráji.

La verificare cu informatorul MB, dis-cuþia a decurs astfel: la ce zâè abdjitúrî? // ºtjii vo+árba ásta?. MB ezitã, ceea ce nedeterminã sã sugerãm:

[su] î+i zâè abdjitúrî únu+i uom lé-njeº?

[re] poþ / da îi zâè puturuós // poþ ºi+-i zâè ºi abdjitúrî / dácî núma cu d-abdjéfáèi ce tre+ábî.

Dacã proba nu a fost foarte convin-gãtoare, revelator a fost sã atestãm douãverbe din aceeaºi familie: abdjitu+í ºi abdjí:ºi-þ spu+i djirépt / gre+u m-abdjitu.i+ípîn lá tjínji / dji njá.u+a ásta (NB), dar ºi:d-ápu nu poè amú /nu ma abdjésc djitréburi (MK).

ACÃR/ACÎR ºi derivateCu acãr (ácãr, var. ácâr, adv., conj.,

„ori”: ácâr álbî / ácâr njágrî, SG; vi.íI+onúþu // ácãr vi+i tu?, CTo; et. nec.,dar probabil autohton pentru motivul invocatsupra, pentru abdjé), ne gãsim pe un terenaccidentat. Îl gãsim atât ca adverb, cât ºiîn posturã de conjuncþie, creeazã raporturide coordonare disjunctivã (ácãr io / ácãrtu, IBP), dar ºi de coordonare adversativã(mãrg / ácãr n-am tre+ábî, FD), intrã,de asemenea, în compunerea altor cuvinte:acãrcâ´t, acãrcúm, acãrèínj, acãrcé.

În acãrþá „agãþa”, avem, probabil, de-aface cu o contaminare a lui agãþá, însã nupare sã fie aceeaºi situaþie cu acârtã´ri, var.acãtã´rii, acâtã´rii; ºi acãtã´re, acâtã´re,acârtã´re (posibil relicvã de gen), adj. inv.,de obicei la comparativ, 1. (despre lucruri)bun, frumos, de seamã 2. (despre oameni)vrednic.

Precizat doar loco, acãr poate participala formarea comparativului de egalitate:ácãr dji mírì (IBl), fáèi ce fáèi / ácãr djigrásî rãmâ´nji (SP).

BULZ ºi derivateO localitate de pe Valea Iadului se

numeºte Bulz. Lexemul bulz este instru-ment oronimic frecvent în Apuseni, ºi avemºi pe Valea Iadului inferior, veghind cãtunulPoiana ºi habitatul de vacanþã Coada LaculuiLeºu, Tjétrili Búlzulu+i.

Toponimul ºi instrumentul oronimic a-ferent se întemeiazã pe lexemul bulz (s. n.,

NOPTJÓCU ºi NOPTJÓCELexemul Noptjócu l-am înregistrat

pentru prima datã într-un mediu familial: lanoáptj-i Noptjócu (FP); nu apare în niciunglosar de criºenisme consultat.

Inventariind cu informatorul MB divi-nitãþile ºi spiritele locale, am avut revelaþiaprezenþei unui corelativ al Noptjócului,Noptjóce.

Recapitulãm contextul: Marþóle / aducébóli / tjinzuié mu.i+érili / cári lucra+úmárþe / dúpã ce sã lãsá sára // niè jó.i+e/ niè sâ´mbãta nu sã lucrá / dúpã ce sãlãsá sára // Strâ´ga / ásta i+éste ºi amú// Strâ´ga fúrî mána dji la vaè // i+eláptile dji la vácî // putjé fi lupu / húlptji /múscî / ºérptji // sã dãdé dji tri+i uoripã´stã cap / ºi sã fãcé gozovínî // niècâ´njii nu látrî la strâ´gî / cã sã tjem //(...) pu+i a+i pã uoblác / o pâ´ntri bâ´rnji/ în grajd / ºi tji áperi dji i+e // ma vinjéNoptjóce / da núma uodátî-n an / cândi+erá Noptjócu // Noptjócu î+i când î+inoaptje ce ma lúngî / nántji dji Crãèún /nu ma ºti+u amú // zâce+ú bãtrâ´ni+i /cã atâ´ta creºtji zuu+á dúpî Noptjóc / câtsári cocóºu uodátî pã gard (...) // Noptjócevinjé / ºi lu.uá norócu la cári n-or þânútpóstu // máma me / Dotjié / zâcé cã aºécunóºtj uómu / cã o fãcút rélì / cã dúpîNoptjóc / i sã-nturná norócu // i+erá lúcrurã+u.

1. bulgãre, cocoloº 2. boþ de caº, scoacãsau brânzã; de mãmãligã), socotit cuvântautohton. Consemnãm, în arealul studiat,un 3. „grãmadã”, „îngrãmãdealã”: atúnce/ tãþ ºerptjii sã fac bulz (TP), bulz i+erádji o+áminji (IP).

Mai multe derivate pornesc din sens 3,unele nefiind glosate în altã parte: maifrecvent îmbulzálî s.f. „îmbulzealã”, darºi bulzã.i+álî s. f. „idem”, bulzî´º, adv.,„înghesuit”: nji+-o strâns bózgorii bulzî´ºpã tãþ, MB, bulzu+í, var. bulzurí, cu [r]infix, „a aduna grãmadã”.

Aºadar, Noptjócu denomina noaptea ceamai lungã din an, iar Noptjoce era spiritulacelei nopþi. Întrebatã cum ºtiau când vineNoptjócu, MB precizeazã: n-ávem che-rindári / da dj-índji // ºti.iém pã stéli //amú n-aº ma cunuo+áºtji.

În seria spiritelor care bântuiau pe ValeaIadului, am mai notat Uri.iéºî, fiinþe de omãrime ºi o forþã deosebite, care nu fãceaurãu oamenilor; Ursîto+árili, care veneaula noii-nãscuþi ºi le preziceau viitorul; ca sãfie bune, sau mãcar indulgente, li se pregãteao masã specialã, din care se ospãtau treizile, ceea ce rãmânea dându-se, de obicei,ca rãsplatã, femeii care moºea copilul;Zvârcuoláèii „vârcolacii” care produceaudiferite catastrofe, între care cele maipericuloase erau mâncátu soarelui sau allunii de pe cer º.a.m.d.

ªuOGÓR/ªuÓGOR ºi derivateªuogór este un cuvânt din sfera ter-

menilor de înrudire, cu sensul de bazã1.„cumnat” (explicat prin < magh. sogor,„idem”), atestat încã de la 1707, rãspânditîn tot vestul teritoriului dacoromân, de un-de, prin migraþie, ajunge sã fie înregistratºi în nord-estSCURTU,p.213.

Un sens figurat, dar derivat direct dinsemnificaþia de bazã, este 2.„prieten”, pro-babil din faptul generalizat al bunei înþelegeriîntre cumnaþi.

Pierzând ideea de înrudire prin alianþã,un sens depãrtat al cuvântului ºuogór intrãîntr-o posibilã categorie de înrudire princoncubinaj (3), folosit pentru a desemna,complice, bãrbáþ / cári // [ri] s-or culcátcu acéleº feme+í (NBr). Gãsim interesantde consemnat, dincolo de mimica ima-ginabilã, o deplasare de accent din ºuogórîn ºuógor, consemnatã la generaþiile maitinere: primul este „cumnat”, „prieten”, aldoilea – cu referire la înþelesul 3. Fãrã apretinde cã deplasarea de accent a devenitnormã, precizãm cã rãspândirea acestuifenomen e cvasi-generalã.

MIRON BLAGAOCTAVIAN BLAGA

Dialexicon

Câteva dezvoltãri lexicale

Femininul, derivat pe teren românesc,ºuogoríþî, semnificã 1.„cumnatã”, dar s-aprodus contaminarea cu sens 2, dar ºi cuaria semanticã 3, supra. Ce ma faè / [ri]ºuogoríþa nuo+ástî?, se adreseazã NB uneifete, în prezenþa unui alt informator. De-plasarea de accent consemnatã la masculinnu se produce în acest caz.

Consemnãm, în vorbirea þãrãneascã dinde pe Valea Iadului, derivatele, ºuogore+án/ºuogore+ánî (practic sinonim cu ºuogór 1,2, 3/ ºuogoríþî 1, întâlnit de noi doar lavocativ ºi, de cele mai multe ori, însoþit deposesiv), dar ºi extensiile, doar la generaþiilemai tinere, de la sens 3, ºuogorími (nepa-latalizat, vulg., „orgie”) ºi, dezvoltareineditã, neconsemnatã în alte glosare con-sultate, înºuogorí: no / basamî nj-amînºuogorít! (SPe); aºe+í câ´tj-o cotroháliþîdjin ásta / dji-nºuogoréºtj tãt sátu (SP).

de pe Valea Iadului (Crisana),

Zodii în cumpãnã, primãvara 20118

SIMBOLURIj palatalizareu /u/ surdi /i/ semivocalic´ silabã tonicã/ unitate melodicã nonterminalã// unitate melodicã terminalã. vocala urmãtoare aparþine unei alte silabe+ apartenenþã la aceeaºi silabã[me] sugestie[me] rãspuns la sugestie[ri] ridendo[me] meditativ

Informatori (media de vârstã 71 ani)DD Dumitru Dumiter, Poianã, script, audioFP Florica Piþ†, Daica, script, audioIBl Ileana Blaga, mãrginiº centru, script, audioIBP Ileana Blaga, Poianã, videoIP Ileana Piþ, centru, scriptIPo Ileana Popa†, Poianã, centru, script, audioMB Margareta Blaga, centru, audio, videoMD Mihai Dumiter, Sturzeºti, scriptMK MK – Maria Costea, Costeºti, scriptNBr Nicolae Brade, Vãcãreºti, script, videoSG Saveta Gaiþã, Scãioase, scriptTP Teodor Piþ†, Daica, script, audioInformatori (media de vârstã 31 ani)CTo Cornelia Toda, mãrginiº centru, scriptFD Florin Deac, Sturzeºti, centru, audioNB Nicolae Brade, Vãcãreºti, audio, videoSP Stelian Piþ, Daica, script, videoSPe Stelian Perþ, Sturzeºti, script, audio

(Informatorii sunt din localitatea Remeþi; senoteazã cãtunul ºi modalitatea de înregistrare;

perioada de investigare: 2001-2011)

DEX colectiv (1998) DICÞIONARULEXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE, ediþiaa II-a. Bucureºti: Univers enciclopedic.

SCURTU Vasile Scurtu (1966) TERMENII DEÎNRUDIRE ÎN LIMBA ROMÂNÃ. Bucureºti:Academiei Republicii Socialiste România.

9

Din punct de vedere funcþional, al sen-sului, ca orice sufix vechi, -ilã este poli-semantic:

derivã nume de persoane de la numede animale;

sufix pentru formarea de porecle(Tiktin);

aratã persoana cãreia îi aparþine ocalitate în gradul cel mai puternic posibil(Philippide);

nume de persoanã cu sens secundarpeiorativ (Martin Heicke);

augmentativ (ªãineanu), batjocoritor(Puºcariu);

ideea de exagerare a calitãþilor purtate,care se apropie într-o oarecare mãsurã deaugmentativ ºi, mai mult, de peiorativ (Mioa-ra Avram).

Menþionãm ºi situaþia excepþionalã aunui Ilã de sine stãtãtor, ca poreclã, la Brezoi.

Cu privire la originea acestui sufix, s-au emis douã ipoteze de luat în seamã: avechimii sale excepþionale, adicã a prove-nienþei din substrat, ºi a originii sale slave.

Prima ipotezã are în vedere antropo-nimele traco-dacice ca Artula, Benilos,Bithylos, Cozeilas, Dizala, Drepala,Eptala, Gerula, Rebula, Sadala, Scorilo,Ziaela, nume enumerate în acest sens deI.I.Russu, pe urmele însã ale lui B.P.Haºdeu,care, în paralel, atrãgea atenþia ºi asupraunor cuvinte latineºti, precum tipul comichirquitallus ºi numele proprii Messalla,Hispallus, Camillus, Ursilla, Taurilla,Juvencilla. Atributul comic îi aparþine luiHaºdeu. Nu ºtim dacã se potriveºte ºicuvintelor tracice mai sus citate, dar avemmotive sã presupunem cã, derivatele cuacest sufix, ca ºi în românã, aveau încãdin antichitate un sens glumeþ, chiar uºorpeiorativ.

Sextil Puºcariu în Studii istro-româneconstatã cã “acest sufix se gãseºte în numeproprii – uneori în combinaþiile -ajlo ºi -ojlo, ilic ºi -ilko – la bulgari, la sârbi ºi laruºi (la aceºtia ºi sub forma -ila)” ºi cã “pecând la slavii de sud, acest sufix aparenumai în nume proprii, în româneºte el areo dezvoltare mai mare ºi ar putea fi anteriorcontactului cu slavii”.

Sufixul -ilã, poate ºi -ealã, conchidePuºcariu, “ar fi de origine strãveche, pro-venind din limba traco-dacã”, unde “-ila ºi-ala erau sufixe foarte des întrebuinþate înnume proprii”. În ce priveºte sufixul slav -ilo, Puºcariu bagã de seamã cã este rãspân-dit în þinuturi “odinioarã locuite de traci”,dar nu face ºi pasul urmãtor, la care ne-amfi aºteptat, adicã sã propunã ipoteza treceriiacestui sufix din tracã în limbile slave. Dupãcum se ºtie, ultimul vorbitor de tracã con-semnat a fost în secolul la VI-lea, ceea cene permite sã luãm în consideraþie ideea cãmai existau traci în sudul Dunãrii la venireaprimelor triburi de slavi. ªi Puºcariu semãrgineºte a presupune cã sufixul slav -ilo, intrând în limba românã, va fi mãritvitalitatea sufixului tracic -ila, “precum s-a mai întâmplat la noi ºi cu -aci, -ar, -e, -ie, -in, -iã ºi -oi”. Fireºte, este vorba desufixe care au funcþionat în latinã, dar ºi înalte limbi indo-europene, în primul rând înlimbile slave.

Tot Puºcariu, pentru a preîntâmpina ceamai importantã obiecþie, face presupunereacã “în sufixul trac l era exilis ºi deci seputea pãstra nerotacizat”.

A doua ipotezã, susþinutã de MioaraAvram, cautã originea acestui sufix pe terenslav, unde, dupã cum am vãzut, lingviºtiiromâni au identificat o serie de sufixe (-ilo, -dlo, -ila, -lo) suspectã de a fi în legã-turã cu sufixul românesc -ilã. Mioara A-vram respinge ipoteza lui Sextil Puºcariuºi, implicit, a celorlalþi, în principal peconsiderente de ordin fonetic: -ila traco-dacic nu putea sã dea în românã -ilã, cãci,conform cunoscutelor legi fonetice, -l-intervocalic trebuia sã se rotacizeze, sã trea-cã la -r-, precum aquila>acerã. Iar dacãar fi fost un l exilis, cum presupune SextilPuºcariu, acel l trebuia sã disparã. Aºa cuma dispãrut în maxilla, stella sau illa,devenite, în românã, mãsea, stea, ea...Greutatea unui asemenea argument e denaturã sã punã capãt oricãrei discuþii încontradicþie cu acest principiu, al regulari-tãþii schimbãrilor fonetice necombinatorii...Sunt ultimul care aº ignora obligaþia de arespecta imperativul acesta, ajutorul incom-parabil pe care îl aduc etimologiei legilefonetice. Ele sunt regula de aur a foneticiiistorice, a etimologiei. Redeschidem însãdiscuþia cu privire la etimologia sufixului -ilã deoarece argumentele originii slave nise par cel puþin la fel de neconvingãtoare,intrând în contradicþie cu câteva principiide care, în aceeaºi mãsurã, ne este greu sãnu þinem seama! Iatã-le:

1. Limbile nu împrumutã sufixe, îngeneral afixe, ci cuvinte în a cãror struc-turã, uºor de analizat, este posibilã iden-tificarea afixului respectiv. Dintre cuvinteleslave care conþin sufixul -ilo sau -ila,enumerate de Mioara Avram în articolulpublicat în Studii ºi materiale privitoarela formarea cuvintelor în limba românã,vol.II, numai douã, Stanilo ºi Bratilo, leregãsim ºi în limba românã: Stãnilã ºiBrãtilã. Cum cele douã derivate apar numaiîn sârbã ºi sunt, în aceastã limbã, izolate,mai degrabã pe ele le putem consideraîmprumutate din românã, unde aceste douãcuvinte sunt mai des folosite ºi se aflã într-o serie, într-o paradigmã extrem de extinsã,de bogatã. Aºa cã vom conchide: ipotezaoriginii slave a sufixului -ilã trebuie susþinutãcu exemple de cuvinte derivate slave intrateîn limba românã alãturi de cuvântul de bazã.Asemenea exemple lipsesc însã.

2. Dacã ne vom lua dupã datele oferitede Mioara Avram ºi avem toate motivele s-o facem, din preþuirea pe care întotdeaunai-am arãtat-o, numãrul derivatelor cu -ilosau -ila din toate limbile slave luate la unloc este de câteva ori mai mic decât alcuvintelor româneºti derivate cu -ilã. Pecât de uºor se formeazã în românã derivatenoi cu acest sufix, pe atât de neproductiveste acelaºi sufix în limbile slave. Nucunoaºtem alt exemplu de sufix neproductivîntr-o limbã, care sã devinã deosebit deproductiv dupã ce este împrumutat în altãlimbã... Prezenþa sufixului -ila (cu variantelerespective) în unele limbi slave poate cã s-ar cuveni cercetatã ºi din perspectivainversatã, a unei influenþe româneºti, aºacum am propus cu alt prilej pentru cuvinteletroian ºi popã, prezentate greºit caîmprumuturi din slavã în românã.

3. Cuvintele slave terminate în -o au fosttrecute în limba românã la feminine. Or,substantivele terminate în -ilã sunt, în limbaromânã, cele mai multe masculine. Cele mai

multe sunt folosite ca porecle, ca nume pro-prii aºadar, ºi intrã în categoria numelor depersoanã terminate în -ã, de gen masculin,cu sau fãrã sufix: Costicã, Gerilã, Licã,Gavrilã, Nuþã etc. Se consolideazã astfelciudata opoziþie de gen dintre -ã ºi -a,Floricã versus Florica, între masculin ºifeminin. În vreme ce opoziþia popã–popa,respectã regula exprimãrii prin cele douãvocale a opoziþiei nearticulat–articulat ho-tãrît. Evident, aceastã opoziþie nu are nimiccomun cu influenþa slavã. Menþionãm ºisubstantivele nume proprii terminate în -a,dar masculine: Toma, Sava, Leonida. Nueste exclus ca primele nume proprii mascu-line terminate în -ã sã fi fost cele terminateîn -ilã, moºtenite din substrat. Substratular fi avut puterea sã impunã o serie atipicã.

Aºadar, dacã admitem originea slavã asufixului românesc -ilã, nu vom puteajustifica nici frecvenþa mare a unor derivate,nici productivitatea sa deosebitã ºi nici capa-citatatea de a crea o serie lungã de substan-tive morfologic aberante. Îndeosebi ultimaobiecþie ne obligã sã ne întoarcem la ipotezaoriginii strãvechi a acestui sufix ºi s-oexaminãm mai atent.

Ne punem mai întâi întrebarea, în cecondiþii am putea accepta o abatere de laprincipiul regularitãþii schimbãrilor fonetice?Soarta lui l latinesc în românã a fost extremde complicatã, ea depinzând de mai mulþifactori: l a dispãrut în cuvintele leporemsau filium, s-a rotacizat în cuvintele solemsau filum, dacã era geminat (sau dublu), lla dispãrut când era urmat de a dacã poziþiasa era dupã accent (maxilla, stella, novella,devenite mãsea, stea, nuia), dar s-a pãstratînainte de accent: macellarius - mãcelar.Nu ºtim prea bine ce fel de l era în sufixultraco-dac. Nu este exclus sã avem de-a facecu o altã regulã foneticã, imposibil deprecizat în mãsura în care nu ºtim desprece fel de l era vorba. Nu este de exclusãnici omonimia cu femininele articulate cu -illa, rezolvatã prin pãstrarea consoanei dinsufix.

Însã cel mai mult credem cã va fi contatcalitatea lui l de a fi, în limba românã, unsunet expresiv, ca ºi sufixul însuºi. Nuanþapeiorativã pe care o aplicã acest sufix nuera, ºi nici azi nu este indiferentã la aspectulpur fonic al semnificantului, adicã laprezenþa lui l. Aplicarea mecanicã a legiifonetice, posibilã în sute de cuvinte, nu maieste posibilã atunci când existã un oarecaregrad de motivare. (Facem aceastã afirmaþiefãrã sã uitãm comentariul lui Ferdinand deSaussure la soarta în francezã a latinesculuipipio, cuvînt onomatopeic, care îºi pierdecu totul motivarea devenind pigeon.)

Se pare cã totuºi sufixele îºi conservãmai bine aspectul fonetic, mai ales când suntºi expresive. Avem ca precedent cazulsufixului -andru, vechi, unde a urmat de nse pãstreazã nealterat, în ciuda reguliifonetice care îl vrea trecut la â. Aceastãregulã n-a acþionat mecanic, orbeºte, niciîn cazul numelor proprii Troian, provenitdin Traianus, Sânziana, din Sancta diesJohannis, Andreas, devenit când Ândrea,când Indrea sau Undrea, christianusdevenit creºtin etc.

Aºadar, statutul de nume propriufavorizeazã, în principiu, uºoare abateri dela regulile evoluþiei fonetice. Antroponimeleºi, mai ales, toponimele au circulaþie ºi înafara idiomului supus acþiunii legilorfonetice, ele sunt cunoscute ºi folosite ºide vorbitorii altor limbi, care vor fi continuatsã-l pronune pe l din -ila, netulburaþi detendinþa de rotacizare a dacilor romanizaþi.

Subliniez: cele de mai sus nu sunt obiecþiifaþã de principiul respectãrii legilor fonetice,ci o încercare de a nuanþa aplicarea acestuiprincipiu la situaþii mai deosebite. Ne obligãoarecum la aceastã operaþiune, faptul cã,ipoteza originii slave a sufixului discutat nupare a fi acceptabilã din motive ºi mai greude ocolit.

Argumente noi putem gãsi prin reexa-minarea atentã a materialului de limbã traco-dacic ºi românesc. Vom remarca mai întâicã numãrul cuvintelor vechi suspecte de afi derivate cu sufixul -ila(-ala) este multmai mare. Noi am alcãtuit o listã cu peste30 de nume traco-dacice, dintre care jumã-tate au fost atestate ºi cu numele de bazã,cel la care s-a adãugat sufixul. De pildã,Scoris ºi Scorilo. Lista putea fi ºi maicuprinzãtoare dacã puneam la socotealãnumele dacice de plante terminate în -dila,-ila sau -ela. O menþiune specialã pentrunumele de dac Dudila, de pe o inscripþiedin Britania, devenit la poetul Aurel Covacipersonaj literar într-o epopee tracizantãparþial publicatã. Evident Dudila ne amin-teºte numele românesc Duda, fãrã etimo-logie clarã, cunoscut ºi la slovaci, poporslav care, la un anumit nivel de intelec-tualitate, se considerã daci slavizaþi. Nucunosc dacã existã vreun temei lingvisticpentru aceastã idee atât de romanticã ºi de...protocronistã!

În secolul al XIII-lea este atestat numeleunei cãpetenii valahe Pudila, care ne amin-teºte de cunoscutul nume românesc Budilã.

Avatarurile unui sufixZodii în cumpãnã, primãvara 2011 9

Limba românã

ION COJA

traco-dacic: -ilã

Continuare în paginaurmãtoare

Unul dintre puþinele nume vechi ºiexclusiv româneºti este Vintilã. Alãturi deNicoarã, Barbu, Bãrbat, Varvara... Vine,probabil, din Quintillianus. Este atestat încãdin evul mediu. Face serie cu Chintilã,Dinghilã ºi altele. Radicalul pierdut alacestor cuvinte este un argument pentruvechimea lor deosebitã.

Meritã o atenþie aparte, banalul numeBorilã. Pentru cã a fost purtat de un membrual conducerii PCR de odinioarã, ieºise vorbacã numele real al personajului ar fi fostBorîlã, iar numele ar fi fost de originebulgaro-þigãneascã. Varianta Burilã pare afi originalã. Vezi ºi derivatul Burileanu, aflatprintre ascendenþii lui Eugen Ionescu.Numele propriu Burilã apare din zorii istorieinoastre medievale. Unul dintre prinþiiAsaneºti ai þaratului valaho-bulgar se numeaBurilã. Dacã este sã credem dicþionarelenoastre etimologice, care-l dau pe Burilã canumele unui fenomenn meteorologic,derivat de la boare, a bura, nume de vântaducãtor de ploaie, alãturi de Sãcilã de lasec ºi Sãrãcilã de la sãrac, pare ciudat caasemenea nume sã fie purtat de un prinþ,de unul dintre urmaºii lui Ioniþã cel Frumos,Caloian. Legãtura dintre Burilã ºi boare“miroase” a etimologie popularã. Mai cu-rând e de crezut cã s-a pierdut semnificaþiarãdãcinii.

Analizându-l pe Burilã ca derivat dinrãdãcina bur-, fãrã voia noastrã, gânduliscoditor ne aduce în minte numele luiBurebista, analizabil în Bure- ºi -bista. Dacãpartea a doua, -bista, e mai greu de gãsit înalte cuvinte, poate în tara-bostes, totuºi,prima parte a numelui purtat de regele dace foarte bine atestatã în cuvintele Boridava,Piroboridava, Mocabur ºi altele, din carecercetãtorii (I.I.Russu, op.cit., p.97) audetaºat o rãdãcinã bur- (-buris), antro-ponimicã, cu sensul probabil de „bogat,mult, tare”. Sã mai amintim cã printre traciicare s-au remarcat în Bizanþ, sec.VI-VII,era frecvent numele Boraides (Buraides),unul dintre acele „nume tracice de facturãarhaicã” (idem, p.29 ºi 172). Putemconchide cã elementul bur- era frecvent latraci ºi daci. Pãstrarea sa în numeleromânesc Burilã este o ipotezã îndrãzneaþã,dar nu fãrã acoperire. Mai adãugãmurmãtoarele:

- numele Burilã este folosit ºi azi caporeclã admirativã (sic!), pentru oameniîntreprinzãtori, îndrãzneþi, originali, trãzniþi,priviþi cu binevoitoare ironie. Am gãsitaceastã poreclã în strãvechiul sat românescOltina, din Dobrogea. Sat capabil prinstatutul sãu de arie izolatã sã pãstrezeelemente vechi, arhaice. Medicul Ion Efrim,de la care deþin informaþia, a întâlnit cu acestcognomen pe Vasile Culea, iar explicaþiacuvîntului i-au dat-o consãtenii.

- pe la Satu Mare, ca ºi în satele dinjurul Chiºinãului, existã un ciclu de snoaveºi poveºti avându-i ca protagoniºti pe Ciurilãºi Burilã, omologi ai perechii Pãcalã ºiTândalã. Semnificaþia lui Burilã din acestepoveºti populare se potriveºte cu sensuldobrogean, aflat la celãlalt capãt alteritoriului românesc.

- toponimul Burila, sat în Mehedinþi.Aºadar, alãturi de sufixul -ilã ºi oarecum

rezemându-se în el, a ajuns pânã la noinumele Burilã, capabil sã ne aminteascãcu temei numele regelui dac Burebista.De menþionat cã, ezitarea între Borilã ºiBurilã a existat ºi în urmã cu 2000 de ani,

Burebista cunoscând ºi varianta Borebista.Fireºte, nu uitãm de prezenþa lui -ila în

Attila, unde sufixului i se atribuie de cãtrespecialiºti o valoare diminutivalã, cumplituluipersonaj zicându-i-se cu o poreclã mãgu-litoare, un fel de Tãtucu, cam ãsta era sensullui Attila. Ceea ce ne aminteºte de derivatelediminutivale române ºti de la cuvîntul frate,aflat în aceeaºi paradigmã cu tatã: Frãþilã,Brãtilã.

Nu putem discuta vechimea acestuisufix fãrã sã ne gândim ºi la Wulfila(s),învãþatul got care a tradus Biblia în limbagoticã. Numele sãu este uºor analizabil înwulf = lup, cuvînt germanic, ºi -ila, sufixulnostru, pe care îl mai întâlnim o datã înspaþiul germanic, la numele regelui ostrogotTotila. Dupã unii, sufixul din Wulfila ar fidiminutival. Dupã cei mai mulþi germaniºticare s-au pronunþat în chestiune, sufixuleste strãin spaþiului germanic. Din puþinulpe care îl cunoaºtem despre persoana epis-copului Wulfila, sunt totuºi date care sã jus-tifice întrebarea: nu cumva avem în Wulfilasufixul traco-dacic -ila? Cum a putut ajungeacest sufix într-un nume gotic?

Ne gândim cam aºa: dacã azi am vreasã traducem, sã germanizãm numeleromânesc Lupilã, cum am proceda? Simplu:l-am înlocui pe lup cu Wulf (sau Wolf), iarpe -ila, neavând cum sã-l echivalãm, l-amlãsa neschimbat: Wulfila.

Cât priveºte ºansele ca în limba dacilorsã fi existat un nume derivat cu sufixul -ilade la un nume comun care sã însemne„lup”, semnalãm urmãtoarele:

- în lista derivatelor se aflã ºi Cozeila,pe care I.I.Russu îl derivã de la unkog’o=caprã. Deci se practica în limbatraco-dacicã derivarea cu -ila de la numede animale. Vezi ºi mai sus, Ursilla ºiTaurilla, citate de Haºdeu, în latinã.

- aceastã practicã s-a pãstrat foarte bineîn limba românã: lupilã, ursilã, vulpilã,iepurilã, cocoºilã, boilã(?) etc. Ba chiar ºicãprilã, un soi de echivalent în românã, înlatina dunãreanã, a anticului Coz(e)ila. Dardacã în limba românã cãprilã poate fioricând reinventat de vorbitori, în goticãcuvinte cu -ila sunt mai greu de explicatprin mijloacele acestei limbi. Supunemaºadar celor mai în mãsurã decât noi sãverifice exactitatea faptelor invocate însprijinul ipotezei cã numele Wulfilareprezintã traducerea în goticã a unui numetraco-dacic terminat în -ila. Aceastã ipotezãe de luat în seamã alãturi de ipoteza, strãlucitargumentatã de Mircea Eliade (vezi De laZamolxis la Genghis-Han, cap.I), cum cãînsuºi etnonimul dacus era legat desemnificaþia „lup”. Aºadar, acel presupusnume dacic calchiat prin Wulfila va fi fostun nume cu rezonanþã aparte printrelocuitorii Daciei post-aureliene undepoposiserã goþii, un nume pe potrivapersonalitãþii excepþionale a episcopuluiWulfila.

În ce priveºte persoana lui Wulfila (311-383), se ºtie cã nu era got, ci „se trãgeadintr-o familie de prizonieri capadocieni,originarã din Sadagoltina, aproape deParnassos, nãscându-se la nordul Dunãrii,în România, poate dintr-un got ºi ocapadocianã, sau poate invers, dintr-uncapadocian ºi o gotã, mezalianþã ivitã cuprilejul teribilei invazii a goþilor în Asia Micã,sub împãratul Valerian” (vezi Ioan G.Coman,Scriitori bisericeºti din epoca strãromânã,Bucureºti 1979, p.196). Sã ne amintim cã

nu numai regiunea în care s-a nãscut Wulfilaera însãºi Dacia, ci ºi cã Asia Micã, de undeveneau pãrinþii sãi, era o regiune puternictracizatã din cele mai vechi timpuri, pentrua face astfel ºi mai verosimilã ipoteza cãWulfila va fi purtat iniþial un nume traco-dacic sau cã numele sãu reprezintã variantagoticã, obþinutã printr-un banal semicalc, aunui nume traco-dacic.

Amintim clasica confuzie get-got carea persistat pânã în evul mediu, precum ºifaptul cã în antichitatea târzie mulþi tracipurtau porecla Gothicus.

De menþionat cã în ultima vreme, adicãde vreo 30-40 de ani, câþiva filologi români,în frunte cu Andrei Ionescu, cerceteazãtextul gotic al traducerii lui Wulfila pentru adepista urmele limbii materne a lui Wulfila:latina vorbitã în Dacia, cea din care se vaîntrupa limba românã, distinctã de celelaltelimbi romanice prin anumite particularitãþi,unele ivite chiar în latina dunãreanã.Altminteri, ca traducãtor din latinã în goticã,Wulfila nu avea cum sã nu preia din latinã oserie întreagã de termeni pentru care nuavea echivalent germanic. „El (adicãWulfila-n.n.) a fãcut împrumuturi dinlimba latinã, ceea ce era firesc fiindcã goþiise gãseau în mijlocul unei populaþii carevorbea latineºte.” (I.G.Coman, op.cit.,p.205-206)

Oricum, e foarte probabil ca numeleWulfila (variante Ulfila, Urfilas) sã conþinãsufixul traco-dacic -ilã ºi sã fie un semicalcdupã un cuvînt autohton compus cu acelaºisufix. Motiv pentru a-i da dreptate încã odatã lui Ioan G. Coman care în carteaScriitori bisericeºti din epoca strãromânãîncheie capitolul despre Wulfila cucuvintele: „Ulfila a fost unul dintre cei maimari oameni ai secolului IV. (...) El ecreatorul vechii limbi literare gotice ºi prinaceasta cu merite nepieritoare pentrupoporul german. Dar ºi noi, românii, îlrevendicãm parþial pentru cã el s-a nãscutºi a trãit circa 40 de ani pe teritoriul deazi al Munteniei numitã atunci Gotia, aînvãþat, a predicat ºi a scris latineºte pentrupopulaþia daco-românã, care vorbeaaceastã limbã.”

O altã personalitate excepþionalã, de dataaceasta aparþinând lumii noastre moderne,care intrã în relaþie cu sufixul nostru, estePapa Ioan Paul al II-lea. Numele sãu defamilie, ca mirean, era Woitila, cu opronunþie în polonã greu accesibilã unuiromân. Subsemnatul am avut ocazia sã-ifiu prezentat Sfîntului Pãrinte în 1987, cuocazia tipãririi la Roma a lucrãrii L’ORI-GINE DEI CATTOLICI DI MOLDAVIA,a lui Dumitru Mãrtinaº. Dupã audienþã, m-a invitat în chilia sa Padre Biagio, omul deîncredere al Papei, “urechea dreaptã aPapei”, cum mi l-a prezentat preotul greco-catolic Vasile Maria Ungureanu, un obiºnuital Vaticanului la acea vreme. Pe acestpolonez, când a vorbit despre papã, l-amauzit pronunþând clar Padre Voicila! Ca-nromâneºte cunoscutul nume Voicilã... Cândm-am întors în þarã, Edgar Papu a þinut sã-mi dea o informaþie: Padre Voicila se tragedintr-un sat întemeiat în urmã cu vreo treisecole de niºte moldoveni urcaþi spre MiazãNoapte de rãul tãtarilor... Nota bene: la dataaceea Edgar Papu, catolic, era unul dintrecei mai erudiþi muritori de pe planetã...Ulterior, diplomatul Nicolae Mareº, care atradus în româneºte un volum de poezii alPapei Ioan Paul al II-lea, a adâncit acestsubiect ºi a confirmat ascendenþa româ-neascã a episcopului de Roma. Susþine cãPapa însuºi i-a confirmat-o!

Aºadar, printre ispãvile lui -ilã sãconsemnãm prezenþa sa în numele purtatde douã mari personalitãþi ale creºti-nismului, episcopii Wulfila ºi Voicila...

Pentru echilibru, luãm aminte ºi lanumele pe care i-l dãm diavolului, înbatjocurã, nicidecum cutremuraþi de forþamaleficã a „individului”: Sarsailã. Pare a fiun nume vechi ºi, în orice caz, foarteexpresiv, foarte potrivit! Care sã fie rãdãcinaacestui cuvînt? Sarsa?... Nu mai ºtiu undeam dat peste ipoteza cã punctul de plecarear fi numele regelui pers Xerxes, cusiguranþã un om nesãbuit, „îndrãcit”. Estecel care dupã ce i s-au scufundat corãbiilea pus sã fie biciuite apele mãrii care îiînecaserã flota. ...Xerxes mi s-a pãrut oexplicaþie puerilã, cam trasã de pãr, pentruacest enigmatic Sarsailã, cuvînt atât deexpresiv! La data aceea mi se pãrea puþinprobabil sã se pãstreze vreme de 2500 deani amintirea unui personaj istoric totuºiperiferic pentru români. Azi nu aº mairespinge categoric aceastã ipotezã. Limbaromânã este o limbã cu o memorieextraordinarã. Este singura limbã europeanãcare pãstreazã numai pe cale popularã, oralã,amintirea unui apostol, Andreas, Andrei.Numai în românã ºi albanezã s-a pãstratacest antroponim, Ândrea, ca nume al luniidecembrie. Obiceiul, român, de a da numede lunã pornind de la numele unei importantepersonalitãþi: Ianuarie, Martie, Iunie, Iulie,August, a fost pãstrat ºi aplicat luniidecembrie în amintirea ºi cinstireaapostolului care a creºtinat prin aceste pãrþiale lumii antice.

Ciudatã la Sarsailã mi se pare pãstrareaîn batjocurã a unui nume atât de vechi,ceea ce ar sublinia încã o datã funcþiaprincipalã a sufixului cercetat: aceea de ada naºtere unor porecle, de a lua pestepicior. Vor fi avut dacii noºtri o aplecarespecialã pentru aceastã atitudine?

Sufixul -ilã este unul dintre elementelecare ilustreazã ceea ce numim a fi o limbãascuþitã. Vechimea lui -ilã ar fi dovada cãîn aceastã privinþã limba dacilor nu lãsa dedorit! Persistenþa acestui sufix, pentru mineca persoanã particularã, supusã greºelii,ajunge sã însemne ceva mai mult: estedovada stãrii de spirit cu care am traversatadversitãþile unei istorii de mai multe orimilenare... Nu întâmplãtor regãsim acestsufix în numele lui Pãcalã... Ca ºi acesta,forþei oarbe, brutale, i-am fãcut faþã adeseoricu ironia, adeseori numai cu ironia, cu vorbade haz ºi de duh, reducând la ridicol pe ceice se cãzneau plini de mãreþie sã ne oprime,sã ne domine. Soarta cuvintelor turceºtiintrate în limba românã, mai toate depreciatesemantic, este exemplarã pentru starea despirit cu care au fost primite de noi,odinioarã ºi întotdeauna, instituþiile care ne-au fost impuse cu forþa. Chiar de la bunînceput a fost aºa, încã de pe vremea decând dateazã primele atestãri ale sufixuluicu pricina, instrument ºi el al acesteiatitudini. Aceastã atitudine a fostconsemnatã ºi în mod explicit, de cronicariivremii. Iatã o asemenea consemnare:„...cum se întâmplã ºi cu sclavii de princomedii – Geþi ºi Daci, niºte flecari,deprinºi sã-ºi ascutã limba ºi sã spunãglume din limba lor dacicã...” (Eusebiusdin Caesarea, Pregãtire evanghelicã, IV,7, 7 (735). În comediile lui Menandru, Geta,adicã dacul, getul, era personajul care îºibãtea joc de stãpânul sãu, grec ºi prostãnac!

„...glume din limba lor dacicã...”Omeneºte vorbind, aceasta este informaþiacea mai miºcãtoare despre isprãvilestrãmoºilor noºtri, fãcându-ne cel mai multsã-i simþim de-ai noºtri chiar ºi în posturadegradatã de sclavi, pe care ºtiau s-osalveze, s-o înnobileze prin flecãreala lorsuperioarã, cãci era presãratã cu glume dinlimba lor dacicã traduse...

ªi ce uºor îmi este sã ºtiu pe seama cuierau aceste glume!

Avatarurile unui sufix

Limba românã

ION COJA

traco-dacic: -ilãUrmare din pagina precedentã

Zodii în cumpãnã, primãvara 201110

11

Rememorarea dramei naþionale a românilorardeleni din funesta perioadã a anilor 1940 –1944 marchezã nu numai trecerea a ºapte de-cenii de la dezlãnþuirea prigoanei administraþieihorthiste asupra unei bune pãrþi din Tran-silvania ci reprezintã totodatã ºi un apel deconºtiinþã civicã mobilizatoare pentru a faceun front comun spre a veghea ca astfel denori sã nu se mai poatã abate peste seninulfiinþei noastre naþionale.

Cãci din pãcate existã ºi astãzi cercuriinteresate ºi inºi cu minþi înfierbântate caremai viseazã repetarea Dictatului fascist de laViena, rãstãlmãcind istoria, denaturând spiritulfiresc al relaþiilor interednice, cãlcând grosolanpeste principii ºi realitãþi mimând fãþarnicrânduielile comunitare ale Uniunii Europenece ne cuprinde într-un spaþiu încã departe dea fi pe deplin închegat sub cupola unuiautentic spirit european.

Împletindu-ºi dintotdeauna destinul cu alîntregului popor, Biserica româneascã s-aîmpãrtãºit ºi ea, dupã 30 august 1940,opresiunea cea mai durã ºi necruþãtoare dinpartea autoritãþilor horthyste. Foarte multelãcaºuri sfinte au fost distruse ºi profanate,episcopi alungaþi, scuipaþi ºi umiliþi, preoþiasasinaþi, deportaþi, schingiuiþi, jefuiþi, cimitirebatjocorite, credincioºi obligaþi samavolnic sãrenunþe la limba, casele, credinþa ºi numelelor, într-o pãtimire generalã ºi umilitoare.

Considerând Biserica naþionalã ca una dinpiedicile majore în calea realizãrii planului lorde maghiarizare deplinã ºi anexare definitivã aTransilvaniei la Ungaria, stãpânitoriivremelnici au urmãrit nici mai mult, nici maipuþin decât sã o lichideze, sã o suprime cainstituþie, dimpreunã cu dreptul românilor dea rãmâne în credinþa lor strãbunã ortodoxã.

În momentul pronunþãrii dictatului fascistde la Viena, în cele 11 judeþe din teritoriulocupat de cei peste 1.300.000 de credincioºiromâni erau cuprinºi în 1.359 de parohii dineparhiile Oradiei, Clujului, Gherlei, Sighetuluiºi Bãii Mari, într-o organizare bisericeascãtemeinic închegatã, cu ierahi ºi clerici cãliþi înluptele pentru înfãptuirea României Mari.

