1

zodii în cumpãnãTOAMNA 2010

Serie nouã Anul IV (XVII) Numãrul 3 (64) / 2010 40 pagini

Publicaþie trimestrialã de culturã editatã de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor Apare la Oradea, cu sprijinul Consiliului Judeþean Bihor Se distribuie gratuit

A fi peste mormîntul verii,Sedus de viaþã ca de-un dor,Mînz tînãr degustînd lumina,Sãlbatic ºi nerãbdãtor.

Sã crezi cã nu existã moarte,Cã morþii sînt numai un felDe fluturi adormiþi de muziciªi-nchiºi în bile de oþel.

A fi uitat de toatã lumea,A fi iubit de cine vrei,Cînd vin sã te-ncãlzeascã noaptea,Fragile, turmele de miei.

A fi pe-un cîmp uitat de lume,De smog uitat ºi de maºini,Tu singur duelînd în aerCu sãbiile unor crini.

MIRCEA MICU

respice, adspice, prospice!

A FIA ºti rîzînd, cã sînul tandruRotit în porþelan etern,Se surpã-n el pînã devineMormînt al laptelui matern.

ªi peste toate, ca un tigru,Sã treci rîzînd ºi sã te minþi.ªi cînd ameninþã zãpadaS-o-ntîmpini cu o floare-n dinþi.

Numãr ilustrat de DIANA OTET,

Zodii în cumpãnã, toamna 20102

Mircea Micu ,In memoriam Mircea Micu

Într-o Românie devastatã de secetãnecruþãtoare, de hoþiile fãrã opreliºti, denesimþirea celor plãtiþi sã vegheze la bunã-starea votanþilor truditori, într-o Româniea contrastelor uluitoare, existã ºi un grupde inºi cu trese de elitiºti, autoproclamaþiintelectuali de frunte ºi cetãþeni fãrã prihanã.Numele lor, apariþiile lor pe sticlã suntevidente la unii ºi mai estompate la alþii. Dela manoverbistul filosof, cu alura lui deGânditor de Hamangia ºi cu papionul defini-toriu la fizionomia acrã, ridatã de scârbãcontinuã, dispreþ ºi dârzã moralitate pentrutot ce finul sãu organ olfactiv detecteazãdrept… lichea, la multilateralul jongleur deverbe ºi substantive aproximativ acordate

cu meditaþii de esenþã sportivã exersatã prinAnglia, ºi de aici la politologi rataþi ºi cubiografii de ilegaliºti în familie, refugiaþi dinþara tuturor posibilitãþilor din motive de…neplata chiriei ºi ºomaj. Grup restrâns, curamificaþii adiacente, având rãdãcini în ace-eaºi oalã a interesului financiar, gata sã nuprecupeþeasca nimic, nici onoare, nici dem-nitate atunci când e vorba de a parveni.Trompetiºti de ocazie, cu simþ politic similarcu al unei stridii, cum scria cineva, aceastãgaºcã, strâns unitã sub drapelul preºedinteluijucãtor, se agitã sãptãmânal în jurnalele aser-vite sau la televiziunile obediente, ºi culmea,sunt ºi plãtiþi pentru neostenita lor bâlbâialãaproape onanisticã. Strãdania le este rãsplã-

titã prompt ºi pe mãsura transpiraþiei pro-dusã de însufleþirea trompetei menitã sãproducã elogii muzicale. Unul, cel mai ne-vricos, posedã un Institut blindat de unbuget de miliarde pe care le împarte sau leneantizeazã dupã pofta domniei sale. Pe pro-iecte ºi iniþiative având, în general, aceiaºiclienþi, pe acþiuni pline de un ridicol greude calificat. Implantat acolo de cel mai inte-ligent dintre suflãtorii în muºtiuc, fost ºefal treburilor din afarã ºi posesor al unuicelebru… fular roºu, baºca o Fundaþie þinutãcu fonduri europene, ºi care Fundaþie seocupã cu… nimic. ªi mai e ºi un posesorde Editurã fostã politicã, duºman îndârjit alregimului în care s-a format ºi care l-a ajutat

sã se “privatizeze” prin confiscarea spaþiuluipublic cu de la sine putere. ªi acest necru-þãtor acuzator al lichelismului de orice fel,s-a aflat în avionul pus la dispoziþie spre a-i transporta la un sfat de tainã, aventurãcare a costat zeci de mii de euro ºi desprecheltuirea cãrora, marele editor democrata zis: ei ºi ce, mare suma zece mii de euro…Nu era mare, într-adevãr dacã ne gândimcã datoriile altfel prestigioasei edituri pe careo chiverniseºte se ridicã la zeci de miliarde.Din grupul compact de tropetiºti de serviciuîºi exerseazã talentul de lãudãtori ºi alþi buge-tari nevinovaþi despre aportul ºi numele cã-rora vom vorbi altã datã. Ne aºteptãm acum,în preajma atâtor evenimente “majore”, sãauzim iarãºi sunetul armonios al trompe-tiºtilor de serviciu, care vor deveni cu timpulmai celebri decât Taraful de la Clejani…

Trompetistii de serviciu,

MIRCEA MICU

Micu Mircea s-a nãscut la 31 ianuarie1937 în comuna Vãrºand, judeþul Arad, pegraniþa cu Ungaria. Tatãl a fost ofiþer deJandarmi, mort în timpul rãzboiului, mamacasnicã. A copilãrit ºi ºi-a fãcut ºcoalaprimarã în satul vecin, Grãniceri, la ununchi al sãu dupã mamã. Având în familiedoi intelectuali, crescuþi în spiritul ªcoliiArdelene, beneficiazã de lecturi literare so-lide. În 1950, se mutã la Arad, urmeazã unan cursurile Liceului “Moise Nicoarã”, dupãcare se înscrie la ªcoala Pedagogicã deÎnvãþãtori. Dupã absolvire, frecventeazãcursurile Facultãþii de Filologie, vreme detrei ani. Se angajeazã în învãþãmânt, la ªiria(satul lui Slavici), predând ca profesor su-plinitor. κi dã definitivatul în Surdo-peda-gogie. Ocupã, rând pe rând, postul deredactor la Staþia localã de radio, redactorla ziarul local din Arad.

În 1965, vine în Bucureºti ºi este angajatla Uniunea Scriitorilor, unde a ocupat diver-se funcþii administrative, pânã în 1989. Alucrat ºi la Asociaþia Scriitorilor din Bucu-reºti, editând o serie de almanahuri literare.Este membru al Uniunii Scriitorilor din anul1970. Dupã 1989, conduce revista sãp-tãmânalã “Viaþa Capitalei”, apoi este in-spector-ºef la Direcþia de culturã a Capitaleiºi, din 1992, director al cotidianului “Cro-nica Românã”.

Aud zãpeziAud zãpezi îndepãrtândAroma frunzei fãrã nume,Acum, când tremurã de vântAripa berzelor prin lume.Culori topite - zãri de var -Învaþã-n tainã sã disparãªi pentru veci pierdute-mi parÎn strãlucirea funerarã.ªi trec pe lângã mine noriÎn alba lor devãlmãºie,Purtaþi pe aripi de condoriSpre locurile din pruncie.Priveºte, mamã, astrul greuAl nopþii ce ilumineazãCu raze reci destinul meuSuit în cerul de amiazã!

HoreaMã-nchin la trupul tãu de sfântMartirizat demult pe roatã,Strãmoº de sânge dinspre tatã,Nãdejdea mea neîntinatã,Închis cu sila în mormânt.Iobag din Apuseni, sãrac,Român trãind printre români,

Debuteazã în 1968 cu volumul “Nopþilerisipitorului”, dupã care publicã alte cãrþide poezie: “Teama de oglinzi” (1970), “Vâ-nãtoare de searã” (1971), “Murind pentruprima oarã” (1972), “Poeme pentru mama”(1973), “Cu inima în palmã” (1974). Esteºi autor al mai multor volume de parodii:“Dracul verde”, “Parodii de la A la Z”, “Ce-tiþi-le ziua”, fiind considerat printre cei maibuni parodiºti, alãturi de Topârceanu ºi Ma-rin Sorescu.

A scris ºi numeroase cãrþi de prozã, iarcu romanul “Patima”, apãrut în 1972, seafirmã ca un pozator redutabil în bunatradiþie a ªcolii ardelene, fiind comparat cuSlavici, Agârbiceanu, Titus Popovici. Cri-ticul Nicolae Manolescu îi consacrã o cro-nicã laudativã, romanul fiind apreciat dreptcea mai bunã carte de prozã a anului. Volu-mul doi al romanului apare în 1975, împre-unã cu primul sãu titlu, “Semnul ºarpelui”.Alte cãrþi de prozã: “Secretul doamnei dezãpadã” (1976), “Singur în Mongolia”(1989), precum ºi seria de “Întâmplãri cuscriitori”, trei volume, un fel de istorie lite-rarã, amuzantã, ai cãror eroi sunt scriitoridin epocã. Eseuri ºi portrete, profiluri, suntprezente în volumul “Miere ºi fum” (1989).Dupã romanul “Patima”, regizorul MirceaVeroiu a ecranizat un film “Semnul ºarpelui”.În 1978, debuteazã în dramaturgie cu piesa

“Avram Iancu”, pusã în scenã la TeatrulNaþional din Cluj.

Dupã revoluþie, Mircea Micu publicãmai rar ºi este prezent în presa scrisã cunumeroase articole ºi eseuri pe care nu le-a reunit într-un volum. Dintre volumele apã-rute dupã anii ’90, amintim “Viaþa în pijama”(1999), “Singur în Mongolia” (1991), prozã,“Poeme pentru mama” (2000), “Ascuns înlacrimã” (2002), ambele de poezie, ºi unoriginal “Dicþionar sentimental de poezie”,volumul I, apãrut în 2002, care conþine oaltã serie de portrete. Este autorul mai multorscenarii radiofonice, iar pentru cãrþile depoezie, prozã ºi dramaturgie a fost laureatcu Premii ale Uniunii Scriitorilor. Este laureatal Premiului de excelenþã al AcademieiRomâne. A tradus din lirica universalã ºi acolaborat constant la aproape toate revisteleliterare ale vremii. La revista “Luceafãrul”,spre exemplu, a avut o rubricã intitulatã“Rememorãri”, pe care a susþinut-o pânãîn 1989, vreme de 20 de ani. Romanul“Patima” a fost tradus în limbile polonezãºi rusã. În anul 2003, apare cartea de reme-morãri literare “Întâmplãri vesele cu scri-itori triºti”, o radiografie amuzantã, dar ºiplinã de veridicitate despre viaþa scriitorilordin deceniul ºapte ºi opt. Despre MirceaMicu s-a scris mult. Critici ca Mihai Un-gheanu, Marian Popa, Nicolae Manolescu,

Cornel Ungureanu, Laurenþiu Ulici l-au a-preciat drept un scriitor complet, în sensulcã a practicat toate genurile literare cu suc-ces. Volumele sale, tipãrite înainte derevoluþie, precum ºi cele de dupã, au cunos-cut o largã audienþã în rândul cititorilor,apãrând într-un tiraj de peste un million deexemplare.

Premii literare:- pentru Poezie: “Poeme pentru mama”,

Asociaþia Scriitorilor Bucureºti, 1979;- pentru Prozã: Romanul “Patima”,

Asociaþia Scriitorilor Bucureºti, 1980;- pentru Teatru: “Avram Iancu”, Aso-

ciaþia Scriitorilor Bucureºti, 1978;- Premiul Naþional al Ministerului Culturii

ºi Cultelor, 2003.În ultimii ani, Mircea Micu a colaborat

ºi la posturi de televiziune, realizând emi-siunile “Cafeneaua literarã” ºi “Ateneulartelor”.

S-a stins din viaþã la Spitalul Elias dinBucureºti, pe 18 iulie 2010. (A.B.)

Ai dus speranþa noastrã-n mâiniªi lacrimile din fântâni,Moþ demn ºi mândru din Albac.Se zice cã mai treci ºi-acumPrin Apuseni din loc în loc,Se vede inima-þi de focSub zdrenþuitul tãu cojocÎn taina nopþilor de fum.Slãvite om ºi Crai sãrac,Încoronat de moþi pe veci,Prin noaptea neamului sã treciBãtãtorind strãvechi poteciAcum, mereu, ºi-n veci de veci!

Legendã cu MihaiLa Turda, pe Câmpie, într-o noapte,Trecea MihaiViteazul, galopând,ªi cerul, încãrcat cu mere coapte,Se apleca deasupra-i, tremurând.Era înalt în ºa, precum un munte,ªi brazii îi creºteau din umeri, sus,ªi-i strãlucea sub încruntata frunteLuceafãrul cel fãrã de apus.Pe cer, subþire, luna ca o spadãSpre cuºma lui miþoasã se-apleca,În jocuri de luminã stând sã cadãUn sclipãt duºmãnos asupra sa.

Dar Domnul o vãzu ºi strânse frâulªi se-nãlþã în scãrile perechi,O frânse ºi o puse ca pe-o floareSãlbatecului roib între urechi.De-atunci, pe Câmpul Turzii când e lunãªi se aud galopuri lungi de cai,Ies oamenii din case, se adunãSã-ºi vadã Voievodul lor, Mihai.El piere-n zori pe câmpul alb de rouã,Dar pe troiþa lui cu lemnul sfântAºteapta zorii limpezi luna nouãªi pe Mihai sã iasã din pãmânt!

Craiulªi se fãcea cã prin ArdealUmbla de-o vreme Iancu iar,Trecând îngândurat pe calªi cu pistoalele-n ºerpar.Era tot tânãr ºi feciorªi-avea pe chip surâsul blândªi ochii mistuiþi de dor,Arzând pe faþa lui de sfânt.El se oprea din când în cândS-asculte-n noapte nemiºcatZbaterea codrilor în vântTrecând spre cer ca un oftat.Frunza în cale de-i cãdea,

În legãnare ºi alint,De aur toatã se fãceaªi iarba toatã de argint.Mesteceni - lumânãri de foc -Ardeau în foºnet tremurat,Sã-i fie drumul cu norocªi aerul înmiresmat.Iar moþii lui de dor plângând,Din munþi bãtrâni, din tânãr plai,Veneau sã-l vadã iar trecândPe-al lor de-a pururi tânãr Crai!

Dor de Avram IancuDe Iancu-mi este dor acum,Pãdurea-i pulbere ºi fumªi fiecare frunzã s-aÎntors în veºnicia sa...Pãdurea-i pulbere de-acum,S-au dus nãdejdi din ierni de fum,Goruni cu frunza tremurândκi mutã trunchiul în pãmânt...Mai cântã mierla a pustiuªi plânge-n sufletul meu viuªi de atâta dor de elMã fac troiþã, ºi inel...

http://mirceamicu2007.blogspot.com/, http://mirceamicu.wordpress.com/

MIRCEA MICU

3

Tortionãri ale poeziilorlui Eminescu

CASIN POPESCU,

,Dintre mulþimile fãrã margini de tor-

þionãri ale operelor literare româneºti sã-vârºite în timpul plãgii comuniste, cea maicriminalã dintre toate ºi cea care nu se poateuita -dupã cum zice proverbul românesc“Românul ºtie multe a suferi, dar nu uitã”,din colecþiunea Proverbele Românilor, în10 volume, adunate de inginerul român IuliuA. Zanne (fiul inginerului Alexandru Zanne,amic cu Bolintineanu), publicate în Bucu-reºti între anii 1895 ºi 1901, menþionate deI.-A. Candrea în Dicþionarul enciclopedicilustrat “Cartea româneascã” s.v. uita-,am în faþã, spre colaþiune, pentru a ilustracele mai criminale torþionãri comise asupraacestei opere, MIHAIL EMINESCU OPE-RE COMPLECTE cu o PREFAÞÃ ºi unSTUDIU INTRODUCTIV de A. C. Cuza,Iaºi: Editat de Librãria Româneascã Ioan V.Ionescu ºi N. Georgescu, Institutul de ArteGrafice: N.V. ªtefaniu&Co. Strada ªtefancel Mare No. 38 1914 ºi EMINESCU PO-EZII Bucureºti: Editura pentru Literaturã,1969. (A.C. Cuza, nãscut în 1957, juristRomân, iubitor de neam ºi þarã, a scris,printre altele, Despre poporaþie, în 1899,ºi Naþionalitatea în artã, în 1908; alesmembru corespondent al Academiei Ro-mâne în 1903.)

Prima crimã ºi cea mai dureros resimþitãde Români a constituit-o eliminarea dinpoeziile lui Eminescu a cântecului de jalenaþionalã DOINA. Crimã urmatã de o alta:ducerea în uitare a poeziei LA ARME!Aceste douã poezii au fost trecute de A.C.Cuza sub un despãrþãmânt aparte: CÎN-TÃRI PATRIOTICE. A.C. Cuza dã pentruDOINA: DE LA NISTRU PÎN’LA TISA ºivariante fragmentare, din care redãm:

“Cine ne-au adus MuscaliiAibã’n lume partea boaliiCine ne-au adus JidaniiN’ar vedea ziua cu aniiCa sã-i scoaþã ochii corbiiCine ne-au adus pe GreciN’ar mai putrezii în veciCine þine cu strãiniiMînca-i-ar casa pustiaªi neamul nemernicia.” (op.cit., p.

120), variante cari, evident, au fost lãsateºi ele uitãrii totale de cãtre torþionarii ope-relor literare româneºti din timpul plãgii co-muniste, plagã care, din pãcãtoºie, la românin’a trecut încã.

Transcriem, dupã aceeaºi operã a luiA.C. Cuza, fragmente din poezia LA ARME:

“Auzi!... departe strigã slabiiªi asupriþii cãtre noi:E glasul blîndei Basarabii,Ajunsã’n ziua de apoi,E sora noastrã cea mezinã,Gemînd sub cnutul lui Calmuc,Legatã’n lanþuri e-a ei mînã,De ºtreang tîrînd-o ei se duc,Murit-au?... poate numai doarme,ª-aºteaptã moartea de la cîni?La arme,La arme dar Romîni!...Pierduþi sunteþi pe Criº ºi Someº?E moarte, e leºin, e somn?Au Dragoº nu-i din Maramureº,Au n’a fost în Moldova Domn?N’a frînt a duºmanilor nouriN’a frînt pe Leºi ºi pe Tãtari, -Au Dragoº vînãtor de bouriN’o sã vîneze pe Maghiari?Ruºine pentru cel ce doarme,Sculaþi, ca sã nu muriþi mîni,La arme,La arme dar Romîni!...Din laur nemuritoare ramuri,O, þarã pune’n frunte azi,ªi-n tricolorul mîndrii flamuri

Sã-nfãºuri pieptul tãu viteaz.ªi smulge spada ta din teacãªi-þi chiamã toþi copiii tãi,ªi la rãzboi cu dînºii pleacã,Cu fii de ºoim, cu fii de smei.În valuri, valuri sã se farmeCalmuci, Tãtari, duºmani, stãpîni...La arme, la arme!La arme, fraþi Romîni!” (op.cit. p.32).Pentru a bine-cunoaºte câþi mai mulþi

dintre torþionarii poeziilor lui Eminescu,notãm ºi volumul M. EMINESCU POEZII,Bucureºti: Editura Minerva, 1975, Ediþieîngrijitã de Perpessicius, antologie ºi repereistorico-literare de Aurelia Rusu, cari numenþioneazã opera de unicã valoare a luiA.C. Cuza. Nemernicie.

Continuãm cu pãgânele torþionãri fãcuteasupra poeziilor lui Eminescu.

Poeziei DUPÃ CE ATÂTA VREME i s’asuprimat ultima strofã, pe care o redãm noi:

“De sborul rîndunelelorAminte mi-am adus,O, stelelelor, stelelor,Unde v’aþi dus?”,iar versul “Ce seamãnã pe soare” din

strofa a treia din ediþia A.C. Cuza a fostînlocuit cu “Ce seamãn pieritoare”, ºi versul“E cîmpul tot supus” din ediþia Cuza înlocuitcu “E câmpul tot rãpus”.

Din poezia NU MÃ ÎNÞELEGI au fostsuprimate ultimele trei strofe, în total 30 deversuri, din care transcriem ultimele patru:

“Azi cînd eºti prea mult înger ºiprea puþin femee,

Frumoasã cum nici Venus nu a pututsã steie,

În loc de-a fi un soare al ãstei lumi întregi,Tu îmi ucizi gîndirea, cãci nu mã înþelegi.”

Frumuseþea acestor versuri, adâncimeacugetãrilor ce ele cuprind, hâþânã din temeliiplaga comunistã ºi nimicniceºte ateismul,suprimatorul liberului arbitru, dat fiecãruiom în parte, ateismul satanizându-i sufletul(A. C. Cuza, op. cit., p. 12).

În poezia CU PÎNZELE-ATÎRNATE, laînceputul celei de a treia strofã s’au scrisversurile:

“În cerc întotdeaunaUrmãm al nostru mersCa soarele ºi lunaRotind în univers” (op.cit. supra p. 513)ºi s’au suprimat ultimele douã strofe,

pe care le redãm noi:“Ast-fel ºi eu din lumeVoit-aº fi sã pierCa unda fãrã numeCa ziua cea de ieri,Iar ca în tot-d’aunaUrmãm al norilor mersCa soarele ºi lunaRotind în univers.//De ce atîta plîngereA tuturora soarte?

E ardere, stîngereViaþã ºi moarte.”De sigur, stihurile suprimate nu co-

respund în nici-un-fel ideilor plãgii comu-niste (în A.C. Cuza op. cit. p. 20).

O altã mare crimã comisã de torþionariipoeziilor lui Eminescu este suprimarea doi-nei MUªATIN ªI CODRUL. Din cele 252de versuri, câte cuprind aceastã doinã,redãm numai câteva, dar toate trebuiesc afi cunoscute - de s’ar putea - de toþi Ro-mânii ºi de toþi cei ce simt ºi gândesc ro-mâneºte.

“Din stejar cu frunza deasãEse mîndrã-o ’mpãrãteasã,Cu pãr lung pînã’n cãlcîiªi cu haine aurii,Mîndrã-i este rochiaªi o chiamã Dochia!...Cãci sã ºtii, iubite frate,Cã nu-s codru, ci cetate,Dar vrãjit eu sunt de multPînã cînd o sã ascultRãsunînd din deal în dealCornul mîndru triumfalAl craiului Decebal.Atunci trunchii-mi s’or desfaceªi-n palate s’or prefaceVei vedea eºind din eleMii copile tinereleªi din brazii cît de miciVei vedea eºind voiniciCãci la sunetul de cornToate’n viaþã se întorn....Iarã ºoimul tinerelPe asupra-i sboarã elªi din gurã cuvînta:‘Sã trãieºti, Mãria Ta!Cîtã lume, cîtã zareDe la Nistru pîn la MareFã-þi odatã ochii roatãC’aceasta-i Moldova toatã!’ ” (op.cit.

p. 101-104).Torþionarii haluiþi ºi satanici, de pleamã

rea, ai idealurilor lui Eminescu, nu puteausã nu suprime ºi poema MOLDOVA. Citãmfragmentul:

“Din lungi cãrãri de codru, din munþicu vîrfu’n nouri

Eºit-au Dragoº-Vodã, îmblînzitorde bouri (...)

Au cucerit cu plugul, cu vîrful dragei sãbiiPîn’la Cetatea Albã, limanul de corãbii.Sute de ani stãtut-au stãpîni pînã la Nistru,Luptînd cu rãsãritul, cu cuibul cel sinistruDe unde vin în roiuri în veci renãscãtoareLumi spurcate ºi rele, barbarele

popoare...” (op. cit. p. 28).Ce sfântã deschidere de izvoade -“în

izvoadele bãtrâne pe eroi mai pot sã caut”-ºi ce imagini impresionante de viaþã ºi trãire,adeverite în pagini de istorie, a unei lumi de

eroi, curatã ºi demnã; ce steaguri strãlu-citoare, cu steme muºatine înãlþate în veciepocnesc sub vânturile cerului Moldovamuºatinã!

Suprimatã a fost cântarea patrioticãCODRULE, MÃRIA TA, cântare ce trebuereamintitã ºi o reamintim fragmentar aici:

“Codrule Mãria TaUmbrã dã-mi ºi mila ta,De mi-i dor ºi de mi-i jaleEu mã plîng Mãriei Taleªi mã plîng de strîmbãtateCa la inimã de frate,Cãci strãinului de-i spuiParc’am spus-o nimãnui,De mã tîngui la strãin,În suflet îmi bag venin.De mã tîngui la ai mei,Sînt atîta de miºei...În cît n’au întru nimicSã mã dea drept veneticC’au fãcut moºia meaTrecãtoarea altuia,Dat’au þara vîntuluiÎn faþa pãmîntuluiPe copita calului,Pe talpa Muscaluluiªi au rupt moºia meaªi au dat-o altuiaDe florile cuculuiSub biciul Calmucului//Codre, codre drãgãlaºMulte’n lume spune-þi-aº”... (op.cit. p.

119-120).(Re)amintitã trebue ºi cântarea pa-

trioticã DAÞI-MI ARPÃ, suprimatã ºi eade miºelnicii torþionari, citãm:

“...Daþi-mi arpã cu ruginãSã mai cînt zguduitorDe-al Romînilor poporªi de-al þãrii cea romînãªi de-al secolilor dor...” (op. cit. p. 119).Înlãturate au fost, ca neintrând între doa-

gele smintite ale butoaielor plãgii comuniste,URSITOARELE, BASMUL LUI ARGHIR,DIN MUNÞII BÃTRÎNI (la Cuza, în ordineacitãrilor, la pp. 99-101, p. 101, pp. 123-124).

Încheiem aceste câteva semnalãri deînlãturãri în chip ticãlos ale cugetãrilor luiEminescu, pentru noi îndemnãtoare la oviaþã de absolutã credinþã creºtinã ortodoxãºi de suprem patriotism, cu CHRIST, poemeliminat ºi el. Redãm o strofã (dupã Cuza,op. cit. p. 127), spre neuitare româneascãºi credinþã neclintitã:

“Paiul ieslei azi e d’aur, eºti scãldatîn mir º-oleu

Mama ta e o reginã, nu femeiacea sãracã

Astãzi mintea e bogatã, dar credinþaeste seacã,

Cãci în ochii ironiei, tu eºti om...nu Dumnezeu.”

3Zodii în cumpãnã, toamna 2010

Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Bihor

respice, adspice, prospice!

Redactor responsabil:OCTAVIAN BLAGA

Fondator: CASIN POPESCU(Durbach, Germania, 1992)

O publicaþie editatã trimestrial de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale Bihor, în colaborare cu Societatea

cultural-ºtiinþificã AdSumus, cu sprijinul Consiliului Judeþean Bihor.

Urmãtorul numãr al ZODIILOR (iarna 2010) va apare în decembrie 2010.Contribuþiile pentru aceastã ediþie sunt aºteptate pânã la 15 noiembrie 2010, fie peadresa de e-mail: octblaga@hotmail.com, fie pe adresa poºtalã a instituþiei editoare.

410068 Oradea, Pþa 1 Decembrie nr. 12Telefon/Fax 0259413922, 0359197499

Manager-director general: prof. dr. GHEORGHE DAVID

Consultanþi artistici: Miron Blaga, Corneliu Buciuman, Florea Criºu,Aurel-Gavril Moþ, Anca Popescu-Raþiu, Tank Erszebet

Tehnic: Fandly Monika (contabil), Florica Raita (referent), Balogh Timea (referent),Constantin Bailef (maistru audio-video), Teodor Bochiº (conducãtor auto)

E-mail: octblaga@hotmail.comBlog: cumpana.wordpress.com

,

în cumpãnãzodii

t o a m n a2010

Desãvârsire4 Zodii în cumpãnã, toamna 2010

Sã locuieºti într-o frunzã,sã simþi anotimpulºi încet sã te laºi cuceritde aurul de la sfârºit.

În ziua când frunza ta se desprinde,sã cazi împreunã cu ea,într-o spiralã domoalãºi pãmântul sã-l simþica pe o palmã cereascãdeschisã demult,aºteptându-te.

VICTORIA ANA TAUSAN,

,

5

Barutu T. Arghezi ,In memoriam Barutu T. Arghezi

S-a stins din viaþã, la vârsta de 84 deani, un mare spirit european, scriitorulBARUÞU T. ARGHEZI, fiul lui TudorArghezi ºi al Paraschivei. Baruþu Arghezisuferea de boala Alzheimer ºi fusese internatîn ultimele luni la Centrul de Tratament ºiCercetare a bolii Alzheimer din Socodor,Arad. Trãind o mare pare a vieþii sale laLausanne, Elveþia, în spaþiul culturalfrancez, Baruþu T. Arghezi a devenit princãrþile sale ºi printr-o susþinutã activitatepublicisticã, un ambasador respectat alculturii române în Europa.

Baruþu T. Arghezi s-a nãscut la 28Decembrie 1925 în Bucureºti. Din pricinadistanþelor dintre casã ºi ºcoli, Baruþu T.Arghezi urmeazã învãþãmântul “particular”.Bacalaureatul, la liceul “Sfântul Sava”.Eliminat de la studii universitare, fiind “fiullui Arghezi” considerat poet al “putrefacþieipoeziei”, ostracizat de prima formulã poli-ticã socio-comunistã. “Reþinut politic” laJilava (1948-1949). Absolvent al Institutuluide Culturã -Fizicã din Bucureºti, profesândactivitãþi sportive. Debut literar discret, prin1939. Este colaborator la presa literarã,redactor, publicist îmbrãþiºând ºi muzeleartei fotografice. În anul 1940, Baruþu T.Arghezi, publicã pentru prima oarã în revista”Duminica”. Colaboreazã la “Gazeta lite-rarã”, “Contemporanul”, “Steaua”, “Tri-buna”, “Argeº” ºi “Albina”.

Subiectul principal al scrierilor sale erasatul, sãtenii, arta ºi cultura autentic þãrã-

neascã, ceea ce impunea deplasãri în þarã,zile întregi pentru documentare.

În anul 1943, la vârsta de 17 ani, tânãrulBaruþu avea sa-l viziteze pe tatãl sãu, TudorArghezi, în “Lagãrul de internaþi politic”dela Târgu-Jiu, fapt descris de Baruþu T.Arghezi în volumul sãu “Dincolo de zare”.

În anul 1974, Baruþu T. Arghezi pleacãîn Elveþia pentru tratamentul medical pre-lungit al fiului sãu, handicapat din naºtere.κi refãcuse viaþa ºi familia prin a douacãsãtorie cu Doina, care, cu un devotamentextraordinar, i-a fost alãturi la bine ºi la greu,pânã în ultima clipã a vieþii.

Dupã 1990, familia Doina ºi Baruþu T.Arghezi revine deseori în þarã, continuândsã publice importante volume de istorie lite-rarã, publicisticã ºi poezie, petrecând aniisenectuþii la Arad, în ambianþa academicã aUniversitãþii de Vest “Vasile Goldiº” din Aradpentru a întemeia, împreunã cu RectorulAurel Ardelean ºi Academia Românã, Cen-trul de Cercetare al Literaturii Argheziene(21 mai 2009) ca urmare a unei importantedonaþii de documente ºi manuscrise inediteaparþinând lui Tudor Arghezi, fãcute deBaruþu T. Arghezi, Universitãþii de Vest“Vasile Goldiº” din Arad.

Opera literarã a lui Baruþu T. Arghezicuprinde peste 20 de volume, din care: “Ve-niþi la joc”, Bucureºti 1960; “Ghici?”, Bu-cureºti 1963; “Familia mea”, Bucureºti1967; “Paºi prin lume”, EPL, Bucureºti1967; “Nopþi de argint, nopþi de martie”,

Bucureºti 1970; “ Poveºtiri din Mãrþiºor”,Editura “Eminescu”, Oradea 1995; “Întâr-zieri în noapte”, Editura “Anotimp”, Oradea1997; “Dincolo de zare”, Ed. Abaddaba,Oradea 1998; “Vers-a-travers”( versuri înlimba francezã), 1997; “Drumuri ºi rãs-pântii”, 1998; “Pomul vieþii” (în colaborarecu soþia, Doina), Lausanne, Elveþia 1999;“Note ºi comentarii”, Bucureºti 1999; “Îna-intea uitãrii”, Oradea 2000; “Duhovni-ceascã. Psalmi. Testament” (comentarii),2001; “Vorbiri, convorbiri”, Ed. “VasileGoldiº” University Press Arad 2003; ”Zâm-bet ºi bocet”, Oradea 2004; “Prezenþe lite-rare” Ed. “Vasile Goldiº” University PressArad 2007.

Cu puþin înainte de trecerea î eternitate,îngrijeºte volumul “Tudor Arghezi Anii tã-cerii” (cu manuscrise inedite, pãstrate înCentrul de Cercetare al Literaturii Arghe-ziene), Ed. “Vasile Goldiº” University PressArad, 2010.

Din iniþiativa sa, proiectul cultural alfamiliei Doina ºi Baruþu T. Arghezi, în co-laborare cu Universitatea de Vest “Vasile Gol-diº” din Arad s-a materializat prin donaþia apeste 1000 de volume în limba românã ºifrancezã Bibliotecii Universitare “TudorArghezi” ºi a 680 de obiecte de artã ce suntexpuse în Colecþia de Artã Doina ºi BaruþuT. Arghezi, devenit Centru muzeistic, subpatronajul Universitãþii de Vest “VasileGoldiº” din Arad. Donaþia de manuscrise ºio arhivã vastã, variatã ºi originalã ilustreazã

viaþa scriitorului Tudor Arghezi. Sunt docu-mente pãstrate de Baruþu T. Arghezi, la carese adaugã câteva sute de materiale - mo-bilier, obiecte de artã, porþelanuri, tablouri,bibliotecã etc.

“Întregul nostru proiect cultural” - aveasã afirme, într-un interviu, Baruþu T. Ar-ghezi, constituie în acelaºi timp, un omagiuadus geniului creator al lui Tudor Arghezi,respectându-i ºi în acest fel “Testamentulliterar”.

În anul 2008 lui Baruþu T. Argehzi i seconferã Premiul anual “Eminescu” pentruPoezie, acordat de Universitatea de Vest“Vasile Goldiº” din Arad, iar în anul 2009,este investit cu titlul academic de DOCTORHONORIS CAUSA al Universitãþii de Vest“Vasile Goldiº” din Arad.

Baruþu Arghezi a fost foarte apropiat deprima serie a ZODIILOR ÎN CUMPÃNÃ,la care a colaborat constant, preþuindu-lsuperlativ pe întemeietorul publicaþiei, CaºinPopescu.