Biserica româneascã a fost maltratatãbrutal, într-o hãrþuire pemanentã. O cumplitãteroare s-a abãtut asupra instituþiilor religioaseromâneºti, asupra slujitorilor sfintelor altareºi asupra maselor de credincioºi. În acesteacþiuni s-au folosit ºi de complicitateaconfesiunilor maghiare din Transilvania, depersoane influente ºi cu funcþii importante înconducerea lor, aºa cum au fãcut în acþiunilerevizioniste din perioada interbelicã.

La fel, au încercat ca sã subordonezescopurilor lor chiar ºi cultul greco-catolicromânesc din Transilvania prin trecereaparohiilor subordonate Episcopiei unite aOradiei sub jurisdicþia Episcopiei greo-catolicemaghiare de Hajdudorog, creatã special în1912, cu obligaþia de a oficia sfintele slujbe înlimba maghiarã, implantând forþat preoþineromâni, adepþi ai regimului de ocupaþie. S-aurmãrit sistematic slãbirea ºi anihilareapotenþalului economic al celor douã confesiuniromâneºti, îngrãdind posibilitaea de afirmarea tradiþiilor specifice spirtualitãþii româneºti.

În acþiunile de reprimare a Bisericiiromâneºti au fost implicare toate forþeleorganizate ale statului: armata, jandarmeria,poliþia, organizaþiile paramiliatre, presa,bandele neorganizate ºi persoane ºovinelocale, toate având un gir cvasioficial prinpresã ºi publicaþii. S-a creat o presiune teribilãasupra românilor care sã-i forþeze sã treacã launa din confesiunile maghiare (romano-catolicã, reformatã ºi unitarianã), iar în caz derefuz sã fie expulzaþi în România, ca indezirabili.

Planurile de maghiarizare a românilor prinBisericã au mers pânã la înfiinþarea uneiEpiscopii ortodoxe maghiare, cu limbãliturgicã maghiarã, cu sediul la Munkacs, la 12

aprilie 1941. În fruntea ei, regentul Horthy l-anumit pe Mihail Popoff, fost cleric militar înarmata þaristã, refugiat în Bulgaria. Popoff aîncercat sã organizeze ºi în Oradea o parohieortodoxã maghiarã, obligând pe unii românifuncþionari publici sã se înscrie la aceastãparohie. Biserica Spitalului Central din Oradea,închisã de autoritãþi, a fost declaratã bisericaacestei parohii. Desigur, fiind o acþiuneartificialã, o astfel de parohie, ca ºi Episcopiaortodoxã maghiarã, n-a funcþionat niciodatãca atare.

Îndatã dupã instaurarea regimului hor-thyst, s-a declanºat în întreg teritoriul ocupato acþiune de expulzare a fruntaºilor români ºiîn special a intelectualilor, juriºti, învãþãtori,profesori, preoþi, medici, artiºti, funcþionari,împreunã cu familiile lor. Conform datelorstatistice, în câteva zile au fost expulzaþi forþat11.419 intelectuali români de toate vârstele.

Din Oradea ºi din judeþul Bihor au fostarestaþi ºi expulzaþi sute de familii româneºti,în primele zile ale lunii octombrie 1940, în fruntecu episcopul Nicolae Popoviciu, un ierarh cuo deosebitã prestanþã ºi probitate moralã ºiintelectualã, cunoscut pentru fermitatea cucare a apãrat drepturile naþionale ale românilor.

Nãscut la 3 ianuarie 1903 în Biertan, dinþinutul Târnavelor, vorbitor al limbilor germanãºi maghiarã cu o temeinicã pregãtire în ºcolileprimarã, gimnazialã ºi superioarã, a obþinut undoctorat solid la vestita Facultate de Teologiedin Cernãuþi, dupã aprofundate studii despecializare la Atena ºi apoi în Germania, laLeipzig, Breslau ºi Tübingen. Între 1932-1936a fost profesor de teologie dogmaticã ºiapologeticã, omileticã ºi limba greacã laAcademia Teologicã din Sibiu, cu o activitateintensã ºi pe tãrâm misionar, împlinindaºteptãrile mitropolitului Nicolae Bãlan, al cãruistrãlucit ucenic a fost.

Teolog de certã valoare, a scris lucrãrifundamentale de teologie. Apreciindu-l în chipdeosebit, Nestorul ierarhilor român, episcopulRoman Ciorogariu al Oradiei l-a prefigurat sã-i fie urmaº în scaunul sãu de ctitor al EpiscopieiOradiei. În calitate de episcop, a dovedit cãeste nu numai un teolog erudit, dar are ºi ocertã vocaþie pastoralã, misionarã ºi oratoricã,ale cãrei rezultate au determinta o revigoraremoral-religioasã în întreaga eparhie. În câþivaani s-au cununat 12.000 de familii deconcubini, s-au clãdit ºi înzestrat multe bisericiiºi case parohiale, s-a statornicit o bunãrânduialã culticã ºi administrativã, cudisciplinã clericalã ºi bune rezultateorganizatorice. În 1937 a început demersurilepentru ridicare unei impunãtoare catedrale înOradea, prin cumpãrarea de clãdiri ºi terenuriºi adunarea de fonduri, dar vitregiile istorieiau spulberat acest vis. La Beiuº a ridicat uninternat de fete. A sprijinit foaia bisericeascã aEpiscopiei Legea Româneascã, întemeiatã deepiscopul Roman Ciorogariu ºi alte tipãrituriziditoare de suflet. A acordat o atenþie specialãpredãrii religiei în ºcoli ºi formãrii religioase atinerei generaþii.

Evident, dupã cedarea Ardealului, a fostîntre cei dintâi vizitaþi de autoritãþile maghiaresã fie expulzat.

Iatã cum descrie însuºi episcopul NicolaePopovici evenimentele nefericite petrecute înprimele zile ale lunii octombrie 1940: „În urmaDictatului de la Viena, trupul neamului ºi alþãrii noastre scumpe a fost sfârtecat fãrã milãºi dreptate(...). zeci de mii de români au fostscoºi de jandarmii maghiari, prin surprinderedin casele lor ºi din agoniseala vieþii lor ºi,dupã ce au fost batjocoriþi, umiliþi ºi ameninþaþicu împuºcarea, au fost întemniþaþi ºi apoi aufost puºi între baionete ºi îmbarcaþi în vagoane

de vite ºi au fost alungaþi peste graniþã, fãrãnici un simþ de omenie ºi de ruºine, numai cuhainele pe ei. Aºa au fost alungaþi toþi româniifruntaºi din oraºele Transilvaniei de nord. Aºaam fost alungat ºi eu, episcopul vostru, dinreºedinþa episcopeascã din Oradea ºi, dupãce am stat în temniþã, în noaptea de 4 spre 5octombrie, am fost încolonat cu alþi peste 300din cei mai de seamã români ai oraºului Oradea,între jandarmi, ºi am fost îmbarcaþi în vagoanede vite ºi apoi trimiºi peste graniþã. Dupãalungarea noastrã – care a fost semnulînceperii prigoanei – au fost alungaþi cu miileºi tãrani noºtri din satele ºi de pe moºiilenoastre”.

Sâmbãtã 5 octombrie la ora 11 a.m., a sositîn gara Curtici un tren format din 7 vagoanede marfã, închise, aducând 283 de româniexpulzaþi din Oradea, între care ºi episcopulNicolae Popovici. Din declaraþiile lui date unuiziarist, expulzarea s-a fãcut astfel:

„Dupã teroarea din primele zile aleocupaþiei, a intervenit un calm relativ ºi româniicãutau sã se încadreze în noua ordine alucrurilor, pentru a fi cât mai de folos românilorrãmaºi în Ungaria. Zilele trecute, postul deradio de la Budapesta a difuzat o ºtire despreun pretins tratament rãu aplicat în gara Curticiunor unguri ce voiau sã se repatrieze.Lucrurile, ºtiindu-se mijloacele de propagandãale ungurilor, n-au prea fost luate în seamã,pânã vineri înainte de amiazi, când agenþii civili,însoþiþi de subofiþeri de honvezi, au începutsã colinde strãzile ºi locuinþele românilorridicându-i aºa cum îi gãseau ºi ducându-i laparchet. Aici li s-a luat câte o declaraþie cudatele personale ºi apoi au fost bãgaþi laînchisoare, alãturi de borfaºi. Vânãtoarea acontinuat pânã seara, aducându-se oameni dela masã, femeile din bucãtãrie, toþi în costumesumare. Vineri seara au fost scoºi cu toþii dincelule ºi împãrþiþi, femeile ºi copiii într-o curte,bãrbaþii în altã curte. Bãrbaþii au fost aºezaþi înrânduri de câte 4 lângã un zid în faþa lor fiindaºezate 4 plutoane cu baionetele la armã. Laun moment dat ofiþerul comandat a dat ordinul:„Stânga împrejur!” Românii s-au întors cu faþaspre perete, fãcându-ºi ultimele socoteli cuviaþa. Un minut de pauzã, dupã care a rãsunatun nou ordin: „Încãrcaþi!” Altã pauzã scurtã,alt ordin: „Controlaþi încãrcãtura!”. Ordinul deîncãrcare rãsunã din nou. În acest moment –ne declarã P.S. – le-am spus preoþilor de lângãmine: „Mãcar sã fi spovedit lumea...”. Nu s-aputut. Eram decis sã ies din rânduri ºi sã daututuror o deslegare sumarã ºi sã rog pe bunbulDumnezeu sã ne primeascã ºi aceastã jertfã(...).Dar n-a mai fost nevoie cãci un nou ordin ne-a întors din nou cu spatele spre perete. Toates-au petrcut în mijlocul þipetelor ºi plânsetelorfemeilor ºi copiilor din cealaltã curte, careauziserã comenzile ofiþerilor. A urmat unadvertisment: la cea mai micã miºcare soldaþiivor trage. Dupã aceasta, poþile închisorii s-audeschis ºi românii având femeile ºi copiii încurte, au fost încolonaþi, flancaþi fiind dearmata care avea ordin sã tragã. ªi am plecat.Ieºind în B-dul Ferdinand, tristul convoi a fostîntâmpinat de trei tancuri, cu þevile mitralierelorîndreptate spre mijlocul strãzii, iar mai încolo,câteva automitraliere ºi câteva camioane cusoldaþi. Convoiul se îndrepta încet spre garã.Nici sã fi trecut pe sub furcile caudine care ne-ar fi durut mai tare. Am avut însã o mângâiere:populaþia maghiarã din Oradea n-a manifestatîmpotriva noastrã. Sosiþi în garã, expulzaþii aufost scoºi pe peron. Acolo, au fost strigaþi penume ºi urcaþi în vagoane de marfã. Bineînþeles,tot timpul a fost obiectul celui mai vulgarvocabular ce se poate închipui. Un palidexemplu: în momentul când am fost strigat,

Pr. DOREL OCTAVIAN RUSUMemoria

Calvarul Bisericii Ortodoxe a Oradieisi al Episcopului Nicolae Popoviciu

în anii 1940-1944 pur ºi simplu Popovics Miklós, am rãspuns:aici. Mi s-a replicat: „mai repede pasul”, iar înmomentul urcãrii în vagon un funcþionar ungursuperior a observat rânjind: „P.S. Sa urcã învagonul de dormit!...”. ce li s-a spus celorlaþi,îºi poate închipui oricine. Urcaþi în vagoane,uºile au fost închise pe dinafarã. Poate chiarplumbuite. Expulzaþii n-au putut verifica faptul,dar e cert cã nu le-au putut deschide. Nici n-am avut voie. ªi aºa am cãlãtorit de la Oradeala Salonta, de aici la Kötegyán, la Békéscsabaºi de aici la Lökösháza, unde am ajuns sâmbãtãdimineaþa, la ora 9. Întreaga noapte am stat înîntuneric, în picioare, cãci n-aveam loc sã neaºezãm cu toþii. Copiii ºi femeile au fost culcaþipe jos, pe scânduri pline de murdarii. ªi n-afost permis sã iasã din vagoane nici pentrusatisfacerea nevoilor trupeºti, astfel cã autrebuit sã-ºi facã necesitãþile în colþulvagoanelor în care cãlãtoreau. La Lökösházafemeilor ºi copiilor ºi s-a dat voie sã coboaredin vagoane ºi sã bea apã. Cãci nici atât nu lis-a dat în timpul nopþii. De hranã, nici vorbã.Dar bãrbaþilor nu li s-a permis nici atât”.Episcopul Nicolae Popovici, când a cerut voiesã coboare din vagon, locotenentul însoþitori-a replicat brutal sã se înapoieze, „ cãci ordinule ordin”

În aceaºi zi a sosit la Curtici un alt tren cuzece vagoane de marfã încãrcat cu 240intelectuali din Cluj ºi Sighet în aceleaºicondiþii barbare, cãrora li s-au luat banii,percheziþionate fiind ºi femeile în chip vulgarºi jignitor.

Centrul episcopal al Oradiei a fost nevoitsã se mute la Beiuº, unde episcopul NicolaePopoviciu ºi-a stabilit reºedinþa. La Oradea arãmas un Consistoriu care se va ocupa destrictele probleme administrative. Teritoriulcedat al Episcopiilor Oradiei ºi Maramureºuluia fost încredinþat sã fie condus în celespirituale de cãtre episcopul Nicolae Colan alClujului.

De la Beiuº, însã, Nicolae Popoviciu a þinutcât a putut mai mult legãtura cu pãstoriþii sãi,încurajându-i necontenit.

Academia teologicã din Oradea a fost eanevoitã sã se refugieze în teritoriul românesc,funcþionând la Caransebeº ºi Timiºoara. ÎnOradea n-au mai rãmas în funcþie decât douãbiserici ortodoxe, biserica cu lunã ºi bisericadin Velenþa.

Despuiatã de episcopul, instituþiile ºisocietãþile ei, Episcopia Ortodoxã a Oradiei, aprimit grele lovituri ºi pe plan material. ClãdireaCasei Naþionale, primitã de la Primãria Oradieiîn vederea construirii Catedralei cu Soare afost confiscatã, la fel ºi Cazarma Criºului ºiclãdirea Academiei Teologice au fostconfiscate.

Terenurile sesiilor Episcopiei ºi parohiilorortodoxe au fost luate forþat ºi date Episcopieiromano-catolice.

Sub pretexul cã Episcopia a cumpãratsediul ºi clãdirile achiziþionate sub preþul real,a fost târâtã într-un ºir de procese, pe care,evident, le-a pierdut ºi a fost obligatã ladespãgubiri uriaºe, care au prãbuºit fondurileadunate pentru catedralã.

Iatã, prezentat foarte succint, calvarulBisericii naþionale din aceastã parte de þarãsub administraþia horthystã, un episod cât sepoate de dramatic ºi relevant pentru acelevremuri de prea tristã amintire, a cãror evocareo facem acum ca un omagiu adus acelorînaintaºi ai noºtri, între care strãluceºte efigiaepiscopului Nicolae Popoviciu, care a avutputerea ºi resursele spirituale de a le rãsbatebiruitori. Iar pentru noi, cei de azi, mesajul lorpilduitor sã ne fie literã sfântã testamentarã sãputem ºi noi la rândul nostru, sã biruimpotrivniciile de astãzi pe tãrâm naþional ºi sãadeverim vechea zicalã cã „tot ce-i românescnu piere ºi nici nu va pieri!”

Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 11

,

DUMITRU-FELICIAN LÃZÃROIU

Deºi între cele douã rãzboaie mondialeeconomia României întregite se dezvoltaseîntr-un ritm înalt, industria electrotehnicãera slab reprezentatã, iar cea electronicãlipsea aproape complet.

Dupã ocuparea þãrii în 1944 de cãtreUniunea Sovieticã, regimul comunist instalatîn România sub presiunea ocupantului atrecut la aplicarea unor mãsuri, care sãschimbe structurile existente, politice, eco-nomice ºi sociale. Aceastã transformare s-a fãcut prin cele mai brutale mãsuri de în-grãdire a drepturilor cetãþeneºti, în speciala drepturilor fundamentale ale þãrii ºi aleomului în general, în paralel cu o exploatareintensã a avuþiilor þãrii de cãtre ocupant.Una dintre transformãrile forþate fundamen-tale ale societãþii româneºti este ceareprezentatã de actul naþionalizãrii din 1947,urmatã în curând de socializarea forþatã aagriculturii. Era vorba de punerea în aplicarea programului marxist de distrugere a pro-prietãþii private, singura formã de economiecapabilã sã asigure o creºtere a produsuluinaþional pe perioade nelimitate.

Nu este locul de a descrie aici metodeleºi formele acestei exproprieri prin confis-care. Ceea ce doresc sã evidenþiez este fap-tul cã statul, devenit proprietar al tuturormijloacelor de producþie, a folosit aceastãposturã pentru a înfãptui în practicã tezeledogmatice importate din URSS, cu scopulvãdit ºi prioritar de a schimba ºi structurasocialã a þãrii. Acest lucru era cu atât maisimplu, cu cât România devenise un stattotalitar de tip ºi model sovietic, unde oriceopoziþie era distrusã din faºã.

Statul devenea proprietarul unor mariîntreprinderi, puþine la numãr, dar mai alesa unei mulþimi de întreprinderi mici ºi mij-locii, în cadrul acestora din urmã figurândºi întreprinderile electrotehnice. Unele dintreacestea fuseserã create de mari firmestrãine, ca bazã de mentenanþã a produselorlor pe care le comercializau în România.Toate acestea urmau sã fie dezvoltate prinmãsuri ce aveau sã fie cuprinse în planurilecincinale viitoare.

Privitor la întreprinderile electrotehnice,statul a hotãrât sã le grupeze ºi sã le reor-ganizeze, încredinþând aceastã misiune in-ginerului Gheorghe FILIP. În vârstã denumai 27 de ani, acesta a preluat conducereaunui trust creat ad hoc, transformat apoiîn direcþie generalã electrotehnicã în cadrulMinisterului (nou înfiinþat) al metalurgiei ºiconstrucþiilor de maºini. Directorul generalGh. Filip a avut nevoie de o perioadã de 3ani, între 1947 ºi 1950 pentru a configuraºi consolida noua reþea de întreprinderi cuprofil electrotehnic, dupã concepþii propriilogice ºi economice. El ºi-a asociat apoi cainginer ºef pe Gh. Lazaride, un bun spe-cialist, care peste ani avea sã emigreze înOccident. Unitãþile industriale de capacitate(talie) coerentã s-au creat efectiv cu bazamaterialã ºi personalul unitãþilor naþiona-lizate. Altele, de capacitate redusã ºi de profilsimilar, au fost comasate de directorul gene-ral în unitãþi viabile economic. Depindea deînþelepciunea ºi diplomaþia acestuia, în faþadoctrinarilor limitaþi ai partidului, lipsiþi deorice cunoºtinþe tehnice ºi manageriale, dea evita soluþiile de organizare a acestoradupã vederi "de clasã". Or, era vorba de acrea cât de cât condiþii profitabile pentrusocietate, cum ºi pentru personalul carelucra acolo, fiind vorba în total de o forþãde muncã a acestui sector de vreo 20.000de salariaþi.

Astfel, în Bucureºti, au fost constituitecâteva întreprinderi, pe care le enumãr fãrãvreun criteriu de prioritate. Intreprinderea

"Electrotehnica" s-a constituit pe baza fos-telor ateliere ale firmei AEG. Intreprinderea"Electroaparataj" a fost creatã pe bazafabricii IER (Industria Electrotehnicã Româ-neascã), care producea la început mic apa-rataj electric, transformatoare, rebobinãriºi transformãri etc. Intreprinderea "Electro-casnica" s-a constituit pentru produse gru-pate sub aceastã titulaturã. Intreprinderea"Electrocablu" s-a constituit pe baza uneiîntreprinderi private cu acest profil, la careulterior s-a adãogat sectorul materialelorelectroizolante. "Uzina de Maºini ElectriceBucureºti" (iniþial "Dinamo") s-a bazat peatelierele ASAM (Arsenalul Armatei) pentruîntreþinerea motoarelor de avioane, situatelângã un mic aeroport dezafectat, de pe caredecolase Aurel Vlaicu în 1910, cu mono-planul Vlaicu-1. Pe lângã baza de maºiniunelte existentã, s-au adãogat noi investiþiiºi s-a creat o fabricã de motoare, transfor-matoare ºi aparataj de comandã. Pe bazaatelierelor "Standard-Telefoane" s-a con-stituit întreprinderea "Electromagnetica"axatã pe fabricarea centralelor telefonice ºia aparatelor telefonice. Vreo 4 ateliere deacumulatoare electrice, dintre care cel maiimportant a fost firma "Tudor", s-au coma-sat ºi au constituit întreprinderea "Acumu-latorul". În fine, întreprinderea "RadioPopular", singura cu caracter electronic, s-a constituit pe baza atelierelor "Philips", lacare au fost asociate ºi micile fabrici "Ra-diomet" ºi "Stark".

Câteva fabrici de becuri electrice din þarãau fost reorganizate, una la Fieni, alta laBucureºti. La Braºov compania "Tartler",cumpãratã de "uzinele IAR", care produceadiferite produse electrotehnice, a devenitîntreprinderea "Electroprecizie-Sãcele". LaTurda, o fabricã de farfurii a fost radicaltransformatã în "Electroceramica-Turda",cu profil de izolatoare electrice pentru insta-laþiile ºi liniile electrice de medie ºi înaltãtensiune. La Timiºoara, oraº industrial binecunoscut, a fost creatã întreprinderea "Elec-tromotor"-Timiºoara, cu profil de motoareelectrice de micã putere, în baza fabricii"Industria Fierului", fostã "Britania-Tmº".De asemenea a luat fiinþã întreprinderea"Electrobanat ºi s-a preluat producþia debaterii electrice "DURA". În mod similar afost constituitã întreprinderea "Electro-mureº" la Tg. Mureº. La Reºiþa s-a pãstratfabricaþia maºinilor electrice mari, preluatãde la "domeniile UDR", dar aceasta a rãmasîn cadrul acestui combinat metalurgic.

Ulterior, în 1950, noul depou CFR dinCraiova a fost transformat în întreprinderea“Electroputere", cu profil de maºini electricemari, transformatoare ºi aparataj electric demedie ºi înaltã tensiune. Ulterior, tot aici s-au fabricat, pe bazã de licenþe, locomotiveelectrice ASEA ºi locomotive diesel-electriceSulzer.

În 1950, acest prim ciclu s-a completatcu înfiinþarea "Institutului de Cercetãri ºiProiectãri Electrotehnice-ICPE", o adevã-ratã coloanã vertebralã pentru promovareaunor produse, materiale ºi tehnologii elec-trotehnice, institut care existã ºi astãzi.

Toatã aceastã bazã materialã preluatã dinsectorul privat ºi reorganizatã în mod centra-lizat a constituit punctul de plecare al ramuriielectrotehnice. Fãrã aceastã moºtenire, in-dustria electrotehnicã din România ar fi luatfiinþã mult mai târziu, mai ales cã astfel despecialiºti nu se pot improviza. Iar toatedezvoltãrile ºi diversificãrile ulterioare aufost posibile datoritã concepþiei structuriiiniþiale.

Preocupãrile inginerului Gheorghe Filips-au axat pe aspectele tehnico-economice

ºi manageriale, cãutând sã evite pe câtposibil criteriile politice, ceea ce la fineledeceniului 5 era extrem de greu. Astfel, els-a strãduit sã foloseascã la maximum po-tenþialul uman existent, salvând o serie deoameni de valoare, care se încerca a fi peri-ferizaþi sau eliminaþi din sector de organelepolitice. Fiind vorba de importanþa unorspecialiºti, care erau de fapt puþini la numãr,nu de multe ori Gh. Filip a fost nevoit sãpreia rãspunderea ºi sã ofere garanþia sapentru persoane de care avea nevoie, dintrecare unii foºti patroni ai întreprinderilornaþionalizate. Atitudinea sa era necesarãlogic ºi uman, dar ºi pragmatic, opusã înfaþa organelor de partid ºi de securitate,care nu-ºi dãdeau seama de importanþafactorului uman, din motive doctrinare.

La începutul anilor 50, când lucram catânãr inginer la "UMEB", am întâlnit acolopersoane ale cãror proprietãþi industrialefuseserã confiscate cu câþiva ani mai îna-inte, mai ales unii mici patroni, care recu-noºteau cã fuseserã tratate cu consideraþie,mai ales într-o perioadã în care brutalitateaºi prostia epurãrilor ºi condamnãrilor, ca ºiabuzurile, lipseau þara de unii specialiºti devaloare.

Alte preocupãri importante ale ingi-nerului Gh. Filip priveau localizarea noilorîntreprinderi, þinând seama de criterii eco-logice. De exemplu, întreprinderea "Acu-mulatorul" a fost instalatã în afara oraºului,deºi atelierele comasate erau situate chiarîn Bucureºti ºi produceau noxele cunos-cute. Au fost ºi alte exemplu, cum ar fiamplasarea producþiei de materiale elec-troizolante în zone anume º.a.

In total, reþeaua întreprinderilor indus-triale ale sectorului electrotehnic era con-stituitã iniþial din 25 întreprinderi ºi uninstitut, grupate pe criterii tehnologice clareca tipuri ºi game de produse înrudite ºitehnologii, ale cãror programe de fabricaþie,concepute de direcþia generalã, au contribuitla adâncirea specializãrii acestor între-prinderi. In 1950 s-a ajuns ca industria elec-trotehnicã indigenã sã acopere necesaruleconomiei naþionale în proporþie de 50%,diferenþa fiind asiguratã din importuri. Înaceastã perioadã, creºterile anuale are ra-murii erau de ordinul a 10% aproximativ.

Aceastã dezvoltare rapidã a ramurii elec-trotehnice implica ºi o preocupare majorãpentru directorul general Filip în ceea cepriveºte asigurarea resurselor umane, cuniveluri de calificare diferite, care lipseaudramatic acestui sector nou al economieinaþionale. Din "stocul" existent, el a reuºitsã-i salveze de la ostracizare pe cei maimulþi, dar gândul mergea la noua generaþieºi la necesarul de personal calificat, în acordcu planurile de dezvoltare economicã. Deaceea el a asigurat prin facultãþile de elec-trotehnicã ºi ale altor facultãþi de specialitateplasarea cât mai multor ingineri absolvenþiîn sector. Prin ºcolile de maiºtri ºi cele pro-fesionale, de multe ori organizate pe lângãîntreprinderi, necesitãþile de astfel de cadreau ajuns sã fie asigurate. Multe forme decalificare în producþie au fost organizatepentru restul personalului. În cadrul efor-

turilor de pregãtire a personalului, Gh. Filipa coordonat selectarea a vreo 200 de ingi-neri, tehnicieni ºi muncitori de înaltã cali-ficare, care au fost trimiºi la specializare înindustria sovieticã. Aceºtia au fost repartizaþiîn întreprinderi relativ moderne, unde aceº-tia au asimilat cunoºtinþe tehnologice, carealtfel nu aveau cum sã fie obþinute. Dupãun an de specializare (1950/51), un examenfinal hotãra asupra rezultatelor obþinute deei. La întoarcerea în þarã, toþi aceºtia aufost repartizaþi în întreprinderile electro-tehnice, ceea ce corespundea unei acute ºiobiective necesitãþi.

Pentru supravegherea creºterii niveluluinecesar corespunzãtor planificãrii din toatedomeniile de activitate, de la industrie, laformarea de cadre ºi pânã la "perfec-þionarea" aparatului de represiune, UniuneaSovieticã impusese þãrilor "socialiste",inclusiv României, prezenþa unui mare corpde "consilieri sovietici", rãspândiþi în toateinstituþiile. Cu toate cã aceºtia beneficiaude avantaje materiale extraordinare ºi avândºi puteri decizionale, impactul lor a fost subaºteptãri în economie ºi în învãþãmânt. Inacea perioadã, ca tânãr inginer, am avutcontacte cu astfel de "consilieri", care nu-idepãºeau pe inginerii noºtri experimentaþi,uneori foºti salariaþi ai unor companii strãinecu renume.

Atribuþiile ºi rolul noii industrii electro-tehnice era corelat cu planul de indus-trializare, în special cu cel de electrificare aþãrii. Eforturile ºi rezultatele trebuie apre-ciate la întreaga lor valoare ºi însemnãtate,mai ales cã deschiderea noastrã cãtre þãrileavansate din Europa era strict limitatã ºicontrolatã. De aceea, inventivitatea ºi crea-tivitatea aparatului nostru tehnic, cu carac-ter de pionierat, fãrã licenþe, au fost esen-þiale. De aceea, ulterior acestei prime peri-oade, pe baza reþelei astfel realizate, s-a pututcontinua dezvoltarea de noi capacitãþi ºisortimente. În perioadele urmãtoare s-auconstituit 3 sectoare: tehnica curenþilor tari;industria electronicã; industria elementelorºi sistemelor automate. La acestea s-a adã-ogat ºi sectorul fizicii nucleare, care acontribuit la crearea sectorului de centraleelectrice nucleare.

Despre toate aceste momente inginerulGheorghe Filip îºi aminteºte cu entuziasmultinereþii de atunci, dar ºi cu satisfacþieilucrului bine fãcut în acele condiþii iniþialedificile ºi tulburi.

De curând, Georges Filip-Lefort a îm-plinit vârsta de 90 de ani, dar continuã sãfie activ, sã se documenteze ºi sã participela activitatea intelectualã a secolului XXI.

Înfiintarea industriei electrotehniceProf.dr.ing.

George Filip (Georges Filip-Lefort) purtândînsemnele Legiunii de onoare A franþei în grad de

comandor, în ziua înmânãrii acesteia la 6septembrie 2008 în oraºul Villeurbanne.

Zodii în cumpãnã, primãvara 201112

din România

D.F. Lãzãroiu, autorul acestui articol, esteo figurã eminentã a diasporei române, fostdirector general al Industriei Electrice ºiElectronice din þarã, director în învãþãmântulsuperior ºi de cercetare, recunoscut pe planinternaþional prin numeroase distincþii uni-versitare.

Articolul alãturat este un fragment din celtrimis spre publicare Societãþii electrotehnicecare pregãteºte un volum de documente privindistoria industriei electrotehnice ºi electronicedin România.

Un vast documentar, realizat de AdrianIrvin Rozei, privind activitatea ing. GeorgesFilip-Lefort, nãscut la Oradea, în Rezistenþafrancezã din timpul celui de-al Doilea RãzboiMondial, pentru care a fost decorat cunumeroase ordine ºi medalii, printre care ºititlul de Comandor al Legiunii de onoare, afost publicat într-un numar precedent alrevistei noastre.

Rememorãri

,

13

ADRIAN IRVIN ROZEI

Secante românesti

Iubirea, floare de cais...,

Nu ºtiu cum se face, dar dintotdeaunaam fost fascinat de insule. Ani de zile, decâte ori trebuia sã decid locul în care urmasã-mi petrec vacanþa, alegeam, probabil deo manierã inconºtientã, un loc în care seafla o insulã.

Aºa se face cã am vizitat tot atât de bineinsulele Boromee din lacul Major în Italiade nord, insulele Ciclade sau Dodecanezuldin Grecia, dar ºi Phuket sau Kon-phi-phiîn Tailanda, Bali sau Iava în Indonezia,Filipinele cu cele «1000 insule» sau Maltaºi Gotland, ca sã amintim ºi unele locurivecine din Europa. Ba chiar, timp de mulþiani, am visat sã vãd «Contadora», înPanama, unde se refugiase ºahul Iranuluipuþin timp înainte de a muri, sau insuleleLipari, cu vulcanul Stromboli, unde IngmarBergman turnase în anii ’40 un film devenitcult între timp. Mai apoi, urmãrind«Secantele româneºti», m-am gãsit laHydra, pe urmele lui Jean Negulesco, saula Ste. Marguerite, în golful Cannes, undeam întâlnit amintirea Nadiei Gray.

Probabil cã aceastã cursã spre insule,tot mai stranii ºi mai exotice, nu era decâto fugã interioarã în cãutarea acelui «huisclos» imaginat de un Sartre sau Camus.Pentru cã o insulã este prin definiþie un locînchis în care, oriºice ai face, oriºiunde te-ai îndrepta, eºti obligat sã te întorci, maidevreme sau mai târziu, la punctul deplecare, singura scãpare fiind sã pleci înotspre alte zãri!

Asta înseamnã, în acelaºi timp, cã pe oinsulã ai sentimentul de împlinire, atât derar obþinut în viaþa de toate zilele, pentrucã, oriºicât ar fi de mare insula unde te afli,la un moment dat, «on a fait le tour de laquestion». Ce altã satisfacþie de împlinireputem gãsi în aceastã lume, unde veºnicrãmâne încã ceva de vãzut, ceva de fãcut,ceva de învãþat, ceva de înþeles! ªi,Dumnezeu ºtie cã, în existenþa fiecãruiadintre noi, rãmâne veºnic cel puþin un punctobscur. Dupã cum zicea Alexandre Dumas:«Dans la vie on apprend l’homme, dans lamort on apprend Dieu!» Însã o insulã nueste întotdeauna un paradis definitiv. Uneori,aflatã în mijlocul unei ape curgãtoare, eapoate fi «suprimatã» de o lume în miºcare,care duce cu ea gândurile ºi stãrile sufleteºtipe care le resimþim. Atunci, insula, simbolulînsuºi al «paradisului pierdut» sau aldenumitului «huis clos», devine un punctde trecere sau chiar punctul de echilibru alunor conflicte care depãºesc aria ei limitatã,creând, în cel mai bun caz, un punct deechilibru, un fel de stare de imobilism într-un Maelström de nebunie.

Este sentimentul pe care îl resimt privindoglinda neatinsã a Dunãrii în acest loc,mormântul insulei Ada-Kaleh, undeva întreOrºova Nouã ºi barajul «Porþile de Fier», laegalã distanþa între þãrmurile român ºisârbesc, în mijlocul marelui fluviu.

Dunãrea, cel de-al doilea fluviu europeandupã Volga, ia naºtere la Donaueschingen,în Pãdurea neagrã din Germania, ºi îºiterminã cursa 2800 km mai departe, printr-o deltã în care a creat grindul numit Cara-orman (Pãdurea neagrã).

Simbol al înfrãþirii dintre Europa occi-dentalã ºi cea orientalã, numit în antichitateIster, acest fluviu traverseazã sau întâlneºtede-a lungul traseului sãu Germania, Austria,Slovacia, Ungaria, Croaþia, Serbia, Româ-nia, Bulgaria, Moldova ºi Ucraina. Secþiunearomânã reprezintã 2/5 din traseul lui, dedeparte cel mai important segment, creândcu siguranþã axul major de legãturã între

lumea balcanicã ºi cea a Europei centrale.Dunãrea este un simbol al Europei nu

de azi, de ieri. Deja, « Fântâna celor patrufluvii», proiectatã de Bernini pentru a decorainima Pieþei Navona din centrul Romei,reprezintã marele fluviu, alãturi de Nil,Amazon ºi Tibru.

Însã Dunãrea, care poate cã apare caun fluviu domolit dupã aproape o mie dekilometri în care a traversat atâtea þãrieuropene, odatã ajunsã în România îºidemonstreazã pentru ultima datã forþa ºivigoarea traversând canonul ce separãRomânia de Serbia, renumitele Porþi de Fier.

Acest loc de trecere dificil între nordulºi sudul Europei orientale a reprezentatdintotdeauna o verigã importantã din lanþulde apãrare al fortãreþei europene contrainvaziilor din sud sau din nord.

Materializarea ei era, pânã acum patrudecenii, insula Ada-Kaleh, nu întâmplãtordenumitã în limba turcã «insula cetate».

Însã aventura acestui loc a intrat înistorie cu multe secole înainte de a apãreaîn regiune prezenþa otomanã.

Încã din antichitate, poetul Homermenþioneazã fluviul sub numele de OkeanosPotamos sau Istru. Chiar ºi legendele mito-logiei antice vorbesc despre trecereaargonauþilor prin vâltorile fluviului, alãturide insula denumitã Iernis, Erythia sauRustara.

Pânã ºi Heracles, mai târziu numitHercules de romani, ºi identificat de uniicercetãtori cu miticul Iovan Iorgovan, eroulpopular din zona balcanicã, ºi-a îndeplinituna din cele douãsprezece munci în insulã.Este vorba de cea de-a zecea misiune, princare Hercules trebuia sã rãpeascã ºi sã-iaducã lui Erysteus cirezile de boi aparþinândregelui Geryon, care pãºteau în insulasuspomenitã, Erythia.

Analizând diferitele aspecte geograficedescrise în legenda anticã, Nicolae Densu-ºianu a emis teoria cã insula din mijloculDunãrii ar fi fost sediul acestei aventuri. Separe, chiar, cã pe un basorelief gãsit în insulaCipru, ºi care reprezintã de manierã sinteticãcea de-a zecea muncã a lui Hercules, peisajulreprezentat poate fi uºor identificat cu celal strâmtorilor Dunãrii la Porþile de Fier ºi,în anumite detalii, cu cel al insulei Ada-Kaleh.

Însã, adevãrata intrare în istorie a insuleidateazã numai din secolul XIV, odatã cuavansul trupelor otomane în drumul lor cu-ceritor spre inima Europei. În mod straniusau poate normal, dacã luãm în consideraþiefaptul cã acest loc s-a aflat de manierãrepetatã pe graniþa dintre douã mari imperii,insula a trecut de nenumãrate ori din pro-prietate otomanã în proprietate austriacã,cu mici episoade sârbeºti sau transilvãnene,timp de aproape ºase secole!

Dupã prima cucerire înfãptuitã de FiruzBey, emirul sultanilor Murad I (1359-1389)ºi Baiazid I «Fulgerul» (1389-1402), în1390, insula trece dupã 1402 în proprietateadespotului Serbiei, ªtefan Lazarovici, însãredevine otomanã în 1417, dupã ce MehmedCelebi cucereºte cetatea Severinului.

Din aceastã epocã dateazã cel mai vechidocument oficial disponibil care menþio-neazã existenþa insulei: un raport datat 22februarie 1430, redactat de ºeful Cavalerilorteutoni, care lucrau la fortificarea cetãþilorde pe malurile Dunãrii, în numele regeluiSigismund al Ungariei.

În 1444, Iancu de Hunedoara constru-ieºte primele fortificaþii de apãrare antio-tomane, dar, dupã moartea lui, insula rede-

vine otomanã, cetate de graniþã pânã lacucerirea Belgradului (1521) ºi, mai ales,pânã la victoria dela Mohacs (1526).

Au urmat, timp de un secol ºi jumãtate,lucrãri de apãrare ºi fortificare a insulei, rea-lizate fie de puterea otomanã, fie de vasaliiei (Nicolae Mavrocordat, în 1716).

Dar adevãratele fortificaþii care audãinuit, ºi care au lãsat chiar ºi imagineainsulei pe care o pãstrãm pânã astãzi, suntdatorate ocupaþiei austriece, imediat dupãîncheierea pãcii dela Passarowitz (1718).Fortificaþiile au fost ridicate de mareºalulClaude Florimond de Mercy* ºi purtauamprenta principiilor de apãrare definite deVauban, în vremea lui Ludovic XIV.

Timp de ºapte decenii, au urmatschimbãri de administraþie între austrieci ºiturci, asedii, capitulãri, atacuri ºi retrageri,încununate de înþelegerea semnatã la 4august 1791 (Pacea dela ªistov) prin careinsula revenea Imperiului otoman.

Pe data de 6 octombrie 1791, trupeleaustriece ieºeau pe una din porþile cetãþii,în timp ce prin poarta opusã intrau trupeleotomane. Manevra, însoþitã de ritmurileintonate de fanfara otomanã (tobe ºitrâmbiþe), era executatã în perfectã armonie«numai pentru faptul semnificativ cãdespãrþirea a fost de bunã înþelegere ºiprietenie».

Astfel, insula a rãmas teritoriu turcesctimp de încã 131 ani.

În mod tot atât de straniu, la Conferinþadela Berlin, în 1878, când s-au determinatfrontierele þãrilor limitrofe, discuþia privindsoarta insulei a fost neglijatã de puterileeuropene.

Aºa se face cã ea a rãmas teritoriu tur-cesc, deºi se afla la sute de kilometri defrontierele «patriei mumã». Au trebuit sãtreacã 25 ani pânã când, dupã alte conflicteeuropene, în 1923, cu ocazia semnãriiTratatului dela Lausanne, sã fie decisãsoarta insulei.

Turcia a fost obligatã prin Tratat sã-ºicedeze autoritatea asupra acestui minusculteritoriu, însã problema care se punea eracui trebuia s-o încredinþeze.

Atunci a fost organizat un referendumprin care locuitorii insulei au ales sã fieataºaþi României, mai degrabã decât Serbiei.E drept cã legãturile economice, mai alesprin exportul sau contrabanda de tutun, eraumai strânse cu þãrmul românesc!

Din pãcate, prima etapã a acestei «cola-borãri» nu a fost prea fericitã pentru popu-laþia turcã a insulei. Autoritãþile localeromâne s-au comportat ca într-o þarã ocu-patã, nerespectând obiceiurile ºi organizareatradiþionalã a populaþiei. Aceastã decãderesocialã s-a tradus printr-o eºuare materialãºi chiar umanã a celor ce trãiau acolo. Ima-ginea dramaticã a acestei decadenþe e re-flectatã în mod dureros în romanul «Nopþila Ada-Kaleh», publicat în 1931, de Romu-lus Dianu. Imaginea sinteticã pe care el ne-o dã în acest roman privind situaþia insuleieste izbitoare în rezumatul ei dramatic:«Situatã pe apa unui fluviu, la o mare rãs-pântie, între România, Serbia ºi Ungaria,insula devenise un rai pãmântesc în carenimeni nu plãtea biruri, nici nu fãcea armatã,ci fiecare huzurea, dansând cu picioarelepe masã, la rând cu ofiþerii austrieci trimiºisã-ºi facã acolo pedeapsa ºi sã se vindecede tinereþe, în vederea vreunei cãsãtoriisilite, întemeindu-ºi fiecare harem, subregimul legilor turceºti ºi al unei prosperitãþicreatã de contrabandiºti, de prinþi ºi detrântori... Vremurile au venit însã tot maigrele, rãzboiul a speriat într-atâta paºnicafamilie din cetate, încât turcii au cerut su-puºenie româneascã mult înainte de a se ºticât se va pierde în tratate, din ceea ce s-acâºtigat în lupte. Cei mai mulþi locuitori aufugit atunci în lume.»

Continuare în paginaurmãtoare

EXPLICAÞII FOTO (colecþia A. I. ROZEI): Carte poºtalã din 1959 (sus); Fotografie de familieîn faþa porþii din Ada-Kaleh în 1938; Extras din atlasul german "Stieler's Hand-Atlas" dela 1880 (jos)

Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 13

ªi totuºi, un eveniment fericit avea sãschimbe soarta insulei timp de un deceniuºi jumãtate. Pe 4 mai 1931, regele Carol II,însoþit de Nicolae Iorga, s-a oprit la Ada-Kaleh pentru câteva ore. Impresionat totatât de poezia locului, de ambianþa exoticãºi de primirea cãlduroasã a localnicilor, elle-a spus la plecare: «Puteþi sã vã întoarceþiliniºtiþi la casele voastre, de acum înainteveþi avea iar privilegiile voastre ºi toatã grijamea». La numai o lunã dupã vizita regalã,este publicat în Jurnalul Consiliului de mi-niºtri ordinul care acorda celor din insulãdiferite facilitãþi în importul de bunuri ceputeau fi valorificate prin tradiþia orientalãa localnicilor.

Se creazã, imediat, o societate, numitã«Musulmana», ale cãrei beneficii urmau sãfie distribuite în mod echitabil între locuitoriiinsulei. Se produc astfel din ce în ce maimulte bunuri de consum cu marca «Madein Ada-Kaleh», dintre care cele mai renumitesunt þigãrile, rahat-lukum, alviþã sau dul-ceþuri, toate bazate pe resursele locale. Ast-fel, mulþumitã progresului controlat ºieforturilor localnicilor, în 1935, insula ajungesã numere aproape 600 suflete.

Din pãcate, aceastã insuliþã - un paradisde numai 1,7 km lungime ºi 400 m lãþime -va suferi dupã rãzboi aceleaºi vicisitudinica ºi restul þãrii. Ba chiar ºi mai rãu, pentrucã datoritã poziþiei sale geografice, ca ºietnicitãþii particulare, ea a fost supusã de-portãrilor ºi expulzãrilor fãrã milã, carac-teristice regimului dictatorial comunist.

Însã lovitura de graþie a venit în deceniulºase, când s-a decis construirea comple-xului hidroenergetic Porþile de Fier, al cãruibaraj urma sã înece insula sub zeci de metride apã. În 1966, încep demolãrile ºi în anulurmãtor sunt strãmutate cimitirele pe insulaªimian. Acest ostrov urma sã devinã, învirtutea discursului oficial, o copie turisticãa insulei dispãrute. În teorie, fiecare piatrã,numerotatã ºi mutatã în noul sit, urma sãfie instalatã în aºa fel încât sã reconstituieatmosfera cetãþii înecate. Numai cã acestproiect ambiþios a avortat dupã câþiva ani,când fondurile alocate s-au epuizat ºi prio-ritãþile s-au schimbat, abandonând în noullãcaº câteva fortificaþii ºi nenumãrate resturide construcþie, împrãºtiate sau furate de-alungul anilor.

Ultima familie a pãrãsit insula Ada-Kalehîn vara anului 1968, dupã ce majoritateacaselor fuseserã distruse, ori prin bombar-dãri executate de tunurile armatei, ori prindinamitare.

Deºi n-am avut ºansa de a vizita insulaAda-Kaleh pe când locuiam în România,drumurile mele s-au încruciºat, de-a lungula mai bine de patruzeci de ani, de mai multeori cu memoria ei.

Chiar în 1967, pe când alergam cu toatãfamilia care fãcea demersurile necesarepentru a pãrãsi þara, am întâlnit în diferiteadministraþii foºti locuitori ai insulei, careemigrau în Turcia. Astfel, am aflat cã, înacel an, eram, în afara locuitorilor din Ada-Kaleh, singura familie care primise auto-rizaþia de plecare. Aºa cã, de multe ori, eramîntrebaþi dacã... nu suntem turci! Numaicã noi plecam în Franþa!

Vorbind cu aceºti foºti locuitori ai insulei,în timpul cozilor nesfârºite pe la diferiteleadministraþii, am aflat multe lucruri despreviaþa lor tradiþionalã ºi obiceiurile religioasesau culinare, care mi-au servit enorm înanii urmãtori, cu ocazia voiajelor în Turciasau în Orientul mijlociu.

Tot ei mi-au povestit cã li s-a dat sãaleagã, dupã distrugerea caselor din insulã,

între un apartament la bloc în Orºova Nouãºi un paºaport pentru Turcia. Cei mai mulþi,mai ales tinerii, au ales cea de-a douavariantã!

Aºa se face cã, patru ani mai târziu, învara anului 1971, am dat în bazarul dinIstanbul peste câþiva tineri vânzãtori într-un magazin de haine de piele, care vorbeauromâneºte.

Discutând cu ei, mi-au spus mândri cã,mulþumitã limbii române, au fost angajaþipentru vânzãrile ce se adresau unei clienteleitaliene, franceze sau spaniole. Uimit ºiimpresionat de multilingvismul lor, amaºteptat sosirea câtorva clienþi din þãrilemenþionate. Dupã ce-i incitau cu un surâsamabil sã probeze o hainã de piele, ex-compatrioþii mei anunþau cu mândrie: «Otromodelo! Otro color!» ªi aºa, din aproapeîn aproape, reuºeau sã-ºi facã planul devânzãri!

Tot în Turcia, vorbind cu prietenii meide acolo, am constatat cu uimire cã istoriainsulei Ada-Kaleh nu le era necunoscutã,deºi ea nu reprezenta decât o picãturãminusculã în oceanul Imperiului otoman.Însã, cine ºtie, poate cã explicaþia veneadela faptul cã unii dintre ei veneau, ei înºiºi,dintr-o insulã aflatã la frontiera lumiiotomane: Cipru.

Dar chiar ºi la celãlalt capãt al Europei,trebuia sã mã reîntâlnesc cu insula legen-darã! Într-o zi, scotocind prin teancurile degravuri ale unui anticar din Anvers, am datpeste o hartã din secolul al XVIII-lea, carereprezenta în detaliu fortificaþiile insulei Ada-Kaleh, construite sub autoritatea ducelui Eu-gen de Savoia.

Acum câþiva ani, aflat la masa res-taurantului dintr-altã insula celebrã, în Bu-cureºti - «Monte Carlo» din Ciºmigiu - unvânzator ambulant a venit sã-mi propunãcãrþi de vânzare. Din tot maldãrul pe care-l trambala, o singurã carte data dinainte derãzboi: «Nopþi la Ada-Kaleh» de RomulusDianu.

Nu demult, cãutând nu ºtiu ce prin do-cumente de familie, am dat peste fotografiaunchiului meu, luatã în faþa porþii principaledin insulã, în anul 1938.

Însã, în aprilie 2007, o altã surprizã mãaºtepta la New-York. Cum era duminica dePaºti, am fost invitat la masã la restaurantulromânesc «Casa Româna». ªi acolo, ce sãvezi? Minune! Programul artistic era sus-þinut de Gigi Marga, pe care nu o mai vãzu-sem de mai bine de patruzeci de ani !

Nici nu-mi puteam închipui cã la aproa-pe 80 ani, aceastã neuitatã interpretã amuzicii uºoare româneºti din anii ’60, pecare o vedeam deseori în spectacolele Tea-trului satiric-muzical «C. Tãnase» la Bucu-reºti, va anima cu un antren, o veselie, unentuziasm de debutantã mai multe ore despectacol. Cântând în englezã, francezã,germanã, ebraicã ºi alte câteva limbi, ea era,rând pe rând, Liza Minnelli, Edith Piaf, EllaFitzgerald, Enrico Macias sau alte atâteavedete ale music-hall-ului internaþional. Fãrãsã mai vorbim de un Gicã Petrescu sau Ma-ria Tãnase, când ataca repertoriul româ-nesc. Însã, marele moment de nostalgie asosit când Gigi Marga a interpretat unuldintre marile ei succese din anii ’60. Iatãcum descrie ea însãºi aceastã aventurãartisticã, într-un recent interviu: «Am cola-borat foarte mult cu compozitorul IonVasilescu. El avea foarte multã muzicã bunã,îmi amintesc cã eu am lansat una din melo-diile lui, «Ada-Kaleh» se chema, o povestede dragoste dintre o turcoaicã ºi un român,o poveste care merge oricând, mai ales as-

ADRIAN IRVIN ROZEISecante românesti

Iubirea, floare de cais...

,

tãzi. Am încercat sã aduc la lumina rampeice era mai bun din orice lucrare. Asta afost deviza mea, fie cã mi-a plãcut sau nu,am cântat-o cum am ºtiut mai bine.»

De fapt, subiectul melodiei compusã deIon Vasilescu era o adaptare socialistã a uneivechi legende care circula prin zonã.

Se spune cã una dintre fetele sultanului,Aishe, cea mai frumoasã, cea mai deºteaptã,într-un cuvânt, preferata lui, îºi pusese îngând sã viziteze insula Ada-Kaleh. Sositãaici, în ciuda armatei de paznici care osupravegheau fãrã încetare, Aiºe s-a îndrã-gostit de Dragomir, un haiduc valah, cu carese întâlnea într-o luntre, printre sãlciile caremiºunau de-a lungul þãrmului insulei.Surprinºi de soldaþii sultanului, Dragomir afost împuºcat drept în inimã, iar Aishe,disperatã, s-a aruncat în valurile cloco-titoare ale fluviului. Trupul ei a fost gãsitdupã trei zile, pe malul ostrovului ªimian.

În anii puterii comuniste, circula vorbaprecum cã în nopþile cu lunã plinã, pot fivãzute umbrele celor doi îndrãgostiþi, plutindîntr-o luntre ºi fredonând cântece de dra-goste. Ceea ce, în aceastã zonã sensibilãde frontierã, enerva la culme autoritãþilegrãnicereºti, care primiserã chiar ordinul sãtragã spre a spulbera oriºice veleitate detentativã de a fugi din þarã sub pretext de«poveºti cu fantome».

În ultimii ani, anumiþi locuitori din zonãafirmã cã barca-fantomã se învârte în jurulostrovului ªimian ºi cã, la cântatul coco-ºilor, Dragomir ºi Aishe dispar împreunãcu barca lor în apele nedomolite ale flu-viului.

Un fapt este sigur : curentul de-a lungulinsulei ªimian este atât de puternic, încâtde nenumãrate ori el a fãcut victime printreimprudenþii care se hazardeazã acolo.

Însã melodia interpretatã de Gigi Marga,acum aproape o jumãtate de veac, ºi care adispãrut din programele radiofonice pe cândinsula era înecatã de apele barajului, vehiculao altã teorie :

«Iar anii peste ani au ninsªi-n noi lumina s-a aprinsAlt Dragomir º-o AisheFac nuntã în Ada-Kaleh.Azi vieþile lor ºi-au unitUrmaºii celor ce-au pieritªi în fermecatul serii ceasRãsunã dulce al lor glas.Ada-Kaleh, Ada-KalehPe-al tãu pãmânt vrãjitCe minunat a înfloritIubirea, floare de cais.»

A trecut aproape jumãtate de secol deladispariþia insulei Ada-Kaleh în fundul laculuide acumulare dela «Porþile de Fier». ªitotuºi, în mod periodic, apar articole înpresã, montaje fotografice, comentarii peInternet care amintesc existenþa acestuiparadis pierdut.

Dacã pot înþelege durerea sau nostalgiacelor care s-au nãscut sau au locuit acolo,mi se pare oarecum straniu sã constat cãpânã ºi tineri, nãscuþi dupã dispariþia insulei,sunt pasionaþi de memoria ei.

Mi-am tot pus aceastã întrebare ani dezile, fãrã sã aflu rãspunsul. Pânã când, nudemult, am ascultat cu atenþie cuvintele

unui cântec, intitulat «Youkali». Muzica afost compusã de Kurt Weill, înainte derãzboi, ºi cuvintele sunt de Roger Fernay.«C’est presque au bout du monde/ Mabarque vagabonde/ Errant au gré de l’onde/M’y conduisit un jour./ L’île est toute petite/Mais la fée qui l’habite/ Gentiment nousinvite/ A en faire le tour. /Youkali, c’est lepays de nos désirs/ Youkali, c’est lebonheur, c’est le plaisir/ Youkali, c’est laterre ou l’on quitte tous les soucis/ C’estdans notre nuit/ Comme une éclaircie/L’étoile qu’on suit,/ C’est Youkali!/ Youkali,c’est le respect de tous les voeux échangés/Youkali, c’est le pays des beaux amourspartagés/ C’est l’espérance/ Qui est aucoeur de tous les humains/ La délivrance/Que nous attendons tous pour demain…»**

Însã tot poetul spune, în încheiere :«Mais c’est un reve, une folieIl n’y a pas de Youkali!»***Pentru mulþi dintre noi, Youkali e

sinonim cu Ada-Kaleh!Orºova/ Paris, mai 2005/martie 2011

*Contele Claude Florimond de Mercy, deoriginã lorenã, a intrat ca voluntar în armataaustriacã, unde s-a distins în bãtãliile dela Zenta,Cremona, Friedlingen, Schellenberg ºi Petrovar-din, ceea ce i-a adus titulul de « feld-mareºal ».Numit guvernator al Banatului în 1716, el a deþi-nut aceastã funcþie timp de aproape douã decenii,timp în care, între multe alte acþiuni, a realizatpopularea regiunii cu coloniºti veniþi din zona luinatalã (Lorena), dintre care o parte din descen-denþi locuiesc ºi astãzi în România. Tot el e iniþiatconstrucþia fortificaþiilor care înconjoarã oraºulTimiºoara, dupã aceleaºi principii de apãrareimaginate de Vauban. Un bust al contelui Flori-mond de Mercy a fost dezvelit la Timiºoara pe 3august 2009.

** « E aproape de capãtul pãmântuluiBarca mea vagabondãRãtãcind în voia valurilorM-a condus cândvaInsula e foarte micãÎnsã zâna care locuieºte acoloNe invitã amabilSã dãm o raitã.Youkali, e þara dorinþelor noastreYoukali, e fericirea, e plãcereaYoukali, e teritoriul unde abandonezi orice grijãE în noaptea noastrãCa o înseninareSteaua pe care o urmãmE Youkali!Youkali, e respectul tuturor legãmintelor fãcuteYoukali, e þara dragostei împãrtãºiteE speranþaDin inima tuturor oamenilorE eliberareaPe care o aºteptãm pe mâine…”*** « Însã e un vis, o nebunieYoukali nu existã ! »

SERVICE APRES VENTEPentru cei care nu se mulþumesc numai sã viseze

la Youkali, pardon !... la Ada-Kaleh, existã un omcare a trãit zece ani în insulã, pânã în ultimile zileale existenþei cetãþii dintre valurile fluviului. Numelelui este Omer Kadri ºi de mulþi ani adunã cureligiozitate oriºice informaþie, mãrturie, document,obiect etc. legate de istoria locului. Marea luisatisfacþie este sã rãspândeascã enorma cantitatede informaþii de care dispune printre cei interesaþide acest subiect. Planurile lui sunt numeroase ºivaste. O primã etapã a fost deschiderea unui siteconsacrat insulei Ada-Kaleh. Omer Kadri poate ficontactat, prin mail, la adresa adakaleh68@ya-hoo.com sau, prin telefon, la 40 (0)785361331 ºiva fi fericit sã dea oriºice informaþie celor interesaþide istoria, tradiþiile, actualitatea sau dramalocuitorilor insulei Ada-Kaleh.

Urmare din pagina precedentã

EXPLICAÞII FOTO (foto A.I. ROZEI): Interpreta Gigi Marga la New York în 2007; O ediþie a roma-nului “Nopþi la Ada-Kaleh” de Romulus Dianu din anii '30; Bustul contelui de Mercy (Timiºoara).

14 Zodii în cumpãnã, primãvara 2011

15

Este greu sã scrii despre un Om, chiarºi într-un moment de circumstanþã, la ceasaniversar; este greu fiindcã, dincolo de Bine,Frumos ºi Adevãr, stã fiinþa vie, concretã -un complex fizic, psihic ºi intelectual ar-monios sau disproporþionat, un ansamblude afecte, trãiri ºi exteriorizãri nu totdeaunaperceptibil în toatã profunzimea sa; ºi estecu atât mai greu, când Omul se numeºteViorel Faur, una dintre personalitãþile accen-tuate ale culturii româneºti actuale. Când,trecând peste preþuirea ºi devoþiunea ce i leporþi, luciditatea ºi temperanþa ar trebui,totuºi, sã domine demersul omagial între-prins.

Viorel Faur a fãcut ochi în urmã cu 70de ani, într-un þinut aparte cam la jumãtatedistanþã între vidicul Beiuºului ºi vidiculCoului, în Dumbravani, într-o familie deþãrani aºezaþi, cu dragoste de carte. Dupãabsolvirea Facultãþii de Istorie a celebreiuniversitãþi clujene, Viorel Faur se întoarce,ca profesor, în þinutul natal, apoi estecooptat ca muzeograf, la recent înfiinþatulMuzeu al Tarii Criºurilor, unde va desfãºurao prodigioasã ºi plinã de satisfacþii muncãde organizare ºi cercetare. Totodatã, vasusþine o fertilã activitate publicisticã, înpresa localã ºi în reviste de prestigiunaþional, articolele ºi studiile sale, ca ºicomunicãrile ºtiinþifice, de altfel, atrãgândatenþia specialiºtilor, atât prin valoarea lordocumentarã ºi ºtiinþificã, cât ºi prin stilulconcis, riguros, bine strunit, ºi, totuºi,vibrant, în stare sã capaciteze ºi sã implicelectorul, pe care-l face pãrtaº chiar ºi lademersul cel mai arid.

De remarcat, în acelaºi timp, o ade-vãratã ºcoalã istoriograficã formatã în jurullui Viorel Faur, între care ºi câteva numede mare prestigiu, aici, la muzeul orãdean.Remarcabile, constituind adevãrate modele,sunt studiile ºi cãrþile despre anulrevoluþionar 1848-1849 în Þara Criºurilordespre reflectarea Rãzboiului de Indepen-denþã, despre anul Marii Uniri ºi urmãtorii,în acelaºi þinut, sau studiul monograficdedicat localitãþii Sighiºtel etc. care i-au

adus, istoricului Viorel Faur, notorietatea,nu numai printre colegii de breaslã, ci ºi încadrul publicului larg. Notorietate care l-apropulsat pe Viorel Faur printre universitari- mai întâi, la Institutul Pedagogic, apoi laUniversitatea din Oradea.

Ca Dascãl de Istorie, a strãlucit ºi strã-luceºte prin temeinicia ºi profunzimea cur-surilor sale, prin aticismul ºi vibraþia stiluluiîn care sunt scrise. Orator desãvârºit, cumau fost puþini printre istoricii noºtri, prof.univ. dr. Viorel Faur capteazã ºi înflãcãreazãconºtiinþele tinere, cãlãuzindu-le pe drumulplin de asperitãþi ale Adevãrului. Exigent, înprimul rând cu sine, este exigent ºi cu cei

din jur, mai ales cu tinerii sãi discipoli, pecare-i sprijinã ºi promoveazã în arenaistoriografiei, unii dintre aceºtia devenind,deja, nume cunoscute ºi apreciate. Ceea ce,în mediul studenþesc, îl fac, deopotrivã,„temut” ºi extrem de iubit.

Aceeaºi notorietate publicã l-a condusîn primul Parlament postdecembrist al Ro-mâniei, ca senator. Calitãþile deosebite i-aufost recunoscute ºi aici, colegii alegându-lºef al Comisiei parlamentare pentru relaþiiinternaþionale, calitate în care a fãcut oimpresie mai mult decât frumoasã, vizitelesale în fruntea unor delegaþii în þãri din Asia,Europa ºi America reuºind sã dezgheþepojghiþa creatã de unele declaraþii ºi atitudinirevoluþionar-belicoase, iscate de amato-rismul unor „politicieni” postdecembriºti.Tot datoritã senatorului Viorel Faur, ZiuaNaþionalã ºi Imnul României sunt 1Decembrie ºi „Un rãsunet”, al lui Mureºanu,pledoaria sa, bine argumentatã ºi orches-tratã, convingând plenul Parlamentului.Spirit de luptãtor, lucid ºi ferm, tenace, apledat numai cauze nobile, generoase, debunã conveþuire ºi conlucrare, pentru bineleþãrii ºi al cetãþenilor, în cea mai exemplarãmoralitate politicã ºi civicã, Viorel Faurfiind, de la Aurel Lazãr încoace, cea maiproeminentã figurã politicã pe care a dat-o,þãrii, Bihorul.

Printre realizãrile de excepþie ale luiViorel Faur, trebuie menþionatã ºi apariþiaunei noi serii din revista „Cele Trei Criºuri”,ca ºi editarea unei reviste de istorie ºi teoriemilitarã – „Cetatea Bihariei”, în redacþiilecãrora a reuºit sã adune cei mai buni creatoriºi specialiºti în istorie din Oradea, cele douãreviste având colaboratori de marcã în toatãþara ºi chiar din strãinãtate.

De aceea, acum, la împlinirea a 70 deani de viaþã, pe Viorel Faur îl omagiazã nunumai comunitatea universitarã, ci ºi pu-blicul larg, care ºi-a redescoperit identitateaºi prin întreaga activitate ºi viaþã a ilustruluiOm de Culturã bihorean.

Un Om este un univers. Viorel Faur esteun univers cunoscut, dar de câºtigat - cuinima ºi cu raþiunea - de fiecare dintre noi.Pentru Binele, Frumosul ºi Adevãrul nostru,al fiecãruia dintre noi.

Pentru o identitate exemplarã.

Volumul apare sub egida Universitãþii dinOradea, în îngrijirea lui Ion Românaºu cudedicaþia: 3 Profesorului ºi istoricului ViorelFaur, omagiu din partea profesorilor,studenþilor, masteranzilor, doctoranzilor,colegilor ºi colaboratorilor din Bihor ºi alteoraºe ale þãrii, la împlinirea vârstei de 70 deani, fiind structurat în douã pãrþi: I Per-sonalia (articole omagiale evocatoare) ºi IIStudii ºi articole (25 de materiale analiticesau sintetice care reflectã parte din pre-ocupãrile cercetãtorilor actuali ai istorieiromâneºti).

Personalitatea profesorului ºi istoriculuiViorel Faur este pusã în relief de prof. univ.dr. Barbu ªtefãnescu, prorector al Uni-versitãþii Oradea, care vede în cel omagiatuna dintre personalitãþile emblematice aleinstituþiei de învãþãmânt superior bihorenerecunoscându-i rolul modelator asupraformãrii noastre ca oameni ºi cercetãtori, aafirmãrii Oradiei ca un centru important alistoriografiei româneºti, de conf. univ. dr.Corneliu Crãciun, care spune cã în cazul

Sala de ºedinþe a Protopopiatului Orto-dox al Oradiei a gãzduit recent lansarea pri-mului volum al unui cãrþi-document in-titulatã simbolic “Din durerile Bihorului –Pagini din lupta intelectualitãþii române dinBihor pentru apãrarea credinþei, ºcolii ºifiinþei naþionale româneºti.” Lansarea s-afãcut într-o salã plinã de intelectuali români,studenþi seminariºti, ofiþeri în rezervã, simplicetãþeni.

Cartea face parte dintr-o serie proiectatãde cinci sau ºase volume care vor acoperidocumentaristic perioada 1901-1914, oepocã de intense frãmântãri în aceastã partea Imperiului Austro-Ungar, în care auto-ritãþile vremIi duceau o politicã durã demaghiarizare forþatã a românilor. În acestcontext, o luptã eroicã ºi din pãcate preapuþin mediatizatã în zilele noastre, au dusintelectualii români, dascãlii ºi preoþiiortodocºi, “inamicii” pe care puterea bice-falã i-a persecutat pe toate cãile. Tocmaiaceastã perioadã - pânã în preajma izbucniriiprimei conflagraþii mondiale care va mãturala finalul lui imperiile central-europene ºi vada semnalul naºterii statelor naþionale - estecuprinsã în iniþiativa editorialã de excepþiea celor trei autori. Astfel, prof. Ioan Popo-vici (fost director al Arhivelor NaþionaleBihor), dr. Bujor Dulgãu (actualul directoral Direcþiei Judeþeanã Bihor a ArhivelorNaþionale) ºi preotul Ioan-Mircea Ghitea,doctorand în istorie, s-au înhãmat la ocercetare minuþioasã ºi de anduranþã printremiile de metri liniari de documente pãstratela Arhivele Naþionale. În acelaºi timp, cândtoate volumele vor fi editate, va fi acoperitãdocumentaristic, echilibrat ºi sistematic operioadã consistentã din istoria românilorbihoreni prin lucrãrile: “Bihor – permanenþeale luptei naþionale româneºti (1892-1900)”,“1918 – Bihorul în epopeea unirii (1914-1919)”. Aceeaºi autori au finalizat însã altedouã volume, care vor întregi pe maideparte istoria acestui þinut, aºteptând însãun “român cu dragoste de neam ºi þarã caresã sprijine financiar tipãrirea acestor izvoareistorice” dupã cum se exprima directorulBujor Dulgãu, fiind vorba de “Bihorul înperioada anilor 1919-1920” ºi “Româniiortodocºi din Bihor sub ocupaþia hortystã(1940-1944).”

Revenind la primul volum, el conþinedocumente care atestã exact ceea ce au gã-sit de cuviinþã autorii sã punã în titlu. Apoi,documente ºi acte oficiale ce conþin mãsuride maghiarizare a populaþiilor nemaghiare,a locurilor ºi localitãþilor cu denumiri româ-neºti din fostul comitat Bihor, pagini dinistoria literaturii române, sãrbãtorirea, ani-versarea sau comemorarea în epocã a unormomente din istoria poporului român,rezistenþa depusã de bisericile ortodoxã ºigreco-catolicã pentru apãrarea ºcolilorconfesionale, înlocuirea limbii române calimbã de predare cu limba maghiarã, stareamaterialã a locuitorilor români, pãtrundereaideilor socialiste în Bihor ºi altele.

Cartea apãrutã sub egida editurii „Ro-mânia în lume” nu ar fi vãzut lumina tiparuluifãrã aportul sponsorilor European Drinks,Camera de Comerþ ºi Industrie Bihor, BiroulNotar Public Drãgoi Ilie, Cabinet deavocaturã Popovici Liviu Nicolae, EcojurConsulting, Repcon, Robimex, Leonardo,David&Edith SRL. Prezentarea cãrþii ºi aautorilor a fost susþinutã de protopopulortodox al Oradiei, Octavian Dorel Rus, col.(r) Dumitru Demian, istoricii Mihai Drecinºi Viorel Faur.

MIRON BLAGAIn honorem

Un intelectual bihorean nepereche

profesorului dr. Viorel Faur, s-au asociat înmod fericit rigurozitatea ºi pasiunea omuluide la catedrã cu vocaþia întreprinderilorculturale extrauniversitare ºi cu gesturilepublice aºteptate, de Miron Blaga, care îlcatalogheazã drept una dintre personalitãþileaccentuate ale culturii româneºti actuale ºide dr. Florin Ardelean, care, sub genericulRisipitorul ºi umbrele, îi face un superbportret literar (sau schiþã în cãrbune), dincare citãm doar douã aserþiuni: Este croitdintr-o stofã rarã, în care spiritul ºi-a înþepataltoiul, O siluetã de paºoptist cu carismaunui tribun.

Din partea a doua a volumului, sã re-marcãm articolele ºi studiile semnate deSever Dumitraºcu (Doi martiri orãdeni),Radu Românaºu (Vasile Stroescu), FlorinSfrengeu (Descoperiri arheologice pre-istorice din Valea Bistrei-Bihor), MihaelaCioca (O scenã din viaþa nobililor mara-mureºeni), Nicolae Nistoroiu (Impactullegilor ºcolare din anul 1907 asupra învã-þãmântului românesc din Bihor), Ion Zainea,

Antonio Faur, Laura Ardelean, Ionu Ciorba,Bodo Edith etc.

Un volum omagial dens, riguros de mareprobitate ºtiinþificã, care înnobileazãactivitatea profesorului Viorel Faur ºi-ionoreazã pe colaboratori.

Viorel Faur

Un volum omagial Viorel Faur

In honorem Viorel Faur: Istoriografie,culturã ºi politicã în Vestul României. Oradea:

Universitãþii din Oradea, 2011

O carte-documentDANIEL MAN

Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 15

Poezia pentru copiiIOAN BABA ARMÂNESCU

a lui Emanoil BucutaConsultând publicaþii de specialitate

(Revista de pedagogie ºi suplimente aleacesteia pentru învãþãmântul preºcolar,culegeri metodice, caiete metodice sau chiarmanuale), pentru a cunoaºte mãsura în carecântecul de leagãn stã în preocupareaacestora, am constatat cu regret cã, deºi înlimba românã existã numeroase perle alegingãºiei materne ºi paterne pentru copii,aceastã specie literarã este foarte puþinreprezentatã. Cu atât mai mult pledãm pentrucântecul de leagãn, cu cât în nici o creºã ºigrãdinþã nu am întâlnit nici un disc mãcar cuun astfel de cântec. Doar Ilie Stanciu (Lite-ratura pentru copii, E.D.P. Bucureºti, 1968)menþioneazã publicaþiile ºi cãrþile pentru copiidin România ºi din alte þãri. El ne informeazãcã „în cântecele de leagãn italieneºti dinregiunea Toscan gãsim mai ales, personajelerevenite din lumea basmului: Befona, Omul –Negru etc., cu care se sperie copiii neascul-tãtori; [acestea] au farmecul misterului, celedin cântecele populare franþuzeºti sunt maiintime ºi impresioneazã prin pitoresc saugrotesc”. El ne va spune de asemeni cã înliteratura englezã sunt cunoscutele nurseryrhymes (cântece de leagãn) care sunt numaimuzicã ºi fantezie (p. 47). „La început a fostritmul”, spune pe drept cuvânt cercetãtorul,ritmul fãcând parte din ordinea generalã auniversului: „cântecele de leagãn adesea nusunt muzicã, vocale care se cântã, sunetelecare se repetã, simple cadenþe [...], rime plineºi sonore ”. Subscriem ideea cã „sensul aremai puþinã importanþã decât sunetul”.„Lipsade sens (noi le-am numi non sens, n.n.)provine din asociaþii neaºteptate”, din fanteziilingvistice, din onomatopee.

Dupã foarte puþinele exemple din literaturãfrancezã ºi din englezã ale Christinei Rossetti,L.R. Stevenson, Walter de la More ºi AlexanderMilne, este amintitã literatura românã pentrucopii, dar fãrã a fi amintit ºi Em. Bucuþa (poateaceasta ar fi o idee în plus care motiveazãprezenta lucrare).

Cã Emanoil Bucuþa a scris cântece deleagãn e un fapt arhicunoscut, iar critica literarãs-a pronunþat asupra operei sale atât favorabil,cât ºi mai puþin pozitiv. Rândurile de faþã sedoresc un îndemn adresat cadrelor care educãcopiii mici la cunoaºterea ºi recunoaºtereadarurilor pe care sensibilul tatã Emanoil Bucuþale-a fãcut copiilor.

De la început precizãm cã aceastã specieliterarã este precedatã cronologic ºi se origi-neazã cu cântecul de leagãn din folclor, undemama îºi adoarme copilul în ritm lent ºi cuvinteliniºtitoare, abia ºoptite: nani, nani, puiu mamii.Melodia calmã are ca model curgerea linã aapei de izvor ºi a timpului lumii.

Poetul despre care scriem ne-a lãsat unciclu de 46 de Cântece de leagân, despre careautorul mãrturiseºte cã : „le-am cântat de unulsingur lângã leagãnul fetei mele”.

„Eºti în leagãn ca-ntr-un þarc,Lupþi sã scapi, n-ai nici o fricã,Dai din mâini, te-nalþi, stai arc,Multe ai face dar eºti micã!”

Ceea ce caracterizeazã copilãria în con-cepþia autorului nostru este gingãºia, candoa-rea ºi puritatea:

„ªi te uiþi cu ochi mariCând cu drag ºi când cu picã,Dai sã spui, sã cânþi, sã sari:Dar eºti micã, micã, micã”. (Micã)

Prezenþa mare a verbelor în text trãdeazãmultã mobilitate, multã acþiune, în cazul nostruele fiind semnificative pentru primele bãtãi dearipi ale puiului de om. Prin propoziþii scurte,simple, principale, legate prin coordonare, aºacum simplã, naturalã, fãrã complicaþii e viaþabobocului de om, poetul sugereazã lumeaplinã de luminã a copilului mic :

„Ceasuri singura-þi cãzneºtiLimba ta ce va sã zicã,Gânguri, chiui, ciripeºti :Multe-ai vrea de n-ai fi micã”.

Lumea acestor cântece de leagãn, cum e ºifiresc, e formatã din îngeri cu flori ºi zbor defluturi, cu poteci, cu cireºi ºi cu castani, cuzbor de rândunici, în atmosfera solarã :

Carminarium

„În cãruþa veche treciPrintre brazi, pe dupã crânguri,ªi în soare pe poteci,Singurã-þi faci joc ºi gânguri.Dar când isprãveºti, târziu,Câte-aveai de spus, pe spateDormi cu chip trandafiriuCu mânuþele-ncleºtate”. (Pe poteci)

Universul poeziei este cel casnic, familial:sub cireº în soare, pridvor, grãdini, odãi, lea-gãn, pomi, poteci, cãrãri, alei, case, pãtuc, fe-reastrã, tindã, prag, straºinã.

Poezia pentru copii a lui Emanoil Bucuþa,prin motivata luminozitate helioticã, transmitemult optimism ºi cãldurã paternã, încât se parecã întreaga lume e formatã exclusiv dintr-uncopil ºi tatãl acestuia :

„Du-te iarã-n curte-n fund,Sub cireºi, în searã, du-te,Într-un viscolit rotund,De lumini ºi flori cãzute”.

E multã duioºie aici ºi o atmosferã intimã,nãscutã din sensibilitatea poetului tatã :

„Eu din umbrã , din pridvor,Ca prin pânzã, de departe,Sã te vãd, cu lung fior,Cum te miºti ºi zbaþi pe-o parte”.

Copilul, considerat „Un þesut din flori albeºi raze”e asociat luminii ºi apei, elementeleprime ale lumii :

„Vine-amurgul din grãdinii,Vânãt prin odãi începe,Voi dor mai pãstraþi lumini :Tu-n obraji, oglinda-n ape.Iar pe geamul tãu deschisIntr-acum o rândunicã,Te ajunge pânã-n visÞiuitul ei de fricã”. (Amurg),

spune tatãl alintându-ºi odorul. Puiul de omeste speranþa noastrã, de un mâine mai bundin amitri þesut, aºa cum o aratã frunzele noidin pom, bolta curatã a cerului ºi zborulpãsãrilor:

„Vine mic, zburând pe jos,Peste lac, pe lângã caseGât fin, roºu, piept lãptos,Aripi negre de mãtase,Dar ne-aduce în zbotu-i frântCum aduci ºi tu cu mineGândul unui alt pãmânt,O nãdejde în mai bine”.

Desenul copilului este fin, bogat, precis,cu forme plinuþe ca în pânzele lui Rafael,Botticelli, degajând voiciune ºi fericire sauchiar Tizian ºi Rubens :

„Rotofei ºi însoriþi,Obrãjeii cu gropiþe,Cu bujori abia-nfloriþiObrãjeii cu gropiþe.

Grase, roºii, mici, subþiri,Degete la picioruºe,Ce boboci de trandafiri,Degete la picioruºe”. (Flori)

Cântecele de leagãn ale lui Em. Bucuþasunt fantezii cromatice ºi suave pe tema iubiriipaterne plinã de albãstrele, zambile, trandafiri,bujori etc. Glorificând copilãria în toatã sãnã-tatea ºi frumuseþea ei debordantã, în aceastãlume de basm care este puritatea ºi candoarea;gânguritul fetiþei este glasul pãsãrilor, obrãjoriisunt florile primãverii, iar ochii, albastrul ceruluisenin. Fiecare strofã e o floare culeasã din su-fletul poetului pentru cea mai luminoasã bãtaiede inimã ce a avut-o.

Universul unic e sugerat de diminutive:cãpuºor, mânuþe, picioruºe, ochiºori, bãrbiþã,ghetuþã, cãsuþe, pantofiorii, substantivelefiind însoþite de adjective ca rumeioarã, zglobii,rotofei, cãlduþ, bãlãior etc., toate încadrându-se într-un stil familial.

Din aceastã feerie nu puteau lipsi eroiibasmelor noastre, Fãt- Frumos ºi Ileana Co-sânzeana :

„A venit un Fãt-Frumos,Ilenuþã Cosânzeanã,Scutecul þi-era pe jos,Iar scufiþa pe-o sprânceanã”.

Scena este plinã de realism :„ªi-ar fi stat el, Fãt-Frumos,Ilenuþã Cosânzeanã,Dar l-ai luat cu þipãt grosªi cu o lacrimã pe geanãªi-a fugit cel Fãt-Frumos,Ilenuþã Cosânzeanã,Ameþit ºi sperios,De un pui de pãmânteanã”.

A se observa repetiþia ca procedeu stilisticfoarte frecvent în lirica popularã.

E adevãrat cã uneori poetul utilizeazãcuvinte noi care sunt mai greu de reþinut ºi deînþeles de cãtre copii :

„Cârlonþii sã-þi vãd, mã-ncord,Pãrul cum e vara holda,Cum l-avea într-un basm din NordLa un þarm de var Isolda.Pasul vreau sã þi-l aud,Trainic liniºtiea s-o strice,Cum trecea-ntr-un basm din SudPeste lespezi Beatrice”.

Originalitatea Cântecelor de leagãn ale luiEm. Bucuþa constã, în primul rând, în faptul cãcã ele sunt mai mult pentru sine, poetulcântându-ºi dragostea paternã. Spre deosebirede versurile închinate copiilor de alþi poeþiromâni : Elena Farago („Hai nani, nani, luminamamii”), ªt. O. Iosif, („Cântecul de legãn

dedicat Corinei”) Otilia Cazimir etc., acestecântece de leagãn sunt „Stropi de iubire”,cititorul, imaginându-ºi cu uºurinþã, la lecturalor, un tatã fericit admirând „bucuria din lea-gãn”, clipele acestea fiind „întâile daruri”. Nuîntâmplãtor titlul unei poezii este „Eu ºi tu”:

„Am visat prin anii greiLa un cap de drum, ca platã,Peste mine un crâmpeiDintr-o boltã înstelatã”.

E aici o sincerã mãrturisire :“Am crezut sã-l aflu-n cãrþiDar când vrea sã se deschidã,Nãvãleau, din zeci de pãrþi,Nori de lut ºi cãrãmidã”.

a fericirii ce-l încearcã :„Azi în prejma ta stau dusLângã ochii de vioarã,Ochii care mi-au adusCerul de odinioarã”.

În pofida faptului cã aceastã lume micã epurã ºi optimistã, tatãl mediteazã asupradestinului copiilor, ce poare fi împlinire saudurere. Orice se poate întâmpla în lumea încare trãim, destin ce va rãmâne tuturornecunoscut :

„Ochiºorii cer seninAzi abia deschiºi în lume,Mâine, de luminã plini,Sau de lacrimi fãrã nume!Mânuºiþele subþiriAzi abia-ncercând s-a apuce,Mâine printre trandafiriSau în cuie pe vreo cruce!Picioruºele zglobii,Azi abia þinând proptite,Mâine dupã bucurii,Sau ºi în genuchi rãnite”. (Azi, mâine).

Miniaturi muzicale sunt aceste poezii,formate întotdeauna din trei catrene, cu o rimãexclusiv încruciºatã ºi o mãsurã de 7-8 silabe,într-o limbã din care nu lipsesc cuvintele po-pulare ca holdã, nuri, þânc, prunc, grinzi etc.De multe ori subordonata precede principala,construcþia fiecãrei strofe fiind simetricã.

De altfel, aceste cântece sunt vibraþii petema zilei de mâine :

„Când vor da întâii maci,Clãtinaþi de vânt prin grâuri,Þi-i voi da sã-i ai cârmaciPeste ºesuri ºi la râuri.Când s-o coace întâiul rod,Ai sã laºi livada veche,Ai sã laºi ce griji mã rod,Cu cireºi pe la ureche.Când va scoate întâiul puiRândunica sub fereastrã,Sã te-nveþe am s-o pui,Calea zborului albastrã.” (Întâile daruri)

Început de viaþã, copilul e asociat cu înce-putului de an, al primãverii :

„Dacã vrei sã afli cumCântã pãsãrele-n crânguriAi ºti tu o cale-acum :Sã te-asculþi cum rãzi ºi gânguri.Dacã vrei sã ºtii ce floriPrimãvara-n câmpuri scoate,Þi-am mai spus ºi alte oriÎn obrajii tãi sunt toate” (Neºtiinþa).

Eugen Lovinescu spunea pe bunã dreptatecã aceste „cântece de leagãn” sunt mici poeziiale cãror unic obiect e copilul descris, cântat,exaltat în toate actele lui. Chiar dacã i s-acontestat arta în aceste cântece, chiar dacãunele dintre ele par greoaie pentru copii, noine-am propus a reaminti acele Cântece deleagãn celor care vegheazã jumãtate din ziuacopilului sau poate întreaga zi într-un cadruinstituþional. Credem cã la creºe, cãmine de ziar trebui sã existe discuri cu cele mai reuºitecântece de leagãn din literatura românã, poeziicare sã fie utilizate înainte de programul desomn al copiilor sau pot fi însuºite în lecþiilede activitãþi creatoare (jocuri, desene).

,

16 Zodii în cumpãnã, primãvara 2011

17

Rugãciune

Doamne, ocroteºte-i pe Româniªi le înluminã lor destinulCã fuserã robi pe la streiniªi-au bãut din donie pelinulIa-i în grija ta, Ceresc Pãrinte,Câþi or fi-ntre Nistruri ºi-ntre TiseCã-i purtarã flamurile sfinteªi-nflorirã-n lanuri, pare-mi-seNu-i lãsa sã sângere pe cruceCã-s ºi ei copiii tãi frumoºiªi-au neveste ºi urmaºi ºi-i duceGândul la iubire ºi strãmoºi

Ocroteºte-i, Doamne, pe Româniªi le pune Nistrul la hotareFã-i, Pãrinte,-n þara lor stãpâni,Stai ºi tu în România Mare!Cã-s trudiþi ºi doar la tine-i leaculCa s-adape stelele din mâiniCa sã fie-n rând ºi ei cu veaculPrunci ai tãi de sânge, nu pãgâni!