,

Þãranului român când îi place ceva, pecineva, o activitate sau un lucru, o vietatesau o floare, zice simplu: iubesc. Noi,orãºenii, ne-am “modernizat” ºi asociem,prin influenþe diverse, acest cuvânt pornitde la inimã prin expresii complementare,dacã nu chiar încãrcat adesea cu sensuriadesea superficiale. Þãranul, prin sin-ceritatea lui, a mai gãsit un sens superlativ:îmi place! Adesea asociate, aceste douãexpresii întãresc valoarea sentimentalã:iubesc pentru cã îmi place! Sub formã deverb, substantiv sau adjectiv, cuvântulsuperlativ al sentimentului þâºnit din inimãºi admiraþie, poate împlini ºi funcþia de da-torie cetãþeneascã lângã drapelul þãrii saucântec emoþionant ºi chiar joc, adicã horã.Cred cã trebuie subliniat cã în horã oameniise leagã între ei prin braþele care prind u-merii vecinului din stânga ºi din dreapta.Rezultã înfrãþire, iubire ºi mândrã bucurie,ca în Hora Unirii...

Azi, vorba iubire se înclinã, din pãcate,spre alte înþelesuri, depãºind valorile ade-vãrate, schimbându-ºi chiar sensul, rostireaºi conþinutul, fie datoritã unei imitaþiiuºuratece, fie a unor practici bizare, ne-fireºti.

Suntem, din punct de vedere admi-nistrativ, în ceea ce numesc specialiºtii so-cietãþii etapã de tranziþie. Adicã o treceregeneralã de la un sistem apus spre altul,dorit mai evoluat din punct de vederepolitic, social, cultural, relaþional ºi, evident,mai perfecþionat. Totul într-o perioadã detimp încã nedefinitã, legatã de noi legislaþii,mãsuri generale cetãþeneºti, ca ºi înãlþareaspiritului de responsabilitate sub toate aspec-tele ºi particularitãþile locale. Dar sã ne oprimo clipã la comportamentul social, individualsau de grup, întrebându-ne simplu: Ce tre-buie schimbat? Ce trebuie modificat? Cetrebuie pãstrat?

Fiecare popor, fiecare zonã a unei þãriºi chiar fiecare om are valori proprii, o

,

gândire specificã, un trecut, un prezent ºio nãzuinþã spre un viitor mai bun. Ca ºinoi, popor, grup social sau individ, indi-ferent de vârstã... Ruperea bruscã de sis-temul trecut ºi saltul nostru politic, rezultatal schimbãrilor politico-sociale, s-ar puteacompara cu trecerea foarte rapidã de lasezonul îngheþurilor într-un sistem de cãl-duri zãpuºitoare, petrecându-se ruperi deritm, inegalitãþi de comportament sau re-negãri spirituale: mã refer în special latineretul þãrii, la viitorul þãrii; totul legat deverbul A IUBI!

Se constatã, dupã comparaþii, sintezesau analize de comportament, o serie derezultate mult negative privind aspecte deviaþã, obiceiuri ori sentiment de respon-

sabilitate individualã sau generalã... Vorbimde libertate atât în exprimare, în atitudinisau diverse acþiuni, dar cine controleazãaceste valori? Libertate nu însemneazã facce vreau, cum vreau sau când vreau eu!Libertatea este un sentiment, o acþiune per-sonalã plinã de responsabilitãþi, o valoareumanã unicã, un simbol ºi o datorie caretrebuie respectate indiferent de vârstã,meserie, rol politic ori social... Din pãcate,aceastã valoare este înþeleasã azi foarteadesea pe dos, exemplul ei deturnat servindo mediocritate ajunsã în diferite pãturi alesocietãþii româneºti, uneori foarte sus.Consecinþele sunt felurite, periculoase ºimult dureroase. O primã constatare priveºtechiar mijloacele de comunicare: ecranul

televizorului, o parte a presei, modul în carefuncþioneazã emisiunile de “distracþie”,filmele cu subiect brutal, relaþiile ultrasim-plificate pe internet, multe dintre reclamelepublice, ca ºi relaþiile familiale ori directedintre mulþi tineri de la oraºe ºi sate...Asistãm, cu regret sau indiferenþã, la scã-derea sentimentului de responsabilitatefamilialã, socialã, ºcolarã ºi individualãprivind comportamentul direct al multortineri, ca gest ori dialog vulgar, relaþie sauatitudine generalã (alcool, drog, injurii), totulsub influenþele unor imitaþii lipsite de con-trol, mult nocive, agresive ºi practicate fãrãdiscernãmânt personal... Ca expresie cu-rentã, preluatã din filme discutabile cuscenariu imoral, în loc de iubire, respectintim sau relaþie sentimentalã normalã zicem“fac sex”... Bem din sticlã ca ºi cum n-arexista pahar, contaminându-ne foarte adeseacu microbi. Fetele îºi aratã fãrã jenã buricul.Trivialitatea, gesturile necontrolate, injuria,vorbele urâte ajung sã ilustreze “moder-nismul”abject al unor tineri care se con-siderã, astfel, în pas cu “evoluþia lumii”...Drogurile, fuga de rãspundere, scãderea so-cial-moralã, care începe adesea chiar dinclasele ºcolare mici, reprezintã nu numai oscãdere îngrijorãtoare, dar ºi o lipsã de rãs-pundere generalã. Auzim vorbe ºi expresiila modã, utilizate chiar în emisiuni TV, ca,de exemplu, haios, gaºcã, ºi alte cuvinteperiferice pronunþate cu zâmbet nevinovat.Asistãm la emisiuni-spectacol (folclor, dia-loguri, formaþii muzicale “þãrãneºti”) careinfluenþeazã, datoritã concepþiilor destul desimpliste, un public imitator, simplist ºi el,dar nevinovat...

O întrebare directã: cum rãmâne cu dra-gostea de þarã, de limbã sau neam?... Cineva fi capabil sã rãspundã la aceastã întrebareºi când?!

Din ZÂMBET ªI BOCET. Oradea:Adsumus&Abaddaba, 2004

Iubirea de tarãBARUTU T. ARGHEZI

,

Memoria fotograficã

Stânga: Cu soþia Doina, la Lac du Joux, Elveþia. Dreapta sus: Cu poetul Alexandru Andriþoiu.Dreapta jos: Împreunã cu Miron Blaga, unul dintre colaboratorii foarte apropiaþi dupã 1990.

5Zodii în cumpãnã, toamna 2010

,

Stimate domnule Brânda1,Rãspunsul Dvs. a umplut golul unui timp

pe care l-am înþeles prea bine ºi mã bucurãacceptarea de cãtre conducerea societãþiiºi a redacþiei a colaborãrii mele cuînsemnãri, jumãtate literare, jumãtateturistice, pentru o perioadã, sper,îndelungatã: depinde ºi de cititori dacã levor accepta!2

În privinþa strict redacþionalã, daþi-mivoie sã fac unele precizãri: texteledactilografiate mai au ºi unele greºelidatoritã maºinii mele de scris (ca ºi adegetelor obiºnuite mai mult pe condei!),dar care au fost corectate cu cernealã:rugãmintea ar fi ca la redactilografierea înredacþia Dvs. sã se þinã seama de uneleintercalãri... Fiecare text va fi întovãrãºitde una sau mai multe imagini. Las laaprecierea redacþiei utilizarea (alegerea) lorîn funcþie de spaþiul grafic respectiv, celerãmase neutilizate socotiþi-le unei posibilearhive ce ar putea folosi într’alte ocazii. Pedosul fiecãrei imagini veþi gãsi identificareanecesarã. Multe din aceste imagini suntreproduceri, altele sunt originale, adicãfãcute de subsemnatul (au notat pe versonumele meu). Nu cred cã e necesar sãnotaþi, eventual, decât locul, ºi nu sursa.

Redacþia a stabilit, printr’un titlu comun,succesiunea acestor texte? (Unele sugestiile fãcusem în scrisoarea precedentã.) Lasla precierea redacþiei modul ºi datele deapariþie, eu angajându-mã sã vã trimit,succesiv, textele respective.

Mai mult ca sigur voi reveni la Oradeaîn luna decembrie, când voi avea plãcereasã vã reîtâlnesc ºi sã am prilejul sã strâng omânã prieteneascã Direcþiei publicaþiilorcriºene: veºti mai precise veþi afla desigurde la vãrul meu mult stimat ºi prietenul desuflet al “Criºanei”.3

Dorindu-vã bucurie ºi mult spor încondei ºi mult îndatoritor conducerii Caseide presã ºi editurã, primiþi, stimate DomnuleBrânda, gândurile cele mai bune din parte-mi ºi o salutare însufleþitã dintre Alpiiînzãpeziþi.

Lausanne, 22 Noembrie 1996

Mult stimate ºi iubite Domnule Blaga4,Vã scriu pe o hârtie parcã ruptã din

Floarea Soarelui, nu din fantezie inoportunã,ci din pricina isprãvirii stocului meu de hârtiealbã5...

Vã alãtur un fel de articol izvorât dintr’opreocupare privind unele aspecte ale Culturiiîn general. E cam lung, dar încearcã sãrãspundã unor întrebãri pe care uneori ni lepunem singuri, aºa cum ne întrebãm deunde venim ºi ce cale trebuie sã alegem...Probabil cã ar “merge” pentru “al cincileaanotimp”6. Dvs. veþi dispune!

Vom veni la Oradea în prima jumãtate alunii Septembrie, pentru momentul fericital reîntâlnirii cu Dvs. ºi al prieteniilor literareorãdene. Am aflat cã noul volum7 este fru-mos tipãrit ºi aceasta graþie atenþiilor Dvs.pentru care vã rãmân sufleteºte mult în-datorat. Vã mulþumesc din inimã.

I-am trimis lui Octavian8 o foto-copiedupã un articol apãrut în USA. Cred cã l-ainteresat, pentru cã este vorba despre pre-

Barutu T. Arghezi: Epistolar

zenþa Dacilor în Asia - ca preocupareromâno-americanã!

Vã rog sã primiþi bunele noastre urãride bine ºi de sãnãtate dimpreunã cu familiaDvs., rugându-vã sã bine-voiþi a transmiteºi tuturor colegilor Dvs. de redacþii un gândbun cu multe însufleþiri din marile depãrtãrielvete.

Al Dvs. suflet ºi condei,

Lausanne, 24 August 1998

Stimate Domnule Blaga9,Vã alãtur o nouã însemnare de condei

sub genericul “Povestiri pe firul apei”, sub-înþelegând scurgerea permanentã a apeivenitã dintr’un izvor îndepãrtat printremalurile lui sinuoase... Ceea ce permite,cred, o serie de “unde” (uneori poate chiarvaluri) destinate insului sau evenimentelorcare-l înconjoarã, atât în interiorul lui, câtºi al ambianþelor. Sper, în acest fel, sã nu

mã îndepãrtez prea mult de subînþelesurilecelui de “al cincilea anotimp”, care e undeschizãtor de drumuri.

Cu speranþa cã voi primi ºi exemplarulprecedent (cu notarea “Cimpoiul”) spre a-mi completa colecþia “anotimpurilor”, vãsalut cu mâna pe inimã ºi vã doresc, atâtDvs., cât ºi colaboratorilor revistei, marilesuccese de simþãmânt românesc, atât încondei, cât ºi în crezul obiectivelor spi-rituale.

ªi cu cele mai bune gânduri pentru fa-milia Dvs.

Lausanne, 21 august 1999

Mult iubite Octavian10,mult preþuit Poet,mult îndrãgit Fiu al Limbii româneºti,

“Cântecele”11 primite în stih ales ne-auînlãcrimat inima ºi sufletul în ceasul de searãal lecturii lor. Sã te felicitãm pentru cadenþa

lor de întristare ºi suspin ne-ar deschideprãpãstiile existenþei omeneºti de la FacereaLumii: preferãm sã te îmbrãþiºãm ºi sã-þispunem cã emoþia ne-a cuprins în totalitateaei ºi cã te felicitãm ca demn urmaº al Mio-riþei ºi a profundei filozofii a existenþeiumane. Stihurile cuprinse sub acest titlu,“Cântece de pe urmã”, marcheazã o impor-tantã nu “urmã”, ci o deschidere de vastãcuprindere pe câmpiile inspiraþiei poetice alesufletului care-þi oglindeºte simþirea pro-fundã. Te felicitãm ºi în acelaºi timp doriminimii optimismul unor “Cântece” de careºi simþirea Poetului va avea nevoie pestetimp. Dar “Timpul” este prea plin de noricenuºii pentru a se degaja Soarele de caretoþi avem nevoie!

Primeºte, iubite Fiu al Poeziei, îm-brãþiºarea noastrã fierbinte ºi îngãduinþa dea “interpreta” cele douã versuri finale dinpoemul “Thanatamor” altminteri:

“Veneai cu viaþa într’un pas.Azi numai dragostea mi-a rãmas...”12

Cu iertãciuni pentru imixtiune ºi o urarespre optimismul celei mai frumoase simþiride viaþã care este dragostea. Este ºi motivulpentru care te iubim din toatã inima noastrã!ªi-þi dorim fericirile necesare pentru conti-nuarea gândurilor mãrturisite atât în Poezie,cât ºi în viaþa de toate zilele...

Lausanne, 26 Martie 2000

6 Zodii în cumpãnã, toamna 2010

NOTE1N. Brânda, poet, etnograf, publicist. În 1996,

când Baruþu T. Arghezi îi adreseazã epistolareprodusã aici, îndeplinea funcþia de ºef aldepartamentului de culturã ºi educaþie al Casei dePresã ºi Editurã Anotimp din Oradea.

2B. T. Arghezi se referã la o colaborare care seva dovedi de lungã duratã cu Casa de Presã ºiEditurã Anotimp, în speþã cu ziarul “Criºana”.

3Vãrul la care se referã B.T. Arghezi estemuzicianul ºi muzicologul Gheorghe David, directoral Centrului Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale Bihor.

4Miron Blaga, scriitor ºi jurnalist, unul dintrecolaboratorii de suflet ai familiei Doina ºi BaruþuArghezi dupã 1996.

5Hârtia pe care B.T. Arghezi îºi aºternea aceastãepistolã este, într-adevãr, de un galben aprins, ruptdintr-o petalã de floarea soarelui.

6“al cincilea anotimp”, publicaþie de atitudinenaþionalã în culturã, editatã din 1997 pânã în 2003de Casa de Presã ºi Editurã Anotimp.

7În 1998, Casa de Presã ºi Editurã Anotimp, încolaborare cu Editura Abaddaba, condusã deinimoasa Amalia Þâmpãu, avându-l pe Miron Blagaca redactor de carte, edita douã volume pe obrazulcãrora semna B.T. Arghezi. Aici, Baruþu Arghezi sereferã la volumul “Dincolo de zare”, pe care nuapucase sã îl vadã la vremea scrierii epistolei, dardespre apariþia cãruia primise aprecierile respectivede la vãrul sãu, Gheorghe David.

8Octavian Blaga, scriitor ºi publicist, redactorulresponsabil al publicaþiei “al cincilea anotimp”, cucare Baruþu Arghezi va întreþine o consistentã relaþieepistolarã.

9Baruþu Arghezi îi scrie tot scriitorului MironBlaga, redactor ºef adjunct al Trustului de presãAnotimp ºi coordonatorul sãptãmânalului “Criºanaplus”, publicaþie unde Baruþu Arghezi a susþinut, lainvitaþia lui Miron Blaga, diferite rubrici.

10Octavian Blaga, acelaºi scriitor pe care B.T.Arghezi îl menþioneazã în scrisoarea anterioarã.

11B.T. Arghezi se referã la placheta de poezie“Cântece de pe urmã”, Oradea: Abaddaba, 2000, alcãrei autor este destinatarul epistolei.

12În textul original, versurile sunã astfel: “Ve-neai cu moartea într-un pas./ Azi numai moarteami-a rãmas.”

,Societatea cultural-ºtiinþificã AdSumus de-

þine, în arhiva proprie, o serie de scrisori ale luiBaruþu T. Arghezi, adresate mai multor membriai societãþii, ca ºi felurite fotografii, ocazionatede manifestãri de lansare de carte din Oradeaºi Bihor ale cãrþilor editate de scriitor împreunãcu edituri din Oradea. Prezentãm în aceastãpaginã de zodii, ca omagiu postum, câtevascrisori adnotate ºi câteva imagini. (o.b.)

7

Stimatã Redacþie, Am aflat dintr’un izvor demn de toatã

încrederea - ca sã ne folosim de cuvinteleasigurãtoare ale lui Caragiale spuse ascul-tãtorilor lui într’un moment de gravã însem-nãtate -, de oarece el vine din chiar cerculunui om ce ºi-a pus singur cãluºul în gurãca sã nu poatã vorbi, o informaþie înnãu-citoare; autenticitatea ei trebuie însã veri-ficatã, ea este de importanþã majorã: cãluºînseamnã în popor calul dracului ºi sin-gurul mod de verificare posibilã, la care ne-am gândit, este publicarea acestei infor-maþii. Se va putea ºti astfel cine sunt mãce-larii ºi care este partea vulcãnescianã mãce-lãritã, cãci nu poþi þine multã vreme în gurãcãluºul, mai ales dacã te vezi demascat; ºichiar dacã nu te gãseºti în faþa unui tribunal,ceva trebue sã spui, ºi e destul un ceva real,identificabil ca atare, pentru a reconstituiintegral adevãrul cauzei actului comis, ºiva fi atunci o mare onoare pentru RedacþiaDvs. Sã publice partea mãcelãritã, adicãtextul îndepãrtat, îndepãrtare fãcutã în pre-zenþa ºi cu accepþiunea lui Marin Diaconu,cãci el este omul care ºi-a pus calul dra-cului -cãluºul- în gurã, ºi fiinþa în viaþã.

Acum putem întreba deschis ºi fãþiº: cuvoia cui?, Marin Diaconu, cu voia cui?

Spune, cãci erai de faþã când s’a operataceastã mãcelãrire! Erai de faþã, fãrã cãluºîn gurã, ºi nu ai protestat, ai lãsat sã se fa-cã mãcelãrirea pânã la capãt, de ce? Cineeºti dumneata Marin Diaconu? De sigur,aceasta nu ai sã o spui niciodatã - cândva,se va ºti însã, cãci va veni ºi vremea aceea-se va ºti nu de la cei ce au mâncat labe degâscã, cum se spune despre cei ce nu suntîn stare sã pãstreze nici-un secret, ci de lagoarna adevãrului ce va fi auzitã de pe toateºi de sub toate acoperiºurile ºi acoperirile;spune, Marin Diaconu, ce parte din operalui Mircea Vulcãnescu -parte sacrã- a fostmãcelãritã ºi extirpatã de porcii din cocinade porci lãsaþi liberi sã umble fãrã jujãu dupãmiroasele ce nu trebuesc sã se rãspândeas-cã printre oameni?

Ne gândim cu tristeþe la momentul dure-ros pentru posesorii scrierilor lui MirceaVulcãnescu când aceºtia vor afla de faptaneleguitã a lui Marin Diaconu. Dezolantaresemnare: “Din codru rupe-o rãmurea,/ Ce-i pasã codrului de ea, / Ce-i pasã unei lumiîntregi/ De moartea mea?”, e dureros detristã: locul de unde ai rupt rãmureaua lãcri-meazã, lacrima are în apa ei crima din carea dat lacrima.

Un prim indiciu despre acest Marin Dia-conu ºi despre cocina de porci fãrã jujãune vine din faptul cã volumul: Mircea Vul-cãnescu, Bunul Dumnezeu cotidian Stu-dii despre religie, a fost publicat (în 2004)la Humanitas, Bucureºti. Cine ºtie alte ºicâte mãcelãriri sau matrapazlâcuri s’au maifãcut ºi în acest volum. Cine ºtie? Întrebãrilese valorificã în toatã rigoarea ºi se impun,având în vedere cã prima culegere de scrierireligioase ale lui Mircea Vulcãnescu, rea-lizatã de Dora Mezdrea, a apãrut, sub titlulPosibilitãþile filozofiei creºtine, la EdituraAnastasia, în 1996, în colecþia Filozofiacreºtinã, ºi cã normal era sã se urmezeaceeaºi cale. Despre aceastã scriere semnatãde Dora Mezdrea, Marin Diaconu, în neru-ºinare ateicã, zice: “Desigur, am consultat-o pentru ediþia de faþã (fãrã a împrumuta ºideschiderea religioasã a autoarei…)”. Esteclar, pentru orice creºtin ortodox Romândece Marin Diaconu a þinut sã punã aceastãprecizare, necerutã de nimeni ºi de nimic,prin care el se autodefineºte ca humani-tasian.

Rezervele noastre faþã de felul în careMarin Diaconu s’a îngrijit de editarea scrie-rilor lui Mircea Vulcãnescu sunt justificateºi totale. Îngrijirea de care a dat dovadã Ma-rin Diaconu este aceea de a se fi îngrijit cuce obraz sã se înfãþiºeze înaintea luiScaraoschi al sãu, îngrijire de care vorbea

Ion Creangã în cazul unei situaþii asemã-nãtoare în sinea-i cu cea a lui Marin Dia-conu.

Rostul întrebãrii: cu voia cui? –ea cu-prinde, tale quale, ºi întrebarea de ce?-este, ca în cazul unui rãspuns, sã ne permitãsã mãsurãm cât mai exact dimensiunea fap-tei sale, faptã calificabilã ca ipocrizie, ticã-loºie, miºelie, laºitate, mârºãvie ºi tot aºamai departe pânã la epuizarea tuturor ad-jectivelor de blam. Noi ºtim cine este acelporc de câine ºi cã el face parte din rasazãvozilor dresaþi sã adulmece ºi sã mãce-lãreascã tot ce nu convine patronilor lor, l-am recunoscut dupã urît urîtul lui rît carac-teristic acestei rase, rît ce se vede înzugrãvitca figurã emblematicã pe frontespiciul co-cinei de porci fãrã jujãu ºi nejugãniþi cãreiaîi aparþine, cocinã sub care se adãposteºteºi pândeºte zãvodnic, din miºelnicã zãvod-nicie, învestit cu dosnicitã batalamã de mã-celãrire, ca sã mãcelãreascã; de la aceastãcocinã vine zicala: a face cuiva capul bata-lama, adicã: a-l zãpãci, a-l buimãci; sã fie,oare, Marin Diaconu unul dintre cei zãpãciþide reprezentantul cocinei de porci fãrã jujãuºi nejugãniþi, spre a face ceea ce a fãcut?Aici vin în vad ape ce par a oglindi fapta luiMarin Diaconu. Pe cursul unei concepþii acãrei orientare originarã o urmeazã ºi zãvod-nicia a fost vãzutã de mintea clarã ºi multãa þãranului francez, autentic, Charles Péguy,o minte luminatã de dinãuntru (Mircea Vul-cãnescu), o realitate privind aºezarea corup-þiei printre oameni, o realitate pe care Péguyo cuprinde dogmatic cu vorbele sale: “Fie-care om are ovreiul pe care îl meritã”, esteclar, se face luminã: silogismatic ºi biologicMarin Diaconu e om, deci… Oricum ar fi -un oricum care nu ne dã pace ºi se þine denoi ca scaiul de oaie- sau oricum va fifost, în situaþia în care, acum, ºtim cã aufost aduse scrierile lui Mircea Vulcãnescu-cele tipãrite-, ar trebui intreprinsã cu con-cursul posesorilor de scrieri originale ºi dearhivã o republicare în conºtiinþã a întregeiopere a lui Mircea Vulcãnescu, aºa cum eaa fost ºi cum ea a rãmas în autenticul ei.Osârdia meritã pe deplin a fi fãcutã cu totzelul ºi cu toatã ardoarea creºtinã, este ocinstire pe care ne-o facem nouã înºine caRomâni.

Vasta operã a lui Mircea Vulcãnescu, im-portantã ºi originalã sub toate aspectele mariale ei: filosofice, religioase, istorice, sociale,morale (binele ºi rãul, umanismul), etice,economice, de drept naþional ºi internaþional,de criticã onestã a unor însemnate lucrãride autori strãini ºi români, în domenii di-verse, sau de administraþie, ori de traduceri,- enumerarea nu poate fi exhaustivã înainteca întreaga operã sã fie cunoscutã- nu afost cercetatã ºi prezentatã critic, - pentrucãnu s’a putut,- de condeie autorizate. Unprim exemplu este Petru Comarnescu, cri-ticul cu cel mai larg spectru ºi orizont inte-lectual, care, deºi din aceiaºi generaþie cuel ºi cu Mircea Eliade, Emil Cioran, EugenIonescu, Anton Galopenþia, Mihail Sebastianºi, în general, cu cei de la Criterion (asociaþiede arte, leterare ºi filosofie, cum scrie P. C.în scrisoarea adresatã la 31 Martie 1967 luiValeriu Râpeanu) nu a aºternut pe hârtie niciun singur rând critic despre opera complexãa lui Mircea Vulcãnescu, atâta cât ea fusesepublicatã pânã atunci (pe care nu ne îndoimcã a cunoscut-o), excepþie fiind reacþiuneaavutã de Petru Comarnescu atunci când afost surprins sã descopere în paginile uneipublicaþii cum era “Dreapta” un articol Pu-þinã sociologie semnat de prietenul sãuMircea Vulcãnescu, articol cu ale cãrui des-crieri ºi concluzii Petru Comarnescu le su-pune unei critice, refuzându-le concepþiaconsiderând-o a nu fi “elocventã”, prieten,zice mai departe Petru Comarnescu, “îm-preunã cu care admira atâtea lucruri fru-moase” (citatul dupã Studiu introductiv deDan Grigorescu, în: Petru Comarnescu,

KALOCAGATHON, Editura Eminescu,1985, R.S.R. pagina XXVIII); ºi împreunãcu care, adãugãm noi, în asociaþie, tot cafondatori, cu Mircea Eliade, Ion Canta-cuzino, C. Noica, H.H. Stahl ºi AlexandruCristian Tell, a scos, din 1933, revistaStânga ce “îºi propunea judecarea criticãºi ºtiinþificã a manifestãrilor de seamã alespiritului românesc” (citatul dupã Revistarevistelor, “R.F.R.”, an I, nr. 11, nov. 1934,menþionat în subsolul paginei XXIX subpct.3).

Se pare cã vastitatea ºi diversitatea im-punãtoarei opere a lui M.V., greu de cla-sificat ºi interpretat critic ºi ºtiinþific au fosto piedicã serioasã în calea judecãrii ei. Aºane explicãm cã în manuscrisele rãmase dela Petru Comarnescu se gãsesc pagini carearatã cã el pregãtea o exegezã a operei pri-etenului sãu, ea ar fi fost dusã pânã la capãtdacã ar fi putut frânge vicisitudinile vie-þii.Petru Comarnescu îºi lasã pãmântuluineînsufleþitul sãu trup în ziua de 27 Noiem-brie 1970 la câteva zile dupã ce împlinise65 de ani. ªi mai este ceva ce trebue fãcutîmpotriva crasei venalitãþi ce se observã cuacest prilej: actul de cãsãpie - sau câte altelenecunoscute nouã- are pe reversul lui o sta-re de fapt regretabilã pe care nu ºtim cumo putem numi, -bãnuim numai cã ºi aceastãstare va fi contribuit la încurajarea cãsãpieisau cãsãpiilor,- anume lipsa unei catalogãriºi a unei prezentãri critice a operei luiMircea Vulcãnescu. Condeie critice auto-rizate nu au cãutat mirabila hârtie pe caresã lase urmele lor, începând cu cel al luiTorouþiu ºi încheind cu cel al lui Paul Za-rifopol cu care a fost coleg de redacþie laConvorbiri literare în anul 1934, cîndredactorul ei Al. Tzigara-Samurcaº a invitatîn colegiul de redacþie ºi condeie tinere cese impuseserã în literatura românã; Con-vorbiri literare era o “revistã literarã înte-meiatã de cercul Junimei” în Iaºi 1867,având ca redactor responsabil apoi directorpe Iacob Negruzzi (1867-1894) ºi pe Al.Tzigara-Samurcaº din 1924. Din anul 1885revista apare în Bucureºti. George Cãli-nescu îl menþioneazã în douã note scurte,neilustrative: în Invazia adolescenþilor(1929) ºi în Marele profet Vulcã-nescu(1933), notã nelipsitã de o tentãironicã; abia târziu, în 1990, Edgar Papu îiconsacrã unele recunoaºteri memorabile.Tudor Vianu l-a ocolit, ªerban ºi RaduCioculescu nu-l cunosc, Bazil Munteanu,Mihalache Dragomirescu, Iorga, MironRadu Paraschivescu, Perpessicius, Rãdu-lescu-Motru, P.P. Negulescu nu-l aduc launeltele lor. Aºa a trebuit sã fie. ConstantinNoica în Cuvânt împreunã despre ros-tirea româneascã, dupã Rostirea filo-soficã româneascã, în CUVÎNT ÎNA-INTE, 1968, afirmã cu un mare regeretfilosofic: “Un Eminescu al gândirii româneºtin-a apãrut încã” (ibid. loc. cit. p. 9). Replicala aceastã afirmaþie nu a venit încã. TotNoica, în Pagini despre sufletul româ-nesc, lucrare “cerutã prin Institutul Romândin Berlin”, cu Prefaþã întocmitã în Fe-bruarie 1944, Bucureºti, scrie despre “filo-sofia noastrã cultã” dar nu pomeneºte decâtpe Conta, Xenopol, Pârvan, Motru, Blagaºi Nae Ionescu, subliniind: “Blaga e perso-nalitatea noastrã filosoficã cea mai bogatã”(ibid. op. cit. p.98); despre Mircea Vul-cãnescu nici un cuvânt, afirmã însã, fãrãrezerve: “Noi nu avem vocaþia filosofiei”(ibid. p. 99). În “Indice de nume” la carteaSemnele Minervei Publicistica I, 1927-1929, Ediþie îngrijitã de Marin Diaconu,Humanitas 1994, Mircea Vulcãnescu nuapare. Are dreptate Petre Þuþea sã zicã:“Noica a fost o personalitate, dar a spuneepoca Noica e ca ºi cum ai spune epocaGhiþã Popescu” (Petre Þuþea, în 321 devorbe memorabile ale lui PETRE ÞU-ÞEA, Humanitas, Bucureºti, 1993, p.46).Pentru Noica, Mircea Vulcãnescu era

omul lipsit de “voinþa de creaþie”. ªi totuºi,Mircea Vulcãnescu a creat în direcþia cul-turii plenare, ºi, ca sã ocolim cuvintele luiPetre Þuþea: “Pãi cum sã fie creatura cre-ator?!”, zicem: Iacã aºa, ca MirceaVulcãnescu.

Sã scrii, când eºti Noica, în Simpleintroduceri la bunãtatea timpuluinostru,

1: Introducere la filozofia lui Blaga,Filozofia lui Blaga ºi sistemul lui LucianBlaga în lumina secolului XX;

2: Trei introduceri la studiul lui MirceaEliade;

3: Introducere la Camil Petrescu prinDoctrina substanþei, ºi sã începi aceastãintroducere prin a afirma: “Dacã ºovãiecineva sã-l rânduiascã pe Camil Petrescuprintre cei mari ai culturii româneºti, atunciva trebui sã citeascã Doctrina substanþei”,

ºi sã nu scrii o simplã introducere lastudiul lui Mircea Vulcãnescu, este vãdireacertã a unei neputinþe a privirii sale: Noicanu ºi-a putut ridica ochii cãtre cerul gândireilui Mircea Vulcãnescu.

Aceastã neputinþã este o durereasã rea-litate, ea a constituit pentru casapi o încu-rajare; pe reversul fiecãrui act de cãsãpie agândirii vulcãnesciene, aceea din textelemãcelãrite, ea se citeºte ca o amarã mus-trare. Îndreptarea, cãci trebuia sã fie oîndreptare, vine din totul duhului românesc.Mircea Eliade scrie Trepte pentru MirceaVulcãnescu, trepte cari duc direct în Pan-theonul românesc al filosofiei creºtine orto-doxã ºi al culturii enciclopedice, deci uni-versale. Emil Cioran imprimã cuvinte de aurpur în Scrisoare despre Mircea Vulcã-nescu (adresatã doamnei V. Vulcãnescu),un hymnus aureus in aurea unda dedicatlui Mircea Vulcãnescu.

Stimatã Redacþie,Prin publicarea în coloanele revistei

dumneavoastrã a întristãtoarei realitãþi:România, un altar profanat aþi doveditcã sunteþi un For de judecatã absolutã alconºtiinþei ºi al adevãrului ce le cuprindactele de culturã, ºi cã îndemnul: respice,adspice, prospice! înscris pe frontispiciulacestei Reviste ce onoreazã România de azieste o bunã-venire ce liniºteºte demn ºiînvioreazã inima Românului. Alegereafãcutã de noi de a vã adresa sesizarea noastrãne spune cã am dejugat în locul cel maibun, cãci, cum zice proverbul, lucru bunanevoie se dobândeºte.

Din locul de unde vã scriem întoarcemfilele vremei ca sã citim pe ele… Chiar dela primele sale scrieri Mircea Vulcãnescus’a impus ca o autoritate recunoscutã înlogica filosofiei. Abia împlinise vârsta de 23de ani când remarcabilul sãu studiu: “Fi-lozofia moralã englezã din sec 17 ºi 18” afost menþionat în Istoria Filozofiei Mo-derne, vol.1, Bucureºti, 1937, la paginile340 ºi 342. Oprindu-se asupra operei luiRichard Cumberland (15.7.1631-9.10.1718), filosof al moralei, care, ca episcop,combate ideile teologice ale lui ThomasHobbes, Mircea Vulcãnescu subliniazã,logic, încercarea lui Richard Cumberlandde a concilia “filosofia ºi teologia, raþiuneaºi sentimentul, egoismul cu altruismul,morala intenþiei cu etica rezultatelor” (op.cit. p. 342).

Noi ne încredem în tradiþiile pãstrate deinteligenþa þãranului român, cele deveniteproverbe, în cazul de faþã, în proverbul:Toate pânã la o vreme – ºi vremea aceeava fi atunci, ºi numai atunci, când neamulromânesc îºi va regãsi “chipul etern alromânului de totdeauna”, cum, apãsat, avorbit Mircea Vulcãnescu în Dimensiunearomâneascã a existenþei.

Cu stimã,

Mircea Vulcãnescu, mãcelãritPRIMIM LA REDACTIE,

PAUL STRÃJESCU

7Zodii în cumpãnã, toamna 2010

Pânã la urechile cititorilor români obiº-nuiþi s-a auzit evenimentul literar cã NicolaeManolescu a scos un volum de 1500 depagini intitulat ISTORIA CRITICÃ ALITERATURII ROMANE! Foarte bine,orice carte nouã e o vitrinã cu oameni ºifapte, numai cã pe noi, cititorii de rând, neintereseazã mai mult sã alegem cãrþile au-torilor, decât o istorie criticã a literaturii.