Doamne, ocroteºte-i pe Români!

Caligrafie de iarnã

Sãrutã-mã frumosºi taci!

Ca mâine voi pleca ºi euCu fântânarii cerului, printre copaci,Bolnav de dragoste

ºi-ateu

Vezi, astãzi nu mai beau ºi nu mai strângNinsorile de ieri în ochiul stâng.ªi nici arome nu culeg. Pe galantarPun doar o lacrãmã de cãrturarªi-un snop de stele luminoaseLa ceas învãpãiat ºi tristCa o caligrafie de tãceri duioasePe un toiag de jad ºi ametist.C-aºa e jocul:

începe într-o searã,Nãtâng ºi dulce; apoi,

încetul cu încetul,Parcurge întreg alfabetulPânã la inelele de cearã;

pânã de-a dreaptaBunului DumnezeuUnde, ca mâine, m-oi aºeza ºi euCu fântânarii cerului la sfatDespre argintul unui crin brumat

Dar, pân-atunci, printre copaciTu pune-n vârstã cea din urmã vinãªi þine-mã uºor de mânã,

apoiSãrutã-mã frumos

ºi taci!...

Cetatea Unirii

În Alba Iulia, pe zeieºti oseminteSe sprijinã trainic hotarele sfinteªi Nistrul, ºi Tisa, Donarysul, munþiiªi moºii, ºi pruncii, de-a pururi pãrinþii

ªi Þebea-i aici, ºi Ciucea, Vãlenii,Basarabia, Bucovina, ai þãrii mirenii,Mihaii ni-s toþi, ºi Horea, muntenii,ªi Iancu cel Sfânt a toþi Apusenii

La Alba e Þara, ºi-i nemul, ºi-i vrerea,Aici ni-s eroii, speranþa, puterea,ªi-i viitorul, ºi-i Dumnezeul iubirii,În Iulia Alba, Cetatea Unirii

Dor de Moldavia

Un pod de flori ºi-un car cu fân pe PrutVisez, trecând din munþi înspre obcine,ªi ochiul meu e numai cer ºi lutAtras de-auguste vremuri muºatine

Spre graiul sfânt ºi de-nceput de lumeTrec Transilvania spre Bucovinaªi-n Basarabia voi poposi curândPe la Hotin, Soroca ºi Tighina

Cândva, sunt sigur, am mai fost pe-aiciªi mã jucam cu bouri ºi ariciªi cultivam ºi maci, ºi crini, ºi grâuªi mã scãldam cu îngerii în râu

Limba Românã, þara noastrã bunã,Mã legãna-n hamacul ei celestªi ascultam cum greierii îºi sunãArginþii grei în razele de lunã

ªi pe la Nistru-am fost ºi pe la Bugªi-am învãþat aici ce e iubireaPãrinþii, sângele ºi nemurireaªi Dacii Liberi pironiþi pe rug

Un pod cu flori ºi-un car cu fân pe PrutVisez trecând azi munþii spre obcineªi ochiul meu e numai cer ºi lutPe-ntinsele hotare Muºatine

Lacrãma lui Grigore Vieru

Din Basarabia, din Chiºinãu,Un duh curat revine peste Prut,Ne scrie Grig Vieru ca un zeu:Eu, fraþilor Români, eu vã sãrut!

Vã-ntinde mâna neamul nostru sfântDe peste timpuri, de peste hotare,La Alba Iulia un vânt-cuvântÎncinge amintirea cu ninsoare

Venii, venii, cãci adevãr zic vouã:Latinitatea-i visul nost durut!Dar dincolo de ochii plini de rouã,Eu România Mare o sãrut!

Sãrut mãicuþele ce plâng în grâuªi pruncii care stau ca sã se nascã –Noi suntem plug, ºi ram, ºi râu,ªi sfântã Limbã Româneascã!

Aici noi ºtim ºi CE ºi CINE suntemªi ne cunoaºtem matca ºi fiinþaNe îndreptãm cu apele spre voi –Români, a noastrã-i biruinþa!

O, vremile prea mult ne-au duºmãnit,Dar l-am avut pe Eminescu scut...Acum mã-ndrept spre voi înveºnicitªi, pân-ajung, cu Blaga vã sãrut

ªi cu Arghezi, ºi cu tot ce-i viu,Cu tot ce-i neam de Limbã Româneascã,Cu tot ce-i Basarabie ºi Chiºinãu,Cu pruncii toþi ce-aºteaptã sã se nascã

În România, visul nost durut,Acolo unde toþi suntem acasã...Dar, pân-ajung, eu vã sãrutªi-n Alba Iulia sã m-aºteptaþi la masã!

Scrisoare

Ne-a venit din Chiºinãu scrisoare,Ne-o trimite Neamul RomânescLãcrãmând în zi de sãrbãtoare,Mulþãmind Pãrintelui Ceresc:

“Ave, Maicã bunã Românie!Iatã-ne: ai tãi suntem cu toþii –Cei care-am fost, ºi suntem, ºi vom fi,Deopotrivã viii ºi cu morþii.Prin Siberii a bãtut un vântDe-au pierit urzicile ºi spinii,Iar la noi, pe dealuri, printre vii,Se-ncãrcarã de luminã crinii...Suntem liberi ºi stãpâni ºi-am vreaSã-þi îndrepþi isvoarele spre noi,Cã suntem ai tãi dintotdeaunaªi suntem din viþã de eroi!Suntem, iatã, fiii tãi cei buniStrãinaþi ºi oropsiþi prin veacDe o ºleahtã roºã de nebuni,Dar venirãm hidrelor de hac!Da, mai sângerãm ºi ne mai doare,Dar de-Ntâi Decembre sosim...Pân-atunci primeºte-o sãrutareªi din suflet lui Isus îi mulþãmim!”

...Ne-au sosit din Chiºinãu în scrisDulci cuvinte-n zi de sãrbãtoareªi se mai aude cã s-au stinsDinspre Prut nedreptele hotare,Cã asemeni apelor de neamκi strâng fraþii râurile-n soare,Cã ne vine ªtefan ca oºteanªi stãpân în România Mare!

De la o vreme

De la o vreme mã visez mereuNins de iubiri pe drumuri româneºtiCu Grig Vieru bând la ChiºinãuVinul ceresc din cupele domneºtiSau pe sub plopi ºi tei în BucovinaCântând cu Eminescu durerosÎn vreme ce ne cerne cu luminaGraiul de sânge ºi domnescul osPe dealuri molcome, în nord de norduriPrintre þãranii Herþei, din poveºti,În Balcicul regesc scriind acorduriPe muzicale sfere îngereºtiSau pe cãrãri de munte-n sud de apeAlãturi de-aromâni ºi noriCa o corabie ce-ºi simte-aproapeAcasa de-apoteotice-auroriSpre un Decembre-n Alba, cu ninsoare,Viseazã inima cã se îndreaptãCã ni-s la matcã vechile hotareªi-un voievod muºatin ne aºteaptã.

Ciresar 91

Ascultã, iubito! E-n varãªi pe Podul de FloriPãºeºte Poetul cu o razã de lunãªi-mparte mistere albe de crinªi Þara, pe umeri, sfârtecatã de furiiE povara-i de spini în cununã...

Oare inima ta îl aude?Oricum, ascultã ºi tu încãrunþita grãdinãªi visul aburind al Neperechelui Domnªi cerul însorit al voievodului ªtefanªi trezeºte-te, rogu-te, din somn!

E un râu între noi... ªi-nþelegCã e un râu blestemat,Râul care desparte frate ºi sorã...Dar trezeºte-te, iubito, din somnªi pe Podul de FloriPrinde-te în nãvalnica horã!

Eminescu-i aici. ªi cu aripa-i blândãDeschide ferestre spre evii cei buniªi pune noi temeliiAcolo unde poate uitarãmSã spunem cã venim din entelehii...

Dar tu îl auzi? Respiraþia luiE numai istorie; versul luiE dumnezeu întrupat; pasul luiE suferinþa pãcatului ce ne apasã...Dar iarba toatã-i acasã, ºi isvorul,ªi e un Iunie înmiresmat.

E anotimpul nostru acestaªi-i plin în vãzduh de fiori!Încã nimic nu-i pierdutCând anotimpul visãrii-i cu noiªi PoetulPãºeºte cu lauri pe Podul de Flori...

O lacrãmã de cãrturarMIRON BLAGA

Poesis

Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 17

,

Mândrã fatã-i Mãrie

Mândrã fatã-i Mãrie Luminioarã ochii-s negri Mândrã fatã-i Mãrie

Sã scoalã de dimineaþã - bis

ªi sã spalã pã obraz ªi sã piaptãnã pã cap

ªi ia cofiþa la mânã ªi aleargã la fântânã

Pe ghizlele fântânii Stau trei juni ai Mãrii

Din trei unu s-aruncarã ªi inelu-i apucarã

Da dã june inelu - bis

Inelu dã nu li-i da Cu amar te-oi blãstãma

Cu Maica, cu Precista - bis

Sus în Poarta Raiului

Sus în Poarta Raiului – bis ªede Maica Domnului – bis

Cu batista albã-n mânã ªi tot plânje ºi suspinã Vin înjerii ºi o-ntreabã

De ce plânji Mãicuþã dragã

Cum n-oi plânje fiii meiOamenii s-o fãcut rãiDimineaþã când se scoalãNici pe faþã nu se spalã

Se duc la fãcut de rãuªi-njurã pe Dumnezeuªi dacã se-mbatã bineMã înjurã ºi pe mine

De-aº tuna, de-aº fulgeraNiciunul n-ar rãmâneaDa mi-e milã de prunci miciCã rãmân fãr’ de pãrinþi

În grãdina Raiului

În grãdina Raiuluiªede Adam cu Eva lui

ªi-ºi plânje greºeala lui - bisGreºeala ce o fãcutC-o mâncat din pom oprit

Vine-un ºarpe veninosªi-apleacã de creangã-n josVinã Evã ia-þi o poamãCã þi-oi zice mare doamnã

Eva poama ºi-o luatMai întâi la-Adam i-o datDumnezeu o ºi strigatMãi Adame ce-ai lucrat

Ai mâncat din pom opritDin care n-o trebuitMãi Adame-i mere josªi-i lucra c-on pãcãtos

ªi tu Evã încã-i mereªi-i lucra ca o muiereªi-i naºte prunci cu durere – bis

Rai, Rai, Rai grãdinã dulceEu din tine nu m-aº duceDã mirosul florilorDe glasul înjerilor

Masã rotilatã

Masã rotilatãIai domnuþ ai domnDã mere-ncãrcatãIai domnuþ ai domnPomuþ rãzmuratuDã mere-ncãrcatuSoarele-ºi lucearãMerele-ºi cocearãVântu le suflarãLa boieri pã masãBoierii le punearãPân sâne pân mânePã zua dã mâneBoierii le luarãPã cel drum dã þarãLuna-n drum le starãMândru-i întrebarãCe duceþi boieri?Mere cãpãtateDã la Sfântul soarePrin mare rugareÎn coate, -n jeruncheLa Fiuþul Sfânt

Cheresig, Bihor, 2010Informator: Puºcaº Petru, 63 ani

Repede mijlociu culese de IOANA URS

Mare sarã

Mare sarã-i d’astã sarãCã-i sara nãscutuluiÎn postu CrãciunuluiHristos, domnu’ nost - refrenCã s-o nãscut un fiuþ sfântÎn oarinde pã pãmântDã dân ieslea boilorVoi pãsaþi dã ºi-l cotaþiLa o iesle dã cai scolaþiCându-ºi caii frosnãieMaica Sfântã aºe grãieFire-aþi voi cai blestemaþiVoi ºi nu vã sãturaþiPânã-n zua dã IspasNici atunce numa-on ceasVoi pãsaþi dã ºi-l cotaþiLa o iesle dã boi culcaþiCându-ºi boii d’aboreMaica Sfântã aºe grãieFire-aþi voi boi d’alduiþiVoi dã ºi vã sãturaþiPânã plugarii-or prânziMãrsul vost dã ºi fii linLa mâncare saþ dãplinCrãciuneasa cea frumoasãMândru mi-l înfãºiazãFâºii dalbe dã mãtasãªi scutece dã bumbacuSuflã vântu-ncetinelªi-l dãscâlci când ºi cândNeaua ninje, fiul plânjePloaia caldã, fiul scaldãRãmâi sãnãtoasã gazdã

Subpiatrã, Bihor, 2010Informator: Urs Florian, 53 ani

18 Zodii în cumpãnã, primãvara 2011

Colinde de pe Valea Crisului,

19

Mândru-i rãsãritu’

Mândru-i rãsãritu-iDomnului nostuMândru-i rãsãritu’

D-on paltin galbãnu-iGalbãnu-i dã cearã

La vârfu-i rotunduLa frunzã-i mãruntu’

Dar sub umbra luiªedi cine ºedi

Maica cu IosifCu calu-nsetat

Dalbu-i da-nspumatDã sudori ciuntat

Mândru-i dã-ntrebatN-aþi fost voi vãzutu

Mici colindãtoriNoi nu i-am vãzutu

Dã i-am vu’ vedeI-am vu’ cunoºte

Da’ parcã i-am vãzutSus spre rãsãrit

Chei în mâni prinzândBiserici deschizând

Clopote mari trãgândFii mici botezând

Mai mari cununândBãtrâni petrecând

ªi te-ntoarce cruceHoi cruciþã-n masã

ªi-ai fi sãnãtosHoi domn gazda nost.

Corinda fetei mici

Noi umblãm da corindânduFlorile-s dalbeDã la mãr la mãr boieru’

Dar boieru’ nu-i acasãCã-i în codru de vâneazã

Dupã el cu mãrþiºoru’D-acolo coborî-l-om

Pânã înnentea cãºiiªi-om bate feica gazdii

Cu scãunaºu cãºii – bis

Adã feicã ce cheiþãªi-mi deschide ce lãduþã

Scoate feicã inelaºuªi-l trãjem pã dejetaºu

ªi-on firuþ dã busuiocu’ªi fi feicã dã norocu’

Da-amu-i Sara lu’ Crãciun

D’amu-i Sara lu’ CrãciunSus în curtea lu’ Crãciunªi-a mneu Domn îi Dumnezãu

Mare hiru ne-o vinituDã la Irod împãratu’

Ca noi ºi ne gãtimuCu tri mãji dã tãmâie

Tãmâie sã d’aprindeleTri rânduri în tri chipuri

Dumnezeu sã d’arãtarãTri rânduri în tri chipuri

Când s-aratã-ntâia oarãCa un fecior sprâncenelu

Când s-aratã a doua oarãCa omul la miazãoarã

Când s-aratã a treia oarãCa omul la bãtrâneaþã

ªi d’amu-i Sara lu’ Crãciunªi-ai fi gazdã vesel bunu.

Þeþchea, Bihor, 2010Informator: Popa Liviu, 49 ani

Corinda pomului

Colo sus, colo mai susuSus în dalbu rãsãritCorindele cei DoamneMândru-i pomu dã-nflorituªi la poalã-mpolãritªi la vârvu-i luminosuLuminos dân trii fãcliiD’ale nu mi-s trii fãcliiCi mi-s trii zâle mai mari.ªi pã nume cum le cheamã?D’una-i Sfânta DuminicãUna-i zua PaºteluiUna-i sara lui Crãciun.Pomeniþi naºterea meaCã cine-o-a pomeniC-un bun dar l-oi dãrui.Cu rãzarea soarelui’Mpãrãþia ceruluiªi te-ntoarce cruce-n masãªi-ai fi gazdã sãnãtoasã

Subpiatrã, Bihor, 2010Informator: Bejan Florian (ªole), 79 ani

Corinda Oii

Pe cel câmp cu flori frumoaseLerui, lerui DoamneGrea turmã de oi se lasãLerui Doamn’

Da la oi cine-i pãstorDumnezeu cu Fiul Sãu

Cu topore încolþurateCu fluiere-nverigate

Numa-odatã o ºuieratToate oile-o-nturnat

Numa-o mialã mieliºoarãAce fu mai târzioarã

Da tu cum n-ai întornale?Doamne cum oi întornale?

Cã de când aici pe munþiBarba-mi bate pã jerunþ

Mustãþile-mi rup braþelePãru-mi bate cãlcâiele

ªi Dumnezo-ºi cuvântaleLa oi cine s-ar d’aflare

Bunã plata-a cãpãtaLa iernare-o lânã moale

La Crãciun un suman bunªi la Paºte-un bot dã caº

La Sânjorj un miel frumosªi-ai fi gazdã sãnãtos

Sãnãtos cu voie bunãSã-l mânci cu noi împreunã

Corinda pruncului

Colo sus pã lângã lunãMândru-ºi d’arde d’o luminãHristos s-a nãscut

Ba, zo, ceea nu-i luminãCe-i un scaun de hodinã

Dar pã scaun cine ºedeªede, ºede Maica Sfântã

C-un fiu mic al ei în braþeFiu-ºi plânje nu-ºi tãcele

Maica Sfântã-ºi cuvântaleTaci Fiule, taci dragule

C-are mama ºi þi-a dale - bis

Paharul botezuluiªi cheile Raiului

Fiu-ºi plânje nu-ºi tãceleMaica Sfântã-ºi cuvântale

Taci Fiule, taci draguleC-are mama ºi þi-a dale

Douã mere, douã pereªi te joci în Rai cu ele

ªi-ai fi gazdã sãnãtoasãDomn din cer sã te-alduiascã

Cea sarã

Ce sarã-i din iastã sarãCã-i sara d’ajunuluiDin Postu’ CrãciunuluiTãt am Doamne d-auzit

Cã s-a nãscut Domn Fiu SfântOareinde pã PãmântÎn ieslea d-a boilorDân florile fânului

Cocoºi negri or cântatZuãri dalbi or revãrsatIuda din pat s-o sculatªi pã d-obraji s-o spãlat

Lui Dumnezeu s-o rugatDupã masã s-o aºezatIuda-ºi be, Iuda-ºi plãteleIuda-i primitor de bani

Strâgã dupã-a lui duºmaniDaþi-mi 30 d’arjinþiCã vi-l dau ºi-l rãstigniþiPe-o cruce-naltã de brad

Jidovii-ºi bãturã sfat30 d’arjinþi i-o datStrigarã dupã PilatRãstigneºte-ni-l, Pilat!

Cã de nu li-i rãstigniNouã Pilat nu ni-i fiStrigarã de-a doua oarãRãstigneºte-ni-l, Pilat!

Cã de nu li-i rãstigniNouã Pilat nu ni-i fiPilatu s-o supãratMânuri dalbe-o suflecat

Pã Hristos l-o apucatªi pã El Doamne-l duceleCu jidovii-alãtureLa cel deal mai corcodeal

ªi lui, Doamne, ce-i fãceleCuie arsã dã oþeleªi lui Doamne cã-i bãteleTãt pân palme ºi pân tãlpi

Sânjele vale curjeleIisus capu’ ºi-a plecatCã nu-i sânje vinovatNu trebui pã jos vãrsat

Stelele-ncepurã-a plânjeCã-i luna-nvãlitã-n sânjePentru tine Moº AdameRãbdai cuiele pân palme.

Hotar, Bihor, 2010Informator: Popa Dumitru (Burescu), 79 ani

Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 19

NeputintãSã zbor?N-am încercat nici mãcar s-alerg.M-au þinut pe loc niºte verbe debileîntre care mi-am dat importanþãaºezând niºte conjuncþii.M-am intoxicat cu substantive,numele altora, lucrul altora,însã adjectivele mi-au fost refuzate.Timpul nu macinã cuvinte,aluatul lor nu-l înghite nicio gurã...Rãmân cu ele, cuvintele altoraatârnate de gât ca niºte plãcuþede identificare...

Izvorul izvoarelorAm închis în mine liniºtea,deznãdãjduitã, ea se izbeºte de porþi,sfãtuitã de strãini am zvârlitcheia în singurãtate.Târziu te-ai întors cãlãtorule,în castelul de fiereo arãtare nebunãprofaneazã cu degete slabe apusul.S-au învechit viseleºi au fost mâncate de molii,au fugit aniialergaþi de cãþeaua disperãrii;A rãmas în urmã o dârã de pacepe care mã-ntorc în genunchispre copilãrie...

VârstãCe poþi zburacând aripile þi-au rãmas miciºi lumea de josîºi înfige rãdãcinileîn porþia ta de cer?Visul neîntrematdupã o lungã convalescenþãîþi rãtãceºtedin clopotniþã-n clopotniþãuºor ca mireasma alungatãdintr-o brutãrie vecheîn care brutarul rotunjeºtepãreri de pâine.Nu se poate îmbãtrâniîn aglomerarea de zidurice-ºi rânjesc unul altuiaasemeni cãlãtorilor dintr-unautobuz de periferie.

LinisteÎn aºteptarea tremuratãse aºternea întunericulîn straturi subþiri,între mine ºi noaptedoar zidul de carne al pleoapei.Umbre fãrã fiinþe se strecoarãcâte una ºi fug,dincolo de zid nu sunt decâto pãrererisipitã printre degetele firii.În podul palmei ei, o clipã,mi-am odihnit coºmarele,apoi am pornit vinovatalungat de coarnele stelelor,un înger mi-a înºfãcat însã cãdereaºi în locul aurei lui a rãmas liniºte.Tãcerea s-a cuibãritîn toate sunetele,pe fiecare silabã cloceºte greuo liniºte domesticã.Ticãitul secundelors-a cufundat încet în pufulînnecãcios al pãcatului.Sunetul paºilor mei nu-l mai aud,aº vrea sã umblupe cioburi de idei,sã-mi aud tãlpile sângerândsã-mi simt urletul umplându-mitimpanele.

Deºi este o zi posomorâtã de joi, în miez de iarnã, 13ianuarie 2011, pe când umbrele înserãrii se lasã peste ValeaRoºiei am hotãrât sã începem întâlnirile Permanenþelor. Însala de clasã de la ºcoala din Roºia ne aºteaptã într-oatmosferã caldã primarul Florin Bonca ºi Ghiþã David, înmintea cãruia s-a nãscut ideea cenaclului: Ideea mi-a venitîn urmã cu mai mulþi ani, în urma unor discuþii pe temeliterare cu Gheorghe Moruþ. Abia la sfârºitul anului 2010,dupã o nouã întâlnire cu vechiul meu prieten, am hotãrâtsã adunãm în jurul nostru mai mulþi iubitori de frumos. Amreuºit ºi iatã-ne aici!

Din dorinþa a aduce împreunã cât mai mulþi iubitori deculturã, am încercat sã nu facem din scopul nostru unulacademic. Tot ceea ce dorim este sã învãþãm, sã pãstrãm ºisã ridicãm spre o stare de permanenþã ceea ce fiecare dintrenoi preþuieºte. Astfel cã gândurile noastre se îndreaptã înspreculegerea, valorificarea ºi conservarea folclorului, susþinereascriitorilor, muzicienilor ºi artiºtilor plastici, editarea uneipublicaþii periodice, încurajarea ºi promovarea tinerelortalente ºi revigorarea vieþii culturale din zona Beiuºului,menþinerea/conservarea graiului popular. ªi pentru cã suntemabia la început, fie-ne iertate micile scãpãri!

Revenind la prima noastrã întâlnire... nu ne-au trebuitdecât câteva minute pentru a ne cunoaºte ºi a intra într-oatmosferã de cenaclu... care trebuia sã poarte un nume!Poetul Gheorghe Moruþ propune denumirea de Permanenþe:De ce Permanenþe? Permanenþa ca stare trebuie sã necaracterizeze. Dacã tot cântãm aceste locuri în care am fostplãmãdiþi, trebuie sã mãrturisim celor care ne vor cunoaºtecã noi permanent am fost aici, permanent am luptat aici,permanent am iubit aici... Oricât ne-ar plãcea cuvântul„dor”, specific românesc, în acest context „nu ne prinde”,dorul presupunând o stare, urmare a unei despãrþiri oriîntreirea noastrã, atât în plan material, cât ºi spiritual. Noinu am fost rupþi, despãrþiþi de locurile noastre, limbanoastrã, tradiþiile noastre ºi tot ceea ce înseamnã acestea.Toate au fost permanenþe „ permanente”. Titlul mi se parepotrivit ca semnul sub care vrem sã fiinþãm.

Patronajul Centrului Cultural „Gheorghe Ciuhandu” Roºiaºi al Asociaþiei „Avram Iancu” Beiuº ne-a permis deschidereaspre variate domenii ale frumosului: poezie (Gh. Moruþ, V.Popa, Gh. David, G. Iakab, S. Buzgãu ºi A. Moruþ), literaturãpentru copii (F. Fuliaº, M. ªtefãnicã), folclor (M. David,pr. D. Haiduc, I. Cabãu,), criticã literarã (A. Balaj-Lazea),muzicã (R. Lazea, L. Busuioc, R. Þoþa), istorie (A. Petriº,V. Silaghi) sau speologie (V. Paºcondea).

În loc de tradiþionalele prezentãri, fiecare dintre ceiprezenþi ºi-a lãsat propriile creaþii sã vorbeascã în numelelor. Ajutaþi de moºocoarnele ºi de cuvintele calde ale gazdelor,am hotãrât sã revenim în aceeaºi locaþie lunã de lunã…

Perseverenþi de felul nostru, în februarie nu am uitat sãne revedem, de data aceasta având ºi invitaþi: Cristina Ianc(Clubul de Speologie „Cristal” Oradea); Miron Blaga, FloreaCriºu, Corneliu Buciuman ºi Ioana Urs (Centrul Judeþean

pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii TradiþionaleBihor). Primele creaþii prezentate au dat naºtere unor discuþiicritice. Miron Blaga apreciazã poeziile lui Gheorghe Moruþ(deja, autor a trei volume de poezie ºi a unei bogate activitãþipublicistice) ca fiind creaþii elaborate, lucrate, neforþândnici rima, nici versul alb, fiind pur ºi simplu relatãri într-unlimbaj profund, apropiate de lirica lui Ioan Alexandru. Poeziilelui Gheorghe David (prezent ºi el în presa localã) redau fidelcadrul pastoral al zonei, având însã ºi o subtilã tentã religioasã,cu un puternic sentiment al apartenenþei la un spaþiu în careancestralul este la el acasã. Nici partea de criticã literarã,folclor sau compoziþie muzicalã nu a rãmas fãrã ecou;romanul postmodern a fost cu uºurinþã urmat de strigãturilede pe Valea Criºului Negru, iar apoi de prelucrarea coralã aunui vechi cântec religios.

Acest sincretism cultural pare a fi atitudinea ce necaracterizeazã ºi pe care vrem sã o pãstrãm. Niciunul dintremembrii fondatori nu vrea sã se transforme în eminenþacenuºie a viitoarelor întâlniri; toþi vrem sã ne pãstrãmidentitatea, sã învãþãm ne definim ca un unul multiplu încare vocea fiecãruia sã se facã auzitã ºi sã ºi fie pe deplinînþeleasã. Singura noastrã dorinþã este de a aduce în jurulPermanenþelor cât mai mulþi iubitori de culturã ºi frumos,de a re-vitaliza înseºi ideea cenaclu.

Cenaclul Permanenþe, Roºia

Cenaclu

O simplã dare de seamã si o modestã invitatie

GABRIEL-KAROL IAKAB: PermanenþeStrãmoºii cei din veacuri, ce-au fost ºi s-au dusRãspunzând chemãrii fãcute de sus,Lãsatu-ne-au nouã, ce astãzi trãim ici,ªi limbã ºi crez, doar sã nu fim peltici.Crezut-au strãmoºii, pelasgii ºi traciiCã fanfaroni laºi le vor fi urmaºii?Dar dacii ºi geþii, vitejii luptãtori- Mã-ntreb ca român ºi eu adeseori -,Cum vor urla din Ceruri spre noi, cei de azi,Feºtile-nnegrite legate-n grumazi?Pãmântul acesta, Grãdinã divinã,Ce oasele lor acum le hodinã,Le strigã Dreptatea purtatã în sicã,Cheamã-Adevãrul din era anticã,Cãci noi nu mai ºtim Adevãr ºi Credinþã,Dreptate, Iubire, … ce-i O Fiinþã!Alergãm s-adunãm, s-avem avuþie,Cã suntem plini ºi pâºini de prostie!Ne pasã de „mine”, nu ne pasã de „noi”,Trãind în minciunã, urã ºi gunoi.Singura scãpare acestui neam strãvechiE Cel ce ne-a dat gurã, ochi ºi urechi;Cãci Adevãrul Sãu ºi Dreptatea-I bunãNe pot a reda virtutea strãbunã,C-apoi sã ne-ndrume de-acum ºi pânã-n veciPrin valurile vieþii, calde sau reci,- Fiind Pronia întregii existenþe -Dând Doamne, acestui neam, Permanenþe!

GHEORGHE MORUT: Din nopþile TaleRidicã-se Focuri din creste de munþiîn nopþile-adânci ale tuturor vremilor,de-s ierbi sau zãpezi, stâlpi de luminãdin vrerile noastre-a-ne-fi oarece fapte a bine...ªi ºtim cã ne-asculþi, ba mai mult, ºtiindu-nevrere din carne reverºi miluiri peste zilele date de TinePãrinte,-a-ne-fi viaþã...Aici suntem, nu toþi, la Sfintele-Altaregãsindu-ne bucuria, supuºii Barbariîn credinþa dintâi a Geei, NãscãtoareaÎntâi-Vorbitorilor ai Cuvântului ce fost-asã fie-Nceputul...ªtim cã ne-asculþi în chemãri mezonopticeînfãºuraþi în Zaua Alunului când îþi trimitemcântãri pe’naltele Focuri, noi Cavalerii,altcuiva nesupuºi...Har Tios!

VERA POPA

,

,

, ,

Cântam o rapsodie.Râuri de dansatoripluteauîn acorduri vesele,cu pletele rãvãºite,bãtândcu piciorul pãmântul,ritmul naþional.

De-o parteºi de alta

codrii.Asta îmi dã siguranþã.

Mai sus munþii.Din vârf mãreþul Sfinx vegheazã.

Spre searã, obosit,m-am aºezat lângã Criºs-ascult tãcerea apelor.

GHE. MAR. DAVID: Hora

,

20 Zodii în cumpãnã, primãvara 2011

21

Îmi sunt dragi visurile. Fãrã ele, credcã m-aº sinucide. Mã învelesc cu aceºtiprieteni nepreþuiþii, în faþa scepticismuluilumii ºi, da, sunt, aproximativ, fericit.

Nu am nevoie de o cartografiere a lor.Tocmai m-am trezit din somn. Poate încãdorm, însã degetele mâinilor, ca niºte degetefumurii, se întind, se alungesc, se arcuiescpânã la niºte claviaturi speciale ºi îsialcãtuiesc alfabetele lor neînþelese pentrucei de rând.

Am visuri, visuri cât sã le adãpostescpe o planetã separatã. Imaginaþia îmidebordeazã, plesnesc porii somnului ºi nuºtiu cum sã îmi administrez visurile.

O, nu, m-aþi înþeles. Nu visurile ca atareconteazã. Osatura lor se prãbuºeºte înpragul de fildeº al somnului.

Aþi ghicit. Senzaþia care îmi pulverizeazãexistenþa mult timp dupã ce m-am trezit.Asta e importantã. Am atâtea visuri ºi nuºtiu cum sã le protejez de cei care îmisaboteazã tezaurul meu de amintiri ºiaºteptãri. Însã asta e sursa mea de energie.Visurile mele devin amintiri, iar amintirilemele devin visuri de cleºtar.

Vreþi dialoguri ca sã fiu mai pe înþeles?Vreþi personaje?

Orice alimentare din afarã cu baia derealitate îmi polueazã textul. Acesta e untext fãrã carne, fãrã decoruri, fãrãpersonaje.

Fãrã mine, aþi fi morþi, voi muritori derand! Eu vã ascult. ªi vã aduc existenþamea fertilã ºi tenebroasã în limbajul celormulþi. Vã aduc pe voi în tiparele ºi texteleoniricilor, ori vã prãfuiesc în prezicerizodiacale, ori vã caut în liniile palmeibãtucite de truda zilei grele. Nu mai cred înzeii voºtri. I-am abandonat, de fapt, aumurit de mult. Însã recunosc cã ei mãamuzã încã.

O voce din exterior:Nu profana, jigodie albã ce eºti! Îti voi

trimite cucuvele la geamurile tale sã-þi cânteprohodul. Moartea te aºteaptã oricum, iareul tãu de noapte îþi trimite semnale.

Nu mai vreau sã aud de moarte. Oricumvom muri. Moartea a devenit bun deconsum. Vecinii de la bloc mor, unul câteunul. Moartea mea nu mã mai intereseazã.Eu vreau sã evadez, în orice, în sex, îndroguri, în paradisuri artificiale, în Caraibe,pe stadioanele de fotbal, în cluburi denoapte. Nu mai vreau sã te ascult. De fapt,nu mai vreau nici sã mai dorm, cãci tu îmiîmpuþeºti viaþa cu decrepita ta moarte.Spune-mi un vis pe care l-ai avut. Altcevaînsã decât putreziciune, moarte, bãtrâneþe,viermi.

Eul meu de noapte:Voi face un exerciþiu. Eram cu somnul

meu sau cu somnul lumii. Iar sunt emfatic,pânã prind tonul potrivit.

Murisem cred. Sau eram în prag de amuri. Stai, nu e vorba de moarte, e altceva.Ascultã. În faþa unei case galbene ca spiculcopt în care mã aduseserã pãrinþii mei pelume, în faþa casei cât un grânar cu spiceþepoase, aºtepta o maºinã neagrã ºi mare,un bolid. Nu avea numere de înmatriculare.Fuseserã smulse sau nici nu au fost puse,puþin conteazã. În casã aºteptam, nu ºtiuce aºteptam. Însã trebuia sã-mi iau rãmasbun de la pãrinþi, fraþi, bunici. Era atâta jaleîn suflet! Mama, îmbãtrânitã de griji, îmipregãtea obisnuitul bagaj mostenit de la tatacu periuþa de dinþi, fotografia pãrinþilor înalb-negru stins, câteva perechi de ºoseteca sã nu prind umezealã ºi frig la picioare,o cãmaºã perfect cãlcatã cu fierul încins la

sobã, un pantalon de bumbac, o carte decitit în rãgazuri de aºteptare ºi plictis,pijamaua tatei pe care o luase ºi el în armata.Pentru ce toate acestea?

ªtiam cã nu îi voi mai vedea. Pentrusufletul unui copil era prea mult sã înþeleagãghemul destinului încurcat.

Am ieºit. Se strânseserã toþi ai caseibuluc. Privirile lor curgeau înspre mine,languroase. Nu plângeau, pentru cã nuvoiau sã mã sperie. Cãlãtoria trebuia fãcutã.Orice gest de revoltã era inutil. Însã aerulexploda de tristeþe, ca ºi cum ar fi fostalimentat de o ciudatã electricitate. Neprefãceam cã eram calmi ºi demni. Ei mãînvãþaserã sã aºtept încercãrile grele alevieþii cu calm, pentru cã, în final, era numaiaºteptare ºi nimic concret.

Un ºofer schilav, ascuns sub borurileunei pãlãrii foarte ºmecheroase – noi, copiii,îl priveam fascinaþi! – se ghicea pringeamurile fumurii ale maºinii. Nu coborâse.Nici nu ºtiu dacã era în stare de aºa ceva.Avea picioare? Era duh? Era o mascã?

Am urcat cu bagaj cu tot, pe uºa dinspate, prãvãlindu-mã înãuntru. Maºinaporni în trombã, stârnind un nor lung depraf, care se înghesuia pe sub gardurileputrezite de ierburile înalte.

Cu un ultim efort, m-am smuls de subgeamantan ºi m-am uitat în urmã sã-mi vãdcuibul casei în care fusesem atât de fericit.Însã dâra de praf se dilatase ca un norargintiu. Asta era urma vieþii meleparticulare?

Relieful devenea incert, de-abia ghicit.Un cal alb pãscând o pajiºte de opal. Unpetic de cer dezvelit ca o zdreanþã. Pâlcuride copaci se îngrãmãdeau ca niºte scufiiprin geam sã-l vadã pe bãieþelul bãlai cãruiaîi atârnau mucii de mâneca largã care voiasã-i îndepãrteze.

Am oprit dupã un rãstimp. Doi cioclimã aºteptau. Sãpaserã gropa, micã câtpentru un puºtan. Glii grele, pline cu iarbãde jad. Groparii, urâþi ca dracul, priveaufuriº, iar o mâneca goalã de mâni, îmi arãtãfundul sãpãturii. Trebuia sã cobor. Nici ourmã de revoltã, aºa mi-au spus pãrinþii.M-am întins cu resemnare mutã pe fundulgropii, iar cioclii au nãvãlit la marginea ei,ca pe un ecran albastru. Au luat lopeþile ºiau început sã arunce cu poftã þarânã pestemine. Nu am înþeles de ce era atât de greupãmântul amestecat cu iarbã. Nici bolovaniinu ar fi fost mai grei. De ce nu m-ar fiîngropat într-o stâncã? Într-o piatrã? Sã maifi rãmas ceva pe lumea asta: un nor, uncopac, un muºchi verde care sã maiabsoarbã bucuria unei ploi, cãldura unei razede soare.

Cioclii înotau, tropãind pe pâmânt dedeasupra mea ºi-ºi înghesuiau capetele cadoi bostani spintecaþi în ochi ºi gurã, iardin ei þâºnirã niºte fire de dinþi lungi ºihohoteau, Doamne, ce hohoteau de râs iarºi iar, ca într-o farsã, apoi au dispãrut. M-am ridicat cu greutate, ca dintr-un vis, amîmpins deoparte mormanul de brazde carese aºternuse peste mine, am urcat ca opasãre pâna la gura mormântului, dezlegatde gravitaþia pãmântului, ºi am privit de labuza lui cu sfialã la bolidul negru cu ºoferulplictisit de aºteptare. Când mã observã,porni motorul ºi, cu un demaraj scurt,dispãru, lâsându-mã cu mormântul meu subnoaptea stelarã.

Am pornit la drum, târându-mi dupãmine geamantanul pe care nu puteam sã-lpierd, cãci era ca o carte de identitate. ªiam intrat într-o pãdure cu miros de cenuºã.

Crengile se spânzurau spre cer. Fuioare decãrbune mi se încâlceau în pãr. Cenuºa îmiinvada plãmânii. Priveliºti rocamboleºti îmijucau în priviri. Cadavrele copacilor dansauapocaliptic. Era sfârºitul lumii?

Am alergat înspre un liman.Geamantanul se lovea surd de bucãþi derocã. Iar eu plângeam în hohote. ªi lacrimiîmi curgeau pe nãdragii de bumbac ºi peghetele scofâlcite de soldaþel primitiv. Iarvântul îºi deschise aripile la o comandãneºtiutã ºi mi se încâlcea în pulpanelehainelor, muºcând din viaþa mea ca dintr-ovatã de zahãr. ªi la capãtul puterilor, pe undeal de rocã tare, cu copaci negri spânzuraþide cerul plumburiu, m-am împiedicat ºi m-am rostogolit, cu geamantan cu tot ºi amcãzut într-o groapã. Am stat niþel, cu creieriizdruncinaþi serios, mai ales cã geamantulse prãvãli, lovindu-mã în cap, ºi am privitla buza gropii, sus, la cerul vânãt ºi pustiu,însã sub pãmânt am descoperit, cu oneþãrmuritã uimire, o bisericã îngropatã cuun altar de lemn sculptat. Hieroglifeînveºmântau vegetal corpul unui zeu, fãrãochi, fãrã cap, ci numai forme rotunde princare pluteam ca la pulverizarea primelorsfere. M-am ridicat ºi am cãlcat o glie caresub greutatea mea alunecã ºi dezveli o icoanãde Christ rãstignit, primar, de la obârºiilelumii. Lumini filtrau ca uleiul o feerie deforme ºi imagini. Iconostasul zãgãzuia o apãroºie ca un vin vechi care se grãbea sãtreacã malul lui. ªipotul apei, ivite pesemnedintr-un izvor, fermeca auzul ca un psalmstrãvechi. Piatra de pe pereþi se înfiora,cãpãtând culoare de pâine.

Nu mã înfruptasem la trupul bisericiiîndeajuns, când o mânã lungã de scheletfunebru a curs în groapa mea, smulgându-mã din acest vis repetat, ºi m-am trezit peun pod, cu schele metalice profilându-sespre cer. Iar apa râului curgea uleios. Lacapãtul podului, m-am oprit minunându-mãde maºinile care lucrau automatizat. M-amîmpiedicat de un capac de canalizare. Lagura lui se þeseau reþele de scãri pe care amcoborât cu febrilitate, geamantanul probabilajunsese aruncat de sus, pentru cã unplescãit de ape îl primi flãmând.

ªi am ajuns pe un mal pustiu cu valuritriste ºi negre ºi nici mãcar un cer în aerulmat. Am vrut sã alerg înapoi, însã scãrilese retrãseserã într-un copac uriaº dintr-osavanã africanã. ªi mi-am picurat paºii peþãrm alene. ªi dintr-o datã neantul a prinsforma unei curþi de ºcoalã împrejmuitãzdravãn cu ziduri nesfârºite ºi am alergat,brusc animat de nostalgie, pânã la capãtulei, unde m-am izbit de uºa grãdiniþii meleunde fusesem þânc ºi am zguduit-o zdravãn,pentru cã refuza sã se deschidã. ªi am cãzutîn genunchii zdreliþi ºi am plâns, mamã, ºiam plâns…

De fapt, cine eram eu? De ce atâteametafore ca sã zugrãvesc scârnãvii lunare?

Eram un om obiºnuit, capabil însã deiluminaþii, profeþii ºi atentate. Strânsesemîn mine atâta forþã ºi energie din visuri (levisam ºi cu ochii deschiºi!) încât aº fi putut

muta munþii din loc. Eram un erou potenþial,îngrãdit de opreliºtile banale ale vieþii. Înrest, mã uitam la filme vechi din epoca deglorie a filmului mut, atunci când visul eracapabil sã iluzioneze încã pe spectatori,atunci când visul ºi romanþul nu erau luateîn batjocurã.