S-a întâmplat ca dupã lansarea cu marepompã a istoriei critice a lui Manolescu sãse ridice un nor gros de critici ºi protestedin partea scriitorimii româneºti, de parcãlansarea s-ar fi fãcut din vârful TurnuluiEiffel în colbul gros al unui drum de þarãdâmboviþean. ªi acest lucru a ajuns la ure-chile cititorilor români obiºnuiþi, fãrã sã-iincite la citirea sau cel puþin rãsfoirea is-toriei. Reacþie normalã din mai multemotive, printre care ºi faptul cã autorulistoriei critice este nesuferit majoritãþiicititorilor români. Are el aºa o faþã, perso-nalitate ºi atitudine de hoher literar. ªi parcãtot colbul reacþiilor majoritare, vehementde critice, s-ar fi aºezat pe istoria lui, dacãdin preajmã nu ar fi apãrut, aºa tam-nisamºi dintr-o datã, filologul, regizorul, scriitorulPUªI DINULESCU cu al sãu volum de 350de pagini GAªCA ªI DIAVOLUL – Isto-ria bolnavã a Domnului Manolescu,ridicând din nou colbul de pe prãfuita istorieºi din interiorul ei, mult mai violent ºi argu-mentat. Motiv pentru care l-am citit cuinteres, aflând cu stupefacþie ce se întâmplãîn lumea literaturii române, o adevãratãmafie, în care Nicolae Manolescu - NM -este un adevãrat capo dei capi.Vã recomandsã-l citiþi pe Puºi Dinulescu, sau DumitruDinulescu, pentru harul lui scriitoricesc ºiumor aspru de om inteligent, cu perso-nalitate ºi culturã literarã solidã. Puºi Dinu-lescu are palmares literar temeinic, etalatîn peste patru decenii, ce conþine poezie,prozã scurtã, povestiri, romane ºi piese deteatru.

Puºi Dinulescu, din Facultatea de filo-logie, terminatã în 1966 ºi pânã acum, atrãit ºi s-a îmbibat în saramura istoricã aclevetelilor ºi criticilor literare bucureºtene,deci ºtie mult mai mult decât noi, provincialiisau înstrãinaþii cititori, ce se aflã ºi întâmplãîn ograda personalã - a lui NM - în carepoftele ºi patimile fac diferenþa, fac legea!Aºa cã, Puºi Dinulescu s-a pus cu tocãtorulpe criticul literar NM, care i-a fost profesorde istoria literaturii. Începutul tocatului esteanecdotic, la un curs de istorie pe care NM

CORNELIU FLOREA Critica unei istorii criticeîl deschide cu: Azi o sã ne-mpãrtãºim din

opera lui Geo Bogza, la care Puºi Dinulescu,din fundul amfiteatrului se scoalã ºi spunetare: Dom’ profesor, eu am mâncat de dimi-neaþã, nu sunt demn de-mpãrtãºanie. Potsã plec? L-a lãsat sã plece, dar nu l-a uitat!ªi acum, Puºi Dinulescu se mirã de ceprofesorul de istoria literaturii române nu l-a trecut, cum merita, în cãrãmida lui. Aºanumeºte el monumentala operã a lui NM.

Eu, cititorul, nu am nici un motiv sãdeschid cãramida lui NM, îi cunosc binepersonalitatea, ºi citindu-l pe Puºi Dinulescu,mi-am dat seama cã nu am greºit când i-am fãcut, doar pentru mine, profilul psihic,dupã ce a luat apãrarea lui Marius Ianuº ºiMihail Gãlãþeanu în editorialul lui “Poezia ºicodul penal’’ (vezi în România literarã dinSeptembrie 2000). Care poezie? Cea pecare Marius Ianuº a citit-o la cenaclulcondus de Mircea Cãrtãrescu ºi începe cu:“Sunt atent cu tine, România, / Îþi introducpenisul meu lung ºi negru/ În gurã, Ro-mânia”… Mai departe citiþi ºi judecaþi Dvs.Sau, judecând de marea prietenie de gaºcãcare îl leagã pe NM de Roman Patapievici,despre care Puºi Dinulescu scrie: “DomnulPatapievici a apãrut absurd ºi neavenit”…“acest Patapievici e o lampã nemþeascã. Aºspune mai mult un vierme, un limax, oomidã, un snob pârþâind modernitate ca oflaºnetã în faþa cãreia cad seceraþi cei maipuþini umblaþi prin biblioteci” (pag. 99,100). “Punerea lui în fruntea InstitutuluiCultural Român e o prostie ºi o mãgãrie,fiindcã Patapievici e un om periculos ºi dinzona lui cred cã se recruteazã criminalii”(pag. 104)… “îmi vine sã-i spun domnuluiPatapievici Snobãsescu” (pag. 120, probabilde la snob ºi bãsescu). Dar, dupã NM,Voltaire nu este altceva decât un Patapievicial vremurilor trecute, ceea ce pentru cititoriiromâni, ºi Puºi Dinulescu, este comparaþiestupidã, Roman Patapievici fiind doar unpapiþoi (pag 129).

Pentru NM, cei din gaºca lui, din cãrã-mida lui, sunt zugrãviþi ca foarte mari, cei

mai mari, în frunte cu Cãrtãrescu, Pleºu,Liiceanu, Viºniec ºi chiar Mircea Mihaieºi,dar se scuzã cã existã destule impuritãþi ºiîn cãrãmida lui, ceea ce, cu argumente, dãapã la moara lui Puºi Dinulescu ºi îl des-fiinþeazã, mai ales când NM se gonfleazãca a lucrat la cãrãmidã 25 de ani! La care,ticãlos, cum trebuie sã fii când ai de-a facecu ticãloºii, Puºi Dinulescu face o aritmeticãsimplã între zilele anilor ºi paginile scrise ºiajunge la rezultatul cã: a scris o paginã la6–7 zile, ceea ce nu mi se pare un efortdeosebit, mai ales cã nu se poate spune cãavem de-a face cu un stil strãlucitor, ba dincontrã, lumina e puþinã, ca într-un veceumilitar, în care un bec de 40 trebuie sã aco-pere cu razele sale necesitãþile unei divizii(pag. 134) ºi continuã cu: sã scrii o paginãla 6–7 zile ºi sã o þii aºa 25 de ani nu e otreabã pentru un geniu, mai degrabã pentruun funcþionar al culturii (pag. 137) sau înaltã parte cã ar fi scris-o cu aer grav deatlet al rãzbunãrii, un Terminator (pag.128)ºi ajunge la o concluzie dreaptã: NicolaeManolescu e însã un rãu care nu e necesar,e un rãu provenit dintr-o ambiþie rãutã-cioasã, o farsã sinistrã (pag. 197) ºi: Mano-lescu nu prea are suflet, cred, l-a vândutdiavolului, la un anumit moment pe care euam mai spus cã-l ºtiu (pag. 238). Putea sã-l mai spunã ºi acum, a preferat însã, dupãaceastã serie, sã-i dea un upercut de la întinsla podea, comparându-i cãramida de 1500de pagini cu cele douã volume superioareºi deosebit de valoroase ale lui Marian Popa,apãrute în 2001 ºi intitulate Istoria lite-raturii române de azi pe mâine, careînsumeazã peste 2500 de pagini, tipãrite cuun corp de literã mult mai mic decât cãrã-mida lui NM ºi fãrã ilustrate. (pag. 227)

NM e knok-out!! Învingãtorul PuºiDinulescu, tehnic ºi zâmbãreþ, nu-l slãbeºteînsã. E persistent ºi metodic, numãrã pagi-nile dedicate diferiþilor autori ºi astfel de-monstreazã cât de superficial, subiectiv estecu unii, ºi darnic este cu cei din gaºca sa.Sã urmãrim un moment situaþia paginilorcare descrie ºi sintetizeazã diverºi autori.Cele mai multe pagini le acordã lui G.Cãlinescu, 38, dupã care urmeazã MihaiEminescu cu 33!, Camil Petrescu – 16,Nicolae Breban – 12, Cãrtãrescu – 11 ,Lucian Blaga – 10, Ion Creangã – 9, Noica– 7, George Coºbuc – 6, Nichita Stãnescu– 6, Minulescu – 6 , D.R. Popescu – 6,Octavian Goga – 4, Patapievici – 4, GeorgeTopârceanu – 3, Tudor Vianu – 3, Fãnuº

Neagu – 3, Mircea Horia Simionescu – 2,Ion Bãieºu – 0, Mircea Micu – 0. PuºiDinulescu interpreteazã competent acestecifre, citiþi vã rog, meritã.

Mã opresc la Octavian Goga, cãruiaNM îi acordã aceleaºi numãr de pagini calui Patapievici, deºi, primul strãbate lumeasufletului nostru ºi-a sufletului naþional(pag.250), iar patibularul Patapievici estecel mai ordinar defãimãtor al sufletuluiromânesc. Citez din volumul lui Patapievici,Politice, ediþia 1996, pag 49: “Puturoºeniaabisalã a stãtutului suflet românesc”…,“spirocheta româneascã îºi urmeazã cursulpânã la erupþia terþiarã, subrepticã, tropãindvesel într-un trup inconºtient, pânã ce min-tea va fi în sfârºit scobitã: inima devine piftieiar creierul un amestec apos”. Patapieviciface parte din gaºca lui NM, fracþiuneanesimþiþilor ºi anti-româneascã, dar carestau pe grãmada de bani a contribuabililorromâni pe care o împart celor care îi idola-trizeazã (vezi ºi cazurile Cistelecan ºi Alexªtefãnescu).

A fost o lecturã deosebitã, pentru cãPuºi Dinulescu scrie fluid, inteligent ºipicant. Are vervã ºi umor rafinat. Am co-mentat-o cu Virgil Raþiu, în Berchtesgadenunde ne aflam, întrerupându-l mereu dinlecturile sale. Niciodatã nu s-a supãrat cã îlderanjez frecvent, cã nu mai pot de dragullui Puºi, care i-a tocat de NM ºi Patapievicicum trebuie. Iar eu mã bucur cã am în elun prieten care nu este totdeauna de acordcu mine.

Ar fi multe încã de comentat, mã oprescla douã întrebãri pe care Puºi Dinulescu ºile pune lui însuºi. Prima este în cãutareatitlului ºi îºi propune Demascarea lui Mano-lescu. Îi pare corect, dar îl refuzã. Mã rog,treaba lui, conþinutul conteazã, fiindcã estebun ºi necesar. A doua întrebare: ºi oarece-o sã pãþesc eu dupã ce o s-aparã carteaasta? Cititorii, ºi critica liberã ºi corectã, ovor aprecia. Cât de la NM te poþi aºtepta ladouã posibilitãþi: sã te spânzure sau sã tepupe undeva. Cum spânzuratul este interzisîn Marea Uniunea Europeanã, cã de aia-imare ºi unitã, nu-i rãmâne decât cealaltãposibilitate, pe care sunt convins cã o refuzãcategoric.

Sã rãmâi ceea ce simþi sã fii ºi nu uitace þi-a spus tipa aia: Mã, Puºi, mã, sã ºtiide la mine cã creier are toþi, dar suflet n-are toþi! (pag. 238).

Iatã ce spunea Julien Benda, înTrãdarea cãrturarilor, Humanitas, Buc.,2007, pp. 113-114 (publicatã în 1927,reeditatã în 1946 ºi în 1958): “Cãrturariimoderni au propovãduit acest realism nunumai naþiunilor, ci ºi claselor. Au spus atâtclasei muncitoare, cât ºi burgheziei: orga-nizaþi-vã, întãriþi-vã, luaþi puterea sau, dacão deþineþi, strãduiþi-vã s-o pãstraþi; nu vãsinchisiþi, în relaþiile cu clasa adversã, demilã, dreptate sau alt moft, cu care destulaþi fost pãcãliþi. ªi nici mãcar n-au spus:fiþi aºa, fiindcã aºa trebuie; au spus (ºi înasta stã noutatea): fiþi aºa, fiincã aºa cermorala ºi estetica; dorinþa de putere estesemnul unui suflet elevat, dorinþa de drepta-te este semnul unui suflet josnic (…) ªicãrturarii s-au adresat în aceiaºi terminipartidelor care se înfruntã chiar înãuntrulaceleiaºi naþiuni: fiþi voi cei mai tari, au spusei fiecãrei tabere, þinând seama de pasiuneaei, ºi eliminaþi tot ce vã încurcã; descoto-rosiþi-vã de prostia de a vã pãsa de adversar,de a stabili cu el o relaþie de dreptate ºi deînþelegere”.

Cartea lui Theodor Codrenu, Polemiciincorecte politic (alcãtuitã pe baza unorarticole, publicate, de-a lungul vremii, îndiverse reviste: Însemnãri ieºene, Origini,Cafeneaua literarã, Pro-Saeculum, Oglin-da literarã, Salonul literar, Orizont literarcontemporan, Sinteze etc.), vine sã “aducãla zi” consecinþele cinismului “cãrturarilor”trãdãtori (din România contemporanã, înprimul rând!). Pe parcursul a 18 capitole(la Patapievici, un caz clinic de schizofrenie,autorul simte nevoia unei “radiografii”, peparcursul a…12 subcapitole!) - periplulanalitic încheindu-se cu capitolul “misce-llaneic” Realismul gândirii transdisci-plinare în filozofia creºtinã (fragmente)- sugerându-se, foarte probabil, dar nucu certitudine, o soluþie (care, evident, enecesar de dat acestei lumi aflate în plinproces de dezagregare moralã, de trãdarea Sinelui ºi, deci, ºi a Sinei noiciene!). Parcãprea multã atenþie acordatã esoterismului,nietzscheanismului ºi disputei asupra“sacralitãþii umanitãþii violente” – ºi opreafiravã conclusivitate asupra soluþiei

creºtine a omului: “Creºtinismul face inu-tilã orice cunoaºtere esotericã. Nu întâm-plãtor gnosticismul ºi masoneria se simtameninþate ºi încearcã, de secole, sã contra-punã realismului biblic – iniþierea esotericã”(cf. p. 234); “Societãþile arhaice nu suntatât de neghioabe pe cât cred modernii. Eleau motive întemeiate sã considere unani-mitatea violentã drept divinã” (cf. p. 242);“Dar victimizându-l pe Dumnezeu, omulse victimizeazã pe sine. ªi recãderea înbarbarie planeazã veºnic deasupra capuluisãu, ca adevãrata sabie a lui Damocles” (cf.p. 243). Niciodatã filosofia nu a rezolvat,decisiv, mãcar UNA dintre problemeleumanitãþii – pe când intuiþia revelatorie –DA! Deci, nu s-ar fi zis niciun neadevãr ºin-ar fi avut nimeni de pierdut, printr-osimplificare “limpezitoare” a discuþieiasupra soluþiei (eventuale) a creºtinismului.Dimpotrivã.

Theodor Codreanu, dotat cu profundspirit critic ºi ideolog de mare onestitatemoralã (în linia lui Ibrãileanu), manifestã,în cartea sa recent apãrutã, o fineþe de

chirurg ºi o ironie voltaire-ianã, în ana-lizarea ºi identificarea/”decuparea” corectãa ariei sale de acþiune, acþiune profund(i)moralã, devastatoare de mentalitate/existenþã ºi de civilizaþie umanã, a acestuiconcept, care bântuie lumea modernã, cuo înverºunare demnã de Inchiziþie, de Ges-tapo sau de Mossad: political correctness.

Cartea lui Theodor Codreanu este atâtde densã ºi atât de trepidantã, în expunereasa ideaticã, în seducãtorul “teatru alideilor”, încât se citeºte pe nerãsuflate. Mairãmâne, însã, lucrul cel mai important ºisingurul folositor, dintr-o/pentru o carte (deacest calibru de Duh) cititã: cititorii sã n-oazvârle, într-un ungher, cãscând plictisiþi,întrebându-se ce film sã mai vadã la TV,ce e-mail-uri mai au de verificat, ori ce serialvor fi pierdut, din pricina timpul “rãvãºit”cu aceastã carte (unicã, în felul ei: nu s-amai scris, din 1989 încoace, mai “pe ºleau”,mai sistematic, mai colocvial-convingãtor- despre imensele primejdii pe lângã caretrecem, zi de zi, din ce în ce mai inconºti-enþi, ca hipnotizaþi, cu ochii închiºi…).

ADRIAN BOTEZ Polemici incorecte politic8

Zodii în cumpãnã,toamna 2010

9

Jurnalul unui obsedat sexualTEODOR DUNGACIU

La început de an, revista “Cultura” (anV, nr.2/257, 21 ianuarie 2010) publicã oanchetã cu titlul “Topuri Cultura 2009”. Unadintre întrebãri se referã la “cele mai proastecarþi ale anului”. O junã fãrã prejudecãþi ºiinhibiþii, criticul Adriana Stan, rãspundehotãrît: mediocra compunere ºcolãreascãa lui Alex. ªtefãnescu, “Cum te poþi rata cascriitor”, este “cea mai proastã carte aanului 2009”. Într-adevãr, acesta este ade-vãrul gol-goluþ. Ne aflãm în faþa unui volum“prost” ratat din toate punctele de vedere,care s-ar vrea groparul definitiv al celor“250 de cãrþi proaste”, în viziunea redacto-rului-ºef al “României literare”. Demersullui critic diletant, în registru fals ironic,obtuz, uzînd de o zeflemea pauperã, s-aîntors, însã, ca un bumerang împotriva jus-tiþiarului autor.

Vrînd sã punã o lespede de mormînt pe250 de autori (pe care-i persifleazã în celmai josnic limbaj mahalagesc, suburban),s-a îngropat, el singur, în ridicol, aberaþiicritice, machiaverlîcuri ºi stupiditãþi. Ce aieºit din asta? A apãrut pe piaþã “cea maiproastã carte a anului” trecut. Dar, la fel de“proastã”, dacã nu cumva ºi mai “proastã”,este însãilarea memorialisticã “Jurnal secret.Noi dezvãluiri”, a aceluiaºi. Chiar dacã selaudã, greþos, la pag. 23, cã este “cel maibun critic literar din România”. De undepînã unde? Cine i-a acordat acest titlu? Cînda fost omologat? Ar fi de înþeles o asemeneacaraghioasã împãunare doar dacã, în Ro-mânia zilelor noastre, n-ar mai scrie ºi alt-cineva comentarii critice. Dacã eºti singur,poþi fi, la o adicã, ºi “cel mai bun” fiindcãn-ai concurenþã. Dar aºa... Cititorul careare rãbdarea sã parcurgã acest rizibil Jurnalva observa, din capul locului, cã are de-aface cu un obsedat sexual. Cartea este ex-presia unui psihopat, cãruia ar trebui sã i seinterzicã, din punct de vedere medical, apa-riþia pe la televiziuni.

Poate, în presã, mai merge, cã lumeanu prea citeºte. Dar, la televizor, se uitã mulþiºi, în definitiv, se pot contamina de excen-tricitãþile lui erotice. Adicã el, ca autor, sãfie examinat clinic, mai înainte de a i seface vînt în platouri, la tãrtãcuþa-i cu frun-tea de douã degete. S-ar putea, în caz con-trar, ca femeile sã ezite a mai umbla singurepe stradã, de teamã cã pot fi urmãrite,acostate ºi violate de acest monstru moral.Aºa cum reiese din consemnãrile lui memo-rialistice din opul pomenit.

Înainte, însã, de a-ºi deversa în amintitacãrþulie obsesiile sexuale, deviaþionismulerotic, ipochimenul îºi precizeazã poziþiapoliticã. El, justiþiarul anticomunist de car-ton, anticeauºistul de ocazie, acuzã, cu mî-nie proletarã, “pe cei care au condus PCRºi au fãcut o carierã din trãdarea Românieiºi slujirea ei”. Buuun! ªi ce-ar trebui sã facãaceºtia? Un fleac: “ªã rãspundã pentrufaptele lor sau mãcar sã stea cu capul înpãmînt de ruºine, ºi nu sã se erijeze în stra-tegi ai redresãrii þãrii în perioada postdecem-bristã”. Sfînta indignare a condeierului îlvizeazã pe Ion Iliescu, “stafia cu danturãperfect albã, ca de material plastic, a comu-nismului”. Numai atît? Oare, Iliescu a fostsingur? N-au fost ºi alþii? Nu cumva ºi-unAlex. ªtefãnescu a fost pe-aproape? Nucumva ºi el, lucrînd în presa comunistã,semna cu zel ºi convins, cu pensulã flãmîn-dã, hectare întregi de hîrtie, preamãrindcuceririle socialismului victorios? Ce eraupogoanele lui de reportaje ºi însemnãri bom-bastice despre aplicarea justã a politiciipartidului în societatea româneascã? Oarece fãcea ‘mnealui, ca ziarist, la “Românialiberã”, la “Magazin” (redactor-ºef) ºi la altepublicaþii (“Suplimentul literar-artistic al

Scînteii tineretului”)? Nu se numãra, ºi el,printre zãmislitorii de elogii peceriste? Cre-de, oare, cã cititorii au memoria atît de scur-tã? Are impresia cã, dacã astãzi se erijeazãîn anticomunist înverºunat ºi nu vrea sã-ºimai aminteascã de trecutul lui cu petecomuniste, ca de dalmaþian roºu, acesteas-au ºi ºters, automat, cu buretele? Doreºteacest autor al “celei mai proaste cãrþi a anului2009” sã i se aminteascã producþia ante-decembristã?

Dacã, însã, în cartea “Cum te poþi rataca scriitor”, ca ºi în “Istoria literaturii romî-ne contemporane (1941-2000)”, Al. ªt. sedovedeºte a fi o stafie a imposturii nega-tiviste care bîntuie în cultura naþionalã, în“Jurnal secret” el îºi exhibã toate þicnelilesexuale. Dacã, în producþia lui “criticã” estedoar un biet tejghetar de “idei primite”, ungonflat de orgolii, furajat de ideea infaili-bilitãþii grilei lui de lecturã, a cãrui cheresteavocaþionalã nu o întrece pe aceea a broaºteirîioase, în însãilãrile lui memorialistice fri-zeazã dezechilibrul mintal.

ªturlubaticul personaj din familia luiSade, Al. ªt, inhibat de obsesii sexuale, cîndmerge pe stradã, observã cã “fetele au a-proape toate bluze scurte, care le lasã buri-cele descoperite”. El se scandalizeazã, e“dezamãgit”. De ce? Fiindcã “a vãzut astaºi în anii trecuþi”. Acum vrea senzaþii ºi maitari, strong: “speram ca moda sã le obligeanul asta sã-ºi arate alta zonã a corpului”.Nu e greu de bãnuit care. Tot astfel, “într-o sfîntã zi de Paºte, ciocneºte ouã roºii cuo tînãrã”, aflatã printre invitaþi la masã. Cei se nãzare ahtiatului dupã femei? A simþit“un fel de avînt bãrbãtesc, avînd senti-mentul cã ºi ea aºteaptã, înfricoºat-do-ritoare, într-un mod foarte feminin agre-siunea mea”. Or mai fi locuri la Spitalul 9?La o lansare a Jurnalului... sãu, la Tîrgul decarte “Bookfest” (pe care el îl boteazã detrei ori, pe aceeaºi paginã, “Bookarest”),sperã ca prezentatorul Ion Caramitru sã vinã“cu toate actriþele de la Teatrul Naþional”.Ghiciþi de ce!

De altfel, pe unde umblã cu opul lui înbraþe, pentru lansare, îi are drept locotenenþiºi adulatori, care-l socotesc genial, pe nelip-siþii Ion Caramitru ºi Mircea Dinescu. Înprivinþa cãrþuliei sale, se declarã încîntat cãilustratorul - “pentru a evoca graþioaselefãpturi care îmi atrag mie atenþia pe strãzileBucureºtilor - a desenat o fatã cu burta dez-golitã, pe care serie: only for Alex”. “Exactca-n visurile mele”, exclamã el entuziasmat.

Sminteala vine, iatã, o datã cu noaptea!Tot la o lansare, Al. ªt. jubileazã: “În faþamea, aºteaptã la rînd aproape o sutã depersoane, între care predominã femeile ti-nere ºi frumoase, care roºesc cînd mi seadreseazã. Practic, aº putea zice cã am atîtde multe admiratoare, încît trebuie sã steala coadã ca sã ajungã la mine”.

Din cînd în cînd, tãtãiþa Alex. (Lis) seindigneazã. Plimbîndu-se, bunãoarã, singurprin Suceava, e copleºit de amintiri din liceu,cînd “toate fetele se uitau la mine cu inte-res”. Acum, localnicele îl ignorã cu subîn-þeles, “remarcîndu-i, în schimb, pe tot felulde cioflingari raºi în cap ºi incapabili sãvorbeascã articulat” iar nu pe unul ca el,care rupe cîntarul. Are dreptate: de ce fetiº-canele sucevence nu s-ar uita la cineva care“vorbeºte articulat”, aºa cum o face el?Apoi, cã se aflã la Bucureºti sau la Oradea,în China sau în Franþa, gîndul îi stã obse-datului tot la sex. La Paris, “calcã pe picioro franþuzoaicã”. El îi cere scuze; femeia leprimeºte cu entuziasm. În aceastã clipã, înAl. ªt. se trezeºte fiara: “Am simþit impulsuls-o ajung din urmã ºi s-o calc din nou pepicior “. Mare e grãdina Celui de Sus! Tot

aºa, ni se mai comunicã, pe tonul cel maifiresc, cã, la Ipoteºti, “sînt împreunã cudouãsprezece actriþe tinere”. ªi cãrora “celmai bun critic literar din România” ce leface? Pãi, ce ºtie mai bine ºi ce-i place maimult: “le povesteºte întîmplãri licenþioase”.ªi pe care, la plecare, “le sãrutã o datã sin-cer, ºi încã o datã,cu un gest energie, viril.”

Dupã ce-ºi mai trage rãsuflarea din atîteapatimi ºi obsesii carnale, autorul îºi aducebrusc aminte cã e “un bun scriitor!”, “Dacãn-aº fi un bun scriitor, m-aº putea face se-cretarã”. De ce? - s-ar întreba, înfriguraþi,eventualii lectori ai acestui op-marmeladã.Nu vã vine sã credeþi: nu pentru a-ºi cîºtigacinstit o chiflã, ci fiindcã “mi-ar plãcea sãle vãd atunci pe tinerele scriitoare venind lamine curtenitoare!”. Sado-masochismul ela el acasã. Tot astfel, stînd de-a-mboulea“la masa de scris” ºi nevenindu-i un stropde inspiraþie, îºi închipuie “sutele de femeifrumoase de pe plaja de la Neptun, plic-tisindu-se de moarte în absenþa unui bãrbatadevãrat”. Ecce homo!

Dar, dacã se aflã acolo, la Neptun, cuce se mai ocupã Al. ªt. în afarã de zgîitulpe gaura cheii? Cu trasul cu urechea. ªiiatã ce aude ºi înregistreazã cu satisfacþieporcinã acest afemeiat. Scrie el cu neru-ºinare: “Foarte aproape se aflã douã cupluride oameni tineri ºi copiii lor, de 3-4 ani. Laun moment dat, se distinge vocea unuibãieþel: - Mami, de ce are tati puþa atît demare, iar eu o am atît de micã?”. Fireºte cãmama îl ceartã imediat, dar nu ezitã sã-ispunã prietenei: “Adevãrul e cã Gicu o aremare”, iarã Gicu ce-mi fãcea? Îl muºtru-luieºte pe “þîcã”: “ -Bãi, trebuie sã creºti.Poate atunci o sã ajungi ºi tu un bãrbat deperformanþã ca mine”. Brav tatã! Numaicã obsedatul sexual Al. ªt. nu se opreºteaici cu informãrile....

Nu mai e vorba doar de prost gust ºivulgaritate. Ne aflãm în faþa personificãriitembele a unei imaginaþii bolnave. Tot astfel,la o nuntã, privind mireasa, pe acest machogrotesc îl apucã “o gelozie cumplitã, pentrucã o altã femeie de pe acest pãmînt devinea altuia”. Cum pune ochii pe o femeie, se ºivede în pat, în braþele ei. Cînd ia în maºinã“o doamnã” dintr-o localitate, iar aceastascoate din poºetã o sticlã de apã, el îºi faceiluzia cã “doar ideea de a cãlãtori cu mine oînsetase”. Cum am mai observat, autorulþine morþiº? sã ducã în propriul automobiltot felul de autostopiste. Cu una - tînãrã, ofcourse! - nu izbuteºte sã lege o conversaþie.E izbãvit, totuºi, întrucît “simpla prezenþãîn maºinã a unei femei îmi face bine”. Halu-cinaþii înghiþite cu polonicul. Aºa cum, alte-ori, “i-ar plãcea sã fie o dalã pe una dintre

alei”. Asta pentru cã “îºi imagineazã alergîndpe ele o fatã desculþã. Ce atingere emoþi-onantã între tãlpile ei delicate ºi piatra tare!”.Cîtã perversitate!

Dezechilibrat psihic ºi confuz, autoruloscileazã tot timpul între visuri ºi realitate.Tulburatului narcisist i-a rãmas în memoriemomentul în care, transportîndu-1 cu ricºaprin China, “o chinezoiacã i-a fãcut cadoucãlãtoria pentru cã îi place cum rîd”(!?).Dar i s-au întîmplat ºi alte fapte mãreþe. Peo stradã dosnicã din Bucureºti, “o femeietînãrã ºi frumoasã (evident, n.n.) ºi-a des-fãcut brusc haina de blanã, cînd am ajunsîn dreptul ei ºi mi-a arãtat totul. Sub hainãera complet goalã”. Nãrãvit, pe Al.ªt. “nudulfemeiesc îl tulburã” ºi acum, la bãtrîneþe:“Nãzãriri ale corpului femeiesc mã întîm-pinã peste tot, de dimineaþã pînã seara”. Dincauza asta, se manifestã deviat: “Nu beaudin pahar, ci din sticlã, fiindcã-mi dã senzaþiacã sug dintr-un sfîrc generos”. Chiar ºicînd introduce o dischetã “în fanta primi-toare a computerului”, “se înfioarã cu su-gestii inavuabile”. De prisos orice comen-tariu. Pentru el, “moda bluzelor scurte, carelasã buricul domniºoarelor dezgolit, mã facefericit. Este exact ca-n visurile mele” - scrieporno - personajul. “Secreta utopie, de a lecere femeilor sã-i arate acea fîºie de pîntec”,a devenit astfel realitate. Omul e acum satis-fãcut sentimental. De aceea, tot în China,s-a ºi lãsat mîngîiat pe burtã de “o chine-zoaicã frumoasã” care l-a oprit la Beijing,el simþindu-se atunci “în al noulea cer”, con-vins cã e vorba de “obiºnuitul meu succesla femei”.

Toate aceste istorisiri pernicioase, vul-gare, cu iz de delict moral, învedereazã înAl. ªt. un personaj paralizat de depravareºi dejecþie sexualã. Acesta este prestidi-gitatorul fanfaron, guraliv, care ºi-a gãsitun refugiu ºi un remediu într-un hamac laºefia “România literarã” devenind negaþio-nistul de serviciu al literaturii române actuale.Istoria... lui este o colecþie abjectã de mãslu-iri catastrofale, respingeri, invidii, ironii ires-ponsabile, scîrboºenii, zeflemele, conside-raþii ieftine, terfeliri de valori, omisiuni, sus-þineri ireverenþioase, duplicitãþi, demolãri,confuzii, manipulãri, afirmaþii cu nãduf, ideifixe. Admirîndu-ºi bizar acest op de trei kile,este de pãrere cã “e singura dintre cãrþilemele cu care pot omori pe cineva dacã îidau în cap cu ea”. N-ar fi rãu ca, înainte deacest exerciþiu bezmetic, sã facã o probãpe propria-i scãfîrlie. Sã vadã dacã proce-deul este eficient. Dacã da, poate scãpa ob-ºtea scriitoriceascã de un cîrcotaº pizmãreþ,înainte de a o distruge el cu impozanta-icãrãmidã. Chiar dacã se considerã “un ominteligent ºi talentat.

Asta, desigur, s-a vãzut. ªtim, neîn-doios, cã aºa este: Jurnalul... demonstreazãcu vîrf ºi îndesat cã autorul lui este “un ominteligent ºi talentat”. Într-atît încît, dupãce a dat la ivealã “cea mai proastã carte aanului 2009” (Cum te poþi rata ca scriitor),se înfãþiºeazã acum pe tejghelele librãriilorcu una la fel de “proastã” stearpã, de o gãu-noºenie agresivã, care aglutineazã menta-litãþi ºi obsesii smintite, scrisã cu un plaivazimoral. Este jurnalul nevrotic al unui obsedatsexual, care aratã - cu spusele lui - “cum tepoþi rata ca scriitor”.

Sau cu vorbele lui Arghezi - dintr-unpamflet din “Seara”, 1913, despre revista“Flacãra” a lui C. Banu - schimbînd ceeace e de schimbat: “ªi care-i rolul, la urmaurmei, al domnului Banu (ªtefãnescu, n.n.)în literaturã? Un rol de cãcãnar.”

Sã luãm aminte...

9Zodii în cumpãnã, toamna 2010http://www.ziarultricolorul.ro/

NICOLAE DABIJA

Moartea lui VieruSpitalul de Urgenþã s-a trezitºi-i bântuit de-o veste tot mai grea:Vieru zace, undeva, strivit,cãci s-a gãsit ºi pentru dânsul o ºosea.E scos Poetul, pe fragmente,dintre ºine…“Sunteþi Vieru?”“Da…”“ªi ce vã doare?”“Doar Basarabia…Ea… suferã mai tare…Pe ea salvaþi-o-ntâi,ºi-apoi pe mine…”I-i sângele cu fiare-amestecatca Prutul lui cu sârmã ucigaºã:“Unde vã doare cel mai mult?”“Nu sub cãmaºã…Ci Neamul meu… cã-i cel mai dezbinat.“Lui –medici voi, cu harul vostru sfânt! –scos de sub roþi ca de pe rãstignire,mai daþi-i viaþã, ca sã mai respireºi sã mai scrie încã-un “Legãmânt”.Viaþa încet din trupul lui se scurge,la el Spitalului i-i greu s-ajungã,ºi Prutul tot e-o lacrimã prelungãpe faþa Europei care curge…ªi, ca-n povestea cea cu lupi ºi iezi,singurãtatea s-a fãcut mai mare…Iar þara seamãnã cu-o lumânarece pâlpâie uitatã în zãpezi…

Cu mersul lui, tãcut, de heruvimel s-a-nãlþat la Ceruri: ºi învie.ªi numai noi, rãmaºi în strãinie,nici nu ne naºtem ºi nici nu murim…

FLORIAN STOIAN-SILISTEANU

Cântec repede secundeiÎn noaptea asta plecãm spre ChiºinãuAre parcã pe-acolo treabã DumnezeuNe-am bãrbierit ºi ne-am tãiat obrazulCurge prin el o lacrimã din ea necazulÎn noaptea asta cu alþi poeþi pe drumVom numãra cu unul mai puþin postum

E frig ºi luna aia nu se vedeo fi ºi ea ascunsã

precum e dimineaþa unei limbi române plânsã

iar a trecut ce repede pe lângã noipoet mãicuþei cum e sãmânþa unei ploivoi unde aþi plecat aºa aºa aºanoi nu noi da noi am pornit

spre Basarabia

La cine mergeþi voi cu noaptea-n capspre cine

Am auzit cã a plecat Grigore mãi vecineNu a plecat a pus doar virgulã

în moartea saUite nu vezi pe cer cum s-a aprins

o stea?