Eram ultimul romantic în subterana meadintr-un bloc crãpat pe la rãrunchi în ultimulcutremur. Nu eram cãsãtorit. Pãrinþii meierau la þarã ºi cred cã nu mã vãzuserã deun secol. Fetele nu prea erau atrase deputerea mea de seducþie. Cred cã eramamorþit pe la pãrþile ruºinoase. Doar o mânãmeºterã de sex feminin ar fi reuºit sã mãtrezeascã la viaþã. Însã aveam o priviresumbrã pe niºte pomeþi ridicaþi ca niºtestânci din dosul cãrora aruncam sãgeþiînveninate spre lume. O, nu aveam ochiialbaºtri, visãtori ºi trãsãturi fine. Romanþ,domniºoarelor. Pãrul meu învolburat ºinãclãit, barba asprã ºi nerasã, urechile camclãpãuge, gâtul gros ºi scurt, pieptul sãlbaticºi þepos mã fãceau mai degrabã un primitiv.

O domniºoarã voinicã se aventurasetotuºi în bârlogul meu atrasã de misterulmeu. Înãuntru era o dezordine infernalã.Compartimentele se prelungeau unul în altul,adicã hainele se adunau ºi se prelungeaupânã în baie, de parcã ar fi vrut sã fie spãlate.Pãºeam ca pe un covor. Doar cãlcam pehainele mele. Iar farfuriile, hamburgerii pejumãtate muºcaþi poposeau pânã la saboþiide lângã patul în care dormeam. Cearceafulpãtat de resturi alimentare acoperea câte ocarte uitatã pe canapea. Fire de pãianjenatârnau groºi ca niºte funii pe care puteaiîntinde rufe. Dumnezeule, cum crescuserãpãianjenii, specii rare, de apartament!

Când intrã domniºoara (nu-i þin mintenumele!), un nor de praf se ridicã din holnãvalind pe geamul deschis prima oarã dupãcâþiva ani.

De unde culesesem paparuda asta? Nuera o frumuseþe. Era grasã. Cum, naiba,pãrãsise graþia feminã suprafeþe atât de maride carne? Hãlci din burtã plesneau de subcureaua din imitaþie de piele. Minijupul eiera singurul ei farmec, pentru cã ascundeapuful feminitãþii ei ghicite. Lipsitã decochetãrie ºi atracþie, pe potriva mea,înzestratã cu organele ºi orificiile cuvenite,cu fese la fel de mari ca sânii. A, era sã uit.Era colegã cu mine la un job ordinar,funcþionar la o bancã, unde pasam hârtiidin loc în altul cu cifre cu multe zerouri.Nu câºtigam mult, poate douã trei zerouridin maþele de cifre pe care le procesam. ªicum, Doamne, sã nu mã întorc la bârlogulmeu de urs sãlbãticit!

Am luat-o pe femeioaºca asta ºi am tãvãlit-o în patul meu cu cearceaful pãtat de miesmealimentare. Nu e elegant ce spun, dar ce sãaºteptaþi de la o jigodie ca mine, care coborâtde pe tãrâmurile diafane ale visurilor trebuiesã îºi consume intimitãþile sale biologice?

DINU BÃLANProza

Boom apocaliptic

Continuare în paginaurmãtoare

Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 21

Îmbrãcat în pijamaua albastrã cu topulºi ºortul din material din flanelã, Charles selegãna pe scaunul din copila unui biroumasiv pe care se afla un computer; uncabinet metalic cu sertare în miniaturãpentru acte, plasat strategic în partea stângãa dormitorului; opus cabinetului, se afla unaparat de fotografiat digital, lângã unconteiner cu creioane ºi pixuri fãcut chiarde dânsul, în momente de inspiraþie, la orelede lucru manual ºi vopsit în roºu. Prinbretonul ce-i umbrea copila ca un gard viu,privea portretul mãicuþei lui, mãiestrit înpasteluri, de un pictor din Québec, al cãruinume nu-l putea descifra. κi amintea exactziua ºi locul; pe mãicuþa lui tot spunând cãera copleºita de farmecul priveliºtilor deacolo, cã era convinsã cã nu se va mai puteareîntoarce vreodatã ºi cã era de datoria luisã revinã cândva sã se îmbãieze, încã odatã, în acel loc fermecat.

În portret, mãicuþa lui apãrea într-orochie roºie cu broderie etnicã, ce sosiseîn lãdoiul de zestre, împreunã cu alte multelucruri cumpãrate în timp de maica mãicuþeiºi care erau acum ferecate la pãstrare, fieîn dulapul de haine, fie în podul casei cuetaj. Lumina îi tãia în felii partea dreapta afeþei. Pãru-i negru, cârlionþat, pe ce-lmoºtenise genetic împreunã cu niºte ochiadânci de culoarea mierii de arþar, unduiarazele strãpungãtoare ale acelei veri demileniu.

Charles îºi aminti cum sorã-sa Jackie ºicu dânsul se împotriviserã cu înverºunarecând mãicuþa lor aranjase ca acel pictor dinpartea veche a oraºului Québec, sã le facãportretul. Temperatura fusese insuportabilde ridicatã în acea dimineaþã. Merseserã petrotuarul din scânduri masive, din copilahotelului Château Frontenac. Câþiva copaciîmbãtrâniþi umbreau timid trecãtorii cecãscau gura pe la vitrine. Priviserã picturilela vedere în Rue du Trésor. Mãicuþei îiplãcuserã tablourile pictate de un artist cao trestie danubianã, ce pãrea între douãvârste, ce fuma þigarã de la þigarã ºi ale cãruiportrete în pastel, aveau o simþire romanticãdin timpuri apuse. κi aminti cum el ºi sorasa refuzaserã sã pozeze pentru artist,acceptând numai dupã niºte promisiunireferitoare la cadouri precise. În acea zi

Aveam ºi eu organe, mã rog, amorþite, caretrebuia sã-ºi împlineascã din când în când cuvârf ºi îndesat funcþiile lor pe care le planificasecreatorul. Zdrahona de femeie (pentru ce olãsase Dumnezeu pe pãmânt, ca sã spurcespecia femininã atât de gingaºã ºi palpabilãgustativ ca miezul de piersicã?) încãpu înlabele mele pãroase de urs, încât o parcelampe bucãþi, poate izbuteam sã fac sã cântefeminitatea ei pe strunele mele aspre de atâtazângãnit în deºert.

O prindeam de coama ei de pãr roºcatînvârtoºat ca o flacãrã ordinarã ca sã îsi urlepasiunea ei de femelã. Poate aºa îmi dez-morþeam gonadele mele de animal fioros. Cusiguranþã, nu aveam parte de o femeie suplã,de un corp de model perfect, argintate desclipirile aparatelor foto ultrasofisticate. Cucine sã îmi fi urlat bãrbãþia mea de animalnesãtul? Nu eram vedetã. Nu îmi surâse ºansa,pe roata oarbã a norocului. Banii nu mãscoteau din casã. Jaful de Dacie de subfereastra blocului devenise material didacticpentru câþiva ucenici de mecanicã auto. Însã,iatã, femela asta, scoasã parcã dintr-o grotã,prinsã între coapsele mele vânjoase! Gro-hãiturile mele ar fi trebuit sã o scoatã din minþi.

Partitura asta înlocuia orice preludiu de filmporno. Partida mea de sex ordinar, poate, eramai vânjoasã decât oricare din bordelulmondial. De unde îmi scoteam visurile pufoaseca niºte fluturi sfãrmaþi în electricitatea dinstratosfera imaginaþiei? Din ce mâl ordinar senãºteau nuferii albaºtri?

V-aþi sãturat de decoruri, de materialitateamea infectã? Nu erau mai bune visuriledescãrnate de viciu? Nu erau mai bunedorinþele sublimate în eter?

Însã eu nu mã sãturasem de bucile ei grasede femelã lipsitã de graþie. Îi cãutam orificiileei înecate în osânza ei generoasã. ªi credeþi cãdragostea, instinctul ãsta ridicat la nivel desentiment universal, nu putea trezi ºiputregaiul feminin cel mai abject? Încercasemtoate perspectivele, atingerile ºi mângâierilemele pãroase. Cãutasem toate suprafeþele eimai netede unde hormonii ei de estrogenputeau sã mai cânte. Am fãcut-o sã urle desuferinþã ºi dãruire. Patul suporta cavalcadanoastrã bezmeticã. Inhibiþiile noastre fuseserãalungate – chiar nu mã mai interesau veciniicare bãteau în pereþii subþiri, exasperaþi deeducaþia copiilor martori la simfonii sexuale.Îmi venea sã rup cearceafurile ºi arcurile de la

pat. Îmi venea sã sfâºii porii ei excitaþi ºi dilataþi.Narinele ei fremãtau. Pãrul ei puhoi seaprinsese de pasiune. Grãsimea ei dispãruseca untul în tigaia deliciilor.

Corpul ei mãtãhãlos se arcuise, se cam-brase ca o iapã care freamãtã de dorul zborului,dupã ce se hrãnise din tava cu jãratec.Diformitãþile ei prinserã formã. Se rotunjiseglezna, carnea dereglatã de glanda tiroidã seadunase într-o armonie.

ªi fremãta sub grohãiturile mele dezlãnþuite.Orificiile ei se deschiserã ca niºte lujereînsetate de roua mãdularelor mele.

Orgia dezlegase senzaþii puzderie, cãcienergia muleazã materialul, nu?

ªi, ºi, ºi? A urmat eliberarea de scârnãveniamaterialitãþii repetatã de nenumãrate ori.Prinþesa din fabulã devenise jegul feminin careîºi întâlnise perechea masculinã în lumeadecrepitã a subteranei.

Nemaiputând suporta tonajul ei infect degrãsime, am luat-o în braþe ca pe un gândacdiform, l-am ridicat gâfâind pe canaturilegeamului ºi i-am fãcut vânt pe geam afarã. Nuglumesc, pe bune. Ea urla cu ochii mãriþi înorbite.

Vecinii bãteau disperaþi în perete, sãtui deorgasmul meu abject.

Credeau cã ne împãrþeam pumni ºi lanþuriîn respiraþiile noastre erotice. Însã eu amejaculat-o din bârlogul meu ca pe o canapeazdrenþuitã. Nu aveþi nici o grijã.

A cãzut doar pe maºina parcatã sub geamulmeu. Probabil ea aspira la o plimbare romanticãcu Dacia mea pe butuci. Ucenicii de mecanicãauto probabil se distraserã la auzul poveºtiimele audio în direct. ªi, iatã, paraºuta prinsãde un bolovan cãdea ca un asteroid din spaþiilevisurilor mele direct pe ucenici ºi pe maºinã.Sânge? Fracturi? Þeste sparte?

Nimic din toate acestea. Cãci matahala defemeie se încinsese cu jarul pasiunii ºi zburase,nu alta, ca zgripþuroaica din poveste.

ªi, în plus, o aruncasem doar de la parter.Visuri! Visuri! Visuri!Cum preschimbã ele lumea ordinarã în

paradis! O lume de cãcat înfloreºte în tainiceelucubraþii onirice ºi senzoriale. Însã unde esteclaviatura care o face sã cânte?

Boom! Explozie de senzaþii ºi de lumimagice.

Bârlogul meu a explodat. Într-o nouãorânduire. Nu simþiþi cã moartea ideologiilorne-a blegit? Cã mãdularele mele neruºinate auamorþit?

Boom!Sunt un nou conchistador, un nou Don

Quijote în cãutarea Dulcineii lui.Boom.Visez, deci exist în conflagraþia din bârlogul

meu intim, propriu, unic ºi fãrã putinþa de a fiînstrãinat.

Doar coasa roºie ºi ciocanul negru mã potcoborî în altarul din subteranã.

MARIANA ZAVATI GARDNERProza

împricinatã, trotuarele torturau trecãtorii,iar magazinele etalau în vitrine, podoabelesãrbãtorilor de iarnã, ºi în stradã explodaucolinde strãine anotimpului.

Portretul mãicuþei atârna în copila patuluisãu. Era reuºit pentru o orã de pozare subplatanii stufoºi, îndesaþi lângã o bisericãridicatã de primii emigranþi credincioºi. Varaacelui portret fusese o varã straºnicã, cuvizite la staþii de baleniere, abandonate, cuplase ºi spray-uri contra þânþarilor fãrãnumãr, ºi cu veveriþe de pãmânt ce se urcaucu obrãznicie pe picioarele trecãtorilor, cândle ademeneau, nemiºcaþi, cu alune. Îimerseserã la inimã orele de cãlãrie de laChâteau Montebello. Acolo-ºi descoperisetalentul pentru jocul de billiard ºi gustulpentru bucatele cordon bleu. Mãicuþa,cãreia nu-i plãcuse vreodatã gãtitul saucoptul, evitase întotdeauna cu dibãcie rutinamenajerã. Din contrã, dânsul moºtenisetalentul bunicuþei pentru amestecul ºtiinþifical elixirurilor, ºi care, pensionatã acum dela practica farmaciei, rãmasese cudeformarea profesionalã de a se simþi

obligatã sã dea sfaturi medicale sau despremedicamente.

Charles se mutã din scaunul lui rotativdin copila biroului ºi se aruncã pe pat, înanticiparea ceasului deºteptãtor al sorei sale,Jackie. Patul rãspunse cu un scârþâit, redusînsã imediat la tãcere. Continuã sã fixezeportretul cu ochii ca luna rãscoaptã. Eracomplet treaz. Se ridicã de pe patul ceprotestã pe moment, ºi se îndreptã cãtrefereastra dinspre grãdinã. La fereastradormitorului sãu, pãsãrile cântãtoare,încurajate de tãtâne-su, erau înºirate pe fieceramurã a prunului, ca globurile unui pomde Crãciun. Charles privi pãtrunzãtor prunuldin care atârnau fel de fel de containerepentru seminþe, unele pline, altele pejumãtate golite, pe care pãrintele sãuobiºnuia sã le cumpere de la magazinulpentru animale sau de la piaþã. Prunul, cefusese plantat înainte de naºterea sa, nuarãta sã fie pe rod în anul acela.

Charles se întoarse de la fereastrã ºimerse spre scaunul lui de birou. Dupã carepetrecu câteva clipe în baie, în drum spre

bucãtãrie. κi urmã acum rutina zilnicã,jumãte de orã în copila televizorului, urmatãde practica pe chitara electricã, deºi se pãreaca mai avea de aºteptat pânã când sã setrezeascã ceilalþi ai casei. Chitara saelectricã, din lemn de mahon, fusese uncadou cam mult aºteptat ºi de aceea poatecã era atat de mândru sã o stãpâneascã.Charles apãsã pe butonul televizoruluigeriatric, apoi trase perdelele ca sãîmpiedice lumina persistentã ce invadaobraznic cu tentacule ascuþite salonul ºi-lîmpiedica sã vadã imaginea de pe ecran.Se aºezã la capatul canapelei din piele dinbou de Argentina, într-un cuib fãcut dinpernele de zestre ale mãicuþei lui, cu penede la gãinile lui Babacu, ce cãlãtoriserãîndesate tot în lãdoiul de zestre. De fiecedatã, când feþele de pernã trebuiauschimbate, pene rebele se ascundeau încovorul din lânã de pe parchet. Asta o fãceape mãicuþa lui sã strãnute cu ecou, în timpce nasul ei se înroºea ca un gogoºar expusla Festivalul Recoltei, ºi ochii-i lãcrimau cala vizionarea unei melodrame.

Por

tret

ul 22 Zodii în cumpãnã, primãvara 2011

Urmare din pagina precedentãDINU BÃLAN

Boom apocaliptic

23

Cartea de vizitã a omului de culturã HoriaBãdescu este luxuriantã. Poet, prozator,eseist, jurnalist, doctor în filologie, laureatal Premiului Academiei Române ºi alPremiului European de poezie francofonã„Leopold Sedar Sengor”, membru de onoareal Academiei Francofone ºi al UniuniiPoeþilor Francofoni, scriitor tradus înBulgaria, Macedonia, Spania, Vietnam,echinoxist fondator, director al ICR Parisvreme de câþiva ani, scriitorul publicã înFranþa ºi Belgia volume care se tipãresculterior ºi în limba românã. Recenta apariþieeditorialã, din cadrul colecþiei de autor„Scriitori la ei acasã” (Dacia XXI, 2010),Vei trãi cât cuvintele tale constituie o reluarea poemelor franceze din tomurile Un jourentier (Ed. l’Arbre a paroles, 2006) ºiMiradors de l’abîme (2008). La fel ca învolumul precedent, Pielea îngerului(Limes, 2007) notele redundante suntmoartea ºi aprehensiunea acesteia, viziunileescatologice, bioticul, nocturnul, teroareatemporalitãþii erodante, sentimentulcaducitãþii fiinþei ºi, întocmai ca în cazullui Lucian Blaga, o atitudine de reverenþã,adulatorie aproape în faþa tãcerii. Deºilumina este unul dintre laitmotivele textelor,ea nu e una apolinicã, iar diurnul – regresiv,cedeazã, ascendent, tot mai mult terenîntunericului, echivalat deseori „mariitreceri”. Tonalitatea generalã este mai puþinelegiacã, cât nihilistã, resemnatã. Poetul –raþional, nu se lasã antrenat în poleite zbo-ruri icareºti, adolescentine, ci inventariazãun itinerar biotic deconcertant, pesimist.Plictisul, monotonia sunt datorate în mareparte conºtientizãrii futilitãþilor acþionale,scenariilor repetitive ale vieþii/istoriei în careasistãm la o imensã zbatere pe loc sa-pienþialã generatã de prea-plinul unui déja-connu. Scriitorul devine acum un gardianal „miradoarelor abisului”. Construcþia,oximoronicã aproape, denunþã profunzimeavãzului celui ce reuºeºte sã pãtrundã chi-rurgical, în hãuri ale absconsului, im-palpabile, cãutând cu acribie începutul/sfârºitul. Foarte multe din creaþii constituiearte poetice. Laconismul liric, ce sintetizeazã

DANIELA TÃUT-SITARProfil

Horia Bãdescupoet al tãcerii

destinul unui sine cerebral, solitar, introvertit,repetiþiile obsesive, anaforice, suita de inte-rogaþii ºi dubitaþii gnomice, cadenþa lexe-melor simple, expresive, recrutate din voca-bularul de bazã, metaforele sangvine –definiþii ale unui ego scindat între identitateºi ipseitate, tentaþia recuperãrii unei tem-poralitãþi benefice, protectoare, cu iz pa-triarhal, imaginarul restrictiv, constant suntmãrci recognoscibile ale stilului lui HoriaBãdescu.

Titlul volumului, Vei trãi cât cuvinteletale, stabileºte sentenþios o simbiozã întrebiografia scripturalã ºi cea concretã, realã,astfel încât instrumentarul liric poate devenisau nu – un adjuvant al survolãrii peri-sabilitãþii umane. Logos ºi bios ajung com-plementare, într-un binom unificator al Fi-inþei. Sugestia conþinutã de titlu este am-plificatã/anihilatã de moto-ul adversativ:„dar vei muri înaintea tãcerilor”. Textul seînfãþiºeazã deseori ca un Ianus, dual,obligând lectorul, în special prin utilizareaunui „tu” generic, universal/uniformizant,sã descopere el simbolul camuflat înjonglerii cognitive. O zi se aflã în des-chiderea celui dintâi volum. Repetareasimetricã, de trei ori a sintagmei-titlu apareca o doleanþã basmicã ce se vrea împlinitã.Cadoul dorit este unul celebrator, o zipersonalã, „doar a ta”, similarã aniversãrii.Setea avidã de posesie ia forma unei avariþiitemporale, a unui rapt prin care insul sperãsã încremeneascã, egotist ºi rapace, doarpentru el, cronologia unei zile. Erai locuitorconstituie o poezie a repudierii, excluziunii,a prea-târziului, a desincronizãrilor ana-cronice. Exilatului detaºat de o alteritateostilã, cãruia-i sunt refuzate notele de-finitorii: tãcerea, vorbirea, viaþa se lamen-teazã, printr-o ºarjã interogativã, încercândsã descopere momentul pierderii lor. Pre-zentul dilematic va fi succedat nihilist, deproiecþia unui viitor vacumat, al uitãrii totale.Sentimentul devorant al dezintegrãrii de eulteluric/empiric, al îndepãrtãrii de identitate,amneziile voluntare, sporadice suscitãsinelui dubii asupra identitãþii, a interioritãþiispirituale, datoratã interstiþiilor fluctuante ale

aducerii-aminte. Zbaterea pe loc, repeti-tivitatea situaþiilor relevã monotonia exis-tenþei, sistând propensiunile revolute. Dis-cursul laconic, interiorizat proclamã întextul N-ai sã-þi vezi limitele constrictoareale umanului, expulzat din fortul inex-pugnabil al cunoaºterii de sine. Redusã lamotivul privirii – reptiliene, ce-ºi camufleazãesenþa atât sinelui, cât ºi celorlalþi, fiinþa seascunde cochiliar prin vãz. Sentimentuldevorant al zãdãrniciei ºi reluarea ideiireferitoare la deriziunea cunoaºterii în planulreal, perceputã ca un rezid inutil sunt pre-zente ºi în Strigãte de copii. Cenuºiul uneiexistenþe terne, fade apropie textul de ba-covianism. Ninge-acolo ºi acum, textcircular în care titlul este reluat în formãinversatã ºi în exit-ul liric oferã zãpeziisimbolul durabilitãþii beatnice, într-un topospatriarhal, agãþat într-o temporalitate în-cremenitã. Motivul aºteptãrii aminteºte, prinneconcretizarea expectanþelor de piesa luiSamuel Beckett, En attendand Godot.

Cântecul deþine atribute orfice, iar ge-neza zicerii conduce înspre un dezgheþ su-fletesc, o sensibilizare a umanului: „Pentruprima datã/ lumea stãtea-n/ ascultare.” (Stã-tea lângã fereastrã). Viziunile suprarealist-expresioniste din Cu fãrã-de-mâinile lordebuteazã cu tatonãri tactile ale existenþei,o confrerie a obiectelor ce vor sã certificeveridicitatea vieþii umane, care e condi-þionatã, fie ºi prin proiecþia ei impalpabilã,umbra, propriul trai. Fiinþa racordatã laritmurile miºcãrii de rotaþie este De pre-tutindeni ºi de nicãieri, iar strãinul peregrinprin naturã se simte diminuat. Micºorarealuminii diurne antreneazã implacabil,swiftian, regresia erodantã a sinelui: „Ziuascade-n ea însãºi,/ tu de asemenea”. Masa,cuvânt redundant în economia liricã, esteatât un loc de reflecþie, cât ºi element alrecuzitei scripturale. Tripticul „masa bã-trânã” - „tãcerea” - „pâinea” denunþã odevorantã poeticã a solitudinii. Jongleriilecronologice ale lui Altãdatã ºi acumconcentreazã un itinerar al devenirii. Tã-cerea expresivã de jadis este înlocuitã acumde lexeme nãscute „din uitare”. Implacabila

caducitate umanã, dubiile asupra existenþeivreunui viitor, bilanþul contabilizator al vieþiide pânã acum, satisfãcãtor trãite, sindromulexcluderii, haosul ºi cecitatea clipei, accep-tarea fatumului, anihilarea aspiraþiilor atot-cuprinderii prin rezultante simbolice ale de-riziunii ºi insignifianþei (Lumea e-a ta) suntideile promovate în primul volum.

Miradoarele abisului pun accentulasupra actului de creaþie, iar eul liric pareun Cerber al bolgiilor solitare. Voiajul mne-motehnic în hrube anterioare genezei am-plificã singurãtatea sinelui. Repetareascenariilor biotice, acceptul acestei redun-dante uniformizãri terestre se poate suporta,descurajant, doar prin asumarea vieþii. Þi-afost dãruitã lumea implicã un pact mefis-tofelic, deoarece viaþa are propriu-i ghidaj,iar eul liric va fi prizonier al Thanatosului.Sângele pare a deveni elementul de atestare,e agentul ce delimiteazã coordonatele onto-logicului, dar ºi pecetea sacrificialã a dam-natului. A tãcea/ înseamnã a spune totul,este de pãrere poetul care cultivând unchiasm parþial, relevã ºi amendeazã in-consistenþa verbozitãþii, prin note ex-plicitante: „A spune totul/ înseamnã a nuspune nimic.”

Viaþa pare o târâre ºonticãitã, ciclicã prinlume de la stadiul infantil la senectute. Insulfatalist, resemnat nu mai e stãpân nici mãcaral propriului destin scriptural, abandonându-se abuliei.

Constatarea E vreme urâtã nu angre-neazã decepþii meteosensibile, ba din contrã,aclamã faptul cã nu e imun la manifestãrilevremii, cã, aºadar, încã simte, încã trãieºte.

Din punctul de vedere al lui Horia Bã-descu, cuvintele au parte de un destin similarcelui uman, îºi urmeazã progresiv devenirea,silenþios fiind, pe rând, „cãrãri ale vieþii/spremoarte”, „copii ai tãcerii/care-ºi învaþãlimba/murind”.

Acest poem, ultimul, care încheie ciclul,narcisiac ºi autoreflexiv, se emancipeazã desub tutela creatorului, devine strãin maes-trului de altãdatã, ajungând o entitate voia-joare, ce-ºi aflã independent raisonneur-ii.

Volumul de poezii (parcã rãtãcit printrescrierile sale dramatice!), ultimul apãrut, alomului de teatru ºi scriitorului bãcãuan VIO-REL SAVIN – „Exilat în strigãt” (115 pagini -poemele, profund originale, fiind precedate deun motto din Iov, 23, 2 – Iov mãrturiseºtecurãþenia sufletului sãu ºi se lasã la judecatalui Dumnezeu: „ªi de data aceasta/plângereamea/este luatã/tot de rãzvrãtire/ºi totuºi/mâna mea/de-abia înãbuºã/suspinele mele”)- este, întru adevãr, o carte de mãrturisiri, fãcutecu sinceritate/onestitate de Duh liminarã, dusã,uneori, pânã în preajma brutalitãþii – nici mãcaro clipã, însã, neatingând hotarele vulgaritãþii.Ba chiar cu bucuria misticã a mãrturisirii Dureriiºi Nedreptului Îndurat, întru re-descoperireaºi împlinirea funcþiei cathartice ºi soteriologicea Poeziei: „o piatrã strãbate/umbrele lor/ºimã loveºte în piept.//Doamne,/cu câtãbucurie/o ridic!...” – cf. Cu câtã bucurie...!,p. 16. Sunt 10 poeme cu titlul Strigãt – ceea cesugereazã obsesia, aproape „pipãirea” dure-roasã a presentimentului unei iminenþe a apro-

pierii clipei de întrerupere a mesajelor terestre,a faptului cã mesajul sãu PERSONAL-PO-ETIC are importanþã cosmic-ameliorativã,pentru alþii/ceilalþi (atitudine hristic-altruistã,întru Eros Agapé): „nu-mi lãsaþi timp sã vãrog/sã fiþi mai buni” – cf. Supravieþuire, p.20 – deºi, alteori, Poetul este dominat de unsoi de mazzochism al receptãrii unor „mesaje”(aproape)... contondente, malefic-reactive, dinpartea celor pe care Poezia sa vrea sã-i bine-cuvânteze-exorcizeze: „ura voastrã/îmi este/chiar dovada iubirii/ce vã port!” – cf. Strigãt(1), p. 25 – sau, dimpotrivã, de seraficitateaPoemului celui Mare, care, tocmai pentru cãeste unul cu conþinut metafizic inimaginabil-major, trebuie sã fie amânat (voluntar, conºtientde nimicnicia ºi grosolãnia materiei!), pânã lametanoia deplinã a cuvintelor: „aº fi putut scrieîn noaptea aceasta/Poemul cel Mare!/darnu am fãcut-o...” – cf. Poemul cel Mare, p.22; cã scrierea, înlocuind ek-stasa iniþiaticã aAscetului Meditativ întru Eternã Poten-þialitate, produce macularea Paradisului-Poem/

http://reteaual i terara .ning .com/

Cartea noului IovStare de Fericire-Revelaþie Deplinã: „dar euam aflat deja cã în lume/hârtia/de-ar firãmas imaculatã/semenii mei/ar fi fostfericiþi!” – cf. Ura, p. 34.

Avem de-a face cu o carte a deplinei matu-ritãþi, o carte a bilanþurilor pline de curaj, deºisemãnatã, foarte des, ºi cu obsesii senecte ºichiar funeste („îmbrãþiºat trupul meu /demucegai”- cf. delicatele introspecþii alestrugurelui nohan, p. 24; sau: „sufletu-mi preamult durut/(...)stã ºi-aºteaptã amãrâtul/(...)îngerii sã-i dea sfârºitul” – cf. Elegie laLuncani, p. 10; sau: „an de an tot mai susurcã pãmântul/în oasele mele” – cf. Destin,p. 30; ºi chiar extraordinarul, aproape mirificulparadox al celui care pleacã, întru dedublarefiinþialã, odatã cu Fructul Piersicii-Poezie, întruMarea Cãlãtorie a Re-Iniþierii: „ºi miros tot maiplãcut/putrezind”, cf. piersica – nemul-þumirile ºi motivaþiile ei senzuale, p. 12) –întrerupte de delicatele experimente poetico-elixirice, dar ºi cu zvâcnituri de revoltã contraresemnãrilor senecte, cu încercãri de frondã

juvenilã verbalo-formalã: când apropieri decaligramele apollinaire-iene (la noi, mai curândvasluianul Ion Gheorghe Pricop îndrãzneºte,pânã la capãt, autentice intersectãri cu neo-formalismul lui Guillaume Apollinaire...), cândºiruri finale de semne exclamative, când titluriortografiate exclusiv cu minuscule...

Nu, calitatea Poeziei lui Viorel Savin stã,în primul rând, în vigoarea expresivã amãrturisirii, chiar dacã, uneori, Poetul se dez-lãnþuie (cam pe la marginea retoricii jurnalisticeºi, deci, parþial, ieºind din Poezie), în diatribeextrem de vehemente, împotriva relelorîntocmiri din societatea inventatã ºi construitãde oameni.

Cartea lui Viorel Savin este, integral, olecþie de Bravurã în Suferinþã, o lecþie de Atitu-dine Hristicã, Atotcompãtimitoare Lucidã (afa-rã de sinele sãu, total expus intemperiilor vieþii-Trãire Efectivã ºi Hiperbolizat-Maximizatã!),Grav Taumaturgicã (dar total asumat, precumºi total conºtientizat, integral disecat trupulfizico-astral, spre minuþioasã exorcizare, într-un joc retoric necruþãtor!) – dar ºi avertizatoarede Vertigiile Apocaliptice, al cãror miros sesimte, tot mai pregnant, în nãrile dilatate deneliniºti mistice!

ADRIAN BOTEZ

Recenzie

Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 23

Flaminia Faur (1970-2010) este unul dintre intelectualii ºiscriitorii bihoreni cu care timpul n-a mai avut rãbdare, talentatãcercetãtoare într-ale istoriei ºi autoare de proze scurte ºi versuri,lãsând în urma ei câteva volume, între care se remarcã Mãrturiidespre evenimentele din Bihor – noiembrie 1918-aprilie 1919,Fundaþia culturalã Cele Trei Criºuri, 1993, ºi Manifestãrile românilordin Bihor împotriva proiectului de lege ºcolarã din 1907.Documente, Fundaþia culturalã Cele Trei Criºuri, 1994, precum ºio seamã de studii istorice ºi lucrãri literare, unele publicate, alteleîn manuscris, unele finisate, altele în lucru, toate însã pãtrunse deo acutã responsabilitate în faþa cuvântului. Sã mai notãm cãFlaminia Faur ºi-a fãcut studiile la Universitatea Babeº-Bolyai dinCluj-Napoca (Facultatea de Istorie) ºi a fost profesor la LiceulLucian Blaga din Oradea ºi cercetãtor ºtiinþific la Universitateadin Oradea (Facultatea de Muzicã).

Prozele ºi versurile din aceste douã volume se aºeazã sub aripaocrotitoare a notaþiei ºi ideii, autoarea dovedind un apetit deosebitpentru notarea unor întâmplãri, obsesii, gânduri ºi apoi, pentrudespicarea firului în patru, uneori cu o ironie finã, alteori cu unsarcasm uºor disimulat, cel mai adesea, însã, cu seriozitate, eaîncercând sã ne dovedeascã faptul cã literatura nu este numai oartã a cuvântului, ci, mai presus, un joc sublim al cuvintelor ºi alideilor, extinzând aºadar frumosul din rostirea româneascã de lacuvintele înþelepciunii, ale gândului ºi gândirii, la cuvintele ºiexpresiile obiºnuite, cotidiene, care ascund ºi ele adâncimi ºi sensurinebãnuite. Umorul de sub coaja cuvintelor este, astfel, un joc alcunoaºterii ºi descoperirii, sub care se ascund realitãþi ºi frumuseþiuneori neobiºnuite. Totuºi, toate cãutãrile în cuvânt sunt impregnatede ceva straniu ºi dramatic în acelaºi timp, evidenþiind o conºtiinþãartisticã chinuitã atât de actul artistic, cât ºi de expresia artisticã,derulate într-un timp ºi un spaþiu revolute, în zarea idealului, pecare actualitatea nu le mai percepe în autenticitatea lor. Aº spunecã scrierile Flaminiei Faur respirã ceva autobiografic ºi cevaceresc, o tragedie a descoperirii ºi redescoperirii fiinþei prin cuvântºi joc, într-o realitate palpabilã, totuºi.

Flaminia Faur, Proze scurte ºi poezii, Oradea: Primus, 2011Flaminia Faur, Umorul de sub coaja cuvintelor, Oradea: Primus, 2011

Vitrina cu cãrti

Flaminia Faur, postum

Patricia Pelea este elevã în clasaa VI-a la ªcoala “Oltea Doamna”din Oradea ºi, anul trecut, a iniþiatun proiect ambiþios, demn de oºcolãriþã eminentã ºi de o împã-timitã a lecturii, Iubiþi cãrþile, lacare au rãspuns un mare numãrde colegi din Oradea ºi Beiuº,profesori, oameni de culturã ºichiar scriitori. Desigur, proiectuleste o pledoarie pentru carte,pentru universul magic al cãrþii,dar ºi pentru arta cuvântului,pentru cuvântul tipãrit ºi lecturã,deopotrivã. Gestul Patriciei Teo-dora nu este chiar insolit – nu nea-gã alte modalitãþi de transmitere aculturii (televiziune, internet) -, eaaparþinând unei ºcoli de înaltãþinutã, dar ºi unei familii de inte-lecuali aparte, în care sora mai ma-re, Oana, reprezintã un model deurmat ºi... depãºit! În plus, gestulare suportul unei vocaþii pentrucuvântul colorat, pentru frumosulnatural ºi artistic, evidenþiind depe-acum un remarcabil talentliterar, care se cere cultivat ºiîndrumat: “Dragostea de citit esteca o floare de crin, care, prin

Un profil spiritual complex alcelei care a fost Zoe Dumitrescu-Buºulenga realizeazã Elis Râpeanuîntr-un volum publicat la puþintimp dupã trecerea la cele veºnicea acestei ilustre figuri feminine aculturii româneºti ºi universale.Este o carte scrisã în cunoºtinþãde cauzã, cu multã dragoste ºipreþuire, cu veneraþie chiar, de ofostã studentã a Doamnei Zoe, eaînsãºi scriitoare ºi om de aleasãculturã, o carte care nu se poatenici prezenta, nici analiza, fiindcãeste mai mult suflet, spirit înalt,un model aparte de intelectual –care respirã, cuvântã ºi trãieºtedoar prin credinã ºi culturã, adicãprin iubire ºi aspiraþie spre idealeledivine.

Pentru a incita la lecturã, notãmdoar câteva lucruri. Dan Hãulicãspunea, la Putna, în ziua înmor-mântãrii, cã, “dacã ar fi trãit înJaponia, de pildã, Doamna ZoeDumitrescu-Buºulenga ar fi fostdeclarat tezaur naþional”. Pãcatule, comenta Grigore Ilisei, cã a-ceastã “conºtiinþã înaltã a spiritua-litãþii” a trãit “într-o þarã care se

Zoe Dumitrescu-Busulenga, un profil spiritualbecalizeazã de la o zi la alta”... Dealtfel, cu un an mai devreme, Ma-rea Doamnã a Culturii Româneºtitocmai asta spunea, cu o profundãîngrijorare: “proiectul a ceea ce secheamã globalizare se întemeiazãnu pe valorile nobile ale culturilortradiþionale, ce încep cu religia ºifilosofia, ci pe valorile utilitare alecivilizaþiei, care sporesc egoismulpânã la ultimele consecine, atât îngândire, cât ºi în acþiune”.

Cultura pe care încearcã sã oedifice ”fãcãtorii” globalizãrii sesprijinã tocmai pe aceste valori alevieþii practice ºi e departe de ceeace susþin ei a fi, adicã o sintezã aculturilor naþionale, în realitateignorate cu totul ºi sortite pieirii.Iar drama, care abia a început,este mai cu seamã a popoarelormici, dar cu frumoase identitãþiculturale ºi care, puse în faþa uneiaºa-zise superculturi globale, în-cep a pierde treptat preþioaselevalori ale istoriei ºi culturii propriiºi aleargã dupã mode ºi modelestrãine de fiinþa lor”; “mãrturisesctotdeauna apartenenþa mea la Ga-laxia Gutemberg, adicã la lumea

Cuvântului, ºi refuzul de a acceptagalaxia televizorului ºi internetului.Acestea din urmã au devenit, dealtfel, armele numãrul unu aleglobalizãrii, care-l scot pe om dinstarea sa normalã de fiinþã gân-ditoare ºi conºtientã de originea sadivinã”...

Întâlnirea cu Zoe Dumitrescu-Buºulenga din cartea doamnei ElisRâpeanu este întâlnirea cu ultimulmare neo-renascentist, cu “ceamai inteligentã femeie pe care amcunoscut-o” (Grigore Ilisei), cuaceastã generoasã idee-sentimenta autoarei: “Pentru Doamna Zoe,deºi ne-a pãrãsit, timpul nu curgepe dedesubt, ci pe deasupra.Trecând Dincolo, cercul nu s-a în-chis. L-a lãsat deschis ca un cur-cubeu care stã deasupra spiritelortreze. Ea rãmâne cu noi, în noi, înacumulãrile noastre spirituale, labaza cãrora stã spiritul ei. Ca opermanenã. Ca o conºtiinþã de carenu se poate face abstracþie... Cu-vântul care i se potriveºte cel maimult este LUMINA, ca în Crez:“Luminã din Luminã”.

aroma sa, înmiresmeazã ariaminþii ºi a sufletului, care reþinesfatul ca pe o hranã pentru viaþã(...) Fiind un copil la o vârstãfragedã, nu pot nici mãcar sã îmidoresc sã schimb lumea, dar, dacãmãcar un suflet va înþelege impor-tanþa pe care o dau cãrþilor, voi finespus de fericitã (...)”

Lumea cãrþilor e cu totul deo-sebitã. Personajele copilãriei sebucurã din plin de soarele ca ofloare mare, roºie, ce se oglin-deºte în apa limpede ºi cristalinãca lacrima, de narcisele galbenece îºi deschid florile de aur, demierlele care cântã prin tufiºuri,din livezile înverzite ce urcã uºorpe coasta unor dealuri înconjuratede case ºi grãdini, de iarbã (...)Privirile sunt încântate de florilece însteleazã covorul de smarald,de sãlciile care înmuguresc ºiplopii ai cãror muguri sunt plinide rãºinã vâscoasã... O perdeaformatã din încrengãturile plopilorascunde ºi se ascunde dupã sãlciileînverzite, dupã agriºii spinoºi, învreme ce brânduºele îºi întorccorolele spre soare, visând casca-

de spumegânde sau iazuri liniº-tite... Norii, ºi ei, visãtori parcã,îºi iau rãmas bun de la munþi casã pluteascã apoi pe deasupracâmpiilor pe care le udã cu ploaialor binefãcãtoare... Aerul esteînmiresmat de parfumul florilor ºibriza rãspândeºte petalele pomilorcare se scuturã. Freamãtul vân-tului, susurul apei ºi pârâul ce serostogoleºte la vale alcãtuiesc oorchestrã de neînlocuit (...)

Când deschizi o carte, ea teintroduce într-un tãrâm nebãnuit,într-o lume a tuturor posibilitãþilor,fantasticã ºi magicã în acelaºitimp... În aceastã împãrãþie debasm trãieºti nenumãrate aventurialãturi de personaje dintre cele maigrozave. Un val de cãldurã îþiinundã sufletul ºi mii de sentimentenobile îþi coloreazã inima”...

Ave, Patricia Teodora Pelea,Lumea Cãrþilor te-a adoptat! Oparte – sã le citeºti; altã parte – sãle scrii. Pãºeºte cu încredere, darºi cu sfialã, cãci în miezulCuvântului, în rostirea ºi rostulsãu, stau întreaga înþelepciune ºifrumuseþe a Omului.

Constantin Butiºcã, SatulPoiana de Vaºcãu – case, oameni

ºi tradiþii. Oradea: Brevis, 2010.

,

Dragostea de citit este ca o floare de crin

Am mai spus ºi altãdatã, laapariþia monografiei Fânaþe, cã dl.Constantin Butiºcã experimenteazãîn domeniu, ºi cã o face intere-sant. Privite, însã, în profunzimelucrurile, trebuie spus cã expe-rimentele acestea sunt destul desuperficiale, ele materializându-senu în studii monografice propriu-zise, ci în niºte albume ale unorlocalitãþi ºi comunitãþi, cãrora li seanexeazã o schiþã geograficã-is-toricã-demograficã-culturalã etc.nu totdeauna de cea mai bunã ca-litate – nici ca autenticitate, nicica interpretare (analizã). Noroc,parþial, cu documentarea, care ate-nueazã impresia de improvizaþie

facilã, dar nu dã, totuºi, doza dedemers ºtiinþific serios. În fine, sãmai observãm cã unele citate suntincorecte (altãceva înseamnã para-frazele!), ca ºi unele construcþiisintactice, iar ceea ce se aflã subCuvinte vechi folosite în sat (p.247 ºi urm.) sunt regionalisme(fonetice ºi lexicale) ºi – câtevadoar! – arhaisme, unele dintre eleexplicate anapoda. Hilarã este ºiprezentarea serbãrii populare de laIzvorul lui Horea, care – cicã! –datoritã lui Crãciun Parasca adevenit o nedeie!...

Dacã, aºadar, pentru specialiºtilucrarea este superficialã, pentrulocuitorii satului ºi pentru elevii

localnici ea este un prilej de a cu-noaºte ceva mai mult despre loca-litatea lor ºi, în egalã mãsurã, unalbum de pãstrat în familie ºi co-munitate drept amintirea unor re-alitãþi exterioare ale momentului.