CEZARINA ADAMESCU

La PererâtaToþi þãranii-au stat din munci.Tace gângurit de prunci.Tace ploaia, tace vântul,Vânãt s-a fãcut pãmântul.Frânge mâinile, mãicuþa,Înnodându-ºi bãsmãluþa,Înnodându-ºi plânsul greu,Azi suspinã Dumnezeu.Firele de-argint ce leagãCerul de pãmânt în ºagãS-au oprit la jumãtate,Cãci Poetul din cetateA plecat spre zãri veline

La mãicuþa lui, vezi bine.Numai clopotul tot sunãªi ne-adunã împreunãSã-l conducem cu alaiSpre cãsuþa lui din Rai.

NELU DUMBRAVÃ

Frate GrigoreCu þara în gând,Despãrþit între ore,Mai stai doar un rând,Frate Grigore!

Cu Prutul neºters,Din hãrþi mincinoase,Mai stai doar un vers,Mult-cuvioase!

Intra-vei în RaiAcum, când treci vama.În dulcele graiSãrut-o pe mama!

Sã-i duci lui MihaiO vorbã de-acasã.Credinþa sã-i daiC-om fi toþi în casã.

S-avem ce ai vrutªi-n veci ne rãmânãUn Rai fãrã Prutªi-o limbã românã!

PAUL ABUCEAN

Vieru-al meuTu-ai fost ce n-avui niciodatã,C-aºa lãsat-a Dumnezeu:Frate mi-ai fost, ºi mi-ai fost tatã.Grigore drag, Vieru-al meu!

Tu-ai fost Speranþa ºi Iertarea,ªi tot ce-i bun pe-acest pãmînt.Din ochii tãi, adînci ca marea,Curgea un duh curat ºi sfînt.

Tu te-ai luptat sã nu ne-nchidãScump testamentul eminescCu cei ce stau sã ne ucidãLimba ºi dorul strãmoºesc.

Ai vrut sã mîntui, cu ardoareªi cu-ale geniului scîntei,Acest popor strãvechi, dar careNu ºtie mîntuirea ce-i.

Din Basarabia-revîndutãPînã-n Banatul spîntecat,ªi din Dobrogea mult durutãLa Maramureºul uitat,

În inimã cu-acea LuminãTãiatã-n douã de hotar,Sublima, sfînta Bucovinã -Ne calcã talpã de barbar.

Ni-e þarã Agonia Cruntã,Cã ne-a lãsat destinul, vezi,Cel mioritic dar de nuntãªi zid manolic de botez.

Toatã Istoria ne doareªi fãrã tine suntem goi.Cu tine Eminescu-ºi moareUltima moarte dintre noi.

Tu, fiu al Limbii ºi-al Durerii,Ai luat asupra-þi crucea greaA nesfîrºitelor siberiiªi a singurãtãþii stea.

Iar cînd cei ochi de rouã purãªi fir de iarbã corpul finÎn lume nu-þi mai încãpurãDe-atît mãcel ºi-atît venin,

Cu-al tãu surîs, ne-ai spus adio,Ne-ai spus cã pleci la mama ta...În vers, pe ea vei nemuri-o,Iar Moartea o vei consola!

... Cu plecãciune-adîncãSãrut a ta durere.Cu plecãciune-adîncãÎþi zic: la revedere!

SERBAN CODRIN

Bocet pe cartea vinovatãa lui Grigore Vieruªtiind înstrãinarea cum se-mparte,Cu-ngrijorare-ascunde-n buzunarNu stele ca poeþii, ci o carte,O Carte Sfântã, un Abecedar,O carte cu rãsaduri de luminã,Dar Asia nu iartã, nu ºi nu,Cã-a mai avut Iisus aceeaºi vinãªi ce-a pãþit citim ºi eu ºi tu…Nu-i doascã ºcolãreascã-abecedarul,Ba litera latinã-i de blestem,De când nu dã speranþã felinarul,Ci felinarul afumat sub vremiExultã-n arta cum sã-l rãstigneascãPe-Învãþãtor, bãtându-l cui pe cui,Pe-o cruce mare, limba româneascã,Din Prut la Nistru – mare crima Lui.

ANATOL DÃNILÃ

Un dac la Zamolxela prima orã învãluit în ceaþãsãrut însângeratpe piatra receultim autograf tãcutcu zâmbetul pe buzeurcã pe Kogaionun dac...

Zamolxeîºi adunãoastea...

Un Rai fãrã PrutVERSURI ÎN MEMORIA LUI GRIGORE VIERU

În imagini, Grigore Vieru la Oradea, în re-dacþia publicaþiilor “Criºana” (1994). Fotografiiºi manuscris din arhiva SCª AdSumus.

Zodii în cumpãnã, toamna 201010

,

,

http://grigorevieru.md/

11

Partizanii din munþi, care au fãcutopoziþie deschisã regimului bolºevic instalatla putere de ocupantul sovietic, constituieun capitol care singularizeazã anticomu-nismul românesc. În nicio altã þarã dinlagãrul comunist nu s-a mai înregistrat unfenomen asemãnãtor, ca act de rezistenþã.Suntem încã departe de a fi epuizat cerce-tarea acestui moment de excelenþã româ-neascã. Bunãoarã, ar trebui sã avem rãs-puns la întrebarea cine au fost cei care auluat calea muntelui ºi a codrului? Cine acestavãzut sociologic: ce profesii, ce vârstã, ceapartenenþã etnicã ºi religioasã sau politicãetc. Din câte ºtiu eu, partizani în munþi,care ºi-au riscat viaþa proprie ºi libertateafamiliilor, au fost numai etnici români (aiciîi includ ºi pe aromâni!), niciun etnic mino-ritar nu a pus mâna pe armã sã apere deocupantul bolºevic baºtina strãmoºeascã.Detaliu relevant în mai multe feluri…

La fel, partizanii au fost numai dintreortodocºi ºi greco-catolici, iar rolul mãnã-stirilor ºi al stânelor în susþinerea logisticã(sic!) a partizanilor a fost decisiv. Feno-menul a fost posibil numai având sprijinulmuntelui, al codrului, ºi al celor care ducviaþã în izolare, la mare depãrtare de lume:ciobanii ºi cãlugãrii, îndeosebi… Toþi munþiiRomâniei au fost puºi în valoare, puºi adicãsã facã istorie! Ca pe vremea dacilor! Daciinhaerent montibus, nota cronicarul antic,adicã “dacii se þin tare în munþi”! Cred cãacesta, argumentul partizanii anticomuniºtidin munþi, poate închide orice discuþie pesubiectul România este sau nu stat naþional?Când cineva mai contestã primul articol dinConstituþia României, trebuie sã înceapãprin a rãspunde la întrebarea de ce numairomânii nu au pregetat sã se jertfeascã pen-tru neatârnarea acestui stat, a acestui teri-toriu, în anii crunþi ai ocupaþiei bolºevice?De ce pe minoritari îi gãsim numai printrecolaboratorii noii puteri? (Fireºte, printreaceºti colaboratori au fost ºi destui români.Nu existã popor alcãtuit numai din eroi ºimartiri!…) De ce dintre minoritari nici unulnu a pus mâna pe armã sã urce voiniceºteîn munþi?…

Deºi mi-am trãit acei ani la Constanþa,adicã în zona cea mai depãrtatã de munþi,ecoul rezistenþei din munþi s-a fãcut auzitºi acolo, a ajuns ºi la ºtiinþa copilului careeram. Mai întâi prin câþiva bãieþi mai vârst-nici, care fãcuserã armata la trupele desecuritate angajate în luptele cu partizanii.Lãsaþi la vatrã, aceºtia ne povesteau despre“bandiþii” din munþi ca despre niºte haiduci,veritabili eroi, un fel de Rambo capabili sãreziste fiecare de unul singur unui batalionîntreg! Era evident cã flãcãii luaþi în aceletrupe ale Securitãii þineau cu partizanii, cãsufletul lor era alãturi de aceºtia. De acestdetaliu ºi-or fi dat seama ºi “strategii” vre-mii, cãci, de la o vreme, în aceste trupe aufost înrolaþi numai etnici minoritari, de pre-ferinþã necunoscãtori ai limbii române, cumam întâlnit în vara lui 1956 la cabanele Suruºi Bâlea, din Fãgãraº, soldaþi din trupe MAIcare nu vorbeau româneºte aproape deloc…Doar ungureºte…

Poveºti mirifice depre aceºti partizaniaveam sã aflu de la fratele meu, ajunsstudent la Cluj în 1955. În prima vacanþã aadus pe malul mãrii un geamantan plin cupoveºti despre partizani, aflate de la colegiide facultate originari din satele de munteale Ardealului. Câþiva ani mai târziu, ajunseu student la Bucureºti, am ascultat înfiorat,într-un dormitor de 30 de persoane, poves-tirile despre partizani relatate de Puiu (Du-mitru) Rujan, braºovean, ºi Puiu (Ilie) Mun-teanu, din Fãgãraº.

Frate-meu m-a învãþat cum sã caut peunde scurte mesajele radio pe care le trans-

miteau partizanii, schimbând mereu frec-venþa de emisie, ca sã nu fie localizaþi gonio-metric. Aºa se face cã în vara anului 1956,când am ajuns în satul din care plecaserãpãrinþii mamei mele, Rãºinari, nu am ezitatprea mult ºi l-am întrebat pe vãrul LicoiOprea dacã sunt partizani ºi la ei. M-a dusîn fundul grãdinii, care da spre munte, ºimi-a arãtat o cutie de lemn prinsã de gard.Cam de mãrimea unei cutii poºtale mai încã-pãtoare. A deschis-o ºi a scos din ea o desa-gã de ºtergar alb ºi mi-a arãtat merindea pecare o puneau în fiecare searã pentru parti-zani, dacã trec cumva pe acolo. Nu trecu-serã în noaptea aceea, aºa cã pâinea, brânzaºi slãnina din ºtergar am mâncat-o la prânz,eu cu emoþiile cuvenite din partea mea –mâncam din mâncarea partizanilor!, ur-mând sã li se punã seara alte merinde, proas-pete. Ritual care era urmat în fiecare gospo-dãrie din Rãºinari, searã de searã… În zeciºi sute de sate româneºti…

Dacã, aºa cum s-ar cuveni, Institutelede cercetare a istoriei recente, a istoriei anti-comunismului românesc, vor purcede laalcãtuirea unei bãnci de date privitoare lagesturile ºi acþiunile de rezistenþã, o direcþieineditã de cercetare, un subiect interesantl-ar putea constitui întâmplãrile în care aufost angajaþi minorii. Nu, nu mã gândesc lacopiii de pe Cuza Vodã din Constanþa, car-tier în care se afla consulatul URSS ºi undelocuiau multe familii de militari sovietici, cucopii cam de vârsta noastrã unii. În ciudafrãþiei de nezdruncinat dintre români ºi mã-reþul popor sovietic, copiii acestuia n-aureuºit sã iasã la joacã alãturi de noi, pe stradãsau pe maidanele care nu lipseau de fel peatunci. Noi, copiii “autohtoni”, nu scãpamnicio ocazie, când vreun “pui de rus” ieºeadin casã, la joacã, sã-l înghesuim bine ºi,din câteva ghionturi sau ºuturi în partea ceamai expusã a corpului, sã-l obligãm sã serefugieze în casã… N-a fost chip sã se legevreo relaþie amicalã între noi ºi ei!… Fiecaredintre noi ºtiam de acasã ai cui erau copiiiaceia, cu ce ocazie veniserã pãrinþii lor înRomânia!

Dar am în vedere cele petrecute cu co-legi de-ai mei din altã mahala, din alt cartier.Din peninsula vechiului Tomis, între Poºtaveche ºi Cazino. O poveste mai ceva ca-nTimur ºi bãieþii sãi, carte care fãcea partepe atunci, alãturi de Tînãra Gardã, dintr-unsoi de bibliografie obligatorie a generaþiei.Numai cã mulþi copii dupã ce citeau acelecãrþi percepeau lucrurile din realitatea trãitãîntr-o cheie nebãnuitã de politruci, echiva-lându-i pe naziºtii din al II-lea Rãzboi Mon-dial cu ocupantul sovietic din România. În-vãþând din acele cãrþi mai degrabã sã-i urîmpe ocupanþii ruºi. Paradoxal, îi uram pe ruºidupã modelul sovietic din Tînãra Gardã…

Zona Cazino era plinã de ruºi, al cãrorcomandament era, pare-mi-se, la HotelulPallace. La gura portului se afla o unitatemilitarã, vedeai soldaþi ºi ofiþeri ruºi la totpasul. Poate cã acesta a fost motivul pentrucare acolo, în acea parte a oraºului, ceamai ocupatã de Armata Roºie, s-a produsactul de rezistenþã la comunism cel maiinteresant din Constanþa. Anume, al unorcopii, toþi elevi la Liceul Mircea cel Bãtrân,care pe atunci avea toate clasele. Cei încauzã nu era nici unul trecut de 14 ani,adicã erau toþi elevi pânã în clasa a VII-a. Acontat cã în zona aceea erau ºi vestiteletuneluri din Constanþa, vechi din antichitate,în care numai niºte copii se puteau strecura.Era, mi-aduc aminte, o probã de curaj sãintri cât mai adânc în acele tuneluri caretraversau peninsula. Nu m-am încumetatsã dau aceastã probã de curaj, poate ºipentru cã nu am reuºit sã am ºi eu lanternamea… Iar fãrã lanternã nu aveai cum umbla

prin tunel. Unii o fãceau totuºi, cu fãcliiimprovizate…

În plus, mai era ºi o bisericã pãrãsitã,biserica bulgãreascã, a cãrei clopotniþã teinvita, la acea vârstã, s-o faci sediu de “ban-dã”. Aºa se numeau gãºtile de copii, puºipe aventuri cât mai asemãnãtoare cu celede care aflau din vestitele Dox-uri cu Pongoºi George! Bandã! Pe Cuza Vodã o vreme afost Banda lui Onel, iar la Cazino, banda decare vorbesc, îl avea “cãpitan” pe Nicu Las-cu. Mai erau Fred Lescovar, fraþii Achim(vestit de zãpãciþi), Zbenga alias Mihai Cer-cel, cel mai bun cocargiu din Constanþa,mai apoi baterist bun (dar nu mai bun decâtTraian Gagiu din Griviþei), Ciupin, ºi alþii.Ce-i mâna pe ei în luptã, pe aceºti copii ne-bãtuþi la timp de pãrinþii lor? Nici mai mult,nici mai puþin decât sã se pregãteascã cutot ce trebuie pentru a pleca apoi în munþi,sã se alãture partizanilor! Da, la asta visauniºte puºtani din Constanþa pe la mijloculanilor 1950. Visau sã se alãture partizanilordin munþi!… În care scop au strâns cevabani, conserve, þigãri americane sã le ducãpartizanilor ºi câteva revolvere, sustrase dinmaºinile ruseºti care veneau la popota de laPallace ºi nu-ºi asigurau bine portierele.

Copil fiind, am ºtiut de banda lor, maiales cã, la un moment dat, dintr-o întâmplarenefericitã, miliþia a intrat pe fir, a descoperitbanda, ascunzãtoarea din clopotniþã, revol-verele etc. Dar nu au aflat ºi despre scopulultim urmãrit prin aceastã joacã: plecareade acasã pentru a se alãtura partizanilor!…Eu însumi l-am aflat târziu, dupã 1990, dela fostul meu coleg de clasã Nicu Lascu.Meciul sãu cu comunismul s-a prelungitpânã în 21 decembrie 1989, când Nicu Las-cu a fost printre cei mai activi la Interconti-nental, secondându-l pe Marian Munteanuîn câteva acþiuni.

Atunci, în zilele acelea, Nicu Lascu almeu a cãutat o adresã, acolo unde ºtia cãlocuieºte judecãtoarea care l-a condamnatla moarte (sic!) în 1982, pentru subminareaeconomiei naþionale (!), ºi la confiscareaaverii. A apucat sã i se facã totuºi dreptateînainte de decembrie 1989, de cãtre alþimagistraþi, tot comuniºti, întregi la minteînsã. La adresa cãutatã lipsea persoana,tovarãºa preºedinte de complet. Murise de

câteva luni… Ce vroiai sã-i faci? l-am în-trebat pe Nicu. Nici lui nu-i era clar. Darvoia mai ales sã fie vãzut de nemernicã,curios de ce are sã vadã în ochii ei când eao sã-l priveascã!… Literaturã?

Important, chiar extraordinar este sãaflãm cã a existat, la sute de kilometri decei mai apropiaþi partizani, în sufletul unorcopilaºi, al unor pionieri din Constanþa,conºtiinþa clarã cã undeva, în munþii Româ-niei, niºte oameni luptau pentru ceva careera pe înþelesul lor, al puterii lor copilãreºtide a preþui faptele ce marcheazã istoria.Spune mult aceastã întâmplare despre rãsu-netul în lumea româneascã al sacrificiului,marcat donquijotesc, sublim propriu zis,sacrificiul unor români dintre cei mai bravi,pe care poporul îi numea partizani, iar auto-ritãþile bandiþi…

Mai existã o legãturã puternicã întreConstanþa ºi partizanii din munþi: Dupã cumse ºtie, legionarii din exil, cu ajutorul ser-viciilor secrete occidentale, au organizat oreþea de sprijin pentru partizani, inclusiv prinparaºutarea în munþi a unor combatanþi. Deaceastã operaþiune a rãspuns Traian Puiu,fostul primar al Constanþei, plecat din þarãîn 1941. Isteþ ca orice constãnþean, TraianPuiu ºi-a dat seama cã întreaga acþiune eratrãdatã chiar de superiorul sãu, cunoscutulKim Philby, spion sovietic infiltrat la cel maiînalt nivel al serviciilor britanice. Din pãcate,ºi-a dat seama ºi nemernicul de Philby cãTraian Puiu l-a descoperit cã lucreazã pentruruºi. Urmare a acestei descoperiri, TraianPuiu s-a trezit rãpit de securitate, legat fede-leº ºi dus la Bucureºti. Judecat ºi condamnatla moarte, Traian Puiu va ieºi liber în 1964,împreunã cu ceilalþi deþinuþi politici. Va trãipânã în 1991, când este accidentat mortalpe o trecere de pietoni. Pasã-mi-te, înce-puse sã-ºi publice amintirile despre cum ne-a trãdat Occidentul… Repet: despre cumne-a trãdat Occidentul!

Fireºte, acesta nu ar fi un motiv pentruca Nicu Lascu sã nu-ºi scrie ºi el amintirile.Parte le cunosc ºi eu ºi ar fi mare pãcat sãse piardã prin cotloanele oralitãþii. Scriptamanent, Nicule! Nu poveºtile de la Imperia,oricât de bun ar fi vinul pe care îl pui pemasã prietenilor! Sã fie primit!…

Buriaº, 4 iulie 2010

ION COJA Partizanii din munti11Zodii în cumpãnã, toamna 2010

,

Presa pedagogicã din Bihorul interbelicIOAN BABA ARMÂNESCU

Înãbuºitã de secularii noºtri duºmani,pentru cã, modestã cum era, ne pãstra vieconºtiinþa de apartenenþã la un neam ce odatã stãpânise lumea, ºcoala româneascãavea sã cunoascã dupã mãreþul act de la 1Decembrie 1918 o înflorire fãrã precedent.

Descãtuºate prin monumentalul 1 De-cembrie 1918, fapt de viaþã la care ºi-au a-dus contribuþia alãturi de întregul popor ºiînvãþãtorii ºi profesorii satelor ºi târgurilecriºene, energiile pedagogice bihorene, cuo mare de forþe încrezãtoare în puterea lor,s-au manifestat în benefice atitudini ºi ac-þiuni cu finalitate educativã. Aºa se face cãîn Oradea ºi Bihorul interbelic s-a desfãºu-rat o activitate pedagogicã demnã de toatãlauda.

Se înfiinþeazã ºcoli româneºti în toatesatele, se editeazã manuale, se tipãresc cãrþiºi mai ales se scot publicaþii periodice. Pen-tru a ilustra acest adevãr e suficient sã amin-tim cã în epocã în oraºul de pe Criºul Repedeºi în cel de pe Criºul Negru au apãrut revistepedagogice, antologice, pagini de literaturãdidacticã din întrega þarã, reviste, din pã-cate, puþin cunoscute sau ignorate de cerce-tãtorii în materie; autorii istoricului ºcolii ºiînvãþãmântului românesc nu le amintesc saule neglijeazã. Cercetãtoarei Lucia Cornea îidatorãm repertoriul publicaþiilor bihorene,între care cele pedagogice ocupã un loc deseamã: ªcoala nouã (1922-1923), Foiaºcolarã (1925-1937), Revista învãþãmân-tului muncitoresc (1928-1929), ªcoala devest (1932-1933), Glasul nostru (1933-1934), Rânduri (1934-1936), Criºul Negru(1936-1938). Pânã ºi într-un îndepãrtat satde dealuri, un însufleþit învãþãtor, Rânchitzã,scotea o revistã (Rânduri), scrisã toatã cumâna (Crisia – 1987, 715 º.a.).

ªcoala Nouã, revistã pedagogicã a cor-pului didactic primar din judeþul Bihor, orga-nul oficial al Revizoratului ºcolar din Oradea-Mare, a apãrut în ianuarie 1922 urmând sãfie bimensualã, la 1 ºi la 15 al fiecãrei luni,sub conducerea unui comitet de redacþie,pânã la numãrul 3-4 din 1923, când loculacestui comitet este luat de un director,neobositul ºi pe nedrept uitatul Gh. Tulbure.La capitolul informaþiuni al numarului 6-7/1922 aflãm cã ªcoala Nouã cu ordinulnr.795/1923 al directoratului Regional dinOradea-Mare e decretatã ca organ oficialºi pentru ºcolile primare din judeþul Zalãu.Cele 8 pagini din fiecare numãr cuprind unarticol de fond de interes general, o lecþiepracticã, un articol de psihologie, o parteoficialã: ordin circular, informaþiuni, cãrþiºi reviste apãrute. Aºadar, o paletã bogatãºi diversã de preocupãri; girant responsabilera P. Coroiu; ºi se imprima la TipografiaBihorul A.S. Oradea-Mare. Dintre numeleîntâlnite frecvent în paginile publicaþieireþinem: Simion Mehedinþi, Gheorghe Tul-bure, George Bota etc., nume de rezonaþãnaþionalã ºi localã. La data aceea, Bihorulaparþinea de Directoratul Cluj, subrevizoriifiind P. Coroiu, I. Tripon, Fersigan etc.

În publicaþii nu apar articole politicedecât de strictã specialitate pedagogicã, aºacum este firesc, preocupãrile didactice tre-buie sã fie deasupra diverselor orientãri departid ºi dincolo de deosebirea de confe-siune religioasã ºi de apartenenþã etnicã.

Se poate constata totodatã cã existau înfiecare comunã cu minoritãþi naþionale ºcolicu limba lor de predare faþa de care publi-caþiile noastre dovedesc acelaºi viu interes.ªcoala Nouã dovedeºte o concepþie ºti-inþificã perfect actualã despre ºcoalã, despreeducaþie ºi rolul învãþãtorului. Învãþãtorultrebuie sã fie un apostol, iar educaþia saluminare, cunoaºtere; ºcoala trebuie sãridice poporul.

Articolul “Învãþãtorul în satul real” îlavertizeazã pe tânãrul învãþãtor cã numaidacã îºi iubeºte profesiunea, numai atuncisã o ºi profeseze, altfel nu, deoarece învã-þãtorul trebuie sã fie un apostol. Autorularticolului observã foarte bine cã “Stareaeconomicã a unei naþii e în intimã legãturãcu starea ei culturalã”; este totuºi idilic vãzutrolul învãþãtorului cãruia i se cere sã rupãel cercul vicios în care intrã. Întrucât atuncicând vrei sã ridici starea culturalã, te loveºtide starea economicã. Iar când vrei sã ridicistarea economicã, te loveºti de starea cultu-ralã. “Toatã lumea, nu numai învãþãtorii”,vãd acest cerc, însã nu toatã lumea intrã înel: “Rupe cercul, Rupe-l în bucãþi!”, în-deamnã autorul. ªi anume, cum? Prin“muncã sãritoare”, apropiindu-ºi sufleteºtesãtenii. ªi aici intervine idilismul: învãþãtorulsã-ºi urmãreascã primul elev în societate,în mediul în care a intrat ºi sã prefacã acestmediu. Învãþãtorului i se cere rãbdare, tactºi iubire. Cât de bunã cunoaºtere a popo-rului dovedeºte autorul când face afirmaþia:“Sã ºtii cã þãranul are mai mult tact, când îivorba de manifestãri sufleteºti, decât mulþidintre noi”!

Concepþia despre popor, despre sãteni,este perfect valabilã prin recunoaºtereacalitãþilor psihice ale acestora. Era ºi firescdacã ne gândim cã majoritatea învãþãtorilorerau formaþi din sãteni, erau la prima sau laa doua generaþie de intelectuali.

Þãranul trebuie apreciat ca valoare ceeste, acesta îl cântãreºte pe învãþãtor dupãfelul de a vorbi, a se îmbrãca, a gesticula, aumbla etc. El îl urmãreºte pe învãþãtor sãvadã cum îi este vorba (apãsatã, înþepatã,blândã, aºezatã); învãþãtorul trebuie sã fieo autoritate moralã ºi atunci nu-i indiferentde unde vine aceastã autoritate, de lacompetenþã profesionalã ºi probitate eticãsau de la distanþa ce o pune între el ºi sat.

Articolul este o lecþie amãnunþitã a pri-milor paºi pe care trebuie sã-i facã învãþã-torul în sat ºi mai ales a metodei cum trebuiefãcuþi aceºti paºi. Apreciem cât de calm,colegial se adreseazã autorul articolului: “Sãnu te superi, te rog, cã-þi spun aceste lucruripe care poate le-ai fi fãcut fãrã sã-þi spuneu”. Sfaturile date tânãrului învãþãtor de lasate sunt de o perfectã valabilitate ºi astãzi,deoarece au la bazã codul moral al românilorca neam, publicaþia fiind în felul acesta ºi otipãriturã de acþiune. (ªcoala Nouã, nr.2/1922, p.1.)

Pentru a cunoaºte concepþia redactorilorpublicaþiei în discuþie privitoare la rolulînvãþãtorului mai poposim în margineaarticolului intitulat semnificativ “Instrucþia– artã sau meserie? ”

Munca învãþãtorului nu poate fi un sim-plu meºteºug. Ea trebuie sã fie însã o artãnobilã, se spune aici. Misiunea ºcolii pri-mare fiind în primul rând educaþia poporului,învãþãtorul nu trebuie sã uite cã “ºtiinþa arevaloare numai în mãsura în care îmbo-gãþeºte tot cuprinsul vieþii sufleteºti a omu-

lui. ªtiinþa nu este scop în sine ci e mijloc,care îndrepteazã viaþa noastrã spritualã ºimoralã!” Elevul sã înveþe cititul ºi scrisul ºisocotitul, dar mai ales sã deosebeascã binelede rãu. Iatã cât e de perfect valabilã ºi astãziaceastã concepþie. Cea mai importantã con-tribuþie la educaþie o are exemplul personalal educatorului ºi al pãrinþilor.

Pornind de la definiþia datã caracteruluide pedagogul P. Pipoº, învãþãtorul T. Do-mocoº, într-o scurtã intervenþie (din numã-rul 2/1922), precizând cã “a fi om de carac-ter înseamnã a avea voinþã de fier, neclintitãºi statornicã, faþã de orice ademeniri, oriceameninþãri, menite sã-i schimbe convinge-rile, ori cuvântul dat”, ºi constatând cãrãzboiul cu psihoza a distrus multe caracteremorale, numeºte principalii factori care potapãra societatea: dascãlul ºi ºcoala, dar maiales societatea cultã are aceastã datorie.“Copilul ieºit din ºcoala româneascã sã fieîn stare a se pãlmui pe sine însuºi, când arsãvârºi o faptã contrarã cinstei morale.Acesta trebuie sã fie scopul principal cetrebuie sã-l aibã în vedere noua generaþie adascãliilor neamului” (ªcoala Nouã nr.3/1922, p.3-4).

Întrucât “ºcoala instruieºte, dar nu faceeducaþie”, un director propune renunþareala mijloacele mai la îndemânã care rezolvãde moment actele de indisciplinã (pedepsacorporalã) ºi susþine “disciplinarea bazatãpe principii morale”. De aceea apar, cum eºi firesc, articole de psihologie. ªcoala tre-buie sã cultive sufletul deoarece elevul “eîndopat cu date, formule, definiþii, istoriifelurite ºi multe inutile, care sfârºesc prin aface din adolescentul de liceu, un simpluacumulator de cunoºtinþe varii ºi disper-sate”, încât “forþele profesorilor ºi ale ele-vilor se irosesc astfel pe un drum plicticosºi fãrã þel”.

Pentru a aprecia revista sã privim îndea-proape cum se vede în acest sens raportuldintre ºcoalã ºi ins. E suficient sã citimarticolul profesorului Gh. Tulbure. Estevorba în fond despre Statificarea învãþã-mântului, un ideal. Dupã ce motiveazãînfiinþarea la timpul lor a ºcoliilor confesio-nale româneºti în Transilvania robitã, acesteinstituþii “au ajuns în mod firesc sã fiefortãreþe de apãrare a legii ºi limbii româ-neºti”. Profesorul G. Tulbure scrie: “Pescurt în ele se adãposteºte sufletul prigonital neamului”.

Cum sistemul acestor ºcoli ºi-a trãittraiul, se impune statificarea lor. “Statul aremai presus de orice datoria sã facã educaþiaºi instrucþia cetãþenilor sãi. Problemaaceasta stã la baza tuturor statelor demo-cratice, cãci cea dintâi temelie a însãºidemocraþiei este: ºcoala de stat, prin con-cepþiile ei didactice clare ºi dezbrãcate dehaina preocupãrilor laterale. Educaþia ºiinstrucþia ºcolilor de stat este singura che-matã sã democratizeze viaþa satului ºi acetãþenilor lui” (ªcoala Nouã, p.1-39). Opreocupare deosebitã dovedeºte publicaþia

pentru copii ºi tinerii care, în condiþiile dedupã rãzboi au ajuns în stradã, pe drumuri.Aceºtia trebuie puºi sub grija unui patronajcare sã creeze fonduri de binefacere etc.

Care erau condiþiile de desfãºurare a vie-þii ºcolii ºi mai ales sarcinile ei în epocã ne-o spune articolul: Revizorii din toatã þarala Bucureºti. De aici aflãm cã în zilele de 7-8 aprilie 1922, revizorii ºi inspectorii ºcolaridin întreaga þarã s-au întrunit în capitalaþãrii. Pentru întâia oarã revizorii transilvãneni“au strâns mâna colegilor lor din vechiulregat: din Bucovina ºi Basarabia, animaþi destrãlucirea aceluiaºi ideal. (...) revizorii tran-silvãneni au rãspuns cu o unanimã bucurie”.

Acest schimb reciproc de idei ºi expe-rienþe a fost un prilej de înãlþare sufleteascãplin de bune învãþãminte. Iatã dar cã învã-þãtorii Transilvaniei mergeau la Bucureºticu tot dragul, cu tot dorul strãmoºilor lorde a se împãrtãºi din lumina soarelui culturiicare, pentru noi “la Bucureºti rãsare”, „cãse integrau, cum ºi erau sufleteºte, aceluiaºisceptru Decebal. Aici a fost anunþat progra-mul de muncã culturalã ce-i aºteptau peînvãþãtori”. Un program vast ºi bogat, sespune în articolul care tinde sã punã bazeleunei Românii cu adevãrat democratice, nuprin forma numai, ci prin însãºi civilizaþiaei. Ideile fundamentale care stau la bazaacestui program sunt unificarea, comple-tarea ºi transformarea învãþãmântului detoate gradele. (Din ªcoala Nouã nr.7/15).

“În zadar avem teatre moderne ºi patruuniversitãþi, dacã procentul de analfabeþi lasate (...) ne pune în inferioritate faþã de toateþãrile vecine”.

Deci greul tot poporul îl ducea, dar sta-tul trebuie sã contribuie substanþial, subraport material la dezvoltarea ºcoliilor româ-neºti. Aflãm din primele articole cã se puneaîn faþa ºcolii sarcinile: unificarea, comple-tarea ºi transformarea învãþãmântului.Unificarea era impusã de faptul cã înTransilvania existau patru feluri de ºcoli:de stat, comunale, confesionale ºi particu-lare. Transformarea învãþãmântului trebuiasã aibã loc prin continuarea tradiþiilor înain-tate la care sã fie altoitã experienþa altor þãri,ca Franþa de exemplu. Învãþãmântul supe-rior din þarã, teoretic de pânã acum, sã facãloc ºtiinþei aplicate neputând rãmâne înurma transformãrilor economice ºi avântuluiindustriei, pe care alte þãri în special Americaºi Anglia l-au luat. “Învãþãmântul superiortrebuia sã devinã tehnic ca în Franþa”. Deci“o transformare radicalã a ºcoalei româneºtieste necesarã þinând seama de toate tran-sformãrile obþinute în tãrile apusene”.ªcoala primarã trebuie prelungitã pânã la14-15 ani cu învãþãmântul complimentar,numit ºcoala de adulþi pentru ca absolventulsã preîntâmpine nevoile pe care le întâlneºteîn viaþã. “O atenþie deosebitã se impunea afi acordatã educaþiei fizice în ºcoli, creareaunui institut de educaþie fizicã, iar pe lângãfacultatea de drept, a unei secþii de zia-risticã. Statul trebuie sã facã sacrificii pentrua putea aduce învãþãmântul nostru la nivelulcelui din strãinãtate (...) cultura poporuluitrebuie sã fie preocuparea de cãpãtâi a celorce conduc statele ºi care doresc sã guver-neze un popor conºtient de drepturile lui”.

Deosebit de importantã ni se pare moda-litatea în care era vãzutã transformarea,modernizarea învãþãmântului prin propu-neri fãcute de dascãlii de toate categoriiledin toate þinuturile. Alte propuneri sã se facãprin comisii: “sã fie supuse spre discuþiecorpului didactic din întreaga þarã ºi numaidupã aceea sã se alcãtuiascã proiecte caresã fie supuse discuþiei parlamentului”. Deciun învãþãmât într-adevãr democrat.

Un subiect asupra cãruia vom reveni.

Zodii în cumpãnã, toamna 201012

13

Localitatea Salva este aºezatã în parteaseptemtrionalã a Transilvaniei, face partedin judeþul Bistriþa-Nãsãud: “Salva arelatitudinea 470 18’ ºi longitudinea 240 22’.”1

Este atestatã documentar începând cu seco-lul al XIII-lea ºi a purtat mai multe denumiride-a lungul timpului: “Ca atestare documen-tarã ea apare abia la 1245, 1264, 1440 alãturide Maieru, Rebra, Sângeorz-Bãi, Feldru,Nãsãud, Telciu, Zagra ºi Mocod”.2

În hotarul comunei Salva în partea derãsãrit este poziþionat platoul de “Pe Moci-rã”, care este: “Terasã din nivelul de 15-25m. situatã pe stânga râului Sãlãuþa. Are for-mã triunghiularã cu vârful spre nord ºi bazaspre sud, cu lungimea maximã de 1,5 kmºi 200-250 lãþime maximã. Peste complexulde pietriºuri urmeazã o depunere de luturiargiloase ºi argile cu grosimea de 1,50-2,50m. În partea de nord a terasei apar ape frea-tice la suprafaþã care creazã zone mlãº-tinoase de unde a apãrut topicul: “mocirã”.3

Platoul de “Pe Mocirã” de la Salva estelocul unde a avut loc revolta din 10 mai1763 a românilor transilvãneni de pe ValeaSomeºului Mare ºi a Sãlãuþei, pentru calari-ficarea situaþiei lor sociale ºi militare soldatãcu condamnarea la moarte a liderilor acesteirevolte, sentinþã pusã în aplicare în data de12 noiembrie 1763. Acesta este locul undebãtrânul Tãnasã Todoran din Bichigiu fuzdrobit cu roata, Vasile Dumitru dinMocod, Mani Grigore din Zagra ºi VasileOichi din Telciu au fost spânzuraþi, peplatoul denumit “Pe Mocirã”4 de lângãlocalitatea Salva.”Alþi 15 lideri au fostcondamnaþi la moarte dar au fost graþiaþi ºili sa poruncit ca sã tracã, de zece ori în susºi de zece ori în jos, printre loviturile devergi a 300 de soldaþi”.5

Locaþia denumitã în limbajul locului“Roata lui Todoran” are o dublã semnificaþie:locul unde a fost tras pe roatã Tãnase To-doran, dar ºi locul unde sunt depuse ose-mintele martirilor adicã mormântul în formãde roatã, mormânt de care s-au îngrijit cucinste ºi respect generaþii de-a rândul delocalnici, mai puþin în zilele noastre. Formamormântului cu aspect de roatã este tot maipuþin vizibilã, iar dacã nu se iau mãsuri deconservare, cu timpul terenul se va unifor-miza.

Date concrete despre existenþa osemin-telor martirilor nãsãudeni în acest loc leavem de la George Bariþiu, care, la 1863, aparticipat la parastasul care s-a þinut dupã100 de ani de la aceste evenimente, peplatoul de “Pe Mocirã”.6 Date despreexistenþa mormântului în formã de roatãmai avem de la îndrãgitul ºi pasionatul pro-fesor de istorie de la Salva Dionisie Piciu,care în manuscrisele sale vorbeºte despreoamenii cu suflet din zonã, care au între-þinut generaþii de-a rândul acest loc decinste.7 Pe acest platou s-a ridicat o troitãde cãtre Prof. Univ., scriitorul ºi istoriculliterar Teodor Tanco de la Cluj, care arerãdãcini în localitatea Monor, JudeþulBistriþa-Nãsãud, despre care vorbeºte colo-nelul Vasile Tutula (originar din com.Telciu):“Dupã 1990 doar scriitorul ºi istoriculliterar Teodor Tanco a ridicat o troiþã lalocul respectiv, pentru care îi aduc respec-tuoase mulþumiri”.8 Osemintele se aflã înlocul unde este amplasatã troiþa, de aceeas-a ºi amplasa troiþa în acel loc. Aceastãpersonalitate, amintitã anterior, afirma cãpe locul unde este amplasatã troiþa s-arputea amplasa un osuar, deoarece estelocaþia unde se aflã rãmãºiþele pãmânteºtiale martirilor nãsãudeni.9

În acest loc de “Pe Mocirã” se pot facecercetãri, sãpãturi, de cãtre persoane auto-rizate, specializate. Cu siguranþã aici estelocul unde au fost depuse osemintele mar-tirilor nãsãudeni. Ipotetic vorbind chiar dacãnu s-ar gãsi aceste oseminte în acest loc,nu trebuie renunþat sub nici un fel la ame-najarea aici a unui complex istoric. Nu seºtie dacã aceste oseminte au fost strãmutatesau nu datoritã trecerii atâtor generaþii, însãnu sunt date scrise cã aceasta s-ar fi fãcut.De aceea este necesarã cercetarea locului,iar dupã aceste cercetãri se pot demara maideparte proiecte concrete.

Dupã efectuarea cercetãrilor la faþa lo-cului ºi dupã anumite demersuri, primãria,biserica sau mânãstirea ca instituþii localepot cumpãra acel teren sau primãria sã facãun schimb cu un alt teren în zonã a pro-prietarului prin cointeresarea nu numai fi-nanciarã, ci ºi prin amplasare a uni obelisc,monument în care sã se arate ºi a cui a fostterenul, apoi prin apelarea la partea sufle-teascã sã se realizeze un consens. Dacãproblema este tratatã cu responsabilitate ºicu suflet poate suma pentru teren n-ar fifoarte mare sau proprietarul aºa cum ammai spus, ar acepta ºi un transfer de pro-prietate.

Aici se poate aduce o casã veche dinlemn, reconstruitã cu elementele ei clasiceºi conservatã, care poate fi achiziþionatã decãtre autoritãþi la o sumã aceptabilã, ºi aºa

foarte multe case se dãrâmã, în locul lor seconstruiesc altele noi, iar casele tradiþionalepeste o generaþie s-ar putea sã le mai vedemdoar din poze. Problema reconstrucþiei(transferului) acesteia n-ar fi o problemãfoarte grea, la Salva sunt meºteri foartepricepuþi în construcþia caselor. Se poateimplica Mânãstirea Salva, chiar Protopo-piatul Ortodox Nãsãud sau MitropoliaClujului în aceste proiecte.

Pentru finalizarea acestui proiect estenecesar efortul conjugat al instituþiilor localedin localitatea Salva ºi chiar din comuneleTelciu, Bichigiu, Zagra, Mocod, împreunãcu Salva. Deasemenea la locul de odihnã,locul unde au fost înmormântaþi vredniciiluptãtori nãsãudeni, se poate aduce obisericã veche din lemn, o bisericã monu-ment istoric, aceasta dacã existã voinþã ºibunãvoinþã, cum ar fi de exemplu bisericamonument de la Runc. Câþi ºtiu desprebiserica monument de la Runcul Salvei dinjudeþul Bistriþa-Nãsãud sau dinafara jude-þului? Dacã însã i-ar fi schimbat ampla-samentul ºi ar fi strãmutatã pe platoul de“Pe Mocirã” s-ar atinge douã obiectivemajore:

1. Ar fi cunoscutã ºi integratã mai bineîn circuitul spiritualitãþii ortodoxe, accesulla prezenta locaþie este mai greu, drumurilemai slab amenajate ºi mai puþin accesibile,distanþa mai mare, cu atât mai mult în lo-calitate este o altã bisericã.

Noua locaþie ar putea sã o punã foartebine în adevãrata ei valoare, cu pãstrareanealteratã a istoriei ºi a ºirului preoþilorparohi care au administrat-o ori s-au îngrijitde conservare ºi pãstrare într-o formã câtmai bunã de-a lungul timpului.

2. Aºa ar fi cinstiþi cum se cuvine martiriinãsãudeni de cãtre autoritãþile locale ºi jude-þene, de cãtre bisericã ºi comunitãþile creº-tine din Salva, dar ºi de celelalte localitãþidin zonã, de pe Valea Sãlãuþei ºi a SomeºuluiMare, dar nu numai de aici, ci ºi din toatãTransilvania. Câþi oameni de culturã dinafarajudeþului Bistriþa Nãsãud cunosc faptul cãcu mai bine de douã decenii înaintea luiHorea, Cloºca ºi Criºan, în Þara Nãsãu-dului, chiar dacã miºcarea nu a avut am-ploarea rãscoalei condusã de liderii amintiþianterior, fiind o miºcare mai redusã ca ariede desfãºurare, a dat oameni deosebiþi cares-au jertfit cu viaþa pentru apãrarea dreptu-rilor lor ºi a neamului românesc?

La Salva, pe platoul de “Pe Mocirã”, labiserica de care vorbeam anterior, ar puteasluji un preot de la Mãnãstirea OrtodoxãSalva, astfel sã se racordeze acest complexistoric cu mânãstirea, pentrucã mãnãstireas-a cam izolat puþin...

Aceste lucruri le meritã cu prisosinþãmartirii nãsãudeni. Oare prin sfinþirea lor ºiocupându-ne numai de partea sfintelor sluj-be în partea cinstirii locurilor ºi trecutuluiistoric (unde a curs sângele martirilor) nus-a cam uitat? Oare nu i-am prea spiri-tualizat pe martirii nãsãudeni (nu spun aicica sã le diminuez valoarea lor de sfinþi) ºitoatã atenþia se îndreaptã doar spre Mânãs-tirea Salva, care este un complex monahaldeosebit, dar care n-are legãturã directãcu locul martiriului decât doar prinslujbele bisericeºti ºi prin cinstireamartirilor nãsãudeni?

Când urcãm pe Dealul Migii, la mâ-nãstire, mai aruncãm din când în când câteo privire la apus ºi vedem troiþa... Nu neîncercã uneori un soi de prea puþin respectfaþã de acel loc, unde nu este nici mãcar ocopertinã unde sã te adãposteºti de ploaie?

Cât de frumos, practic ºi util ar fi caaici, în locul unde s-au înãlþat odinioarãspânzurãtorile pentru a-i îngrozi pe sãrmaniiromâni din secolul al XVIII-lea (la 12 noiem-brie 1763), s-ar înãlþa turla unei biserici iarla marile sãrbãtori ar urca un preot sã þinãcâte-o slujbã, sã spovedeascã, sã rãsuneun clopot sau o auzim o toacã, la o frumoasãbisericã monument istoric, la locul unde s-au jerfit aceºti oameni deosebiþi, care auînsemnãtate pentru tot neamul românesc!

Acest loc, asemeni mânãstirii,trebuie ridicat la adevãrata lui valoareistoricã ºi spiritualã. Efortul sãlãuanilorpoate fi conjugat cu celelalte localitãþi amin-tite anterior. Nu cred cã este bine sã rupemmãnãstirea de componenta istoricã, de trãi-rea adevãratã a neamului românesc pe aces-te locuri. Oare nu trebuie sã-i avem însuflet, în sufletul fiecãruia dintre noisã-i cinstim, iar cinstirea noastrã sã fieconstantã ºi vie de-a lungul vremii?

Biserica Ortodoxã a ºtiut sã-i cinsteascã,sã-i punã acolo unde le este locul, sã-i sfin-þeascã pentrucã au luptat pentru toþi româniide pe Valea Someºului ºi a Sãlãuþei, dease-menea preotul paroh de la Bichigiu Pãr.Nicolae Târgoveþ a ridicat un frumos monu-ment în faþa Bisericii Ortodoxe din Bichigiu,nu numai pentru Tãnase Todoran, ci ºi pen-tru ceilalþi martiri; ar trebui urmat acestexemplu deosebit prin gestul ºi iniþiativa sa.

Sus: Platoul de’ “Pe Mocirã’’ vãzut de pe Dealul Migii în plan apropiat, lunca SomeºuluiMare în plan îndepãrtat.

Jos dreapta: Icoana sfinþilor martiri nãsãudeni care se gãseºte la intrarea în BisericaOrtodoxã din Bichigiu ºi la intrarea în biserica din lemn a mânãstirii de la Salva cu hramul“Sfântul Ioan Botezãtorul’’.

Jos stânga: Troiþa dispusã în locul unde se aflã osemintele martirilor nãsãudeni, înpartea dreaptã a drumului care urcã de “Sub Mocirã’’.

Platoul de Pe Mocirã de la Salva,Maior (r.) DANIEL STEFÃNUTIU

locul revoltei grãnicerilor nãsãudeni din 10 mai 1763

, ,

Continuare în pagina 14

13Zodii în cumpãnã, toamna 2010

De ce nu urmeazã ºi Salva sau ce-lelalte comune exemplul vredniculuipreot de la Bichigiu, într-un sat de atâteaori mai mic decât comuna Salva? Bichi-genii au arãtat astfel cã au un spirit in-vers proporþional faþã de mãrimea sa-tului lor, care depãºeºte cu mult maimult nu numai Salva, ci ºi toate celelaltecomune la un loc prin exemplul dat! Esteo scuzã, oare, faptul cã unele voci dinlocalitate afirmã cã Salva nu a avut niciun martir, ci numai celelalte comune(Bichigiu, Telciu, Zagra ºi Mocod), astaar împiedica-o sã ridice un monumentla adevãrata valoare în faþa bisericii10 ºipe platoul de “Pe Mocirã”?

“Pe Mocirã”, locul în formã de roatã,“Roata lui Todoran”, repet, trebuie ridicatla adevãrata lui valoare istoricã ºi spiritualã.Mã bucur ºi sunt foarte mulþumit ºi miºcatde o profundã emoþie de ceea ce s-a con-struit ºi se realizeazã în cadrul complexuluimonahal de la Mãnãstirea Salva, dar suntfoarte întristat ºi îndurerat cã s-a uitat chiarde locul martiriului, unde s-a pus în aplicaresentinþa din 12 noiembrie 1763, iar aici nueste decât troiþa Prof. Univ., scritorului ºiistoricului literar Teodor Tanco, acest omdeosebit, care are rãdãcini la Monor11 ºi nula Salva, legãturile cu Salva sunt date doardin perioada regimentului de graniþã (1762-1851). Acestã personalitate, prin fineþeasufletului sãu, a dat dovadã de un caracterdeosebit, la care nici sãlãuanii, telcenii,zãgrenii, mocodenii, mai puþin bichigenii,nu am ajuns încã. Sã vinã un om din altãparte sã se îngrijeascã de martirii noºtri,atunci unde este mândria, unde este cinsteacare o acordãm acestor martiri, acestorsfinþi?!

Se ºtie cã înaintea înfiinþãrii regimentuluide graniþã nãsãudean, sãlãuanii au refuzatsã plãteascã comisarilor saºi din Bistriþacontribuþia regeascã pe anii 1757-1758,contribuþie care au venit s-o strângã de dela Salva în data de 8 septembrie 1758. Ni-coarã ªtefãnuþ se numãrã printre insti-gatorii de cãpetenie, alãturi de ceilalþiinstigatori din Salva: “Numele insti-gatorilor de cãpetenie (der grosstenRauben) Maftei a Iacob, Ioan Puica,Ioan Tãnase, Androne Iftinoaie, Nicoarãªtefãnuþ ºi al celui mai mare hoþ: Ioana Ignat.”12 Din aceste atitudini se vor iscarevoltele de pe Valea Someºului Mare, careau avut loc în jurul anilor 1759-1761, ºicare se vor amplifica în anii urmãtori.

În tot deceniul V al secolului al XVIII-lea, Salva a fost centru de rezistenþã îm-potriva înscrierii locuitorillor de pe ValeaSomeºului ca iobagi de cãtre magistratulbistriþean, protestând în diverse forme, fieprin soboare þinute aici, fie prin opunereaarestãrii anumitor persoane ºi alungareadelegaþiilor Bistriþei, civili sau militari.13

Probabil de aceea s-a luat decizia ca la Salvasã se dispunã în prima fazã comandamentulregimentului II grãniceresc, pentru a aveacontrolul total asupra localitãþii. Dupã înnã-buºirea revoltei prin condamnarea liderilorsãi, comandamentul regimentului II grãni-ceresc a fost mutat la Telciu, apoi la Nãsãudca o mãsurã de izolare a localitãþii ºi dereducere importanþei sale. N-ar fi exclusca în acest mod, dupã desfiinþarea regimen-tului de dragoni de la Nãsãud ºi mutarea înlocaþiile acestuia a comandamentului regi-mentului II grãniceresc, Nãsãudul14 sã ficreascã în importanþã în defavoarea Salvei.

Note1 Coordonatori Prof. Ana Filip, Prof. Ioan

Morariu, Salva repere monografice, EdituraGeorge Coºbuc, Bistriþa 2005, p.19

2 Prof. Nicolae Drãganu, Toponime ºi istorie,Cluj, 1928, p.87. Avem urmãtoarele denumiri pentrulocalitatea Sava: Zalva-1440; Zalwa-1450; Zalva-1519; Salva-1522, 1547, 1548, 1550, 1557; Zalwa-1576; Zalowa-1574; Zaloa, Zalwa-1601; Salwa-1602; Szalva-1624; Zalowa-1639; Ca^va, cetSaluva-1672; Salva-1695; Szalva-1717; Salvadincoace, Salva dincolo-1695, Szalva 1733, 1750,1760-1762,1762, 1764, 1766; Coriolan Suciu,Dicþionar Istoric al localitãþilor din Transil-vania,Vol II:O-Z., Bucureºti, 1967, p. 94.Denumirile localitãþii Salva:1440-Zalva; 1450-Zalwa; 1547-Salva; 1574-Zalowa; 1601-Zaloa;1602-Salva; 1624-Szalwa; 1636-Zalowa; 1672-Salwa, 1717-Szalva ; 1733-Szalva; 1854-Szalva.

3Coordonatori prof Ana Filip, Prof IoanMorariu, op. cit., p. 49. Denumirea folositã demediul academic este ’’Pe Mocirlã’’, acestã formãa termenului mai este folositã ºi în matricole dece-daþilor din anul 1900 de cãtre P.C. Pãr. Vasile Dum-bravã. Denumirea folositã însã de cãtre localnicicare mai este ºi azi în uz este însã “Pe Mocirã”.Prof. Vasile Puica, în lucrarea Salva RepereMonografice, la p. 49, aratã cã aceastã denumire,“Mocirã” este cea normalã, nu “Mocirlã”. Denu-mirea care ar trebui folositã, consider cã ar trebuisã fie cea din limbajul popular. Folosirea termenuluiacademic, peste timp, ar putea duce la alterarea luiºi la pierderea anumitor nuanþe. “Sub Mocirã’’(nusub Mocirlã) a fost numele strãzii paralele cu râulSãlãuþa, pe partea stângã a acesteia, folosit pânã înanii trecuþi, care astãzi poartã numele de TãnaseTodoran.

4 Platoul pe care a fost martirizat Tãnase Todo-ran ºi ceilalþi lideri ai revoltei de la Salva izbucnitãla 10 mai 1763, iar sentinþa pusã în aplicare la 12noiembrie acelaºi an, platoul de “Pe Mocirã”. Înanumite lucrãri apare sub denumirea de “PeMocirlã”, “Mocirla”.

5 Traian Pavelea, Nãsãud repere istorico-culturale, Editura George Coºbuc, Bistriþa, 2001,p. 42.

6 George Bariþiu, Istoria regimentului alu IIromânesc graniþariu transilvanu - dupãcarticic’a Poemation de secunda LegioneValachia etc. Magno.Varadini 1830, Braºovu 1874,p. 102-103.

7 Prof Dionisie Piciu a fost o personalitateremarcabilã, a luptat pe front, în rãzboi, dar ºi pefrontul educaþiei ºi al culturii. A fost profesorulcare s-a aplecat cu drag în strângerea datelor ºidocumentelor cu caracter istoric despre localitateaSalva. În posesia importantelor date am intrat prinintermediul Pãr. D. Morar, care mai pãstreazã acestemanuscrise.

8 Col. Vasile Tutula, Comuna Telciu (1245-2004) Judeþul Bistriþa-Nãsãud, Repere Mono-grafice. Un sat de pe Valea Sãlãuþei - muza luiGeorge Coºbuc, Editura Mega, Cluj-Napoca,2004, p. 419. Conelul Vasile Tutula argumenteazãaceastã idee de a construi unui monument adecvatîn care sã fie nominalizaþi toþi martirii, în urmãtori

ani. Aceastã valoroasã ideea de constituire a monu-mentului gânditã ºi consemnatã în anul 2004, înaceastã lucrare despre Comuna Telciu, din pãcatenu a fost materializatã. Poate într-un viitor apropiatse vor gãsi oameni cu suflet, cu stare ºi cu iniþiativãcare sã-ºi înscrie numele în rândul oamenilor cuvocaþie, oamenilor de valoare înclinaþi spre istorieºi spiritualitate, nu numai spre rutina zilnicã acotidianului.

9 Sursa de documentare: scriitorul ºi istoriculliterar Teodor Tanco, la Biblioteca UniversitarãClujeanã, în data de 10 Februarie 2009.

10 Este foarte util un asemenea monument înfaþa bisericii din centru localitãþii Salva din douãmari considerente: 1. Biserica a fost ºi este cea carea þinut ºi þine vie flacãra speranþei, spiritul ºi tradiþiilelocului, ea este cea care a sãdit în sufletele oamenilordreptatea ºi lupta pentru drepturile ºi aspiraþiileoamenilor locului generaþii de-a rândul. Biserica,respectiv creºtinismul, trebuie privitã în ansamblulei, trebuie cinstiþi toþi oamenii de valoare, fie cãsunt ortodocºi sau o vreme au fost în acestã parohiegreco-catolici (dupã 1786, anul înfiinþãrii protopo-piatului Faroneu Rodna cu sediul la Nãsãud care aaparþinut de Eparhia Greco-Catolicã de Cluj-Gherla.În acest Vicariat a fost înclusã ºi Parohia Salva, carea fost trecutã din parohie ortodoxã în parohie greco-catolicã, pânã în anul 1947) ºi nu tratate problemelenumai cum convin unei pãrþi sau alteia, fãra priviîn ansamblu ºi în profunzime. De aceea este necesarºi aici un monument dedicat martirilor nãsãudeni.2.Se mai poate amenaja la intrarea în bisericã sauimediat lângã bisericã în partea de sud pe o placãmasivã din marmurã pe care sã fie dãltuite numeletuturor preoþilor care au pãstorit în aceastã parohiede-a lungul timpului, cu cei mai vechi preoþi ºi cucele mai vechi date despre biserica din Salva (anul1446) pentru a se cunoaºte adevãrul ºi a se spulberatoate animozitãþile dintre confesiuni inclusiv cupreoþii din perioada 1786-1947. Aceasta vine ca sãlãmureascã definitiv faptul cã biserica din Salva afost la început ortodoxã, apoi greco-catolicã, ºi dinnou ortodoxã, nu aºa cum s-a împãmântenit ideeacã aici au fost la început greco-catolici. Însã trebuiecunoscute toate meritele preoþilor, inclusiv a greco-catolicilor. La Salva, pentru o vreme, a pãstorit ºipreotul Sebastian Coºbuc (1865-1871, tatãl poe-tului George Coºbuc), care ºi-a cãsãtorit fiica cupreotul Catone, care i-a urmat în aceastã parohie19 ani, din 1871 pânã în 1890.

11 Teodor Tanco, Soldaþi fãrã arme, romanistoric, Ediþia a II-a revizuitã ºi adãugitã, Casa Cãrþiide ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2008, p. 8. Eroii principaliai romanului sunt locotenetul Petre Tanco ºi tânãrulPaul Tanco.

12 Virgil ªotropa, Revolta districtului nãsãu-dean 1755-1762, în rev. “Arhiva Someºanã”, Nr.22/1937, Nãsãud 1937, p. 126; Coordonatori Prof.Ana Filip, Prof. Ioan Morariu op. cit., p.71-72;Sas Maria, Lucrare de licenþã: Parohia ortodoxãSalva din Protopopiatul Nãsãud, susþinutã laUniversitatea Oradea, Facultatea de Teologie, secþiaTeologie-Litere, 2000, coordonator: Diac. Conf.Univ. Dr. Pavel Cherescu, p.27.

13 Coordonatori Prof Ana Filip, Prof IoanMorariu op. cit.,, p.66-77.

14 Virgil ªotropa, Rãboaje din trecut, rev.“Arhiva Someºanã”, nr. 4/1926, Nãsãud 1926, p.98:“1832 - Arde o parte din institutul militar de bãieþidin Nãsãud, dar în cursul anului se reclãdeºte.Comuna Nãsãud capãtã denumirea de orãºel ºidreptul sã þinã douã târguri pe an (iarmaroace)”.

Deºi nu suntem încã la vremea bilanþului,putem sã spunem ca s-a realizat ceva pentruistoriografia românã în urma colaborãrii ºtiin-þifice dintre Universitatea din Oradea prin Fa-cultatea de Istorie, Geografie ºi Relaþii Inter-naþionale ºi Universitatea de Stat din Mol-dova, a Academiei Române, prin Centrul deStudii Transilvane ºi a Muzeului Þãrii Criºu-rilor din Oradea. Realizãrile sunt în plan ºti-inþific dar, în egalã mãsurã, ºi în plan uman.Am spus-o întotdeauna, relaþiile instituþionalebune sunt premerse aproape întotdeauna derelaþii umane, de prietenie ºi respect între mem-brii colectivitãþii academice. Conferinþa ºi volu-mul Frontierele spaþiului românesc în contexteuropean, Oradea, 2008; Istoriografie ºipoliticã în estul ºi vestul spaþiului românesc,Chiºinãu-Oradea, 2009 ºi astãzi Politiciimperiale în estul ºi vestul spaþiului ro-mânesc sunt câteva din realizãrile ºtiinþifice.

De ce un simpozionul ºtiinþific cu titlul:Politici imperiale în spaþiul românesc? Pen-

tru unii ar putea sã parã depãºit, pentru alþiipoate elitist. Ideea a venit de la colegii ºi prie-tenii din Chiºinãu, mai expuºi politicilor im-periale ºi post-imperiale. Scopul este de-ainvestiga consecinþele politicilor imperialepentru spaþiulul românesc în general, pentruextremitãþile sale estice ºi vestice, în special.Atenþie, analiza urmãreºte consecinþele nega-tive, prezentate de o anumitã parte a istorio-grafiei din vremea regimului comunist, dar ºipolitica de modernizarea a Curþii Vieneze,politica religioasã care a impus naþiunea ro-mânã toleratã în rândul stãrilor din Tran-silvania .

Din perspectivã metodologicã, metodacomparativã de abordare a cercetãrii oferãºansa de a scoate în evidenþã particularitãþileºi similitudinile politicilor economice, admi-nistrative, religioase, militare ºi culturale pro-movate de Imperiul Otoman, Habsburgic,Austro-Ungar, precum ºi de Imperiului Þaristºi de cãtre URSS.

Un alt plan de analizã a urmãrit impactulpoliticilor imperiale pe termen mediu ºi lungasupra societãþii româneºti în ansamblu ºi apopulaþiei din vestul ºi estul spaþiului ro-mânesc, în special. Multitudinea de surseistorice, multe dintre ele nefiind puse în cir-cuitul istoric intern ºi internaþional pânã laacest moment, permit cãutarea de noi abordãri,prin intermediul celor mai noi metode de cer-cetare, precum ºi prezentarea acestora în faþaspecialiºtilor ºi a publicului larg.

Simpozionul s-a desfãºurat pe urmãtoarelesecþiuni: IMPERII, MODELE ªI POLITICIIMPERIALE: IZVOARE ªI ISTORIOGRAFIE;POLITICÃ, ADMINISTRAÞIE ªI SOCIE-TATE ÎN CADRUL IMPERIILOR ÎN EVULMEDIU ªI LA ÎNCEPUTUL EPOCII MO-DERNE; POLITICÃ, ADMINISTRAÞIE ªISOCIETATE ÎN CADRUL IMPERIILOR ÎNEPOCA MODERNÃ; CONSTRUCÞII ªISTRATEGII IMPERIALE ÎN SPAÞIULROMÂNESC ÎN SECOLUL XX; CON-

SECINÞE ªI ECOURI ALE POLITICILORIMPERIALE ÎN PERIOADA CONTEM-PORANÃ

De asemenea, a existat ºi o secþiune undes-au prezentat publicaþiile ºtiinþifice din Chi-ºinãu, Oradea ºi Cluj-Napoca.

Dintre participanþii la simpozion îi amintimpe Acad. Ioan-Aurel POP, Directorul Centruluide Studii Transilvane; Prof.univ.dr. BarbuªTEFÃNESCU, Universitatea din Oradea;Prof.univ.dr. Ioan HORGA, Universitatea dinOradea; Prof.univ.dr. Sorin ªIPOª, Univer-sitatea din Oradea (Preºedintele Simpo-zionului); Prof.univ.dr. Ion EREMIA, Uni-versitatea de Stat din Chiºinãu; Conf.univ.dr.Igor ªAROV, Universitatea de Stat dinChiºinãu; Conf.univ.dr. Ion GUMENÂI, Uni-versitatea de Stat din Chiºinãu; Conf.univ.dr.Ovidiu MUREªAN, Universitatea „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca, Conf.univ.dr. ªerbanTurcus, Universitatea „Babeº-Bolyai” dinCluj-Napoca.

Oradea-Chisinãu, Editia a III-a, 10-13 iunie 2010

Simpozionul International “Politici imperialeîn estul si vestul spatiului românesc”

Sorin Sipos

Platoul de Pe Mocirã de la SalvaUrmare din pagina 13

, ,,

, ,, ,

Zodii în cumpãnã, toamna 201014

15

Elogiul sapeiMiilor de generaþii de þãrani care au þinutacest neam ºi aceastã þarã, de care intelectualiiîºi bat joc!

Fiind fântânã ºi cumpãnãdeodatãomul când o ridicã în vãzduhstã ca într-o poartãjumãtate în lumea aceastajumãtate în lumea cealãlaltã

dupã ce taie tot vãzduhulîn douãsãrutând cloºca ºi puii din cerºezând pe ouãºi face luceafãrului rãcoarefãcându-l sã pâlpâie cao lumânarecoboarã prin aer caun meteoritstâlp înfricoºetor de argintcând sã izbeascã pãmântulca pe o mare de plumbmutãîngenunche în faþa luiºi-l sãrutãvertebrã dintr-o coloanã ainfinitului durutã!

Poporul românNoi vom muri asasinaþiÎntr-un apus adânc de soarePe þãrmurile unui veacGesticulând a disperare!

1970

DeznãdejdeCu deznãdejde te iubesc, poporul meu!Sãlbatic, dureros, nebun, sfâºietorMi-e dor de tine, neamul meu,

cumplit mi-e dor,Te-aº lua în braþe ca pe Dumnezeu!

Ce se întâmplã neamul meu cu noi?De am ajuns ruºinea astei lumi?Sã fim noi blestemaþi, proscriºi, nebuni?Sã ne târâm ca viermii prin noroi!

Poporul meu, durerea mea adâncã!Revoltã-te, ridicã-te de la pãmânt,Zdrobeºte-þi trãdãtorii, blestemând,Viermii demult adânc în noi mãnâncã!

Sãlbatic, dureros, scrâºnind, sfâºietor,Cu deznãdejde te iubesc, poporul meu,Nu þi-e ruºine oare, nu þi-e greu?Sã-ºi batã joc de tine toþi cum vor?

Numai amintireaÞarã micã ºi sinucigaºã!Vai de capul tãu, sãrmanã þarã,Toþi te jefuirã ºi scuiparã,Iar la urmã o fãcuºi ºi tu!

O istorie întreagã cãutarã,Sã te ardã ºi sã te sfâºie,Nici þãrâna sã nu-þi mai rãmâie,Numai amintirea-þi de ocarã!

ªi ce n-au putut sã-þi facã-n veac,Liftele pãgâne ºi strãineO fãcuºi tu, þara mea, mai bine,Cu o sete fãrã de egal!

Vai de capul tãu, nenorocito!Din tot ce-am fost nimic n-o sã rãmânã,Nici mãcar o mânã de þãrânã,Care sã spunã cã am fost aici!

IntelectualitateIntelectualitate de lichele, de criminali,De parveniþi, de curve morale,E-n þara aceasta atâta jale,Cã-þi vine sã urli o mie de ani!

Clasã nenorocitã tu i-ai datPe aceºti politicieni blestemaþi,Se cutremurã de silã munþii CarpaþiÞara aceasta a devenit un iad blestemat!

Cum ai putut sã dai asemenea orori,Asemenea scârbe, jigodii, hoþi ºi borfaºi,Popor inconºtient, sinucigaº ºi laº,Sã nu urli de durere, neamul meu,

sã nu mori?

Ce Þarã e aceea ce-ºi bate joc de ea,De oamenii ei cinstiþi ºi de valori?Care-ºi pupã în fund jigodiile

de mii de ori,Intelectualitate asasinã, scursori

de mucava!

Popor bolnav,STEFAN DUMITRESCU,

,popor sinucigasDemagogilorSã vi se facã limba mincinoasãCum e pustiul Gobi pârjolit,Jigodii însetate de minþit,Servite de un creier de pucioasã!

Sã ningã peste toþi cu hoituri moi,Sã vi se-agaþe amfore de dinþi,Sã vezi, jigodie, cum e când minþi,Când promiþi ceruri ºi când dai noroi!

ªi pentru fiece cuvânt sã vi se dea,Sã beþi un fluviu de venin scârbos,Sã vi se punã pãcurã pe os,Limba sã vi se-atârne de o stea!

CanaliilorCanalia, canalia ºireatã!Sã-i plescãie viermii în capSã moarã de leprã ºi hap,Potaia turbatã!

Sã n-aibã o clipa de tihnãPlãmânii sã-i fluture-n vântS-ajung-un lepros amãrât,Liftã hainã!

Sã fie spurcat de o þarã!Dihor împuþit, blestematExcrement, mocirlã, scuipat,Luate-ar dracu de fiarã!

Politicienilor IAþi pus un scaun mai presus de-o þarã,Priviþi prin scaune ca prin lunete,Târfe ridicule, mult prea abjecte,Trãdându-vã neamul, a câta oarã!

Staþi pe un scaun, parc-aþi sta pe cer,Vorbiþi scãuneasca limba divinã,Vin oamenii-turme ºi vi se-nchinã,În timp ce voi nici n-auziþi ce vã cer!

Niºte scaune putrede sunteþi ºi voi,Fãcute de un scaun ce-a iubit

un alt scaun,De-aceea popoare la voi triste schiaun,De pe fundul planetei, în recile ploi!

Politicienilor IISunteþi cel mai mare pericol

pentru neam,Huidume blestemate, buboaie otrãvite,O mie de ani sã vã rãsuciþi în morminte,Popor nefericit, mai bine nu mai eram!

Mai bine nu ne-am fi nãscut în istorie,Am spurcat pãmântul acesta mii de ani,Umiliþi, batjocoriþi, scuipaþi de toþi

ºi sãrmani,ªi-am fi pierit de la-nceput în glorie!

Cum am putut sã dãm acesteexcremente odioase?

Oamenii politici, aceºti cãlãi blestemaþi?Mai bine, bestii nenorocite, nu mai eraþi!Creaturi criminale, abjecte, hidoase ?