Ca aranjament în paginã ºi tipo-grafic, cartea este o reuºitã. Oreuºitã care a costat mult ºi spunemai nimic. Fiindcã autorul n-a doritsã înveþe nimic din modelele rea-lizate de specialiºtii Muzeului ÞãriiCriºurilor (Monografia comuneiVadu-Criºului) sau dintr-o excep-þionalã lucrare de autor (Ioan Gro-ze – Monografia Comunei Brat-ca).

,

Un album al satului Poiana de Vascau,

Elis Râpeanu, Luminãdin Luminã, Ploieºti: Printeuro, 2007

Memoria fotograficã

Viorel Horj, album cu prieteniFotografii din arhiva SCª AdSumus

24 Zodii în cumpãnã, primãvara 2011

Viorel Horj, alãturide Ioan Laza,

Marioara Murãrescuºi Florica Zaha.

Viorel Horj, Constantin Mãlinaº, Miron Blaga, Teodor Criºan.

Cu Gheorghe David (stânga) ºi Corneliu Buciuman (dreapta).

Recenzii de MIRON BLAGA

25

Nu numai "Testament" de Tudor Argheziatacã "ideea legãturii între generaþii" (G.Cãlinescu); "Nu iubirea fiului pentru strã-buni e tema "testamentului" arghezian, con-clude "Divinul", cât "o viziune de sus agerminaþiei antropologice". Corect. Existãîn literatura românã ºi un "Testament pentrufata mea" a poetei Magda Isanos (17 aprilie1916-17 noiembrie 1944), tipãrit în volumulpostum "Cântarea munþilor", 1945. Vizio-nara poetã, taxatã, în timp, "o precursoarea poeziei politice" (v. Magda Ursache, Post-faþã, la Magda Isanos: Poezii, antologie,Editura Minerva, 1974), de fapt ºi de drept cea mai purã, implicit genialã, voce liricãfemininã din literatura româneascã; presim-þindu-ºi prematurul sfârºit, îi compune fiiceisale de numai 3 ani, o "lãsatã" testamentarã,în aceºti termeni: "Eu mã cobor acum,/adânc, în verzile ierburi./ Copila mea, vinope creºtetul munþilor,/ coroniþã, cununã,/sã te-ncredinþez viitorului./ Sã fii cu oameniiblândã ºi bunã./ Sã nu uite ochii tãi miraþi/cã toþi au fost odatã fraþi,/ dar strãbãtândprin cicluri nisipurile,/ ºi-au uitat unii altoragraiul/ºi chipurile." O viziune de jos, cãcimai concretã ºi explicitã, " a germinaþieiantropologice" argheziene..."de sus". ªi vii-torul rodi înmiit în fiica poetei: "Fata mea,draga mea,/ Mâinile tale mici,/ paºii tãi mici/sã lase urme de aur aici,/ unde eu am plânsºi-am gemut,/ pe-atâtea prispe de lut.// Þi-am împletit steaguri ºi imnuri,/ pentru ziuacând te vei ivi,/ miratã, pe creºtetul mun-þilor,/ printre steaguri ºi imnuri." ElisabetaIsanos, n. Camilar, 1941, din povestea deiubire a soþilor Magda ºi Eusebiu Camilar,nu numai cã va pãstra, ca scriitoare, numelemamei, dar îl va ºi "lumina", tãlmãcindu-ldin greacã, prin "mai sus", de unde preluareaaspiraþiei testamentare spre culmi: "pe creº-tetul munþilor"...

... O mirobolantã întâmplare a fãcut são (re)descopãr pe Elisabeta Isanos la ovârstã când, amândoi, mai bãtrâni de anica pãrinþii noºtri, ºi în termenii generaþieinoastre, rãvãºite de vitregia istoriei post-belice, mai înþelepþi cât se poate, am reuºito comunicare interesantã pe suport elec-tronic. Pornisem de la medalionul "MagdaIsanos – o frenezie solarã", scris ºi publicatîn anii 2000, cred, în spaþiul rubricii "Clasiciinoºtri" a Suplimentului Cultural lunar/Meridianul Românesc, Anaheim CA,USA,pe care îl scriam singur, în formatul uneireviste cu ºapte rubrici, întrerupt brusc în2009, în urma unui AVC, care m-a pus însituaþiunea unei "stagnãri" la domiciliu, ºi-aunor cvasi-evaluãri, sã le zicem ºi noi aºa,testamentare. Comunicarea cu Elisabeta Isa-nos a venit pentru mine ca un dar divin;moºtenitoarea de drept ºi de fapt a unui vastpre cât de autentic domeniu cultural (iniþialîl numisem peste hiperbolã: "imperiu"), eaînsãºi poetã ºi prozatoare, dar ºi eseistãsubtilã ºi inteligentã, bunã comunicatoare,mi-a reîncãlzit inima, i-a "reglat" pulsul,obiºnuit cu lucrul la zi, ºi sufletul mi l-aumplut de tainele "imperiului" ei, într-ovreme când atâtea sofisticate ºi false imperiiculurale se prãbuºesc lamentabil, subt ochiinoºtri mãriþi de groazã sau silã... Dovadãcruciaþii justiþari de ultima orã, între care ºinumita mai sus autoare, care în postfaþadin 1974 o citeazã pe marea poetã "pe listapersoanelor periculoase", în atenþiunea Sigu-ranþei, ca "infiltraþiuni comuniste", alãturide G. Ivaºcu, Eusebiu Camilar, Al Piru..; la1974 o asemenea abordare "criticã", sau ºi

de istorie literarã, dãdea bine; astãzi, aceeaºinu vede cu ochi buni "chestia aia de laUdeºti"... O "viziune" radical opusã, în pascu noua modã a demolãrilor cu orice preþchiar ºi din nimic!...

Ce vream sã spun; cum s-a înfiripat îndoi ºi în trei, cu intermediarul de Lazu, ºidefinitiv, ºi-n "câte câþi vrei", un fel de "clubde lecturã", de genul "cercul poeþilor dispã-ruþi", mai ales dupã ce lecturilor reciproce,le-am adãugat ºi lecturile din pãrinþii "dupãtrup" ºi de acelaºi duh, ai Elisabetei, clasiciiscriitori Magda Isanos ºi Eusebiu Camilar,din iubirea cãrora luã fiinþã, cum am ºi spus,noua autoare... Poeziile ei nu-mi erau totalnecunoscute, însã citind "Drumul spreOmbria" (la recomandarea lui Lazu, "ar-dentã"), entuziasmat, la rândul meu, sauexaltat pur ºi simplu, de neobiºnuita lecturã,aveam sã-mi amintesc: " Când am cunos-cut-o, în anii tinereþei mele risipitore("oissive jeunesse...") într-o redacþie, reco-mandatã, mi se pare, de genialoidul pe-atunci poet Ion Crânguleanu (uitat întretimp cãci ratat de excese din cele mai urâte),mi-a rãmas pe secvenþa respectivã fragedulºi îngerescul ei zâmbet de fatã frumoasã, evident înzestratã cu toate darurile; dar"fericirea" aceea din zâmbetul ei nu amputut s-o uit uºor, fiind cu timpul convinscã venea din "frenezia solarã" a mameisale, poeta Magda Isanos; cãreia ceva maitârziu aveam sã-i proclam, la rând cugeneraþia "mea" genialitatea: una dindescoperirile ºi susþinerile noastre, obsti-nate, la rând cu susþinerea geniului labiºian,dar ºi cu "redescoperirea" lui Bacovia, ºichiar a lui Eminescu din Odã/în metrtuantic, Rugãciunea uui dac, din postume...

Am fost o generaþie revelatoare ºi"generoasã" – "generaþia 60", din careobserv cã ºi Elisabeta Isanos face parte(n.1941), "încã, în ciuda aparenþelor,neaºezatã satisfãcãtor, cu unele locuriocupate abuziv, iar altele vacante": apudGh. Grigurcu)... Ea însãºi, în mod cu totulnejustificat ºi-a construit umbra în care astat... dar ºi OMBRIA, care o va facesperãm, în final, nemuritoare! Spun cuconvingere lucrul acesta bazat pe o lecturãatentã ºi mult prea bogatã, decât de obicei,ºi nu numai dintr-o carte de "memo-rialisticã" sau chiar ºi "autobiograficã"...Apodictica, poezia înaltã, ce poate fiextrasã de pe pagini întregi, inclusã roma-nului dureros ºi aproape tragic "autobio-grafic" al epocii totalitare ceauºiste –compun, în "Drunul spre Ombria", o carteunicã, chiar solitarã, în nãvala cãrþilor degen post-decembriste, ceea ce s-ar puteanumi ºi "cartea totalã" a unei autoare, careºi-a survolat generaþia "în act"- prin scrisºi trãit, ºi prin anonimat, un fel de EmilyDickinson valahã, lipsindu-se de privilegii(chiar privilegiul ereditãþii geniale, cum l-am numit noi), ducând existenþa anonimãa unei profesoare din învãþãmântul secun-dar, de soþie ºi mamã, în cercuri "pozitive"de prieteni, excursii ocazionale, la munteºi la mare, dar mai ales "la Dora", în satulde centurã, bucureºtean, unde prietenia eicu un cal- o iapã ("cal boieresc" l-au numitlocalnicii, scãpat nu se ºtie cum de lalichidare în deceniul "morþii cailor" etc.)care obiºnuise sã-i aºtepte, mâncându-lepâinea din palmã, ºi bucurându-se debucuria lor, orãºeni care priveau animalelecu alþi ochi, decât asprii ºi aspriþii devremuri grele, þãrani; de altfel, tot mai des

jurnalul noteazã de la un moment dat:"vreme mohorâtã", urâtul existenþial, par-ticiparea nevoitã la obligaþiile extraºcolareale profesoarei (fie ea ºi nemembrã!).

La proza propriu zisã a poetei m-am lãsatmai greu, ºi totuºi, dupã lectura "Porþii deVest" reafirm, cã: "Dupã lectura primelordouã cãrþi ale Elisabetei Isanos, "Duminicadevreme"- poezii; "Drumul spre Ombria"-jurnal ºi meditaþie asupra vieþii ºi a salvãriiei prin poezie, deosebi,- ajungem la "Poar-ta de Vest", un roman nenumit, dar des-tãinuit ca atare, de vasta construcþie epicã,implicatã în istoria clipei ºi a faptelor, înfiinþa precarã a individului, cu subtitlul:"Aventurile unui cetãþean român", - devenitfãrã voia lui erou de roman: un cetãþearomân dat la scãdere, de "noua noastrãlibertate" nimerind, fãrã voia lui, împre-unã cu mulþi alþii, în libertatea neþãrmuritã,dar bine pãzitã de legi, a Vestului, mai exact,în Spania ºi Italia; prilej de a ne înfãþiºanu numai avatarurile românilor risipiþi întoatã lumea "la muncã", felul cum suntacolo priviþi conaþionalii noºtri, dar ºievenimentele terorii planetare, care, dupãUSA ºi New York-ul "turnurilor gemene",încep sã tulbure ºi Europa, începând cuSpania ("Telemadrid anunþa: nu, n-a fostvorba de o maºinã capcanã... Un artefactîn AVE... O explozie în gara Atocha...Lovituri letale în El Pozo... Bombe înAlcala de Henares... Existau morþi." "Pânãla ora 13 ºi 20, fuseserã aduºi din staþia ElPayo 67 de morþi adulþi, 20 de femei ºi 41bãrbaþi. La 14 ºi 30 s-a anunþat cã fiecaresacoºã sau rucsac cu explozibil conþineaîntre 13 ºi 15 kg de Titadyne; la ora 15 ºi10, Papa Juan Pablo II a spus cã atentatula fost o ofensã la adresa lui Dumnezeu".

În numele aceluiaºi dumnezeu, cu totatâtea pseudonime, pentru care se moareintensiv ºi intens, pentru care, ca mâine,planeta poate fi aruncatã în aer, în timp cetelevizorul macinã ºtiri de groazã sautransmite mesaje de încurajare... Aceastae "lumea nouã" descoperitã de Columb ºievoluþia ei de pânã la noi. În acest oceanfurtunos ºi sãlbatic, ce mai înseamnã unindivid fãrã identitate, cu actele pierduteori furate "în atentat"... Cetãþeanul român"turmentat" în aventura sa vesticã, pânãla pierderea identitãþii; naraþiune barocã,în miezul ei eminamente tragicã, "Poartade Vest" este o operã de încununare: a uneifamilii de scriitori, dar ºi darea de seamãasupra lumii "sale", a scriitoarei ElisabetaIsanos, într-un sfârºit de lumi, ºi la începutde Milenium III, când multe apocalipse (gr.revelaþii) se întrevãd..."

Acestea au fost datele iniþiale ale "clu-bului de lecturã"; incluzându-l în joculnostru ºi pe Ion Lazu (cãci pornind de la elcu "oculta" lui basarabeanã), E.Is. citindºi ea, în ritm cu noi, "Himera literaturii"/"Divanul poeþilor" , cum avea sã numeascãdialogul epistolar Ion Lazu-Ion Murgeanu,apoi "Viaþa lui Iisus" a celui din urmã, ºi, înfinalul, ce trebuia sã fie un nou început,"70 de poeme la 70 de ani: Poemele septu-agenare" ale aceluiaºi; m-a îndatorat, cumse spune, pe viaþã; aºa se face cã, în ce mãpriveºte, am mãrit cercul lecturilor mele din"EA", ºi nu numai; o noapte înainteacentenarului Eusebiu Camilar (7 oct. a.c.)am cetit pe net "CORDUN"; revelaþie abso-lutã! (ulterior, în cadrul schimbului nostrude mesaje, citândul pe G. Cãlinescu: "Dom-nilor, ignoranþa domniilor voastre este vas-

tã!", m-am referit fireºte, la mine!)... Exulta-sem pe poezia Magdei, ani întregi, în careîl ignorasem sec ºi total pe Eusebiu Camilar,pe motivul prejudecãþilor bine "setate" pecomputerul intim; dupã "Cordun" urmã Scrisoarea deschisã (a mea) adresatã luiMarius Tucã, la Jurnalul Naþional, cu pro-punerea de a include în noua serie a BPT,ºi pe noii mei autori preferaþi, tripleta:Magda Isanos, Eusebiu Camilar ºi ElisabetaIsanos; a fost înainte de lectura "Cosân-zenilor" Elisabetei Isanos: un fenomen desintezã literarã, unic, dupã cât cunoaºtem,în istoria noastra literarã, când un urmaº"topeºte" ºi prelucreazã într-o formulã ori-ginalã, geniul poetic al Mamei cu "patentul"epic al Tatãlui; o carte " în cãutarea timpuluipierdut" al pãrinþilor, spre a se regãsi preSine, Aceea din "Testament pentru fata mea"a Magdei Isanos: "miratã, pe creºtetul mun-þilor,/ printre steaguri ºi imnuri"; oriºicât,sau chiar dacã "steagurile ºi imnurile" încolimatorul istoriei se vor schimba ºi prefa-ce tot timpul, în "altceva"; nesemãnând nicicu visul "solar" al marii poete ºi nici cumãsura vigurosului talent epic al autorului"Negurii", cei doi eroi "Magda ºi Zebi", alvastului domeniu, adevãrat "imperiu cultu-ral" – l-am numit! –, dezgropat cu un uriaºefort de inteligenþã ºi concentrare, pe mãrtu-rii ºi documente, de moºtenitoarea testa-mentarã a Magdei Isanos, rodul iubirii salecu Zebi, ea însãºi dezmierdatã de mama ei(cât a mai avut timp sã o facã), Zuþa; pesubiectul global al vastei "anchete", ºi petemele date, cititorul, neapãrat uimit, vadescifra o serie de simetrii bulversante, saunu prea; mai exact adevãrul cã viaþa nu-ºialege protagoniºtii întâmplãtor, în minuneacreaþiei ºi în sarcina viitorului; cine va citi"Cosânzenii" revelat, în final, a fi de fapt"Consângenii", va descoperi tot atâtea isto-rii paralele: a celor douã provincii istoriceromâneºti – Basarabia ºi Bucovina, din careprovin, ori sunt originari cei doi scriitori;minunata lor iubire, care o va face sãexclame pe Magda: "Atâta fericire îl supãrãºi pe Dumnezeu"; luminoasa poetã care maiexclamã încã, "Soarele este amantul meu";presentimentul tragic al "lebedei Basarabiei":"O Ifigenie", cu rãdãcini strãbune din insulagreceascã Samos, educatã în "cultul eroic"dupã Carlyle, dar ºi în morala "miraculosuluiFoerster"; PARTEA I: VISURI; PARTEA II-a: ÎNTÂLNIREA; PARTEA a III-a: CAP-CANA, urmãresc cu încetinitorul destinelepãrinþilor naratoarei, în care se regãseºtepre DÂNSA: o scriitoare viteazã, cutezã-toare, plinã de inteligenþã ºi farmec – unfenomen de sintezã literarã ; din ultimelemesaje pe net ale E.Is.: "M-am grãbit ºi amuitat sã-þi scriu cã, în mod cu totul necon-venþional, eu nu fac nici o deosebire întrepoezie ºi prozã, între poet ºi prozator,consider cã sunt doar douã feluri diferitede punere în paginã. Deci, când spunPOET, îi cuprind în cuvânt pe amândoi, însensul primar, etimologic, de la Aristotelcitire! Trebuia sã fi scris cu i: "poiet"?"

Oricum, nu numai "Consânzenii"(tradus: "Con-sângenii"!), dar, cum amsugerat de-a lungul lecturilor, la "Clubul delecturã", transpuse adesea, din documentîn sentiment, dar ºi invers, transformândsentimentul "baroc" în document, suntfapta de excepþie a unui aristotelic "poiet" -ce meritã citit ca atare; filonul grec, oricâtde subþire, ar fi, dar ºi moºtenirea istoricãancestralã, mioriticã, pe filiera Basarabieiºi a Bucovinei, sunt vii ºi îndeamnã la olecturã de meditaþie, plinã de surprinzãtoaredelicii, "capcane" ºi reverii, ca sã putemspune, într-un final improviat: din solarisolari rãsare, ºi din negurã, în margineaoceanului de umbre, apare, în dimineaþanouã ºi pe cerul nou, biruitorul Soare; eun efect de "katarsis" de la Aristotel cetire;dupã care, edictul euripidian, al proverbialulautor transatlantic de tragedii: "Din jale seîntrupeazã Elektra". Ifigenia se ilumineazãdin suferinþã!

De ce esteION MURGEANU

un “fenomen”?

Excelsior

Elisabeta Isanos

Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 25

Nu mai citisem de multã vremeo poezie de-a lui Adrian Botez.Rãmãsesem blocat în azima Cre-zurilor creºtine, ºi mã feream dealte adãstãri în universul sãu liric,aºa cum evitãm sã mai consumãmciorbã de cartofi dupã ce ne-amterminat friptura din farfurie. Aºfi vrut sã-mi menþin degustareaîncercatã cu cinci ani în urmã,când am fost fascinat de lirismulsãu cald, pios ºi plin de cucernicie.

Ce eroare! Adrian Botez nuscrie mai multe feluri de poezii ºistacheta, odatã ridicatã la oînãlþime haricã, rãmâne necoborâtãpentru tot restul zbaterilor salegenuine. L-am regãsit ºi în ultimulsãu volum de poezii Carteaprofeþiilor (Editura Rafet, Rm.Sãrat, 2010), tot înfãºurat, vorbapoetului, în aceeaºi mantie deirizãri ecumenice, de smerenie ºide nestrãmutatã credinþã. Autorulchiar este fixat în în rigorilebãtrânei noastre credinþe ºi nu este– ºtiu asta ºi din numeroasele saleeseuri – clare, ferme ºi vaticinare- niciodatã dispus la concesii ºi lanegocieri, când e vorba de relaþianoastrã cu Cerul. Adrian Botezeste un fel de Justin Pârvu laic,care apãrã învãþãtura Hristosuluicelui viu de pe poziþii profane, darla fel de necruþãtor, de smerit ºide încrezãtor în destinul acestuipopor.

Dupã deceniile comuniste deateism agresiv ºi gonflat mulþipoeþi s-au reîntors la tradiþia creº-tinã, la valorile bisericii ortodoxe,dar la fel de mulþi o fac artificial,formal, teatral, neconvingãtor.Impostura se observã repede, pen-tru cã nu e susþinutã de convingereºi de trãire subiectivã. Cu AdrianBotez este altceva. La el credinþa

Publicat în anul 2010, la Edi-tura Rafet din Râmnicu Sãrat, vo-lumul de poezii „Cartea Profeþiilor”este structurat în patru pãrþi: „Car-tea Profeþiilor”, „Cartea Glasurilor,Gesturilor ºi Tãcerii”, „CarteaDescântecelor” ºi „Cartea Apoca-lipsei”. Autorul, Adrian Botez, îºidedicã volumul familiei. Dar arepoetul viaþã personalã? (Nichita arspune cã Nu.) ªi de ce „CarteaProfeþiilor”? Nimeni nu este profetîn þara lui. Dar în propria inimã?Dar în inima altora?

În prima parte, ce poartã ºi titlulvolumului, ne întrebãm: Care esterolul poeziei la Adrian Botez? Pen-tru ce s-a nãscut Poetul? Urmeazã,el, exemplul celui care prin luminasa – clocotindã tãcere (superbãmetaforã)– spune TOTUL? Rãs-punsul nu se lasã aºteptat: „te-ainãscut – deci – pentru ca sã /vindeci nãdejdea / ºi toþi cei cuochii plecaþi – din mine – deodatã/ s-au privit drept în ochi ºi / s-aurecunoscut” („Despre cel nãscutatunci, acolo”– pag. 7). Acestaeste mesajul: nãdejdea, recu-noaºterea, trezirea spiritualã. Maimult de atât, spune poetul, „mân-tuirea va fi doar când vom lua /asupra noastrã – rãspundereaîntregului / Rãu / când vom luadin spinarea / presupuºilor diavoli– povara zdrobitoare-a / ispitirii”(„Atunci când”–pag. 11).

Adrian Botez se descrie pe sinedrept un apãrãtor al legilor sfintecare ucide impostura („Despremine”– pag. 13). Presupuºii dia-voli despre care vorbeºte sunt înnoi. Sunt dorinþele ºi fricile noas-tre, care ne închid sufletul într-oînchisoare de oase, sânge ºi carne.Nimeni nu îºi mai poartã cruceamartirului, cu toþii am devenitindiferenþi…, preamuritori ºi reci.

Evident, existã un risc al poezieilui Adrian Botez, pentru cã estenominativã ºi nu lasã loc de alegeriºi interpretãri. Dar, se pare cãpoetul, justiþiarul acestor vremuri„distrugãtoare ºi delapidatoare” deconºtiinþe, nu mai are vreme depierdut. Cumva ne aduce amintede personajul interpretat de actorulDenzel Washington în filmul post-apocaliptic „The Book of Eli”,apãrãtorul ultimei Biblii existentepe Pãmânt. Eli citea o Biblie pentruorbi ºi o învãþa pe de rost pentrua transmite cuvintele lui Dum-nezeu celor care aºteptau povaþaºi izbãvirea. În cazul nostru,Adrian Botez scrie o carte de poe-zii pentru orbi, pentru ca cei „dinurmã” sã poatã face pasul înainte,ºi îºi rãspunde singur la întrebareadin poemul „Proºtii, lina ºi pun-ctul” (pag. 30) : „nici nu-mi dauseama de ce / ºi-a mai pierdutvremea Dumnezeu – de m-a /trimis în lume – ºi pe / unul camine.”

Poemul „Bãtrân lup de cer”este unul memorabil. Cãlãtortransdimensional ºi extrasenzorial

si profetul din propria inimã

ACOLO soþiei mele, Elena

aerisind luminile din pãsãrine sprijinim de cer spre-a trece-n liniºti:acolo nu-s recolte ºi nici miriºtidoar cântec de incendii hialine

timpul acolo mediteazã-oceanezeii-ospeþesc în muntele de razenu-i peste ºi nici prin: candeli de ranevegheazã-n cruci cereºtile barcaze

acolo-s stele - capãt de dureretãmãduite vise aiureazã:doar Maica Lumii – cea de pururi treazã

uitare firii Fiului ei cere...ºi nimeni nu vorbeºte ºi nu spuneci doar priveºte-n pisc de rugãciune!

Cumpãna cu poeti

Adrian Botez

prin Universul vãlurit, poetul se(re)trage „cãtre umbra înþelepþilor/ daimoni ai copacilor – bãtrân /nebun – nãzuind înapoi – la sânul/ rãcoros al mamei sale” (pag. 39).Refuzã „neliniºtea”, „zgomotulforjãrii destinelor” ºi îºi acceptãcondiþia umanã. Dar sã nu credemcã acceptul este rezultatul unuidialog umil cu Divinitatea. Nu înaceastã etapã.

În partea a doua a volumului,glasurile, gesturile ºi tãcerilepoetului se îndreaptã cãtre revoltã.Din „Bolºevismul cosmic” (pag.61) se-aud „Bâlbâielile divine”(pag. 66!!!): „Dumnezeu e trist –trist ºi dând / impresia – dinpricina norilor – a vizibilitãþii /limitate – cã ar fi ºi meschin: unDumnezeu supãrat / îºi iapseudonimul „Satana” – dar / n-au rost investigaþii / onomastice– în casa celui care / ºi-a luatvacanþã în / muntele Sinai”.Omnipotentul, atotºtiutorul, „aavut profesori – tot atâþia câþi /oameni a creat: fiecare om / esteîntruchiparea nemulþumirii /divine – de a afla – atât de /strâmb ºi / puþin”.

În poemul „Vrãjmãºie moc-nind” (pag. 69), poetul mãrtu-riseºte cã „nu mai sunt tânãr demult: Dumnezeu / mã ºantajeazãcu / suferinþele – ca sã-L / privescîn ochi…”. Evident, nu despreadevãratul sens al cuvântului ºantajvrea sã ne vorbeascã Adrian Bo-tez, pentru cã marele creator nueste responsabil pentru nefericireanoastrã. Nu el trebuie sã fie þintaprotestului ºi a înverºunãrii. Nu-mai o persoanã cu inima curatã îlpoate înþelege pe Dumnezeu ºi îipoate înþelege cãile SALE. Poezia,în cazul nostru, este o formã de

purificare prin ardere, atât cât îieste permis poetului sã ardã însprefireasca sumisiune, prin descântecde cuvinte, în partea a treia a volu-mului, sau prin apocaliptice lovituripânã la sânge, în partea a patra.

Spune autorul în „Cartea Apo-calipsei”: „vine vremea când / nu-L mai suporþi nici pe / Dumnezeu – ca / Maestru…” (Mane, Tekel,Fares – „Numãrat, Cântãrit,Împãrþit”– pag. 123). Dar ce s-arîntâmpla dacã… Dumnezeu,plictisit de atâta tânguire, nu ne-armai suporta pe noi, ca ucenici, ºine-ar lãsa pe mâna profesoruluidistrat, TIMPUL, fãrã niciunindiciu, fãrã nicio revelaþie?

Totuºi, sã nu ne facem oimpresie greºitã despre creº-tinismul poetului, contradicþiile ºirevolta din volum fac parte dinparcursul firesc al cãutãrii ºicunoaºterii. Poeþii sunt fiinþenonconformiste ºi extremiste,care zboarã spre înãlþimi pri-mejdioase ca niºte Icari, coboarãprecum luceferii blânzi ºi sfârºesc,nu de puþine ori, în Infernul luiDante. În cazul nostru, Poetul, atâtde încercat de forþele luciferice,încearcã sã-ºi ridicespiritul cât maisus prin intermediulproiecþieisaleîn universul astral. Astfel, îl “in-vitã” pe OM sã arunce o “privire”inþiaticã spre adevãrurile absoluteale Dumnezeului Paradisiac: Voinþa-Cãlãuzã, Spiritele Voinþei(Tronurile) – pag. 127, ordinea cadisciplinã celestã : Spiritele Or-dinii (Heruvimii) – pag. 130, iu-birea ca ºi cerc al infinitului - Spi-ritele Iubirii (Serafimii) – pag.132 - ºi visul ca “rãzoare de lu-mini” (Preludii hiperboreene –pag. 134).

IONUT CARAGEA

ADVERSARUL

trag dupã mine un cadavru,-n salturinu mã trezesc – nu ºtiu unde-l ascund:nu-s vinovat – ci blestemat de-nalturi...ºi lepra-ncape-n timpul tot mai scund

iar mai zvâcnesc din viaþã – ºi cadavrulurmeazã – ca o umbrã – somnul meu:n-a rãsãrit nici luna – creºte navlulmarfa de preþ m-a copleºit de greu...

...ce ai fãcut cu viaþa – cu smaraldultu – orb cãzut cu trãsnetul – din frunþi?cãci Dumnezeu doar îºi desface faldul

iar tu-n amurg - orgolios – te-afunzi...eºti veºnic – între chin ºi chiot – veºnicdar hohotu-þi agonizeazã-n sfeºnic...

ºi trãirea religioasã este chiaresenþa modului sãu de viaþã.

Nu pot fi supãrat pe Tine,Doamne/ cât Tu eºti ritmul vieþiimele:/ indiscutabil mã vei duce-ntoamne/ dar primãvara m-aspãlat de rele…// ºi vin spre Tine-n dãnþuiri ciudate/ tot risipindpetalele pe trepte:/ cei din oglinzirâzând pe sãturate/ /mã încununã-n zodii prea deºtepte!// …de-atâtablând roire de luminã/ s-a ºters dinfrunte-mi scrisul cel de vinã!(Artificii)

A fãcut din ideea sofianicã, ceacare ajutã omului în trecereavãmilor, mãreþie de arhitravã ºi,dacã Nae Ionescu vorbea desprefuncþia epistemologicã a iubirii,Adrian Botez se intereseazã defuncþia izbãvitoare a epifaniei ºi-acãutat la tot pasul arãtãrile divi-nului. A cunoscut toatã gama deza-mãgirilor ºi s-a înfiorat de cursulubuiesc, luat de mecanica devenirii- ºi nu o datã ºi-a reprimat însuºidarul profeþiei. Nu mai vreau sãprofeþesc nimic/ nu vezi – vinenoaptea ºi-mi cade/ nasul înstrachina cu/ somn/ce-mi tot zicide/ rãzboaiele tale/ - de parcã n-ai vedea cã/ nu mai prididesc cuatâtea/ hãrþuieli – buºituripersonale – unele/ monumentale// acuº e varã – ºi-i aºa de frig/ deparcã Miezul Lumii a-ngheþat.(Greva profetului).

De unde vechile profeþiianunþau venirea Celui multaºteptat, noile încercãri profeticeau rãmas fãrã sacru ºi se resorbdin vraiºtile acestei lumi. Cine aveade venit – a/ venit...

Ultimul volum de versurisemnat de Adrian Botez dã seamade om, de neam, de raporturilenoastre cu transcendenþa ºi dedestinul nostru de fiinþe rostitoare,dar ºi împregnate de multemetehne ºi beteºuguri. A fãcut diniubirea de neam un crez, oconstantã, o obsesie - de care nus-a despovãrat niciodatã. Suferãpentru toate lufturile treceriinoastre prin lume ºi se con-sterneazã de toatã nepricepereaguvernanþilor noºtri, insensibili laîntronarea demnitãþii româneºti.Are ºi soluþia. Neamul nostru va-nvia/ Când Lumina va vedea:/ PeHristos când vom iubi/ Neamulni-l vom mântui (Catren de copil).

Poate ºi de asta îl iubesc peautor, îi urmãresc evoluþia ºi-iaºtept fiecare nouã carte, ca peun balsam pentru ceasurile derestriºte.

IONEL NECULA

Adrian Botez, CARTEA PROFEÞIILORRâmnicu Sãrat: Rafet, 2010

Versuri de ADRIAN BOTEZ

Zodii în cumpãnã, primãvara 2011

,

,

,

26

27

GIOVANNI DE CECCO

Dialoguri

Întâlnirea mea cu Româniaa fost ceva mistic

Existã români de sânge ºi români de suflet. Giovanni De Cecco este un român rupt din spiritullui Enescu. Are talentul, compoziþiile ºi dragostea pentru poporul României care sã dovedeascãprin fapte cele de mai sus. Un bãiat în ale cãrui mâini orice pian clasic devine suavã doinã, misticãhorã, sincopatul joc, mandra sârbã ºi alte stiluri milenare de muzicã sacrã ºi profanã ale tezauruluifolcloric românesc. El mai vorbeºte ºi scrie pe deasupra româneºte, cu familiaritatea cu care unimigrant tânãr a învãþat limba unei þãri adoptive.

Giovanni a absolvit în 1999 Filozofia cu nota maximã la Universitatea Ca’ Foscari din Venezia.În 2005 s-a laureat la Conservatorul Benedetto Marcello tot din Venezia, cu specialitatea pianulclasic. A fãcut studii etno-folclorice în România între 2004-2010, cu meºteºugari ai folcloruluiromânesc, precum Ioan Pop “Popicu”, în special în zonele Maramureº ºi Transilvania. A incorporatgen Ciprian Porumbescu, George Enescu, Franz Liszt ºi Bela Bartok melodii din folclorul daco-român în orchestraþii clasice ºi a (re)adus muzica româneascã în scenele sãlilor de concert clasice.Fire contemporanã, a integrat ºi elemente fine de jazz în aceste compoziþii excepþionale ºi a dusmelosul daco-român în cluburile de jazz internaþional.

Din palmaresul de muzicã româneascã atât de impresionant a lui “Ioni” amintim numai câtevaspectacole: la Nagoya în Japonia, spectacol reprezentând România cu ocazia expoziþiei internaþionale Aichi Expo 2005, în faþapreºedintelui Traian Bãsescu ºi a domnului Toyota; Palatul Cotroceni, interpretând compoziþiile sale de sorginte româneascã în faþafostului preºedinte Iliescu; spectacole cu compoziþii româneºti în Italia (Venezia, Roma, Udine, Barletta, Bari, Treviso, Reggio-Emilia), România (Bucureºti, Cluj, Iaºi), Turcia (Istambul), Austria (Viena), Cehia (Praga), Suedia (Stockholm), SUA (New-York), º.a. De la posturile naþionale ºi private de televiziune ºi radio din România, Italia, Germania ºi Suedia, la presa scrisã din totatâtea þãri (ºi nu numai), “Ioni a lui Ceku’” a prezentat mai mult frumuseþea României decât au fãcut-o unele instituþii de stat dinRomânia, care sunt plãtite ca sã o facã.

L-am rugat pe Giovanni “a lu’ Ceku’” sã împartã cu cititorii noºtri câte ceva despre cine este el ºi ce l-a atras la tezaurul culturalal muzicii daco-române.

Gabriel Teodor Gherasim: Dragã Gio-vanni, pentru cine îþi ascultã compact-dis-curile, ca sã nu mai vorbim de cei care tevãd fie în direct pe scenã, fie peYou Tube,Facebook º.a., eºti o revelaþie venitã dinRomânia. ªi totuºi, eºti italian sadea ºitraieºti la Venezia. Cum ai ajuns tu din ÞaraDogilor Veneziei în Þara Maramureºului luiDragoº, ºi în România în general, ºi ce te-a atras ºi îþi dã pasiune pentru muzica po-porului român?

Giovanni De Cecco: Întâlnirea mea cuRomania a fost ceva foarte mistic. Cânderam un copil mic, desenam peisaje demunte cu casuþe mici ºi colorate; schiþeleastea erau foarte diferite de oraºul în carem-am nãscut (Udine). La vârsta de 27 ani,am vrut sã merg în România pentru ovacanþã. De mulþi ani îmi spuneam: “vreausã merg în România, doresc foarte mult.”Nu ºtiam tangibil ce mã atrãgea acolo, darceva din mine insista ca sã vãd acea þarã.Când am ajuns în Bucovina, pentru mine afost un fel de ºoc sentimental cât ºi o reve-laþie: am observat cu stupoare ca acele schiþedesenate de mic copil de mine, reflectaucu fidelitate arhitectura, peisajelele, munþiiºi satele locale. Dupã 2-3 ani, când am citit“Spaþiul mioritic” de Lucian Blaga, am înþelesdespre ce era vorba; simþeam cã aveam însângele meu un fel de memorie jungianã aunui trecut pe care altcineva l-a trãit…

G.G.: Ce memorii ai din România lãu-tarilor rurali ºi urbani cu care te-ai formatla stilul popular românesc? Poþi sã ne re-latezi câteva episoade favorite?

G.D.C.: Am foarte multe memorii,multe sunt diferite; am fost la ceteraºii dinMaramureº, în Bucovina, în Ardeal, dar amavut norocul sã-i cunosc ºi pe lãutarii dinBucureºti ºi pe cei din sudul României.

Pentru mine, episodul favorit a fost cândl-am întâlnit pe ceteraºul Ionu lu’ Grigorezis “Paganini”, din Sãliºtea de Sus, Mara-mureº. Un om formidabil: omul ãsta cândîþi cântã se uitã direct în ochii tãi, are putereahipnotizantã a ceterii cu care îþi învãluiesufletul. Odatã când am fost la un “joc”din Maramureº, am stat în picioare aproape5 ore fãrã sã mã miºc, ascultând muzicacântatã de “Paganini” ºi de un alt ceteraº,Mihai Covaci, zis “Diavolu”. Nu pot sã spunnumai cã “ascultam” acea muzica, cum as-culþi de exemplu o simfonie de Brahms,adicã cu un creier muzical educat de ºcoliºi în spirit occidental. Pot sã spun cã expe-rienþa era ca o comuniune, adicã ca ºi cummuzica ar fi circulat “prin propriile vine”.Pot sã spun cã atunci n-am mai simþit nicio condiþionare a societãþii, ci cã muzica m-a preluat ca o învãluire de dragoste, pasi-une, ritm, frumos ºi libertate, pe care n-ammai simþit-o în asemenea condiþii înainte. Afost o experienþã “lisergicã” (fãrã drogulrespectiv, deºi un pahar de horincã bunãbãusem înainte). În acest sens am înþelesmai bine ce mi s-a întâmplat ulterior, dupãce am citit eseurile marelui Mircea Eliadeasupra folclorului, mai ales cele despreriturile Mãtrãgunei.

G.G.: Orice imigrant trece prin difi-cultãþile inerente ale adaptãrii ºi aclima-tizãrii la þara adoptivã, fie lingvistic,cultural, social sau personal. Cum te-auprimit românii cand ai îmbrãþiºat (fie ºitemporar) lumea sedentarã sau nomadã amuzicienilor tradiþionali din România?

G.D.C.: Românii sunt foarte primitori;pentru ei este o surpriza mare însã, ca unitalian sa fie îndrãgostit de România ºi demuzica lãutãreascã. Eu arãt ca un fel de“soi” deosebit. Mã duc în România ºi eivor sã mã primeascã cu pizza, spaghetti,etc., ca sã mã simt “ca acasã.” Dar când

eu le spun “daþi-mi un viorist, acordeonist,þuicã ºi oameni buni”, ei înþeleg eventual cãacolo nu mai sunt Giovanni De Cecco, darsunt Ioni a lu’ Ceku’. Apropo, am fost bo-tezat “Ioni a lu’ Ceku’” de Vasile Ionescu,ºeful rromilor, când am dat un recital la “ArtJazz Club” din Bucureºti, organizat de Par-tida Rromilor, pentru lãutarii din Bucureºti.A fost o emoþie foarte mare pentru mine,mai ales pentru cã am cântat în faþa celormai importanþi lãutari din Bucureºti: IonicãMinune, Marian Mexicanu, George Udilã...

G.G.: Au mai fost cazuri de muzicienidin Vest, pregãtiþi clasic, precum Coleaªerban, care au preluat ºi adaptat muzicaromâneascã pentru compoziþii ºi spectacoleîn faþa publicului occidental. Ce a însemnatpentru tine transpunerea pentru pian a unorpiese româneºti cântate tradiþional la vioarãcu goarnã, nai, þambal sau fluier? În cemãsurã a fost muzica româneascã primitãde publicul tãu? Poþi sã ne redai niºte epi-soade în acest sens?

G.D.C.: Pentru mine transpunerea pen-tru pian a muzicii lãutãreºti a fost grea laînceputul, în special când am vrut sã cântmuzica lãutãreascã la pian singur. Pianul nueste în general un instrument tradiþional demuzicã lãutãreascã. Dar am ascultat atâtde multã muzicã tradiþionalã româneascã,am vãzut ce fac acordeoniºtii, þambaliºtii ºidupã niºte ani am creat un stil foarte per-sonal de a interpreta muzica aceasta la pian.Am învãþat foarte mult de la Ferenc Lisztcum sã gândesc “orchestral” la pian solo.Pot sã spun cã muzica româneascã este pri-mitã de publicurile diferite în mãsuri dife-rite. Turcii ºi nemþii au fost cei mai pasio-naþi; lãutãria româneascã (în special dinsudul României) are o legãturã foarte pu-ternicã cu muzica turceascã, în timp cepublicul neamþesc are urechi ºi o sensibilitatemare pentru fiecare muzicã, sensibilitateacare provine din educaþia ºi din sufletul lor.

G.G.: Cine sunt colaboratorii tãi de in-terpretare a compoziþiilor tale, ce i-a atrasºi cum s-au adaptat la muzica româneascã?

G.D.C.: Am început sã cânt muzicãromâneascã cu naistul Nicolae Voiculeþ, înspecial la orgã. Cu el am început sã cântmuzica aceasta. Drumurile noastre s-au des-pãrþit, dar am o mare recunostinþã pentruel. Am colaborat foarte mult cu clarinetistul

italian Francesco Socal, care este specia-lizat în muzica klezmer. Klezmer-ul este70% muzicã româneascã cântatã de evreiidin Basarabia, Bucovina ºi Maramureº;atunci n-a fost prea greu pentru el sã cânteceva româneºte cu mine. Dar colaboratorulcel mai important pentru mine a fost vio-lonistul Leonardo Jeszensky. L-am cunos-cut în Maramureº, la ziua lui “Popicu”, uncântãreþ-zongorist-ceteraº foarte faimos(este liderul grupului “Iza”), un prietencomun al nostru. Leonardo este jumãtateungur ºi jumãtate brazilian, ºi era foarteîndrãgostit ca ºi mine de muzica româ-neascã, în special din Ardeal. A fost oîmbinare idealã de la prima vedere! Am vrutsã colaborãm ºi am fãcut foarte multe con-certe în Germania, Austria, Turcia, Suedia,România, Ungaria… Am înregistrat ºi uncompact disc împreunã, pentru vioarã (res-pectiv vioara cu goarnã) ºi pian (“Traditio-nal music from Romania”, De Cecco –Jeszensky Duo). Chiar dacã amândoi ºtimºi englezã, noi vorbim numai românã îm-preunã, eu cu accentul meu italian, el cuaccentul portughez, vã daþi seama decoloratura lingvisticã!