Politicienilor IIICe politicieni jegoºi, ce scârbe odioase,Ce-a avut poporul acesta în el

mai ticãlos,Mai urât, mai criminal, mai scârbos,I-a vomitat în sus, pe gâtlej, ca pe oase!

Cum ai putut poporul meu sã dai asemenea hoþi?

Asemenea bestii, asemenea jigodiiscârboase?

Îþi urlã suferinþa ca un câine a morþiuprin oase,

Vai de noi, neamul meu, inconºtienþiºi netoþi!

Blestemaþi sã fiþi, politicieni, odioºi,Pe ce puneþi mâna se transformã-n

otravã,Cum n-avuserãþi voi milã de-o þarã

întreagã,Urlând de durere sã mergeþi pe lume

cu ochii scoºi!

Sã se aleagã praful de voi, viperescârboase!

Jefuirãþi poporul acesta ca niºte tâlhariSã vi se punã þestele-n pari,ªi sã vã sufle jalnic crivãþul prin oase!

DoinaSângele ºi inimaUrletul ºi cu jaleaPloaia ºi lapoviþaHaosul ºi cu lumeaSoarele ºi cu LunaTatãl meu ºi mama meaPrutule, te-aº blestemaDe luni pânã sâmbãtãIarna ºi primãvaraViaþa mea ºi moartea meaVremea ºi Veºnicia !

Secaþi-ar izvoarelePrundul ºi picioareleDin cenuºã ºi þãrânãSã te faci Soare ºi Lunã

ªi sã ne iei blând de mânãSã ne strângi la pieptul tãuNoi sã-þi spunem Dumnezeuªi la pieptul tãu plângândSã ne trecem pe pãmânt !

Prutule, sângele nostruDumnezeu-ne ºi rostuCer deasupra ºi mormântReligie ºi cuvânt !

15Zodii în cumpãnã, toamna 2010 15

ImnFrumoase arãtatu-mi-v-aþi fecioarelorIelelor Vrãjitoarelor fiice ale GeeiNãscãtoare a tot ce suflaresub Ceriu esteFrumoase mi-aþi fost plutindpeste ierburidin þãrmurile trecute dincolo de punþipeste apele curgãtoare pe sub Capuldin Piatra celor Petrani

Frumoase mi-aþi fost ºi-mi sunteþiºi fi-mi-veþi Nevãzutelor de cei cenu cred în dãnþuirile voastregoale vãzându-vã ºi simþindu-vã eutrecãtorul prin nopþi înflorite în stelepeste de-a lungul þãrmurilorpentru-ntâlnirile cu luminile voastreZeele mele

Frumoase ºi cât de strãlucitoareveneaþi în liniºtea nopþiiaevea ºtiindu-vãîmbrãcat doar în mine pânã spresãrutul cu ziuaprin ierburile grele de rouã ne îmbãtamîn dãnþuiri înainte de naºteriFrumoase mai sunteþi, Ielelor, Zeelor!

Nu sunt trist amintindu-vã-n mineNu vã cunosc ne-mpreunate înlãcrimãrile nopþilor, numai cu mine,în dãnþuirile PãmântuluiNu era nimeni în celestele muziciînafarã de noiîn muzici de ierburi ºi de ºipot de apeºi de pãsãri fãrã de somn, cândCeriul greu de luceferi se lãsape umerii meiNu era nimeni, doar eu cu voi,împreunându-ne în nopþile alese aleNordului nostru, în muzica, în dansul,în suspinele ºi gemetele clipelorcele fãrã de repetare precum roua

Rãmâneþi ºi fiþi ale mele pânã-namurguri de vârste-n tiparniþe, mãsuratede cei fãrã de vecie în clipeRãmâneþi ºi fiþi iubitelor, Ielelor,Zeelor, Vrãjitoarelor,Rãmâneþi ºi fiþi dãnþuitoareleFericiriiSub Ceriul ne-nestâlpit al Daciei!

Pasãrea FenixTrei culori înalþispre cercurile vãzduhuluiPasãre sfântã, Pasãre ZeeTrei culori înalþiîn spirala Ceriului nestâlpitdecât din talpa Hardeal-ului,Pasãre fermecatã,Culorile dace, treime ziditã-nLumina cea Albãde bazã-n curcubeul – nelegãmântZiditã-n bronzuri ºi pietre,din stele scoborâtoare,minunând ºi din strãini pe cei atinºide Suflare, trecut-ai rãmânându-ne.

Trecut-ai rãmânându-ne cunoscutãºtiutã, iubitã, sfinþitã,sãrutatã brâncuºiansãrutul Dacului, lãsãtorul de testamentescrise-n taina sãrutului palmei

Pasãre, Pasãre, nevãzutã de ochide nesfânt, cum, minunat, ne porþiîn spirale de vremi, rãsãrituri ºi-amieziºi seninãtãþile spre-ndepãrtatele înserãrilãsate, spre ºoapte, tainice ºoaptede iubiri ale Lupilor tineri!...

Multora necunoscutã, Pasãrea mea,Pasãrea noastrã,Tu Eºti ºi-n morþi, ºi-n arderi, ºi-nvieri,Pe Noi prin tine Lumii-arãtându-ne,Sfânto!ªi cum uitãrii sã fii logoditã,ºi cum neºtireilãsatã sã fii copiilor noºtrine-nveºmântaþiîn culorile tale, în culorile noastre,Pasãre – Doamnã?

Fii deci ºtiutã mireasã-a stindarduluimeu, ºtiutã-n baladele ºi doinelefiilor mei, simboalã-a nemorþii ºiveºnica urcãtoare-n serpentinele Vremii,prin ce faci, Neasemuito –ªarpe nevremelnic Hiporbereu!

SãrbãtoriNoi ne dãm Sãrbãtorile, nouã…Venite dinspre adâncuri-pustiuri, nu suntlegendele lor ceea ce nouãne-ar fi mântuire…Nu vrea porunca sã deaspre ucidere-a fraþilor noºtri,Dumnezeul cel fãrã de nume, fiilor Lui…Noi ne dãm Sãrbãtorile, nouã…Dimineaþa din zori mulþumindu-I pentruîncã o vreme,sãrbãtoare ne e…Sãrbãtori ne sunt dimineþile când ne ºtimîncã neuitaþi ºi neºterºi din firul de Vremial Celui fãrã de nume…Sãrbãtori ne sunt iubirilecele fãrã de patã,nuntirile fãrã de seamãn,naºterea pruncilor, morþile ºi-nvierile,chiar ºi ale vremilor rânduite în linianedreaptã ci mereu întoarsã-n alt punctpe axa Ceriului, a Anotimpurilor…Noi ne dãm Sãrbãtorile,bucurându-ne clipã de clipãîn Veºnicia Dumnezeului Unu,de-ntâlnirea cu El…ªi ce Sãrbãtoare!...Întâlnirea clipei cu Veºnicia!...

LãcrimândNu este dorînafara Pãmântului meu…

Nu este lacrimã fãrã de jertfa Feciorilorpeste cele Trei dinspre Ceriuri…ºi Munþi ºi Suliþe ºi Duhuri,purtãtoare-ale Sfinþilor Pleistai, Legi…

Nu este cântec înafarã de mine,Daoi-ul nenãscut niciodatã,trecãtor peste vremi,spunându-mi-se cã sunt!…

Este Mioriþa, Cântecul Neamului meu,ºtiut de Aleºii, de Moºu ºtiuþi, Stâlpiai Daciei…Mioriþa este a Neamului meu…Bucurie…

MilostivenieVenit-au alþii prin cetãþile noastre,fãrã de zeisã cunoascã-nceperea Vremilorºi negãtarea lor,venit-au cel mult zdrenþãroºi, de nu goica sã aibã-un acoperãmântpentru goliciuneacunoscutã în plimbareade dupã neascultareîn rãcoarea dimineþii…Venit-au în liniºti, în liniºtiºtiindu-se lângã Focurile noastrealtare,-ntre Feþii noºtri în za de alun…

Nu de ocarã ne-au fostîntâmplãtoarele vorbe,miluindu-ne în nevoinþele lorde sete ºi foame,de vifor ºi arºiþã,ci binecuvântãri ºi fapteurzite-n iubirea cunoaºteriinumai ale noastre, Frumoasele,Sfintele Legi Belagine…

Fost-am învãþaþi sã fim luminãtoripeste umbrelecãrãrilor pãºite de cei strãini,ce-n dureri ne cautãmângâierile, mângâierile Primilor Fii…Fost-am învãþaþi de Bãtrâniifãrã de Vârste în tainiceLykeione de semãnare a mileidin avuþiile noastrespre cei ce-n adevãruri duc lipsã,nefiind binecuvântaþicu Veºnicia Feciorilor,aleºilor Kogaiononului…

PoteciMãrginit doar de Okeanos Potamosºi munþii cei de-ntuneric sãlbatical tãlpii Hardeal-ului stâlpitor de Ceriu,Damastion-ul se-ntinde-nvãlurit pânãspre Drumul Zeilor din strãfundurileFraþilor Masageþi ai Terrei MagoguluiNu-i cal nesãlbatic în întinderea lumiiPânã când cel ce va sã fieCavalerul Trac, cuibãritu-s-a-n coamaºi-n goane necunoscute, nimãnuidin acele vremi serpentine-ale SoareluiEl Dacul, Întâiul cãlaredin Calea Luminiiºtiut de pietrele vorbitoare-nciudândtãcerile plãtite pe-arginþiEl, fratele meu, Strigoiulpeste caii sãlbaticiai la fel de sãlbatice-ntinderi de-atunci,bãrãgane, e Primul ºi-n dansul acestaal sãlbãticiei alãptate de minte de omEl, fratele meu pleistaiul, e-Ntâiulpentru care zãrile se sãrutã-ncea mai de dor vecinare, în goanacopitelor sãrutând ierburi ºi stânciºi poteci câmpeneºti, în cea mai superbãsupunere a Sãlbãticiunii…

Pace peste DaciaPe vârful de Piatrã, cetãþuia e pacepentru viforSub poale, prin râul în salturi de stâncã,pãstrãvi cât tolbele pline se joacãcu Soarele în râsul cosmical pruncilor noºtri…Femeile noastre cu pãrul bogatprecum codrii,adunat sub basmale în cocuri,cât seamãnã cu creºtetul Omului!

Sãgetam prin pãduri,cu aºchii de tisã lucratela focuri de searã în cântecul Ceriului,

ciuta sau zimbrul, cât sã ne fie-ndeajunslângã pita din grâul cât lancea, ºi vinu-nmãrgele-mbrumeazã pocalele…ªi se miscã munþii sub hohotele bucurieinoastre…Sub streºini de codruse mai aud în înserãri înstelatenopþile de iubire

ºi miºcãri în tãcere, dorindu-sespre-ascultarea poruncii de-a Fi…

În jucãuºele umbre de focuri,Feþi ºi Fecioareîn cuminþenia Ceriului se bucurãde frumuseþile lorde cântarile lor ºi mlãdierile lorîn dãnþuirile luminilor,mistere ce-alunecã pe luminiºuriledevreme alese prin crângul alunilor,Feþi ºi Fecioareînvãþând din de demulturide vremiTinereþele fãrã de Bãtrâneþeºi Viaþã fãrã de Moarte!

ÎntoarcereaDupã atâta vreme, în astã varãiarãºi mi-ai venit iubito,surâzând, iubindu-mã-n ochii-þiadânci.Lungile lupte departe þinutu-m-au singur,fãrã tine fiind…Mi-ai venit în locul în carelãcrimând te-am lãsatplecând în jos catre Istru,de unde-ncepeaujefuirile þinutului nostru…

Mi-ai venit fãrã sã ne spunemmomentul ºi locul,sãrutul Dorului, proorocire poate,fiind fãcutã de Pelasgul,Bãtrânul din peºteraascunsã-n stâncãriile Lupilor,care-n vremea-nfloririiFlorii de Colþ spusu-ne-a cu ochiispre crugulCeriului cã purta-ne-vomunul altuia CununaDorinþelor, Cununa Iubirilorºi a viitoarelor Sorþilor…

ªi cu ochii-aþintiþispre Munþii Stâlpitoriai Ceriului Dacic vin nevãtãmatdin luptele dusela hotarele Miazãzilei,mulþumitor pentru ziua rânduitãîn varaaceasta spre-ntâlnirea-aºteptatãamaruri de vreme,mulþumitor Celui Unic,ªtiindu-te rãmasã a mea,vãzându-mã eu,acelaºi fecior,în ochii tãi umezi!...

Pace peste DaciaGHEORGHE MORUT,

Zodii în cumpãnã, toamna 2010 16

17

Din cuvinte grele, de gresie ºi ardezie,ºlefuite cu memoria mea abrazivã,legate cu mortarul rugilor ardente,vãruite cu îndureratã speranþã,am înãlþat de-a lungul întregii mele vieþi,o catedralã imensã, cu o mie de turle.Am construit câte o turlãpentru fiecare membru al familiei mele,pentru fiecare dintre neamuri/rude,cunoscuþi ori prieteni, iubite ori prietene platonice(aºa devin toate relaþiile cu o femeie,dupã o anumitã vârstã),ca Dumnezeu sã vinã în catedrala meaºi sã-i mântuiascã.Am mai ridicat câteva cupoleºi pentru morþii familiei meleca Atotputernicul sã-i odihneascã în pace,în vecii vecilor, ori pânã la înviereacare o fi sã vie, dacã o sã fie.

Pentru fiul meu, Emil, elev la liceu,am construit un turn mai zvelt ºi mai vesel,ca Mântuitorul sã-i lumineze mintea întunecatã,sã nu mai mintã, sã-ºi astâmpere

teribilismele neghioabeºi sã se punã cu burta pe cartecã-l ia mama dracului (Doamne iartã-mã!).

Soþiei mele Maria i-am fãcut un turn mai larg,sã aibã liniºte sufleteascã, dupã muncã epuizantãde evidenþã contabilã la cincizeci de firmeºi atâtea necazuri nãstruºnice provocatede copilul nostru, de mine ºi de toþi cei pe carei-a ajutat ºi care, drept urmare au dezamãgit-o.

Socrilor mei de la þarã, Ilinca ºi Constantin,le-am ridicat un turn uºor, din chirpici,din pãmânt frãmântat cu balegã de vacã,rugându-mã ca Dumnezeu sã le dea sãnãtate maximãºi bãtrâneþe uºoarã, îndelungatã, îndestulatã,înaripatã, dupã cum meritã.

Mamei mele, Livia, i-am zidit un turn gros, din bazalt,ca sã ne aºtepte mereu în poarta casei,atunci când venim în concediuiar tatãlui meu decedat, plecat în lumea cealaltã desculþ,pentru cã ne-am trezit cu pantofii în mânãdupã ce se bãtuse deja sicriul în cuie,unul scund, boltit ogival, pentru odihna veºnicã.Pentru cã îi plãceau femeile, i-am pus o floare în mânã.

Fratelui meu, Marin, unul spiralat sã-i cãlãuzeascã inspiraþia

pentru tablourile sale peisagisteºi Cel de sus sã-l ajute sã le vândã bineca sã-ºi poatã întreþine familia.

Fiicei sale, Ana-Maria, unul crenelat,ca Dumnezeu sã-i aducã un soþ bun(alungându-i prietenul bãtrân)ºi ca sã ducã stindardul picturii cât mai sus;soþiei sale, Monica, cea depresivã,un turn etanº, pentru liniºte sufleteascã.

Cumnatei mele, sora soþiei (care o-ntoarcecu vârsta ca la Ploieºti),un turnuleþ cu 33 de rânduri de trepteca sã rãmânã ca la 33 de ani cum îi place sã zicãde vreo 10 ani încoace;cumnatului, unul în formã de litruþã de þuicã,sã-i astâmpere setea, sã nu-l mai doarã spateleºi sã i se vindece hemoroizii;iar nepoþilor mei Tiberiu ºi Claudia,câte unul în formã de hard-disk,ca sã înveþe la fel de bine ºi mai departeºi sã realizeze multe lucruri frumoase în viaþã.

Naºilor noºtri, Laur ºi Lucia, un turn pãtrat,sã le dea sãnãtate stabilã ºi sã-ºi vadã bãieþiiaranjaþi la casele lor, în Canada, unde cred cã

limbã oficialã va deveni, în curând, româna,urmatã de englezã ºi de francezã.

Unchiului Sandi, fratele mamei ºi mãtuºii Erna,pãrinþii noºtri spirituali, un turn în formã de carte,ca Dumnezeu sã le asigure bãtrâneþi liniºtite,cu sãnãtate maximã ºi necazuri minime,iar unchiului în continuare succese literare,putere de muncã pentru a continua “Biblia familiei”,ajunsã la volumul al treilea. Aleluia!

Prietenilor mei scriitori:

- brîncuºiologilor: Ion Pogorilovschi, Nina Stãnculescu,Sorana Georgescu-Gorjan, Doina Lemny,Zenovie Cârlugea, Constantin Zãrnescu ºi celorlalþi- pe care nu-i mai numesc –le-am conferit câte un turn

în formã de Coloanã infinitã;

- poeþilor: Cezar Ivãnescu, George Vulturescu,Daniel Corbu, Cassian Maria-Spiridon, Rodian Drãgoi,Radu Cange, George Bocºa, Gabriel Stãnescu,Victor Sterom, Florin Dochia, George Lixandru,Ioan Vintilã Fintiº, Ion Cristofor, Petre Got,Adriana Petri, Sabin Bodeaºi celorlalþi - câtã frunzã ºi iarbã -,câte un turn în formã de pasãre mãiastrã;

- prozatorilor: Constantin Stan, Mihai Antonescu,Emanoil Toma, Bogdan Stoicescuºi altora care nu-mi vin acum în minte,câte un turn de cetate medievalã

cum e construcþia epicã fortificatã;

- criticilor literari pe care nu risc sã-i pomenesc,dar nu i-am uitat - iartã-le Doamne orgoliile nemãsurateºi ambiþiile deºarte ºi dã-le succese literare(nu mai mari decât ale mele) -,câte un turn în formã de suliþã;

- savantului logician ºi astrofizician, din Dej,Leon Birnbaum, i-am edificar un turnîn formã de sticlã pentru coniac Vasconi,licoare finã cu care ne serveºte când îl vizitãm acasã;

- scriitorilor dejeni: ªtefan Mihuþ, Magdalena Vaida,Ion Poenaru, Gheorghe Maxim, cu care mã întâlnescla cofetãria Lemnul verde când vin acasã în concediu,câte un turn în formã de halbã pentru bere,cu pai întrânsa (cum bea Poenaru

sã nu-ºi murdãreascã mustaþa).

- sculptorului Eugen Petri i-am turnat un turnîn formã de daltã

ca sã modeleze dangãte de clopote în cer.

Pe colegii mei de pescuit din copilãrie ºi adolescenþã:Pop Dorin, Nelu Paºca, Oros Doru etc.,i-am procopsit cu câte un turn în formã de barca,

aidoma celeidin care pescuiam pe râul Someº.

Foºtilor colegi de clasã de la liceuºi foºtilor profesori care ne-au bãgat pe toþi la facultate,le-am confecþionat un turn ca un fagure de miere.

Pe colegii de serviciu, chiar ºi pe cei care mã bârfesc,i-am blagoslovit cu câte un turn în formã de carcerã,cu geamuri zãbrelite (totuºi, mã rog pentru eisã nu-i loveascã restructurãrile).

Câinelui meu lup, Azor, un turn în formã de os enormiar peºtilor prinºi în râuri ºi lacuri, unul în formãde juvelnic din aur.

Brunetei Gabriela, pentru care tremurampânã la destrãmare,

i-am hãrãzit un turn zvelt, alb ºi crenelatca o rochie de mireasã;

Pentru hrãpãreaþa Mary – mulþumesc Doamnecã m-ai scãpat de ea,

ducã-se cu bicicleta ºi cu schiurile mele cu tot! –un buncãr cu gratii, înconjurat cu sârmã ghimpatã.

Pentru Manuela, care m-a drogat cu misterul ei,am turnat un turn în forma unei flori roºii, de mac,iar Cameliei, cu sufletul în formã de lebãdãºi pãrul cânepiu (pe care aº vrea sã i-l rãscolescºi reaºez cu furcile degetelor mele),i-am înãlþat un turn din lespezi de luminã.

ªi, în sfârºit în exteriorul catedralei, am amenajato parcare imensã ºi douã locuri pentru aprins lumânãri:una pentru morþi, alta pentru vii efemeri.

Când totul a fost gata m-am plimbat prin catedrala meaimensã de la un turn la altul, uneori nici nu mai ºtiam

care al cui era.ªi am aºteptat patruzeci de zile fãrã sã mãnânc;am bãut doar apã mineralã Borsec –“regina apelor minerale”ºi Dumnezeu nu mi s-a arãtat.Tot timpul vremea era mohorâtã,norii se îmbârligau printre turnurile mele,ca niºte ºtergare printremâini spãlate de credinþã,uscându-se la jarul rugãciunilor.

În a patruzecea zi mi-a cãzut fisa:”Prostule! Ce egoist ai fost!”Am închiriat un buldozer ºi am dãrâmat catedrala.Turlele cãdeau ca popicele lovite de bila mâniei.ªtiam ce trebuie sã fac. Din fiecare turn am luatcâte o piatrã ºi am ridicat o bisericuþã modestã,cu un singur turn, pentru toatã lumea.Am lucrat pe brânci, cu degetele însângerate,ºase zile ºi ºase nopþi iar într-a ºaptea m-am odihnit.Am lãsat bolta deschisã spre cer,fãrã sã aºez ultima piatrã.ªi m-am întins pe jos sã mã odihnesc, privind cerul,care, dupã atâtea zile înnorate, s-a înseninat.ªi s-a fãcut luminã în biserica mea micã,ºi încotro se ducea lumina,biserica se fãcea tot mai mare.

ªi au început sã vinã o mulþime de oameni,nevoiaºi ori mai bogaþi, de toate naþiile, de toate vârsteleºi biserica se fãcea tot mai încãpãtoare.Prin turla deschisã a pãtruns,în dimineaþa celei de-a ºaptea zi,un porumbel cu un pai pentru cuib în plisc.Am surâs ºi am adormit.

Catedrala cu o mie de turleLUCIAN GRUIA

Zodii în cumpãnã, toamna 2010 17

MARIANA ZAVATI GARDNER Maman la telefonDuduia Iulia se aºezã pe scaunul din su-

frageria apartamentului ei de douã camere,baie, bucãtãrie, douã antreuri ºi balcon în-chis, în care Colonelul (r) creºtea un numãrde cactuºi ºi trandafiri chinezeºti în ghivece.

În fiecare dimineaþã, Duduia Iulia, deprofesie ex-farmacistã, pensionarã ºi avan-satã la gospodinã de lux, vorbea la telefoncu fiica-sa, Maruca, cu soþ, copii ºi vilã înþinuturi engleze.

În timpul vacanþelor ºcolare, DuduiaIulia avea mult chef de vorbã, oricând gatasã dea sfaturi constructive ºi sã ia hotãrâripreþioase despre orice ºi oricine din familiaimediatã.

- Eu aºa procedez! Tata m-a învãþat aºabine! le spunea la toþi dintr-o rãsuflare. Sau:

- Trebuie sã faci aºa neapãrat! Nu maista pe gânduri! Sau, îi hotãra Colonelului(r):

- Nu mai sta pe gânduri, curãþã zarza-vaturile imediat! Apoi, trebuie sã mergi lacumpãrãturi cât se poate de repede! Sã nuse închidã! Dacã Colonelul(r) protesta cuvocea scãzutã, Duduia Iulia-i replica ime-diat:

- Nu te mai gândi atâta, executã ordinulca în armatã!

Colonelul(r) luase obiceiul, în vremeadin urmã, sã plece la cumpãrãturi ºi sã seopreascã cu fiecare cunoscut pentru o con-versaþie mai îndelungatã. I se dusese vesteade cât de politicos ºi atent se purta cu ori-cine. Cei care-l cunoºteau bine, puneaucomportarea pe educaþia primitã la liceulmilitar internat, unde mersese la varsta denouã ani ºi pe rigorile academiei militare pecare o absolvise cu magna cum laude.

De dimineaþã Duduia Iulia, a cãreirãbdare era de scurtã duratã, îi fãcusecâteva liste separate ºi-l trimisese deja decâteva ori pe la diverse magazine, dupãprofil.

- Alo, Maruca? Uite, eu sunt. Ce faci?Nu aºteptã rãspunsul ºi o porni repede ºicu convingere:

- Uite, fac ordine în camera ta - Marucanu mai locuise acolo de treizeci de ani - ºi-n biroul de stejar am gãsit scrisorile ame-ricanului. Sã þi le trimitã Constantin cupoºta?

Maruca ezita la celãlalt capãt al linieitelefonice.

- Nu le vreau! Aruncã-le, te rog! Darmai întâi, rupe-le bucãþele, te rog! Ca sã numai citeascã ºi alþii! Maruca continuã cuezitare în voce. Parcã ce mai pot face cuele acum?

- Vecinul de jos, de la scara cealaltã apus sã taie plopul de la intrare! Constantineste dezolat! Ce oameni rãi! Acolo-ºi fã-cuserã ciorile aeroport!

Din când în când, Maruca interveneacu un Da repetat. Asculta cu jumate deureche la monologul mamei sale, la fel cumtatãl ei, Colonelul(r) asculta la cãºti muzicãclasicã în timp ce Duduia Iulia-l dãscãleareferitor la activitãþi de rutinã sau vreunarticol cumpãrat care nu corespundea lastandardele ei.

- Vremea-i de vis! Nu te mai þin cã aimulte de rezolvat! Te-mbrãþiºez ºi-o zi bunã!îi urã Duduia Iulia ºi închise receptorul fãrãsã mai aºtepte rãspunsul Marucãi.

Maruca se apropie de fereastra des-chisã. Stropi grei de ploaie îi atinserã ºiroaieobrajii, apoi gâtul.

Degetele Marucãi pipãirã udeala ºi gâtul,pe care-l simþea înãuntru uscat ca deºertul.Printre stropi, încercã sã zãreascã feþe dinstrada bunicilor, unde locuise zece ani, înaceeaºi casã cu faþadã italianã ºi scarãgrandioasã. Oameni ºi case-i apãreau ca-ntr-un desen de Lowry, doar siluete ºi linii.Tempus fugit! îºi spuse ºi se grãbi în

bucãtãrie. κi pregãti o cafea cu gesturiprecise.

κi aminti vara aceea de foarte demult.Oamenii strãzii Casele Naþionale arãtauiritaþi, ca niºte câini jigãriþi. Aºteptau mereusã treacã ziua cu siesta impusã în spateleferestrelor acoperite cu hârtie albastrã cum-pãratã de la libraria din faþa gãrii, ca sã poatãsã se apuce de treburi urgente prin grãdinilecare se cereau plivite, prãºite ºi udate.

Maruca se vãzu în poarta la Coca. Eragata gata sa deschida poarta, când îl ob-servã pe Costel, fiul vecinilor bunicilor eidin Strada Casele Naþionale numãrul 10,care era student ºi translator pentru englezãla OJT. Maruca ºtia bine de ce Costelfusese numit translator. Calitãþi de infor-mator, spuneau gurile rele sau, mai precis,se zvonea de un unchi ministru la depar-tamentul Apãrãrii Naþionale! Toatã lumea ºtiacine putea fi numit pe funcþie de translator!Mic de staturã ºi cu faþa ciuruitã de coºuri,era însoþit de un tânãr prelung, cu pãr ºiten ca o mãmãligã proaspãtã. Costel pãreasã comunice prin gesturi semnificative cuînsoþitorul sãu.

Maruca-ºi încordã memoria. Putea oaresã fie nepotul bãtrânei de la capatul strãzii,partea cu numerele mari? Toatã strada ºtiacã existã, dar nu o vãzuserã decât pe bã-trâna excentricã peste poate - chiar ºi pe ostradã aºa tolerantã cum era Casele Naþio-nale. Bãtrâna-ºi comandase sicriu din stejarcum creºtea pe dealurile de la Cãlugãra, lacare ajungi peste calea feratã, urcând pasa-rela ºi apoi trecând prin Cartierul CFR.Mergi o bucatã printre lanuri cu papuºoaieºi ajungi în cele din urmã acolo. Sicriul ºicrucea cioplitã din piatrã adusã de la Oituz,erau depozitate pe trotuarul de lângã casade curând construitã, care era singura dinstradã fãrã tencuialã ºi fãrã gard. În recentulPlan de Sistematizare, urma, alãturi de altecase din stradã, a fi demolatã, pentru a faceloc unor blocuri proprietate personalã. Ideeaera ca oraºul sã se dezvolte pe verticalã!Cel puþin aºa spunea de la tribunã Cel maiiubit dintre tovarãºi. Proprietarii-nþelepþideciseserã cã un gard nu mai avea sens înprezentul climat de plinã transformare asocietãþii.

- Ce faci? i se adresã Costel, ajuns acumîn preajma porþii.

Surprinsã, Maruca, care nu vorbisevreodatã cu el, dãdu din cap ºi din umeri.Adicã nimic!

- Bine!- Ãsta-i Gary! E din Detroit! spuse Cos-

tel, ºi gesticulã cu ochii ºi capul.Maruca, care habar n-avea de engleza,

dar care urma sã ia lecþii din septembrie cuDoamna Profesoara Silvia Ghervescu, osomitate în domeniul lingvistic - fusese dejasã o vadã ºi sã stabileascã preþul ºi orarul -îi rãspunse plinã de sine.

- Bonjour! Parlez-vous français?Gary, cu pãrul ca mãmãliga proaspãt

fãcutã, dãdu din umeri neputincios.- La ei nu se fac limbi! o informã Costel

cu-n zâmbet cât Marea Neagrã.- Explicã-i! îi ordonã Maruca.- Nu pot prea bine. M-am transferat de

la rusã la englezã anul acesta ºi de abia amînceput sã învãþ dupã Învãþaþi engleza fãrãprofesor.

- Elev? Student? insistã Maruca.- Student.Rãspunse bãiatul înalt ca vrejurile de

fasole din gradina Domnului Ion. Garyscoase un portofel din buzunarul pan-talonilor burlan ºi de acolo un paºaport.

Maruca era impresionatã. Din spateleCortinei de Fier nu mai vazuse un paºaport,mai ales unul american.

Maruca-l mãsurã din cap pânã’n pi-cioare, chiar insistã cu privirea, mai multdecat era permis în codul bunelor manierepisat zi de zi de Cucoana Elisa, care studiasepe vremuri la Nôtre Dame de la Iaºi.

Nu corespundea imaginii de la Voice ofAmerica sau Free Europe, pe care Marucale asculta cu religiozitate ºi ºtia ca apoi sã-ºi þinã bine gura despre ce auzise. Nu arãtanici mãcar ca în filmele cu cowboys pecare le vedea regulat la cinematograful dela garã, alternând cu filme sovietice derãzboi sau franþuzeºti cu capã ºi spadã, genMisterele Parisului.

Coca ieºi din casã sã vadã ce se petrece.Cu zâmbet suav, cu dinþii ºi ochii, îi spuselui Costel:

- Ce faci? Ãsta-i americanul care lo-cuieºte la tine?

Maruca ºtia precis cã nu era voie sãinviþi, peste noapte, în locuinþe particulare,strãini din alte þãri! Aºa spunea legea! ªtiade la unchiul ei, Profesorul universitar, carelocuia la Timiºoara ºi care era cãsãtorit cuo nemþoaicã. ªi dânsul ºtia foarte bine!

- Treceam pe aici! Sã-l vedeþi! îi rãs-punse Costel.

- Mie nu mi-a spus nimeni despre aceas-ta! spuse Maruca-nþepatã, pironindu-ºi ochiicãtre Coca.

- Înþelegi ce vorbeºte? întrebã Coca.- Nu tot! Dar ghicesc ºi eu ºi el. Mai cu

gesturi! ªtii cum este!- Mergem acum în oraº. ªi Costel i se

adresã lui Gary, care, nepricepând, dãdudin umeri. La centru!

- Sure, sure! veni prompt rãspunsul.- Pa! spuse Costel.- Bye! spuse Gary. ªi plecarã pe datã.Maruca se uitã intens dupã cei doi în

slalom prin strada înecatã în praf. O privi

pe Coca care se uita cu ochii pierduþi.- Am treabã acasã! îi spuse Maruca ºi

se-ndepãrtã cu vitezã de la poarta deschisã.Acasã, Duduia Iulia dãduse o fugã de la

farmacie.- Ce faci? Te-ai uitat prin cãrþile pentru

anul de studiu care urmeazã? o întrebãmamã-sa în loc de urare.

- Nu încã, dar poþi, te rog, sã-mi cumperimanualul Învãþaþi engleza fãrã profesor?Poþi, te rog, sã vorbeºti cu Doamna Gher-vescu sã încep lecþiile din sãptãmâna aceas-ta? N-are rost sã mai pierd vremea. Vacanþamare este prea lungã!

Duduia Iulia o privi surprinsã, fiindcãMaruca avea obiceiul sã citeascã numairomane lacrimogene cât era vacanþa delungã, de obicei tolãnitã pe acoperiºul gu-dronat care acoperea magazia DomnuluiIon.

Se contura previziunea pe care însãºiMaruca o fãcuse verbal, fãrã sã se gân-deascã, în prezenþa colegei sale de bancã,pe cand era în clasa a cincea la ªcoalageneralã no. 5 de pe fosta Strada I.V. Stalin,redenumitã, în timpuri post-ceauºisteStrada Ioniþã Sandu Sturdza:

- Când mã fac mare, voi merge în lume!Maruca-ºi puse ceaºca în maºina de

spãlat vase, nedecisã referitor la cele câtevascrisori scrise numai pe-o singurã faþã ºi latrei rânduri.

- Mã mai gândesc pânã mâine, când osã vorbesc iar cu maman la telefon!

* Maruca ºi Coca furã în corespondenþãintensã - mai mult din partea fetelor desigur- vreo doi ani de zile, pânã când fluxul descrisori încetã deodatã! Cauzã rãmasãneexplicatã, cel puþin de Maruca, pânã’nziua prezentã.

18 Zodii în cumpãnã, toamna 2010

MY MOTHER’S STREET povestire publicatã în LIFE’SSCRIBES DAWN, New Fiction, Peterborough UK 2006

19

Vineri, sâmbãtã ºi duminicã (16-18 iulie2010), în parcul Nicolae Bãlcescu din Ora-dea a fost iarãºi sãrbãtoare popularã tradi-þionalã. Pe scenã, s-a cântat ºi s-a jucat bi-horeneºte, dar nu numai, sub bagheta maes-trului coregraf Florea Criºu, un împãtimitfolclorist, un dãnþãuº de 24 de carate, carea învãþat tot Bihorul sã joace...

Pe alei, meºteri populari vestiþi din în-treaga þarã, ºi din Ungaria, ºi-au expus crea-þiile manuale, mostre de aur ale sufletuluilor, picurat ori dãltuit în creaþii nemuritoare.

“Existã oameni frumoºi,suflete alese pe care Dumnezeuîi trimite în lume...”Întâlnirea cu cei mai vestiþi meºteºugari

din þarã nu poate sã nu fie o bucurie ºi osãrbãtoare. Pe unii îi ºtim de-acum atât debine, fiind nelipsiþi, an de an, fie cã suntde-ai noºtri, din Budureasa, Cihei, Salontasau Oradea, fie cã au venit cu mult dragdin Iaºi, Sibiu, Harghita, Maramureº, Bis-triþa-Nãsãud ori Bacãu...

Treceam pe aleea principalã cu dl prof.Gheorghe David - directorul CentruluiJudeþean de Culturã..., când ne iese înîntâmpinare bãdiþa Ioan Mãric din Bacãu,cu douã pliante (unul în românã, celãlalt înfrancezã). Aºa a simþit bãdiþa din Bacãu cãe bine sã-ºi întâmpine oaspeþii ajunºi înpragul “casei”, în tindã ori pe prispã... Citimºi citãm de pe pliantul pictorului Mãric:“Existã oameni frumoºi, suflete alese pecare Dumnezeu îi trimite în lume în zileleLui de sãrbãtoare”, gândea Panait Istrati.Pictorul Ioan Mãric nu poate fi decât unuldintre aceºti oameni, care dintr-un preaplinde simþire ne oferã cheile reîntoarcerii înnoi înºine. Lucrãrile lui Mãric sunt picãturidintr-un univers care aparþine tuturor ºifiecãruia. Privindu-le simþi magia lumii strã-vechi în care îndoielile dispar ºi nu mai rã-mâne decât certitudinea rosturilor aºezate”.Cât adevãr, câtã simþire ºi câtã sevã în vor-bele meºteºugite ºi sincere scrise de DragoºBenea, preºedintele Consiliului JudeþeanBacãu.

Nu e de mirare cã din 12 octombrie1945, când s-a nãscut în satul Luncani,judeþul Bacãu, Ioan Mãric a ajuns ce a ajunsºi pe unde a ajuns, cu cele 100 de expoziþiipersonale ºi 900 colective, membru al

Academiei Artelor Tradiþionale din România,membru al A.C.A.R. Strasbourg, membruUNESCO, membru al fundaþiei ArtiºtilorPlastici Naivi Vintilã Arplana..., cu expoziþiila Parlamentul European, Bruxelles, 2008,2009...

De patru ani de când “monitorizãm” ºipromovãm acest târg al meºterilor popularipe ovidan.ro, constatãm cum “abonaþii”manifestãrii, cei care vin an de an la târg,îºi au locul lor pe alee, întotdeauna în ace-eaºi zonã a parcului ºi pe aceeaºi parte aaleii. Cãutându-l pe vestitul lãdar din Budu-reasa, pe fãuritorul de viori cu goarnã dinLazuri de Roºia ori pe Maria Zapca dinSãpânþa, l-am gãsit pe fiecare acolo unde l-am cunoscut în 2007 ºi unde i-am reperatîn fiecare an...

Sporul casei din roadele pãmântuluiIoan Oancea (lãdarul din Budureasa) se

þine bine la cei 86 de ani ai sãi. E încã ener-gic ºi spiritual. L-am gãsit cântând la vioarã.La ediþiile anterioare l-am surprins sculp-tând. ªi-a abandonat vioara ºi a pornit caza-nul cu aburi, care funcþioneazã. Mai cã-ivenea sã ne arate cã ºi moara de apã funcþio-neazã, dacã eram mai aproape de Criºul (cel)Repede. Vãzând lumea interesatã de potcoa-vele ºi sporul casei din roadele pãmântului(seminþele ambalate în sticluþe), dar ºi defelicitãrile ºi invitaþiile de nuntã de la standulmeºterului popular din Timiºoara, ne-am

oprit sã-l ascultãm pe Dumitru Copil, celce se face “vinovat” de sporul casei dinroadele pãmântului. “Povestea” a înghiþit-oºi chiar a fermecat-o pe Ariana (la cei patruaniºori ai sãi) care ºi-a luat acasã o ase-menea sticluþã. La nevoie, va apela la ajutorulmagic al sticluþei ºi seminþelor cu puterimiraculoase...

Umblatã pe la multe târguri ºi expoziþiinaþionale ºi chiar internaþionale, Maria Zapcadin vestita Sãpânþã (a Maramureºului), þinesã felicite organizatorii orãdeni, care, chiarºi în vreme de crizã, nu percep taxe pentrucazare ºi masã, ba chiar le deconteazã ºidrumul, în timp ce la Muzeul Satului ºiMuzeul Þãranului Român se percepe taxãde participare... Asemenea bune practici,ca la Oradea, se mai întâlnesc, zice MariaZapca, ºi la Craiova ºi Vaslui.

“Þesãturi vopsite cu plante”Pe bunã dreptate, se spune cã “reclama

e sufletul comerþului”. Citind „reclama”(“Þesãturi vopsite cu plante”), am abordat-o pe Mariana Chiricheu din Cihei (Bihor),care, de fapt, e nãscutã în Sighetu Marma-þiei, cu rãdãcini în Botiza, unde a primitprimele informaþii despre vopsitul cu plan-te, “care este o adevãratã industrie, pentrucã plantele se folosesc în stare crudã sauuscatã, uscate, dupã caz, la soare sau laumbrã, în combinaþii diferite... Plantele lerecoltãm începând din luna mai pânã în

Trei zile de târg, dar si de festival folcloricOradea, 16-18 iulie: Târgul mesterilor populari (editia a XVII-a)

OVIDIU DAN

noiembrie. Soþul meu (Stãnicã) e cu labora-torul...”

Tot pentru prima oarã aveam sã-l abor-dãm ºi pe Vasile Filip, din Baia Mare (chiardacã nea Vãsâi vine de ani buni, de vreo 17ani, la târg la Oradea). Alãturi i-am cunos-cut pe mai tinerii Cãtãlin ºi Diana Buda, dinTârgu Lãpuº, soþ ºi soþie, cu sculpturi ºirespectiv, icoane pe sticlã. Pe alee, am datcu ochii de Cristi (maestru în tehnore-dactare) ºi familia sa, ajungând sã-l cunoscºi pe “dacul” cel mic - liber, independent ºisuveran -, despre care aflasem multe dinrelatãrile tatãlui, pe vremea când lucramîmpreunã la “Informaþia de Vest”. FloricaDrãgan era ºi ea la târg cu fiica ºi ginerele.A fost o mare bucurie sã o întâlnim pe profe-soara de românã de ieri de la “Lucian Blaga”,ca ºi pe bunul nostru prieten Ovi Pascu.

Dovlecii, “vedete” ºi obiecte artisticeFãrã a sta mult pe gânduri ºi a ne întinde

la vorbã, am trecut ºi pe la standurile luiMitru Iordan din Bãbeni – Vâlcea, ªtefanGroza din Baia Mare, Csosz Bela din Salonta(Bihor), Veturia Suciu din Cojocna (Cluj),Ileana Vlad din Sânmatin (Bihor), MihaelaTãtulescu ºi Radu Tîrnovean (din Oradea)ºi Gheorghe Mateescu din Curtea de Argeº(Argeº). Doamna Mateescu avea sã ne ex-plice cum ajung dovlecii lor speciali “ve-dete” ºi obiecte artistice. Un rapsod de pri-mã mânã este Nicolae Sava din Bistriþa (Bis-triþa-Nãsãud), care cântã la toate instru-mentele pe care le fãureºte. ªi nu sunt pu-þine! Când îl vezi nu ai spune cã esteabsolvent de conservator, dar când îl asculþicântând la taragot sau la alte câteva instru-mente muzicale îi accepþi versiunea ºi îi daidreptate. “Niculae” (cum l-au “botezat”organizatorii manifestãrii), ca mulþi alþiromâni din Basarabia, s-a stabilit în anul2000 în Bistriþa, iar în 2002 ºi-a brevetatun taragot de performanþã (de 3.500 deeuro) cu douã modele: un taragot pentruclarinetiºti ºi un altul pentru saxofoniºti...

Iatã, aºadar, vorba românului, câte nupoþi vedea ºi afla la un târg al meºterilorpopulari! Mai greu e sã dai de organizatori,pe care am fi vrut sã-i felicitãm pentru celeaflate de la Maria Zapca, dar ºi sã-i sãpunimdin alte motive, acuzându-i de proastã pro-movare a evenimentului!

, ,

,

19Zodii în cumpãnã, toamna 2010

Recent, la Beiuº, a avut loc un eveni-ment deosebit în peisajul cultural al urbei:inaugurarea unei galerii de arta plasticã. Ceacare a avut aceastã valoroasã iniþativã,doamna Elena Bissinger, ºi-a vãzut visul cuochii, acela de a avea o galerie proprie.

Dna. Bissinger este absolventã a Facul-tãþii de Arte Vizuale din Oradea, chiar de laabsolvire depunând o muncã asiduã pentrua deveni cunoscutã în domeniu. Astfel, aredeja peste 800 de tablouri în colecþii particu-lare din SUA, Canada ºi Europa, participãrila numeroase expoziþii de grup ºi personaleîn þarã. Este membrã UAP din 2003.

Proiectul Galeriei a fost demarat împre-unã cu sora ei, dna. Mariana Oros, un talentîn devenire, pe care Elena îl îndruma ºi îl

O initiativã ambitioasã la Beius

încurajazã. Ambele surori expun zeci delucrãri pe simeze, lucrãri cu tematica varia-tã, majoritatea ulei pe pânzã.

Elena Bissinger are un stil format dupãtrecerea prin influenþele clasice. “...Doar

pornind de la clasici îþi poþi defini stilul - nemãrturiseºte artista, apreciez mai ales Re-naºterea ºi Clasicismul. Ca pictor, vii în faþapublicului cu creaþiile tale care trebuie sãvorbeascã despre tine ca ºi cum ai vorbi încuvinte. Impactul unei expoziþii realizeazão punte între privitor ºi artist; cu speranþacã ai transmis exact mesajul dorit urmãreºtisã menþii echilibrul între aºteptãrile publi-cului ºi propria plãcere de a picta.”

Picteazã într-un stil personal flori, dareste ºi adepta lucrãrilor abstracte. Cunos-cãtorii pot accesa pe Internet galeriile vir-tuale de la: Picturi.com@Art-zone.ro@artLine.ro@Picturi-celebre.ro@ , aiciputând admira sute de lucrãri ale artistei.

Noua Galerie din Beiuº - oraºul natal,vine atât sã ofere un spaþiu de expunerepropriilor lucrãri, cât ºi sã ofere altor plasti-cieni ºansa de a expune ºi vinde. Vernisareaprimei expoziþii a Galeriei a avut loc în pre-zenþa unei numeroase asistenþe, formatã dinprieteni, colegi ºi rude, gazda fiind AncaPopescu Raþiu, asistent universitar ºi con-sultant de specialitate al Centrului Judeþeanpentru Conservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Bihor.

Felicitãri sincere pentru iniþiativã ºisperãm într-un cât mai mare succes pe par-cursul timpului atât în consacrarea expo-zanþilor, cât ºi pentru îmbogãþirea contex-tului cultural beiuºean.

,, ,ANCA POPESCU RATIU,

Târgul FermierilorFotoreportaj deCONSTANTINBAILEF

Zodii în cumpãnã, toamna 201020

În modul tradiþional de trai al poporului nostru, în laturiletradiþionale ale culturii sale materiale ºi spiritualeconcretizate în variata gamã a fenomenelor etnografice,de la aºezare, gospodãrie, meºteºuguri, port popular, laobiceiuri, datini, cântec, dans, creaþie oralã, etc. regãsimpânã în zilele noastre elemente ºi aspecte de strãvechetradiþie geto-dacicã, ce se constituie în mãrturii privindcontinuitatea ºi existenþa noastrã pe întreg cuprinsul þãrii.Zona româneascã, cu strãvechi tradiþii, Bihorul se înscrieca o componentã organicã în întregul civilizaþiei ºi culturiiromâneºti. Gospodãria þãrãneascã specificã satelor biho-rene deþine toate rosturile economice legate de viaþa ºiactivitatea unei familii. Ca orice casã þãrãneascã, ea trebuiasã rãspundã la cerinþele de viaþã, de muncã, de recreere ºide comunicare. Gospodãria îºi are funcþiile ei bine contu-rate, caracteristice fiecãrei etape ale evoluþiei istorice, alesocietãþii, ºi condiþiilor geografice proprii locului de aºezare.Dacã în trecut, meºteºugurile ºi arta popularã erau foarteprezente în viaþa ºi în preocupãrile þãranului bihorean, dinpãcate astãzi, odatã cu modernizarea condiþiilor de viaþã,cu migrarea forþei de muncã de la sat la oraº, cu “naveta”multor þãrani în strãinãtate, elemente de confort ºi civilizaþie,incluzând aspecte comerciale vizând kitch-ul, s-au ames-tecat cu elemente autentice de artã popularã sau chiar le-au luat în totalitate locul.

Factorii de decizie, instituþiile chemate sã pãstrezenealterate preocupãrile de meºteºug ºi artã popularã auten-ticã încearcã sã organizeze acþiuni culturale, diverse mani-festãri pentru readucerea ºi reînvãþarea meºteºugurilortradiþionale. La târgurile creatorilor populari, la expoziþii,în cadrul schimburilor culturale interregionale, în cadrulfestivalurilor, diferitelor concursuri, etc. se încearcã reîn-vierea sau menþinerea artei populare. Mai jos, vom încercasã dãm câteva exemple de creatori populari - prezenþeconstante în evenimentele de gen, organizate în Bihor -

creatori care au demonstrat dorinþa de menþinere a auten-ticitãþii elementelor folclorice care caracterizeazã creaþia.

Printre olari, familia Bocºe-Criºan ºi Raul din Leheceni,Bihor, se distinge prin longevitate ºi perseverenþã, tatã ºifiu au aceastã îndeletnicire moºtenitã de la înaintaºi. “Trebuiesã pãstrãm tradiþia, aºa cã noi continuãm sã facem oalepentru sarmale ori pentru lapte, mâncarea e mai bunã, serãceºte mai repede, are alt gust”. (Criºan Bocºe) “Amcrescut în mediul acesta, în casã cu olarul, ºi de mic amînceput sã învârt roata, în timp m-am perfecþionat ºi amstudiat ºi artele plastice. M-am reîntors la olãrit, convinsfiind de utilitatea ºi frumuseþea acestei preocupãri”. (RaulBocºe)

Din Vadu Criºului, familia Haºaº Petru ºi Maria ne spun:“Am învãþat de la tata ºi de la mama ºi chiar dacã la începutnu am vrut, mai apoi, mi-a placut. Argila din Vadu Criºuluinu se mai gãseºte nicãieri în altã parte pe glob, ea estefoarte rezistentã la foc.” (Haºaº Petru) “La început ampictat oalele, apoi am încercat ºi la roatã ºi mi-a plãcutfoarte mult, pe cât posibil, vreau sã menþin ceramica albã,specificã Vadului”. (Haºaº Maria)

Amintim ºi alþi ceramiºti din Bihor: Jude Cornel - Sãliºtede Vaºcãu, Solga Iuliana - Vadu Criºului, Boc Traian -Criºtior.

Lãdãritul este bine reprezentat pe plaiurile bihorene, zonaBudureasa fiind plinã de meºteri care îºi confecþionaupentru uz personal lãzi de zestre sau pentru depozitareaobiectelor gospodãreºti, unul dintre ei ºi cel mai cunoscutlãdar este Ioan Oancea azi în vârstã de 84 de ani. BaciuOancea “a Haiului” meºteºugãreºte pe lângã lãzi fluiere,

naiuri, tulnice, cãruþe pentru decor, ºi astãzi, în fiecaresãptãmânã învaþã ucenici din satul Burda ºi Budureasa veniþisã priceapã tainele lãdãritului. “Tatãl ºi fratele meu au fostdulgheri, de la ei ºi de la un vãr pe care îl chema tot OanceaIoan am învãþat meºteºug. Asta e pasiunea mea, mai mergla târguri mai cânt la fluier. Mã viziteazã mulþi turiºti strãinicare cumpãrã lãzi.”

Pe lângã baciu Oancea îi mai amintim pe GoinaGheorghe, Laza Niculae, Bejan Cãtãlin, Corha Gheorghedin Budureasa, Cozi Gheorghe din Beiuº, Ioan Fãºie -Tãrcãiþa, Victor Duma - Bãleni, Cãtãlin Iagãr- Vaºcãu

În privinþa þesãturilor, în fiecare gospodãrie existaudulapuri pline cu þesãturi de casã într-o mare varietate ºicu multiple funcþii, unele erau folosite la împodobireainteriorului, altele folosite efectiv pentru învelire sau lamuncile bucãtãriei etc. Ornamentica este deosebit devariatã, culorile sobre, cele mai frumoase ºi mai bogateelemente etalându-se pe feþele de masã, ºtergare, carpete,costume populare, etc. erau folosite mai ales fire debumbac ºi mãtase, cu mãiestrie armonizate, cu motive cetrimit la elemente simbolice prezente în viaþa þãranului: roataºi soarele sunt romburi; spicul, bradul, floarea, suntcompuse din linii, etc. Amintim câteva creatoare de þesãturi:Cristea Maria din Budureasa, Oancea Viorica din Budureasa,Martin Anita din Budureasa, femeile din familia Boc dinBeiuº.

Femeile din Bihor sunt pricepute ºi la încondeiat ouã,în zona Drãgoteni ºi Remetea de Beiuº, existând chiar oadevãratã ºcoalã pentru învãþarea acestui meºteºug. Leamintim pe Florina Mãduþa, Lavinia Bar, Florina Mihãieºi,

ANCA POPESCU RATIU,

Arta popularã

21

În perioada 3-5 septembrie a.c., în parcãrilede la Era Shopping Park, s-a desfãºurat, înorganizarea Consiliului Judeþean Bihor, a PrimãrieiOradea ºi a Prefecturii Bihor, cu colaborareaDirecþiei pentru Agriculturã, Agenþiei de plãþi,Direcþiei Sanitar-Veterinarã, Facultãþii de Mediu,a Era Shopping Park etc., a doua ediþie a TÂRGULUI

FERMIERILOR BIHORENI (AGROBIHOR), care areunit la standuri 88 de firme ºi producãtori cuprofil agricol din România ºi Ungaria.

Au fost expuse tractoare ºi utilaje agricole,legume, fructe ºi alte produse agricole, animalede rasã etc., standurile cele mai valoroase fiindpremiate, la finele manifestãrii, în urma unei jurizãriextrem de riguroase.

Manifestãrile au fost deschise în 3 septembrie,la ele participând conducãtori ai instituþiilorimplicate ºi un public destul de numeros ºi s-auîncheiat cu acordarea diplomelor de participare ºia premiilor pentru standuri, în 5 septembrie,avându-l la pupitru pe dl Radu Þârle, preºedinteleConsiliului Judeþean Bihor, care a rostit, de fiecaredatã, scurte alocuþiuni, lansând ºi provocareapentru un “imn al bihorenilor sau Bihorului”, caresã fie, dupã imnul naþional, simbolul unormanifestãri similare celei de la Era Shopping.

Manifestãrile expoziþionale au fost întregite deample manifestãri demonstrative ale jandarmilor,pompierilor etc., ºi, mai ales, de cele cultural-artistice susþinute de ansambluri folcloriceprofesioniste (“Criºana”) ºi de amatori din judeþ(ªuncuiuº, Tileagd, Salonta, Beiuº, Auºeu,Mãdãras etc.), dar ºi de soliºti ºi formaþii de

Bihoreni muzicã uºoarã, sau de Teatrul “Arcadia”, care aucaptat atenþia unui public numeros ºi interesat.

Teatrul “Arcadia”, de exemplu, s-a produscu douã spectacole, unul în limba românã ºi altulîn limba maghiarã, iar Casa de Culturã Salonta atrimis pe scenã formaþiile “Mioriþa” (româneascã)ºi “Toldi” (maghiarã); de la ªuncuiuº a venitformaþia de dansuri - extraordinarã, atât ca montaj,cât ºi ca þinutã ºi port; de la Tilecuº-Tileagd ne-au binedispus membrii formaþiei de teatru nescris,dar ºi horitoarele.

Superbi au fost ºi artiºtii de la “Muguri detezaur” - Beiuº, în frunte cu Simona Cap, dar ºicei de la “Auºana” – cu Paula Lezeu, RominaNemeº, Roxana Ilisie etc.; în fine, Mãdãrasul adefilat frumos pe cartea de vizitã a AndradeiTulvan, iar Ansamblul “Criºana” a ieºit în faþã cusoliºtii Otilia Haragoº, Simona Costin, FeliciaCostin, Luminiþa Tomuþa, Viorica Bradea ºi,desigur, Cornel Borza ºi Leontin Ciucur, subbagheta de aur a lui Sorin Miescu.

Un moment aparte, bine recepþionat siaplaudat de public, a fost microrecitalul IoaneiUrs, care a sosit în dimineaþa de 5 septembrie dala Mamaia, unde, la Festivalul naþional de folclor,ocupase locul I – o nouã confirmare a valoriiinterpretei, a originalitãþii folclorului bihorean, amarelui rezervor de piese folclorice de careBihorul dispune.

Sã mai notãm organizarea foarte bunã realizatãde “echipa” Consiliului Judeþean, dar ºi dedirectorii ºi personalul instituþiilor implicate, printrecare ºi C.J.C.P.C.T. Bihor.

Florina Tiran, Anca Foghiº, Catiþa Lezeu din Drãgoteni,Mioara Boloº, Daniel Mihoc, Adrian Ilonas din Meziad,Lidia Brãdãu, Ioana Codrean din Remetea etc.

Dorina Hamza din Drãgoteni: “Am învãþat de la bunicaºi de la mama. Eu lucrez din plãcere ºi din dorinþa de a nuse pierde obiceiul strãmoºesc, folosesc ornamente pe carele iau de pe obiectele vechi tocmai pentru a pãstra auten-ticitatea, am încercat sã facem la Beiuº un curs pentruconfecþionarea zgãrdiþelor, ºi, din pãcate nu a venit nici untânãr, ci numai femei în vârstã. Pe lângã þesãturi, mi-edrag sã confecþionez, împreunã cu mama mea, ouãîncondeiate, pe care de Paºti le dãm în dar sau le punempe mese.”

Le enumerãm ca ne-ntrecute þesãtorese ºi pe CorneliaIga - Pietroasa, Irina Dãrãban - Lãzãreni, Catiþa Tonca -Vãrãºeni, Tipãnuþ Floare, Bronþ Irina, Maria Leuce dinLãzãreni, Bence Melinda - Sãcuieni, Suzana Szenasi -

Salonta, Laza Florica, Laza Mioara, Oros Maria dinBudureasa etc.

Costumul popular este bine reprezentat de FloareCodoban din comuna Roºia, satul Lazuri, Ana Gabor ºiGroza Veronica din Bãlnaca.

Obiectele din turtã dulce, atât de apreciate de copii,dar ºi folosite ca obiecte de decor sunt confecþionate înzona Salontei. Berec Elza se ocupã cu astfel de obiecte demult timp. “Pe mine m-a interesat arta popularã, ºtiu sãbrodez, sã þes, sã fac împletituri din pãr de cal ºi multealtele. Din pãcate, astãzi, munca de mânã nu mai esteapreciatã”. O amintim ºi pe Catiþa Stan, creatoare de obiectede artizanat ºi þesãturi din Remetea. De asemenea, SimaEcaterina din Beiuº are o deosebitã originalitate în creareade mãrgele ce alcãtuiesc zgãrdiþele.

Iconarii din Bihor sunt împãrþiþi dupã tehnicile abordate.O putem aminti pe Ileana Vlad din Sânmartin, care

exceleazã în icoana pe sticlã. “M-au impresionat extraor-dinar icoanele din casa bunicii mele ºi am încercat sã facºi eu asemenea minunãþii”. Sallay Petru lucreazã picturãreligioasã ºi icoane pe sticlã, el fiind absolvent de institutteologic, a început învãþând meserie de la Ghiþã Costeaprofesor la Palatul copiilor. “Cand pictez, parcã ar fi undialog între mine ºi creator, parcã între noi nu mai încapenimeni... este împãciuire ºi liniºte sufleteascã de când pictezicoane, sunt mai bun.” Gheorghe Costea, absolvent deArte plastice care a preferat ca mijloc de exprimare artisticãicoana pe sticlã: “Sunt pasionat de icoana bizantinã, iarpentru mine, a picta subiecte religioase este o nevoiesufleteascã, din pãcate artizanatul comercial deruteazãpublicul.” Sergiu Savin, un iconar special, ce creazã cumaestrie icoane pe lemn ne spune: “Am practicat toatãviaþa diverse arte profane ºi m-am gândit sã trec pe o artãsuperioarã cea a artei sacre. O icoanã este o promisiune, ofãgãduinþã ºi o nãdejde pentru lumea de dincolo, pentrueternitate. Ea este o altã formã a rugãciunii ºi a puteriiduhului. Este o altfel de muzicã de laudã adusã LuiDumnezeu.” Tot pictori iconari îi avem pe: Ioan ºi MonicaAron din ªtei, Monica Martin, Iren Magyari din Aleºd,Mircea Ciuhandru - Beiuº, Ioan Pãsulã - Berechiu, etc.

Manifestãrile culturale organizate în fiecare an în judeþulBihor, cum este Târgul Meºterilor Populari, sunt ocaziiatât pentru meºterii din toatã þara sã se reuneascã, cât ºipentru publicul orãdean sã îþi bucure ochii ºi sufletul cuproduse autentice þãrãneºti create de puþinii meºteripopulari ce persevereazã în aceastã atât de frumoasã ºi denobilã ocupaþie.

din Bihor, în actualitate

Foto: Grigore Jucan

Zodii în cumpãnã, toamna 2010 21

Monografia Comunei DobrestiUn studiu monografic de exceptie:

În ultimii ani, studiile monografice ºimonografiile locale ºi zonale dedicate unoraºezãri mai mult sau mai puþin importantedin Bihor au proliferat într-un ritm susþinut,aproape fiecare dintre cele circa zece oraºeºi peste o sutã de comune având - publicatãsau în manuscris – o astfel de lucrare, uneledintre ele de o deosebitã valoare sociologicãºi culturalã. Impresioneazã, în primul rând,volumele dedicate Beiuºului, Oradiei,ªteiului, dar ºi cele având în obiectivlocalitãþi ca Bunteºti, Drãgãneºti, Cãrãsãu,Fânaþe, Lãzãreni, Peºtiº, Chiºlaz, Felcheriu,Beznea, Bratca, Bulz, Vadu Criºului, etc.,datorate unor personalitãþi de prestigiu aleBihorului - Viorel Faur, Liviu Borcea, IoanDegãu, Nicolae Þucra, Aurel Chiriac,Dumitru Colþea, Crãciun Parasca, IoanGroze, Ioan Þepelea, Octavian ºi MironBlaga, Constantin Butiºcã, etc. Câtevadintre aceste monografii (Beiuºul ºi lumealui, Monografia oraºului ªtei, Monografiacomunei Bunteºti, Monografia satuluiFânaþe, Monografia comunei Bratca) suntlucrãri de mare amploare, monumentaleprin dimensiuni ºi conþinut, care ar fi meritatsã intre în vizorul de premii al AcademieiRomâne, însã n-au „captat” nici atenþiaspecialiºtilor ºi a presei culturale, ademenitãºi ea mai mult de politic ºi de reglarea defenomenele literare ºi artistice, spirituale,în general.

Între studiile cu aspect monumentaltrebuie încadratã ºi Monografia comuneiDobreºti, judeþul Bihor , apãrutã în condiþiigrafice deosebite la Editura Augusta,Timiºoara, 2008, 812 pagini A4, realizatãde universitarul timiºan de origine bihoreanãAurel Anca, care a sacrificat ani buni pentrudocumentarea ºi redactarea lucrãrii sale -una de excepþie, într-adevãr, care poate staca model pentru alte intreprinderi de acestfel.

Concepând monografia unei localitãþidrept un act de identitate, Aurel Ancapostuleazã mai multe cerinþe la care aceastatrebuie sã rãspundã: în primul rând omonografie trebuie sã ofere citittorului datede identificare: „de unde vine, drumulparcurs, evenimentele importante pe carele-a trãit ºi care au marcat colectivitateaumanã localã”, aducând, totodatã, informaþiidespre instituþiile ºi regulile care „auguvernat ºi cãlãuzit activitatea oamenilor,

despre obiceiurile ºi tradiþiile care s-auconturat în timp, despre relaþiile interumaneîmpãmântenite. De asemenea, demersulmonografic trebuie sã ia în discuþie nivelulde educaþie ºi culturã –atât în plan local,cât ºi a unor categorii socio-profesioanle,etnice ºi religioase, cu repercusiunile ine-rente asupra activitãþii creative în planmaterial ºi spiritual al oamenilor. Desigur, olucrare monograficã trebuie sã prezinte„biotopul zonei abordate”, adicã totalitateaelementelor naturale care compun mediuldelimitat, în strânsã corelaþie ºi interde-pendenþã cu graiul local prin diversitate aspecificitãþilor locale”. Totodatã, mai spuneAurel Anca, o monografie trebuie sã fie ooglindã a evoluþiei fenomenului economic.

Bazatã pe o documentaþie cât mai amplã,pe experienþã ºi tradiþii, pe realitãþi ºi relaþiistatornicite în timp, o monografie- maispune autorul nostru- „trebuie sã ofereposibilitatea de a prefigura evoluþia viitoare”,a localitãþii, evidenþiind prioritãþile ºi direcþiilede urmat pentru valorificarae resurselor ºia potenþialului creativ, în consens cu evolu-þiile din lumea civilizatã. Aceasta este, dealtfel, punctul de noutate pe care-l aducestudiul profesorului Aurel Anca ºi acestpunct ar trebui sã constituie, pentru viitorimonografiºti, un fundament al demersuluilor. Fiindcã mai spune autorul nostru, astfelabordatã ºi realizatã, „monografia devinesursa cunoaºterii, izvorul conºtiinþei aparte-nenþei, imboldul creativitãþii, motivaþiaparticipãrii, a atitudinii constructive acomunitãþii cuprinse în sfera de abordare.

Potrivit acestor deziderate ºi principii,Aurel Anca structureazã Monografia comu-nei Dobreºti în ºapte capitole:

I. Comuna Dobreºti: caracteristici, par-ticularitãþi, care se ocupã cu aºezareageograficã, relieful, solul ºi resursele solului,clima, flora ºi fauna, hidrografia ºi cãile decomunicaþie ale localitãþii studiate;

II. Evoluþia istoricã a satelor comuneiDobreºti pânã la începutul secolului al XX-lea, prezintã istoricul comunei, a fiecãruisat în parte, cu principalele momente, bise-rica, ºcoala, eroi ºi veterani de rãzboi;

III. Dobreºtii în vâltoarea timpului estecapitolul dedicat evoluþiei demografice,patrimoniul forestier ºi mai ales, evoluþieieconomice (pânã în 1945, între 1945-1990ºi în tranziþie- contextul postdecembrist);

IV. Organizarea ºi instituþiile admi-nistrative comunale oferã o viziune cuprin-zãtoare asupra principalelor instituþii locale,asupra persoanelor care au condus, pentruca, mai apoi, sã fie luat fiecare sat, din celeopt, în parte, pentru a fi micromonografiat,punându-se accent ºi pe „ familiile fonda-toare”, unora chiar fãcându-li-se arborelegenealogic;

V. Viaþa spiritualã a comunei Dobreºti;cadrul sociologic ºi etnografic este capitolulcel mai tentant pentru orice intelectual, elfiind, de altfel, bine articulat ºi scris,punând în relief tradiþiile, datinile ºi obi-ceiurile locului, portului popular, aspectelearhitecturale mai importante, ocupaþiilemeºteºugãreºti, agrementul, sãnãtatea ºialimentaþia;

VI. Relaþiile interumane vorbeºte desprespecificul aºezãrii, felul oamenilor, felul lorde a fi, a comunica ºi trãi împreunã, despreprocesul integrãrii þiganilor, despre graiullocului ºi onomasticã, pentru ca, în final,sã ne dea succinte, dar subtile, creionãriale „oamenilor de seamã” nãscuþi în co-munã;

VII. Perspective economico-sociale seaxeazã pe rezultatele analizei diagnostice,care stabileºte oportunitãþile ºi prioritãþiledezvoltãrii comunei- prelucrarea lemnului,agricultura, legumicultura, silvicultura, ex-ploatarea bauxitei, valorificarea pietrei decarierã, a fructelor de pãdure ºi a ciupercilor,artizanatul, agroturismul, ca ºi o seamã deservicii, ceea ce ar crea locuri de muncãpentru întreaga disponibilitate a locuitorilorcomunei Dobreºti.

Lucrarea lui Aurel Anca mai cuprindeun Cuvânt înainte semnat de Ioan Godea,o explicaþie Cãtre cititor pentru a se încheiacu o Postafaþã (tot a autorului), un Rezumat(în românã, englezã, francezã), diferiteAnexe ºi o Bibliografie selectivã ºi Icono-grafie, care vorbesc de la sine desprecomplexitatea ºi obiectivitatea ºtiinþificã amaterialului prezentat. Sã mai notãm cã, încel mai pur caracter universitar, întregdemersul monografic al lui Aurel Anca esteilustrat foto, dar ºi cu grafice, tabele, schemesi schiþe care conferã mai multã forþã depenetraþie ºi convingere enunþurilor ºi de-monstraþiilor. În plus, fiecare capitol aretrimiteri bibliografice proprii, extrem de utileatât lucrãrii cât ºi lectorului.

Apãrutã la 500 de ani de la primaatestare documentarã a localitãþii centru decomunã, Dobreºti, deºi un sat - Topa deJos - este amintit la 1326, Monografiacomunei Dobreºti s-a nãscut din „dorinþade a realiza un act de identitate (...) care sãconvingã, fãrã echivoc, cã pe aceste pã-mânturi bihorene au fost oameni, cã aceºtiaau creat bunuri materiale ºi spirituale” ºi deaceea lucrarea monograficã se adreseazãîn primul rând locuitorilor din sateleDobreºtilor, apoi tuturor celor interesaþi deproblemele rurale, în special tineretuluistudios, ºi nu numai, fiindcã pe umerii luistã sarcina de a pãstra sistemul de valori pecare trebuie sã se clãdeascã viitorul.