G.G.: Mulþi muzicieni din etniile mino-ritãþilor etnice ale României, precum ar-meni, evrei ºi þigani, au preluat repertoriulmuzical românesc ºi l-au propus comuni-tãþilor lor din restul lumii cu mult succes(vezi lãutarii evrei ai secolului trecut dinNew-York, sau lãutarii armeni din aceeaºiperioadã din Los Angeles). Unde veziîmbinãrile ideale ale muzicii româneºti înculturile minoritãþilor, ºi cum au fost pri-mite compoziþiile tale ataºate predominantmelosului românesc, la audienþele evreieºti,þigãneºti ºi din alte etnii, fie în România,sau în strãinãtate?

G.D.C.: Pentru mine chestia asta a fostfoarte importantã. În România, de la lãutariibãtrâni din Maramureº ºi Bucovina am în-vãþat foarte multã muzicã evreiascã carese cânta în trecut la nunþi evreieºti. Decitezaurul folcloric al stilului evreiesc a rãmasacum în posesia unor lãutari þigani din Ro-mânia. Pe de altã parte, o parte puternicã aculturii româneºti ºi a acestor imigranþi dinSUA a rãmas, sau a fost uºor modificatã,de cãtre lãutarii evrei de klezmer nãscuþi înSUA.

Ce vreau sã fac este ca sã amintesc tu-turor cã toate aceste etnii, români, evrei,unguri, þigani, huþuli, au contribuit masiv lasplendidul ºi bogatul tezaur muzical româ-nesc. Încerc sã le explic la oameni cã pede-o parte le este uºor ca sã conceapã cajazz-ul, de exemplu, este creaþie afro-ame-ricanã. Dar tot aceºti oameni ar trebui sãconceapã tot aºa de uºor cã muzica klezmereste 70% româneascã. Trebuie sã amintescla mulþi minoritari cã doinele, sârbele, ho-rele, pe care ei le declarã “evreieºti” sau“þigãneºti”, sunt din moºtenirea folcloruluiromânesc. În acelaºi timp, trebuie sã dezbatºi cu unii români ideea cã, pe lângã muzica“purã” româneascã, trebuie de dat credit ºialtor minoritãþi care ºi-au adus contribuþiala bogãþia folclorului din România.

Am dat un concert, la Iaºi, în ianuarie,pentru comunitatea evreiascã. Evreii cei maibãtrâni au apreciat foarte mult ce am cântat,ºi au spus: “da, hora asta se cântã la nuntãla noi, la evrei”. Dar un spectator românmi-a spus: “da, a fost foarte frumos, darcând ai cântat klezmer? Ca eu n-am sesizatdiferenþa”.

Asta s-a întâmplat pentru cã eu am cântatun repertoriu de muzicã românã-evreiascã.Evreii au zis: “da, e evreiascã.” Românii auzis: “da, e româneascã.” Românii asociauklezmerul cu repertoriul din SUA cântat înorchestrele conduse de dirijori ca BennyGoodman, ºi cu melodiile poloneze sauucrainiene cântate în formatul “swing”, nucu repertoriul evreilor basarabeni din SUA,ca cel a lui Belf’s Roumanian Orchestra,sau Abe Schwartz and His Orchestra. Deasta spectatorii mei români au zis cã audnumai muzicã româneascã.

G.G.: În ciuda faptului cã ai susþinutspectacole în faþa a doi preºedinþi ai Româ-niei, îmi spuneai într-o discuþie anterioarãcã încã nu ai un publicist care sã-þi tipã-reascã ºi sã distribuie partiturile pe piaþamuzicienilor interesaþi. Cum te pot asistaadmiratorii muzicii româneºti ºi guvernulRomâniei ca sã expui splendidele talecompoziþii de inspiraþie româneascã deacum înainte?

Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 27

Un interviu de GABRIEL TEODOR GHERASIM, New-York

Continuare în paginaurmãtoare

http://ro.altermedia. info/

LUCIAN GRUIA

Povestea templului care ar fi putut deveni“cea mai grandioasã construcþie religioasãa secolului XX” (Ion Pogorilovschi) se des-fãºoarã între douã îngenunchieri ale prin-þului indian Yeswant Rao Holkar de Indorîn atelierul parisian al sculptorului Constan-tin Brâncuºi. Prima dintre ele se petrece înanul 1933 când prinþul se prosterneazã înfaþa Pãsãrilor în vãzduh ºi cumpãrã treidintre ele (una din bronz polisat, una dinmarmurã albã ºi una din marmurã neagrã);a doua, în 1946, în faþa machetei de ghipsa templului nerealizat.

Templul urma sã aibã forma Coloaneisãrutului cu dublu capitel, în interiorulcãruia s-ar fi ajuns printr-un pasaj subteran.Piciorul Coloanei ar fi fost îngropat înpãmânt, la suprafaþã rãmânând numaicapitelul, înconjurat de apã, care ar fiadãpostit celula individualã de meditaþie.Laturile incintei trebuiau sã fie orientateexact spre cele patru puncte cardinale.

Interiorul ar fi adãpostit un bazin cu apãºi urmãtoarele sculpturi care, în viziuneamea, ar fi fost amplasate astfel:

- trei Pãsãri în spaþiu (una din bronzpolisat, amplasatã pe latura esticã, una dinmarmurã neagrã pe latura nordicã, una dinmarmurã albã poe latura sudicã);

- Regele regilor/Spiritul lui Buddha pelatura vesticã;

- Coloana sãrutului cu simplu capitel,susþinând urna cu cenuºa funerarã aprinþesei indiene, pe latura sudicã, alãturide Pasãrea de marmurã albã.

Pereþii camerei ar fi fost acoperiþi cufresce reprezentând pãsãri în zbor. Vizita-torul ar fi pãtruns în pasajul subterandescendent printr-o intrare nu prea largã.

Îmi închipui cã traseul spiralatdescendent ar fi fost ca o peºterã iluminatãcu fãclii, a cãrei secþiune s-ar fi îngustattreptat. Prin ferestrele lãsate special prinsusþinerea de piatrã s-ar fi putut vedeaalternanaþa rocilor. Ultimul ocol al spiralei,ar fi trebuit parcurs aplecat, sau chiar îngenunchi. În aceastã ipostazã, pelegrinul ºi-ar fi amintit de Rugãciunea brâncuºianã,care mãrºãluieºte, purtându-ºi crucea, îngenunchi, despuiatã de orice vanitate (ºiveºminte) în faþa Domnului. De altfel, dupãcum povesteºte Florence Hetzler, se parecã însuºi Brâncuºi intenþiona sã amplasezeRugãciunea în Templul sãu.

Astfel, gândindu-se la deºertãciuneavieþii, vizitatorul ar fi ajuns la intrarea înpiciorul Coloanei, unde l-ar fi întâmpinatun bazin cu apã pânã la glezne.

Trecând desculþ prin apa rece ca gheaþa,ar fi simþit un fior, întâi prin ºira spinãrii,apoi prin tot corpul, uitând orice senzaþiefizicã. Ar fi urcat, în continuare, uºor, prininteriorul lujerului Templului, pe scara albãascendentã, pânã ar fi pãtruns în camerade meditaþie, prin trapa practicatã în pardo-sea. Aici, în clar – obscurul incintei, ar fiînaintat pânã la marginea bazinului cu apã,unde l-ar fi întâmpinat o Coloana sãrutuluicu simplu capitel susþinând urna funerarãcu cenuºa defunctei.

Meditând asupra vieþii noastre efemere,pelerinul ar fi cercetat încãperea, încon-jurând bazinul. Ar fi descoperit cu surprin-dere, sãpate în marginea nordicã a bazinuluiniºte locaºe curbate organic (ºãnþuleþe semi-circulare având un diametru egal cu cel alpicioarelor omeneºti), învitându-l sã înge-nuncheze.

Privind prin penumbra încãperii, omulîngenunchiat pentru reculegere ar fi între-zãrit, conform aranjamentului pe care-lpropun, sculpturile menþionate, adãpostiteîn niºe.

Înainte de iluminarea naturalã (printr-un orificiu circular practicat în tavan) aîncãperii, sculpturile ar fi pãrãsit niºele lor

ºi acþionate de mecanisme silenþioase ar fipoposit pe marginile bazinului cu apã,înclinându-se uºor, alãturându-se parcãvizitatorului aflat în reculegere. Înpenumbra încãperii, s-ar fi distins neclarîn acest moment, contururile sculpturilorca niºte umbre. ªi deodatã lumina ar fipãtruns în incinta sacrã, coborând sofianicprin niºa tavanului, iluminând frescelecereºti reprezentând Pãsãri în zbor, de peperetele vestic, transformând deodatãPasãrea de aur într-o flacãrã orbitoare. Celîngenunchiat în meditaþie ar fi fost o clipãorbit/strivit, luând poziþia aplecatã aRugãciunii brâncuºiene, identificându-se custarea spiritualã a acesteia, trebuind sã-ºicoboare privirea în bazinul cu apã.

Îngenunchiaþi în Templu, am fi desco-perit uluiþi, la momentele zenitale aleechinocþiilor de primãvarã ºi toamnã,propriul nostru chip reflectându-se în oglin-da apei împreunã cu imaginile sculpturilorbrâncuºiene sosite pe marginea bazinului:Pasãrea albã a vieþii noastre efemere,Pasãrea neagã a morþii noastre viitoare,Coloana sãrutului cu simplu capitel purtândurna cu cenuºa funerarã a defunctei iubiteºi cu Regele regilor, adicã Dumnezeu –Tatãl.

Pânã sã ajungã soarele la zenit, imagineaPasãrii de bronz polisat, întruchipatoareaDuhului sfânt ar fi fost acaparatoare, pe

Despre templul lui Brâncusi,Revelatii

de ar fi fost sã fie când aceea a Tatãlui – Regele regilor abias-ar fi întrezãrit minusculã în dreaptanoastrã. Dar pânã sã ne dezmeticim, -soarele ar fi ajuns la zenit ºi chipul Regeluiregilor s-ar fi extins, devenind egal cadimensiune cu acela al Pãsãrii de aur (darmai estompat, sculptura fiind realizatã înlemn).

ªi toate formele reflectate s-ar fi întâlnitîntr-o cruce.

Ce am fi putut noi îngâna în aceastãclipã de extaz, decât finalul rugãciuniicreºtine, binecunoscute nouã: “În numeleTatãlui, al Fiului ºi al Sfântului Duh,Amin!” ªi fiecare dintre noi am fi simþit cãsuntem Fiul!

Pentru cã am fi constatat cu mândriecã am fi fost postaþi în dreapta Regeluiregilor!

În clipa revelaþiei astfel imaginate, am fipresimþit, prin contopirea cu spiritul divin,marea eliberare a sufletului din închisoareatrupului, pe care o vom trãi în clipa expierii.

Apoi, soarele continuându-ºi drumul peboltã, imaginea Regelui regilor ar fi crescutcopleºitor, pentru ca în final, - întreagaimagine a chipurilor reflectate în oglindaapei sã se urce pe marginea esticã abazinului, apoi pe aripile Pãsãrilor zugrãviteîn frescã pe bolta esticã a incintei ºi în finalsã disparã în vãzduh, prin orificiulTemplului.

Sufletul nostru eliberat ºi-ar fi vãzut dinînaltul încãperii trupul rãmas împietrit înRugãciune, apoi, pãrãsind incinta prinorificiul tavanului, s-ar fi contopit cu luminadivinã, risipindu-se în cerul senin.

Revenindu-ne din extaz, am fi constatatcã sculpturile s-au întors în niºele lor ºi clar– obscurul dominã iarãºi încãperea.

Ne-am fi regãsit uimiþi trupul amorþit,ne-am fi ridicat cu efort ºi dupã câtevamiºcãri de dezmorþire am fi pãrãsit Templulîntorcându-ne la îndeletnicirile noastrezilnice.

ªi dacã am fi fost tentaþi vreodatã sãmai sãvârºim vrer-o faptã nedemnã ne-amfi gândit foarte serios asupra comiterii eiîntrucât, dacã am sãvârºi-o nu cred cã ammai avea curajul sã ne privim chipulcontopindu-se cu al Tatãlui divin ºi alSfântului Duh, în Templul brâncuºian aleliberãrii.

,

,

G.D.C.: Da, încã n-am un publicist, darce-i drept, încã nici nu l-am cãutat pânãacum. Stilul meu, pot sã spun cã s-a nãscutºi va muri cu mine. Eu sunt un impro-vizator, de fiecare datã cânt diferit, ca unlãutar. Dar, în acelaºi timp, structura com-poziþiilor mele are o mare legaturã cu tradiþiaoccidentalã clasicã, în special din timpulromantismului. M-am apropiat ºi de jazz(cineva numeºte stilul meu “etno-jazz”), darnu pot sã spun cã eu cânt jazz, pentru cajazz-ul autentic are o mare legaturã cufolclorul afro-american, în timp ce muzicamea este un fel de “jazz” nãscut la þãraniiromâni. Este însã adevãrat cã am unelecompoziþii (cele mai complexe) care ar pu-tea beneficia de publicare ºi de propunerealor în repertoriul muzicienilor occidentali,dar am ºi rezerve cã astfel ar putea “stagna”

pe hârtie ºi ºi-ar putea pierde un pic din“viaþa” lor.

G.G.: Unde vezi muzica ºi culturaromâneascã în contextul muzicii ºi culturiiuniversale ale secolului acesta, al sate-liþilor, telefoanelor mobile ºi a predomi-nanþei Occidentale în avalanºa de consumcultural modern?

G.D.C.: Trãim într-o perioadã foartegrea pentru acei muzicieni care nu vor sãfacã muzicã comercialã. În România audfoarte multã lume care spune: “Þiganii ãºtiacu manelele lor au distrus gustul muzicalromânesc”; dar ce au facut rromii cu mu-zica lor, românii au fãcut tot la fel: acum secântã muzicã cu clape electronice, cu efec-te de sintetizator, ºi lumea se justificã spu-nându-ºi: “aºa-i modernitatea”. Dacã astaeste modernitatea, eu o refuz.

Trãim într-o perioadã de deteriorareumanã, ceea ce Hinduºii cheamã “Kali Yu-ga”, dar cred cã mai existã ºi un mic loc înaceastã lume a muzicii, artei, filozofiei, undesã se ofere lumina frumosului omenirii,inclusiv al acelui frumos milenar al culturiiºi muzicii româneºti.

G.G.: Ar mai fi ceva ce ai vrea sã a-daugi pentru cititorii noºtri?

G.D.C.: Doresc sã cânt pentru ei, îmiplace la nebunie sã cânt!

G.G.: Cum poþi fi contactat de cititoriinoºtri, atât pentru spectacole cât ºi pentrucomenzi de compact discuri?

Întâlnirea mea cu Româniaa fost ceva mistic

Dialoguri GIOVANNI DE CECCO intervievat de GABRIEL TEODOR GHERASIM

Cu Nicolae Covaci, lãutardin Maramureº (stânga), ºi

Nicolae Piþiº, rapsod din ÞaraLãpuºului (dreapta)

G.D.C.: Email-ul meu este: giovannidececco at giovannidececco.com. Web-site-ul meu este: www.myspace.com/gio-vannidececco. Mã gãsiþi ºi pe Facebook:http://www.facebook.com/dececco.gio-vanni.

Am mulþi prieteni români cu carecomunic!

G.G.: Mulþumim pentru interviu ºi multspor în interpretarea compoziþiilor tale in-spirate din milenarul tezaur muzical alDaciei-România!

G.D.C.: Eu vã mulþumesc din suflet.Sã trãiascã poporul român! Ioni vã iubeºte!

Urmare din pagina precedentã

28 Zodii în cumpãnã, primãvara 2011

29

Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 29

Pianist, compozitor, pedagog, folclo-rist, critic ºi eseist, Franz Liszt s-a nãscutîn 1811, pe 22 octombrie, în vestulUngariei. κi descoperã de foarte timpu-riu talentul muzical ºi debuteazã la vârstade 9 ani, concertând apoi în numeroaseþãri din Europa.

Un moment deosebit îl va constituiîntâlnirea cu Paganini, de la acesta pri-meºte imboldul de a cânta sonoritãþi lapian asemenea pe vioarã. Astfel, nuanþeºi digitaþie de claviaturã îºi gãsesc laLiszt noi tehnici instrumentale, aducândpianul pe scena de concert împreunã cuorchestra.

Liszt concerteazã în mari oraºe aleEuropei (Roma, Paris) ºi mult timp înGermania, la Weimar (unde se implicãîn activitatea de operã ºi orchestrã sim-fonicã).

Este un sprijin în activitatea creatoarepentru Wagner, Berlioz, Schumann, Bo-rodin ºi alii. De menþionat cãlãtoria prinoraºe româneºti ºi din Principatele Ro-mâne (Timiºoara, Arad, Sibiu, Cluj,Bucureºti, Iaºi), fiind primit cu entuziasmsuperlativ (1846-1847).

În ultima parte a vieþii a fost legat deUngaria, punând bazele Academiei deMuzicã ºi a Orchestrei Filarmonice, alã-turi de Ferenz Erkel, punct de pornirepentru tinerii maghiari ce îºi vor alegeviitorul în muzicã.

S-a stins din viaþã în 31 iulie 1886, laBayreuth (Germania).

Iniþiazã drumul poemului simfoniclegat de o tematicã în mare literarã(„Preludiile”, „Tasso”, „Hungaria”), sim-fonii („Faust”, „Dante”), concerte pen-tru pian, lucrãri pentru pian (albume,studii, valsuri), rapsodii (dintre care unaeste „Românã”).

ªi-a depãºit calitatea de virtuoz alpianului prin creaþia sa prefigurândtendinþe ale artei muzicale.

S-a aplecat asupra creaþiei populare(nu numai maghiare), activitate conti-nuatã de Kodaly ºi Bartok, care ºi-augãsit aici izvoare pentru creaþia lor.

Pe la mijlocul anilor 90, Lavinia Ionuþera consideratã una dintre cele mai maripromisiuni ale cântecului popular bihorean.Tânãra interpretã cucerise publicul ºi spe-cialiºtii în domeniu prin vocea ei catifelatã,caldã ºi vibrantã, printr-o prezenþã scenicãsobrã, dar agreabilã, printr-un repertoriuvaloros, care se mula perfect pe vocea ºitrãirile personale. În plus, orice cântec avea,pe buzele Laviniei, o coloraturã aparte,datoritã deopotrivã talentului, cât ºi pregãtiriimuzicale deosebite realizate la ªcoalaPopularã de Arte din Oradea. ªi astãzi,prezenþa ei pe orice scenã ºi în orice spec-tacol folcloric încântã ºi naºte admiraþie.

S-a nãscut în municipiul Salonta la datade 22 septembrie 1975, este cãsãtoritã ºi emama a doi copii.

Educaþie ºi formare: în 1993 a absolvitªcoala Popularã de Artã “Francisc Hubic”din Oradea, profil canto popular, în 1994 aabsolvit Liceul Industrial Salonta (ªcoalaprofesionalã de cofetar-patiser).

Experienþã profesionalã: între anii 2005-2006 a lucrat la SC Salpan Pâine Salonta,între 1999-2001 a lucrat la SC EngiromSalonta. În perioada 1984-2003, a colaboratîn spectacole cu Radiodifuziunea Românã,TVR, Casa de Culturã Salonta, Uniunea Ju-deþeana a Femeilor Bihor, Uniunea Culturalã“Vatra Româneascã”, ªcoala Popularã deArtã, TVS Oradea, Naþional TV Beiuº, An-samblul “Nuntaºii Bihorului”, AnsamblulProfesionist “Criºana”, Ansamblul “Lioara”,Ansamblul “Bihorul”. În 2002 a figurat întopul tinerilor interpreþi la RadiodifuziuneaRomânã, ºi face înregistrãri la radio. Acâºtigat locul I la Festivalul “Mândru-icântecu-n Bihor”.

Lavinia Floruþ (n. Ionuþ)

Unul dintre instrumentiºtii de valoare stabiliþi în Bihor ºi cultivând, în special,muzica popularã din Þara Criºurilor, este ºi clarinetistul Nelu Bot, care a avut ocaziasã cânte alãturi de toþi marii virtuozi ai Bihorului, dar ºi de soliºti vocali de mareclasã din întreg spaþiul românesc.

S-a nãscut în anul 1943 la 22 martie în localitatea Sânicolaul Mare, jud.Arad. Aînceput ºcoala elementarã în anul 1950. Dupã absolvirea ºcolii elementare, a urmatªcoala Profesionalã Metalurgica. La terminarea ºcolii a fost angajat la ºcoalã casalariat, unde a activat la toate manifestãrile culturale ale ºcolii. Între anii 1957-1960a urmat cursurile ªcolii Populare de Artã la secþia CLARINET. A lucrat la Fabricade boia unde a activat la ansamblul artistic al acesteia. În anul 1963 a fost încorporatîn armatã, acolo activând în ansamblul militar al Casei Ofiþerilor din Buziaº. Dupãterminarea armatei în anul 1965, în urma unui concurs la Filarmonica de Stat Oradea– orchestra popularã – a fost angajat ca ºi clarinetist. A activat în ansamblul BãilorFelix, a efectuat turnee în Finlanda, Iordania, Germania Federalã, Belgia, Ungaria,Serbia, ºi în mai multe þãri arabe, printre care ºi Emiratele Arabe. Dupã 1992, s-aangajat la orchestra populara “Criºana”, iar în anul 1998 a ieºit la pensie; de atuncicolaboreazã mai mult cu “Nuntaºii Bihorului”.

Indiscutabil, între cele mai frumoasevoci bãrbãteºti ale cântecului bihorean deazi se numãrã ºi cea a lui Mircea Tuº, uninterpret nu numai talentat, ci ºi instruit,care cântã mai mult din plãcere ºi dintr-unacut simþ al datoriei faþã de lumea care l-aizvodit. Are o prezenþã scenicã plãcutã, reu-ºind sã capteze publicul, atât prin reper-toriu, cât, mai ales, prin vocea plãcut tim-bratã ºi amplitudine. În prezent, se ocupãmai mult cu instruirea copiilor, atât într-ale muzicii, cât ºi într-ale dansului popular.

Mircea-Ioan Tuº s-a nãscut la 18 fe-bruarie 1981. În prezent este necãsãtorit.A absolvit în 2006 Facultatea de Muzicãdin Oradea. Totodatã este absolvent al ªco-lii populare de Artã „Francisc Hubic” dinOradea (2002) ºi al Liceului de Artã dinOradea (2001). A fost solist în cadrul Lice-ului de Artã. Între anii 1999-2007 a fostdansator ºi solist al ansamblului „Bãrdãuþa”din Borod. A avut numeroase participãri ladiferite manifestãri culturale ca „ToamnaOrãdeanã” (Oradea), „Varietãþi bihorene”(Luncºoara) etc.

În 2002 a participat, alãturi de Ansam-blul Bãrdãuþa, la Festivalul Dunãrean dinUngaria. A susþinut spectacole alãturi deorchestre precum: „Criºana”, „Meseºul-Zalãu”, ºi cu tarafuri locale. În prezent esteprofesor de muzicã la ªcoala din ªerani(comuna Borod), la ªcoala din Borozel, la

Fise de interpreti bihoreniCORNELIU BUCIUMAN

Note si notite, Aniversãri UNESCO

Franz Liszt

FRANZ LISZTcompozitor

Nãscut în Doborján, 22 octombrie 1811Mort în Bayreuth, 31 iulie 1886

Bust din marmurã de CarraraInstalat la data de 25 octombrie 1930

Sculpturã de ALAJOS STRÓBL(1856–1926)

200 de ani de la naºtere

,

LUCIAN STEIA

, ,

Mircea-Ioan Tuº

ªcoala din Luncºoara, este instructor dedans popular pentru copii, profesor ºicoordonator al grupului vocal aparþinândªcolii din Borozel. În perioada 2007-2009a fost membru al Ansamblului Auºana. Afost instructor de dansuri ºi cântece slovã-ceºti la ªcoala din ªerani. A participat laFestivalurile Slovacilor din România de laBudoi, ªerani (Balul cartofului), Vãrzari,Valea Cerului. Alãturi de grupul de copii dela ªcoala din ªerani a participat la Festi-valurile de Crãciun (Betleem, Dorota). Cu

dansatorii (copii) de la ªcoala din Borozela participat în 2009, la emisiunea „Horapri-chindeilor” (TVR 2).

A primit o mulþime de premii: Locul Ila Festivalul concurs „Gala tinerelor ta-lente” (Oradea), Locul I la concursul „Va-rietãþi bihorene” (2007), a participat laconcursul „Mândru-i cântecu-n Bihor”, afost premiat în cadrul Galei Festivalului-concurs „Varietãþi Bihorene” (2008), LoculII la Festivalul „Mãsuriºul” din Pria judeþulSãlaj (2003), Locul I la Festivalul din ÞaraChioarului, alãturi de Ansamblul Bãrdãuþa(2009) ca dansator, tot ca dansator a par-ticipat la Festivalul fecioresc de la Cluj încadrul ExpoTransilvania, Locul I la Con-cursul Naþional de muzicã la secþiunea fol-clor – etapa judeþeanã Bihor 2009 cu grupulvocal de la ªcoala din Borozel, Locul I laFestivalul de la Nãdlac al cehilor ºi slo-vacilor din România (2010) ºi Locul III laFestivalul de la Nãdlac al cehilor ºi slo-vacilor din România (2008).

A avut apariþii televizate la: Favorit TV(Bucureºti) - “ La izvorul dorului”; NaþionalTV (Beiuº) - “Criºule pe malul tãu”; TVS(Oradea) - “Supermarket TVS”, “Bunãseara Oradea”; Hora TV (Zalãu) VasileCoca; Etno Tv - emisiuni realizate de Cris-tian Toma; Lasat TV (Vadul Crisului) - “Cântece de drag ºi joc din Tara Criºurilor”;TVR 2 (Bucureºti) - “Doi care doinesc”.

Nelu Teodor Bot

Valea Iadului – un spaþiu geografic bineindividualizat, cu elemente de identitateproprie, generate de fericita îmbinare întrecreaþia divina si cea umanã – este locul încare, de-a lungul timpului geologic, munþiis-au înãlþat si apoi au fost macinaþi de timp,apele s-au împletit si despletit continuu, ºi-au schimbat adesea cursul, au sfredelitpiatra muntelui pânã au dat chipul de azilocurilor, asemenea unei mâini dibace desculptor.

Evoluþia paleogeograficã a bazinului VãiiIadului este strâns legatã de evoluþia între-gului lanþ carpatic, în general, ºi de cea aApusenilor, în particular.

Primele etape ale evoluþiei reliefului ducla individualizarea unor formaþiuni în cadrulorogenezei caledoniene din Silurian, for-mându-se o cordilierã de ºisturi cristalinece se întindea în cadrul geosinclinaluluicarpatic din Câmpia Criºurilor pânã înPodiºul Transilvaniei (zona Cluj-Napoca).

În cadrul orogenezei hercinice, ca fazãurmatoare de evoluþie, au avut loc slabemetamorfozãri ºi cutãri. Acestea au fosturmate de un magmatism granitic, când s-au format batolite ºi laccolite, roci durepãstrate in fundamentul lanþului montan.Magmatismul granitic din triasic a fostreprezentat de erupþii bazice submarine ceau avut loc în faza kimmericã veche ºi înurma cãrora au luat naºtere ofiolitele.

Transgresiunea marina din jurasic a dusla acoperirea ofiolitelor cu conglomeratecuarþitice, gresii foarte dure, calcare ºi dolo-mite în faza kimmericã nouã. În timpul fazeiaustrice, din cretacicul mediu, s-a produsîncãlcarea domeniului de Codru peste Au-tohtonul de Bihor, luând naºtere sistemulpânzelor de Codru, strate de roci supuseulterior acþiunii agenþilor modelatori externi(variaþii termice, precipitaþii, acþiunea reþeleihidrografice), fapt ce a determinat pãstrarealor în fundament sub formã de petice(depozite permiene dispuse peste Autoh-tonul de Bihor).

În cretacicul superior, în senonian ºi înpaleocen (danian) are loc faza laramicã. Întimpul acestei faze a luat naºtere complexulbanatitic al Vlãdesei ºi au apãrut o serie delinii de falie pe care vor ieºi spre suprafaþamagme din ce în ce mai acide.

În fazele orogenetice urmãtoare, savicãºi stiricã, din paleogen ºi neogen, au locnoi înãlþãri ºi falieri. Pe aceste noi linii defalie se vor manifesta primele erupþii neo-gene, în helveþian, ºi continuate apoi cu celedin sarmaþian (faza atticã) ºi pliocen (fazelerhondanicã ºi valahã). (Geografia Românieivol. I, 1983; Monografia geograficã a Ro-mâniei, vol. I, 1960)

În timpul ultimelor faze orogenetice,rhodanicã ºi valahã, vulcanismul atingeparoxismul, iar tectonica a fost deosebit deactivã. În faza valahã Carpaþi au fost ridicaþiîn bloc cu 500-1000 m, context în care seschiþeazã fizionomia actualului relief.

Evoluþia paleogeograficã a Vãii Iadului,în contextul general enunþat anterior, capãtãvalenþele propriei individualitãþi.

Reþeaua hidrografica s-a instalat în cua-ternar ºi a înlãturat în mare parte stiva delave de sub care apare la zi fundamentalcalcaros mezozoic.

Valea Iadului este o vale formatã în tor-tonian, cursul sãu modificându-ºi direcþia

de scurgere în funcþie de variaþiile înre-gistrate de nivele de bazã la care se racorda.

Astfel, iniþial, Iadul se scurgea spre ni-velul de bazã al Golfului ªimleului de laOsteana, iar când rolul acestuia a începutsã scadã s-a reorientat spre nivelul de bazãal Golfului Panonic de la Borod, care adevenit mai activ datoritã miºcãrilor tec-tonice care au avut loc aici.

Mãrturie a scurgerii Iadului spre Oste-ana, în tortonianul superior, stã înºeuareadintre Dealul Mare (1075 m) ºi Dealul Pal-tiniº (892 m), precum ºi cotul de 900 dindreptul pârâului Sãrãcel. Acest cot al Iaduluieste considerat ca un cot de captare sprebazinul Borodului, al cãrui nivel de bazãdevenise mai activ ºi dinspre care se in-dividualiza prin captãri successive spreamont Criºul Repede.

Scurgerea spre Osteana se fãcea pesteactualul curs al Vãii Sãrãcelului ºi pe dea-supra Vãii Neportocului, actual afluent alCriºului Repede.

Izvoarele prezumtivului Iad Primar co-respundeau cu cele ale actualului pârâuSebeº ºi nu se gãseau în bazinetul Stâna deVale. Bazinetul Stâna de Vale era drenat deIadul Superior despre care se presupuneacã avea o scurgere est-vest, probabil sprebazinul Beiuºului.

În sarmaþian au avut loc remanieri hi-drografice între Iad ºi Drãgan, în timpulcãrora acesta din urmã a captat pârâulSebeº, fostul izvor al Iadului Primar. Acestfapt este dovedit de înºeuarea dintre vâr-furile de 1229 m ºi 1337 m ºi de cotul de900 pe care îl face Sebeºul puþin mai la nordde aceastã înºeuare.

Iadul Superior din bazinul Stâna de Valecontinua sã se dirijeze spre Beiuº, iar IadulPrimar spre Osteana. Rãmas “fãrã izvoare”Iadul Primar a înaintat prin eroziune regre-sivã spre bazinetul Stâna de Vale însuºindu-ºi ca izvoare Iadul Superior.

Odatã cu creºterea importanþei niveluluide bazã al golfului Oradea – Vad ºi ridicareanivelului golfului ªimleu, Iadul a fost atrasde nivelul de bazã de la Borod. Vechea scur-gere a Iadului cãtre Osteana este întreruptã,cursul sãu iniþial continuându-se azi cuscurta vale a Neportocului.

Volumul Geografie ºi turism pe ValeaIadului – spune conf. univ. dr. Ribana Linc –este “o monografie geograficã a unui spaþiurestrâns, dar cu pregnante elemente de iden-titate proprie, conferite de încadrarea într-oramã montanã limitrofã variatã ca ºi constituireºi peisaj (...), cu elemente de umanizare proprii,date de o populare veche ºi aºezãri rurale tra-diþionale”, care o recomandã, prin potenþialulde excepþie, drept o destinaþie turisticã de mareperspectivã.

Autoarea studiului, doctor în geografie,este o foarte binã cunoscãtoare a spaþiuluicercetat, ea evocând, gradual, cadrul natural,potenþialul uman, reþeaua de aºezãri ºi repereleeconomice. Potrivit acestui demers, ea îºistructureazã lucrarea în 12 capitole, cãrora leadaugã inerentele Concluzii, bibliografia ºicâteva anexe (hãrþi, foto etc.). De menþionatcã volumul beneficiazã de o competentã pre-faþã a prof. univ. dr. Gheorghe Mãhãra, elînsuºi un bun cunoscãtor al zonei în discuþie.

Dupã ce urmãreºte aºezarea geograficã (înþarã ºi judeþ, dar ºi în cadrul Munþilor Apuseni)ºi delimitarea bazinului hidrografic al VãiiIadului, Aurelia Dumiter prezintã structurageologicã ºi evoluþia paleogeograficã, cadrulºi aspectele acestei evoluþii, pentru a trece,apoi, la punerea în evidenþã a aspectelor re-liefului, ale climei, reþeaua hidrograficã, ve-getaþia, fauna ºi solurile, pentru ca alte treicapitole sã se ocupe de demografia ºi loca-litãþile Vãii Iadului, punctând ºi reperele eco-nomice care caracterizeazã zona.

Capitolul al 12-lea, Turismul, se ocupã deresursele turistice naturale (relief – cheile ºipeºterile, apele, izbucurile, cascadele, apelesubterane, izvoarele minerale etc.), dar ºi decele antropice (arhitecturã popularã, tradiþii,obiceiuri, port etc.), pentru a pune în evidenþãtipurile de turism rural care se preteazã zonei(cultural, de agrement, curativ, sportiv, reli-gios), punându-se, apoi, accent pe agroturism.Nu sunt uitate nici infrastructura turisticã (cãilede comunicaie ºi transport, bazele de cazareetc.). În fine, concluziile pun pe tapet avan-tajele ºi dezavantajele dezvoltãrii turismuluirural ºi agroturismului pe Valea Iadului,reliefând încã slaba preocupare a locuitorilorzonei pentru aceste tipuri de activitate, dar ºimarile posibilitãþi existente aici.

Scrisã cu rigurozitate ºtiinþificã, dar ºi cu obunã dozã de dragoste ºi înþelegere pentruacest þinut, cartea Aureliei Dumiter oferã olecturã plãcutã, care îmbie la cãlãtorie ºi cu-noaºtere, studiul fiind – în acelaºi timp – demaximã utilitate managerilor din turism ºiautoritãþilor locale, cãrora le pune la îndemânão cercetare aplicatã, de care trebuie sã se þinãseamã în orice abordare viitoare a problemelorturismului în zonã.

De asemeni, volumul se adreseazã ºi tine-retului studios ºi localnicilor Vãii Iadului, fiindun bun ghid de cunoaºtere.

Valea Iadului,AURELIA-FLORINA DUMITER

Geea

Dupã mai multe oscilaþii spre vest, ValeaIadului îºi va fixa gurile de vãrsare pe loculactualei confluenþe cu Criºul Repede, la oaltitudine de 320 m.

Bazinul hidrografic al Vãii Iadului a avuto evoluþie paleograficã complexã impusã dediversitatea structuralã a condiþiilor geo-logice ºi de marea variabilitate a conjuncturiitectonice. Acestea s-au reflectat într-o rede-finire ºi o redimensionare permanentã acaracteristicilor morfologice ºi morfome-trice ale bazinului hidrografic recognoscibileîn prezent prin caracterul heterogen al dis-tribuþiei reþelei de drenaj ºi diversitatea tipu-rilor de relief înglobate.

Procese continue de modelare a relie-fului acestui areal pitoresc se manifestã ºiazi, dar timpul istoric scurt fac ca acesteasã fie mai puþin sesizabile. Profilul trans-versal al Vãii Iadului, ºi al afluenþilor sãi, înforma literei V, indicã faptul cã sunt vãiitinere, în continuu proces de evoluþie ºitransformare. Ca procese actuale, mani-festate însã cu amploare micã, pot fi iden-tificate procesele de adâncire în propria albie,surpãri de maluri ºi reduse procese de în-mlãºtinire, îndeosebi la gurile de vãrsare,fie ale afluenþilor în colectorul principal, fieale Vãii Iadului, în Lacul de acumulare Leºusau chiar în Criºul Repede. În timp geo-logic, procesele de înmlãºtinire vor avea cafinalitate formarea de micro-delte la gurilede vãrsare. De altfel, trebuie menþionatfaptul cã edificarea amenajãrilor hidroener-getice, pe cursul Iadului, au determinat oîncetinire a proceselor erozive specifice vãi-lor montane, influenþând în primul rânddurata evoluþiei reliefului fluviatil.

30 Zodii în cumpãnã, primãvara 2011

din timpurile geologice pânã azi

Un poet cu fruntea ninsãDe urcuº ºi câte celeSingur cu aripa frântãSe înalþã printre stele

Când la tronul Tãu MãriteVa-ngenunchea obosit,Suspinând, cerând iertareFie Doamne mântuit

Cã ºi el i-a fost alesulBinecuvântat cu harªi el Doamne a truditPe-al cuvântului altar.

Rugãciune

In memoriam I.DavideanuUn poet cu fruntea ninsãIOANA PRECUP

Aurelia-Florina Dumiter. Geografieºi turism pe Valea Iadului, Oradea:

Duran’s, 2010.

Geografie&turismpe Valea Iadului

LUCIAN STEIA

31

Nu fãrã temei, în Bihor, Valea Iaduluieste, încã, socotitã leagãnul pãstrãvului maiales de la obârºie ºi pânã la Poiana, de aiciîn aval lãsând loc treptat lipanului ºi altorseminþii pescãreºti. Pãstrãvul rãmâne însãpeºtele – rege. Pãstrãvul trebuie admirat maiales în clipele lui de dragoste care se petrecîncepând din cumpãna toamnei, icrele stã-ruind pe urmã sub pojghiþa apei îngheþate,pânã spre desprimãvãrare.

Dintre cele douã principale instincte bio-logice ale pãstrãvului (nutriþie ºi repro-ducere), cel legat de perpetuarea speciei pro-curã, în perioada boiºtei, admirabile cere-monii nupþiale, în care ritualul ºi succesiuneamomentelor sunt, parcã, deliberat îndeplinitecu mult zel ºi totalã responsabilitate. Astfel,când frunza aninului începe sã se desprindãde pe ramuri, pãstrãvul este gata de nuntã.Boiºtea sau “bãtaia”, cum i se mai zice, areloc prin lunile octombrie – noiembrie. Înaceastã perioadã peºtii îmbracã “haina denuntã” având o coloraþie mai aprinsã,steluþele roºii sunt mai pregnante, iar aspec-tul corpului este mai distins. Dimorfismulsexual nu se poate confunda, botul mas-culului este complet diferit de cel al femelei.

Cuprinºi de focul dragostei urcã în câr-duri spre izvoare. În cea mai mare parte aanului preferã locuri unde apele râurilorscaldã bolovani mari, adânciturile de submaluri, bulboanele, sau locuri adãpostite destâncile ce se prãvãlesc pânã în ºuvoiul apei.Aici stã la pândã ºi iese la vânãtoare cu rapa-citatea-i cunoscutã devorând tot ce miºcãîn zona pe care o stãpâneºte în întregime,prin acrobatice salturi ºi uimitoare miºcãride vorace rãpitor.

Datoritã acestor însuºiri, deseori estevictima undiþarilor ale cãror muºte îl ade-menesc pe capriciosul salmonid, care apucãmomeala în zbor chiar înainte ca aceastasã atingã apa. La cumpãna toamnei cândsunt conduºi de instinct, apetitul scade ºipãrãsesc locurile de adãpost cu mult curaj,masculii urcând primii, cãutând cu sârg celemai propice locuri de incubare a icrelor, pecare le pregãtesc, curãþindu-le de mâl ºi de

alte impuritãþi, cu propriul lor corp. Por-þiunile respective se disting uºor în albiarâului, unde prundiºul este mult mai curat,formând o vizibilã discordanþã cu restulmediului. Femela, urmatã de 1-2 masculiîºi depune icrele la locurile de bãtaie curãþatedin timp, frecându-ºi abdomenul de pietriºulfin, printr-un uºor tremur. Dupã ce icrelesunt depuse, masculii le stropesc cu lapþi,fecundându-le, iar apoi protectoarele femelele acoperã cu un strat subþire de pietriº,folosindu-se de musculoasa lor coadã, cuajutorul cãreia amenajeazã viitorul incubator(natural), unde icrele fecundate petrec apoi

pânã prin luna martie, când mici alevini în-cep sã aparã hrãnindu-se din punga vitelinã.Embrionarea dureazã circa 15 zile, când înmasa transparentã a icrelor apar douãpuncte negre, ochii viitorului puiet. Dupãdepunerea icrelor ºi a lapþilor, peºtii slãbiþi,se lasã duºi la vale de curentul apei ºi revinla vechiul loc de adãpost.

Odinioarã, repeziºurile ºi unduirile do-moale ale vãii Iadului adãposteau un bogatobol de pãstrãv. Viiturile, amenajãrile hidro-tehnice executate aici, dar ºi “zelul” unorundiþari incorecþi au afectat populaþia depãstrãv indigen, împuþinând-o simþitor.

Cifrele ne dau dimensiunile realitãþii. Asfel,au fost înregistrate numai 4-5 kilogramede pãstrãv la kilometrul lungime de albie,faþã de 15-20 kg. cât reprezintã media peþarã.

Fireºte, starea de fapt relatatã a impusdeversarea în topliþe special amenajate înlungul vãii a numeroºi alevini produºi inten-siv în incubatoarele din pãstrãvãrii tocmaipentru a sprijini sporul natural.

Negreºit, abundenþa pânã nu demult apãstrãvului ºi lipanului în aceste fonduripiscicole trebuie restabilitã. Potenþialul ac-vatic al Vãii Iadului poate fi ºi trebuie refãcut.

Valea Iadului,ALEXANDRU TEORAN

Turism

un fost paradis pescãresc

Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 31

S-a mai stins, mult prea grabnic, o fãcliea Neamului Românesc: GABRIEL STÃ-NESCU – om de vastã ºi rafinatã culturã,scriitor, editor, publicist de marcã, managerextrem de energic ºi, în primul rând, omde mare curaj ºi cu un caracter puternic.Probabil, efortul de a se bate, într-una, cuo lume împotriva strâmbãtãþii cãreia luptaîncã din tinereþe (cu nãdejdea cã, dacã nuel, mãcar generaþiile ce vor veni, vedea-vorlumina izbãvirii) - l-a frânt...

Nu avea decât 59 de ani. Se nãscuse laBucureºti, în 1951. Era Licenþiat al Facultãþiide Filosofie, Universitatea Bucureºti, 1977.Doctor în filosofie, în 2002, cu teza: Par-ticularitãþi etnoculturale ale românilor a-mericani. Contribuþii la studiul comparatival etnosului românesc. A debutat la revistaieºanã Cronica, în 1969. Era membru alUniunii Scriitorilor din România. În 1983,a fondat, alãturi de ªtefan Damian ºi Sergiuªtefãnescu, cenaclul Universitas, sub con-ducerea dlui profesor Mircea Martin. Fon-dator al revistei-blazon de onoare ºi dem-nitate româneascã, Origini (revistã cu un

conþinut hotãrât de dreapta – un conþinutelevat, atât ideatic, cât ºi estetic) –, dar ºial revistei Caietele Internaþionale de Poezie,ºi director al unei prestigioase edituri (Crite-rion Publishing).

Dupã 1990, Gabriel Stãnescu a emigratîn SUA, revenind în România dupã maimulþi ani de exil. A condus ºi o revistã româ-no-americanã de culturã: Romanian Roots.Prin aceastã revistã ºi prin tot ce-a fãcut,din punct de vedere cultural, în SUA, Ga-briel Stãnescu s-a dovedit un cu mult maibun ºi autentic ambasador al culturii româ-neºti, al valorilor tradiþionale ºi de duh româ-neºti, decât ambasadorii numiþi oficial sau“ºefi/responsabili” aculturali ai unor instituþiinaþionale de culturã...

Practic, Gabriel Stãnescu “fãcea na-veta”, de câteva ori pe an, între România(unde avea familia ºi toate dorurile Duhului!)- ºi S.U.A., unde-ºi împlinea, cu o conºti-inciozitate martiricã, misiunea culturalã,întru recunoaºterea Vocii Neamului CulturalRomânesc, în simfonia vocilor CoruluiNeamurilor de Duh ale Pãmântului!

L-am cunoscut la Tecuci: era o lansarede carte a unui prieten comun, acum vreo4-5 ani (ºi, vãzându-mi cele câteva cãrþipublicate, mi-a ºi propus nu doar sã cola-borez la revista lui dragã, cu care se mân-drea, precum cu un blazon nobiliar, autenticºi boreal de strãvechi – Origini – ci s-aoferit sã-mi publice ºi o carte... mai greupublicabilã) – …apoi, ne-am re-întâlnit peInternet, de sute de ori ºi, în cele din urmã,la Târgul de Carte din Bucureºti/Bookfest,de acum 2 ani (…printre alþi scriitori, îmilansa ºi mie o carte scoasã de editura sa, lastandul sãu relativ mic, dar extrem de binepus în valoare ºi de frecventat, în cele 5zile de expunere, de cãtre sute ºi mii de îm-pãtimiþi ai cãrþii-care-nu-minte!).

Era un om extrem de deschis, fãrã fa-soane ºi cu o mobilitate intelectualã abso-lut remarcabilã: prindea ideile, sugestiile dinzbor, ca un destoinic Vânãtor al VãzduhuluiCelui Tare, al Duhului Dumnezeiesc. În ace-laºi timp, însã, era extrem de meticulos,chiar acribios, când era vorba de scoatereaunei cãrþi: dacã nu ieºea cum era el convins

In memoriam Gabriel Stãnescu

Cãrþile lui Gabriel Stãnescu, publicate ladiverse edituri: Exerciþii de apãrare pasi-vã,Ed. Albatros, 1984; Împotriva metodei, Ed.Albatros, 1991; America! America!, Ed.Euphorion, 1994; Sfârºitul care începe, Ed.Panteon, 1996; Stress, Ed. Helicon, 1998;Identitatea neantului, Colecþia Poeþi opt-zeciºti, Ed. Axa, 1998; Manuscrisul unei verifierbinþi, Editura Muzeul Literaturii Române,2008.

Cãrþile lui Gabriel Stãnescu, publicate laEditura sa, Criterion Publishing: Peisaj cumemorie, 1996; Unde am fugit de acasã?,2001; Pentru o definiþie a specificului, 2006;Curajul de a sfida moartea. Convorbiri cuMircea Nicolau, 2007; Day after night; Osperanþã numitã Mayflower, 2008; Ultimeledialoguri cu Petre Þuþea, 2008; Dumnezeullui Borges - poeme (ediþie bilingvã), 2009;Jurnal în cãutarea poeziei; Mircea Eliade,în conºtiinþa contemporanilor sãi din exil;Aventura culturii româneºti în America, 2010.

cã e frumos ºi e bine – întorcea cartea ºipe corectorii ºi pe tehnoredactorii ei, fie ºide zece de ori într-o zi! Niciun rabat de lacalitate - fie ea calitate moralã sau esteticã!

ADRIAN BOTEZ

Festivalul Datinilor ºiObiceiurilor de iarnã

Ca în fiecare an, de pestedouãzeci de ani, colindãtorii dinÞara Beiuºului s-au adunat în„capitalã” pentru a colinda dar ºia readuce tradiþia ºi bucuria însufletele oamenilor. Organizat deCentrul Judeþean Pentru Conser-varea ºi Promovarea Culturii Tra-diþionale Bihor, Primãria Munici-piului Beiuº ºi Casa de Culturã,festivalul a reunit peste douã sutede artiºti amatori.

Parada Portului Popular a des-chis manifestãrile la ora 13.30 ºia constat în defilarea formaþiilorparticipante prin centrul Beiuºuluiiar apoi pe Calea Bihorului ºi Str.Erou lt.col. Nicolae Cristescu, pâ-nã la Casa de Culturã a cãrei direc-toare, prof. Anca Silvia Banda aprezentat ºi coordonat festivalul.În fruntea colindãtorilor s-au aflatprimarul ºi viceprimarul Beiuºului,prof. Adrian Domocoº, respectiving. Gheorghe Costin dar ºi Cla-udia Vlaº.

Au evoluat, în faþa a peste 400de spectatori, copii de la Fundaþia„Cãminul Francesco” din Beiuºurmaþi de Oana Pelea – colabo-ratoare a Casei de Culturã, careau încântat publicul cu mai multecolinde. ªcoala generalã Roºia aparticipat cu un grup de colindãtorifete, colindãtoarea Andreea Zãvo-ianu care a interpretat „La roºu ,la rãsãrit” ºi un grup de colindãtoribãieþi cu „Naºterea Domnului” ºi„Viflaemul”. O notã aparte pentruoriginalitatea costumelor ºi acura-teþea repertoriului, dar ºi pentruimplicarea coordonatorului acesteiechipe – inst. Gheorghe M. David.

De la Cãlacea, com. Olcea, ungrup de copii din clasele I – IV auvenit sã-i colinde pe beiuºeni, co-ordonaþi de învãþãtoarele IoanaPaºca ºi Ioana Luca, participareaacestora la festival datorându-seunui beiuºean, actualul primar alcomunei Olcea, ing. Florin Bocºe.

Preotul Radu Marian din Paro-hia Ortodoxã Rohani, com. Cãpâl-

Orasul colindelorSIMION SUCIU

Beius,

,

na, a adus un grup de colindãtoricu vârste de la 5 la peste 70 de anicare ne-au încântat cu origina-litatea ºi acurateþea colindelor darºi a obiceiurilor prezentate – „Al-duitul colacului”, „Alduitul cârna-þului” ºi „Alduitul pãlincii”.

De la Rãbãgani, primarulAlexandru Dãrãban ºi Maria Cos-tin, directoarea Cãminului Cultu-ral, au umplut scena cu colindã-tori, prezentând colinzi ºi renumi-tul obicei de Crãciun „Turca”, in-structor Florin Marcu.

Elevii de la ºcoala din Urviº,îndrumaþi de învãþãtoarea FloricaPopa, au prezentat un program decolinzi specifice vârstei lor. De a-semenea cei din Dobreºti (instr.Mina Mateuþã ºi Teodor Bronþ),Hidiºelu de Dobreºti (instr. Mino-dora Dume, Andrada Jurj ºi AlinaCiotea) precum ºi din Luncasprie(instr. Floare Bronþ ºi Anca Dem).

Ansamblul „Muguri ºi Mlãdiþede Tezaur de la Casa de CulturãBeiuº (coord. Florin ºi Florina Ma-riº Hinsu) au emoþionat asistenþa,mãmicile prezente în salã fiindmândre de copii lor, care urmeazãcalea pãstrãrii tradiþiei.

Micuþa Florina Hahãu a înche-iat festivalul cu un colind curat,din suflet.

Pentru cei prezenþi în salã, acti-vitatea a reprezentat o patã de cu-loare în gri-ul cotidian cu care ne-am obiºnuit deja.

Concert de colinde laBiserica Ortodoxã Sf. Dumitru

Prin grija preotului Ioan Hinsu,la Biserica Ortodoxã din centrulBeiuºului a avut loc, începând cuora 17.00 un concert de colinde.

Anca Silvia Banda, prezenta-toarea concertului, a invitat primiicolindãtori - micuþii de la Grãdiniþacu Program Prelungit „Floare decolþ” care, în faþa unei biserici plinepânã la refuz, ºi-au cântat colin-diþele, transpunându-ne, pentrucâteva momente, în minunata lu-me a copilãriei. Au interpretat:

„Astãzi s-a nãscut Hristos”, „Stea-ua sus rãsare”, Trei pãstori”, „Amplecat sã colindãm” ºi „Moº Crã-ciun”.

Abia coborîþi de pe scena Caseide Culturã, i-au urmat colindãtoriidin Ansamblul „Muguri ºi Mlãdiþede tezaur” care au interpretat „Slo-bozî-ne gazdã-n casã”, „Scoalãgazdã din pãtuþ”, Vine Crãciun celbãtrân” ºi „Noi umblãm a co-rinda”.

Din Cefa, Alexandru Borz, elevla ªcoala de Artã Popularã „Fran-cisc Hubic” din Oradea, acompa-niat la orgã de Corina ªtiru, ainterpretat cu mãiestrie „Creºti-nilor, noi astãzi”, iar tânãra beiu-ºeancã Mãlina Petruse (instr. CãlinVlãduþ) a interpretat „Galbenã gu-tuie ºi „Colind”, acompaniindu-sela chitarã.

Studenþii Facultãþii de Muzicãdin Oradea, clasa mãiestrie con-dusã de conf.univ.dr Florina Hinsune-au încântat cu colinde dinrepertoriul universal – „Îngeri miidin ceruri cântã”, „Primul Noel”,„Departe-ntr-o iesle”, „O, Bethle-em oraº micuþ” dar ºi cu popula-rele „Silent night”, „Jingle bells”sau „Felice navidad”, acompaniatela orgã de asist. univ. ValentinaHorhat.

Florina ºi Florin Mariº Hinsu,secondaþi de Renata Baki, CarmenIvany, Sergilia Popa, Rebeca Vali-cec ºi Corina ªtiru (orgã) au datdovadã de multã sensibilitate ºimãiestrie, interpretând „Doamne,ler Domnului Doamne”, “Din cersenin” ºi „Noel”. Ropote de apla-uze le-au rãsplãtit prestaþia ar-tisticã.

Finalul a aparþinut Corului „Ar-monia”, dirijor Panfil Buran carea avut o evoluþie de zile mari, cres-când valoarea manifestãrii, ºi aºa,de o mare þinutã artisticã. S-aucântat „Troparul Naºterii”, „Veniþitoate neamurile”, „O, ce veste”,„Mare minune”, „La Vifleem, colojos”, “Praznic luminos”, „Domnu-leþ ºi Domn din cer” ºi „Cântec destea. La Vifleem”.

Surpriza cea mare a fost veni-rea Moºului, care a împãrþit darurila colindãtori dar ºi la toþi copii,chiar ºi la cei foarte mari, din bise-ricã. A fost un moment superb,de înãlþare sufleteascã, emoþio-nant, Spiritul Crãciunului s-a rãs-pândit în bisericã; Moºul împãrþea

19 decembrie 2010. O zi de iarnã superbã la Beiuº. O zi cu multã zãpadã, cu soarestrãlucitor, cu cer senin ºi multe, multe colinde. Neþinând seama de mocirla politicã ºinecazurile datorate crizei, beiuºenii, au ales sã dea cezarului ce-i al Cezarului, iar sufletului,ce i se cuvine, cu câteva zile înaintea marelui praznic al Naºterii Domnului.

daruri iar grupul de studenþi colin-da ºi aveau atâta luminã în ochi ºiîn suflet - un moment inedit.

În încheiere, Corul „Armonia”ºi studenþii au cântat „La mulþiani!” Moºului iar pãrintele Hinsua mulþumit pentru participare ºi aurat tuturor Sãrbãtori Fericite.

32 Zodii în cumpãnã, primãvara 2011

E liniºte, liniºte pretutindeni. Doar sufletulmeu continuã sã cânte chiar ºi dupã ce luminiles-au stins. Petale de gânduri îºi înalþã parfumulspre cer. În adâncul sufletului meu, senti-mentele se intensificã, se pregãtesc ºi ele sãzboare în înalturi. Vreau sã revãrs energia meapozitivã pretutindeni, mi-ar plãcea ca întreagarealitate sã pulseze în ritmul inimii mele. Nuvreau ca iubirea pe care le-o dãruiesc tuturorcelor din jur sã fie doar forþa care mã face sãsimt intens fiecare clipã. Vreau ca sufletul meusã reverse o iubire creatoare, o iubire specialã,care dãruitã fiind celor dragi, sã-i protejeze,sã-i cãlãuzeascã pe un drum binecuvântat...

Singura mea dorinþã este ca oamenii pecare-i iubesc sã-mi fie alãturi, sã fie fericiþi,cãci soarele meu interior e întreþinut doar de

lumina ochilor lor. Iubirea pe care le-o port afost pentru mine ca o forþã care m-a ºlefuit, m-a ajutat sã devin sufleteºte.

O lecþie extraordinarã a fost pentru mineatunci când am învãþat sã transform tristeþeaîn fericire... Suferisem de multe ori datoritã celordragi; datoritã sensibilitãþii mele, trãiam foarteintens stãrile de melancolie, ba mai mult,tristeþea ajungea sã mi se parã ceva frumos,poate chiar o dovadã de iubire.

Un dor nespus de puternic m-a cuprinsîntr-o searã, nu mai simþisem pânã atunci cevaatât de intens, dar sufletul meu încerca, credcã pentru prima datã sã îºi gãseascã echilibrul,sã nu se lase topit de tristeþe... Abia atunci amrealizat cã melancolia nu ne e datã ca sã otrãim intens, ci pentru a învãþa sã luptãm, sã

trecem peste ea ºi a gãsi in interiorul sufletuluiputerea de a vedea frumosul chiar ºi în lucrurilecare aparent nu ne plac. Din furtuna gândurilormele s-a nãscut atunci cântecul binecuvântatcare mi-a salvat sufletul, mângâind stelele dinlumea mea.

Cum, Doamne, cum s-a întâmplat aceastãminune? Pãrea imposibil, dar universul meu afost salvat! Cum am reuºit printr-un singurcântec al sufletului sã-mi gãsesc fericirea? Amsimþit pentru câteva clipe cã am atâta putere,cã din interiorul meu zboarã sentimente ºienergii... Am simþit cum sufletul meu le susþineºi le învaþã sã zboare spre Cer! Am avut pentrucâteva clipe senzaþia cã-mi pot construi desti-nul... Aºa ºi era, Doamne, priveam în urmã;gândurile mele s-au îndeplinit, cuvintele pe

care le-am rostit mi-au scris povestea vieþii,iar rugãciunile mele... rugãciunile mi-au salvatmereu sufletele dragi!

Ah! Gânduri, cuvinte, rugãciuni - triluri dincântecul sufletului... triluri acute care au nevoiede susþinere... Trilurile acestea trebuie propul-sate cu atât de multã putere pentru a ajunge înceruri! Gândurile, cuvintele ºi rugãciunile suntîngeri cu aripi, dar nu ºtiu sã zboare. Ele seînalþã spre cer, propulsate fiind de puterea cre-dinþei; credinþa noastrã este cea care le ajutãsã se transpunã în poezia lumii. Gândurile caresunt atât de pure încât sã ajungã pânã la Dum-nezeu, se reflectã din nou în viaþa noastrã.

Acum, când sufletul meu vrea din nou sãcânte, eu am datoria de a-l lãsa sã nascã doartriluri frumoase, pe care mã voi strãdui sã leînalþ spre Cer. Astfel, iubirea mea zburând pearipi de înger, va deveni o forþã binecuvântatã,o forþã creatoare…

Aripi de îngerOANA PELEAAdolescere

33

Duminicã, 27 februarie, de la ora 14.00, în faþa unei sãli arhiplineartiºti amatori din localitãþile de pe cursul superior al Criºului Repede(Borod, Bratca, Bãlnaca, ªuncuiuº, Vadu Criºului, Luncºoara, Bulz,Remeþi) au susþinut un adevãrat maraton al cântecului. Festivalul-concursa fost prefaþat de ceremonia de sfinþire a noului aºezãmânt cultural, oficiatãde preotul paroh Viorel Matica.

Misiunea grea de ierarhizare a valorilor artistice prezentate în concursa revenit unui juriu de specialiºti alcãtuit din: prof. Florea Criºu - maestrucoregraf ºi prezentatorul spectacolului, prof. Aurel Moþ - consultant artistic,prof. Miron Blaga - consultant artistic, prof. Vasile Todincã - muzeograf,preot Viorel Matica, consilierul comunal Sorin Zah, Corina Lele Ionescuºi Ioana Urs - soliste de muzicã popularã. Au fost acordate premii la maimulte categorii. Obiceiuri, locul I - ªezãtoarea, Vadu Criºului, Dansuripopulare copii: locul I - Ansamblul din Vadu Criºului, locul III - ªcoalaRemeþi; Dansuri populare adulþi: locul I - formaþiile din Borod, Bãlnaca,ªuncuiuº; Grupuri vocale de muzicã popularã copii: locul II - ªcoalaRemeþi; locul III - ªcoala Bulz; Soliºti instrumentiºti, vioarã cu goarnã:locul I - Ioan Jolþea - Vadu Criºului, locul II - Sorin Costea, ªuncuiuº;Soliºti instrumentiºti, fluier: locul I - Mihai Manea ºi Nicolae Bradea, ambiidin Remeþi; Tarafuri: locul I - “Plaiurile Bulzului” ºi “Doruleþul Luncºorean”;Grupuri instrumentale: locul I - Fluieraºii din Remeþi; Soliºti vocali muzicãpopularã - copii: locul I - Maria Secan - Bulz ºi Bianca Bica - ªuncuiuº,locul II - Gergiana ºi Dorina Sãrãcuþ, ambele din Bulz, locul III - GabrielaManea, Ioana Chirilã - Bulz, Bianca Iancu - ªuncuiuº, Cornelia Ile -Bãlnaca;Soliºti vocali muzicã popularã adulþi: locul I - Dorina Toda Novac, FlorianIrimescu, Aurelia Sãrãcuþ - Bulz; locul II - Mãdãlina Dubãu - Vadu Criºului,Livia Sãrãcuþ, Rodica Giurgiuman, Maria Boroº - Bulz.

În finalul concursului, soliºtii consacraþi de muzicã popularã: CorinaLele Ionescu, Ioana Urs, Alexandru ºi Alexandra Chira, din Sãlaj, au încântatpublicul cu recitalurile susþinute, fiind rãsplãtiþi cu îndelungi aplauze.Expoziþia de artã popularã organizatã de d-na învãþãtoare Doina Iliescu,din Bulz, a creat cadrul ºi ambianþa folcloricã a manifestãrii.

Varietãti bihoreneNICOLAE RÃCUCIU

Remeti,

Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 33

,

Ajunsã la cea de-a XLIII-a ediþie, manifestarea iniþiatã ºi organizatãde CJPCT Bihor, cu sprijinul nemijlocit al primãriilor din oraºe ºicomune, a reuºit în fiecare an sã treacã în revistã potenþialul artistic aljudeþului la nivel de amatori, în vederea promovãrii ºi tradiþionalizãriitezaurului cultural al poporului român, exprimat prin cântece, dansuri,obiceiuri ºi tradiþii.

34 Zodii în cumpãnã, primãvara 2011

Zilele culturii populare bihoreneNICOLAE RÃCUCIU

Vadu Crisului,

Chiar dacã actul de culturã, alãturi deînvãþãmânt ºi sãnãtate, nu reprezintã oprioritate pentru guvernanþi, alocaþiilebugetare fiind insignifiante, manifestãrileculturale de mare anvergurã cuprinse încalendarul anual al CJCPCT Bihor, pe carele organizeazã ºi le gestioneazã, dovedesccu prisosinþã îndeplinirea cu succes amisiunii acestei instituþii. Indiferent de stareafinanciarã a culturii, în diferite perioade, cueforturi sporite, trecând peste greutãþi,specialiºtii Centrului Judeþean îºi fac datoriacu aceeaºi dãruire ºi profesionalism, carei-a consacrat, creând imaginea unei instituþiide elitã în domeniul culturii. Numeledomnilor dr. Gheorghe David, prof. FloreaCriºu, Miron Blaga, Cornel Buciuman, AurelMoþ, Anca Popescu Raþiu sunt cunoscuteºi respectate în fiecare colþ al Bihorului, darºi peste hotare. Din pãcate, pasiunea ºidevotamentul acestor specialiºti nu supli-nesc în totalitate cerinþele tehnice ale unormanifestãri de anvergurã. Dotarea cu apa-raturã de sonorizare a rãmas la nivelul anilor'70, cu o staþie Vermona ºi câteva micro-foane, care n-au ieºit încã la... pensie dato-ritã priceperii ºi grijii acordate de tehnicianulCosti Bailef. Sãrãcia Centrului este datã ºide sumele de bani, alocaþiile de diurnãpentru artiºtii amatori ce onoreazã acestemanifestãri. De pildã, pentru spectacolul dela Vadu Criºului au fost alocate 80 de diurnepentru cca 200 de artiºti prezenþi...

Trecând peste aceste nedorite necazuriºi supãrãri, interfaþa manifestãrii care aoferit publicului, ce a umplut pânã la refuzCasa de Culturã, s-a constituit într-un ade-

vãrat recital folcloric, alcãtuit în exclusivitatedin colinde ºi tradiþii de Crãciun, dansuri,ºezãtori. Spiritul Sãrbãtorii Naºterii Prun-cului Iisus a strãbãtut întregul repertoriu alformaþiilor prezente, fiind transmis ºi publi-cului spectator. Au urcat pe scenã formaþiilebinecunoscute din Bratca, Bulz, ªuncuiuº,Borod, Ortiteag, Mãgeºti, Tileagd, Tilecuº,Luncºoara, Bãlnaca ºi Vadu Criºului (4formaþii). În total,14 formaþii din care 6 decopii. Integrarea în astfel de manifestãri acopiilor este o garanþie a continuitãþii ºiperenitãþii creaþiei ºi a portului popular,elemente definitorii ale fiinþei noastrenaþionale. Meritã nominalizaþi ºi felicitaþi ceicare „trudesc" voluntar pentru pregãtireaacestor formaþii, descoperitori de talente,care nu de puþine ori au lansat artiºti con-sacraþi. Valea Criºului Repede se mândreºtecu instructori ca: prof. Maria Ardelean, dinTileagd, înv. Doina Iliescu, din Bulz, ViorelCaba, din Bratca, Ioan Gavrilaº, din Bãl-naca, Florian Irimescu, din Bulz, FlorinGavriluþ, din Vadu Criºului, ºi mulþi alþii. Omenþiune specialã meritã d-nul DorelCosma, primarul Vadului, iubitor ºi pasionatde culturã ºi tradiþii populare, care sprijinãefectiv existenþa formaþiilor folclorice încomunã ºi gãzduieºte, an de an, aceastãmanifestare judeþeanã.

Cu acelaºi prilej, CJCPCT Bihor a difuzatultimele 2 numere a revistei de culturã Zodiiîn cumpãnã, revistã care prin conþinut ºiformã poate fi consideratã "cireaºa de petort" a întregii activitãþi a instituþiei men-þionate.

Casa de Culturã a Sindicatelor din Ora-dea a rãsunat, de Crãciun, de colinde tra-diþionale româneºti. Asociaþia Pro Bambinidin Oradea ºi Consiliul Judeþean Bihor aorganizat aici prima ediþie a FestivaluluiRegional de Datini ºi Obiceiuri de Crãciunºi Anul Nou „Asta-i datina strãveche”.Cuvântul de bun venit a fost rostit de CrinaDobocan, preºedintele Asociaþiei Pro Bam-bini, ºi de Dumitru Voloºeniuc, vicepre-ºedintele Consiliului Judeþean Bihor.

Festivalul a reunit Ansambluri de Copiidin Maramureº, Oaº, Bratca, Beius ºiOradea. În faþa unei asistenþe numeroase,Corul Fiat Lux a deschis festivalul. La ram-pã au ieºit, apoi, copiii din Corul Angelicusal clasei a III-a A de la Liceul de Artã, An-samblurile: Florile Bihorului, Mlãdiþe detezaur, Mugurelul, Sânzâienele ºi FlorileCosãului.

Festivalul a fost prezentat de trei copiitalentaþi: Ana-Maria Mihãieº (ªcoala„Nicolae Bãlcescu”), Marco Malintoppi ºiMihai Binºelan (Liceul de Artã).

Evenimentul a fost organizat cu sprijinulCJ Bihor, prin Direcþia de Dezvoltare ºi Im-plementare Proiecte, a prefectului Gavrilã

Ghilea, European Drinks, Ara România,Teatrul de Stat, Oramar, Isrom, RaffaeleCalzaturificio, Adelina Coste ºi Top Sound.

Pentru aprecierea participanþilor Aso-ciaþia Pro Bambini a chemat la festival per-sonalitãþi ºi specialiºti în domeniu: prefectulGavrilã Ghilea - preºedintele juriului, Dumi-tru Voloºeniuc - vicepreºedintele CJ Bihor,Ioan Mintaº - prim-vicepreºedinte al Consi-liului Naþional al Întreprinderilor Mici ºiMijlocii din România ºi fost dansator laAnsamblul „Nuntaºii Bihorului” (în perioada1975-1982), Miron Blaga ºi asist. univ. dr.Anca Popescu-Raþiu - ambii, consultanþiartistici în cadrul Centrului Judeþean pentruConservarea ºi Promovarea Culturii Tradi-þionale Bihor, Crãciun Parasca - consiliersuperior la Direcþia Judeþeanã pentru Cul-turã, Culte ºi Patrimoniu Cultural NaþionalBihor ºi profesoara Adriana Pop de la Liceulde Artã din Oradea.

Juriul a acordat opt premii: de excelenþã(Ansamblului „Florile Cosãului” al ªcolii cuclasele I-VIII Budeºti, Maramureº; Ansam-blului „Sânzâienele” al Palatului Copiilor ºiElevilor din Negreºti Oaº ºi Corului de Ca-merã „Fiat Lux” din Oradea), cele mai tinere

voci din festival (Corul Angelicus), premiude popularitate (Ansamblul „Mugurelul” alªcolii „Dimitrie Cantemir”), premiu pentrupromovarea colindelor româneºti (Ansam-blul „Mlãdiþe de Tezaur” al Casei de Culturã„Ioan Ciordaº” din Beiuº), premiu pentruvalorificarea obiceiurilor de Anul Nou ºipentru autenticitatea costumelor (Ansam-blul Liceului Teoretic Bratca) ºi premiupentru complexitatea scenariului de colindatcu turcã (Ansamblul „Florile Bihorului” alPalatului Copiilor ºi Elevilor din Oradea).

La final, organizatorii au mulþumit co-lindãtorilor, oferindu-le trofee ºi diplome,iar prefectul Gavrilã Ghilea a urat spec-tatorilor ºi copiilor implicaþi în festival sãr-bãtori binecuvântate ºi un An Nou mai bogatsufleteºte, invitând lumea sã colinde îm-preunã cu copiii de pe scenã. Festivalul s-aîncheiat cu o paradã a costumelor popularedin Maramureº ºi Negreºti Oaº pe Corso.

„Colindele reprezintã o zestre inestima-bilã a poporului român”, a apreciat CrãciunParasca.

Asta-i datina strãveche

http://www.cr isana.ro/

Asta-i datina strãvecheOradea

35

- De ce picturã naivã?- Când eram mic îmi plãceau carica-

turile, ºi chiar am încercat sã fac aºa ceva,dar cu mai puþin succes. Totuºi, mã atrã-geau poantele, desenele cu personaje simpa-tice ºi amuzante, eu de felul meu fiind opersoanã cãreia îi place sã se distreze, dealtfel rîd cu poftã ºi nereþinut dacã vãd cevacare mã transpune într-o asemenea starede veselie. Mai tîrziu am descoperit picturanaivã ºi mi-am dat seama cã oarecum,aceasta este de fapt o caricaturã coloratã,dar ºi elaboratã cu mai multe detalii, poantafiind un element prezent adeseori în picturanaivã. Dupã pãrerea mea, pictura naivã estemodul cel mai liber de a reprezenta o scenãanume din viaþa cotidianã, fãrã a aveaîngrãdiri legate de culoare, proporþie sauchiar tema aleasã. Important este ca lucrareasã placã ochilor prin jocul de culori, dar ºiprin formele desenate în tabloul meu. Astfelpot face personaje cu mâini sau picioareuriaºe, drumuri colorate în albastru ultra-marin, beþivi cu sticla în buzunar, orbi cufelinare, sau multe alte lucruri care cred eucã-mi pot crea clipe de bunã dispoziþie.

- Cincisprezece personale, numeroasepremii. Ce importanþã daþi întâlnirii cupublicul?

- Dacã vorbim de publicul amator depicturã naivã, pentru mine cel mai importanteste faptul cã un vizitator al unei expoziþiipersonale Mihai Dascalu iese de acolo cuzâmbetul pe buze, înseamnã cã am reuºitsã-i creez acelei persoane o stare de bunãdispoziþie cum rareori mai poþi avea. De maimulte ori am urmãrit din umbrã persoanecare se uitau la un tablou de-al meu ºiurmãream reacþia vizitatorului. În primulrând lumea zâmbeºte, apoi apar comentariilede genul: ia uite la omul ãla cu coasa înspate, sau la ãia cu sticla pe masã... Toatelucrurile astea mã fac ºi pe mine sã fiu maibine dispus ºi mai mulþumit, iar lucrurilestau ºi mai bine dacã un vizitator este ºiclientul meu, plecând acasã cu o lucraresemnatã Mihai Dascalu.

- Ce a însemnat pentru Dumneavoastrãcâºtigarea American Art Award 2010?

- Premiile acordate în cadrul competiþieiamericane au fost acordate de un juriuformat din 25 de galerii de artã renumite

Mihai Dascãlu s-a nãscut la 1 mai 1960, în oraºul Victoria (Braºov). În 1984 a absolvit Facultateade construcþii (Bucureºti), secþia Geodezie, ºi a fost repartizat la Reºiþa, unde a locuit pânã în anul2000, când s-a mutat la Oradea, unde locuieºte ºi munceºte ºi în prezent. Mihai Dascalu estepreocupat de pictura naivã din 1984, adunând o bogatã activitate expoziþionalã. Între premiileobþinute de-a lungul timpului, notãm Premiul I Expoziþia Naþionalã Bucureºti (1987); Premiulpentru pictura naivã al fundaþiei Ethnos Bucureºti, pentru 1995; Premiul ETHNOS salonulInternaþional de artã naivã Bucureºti (1999); Premiul “Dr. Ioan Grigorescu” (Piteºti, 2009); PremiulI Picturã Naivã – American Art Awards (USA, 2010). Lucrãrile lui se regãsesc în colecþii din Anglia,Franþa, Belgia, Olanda, Italia, Germania, Grecia, Turcia, Israel, Norvegia, Estonia, SUA, Canada º.a.

din SUA, prin vizualizarea strict a lucrãrii,fãrã a se cunoaºte activitatea artisticã aautorului, ce alte expoziþii a mai avut sauce alte premii a mai câºtigat. Astfel eu credcã am introdus în tablourile mele elementede culoare ºi formã ce plac unui privitorautorizat sau cunoscãtor în domeniulpicturii naive ºi m-am convins cã am luat-o pe un drum bun în ceea ce priveºte pic-tura naivã. Rãmîne doar sã conving ºi pealþii cã pictura naivã nu este un tablou pecare îl gãseºti la colþul pieþei, alãturi detablouri kitch, ci este ceva mai mult, unfenomen foarte serios care se trateazã cumult mai multã atenþie în alte þãri (USA,Anglia, Franþa, Italia, Canada, Brazilia,Australia etc.). Acolo, pictorii naivi nu suntetichetaþi ca pictori de duminicã sau amatori,ca în Romania, unde este foarte greu sã fiiprivit ca un pictor adevãrat datoritã faptului

de a reprezenta o scenã din viata cotidianãPictura naivã este modul cel mai liber

MIHAI DASCÃLU în dialog cu OCTAVIAN BLAGA

Pictura

Aprecieri critice

Candoarea tablourilor sale este ooglindã vie a candorii personale, a

puritãþii unui om mare care se ascundedupã masca unui copil mare, care se

joacã de-a omul. Felul cum citeºte ellumea înconjurãtoare sau cautã sãdescifreze lumea cãrþilor este de o

puritate ºi o francheþe excepþionale carefac ca pictura sã permitã omului matur

sã se-ntoarcã la copilãrie mirându-se caºi artistul de ceea ce vede.

Spiru Vergulescu - pictor

Ce încântã în pânzele ºi cartoanele luiMihai Dascãlu e firescul cu care

dezvãluie în culori luminoase, vesele,îndemnând la contemplaþie ºi visare.

Perspectiva e controlatã de afect,importanþa personajelor ºi a obiectelor în

cadru e dictatã de sentiment.Tudor Octavian - jurnalist

Înnobilându-ºi peisajele saucompoziþiile cu aura unor reverii ce le

situeazã la interferenþa basmului cufantasticul uºor suprarealist, MihaiDascãlu ne conduce într-un univers

mirific, la a cãrui genezã bucurialucrului bine gândit al imaginaþiei ºi

apetitul vesel pentru poanta hazoasã aucontribuit în egalã mãsurã.

Lumea lui Mihai Dascãlu este o lumecare-ºi vede molcom ºi ºugubãþ de-ale

sale. Cheflii simpatici ce-ºi susþinreciproc echilibrul precar, gardieni în

cãutare de cloºari adormiþi prin parcuri,pitoreºti fanfare provinciale învãluindîntr-o dulce dupã amiazã duminicalãpaºnicele defilãri ale localnicilor pe

Corso.Victor Ernest Maºek - critic de artã

Spre deosebire de ceilalþi naivi, MihaiDascãlu nu mimeazã, nu-ºi construieºte

lastic candoarea, ci ºi-o transpune pepânzã la fel de firesc cum respirã, cu

detaºarea ironicã, uneori sarcasticã, acelui care, jucându-se judecã ºi se

judecã.Ion Butnaru - jurnalist

Jocul creativ al artistului este o luareîn posesie a lumii ºi o fugã de lume: el

vrea sã o cucereascã ºi simultan sãevadeze din ea. Este ceea ce face în

fiecare tablou Mihai Dascãlu, pentru noiºi pentru sine. Pictura naivã pe care o

stãpâneºte cu dezinvolturã, i sepotriveºte temperamental, rezultatul

purtându-ne într-o lume cu personajesimpatice ºi întâmplãri familiare. Cu un

simþ al observaþiei bine dezvoltat, dl.Dascãlu reuºeºte sã devinã un fin

povestitor al cotidianului sãtesc ºi nunumai. Mânuieºte pensula cu mãiestriacãpãtatã pe parcursul anilor ºi talentul

nativ îl ajutã într-o alcãtuirecompoziþionalã inspiratã. Un bun simþ

cromatic ºi de subiect îl fereºte decapcana kitschului. O notã aparte care

se cuvine menþionatã este suprarealismulprezent în multe din lucrãri, expresie aimaginaþiei creative bogate ºi mânuirii

metaforei cu dezinvolturã.Anca Popescu Raþiu - Consultant

de specialitate CJCPCT Bihor

,

cã nu ai studii de Belle Arte, unde sunt maiimportante concepþiile legate de clasa depicturã din care ai fãcut parte, sau cine þi-afost professor de picturã.

- Ce planuri aveþi pentru viitorul imediat?- Avînd în vedere faptul cã fac picturã

naivã din 1984, adicã de 27 de ani, aº dorisã realizez un album personal de picturãnaivã “Mihai Dascãlu”. Pe termen lung (5-6 ani) am demarat un proiect internaþionalde realizare a unei Enciclopedii interna-þionale a pictorilor naivi, împreunã cucolaboratori din Anglia, Australia, Estonia,Argentina, USA etc. Pentru asta am înfiinþatsitul: www.naivepainters.com, cu o bazãde date unde sunt înscrise treptat informaþiidespre toþi pictorii naivi din lume, urmîndca ºi pentru aceastã enciclopedie sã cãutãmfinanþare.

http://adsumus.wordpress.com/

Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 35

Arde fãrã cãldurãFain la-mbucãturã.

(ardeiul, BAM)

N-are coarne ºi împunge!(albina, CT)

Gãinuºe-n buzunare,Zâr! În piaþa mare! Ce-s?

(banii, Cª)

Când trebuie îi dauªi îi iau,La ciorap nu stau.

(banii, BAM)

Parã aurie,Spânzuratã-ntr-o frânghie.

(becul, OT)

Cãrãruie suie,Peste umeri scrie,Anii care pleacãªi jos ne apleacã.

(bãtrâneþea, EA)

Ce se pârleºte varaªi-nverzeºte iarna?

(bradul, BAM)

Gâscã pe apãCu pene din pãdure. Ce-i?

(barca, EA)

Floare-n policioarã,Mai cunoaºte-o darã!

(cartea, FZ)

De pui una gãseºti nouã,În loc de nouã,Nouãzeci ºi nouã.

(cartofii, SE)

Patru tot se învârtescªi doi trag de nebunesc.

(carul cu boii, NB)

Pã urechi stã aninatãªi-ncãlzeºte casa toatã.

(cãciula, CM)

Roºu e, dar mãr nu-i,Pãturi are, dar plãcintã nu-iªi lacrimã ochii oriºicui.

(ceapa, CI)

ªcergurã vãrgatãPãstã apã aruncatãªi de noi miratã. Ce e?

(curcubeul, FN)

Vãruitã stã-n pãdureªi aºteaptã sã o fure.

(ciuperca, NB)

Cuþât în lanu cu fân.(coasa, NB)

Albiºorii treierã,Roºioara mãturã.

(dinþii ºi limba, FN)

Am un ban roºu.Unde paºte,Multã vreme se cunoaºte.

(focul, Cª)

Tata nici nu-i nãscutªi pruncu-i pã vârvu cãºii.

(fumul, FZ)

Se suie în podFãrã picioareªi fãrã aripioare.

(fumul, FN)

Oiþe pestriþe, la fereºti gãsiteÎn grãdini prãsite. Ce-s?

(florile, CM)

Nu-s oiþe albe-n frunteCi steluþe albe-n frunte.

(fulgii de nea, FN)

Ghici ghicitoarea mea:Dacã iei e mai mare,Dacã pui, e mai micã!

(groapa, Cª)

Vine þâfna pe cãrareCulegând la pietriºoare.

(gãina, CM)

Stã pe casã aºezatªi fumeazã ne-ncetat.

(hornul, BL)

Cerceluº cu toartã,Nime nu mã poartã,Mã gãseºti la poartã.

(lacãtul, BL)

Caii negri, grajdu-i verde,Fânu-i roºu.

(lubeniþa, EA)

Târg într-o bâtã. Ce-i?(macul, FZ)

Umblã, da nu trece drumul.(moara, FZ)

Am douã rude pânã-n cer.(ochii, MP)

Când le dezleg stau pe loc,Când le leg umblã.

(opinicile, CI)

Unu arã,Doi se miarã,Patru-nfigªi-un ciodofling.

(porcul, FZ)

Peste apã ea ne sare.(puntea, FN)

Copac tãiatPeste apã aruncat.

(puntea, FN)

ªade baba lângã focÎmbrãcatã în cojoc,Ia ghiceºte cine-i oareOrce cas-o are.

(pisica, FN)

Cine-i vara îmbrãcatªi vara dezbrãcat?

(porumbul, CI)

Þese lânã minunatãFãrã ac ºi fãrã spatã,Hai ghiceºte.

(pãianjenul, CI)

Dacã o baþi, începe sã ningã.(sita, SE)

Carne între pietre.(scoica, NB)

Mustãcios ca dânsul nu-iNime-n largu câmpului!

(spicul de grâu, OT)

Douã lemne-alãtureaªi mai multe curmeziº,Spune ce-i, de te gândiºi?

(scara, FN)

Ghicitori de pe Crisul AlbElefant cu piept de fierTrage lemnul dupã el.

(tractorul, FN)

Iarba draculuiVãtãmarea satului.

(tutunul, NB)

Douã ascultãtoareLa douã picioare.

(urechile, FN)

Patru cântãreþePã lemn aºezate.Ce sã fie?

(vioara, NB)

Frumoasa braduluiLa horitul satului.

(vioara, FN)

O pun înainteCa sã fac plãcinte.

(zadia, FN)

36 Zodii în cumpãnã, primãvara 2011

Culegãtor: Vitalie MunteanuVârsta: 32 ani

Funcþia: directorul Biblioteciiraionale ªebiº

Profesia de bazã: tehnicianconstructor de drumuri ºi poduri

Perioada culegerii: 12 aniScopul: pasiune

Colecþia Folclor gurahonþean“Flori din câmp”

Anul redactãrii: 1966

Material din arhivaCJCPCT Bihor.

,