Scrisã „sã se ºtie ºi mai ales sã nu seuite” viaþa unei comunitãþi ºi a unor locuri,monografia Dobreºtilor este o investigaþieºtiinþificã de amploare ºi o construcþie delargã cuprindere, valoarea ei documentarãsituându-se dincolo de orice discuþie, ca ºicea educativã ºi formativã, Aurel Anca fiindun cercetãtor cu o bogatã experienþã ºi cuo rarã capacitate de analizã, diagnozã ºisintezã. Tratatul sãu monografic, scris cusuflet, cu credinþã în utilitatea demersuluisãu, cu o dãruire totalã este -în întregul sãu-un adevãrat certificat de identitate alDobreºtilor ºi, în acelaºi timp, o lucrare dereferinþã în domeniul genului. Desigur,existã ºi puncte, idei, interpretãri etc., carenecesitã încã discuþii ºi clarificãri, dupã cumexistã ºi abordãri novatoare, de care viitoriimonografiºti vor þine seama în demersurilelor. Sigur, însã, calitãþile monografiei îndiscuþie fac sã pãleascã orice reproºuri –începând cu o oarecare lipsã de modestie aautorului ºi terminând cu definireaconceptului de monografie localã ºi zonalã,sau perspectiva univocã a romanitãþii ºilatinitãþii, descrierea ºi plasarea clarã în timpa unor aspecte etnografice, etc.

Conºtient cã asistãm la agonia satuluitradiþional, dar încercând sã-i ofere per-spective ºi soluþii, Aurel Anca a „fotografiat”cu înaltã probitate ºtiinþificã ºi talent ultimecrâmpeie din existenþa unei lumi arhaice,extraordinare în mãreþia simplitãþii ei, acurãþeniei sufleteºti ºi morale, a fiinþãrii ei.Le-a „fotografiat” ºi le-a pus la îndemânãpentru a ne convinge, încã o datã, cã satulromânesc este cântec divin ºi adânc deistorie, noi având datoria de a-l aºeza pesoclul sufletului nostru drept carte de cã-pãtâi, dupã cum chiar Monografia comuneiDobreºti este o astfel de carte, una dintrecele mai frumoase ºi valoroase cãrþi cares-au scris vreodatã despre un sat românesc,lucrare pentru care Aurel Anca benemeritãatât de la comunitatea localã, cât ºi de lacea cultural-ºtiinþificã romãneascã. Dealtfel, trebuie specificat cã Aurel Anca, chiardacã nu este un specialist de formaþieumanistã, ci economist, etaleazã o alurã decãrturar, în sensul vechi ºi bun al cuvân-tului, care a obþinut doctoratul în 2004, dinanul 2000 fiind ºi cadru didactic laUniversitatea Tibiscus din Timiºoara, dupãce, vreme îndelungatã, a fost un factor ma-nagerial de primã mãrime în agriculturatimiºanã. În concluzie, Monografiacomunei Dobreºti, prin modul în care a fostcon-ceputã ºi realizatã, constituie un suportsolid pentru noi proiecte ºi în mod deosebitpen-tru dezvoltarea economico-socialã ºidu-rabilã a zonei ºi comunei Dobreºti.

Un studiu monografic bine fãcut ºiarticulat realizeazã Gabriel Moisa, GruiaFazecaº, Doru Marta ºi Crãciun Parascaabordând comuna Pomezeu, o localitateaparte în contextul bihorean, fie ºi numaipentru cã aici s-au nãscut ºi de aici au scos,în lume, inestimabile piese folclorice Gheor-ghe Rada ºi Maria Sidea.

Dupã mai mult sau mai puþin inspiratelecuvinte de întâmpinare, semnate de Ioanªora, primarul comunei, Cornel Popa, se-nator, ºi Vasile-Constantin Popa, procuror,lucrarea debuteazã cu prezentarea cadruluinatural - relief, climã, hidrografie, sol,vege-taþie ºi faunã, populaþie ºi aºezãri, agri-culturã – realizatã de Gruia Fazecaº, carese ocupã ºi de Zona Pomezeului în contextulmanifestãrilor preistorice din judeþul Bihor.

Capitolul al III-lea - Realitãþi medievaleºi premoderne din þinutul Pomezeului.Mãrturii documentare, comentarii istorice,realitãþi economice, mod de trai - semnatde Doru Marta, ni se pare extrem de inte-resant, el îmbinând istoria, sociologia, an-tropologia, realitãþile religioase ºi culturaleîntr-o viziune mai mult decât convingãtoareasupra vieþii unei localitãþi care, chiar sub

stãpânire strãinã, îºi cautã identitatea ºi ºi-o cultivã cu asiduitate.

Gabriel Moisa se ocupã de tranziþie –între medieval ºi modern -, dar ºi de con-temporaneitate ºi actualitate – incursiunealui în viaþa social-economicã, dar ºi istoricã,fiind bine documentatã ºi configuratã.Pagini revelatoare pentru existenþa româ-neascã sunt axate pe aspectele confesionaleºi etnice, dupã cum timpurilor mai apropiateli se acordã spaþii conforme importanþei ºiamplorii manifestãrilor lor: perioada inter-belicã, reforma agrarã din 1921, perioadacelui de-al doilea rãzboi mondial, perioadapostbelicã, comunitãþile religioase, ºcoala.

Cultura popularã tradiþionalã din Po-mezeu, capitol realizat de Crãciun Parasca,ocupã cele mai multe pagini din volum,etnografia ºi folclorul fiind, aºadar, “la eleacasã”: ocupaþiile locuitorilor ( pomicultura,prelucrarea cânepii etc.), gospodãria ºicasa, portul tradiþional, meºteri ºi meºte-ºuguri tradiþionale etc. configureazã lumeasatului, iar lirica popularã, balada sau cân-tecul bãtrânesc, descântecele magice, lite-ratura aforisticã, sãrbãtorile ºi obiceiurilecalendaristice cu datã fixã, alte credinþe,

sãrbãtori ºi obiceiuri, precum ºi obiceiurilelegate de momentele importante din viaþaomului (naºtere, moarte, cãsãtorie, etc) etc.etc. configureazã universul spiritual ºi cul-tural al unei localitãþi care a dat Bihorului,ºi þãrii – doi soliºti ºi culegãtori de folclorde excepþie : Gheorghe Rada ºi Maria Sidea.Un fiu al satului, Ioan-Constantin Rada, caºi un profesor ºi prim culegãtor de folclordin zonã – Aurel Cleja – sunt omagiaþi ºi eicum se cuvine.

De remarcat ºi capitolul final – Pome-zeul în imagini – în care cele câteva foto-grafii color deschid o fereastrã spre aceastãcomunã a Bihorului.

Apãrutã la Duran’s Oradea, Monogra-fia comunei Pomezeu (redactor de carte:Nicolae Pop) este o lucrare competent rea-lizatã, de interes atât pentru specialiºti, câtºi pentru tineretul studios ºi turiºti.

Monografia Comunei Pomezeu

,

Zodii în cumpãnã, toamna 201022

Gabriel Moisa (coord),MONOGRAFIA COMUNEIPOMEZEU: Oradea, 2010

Aurel Anca, MONOGRAFIACOMUNEI DOBREªTI:

Timiºoara, 2008

,

23

În cochetul orãºel de la poalele Mãgurii,ªimleu-Silvaniei, în 8 martie 1991, s-anãscut – toatã numai zâmbet îngeresc – ominune de fatã pre numele ei pãmânteanVlãduþa-Marioara Lupãu. S-a nãscut gataîmbrãcatã în autenticul ºi fermecãtorul eicostum moºtenit de la bunica, s-a nãscutcu cântecul pe buze, gata sã-l înceapã – lao clacã sau ºezãtoare, pe scenã sau în faþacamerelor de filmat, s-a nãscut cu o traistãde versuri în mânã, neºtiind la care sã seopreascã, atât de frumos ºi misterios sunãoricare! S-a nãscut cu lumea satului însuflet, cu o cohortã de stele în palme, cucerul senin ºi legea moralã deasupra frunþii,toatã numai cântec, toatã numai bucurie avieþii, toatã numai dragoste! S-a nãscutpentru a purta în lume graiul ºi spiritulînaintaºilor, pentru a da seamã de geniulneamului, de trãinicia ºi statornicia rã-dãcinilor! S-a nãscut pentru cã Sãlajultrebuie sã încoroneze universul folcloriccriºan cu superbia autenticitãþii ºi naturaleþiisale, cu ineditul simþirii omului din zona detrecere de la ºes-deal la deal-munte, un spa-þiu aparte nu numai geografic, ci ºi spiritual.S-a nãscut la cap de primãvarã, cu primã-vara în inimã ºi-n cuget, ea însãºi o pri-mãvarã, o indescriptibilã primãvarã a cân-tecului!

“Folclorul, doinele ºi cântecele dinstrãbuni reprezintã nu numai o dimensiunespiritualã, ci un mod de viaþã, de fiinþare aþãranului, un mod de-a învinge vrãºmãºiilevieþii, ale realitãþii ºi de a gãsi alinarea. Deaceea, folclorul este tezaurul nostru cel maide preþ, este nemurirea noastrã, cartea deidentitate a românilor. Cine a ascultat ofemeie de la þarã îngânând o doinã ori horindpe pragul casei sau la meliþã, cine a ascultatsunetul incomparabil al unui fluier cio-bãnesc, ori al buciumului, ori al cimpoiului,acela nu-ºi va pierde niciodatã rãdãcinile ºiva iubi ºi se va bucura pânã la lacrimi deorice cântec al neamului românesc”...

“Drumul frumos spre folclorul româ-nesc începe, pentru mine, pe la vârsta de5-6 ani. Atunci, la acea vârstã fragedã, amfost datã pe mâna profesoarei mele CorneliaNeaga, domnia-sa fiind cea care m-a pre-gãtit ºi mi-a insuflat crezul în marile valoriale culturii tradiþionale. Domnia-sa este,aºadar, cea care mi-a cãlãuzit paºii, domnia-sa fiind un mare om de suflet, un purtãtoral frumosului ºi un pedagog exemplar”...

“Eu reprezint o zonã plinã de istorie ºide frumos, ineditã ºi originalã, cu o încãr-cãturã spiritualã aparte – Valea Barcãului.Aici, în orice vers ºi-n orice cântec, amsimþit frumosul la el acasã, plin de fioriiemoþiei sufleteºti ºi estetice. De altfel, oricecântec mai descopãr, am impresia cã intruîntr-o legendã ºi trãiesc adevãrate momentede reverie”...

Citesc rândurile de mai sus, ºi altele, ºirãmân uimit de maturitatea ºi acuta con-ºtiinþã artisticã a tinerei sãlãjence ºi, cu oplãcere deosebitã, mã întorc la ziua de 1iunie 1997, când, pe scena Teatrului Naþio-nal “Marin Sorescu” din Craiova, TudorGheorghe – preºedintele juriului Festivalului“Maria Tãnase” – declara: „În aceastã searãam ales puritatea”. Da, atunci s-a ales pu-ritatea folclorului, puritatea talentului, puri-tatea unei copile care spãrgea tiparele... ªicum juriul a ales puritatea, în seara de galãa Festivalului “Maria Tãnase” a mai înfloritun talent, o mândreþe de fatã din Sãlaj, denumai 16 ani, care a venit la Craiova însoþitãde mama ºi profesoara sa. Atât pe scenã,cât ºi în culise, Vlãduþa Lupãu atrãgeaatenþia atât prin port, cât ºi prin atitudine –o fatã la locul ei, cu zâmbetul pe buze, caretot fugea din culise pentru a-ºi vedea colegii

Vlãduta LupãuO interpretã aparte a cântecului popular de pe Valea Barcãului:

evoluând pe scenã. “Costumul îl am de labunica mea. E compus din opinci, ºosetede lânã, o poalã ºi zadie, spãcel ºi cojocel,botelatã pe cap (o poartã la ºezãtori numaifetele nemãritate) ºi la gât zgãrdan”, aexplicat Vlãduþa Lupãu, la câteva minutedupã începerea festivitãþii. Aceasta a re-cunoscut cã este seara în care are cele maimari emoþii. “Acum am cele mai mariemoþii. Ne se ºtie cine ce a câºtigat. Aºtep-tãm sã aflãm ce premiu a luat fiecare, dacãa luat. Un premiu la un astfel de festivalînseamnã o rampã de lansare”, declara Vlã-duþa Lupãu cu mult înainte sã afle cã acâºtigat marele premiu ºi trofeul festivalului.

Când a primit premiul, ºi-a strâns laurii,ºi-a prezentat profesoara împreunã cu carelucreazã de ani buni ºi pe care “sperã s-oasculte ºi de-acum înainte” pentru cã-i dãsfaturi foarte bune, promiþând membrilorjuriului sã nu-i dezamãgeascã.

“Se zice cã e foarte tânãrã. Nu cred însãcã asta conteazã. Tinerii sunt precoce.Lucrez cu ea de la ºase ani. Premiul de astã-searã nu este întâmplãtor, a mai câºtigatpremiul I la Rapsodia Românã ºi la «MariaLãtãreþu»”, a spus Cornelia Neaga, pro-fesoara Vlãduþei, cântãreaþã, la rândul ei.Potrivit acesteia, fata nu are încã un albumpersonal. “Ca ºi adolescent, are sensibilitateºi personalitate artisticã ºi este foarte ho-tãrâtã. ªtie ce-ºi doreºte”, a explicat Cor-nelia Neaga. Aceasta este de pãrere cã “numai merge cu lãlãitul în folclor”.

Dar sã ne întoarcem la cuvintele Vlã-duþei: “Am avut ocazia sã particip la nume-roase ºi importante spectacole, sã cunoscîn direct sufletul Maramureºului, sufletulBucovinei, al Transilvaniei ºi al Moldovei,sufletul Olteniei ºi al Dobrogei, am înþelesde la sursã ce înseamnã dorul, ce spunedoina ºi care este relaþia cântecului cu spi-ritul românesc. Am reuºit, cu astfel de pri-lejuri, sã învãþ sã apreciez critica, sã-mi dauseama cã fac parte dintr-o generaþie nouã,tânãrã, bine pregãitã, de artiºti ai cânteculuipopular, generaþie care are menirea de a

continua tradiþia ºi de a promova doar ceeace este autentic ºi valoros, fãrã a face rabatpentru niºte trecãtoare ºi derizorii avantajemateriale. Sper sã nu dezamãgesc niciodatãcântecul, nici publicul ºi, mai ales, frumosulromânesc”...

“Într-o lume care este pe cale sã seglobalizeze, sper sã avem tãria ºi înþe-lepciunea sã nu ne pierdem identitatea naþio-nalã ºi, în acest sens, trebuie sã promovãmcum se cuvine folclorul, tradiþiile ºi spe-cificul nostru naþional, iar cântecul nostrupopular, cântecul românesc ºi portul, ºidansul, ºi sãrbãtorile sã ne fie deopotrivãîn suflet ºi pe buze...”

E greu de spus la ce izvoare s-a adãpataceastã copilã atãt de talentatã ºi surprin-zãtor de serioasã! Oricum, la izvoare lim-pezi, tonifiante, care ne fac sã credem cãviitorul va fi pe mâini bune, în posesia unoroameni ºcoliþi ºi muncitori, devotaþi pãmân-tului ºi semenilor, care vãd rostul fiinþeiumane pe alte coordonate decât cele aleimediatului ºi ale individualului...

*Vlãduþa Lupãu este o vedetã, în cel mai

bun sens al cuvântului. O vedetã construitãpe mare talent, pe muncã, pe farmec per-sonal ºi, mai ales, pe autenticitatea ºi frumu-seþea pieselor pe care le interpreteazã.Dotatã cu o voce caldã, plinã, puternicã,bazatã pe o emisie naturalã, cultivatã însãºi bine cenzuratã, Vlãduþa aduce cântecepropriu-zise ºi cântece de joc cu un accen-tuat iz tineresc ºi ludic, uneori ºãgalnic sauchiar ironic, totdeauna însã de un firesc ºio autenticitate cuceritoare. Naturaleþea pre-zenþei ºi jocului scenic, costumul autentic,graiul de-acasã fac ca impactul cu publiculsã fie consonant, emoþia artisticã depla-sându-se în amândouã sensurile, beneficspectacolului. Pentru spectatorii mai vârst-nici, un cântec ca Asarã, mi-am pus rãzboitrezeºte viziuni ºi nostalgii amplificate de“realismul” versurilor ºi realitãþile trãiteodinioarã:

“Asarã, mi-am pus rãzboiC-aºa-i rându’ pã la noiªi l-am pus în loc de masãVin feciorii tãþi sã þasãCã io-s fatã frumuºeaIac-aºe ºi tãt aºeVin feciorii num-aºeMândrã m-a fãcut mãicuþaVin feciorii tãþ fuguþa...”Sfârºitul Postului, despãrþirea de “absti-

nenþã” ºi, mai ales, organizarea danþului laanumite case trezesc ºi ele imagini ale uneilumi apuse, de-un farmec aparte însã:

“Iaca, Postu s-a gãtatIar se face danþ în satLa Mãrie d’îngã valeC-are fecior sã se-nsoareFetele vin chiuindªi feciorii fluierând”...Atributele dorului, în Frunzuliþã de bu-

jor, dau întrega mãsurã a vieþii sufleteºti ºia graiului metaforic în care se producea cân-tecul:

“Du-te, dorule, þi-am spusDu-te pã uliþã-n susTare-aº vrea dorul sã-l vândM-aº duce cu el la târgÎnsã doru-i nevãzutCui sã-i spun cã-i de vândutCã dorul nu-l poþi umblaªi nici dor a cumpãra”...Chiar sumar urmãrindu-i activitatea, am

îndrazni a spune cã Vlãduþa Lupãu este,deja, o personalitate a cântecului popular,ºi încã una de primã mãrime, care meritãmult mai multã atenþie, susþinere ºi promo-vare decât i se acordã acum. Fiindcã, alãturide alþi colegi de generaþie ºi de AlexandraChira, ea face cinste atât Sãlajului, cât ºiBihorului, cântecului românesc, folcloruluiîn general. Din fericire (sau din pãcate),Vlãduþa nu este un artist care sã-ºi croiascãdrum cu coatele (ori altfel), discreþia ºimodestia care-o carecterizeazã având unsuport intelectual ºi moral specific doarconºtiinþelor artistice exemplare, cãrora,sigur, Vlãduþa Lupãu le aparþine.

Zodii în cumpãnã, toamna 2010 23

,

IOAN DEGÃUMIRON BLAGA

Undeva la poalele Munþilor Plopiº, înSãlajul legendar, în apropiere de Bãile Bo-ghiº, pe culmi domoale ºi mereu însorite,se aflã localitatea cu acelaºi nume, Plopiº,aºezare strãveche, mustind de istorie ºi deviaþã spiritualã, cu oameni tot unul ºi unul,cum ar zice Creangã, care ºtiu ºi rostul câm-pului, dar ºi profunzimea cântecului, ºisuiºurile ºi coborâºurile vieþii, dar ºi trãiniciaºi puterea credinþei, a legii strãbune, care i-a þinut neclintiþi pe acele locuri, protejându-le graiul ºi obiceiurile milenare.

Comuna Plopiº, formatã din trei sate alecãror nume izvorãsc din realitãþi fiziceconcrete - Plopiº, Fãget, Iaz -, este un toposatestat încã din secolul al XIII-lea, neatinsde buldozerele industriei, bine gospodãrit,cu case moderne, trainice, cu livezii ºi viide mai mare dragul, care vorbesc de la sinedespre hãrnicia ºi frumuseþea localnicilor.Acum, este adevãrat, populaþia aratã camîmbãtrânitã, cei tineri cãutându-ºi rosturileîn centrele urbane, însã spiritul locului nuse dezminte: cei nedezrãdãcinaþi pãstreazãintactã pãdurea! Fie ea de fag sau de stejar,dar mai ales de fiinþã. De fiinþã care nu ºi-a abandonat moºtenirea ºi menirea, însufletul ei pâlpâind încã magica luminãdacicã ºi rugul aprins al trandafirului hristic.Cã aºa stau lucrurile ne-o dovedeºte ºitânãra Ligia Bodea, care, elevã fiind, aînceput în Iaz un muzeu local etnograficcu piese de realã valoare, dar, mai ales,preoþii locului, între care se distinge pãrin-tele Chira, prin har, devoþiune, dragoste deoamenii locului, prin înþelegerea ºi cultivareaproduselor culturale locale, prin înaltaeducaþie pe care-o dã talentaþilor sãi copii,apoi dascãlii, cei care-au scos în lume gene-raþii deosebite, al cãror model ºi emblemãrãmâne familia Cristea, ai cãror membrii aufãcut ºi fac apostolat pe plaiurile de umbrãºi de ambrã ale Plopiºului sãlãjan.

În acest þinut binecuvântat de Domnul,ca dar familiei pãrintelui Chira ºi neamului

românesc, Dumnezeu a trimis un “boþ dehumã”, “o zgâtie de fatã”, sigur: un îngerdin grãdina sa paradisiacã, o voce din tu-multul vocilor sale interioare care sã neîmbucure ºi sã bucure existenþa cântecului,cântecul existenþei ºi, mai ales, fiinþa cânte-cului, adicã starea naturalã a individului cre-ator, pre numita Alexandra, deopotrivã cersenin ºi însorit ºi noapte înstelatã, joc alcuvântului ziditor ºi izvorniþã a luminii dinadâncuri, un copil-minune ºi o minune decopil care, deasupra regulilor ºi legilor, trã-ieºte la modul cel mai firesc ºi înalt cânteculmultimilenar al neamului, dând sublimedovezi de autentificare unei zone fiinþãtoaresub auspicii cereºti ºi româneºti, divine înmanifestarea lor plenarã.

În fond, ce este Plopiºul? Nimic altã-ceva decât centrul lumii, buricul pãmântului!ªi cine este Alexandra? Nimeni altãcinevadecât exponentul acestui centru, însuºi cân-tecul din care se naºte cântecul, însuºi cân-tecul care cheamã cântecul! Altfel spus,Alexandra este ceea ce este, adicã ceea cese aude ºi, mai ales, se transmite, ca vibraþiedivinã, dintr-un glas al glasului dumne-zeiesc.

Aºadar, Alexandra este, pentru cântec,ceea ce Adam ºi Eva sunt pentru omenireºi Hristos pentru credinþã : fiinþarea, ardereatotalã, modelul, începutul!

Pornind de la aceastã ipotezã, cuvintelesunt neputincioase în faþa harului Alexan-drei. Ea nu este, sau este!, “mica privi-ghetoare din Sãlaj”, ea nu are nevoie de“premii de excelenþã”, de titluri de “amba-sador” sau “mesagerã a culturii” etc., fiind-cã, fãrã discuþie, cuvintele spun prea puþindespre ceea ce este Alexandra. Totuºi, douãcuvinte îi vin ca o mãnuºã: divin ºi firesc.Adicã harul ei este atât de rar încât estedivin, iar ceea ce face ea, felul cum se pre-zintã, ceea ce aduce ºi este, în faþa publi-cului, este firesc, atât de firesc încât fri-zeazã genialitatea.

Nu ºtiu sã fi scris cu atâta patimã ºidragoste despre activitatea vreunui alt in-terpret de muzicã popularã, dar copila a-ceasta de 12 ani care uimeºte ºi încântãmeritã toate epitetele ºi superlativele, maiales cã toatã activitatea, tot comporta-mentul, toatã viaþa ei sunt definite de normalºi firesc, de un normal ºi firesc sublime, înafara cãrora talentul nu înseamnã mai nimic.Este ceea ce au afirmat alte doua “con-judeþene” - Sava Negrean Brudaºcu ºi Vlã-duþa Lupãu - în descendenþa cãrora Ale-xandra se înscrie, dar, peste care, ea aresinceritatea, puritatea ºi efervescenþa vârstei,dincolo de incredibilul talent.

Tentaþia mare este de a spune cã întreagafiinþã a Alexandrei este un cântec sau, cel

puþin, cã Alexandra cântã cu toatã fiinþa,atâta bucurie, atâta împlinire umanã, atâtaunivers descoperi în melodiile ºi-n versurilecântecelor ei, în modul de a le interpreta,în miºcarea ei scenicã din care nu transparenimic construit, nimic fãcut, nimic mimatsau aranjat. Fãrã o îndrumare ºi pregãtireprealabile, într-un fel este expresia scenicãîn interpretarea unei doine ºi alta în a unuicântec propriu-zis sau de joc, Alexandramiºcându-se aºa cum îi vine ºi îi vine deparcã ar trãi atunci ºi acolo aevea ceea ceinterpreteazã. Se pare cã Alecsandri a scrisDoina special pentru Alexandra: “Doinã,doinã, cântec dulce/ Cînd te-aud nu m-aºmai duce/ Doinã, doinã, viers cu foc/ Cînd

rãsuni, eu stau pe loc// Bate vînt de pri-mãvarã/ Eu cînt doina pe afarã/ De mã-ngîn cu florile/ ªi privighetorile”..., iar“anonimul” din folclorul românesc a com-pletat “definiþia”: “Cã horile-s stâmpãrare/La omul cu supãrare”...

Sã mai remarcãm autenticitatea ºi adec-varea costumului popular la vârsta inter-pretei, a culorilor ºi pieselor componente,expresivitatea deosebitã a simplitãþii ºifirescului cu care sunt îmbrãcate ºi purtate.

Cã nu exagerãm, ne-o dovedeºte ºi re-centa apreciere internaþionalã obþinutã deAlexandra la Albena:

“Micuþa Alexandra Chira, minunea mu-zicii populare sãlãjene, a participat la Con-cursul Internaþional de Folclor pentru Copii,“Trixie”, din Bulgaria. Concursul s-a des-fãºurat în perioada 26-28 iunie 2010 laAlbena, cunoscuta staþiune bulgãreascã dela malul Mãrii Negre, unde au participatpeste 40 de copii din Rusia, Azerbaidjan,Uzbekistan, Republica Moldova, Ungaria,Serbia, Ucraina, Slovacia, Grecia, Turcia,Bulgaria ºi România, Alexandra Chira fiindsingura reprezentantã a þãrii noastre care afost invitatã la Concursul din þara vecinã.

Pe scena Centrului Cultural “Dobrotitsa”din Albena, micuþa Alexandra Chira aîncântat juriul ºi publicul printr-o inter-

Cântecul din cântec:IOAN DEGÃU siMIRON BLAGA:

Alexandra Chirapretare de excepþie a doinei “Codrule cufrunza latã” ºi a cântecului de joc “Sãlã-jancã-s ºi-mi stã bine”. În urma evoluþieisale excepþionale, juriul internaþional a fostimpresionat de sensibilitatea ºi modul în careºtie sã doineascã, de felul în care trãieºte ºitransmite publicului tot ceea ce cântã, apre-ciind-o ca fiind “o artistã completã” (s.n.),iar evoluþia micuþei sãlãjence din Plopiº afost rãsplãtitã cu Marele Premiu ºi cumedalia de aur a festivalului.”

Trebuie menþionat cã acesta este al trei-lea mare premiu, dupã alte douã mari premiiºi trofee internaþionale obþinute de Alexandrala Cernãuþi (Ucraina) ºi Grebenat (Serbia).

*La 12 ani, despre Alexandra Chira se

spune cã este un “artist complet”. ªi, într-adevãr, aprecierea se verificã, mai ales dacãai ocazia sã asculþi o doinã în interpretareacopilului-minune din Plopiº; te va uimi matu-ritatea înþelegerii textului ºi interpretarea,armonizarea trãirii cu melodia, aºa cum doarpuþini artiºti lirici o realizeazã. Aceeaºimaturitate, siguranþã a frazãrii ºi revãrsarede bucurie lãuntricã se recunoaºte ºi îninterpretarea colindelor ºi a pricesnelor.Vocea caldã, învãluitoare, cu rezonanþeadânci, plãcut timbratã, se revarsã naturalºi puternic, în ondulaþii blagiene, vrãjinduniversul. Izvoarele îºi opresc ºopotul,vântul stã la rãscruci mirat de vocea caretransmite mesaje divine, în pãduri, frunzeleau împietrit, pânã ºi corurile cereºti tac ºiiau notiþe...

Când cântã Alexandra Chira, Cel Cerescîmparte daruri ºi-o uriaºã lacrãmã dedragoste pentru pãmânteni.

Atunci, Domnul Cuvântului ºi al Haruluideschide Cereºtile Porþi ºi înmiresmeazãaerul cu gloria trudei sale ºi cu veºniciilespiritului românesc...

Ave, Alexandra, ºi sã ajungi mare câtMaria Tãnase ºi Grigore Leºe de mare!

Zodii în cumpãnã, toamna 201024

,

25

În Sãlaj ºi Bihor, ba chiar în toatãRomânia, Plopiºul a devenit celebru princâteva talente de excepþie în lumea folclo-rului ºi a muzicii populare: Anuþa Gale ºiAlexandra Chira, în primul rând, dar ºi Vlã-duþa Lupãu care, dacã suntem bine in-formaþi, are origini tot în frumoasa aºezarede la poalele munþilor Plopiº, sau LigiaBodea, creatoarea unui exemplar muzeuetnografic local, ca sã nu ne pierdem înalte amãnunte privind bogãþia ºi autenti-citatea creaþiilor populare din zonã ºi apãstrãtorilor acestor inestimabile comori.

Acestor nume de rezonanþã, trebuie sãle adãugãm încã unul – Alexandru-TeofilChira, fiul mai mare al dãscãliþei Victoria-Maria ºi al pãrintelui Ionel Chira ºi, totodatã,fratele mai mare al Alexandrei Chira (“cuun an, o lunã ºi o zi”!), deºi cei doi suntcolegi de clasã (a VII-a) la ªcoala Gim-nazialã Plopiº, unde sunt elevi eminenþi,într-o concurenþã “acerbã”, dar beneficãºi creatoare de performanþe. De altfel, ceidoi fraþi seamãnã, la chip, ca douã picãturide apã, inclusiv la luminozitate ºi vivacitate,scânteieri inteligente ale ochilor ºi la zâm-betul curat ºi prietenos, fiind, totuºi, de omodestie ºi o discreþie, de o normalitate in-credibile pentru “condiþia lor socialã”, do-vadã a unei zestre genetice ºi a unui mediufamilial ºi educaþional deosebite.

Dacã-l priveºti ºi-l asculþi de undeva dindeparte, vrãjind fluierul, ai imaginea unui“pui” de Grigore Leºe, cu atâta distincþie

Vraja fluierului:Alexandru Chira

poartã pãlãria, cãmeºa ºi chimirul (t’isãul),cu atâta aplomb ºi mãiestrie suflã în tubulacela de lemn cu ºase gãuri, din care nu iessunete, ci cuvinte ºi versuri ºi melodii dinalte vea-curi ºi de pe alte “guri de rai” decâtcele de azi!...

Cântã curat, profund, poate cu o uºoarãdozã de patimã – care nu ºtii de unde vineºi ce semnificaþii poartã! -, cu distincþia ºisiguranþa unui adevãrat artist, pentru care“scena” nu mai are secrete... ªi, într-adevãr,nici nu are: nici a televiziunilor, nici a festi-valurilor ºi a concursurilor, nici a spectaco-

lelor ocazionale. A urcat-o de atâtea ori,pentru a concerta, mai exact: pentru a în-cânta, pentru a o acompania pe Alexandrasau pentru a primi premii, încât i-a devenito problemã familiarã: pe care-o îndrãgeºte,care-i creazã încã emoþii, care-i dã, însã,satisfacþii aparte...

Între numeroasele premii câºtigate ºidistincþii primite, trei sunt, deocamdatã, celemai dragi: Premiul al II- lea la Festivalul-concurs Internaþional al Tinerelor Talente“Floare mândrã a tinereþii”, Cernãuþi, 2februarie 2008, Premiul special al juriuluila Festivalul Naþional de Folclor al copiilor“Dornã, plai de joc ºi cântec”, Vatra-Dor-nei, 1-4 august 2008, ºi Premiul de excelen-þã oferit de Ministerul Culturii ºi al Patrimo-niului Cultural Naþional (prin DJCCPCN-Sãlaj ºi Ansamblul “Porolissum” Zalãu), în31 iulie 2010, premiu oferit ºi Alexandrei(de chiar ziua ei!).

La cei 13 ani ai sãi, Alex (n. 30 iunie1997, ªimleu-Silvaniei) este un artist înadevãratul sens al cuvântului, chiar dacã,în ceea ce-l priveºte, viitorul ne va rezervasurprize mai mici sau mai mari. Sigur, însã,dragostea lui pentru cântec ºi pentru fluiernu vor pieri, dimpotrivã, se va potenþa ºi,suntem siguri, fluierul lui va vrãji încã multãvreme aerul ºi sufletul românilor!

Ascultaþi-i Suita de Maramureº ºi ceade Sibiu de pe CD –ul realizat împreunã cuAlexandra (Io-s fatã de sãlãjanã) ºi ne veþida dreptate!...

Diana Oþet (n. 13 martie 1987) esteproaspãt absolventã a Universitãþii deArtã ºi Design din Cluj-Napoca, Facul-tatea de Arte Plastice, secþia graficã.Se exprimã în grafica de ºevalet (desen,picturã, gravurã, ilustraþie, benzi dese-nate), dar ºi în cea computerizatã (ima-gini prelucrate în varii softuri, copertede carte, postere, afiºe sau identitãþivizuale).

NE ILUSTREAZÃNUMÃRUL:

DIANA OTET,

Zodii în cumpãnã, toamna 2010 25

Am semnalat, cu câtva timp în urmã,cã lansarea unei cãrþi despre geto-daci aprilejuit prezenþa la eveniment a unui cobzarpe post de herald, de vestitor: Ion Creþeanudin Voineasa. Rapsodul oltean, care esterealmente un “Grigore Leºe al Sudului”, in-terpreteazã numai folclor de vatrã, culesîn special din zona Romanaþi ºi nu cântãniciodatã decât îmbrãcat în straie popularestrãvechi: “Cânt dupã cum mã îmbrac ºimã îmbrac dupã cum cânt” - spune el.

Revenim pentru a focaliza discursul a-supra instrumentului numit cobzã, cãruianiciun cercetãtor nu i-a acordat pânã acumatenþia cuvenitã. A fost privit cu dispreþsau, în cel mai bun caz, cu condescen-denþã. E un instrument pe cale de dispariþie,ca multe alte elemente reprezentative alepatrimoniului nostru imaterial. Singurul ar-tist care a menþinut acest instrument înviaþã - redându-i nobleþea ºi un strop dinprestigiul pe care l-a avut cândva - esteTudor Gheorghe.

Ce a fost mai întâi:lãuta sau cobza?Cobza nu seamãnã cu niciunul dintre

instrumentele actuale. Are gâtul frânt ºigriful (porþiunea pe care se schimbã acor-durile) foarte scurt, ceea ce impune foartemultã precizie în schimbarea acestor acor-duri. Este un instrument ritmic, cu corzicare se “pleznesc”, nu se ciupesc, primitivºi foarte greu de mânuit, el fiind, de fapt,destinat hangului (acompaniamentului). S-a vehiculat ideea cã s-ar trage din lãutã.Numai cã lãuta, care este de origine arabã(al oud), este un instrument melodic, binetemperat încã dinainte de adoptarea ei înEuropa. Nu se cunosc cazuri ca un instru-ment ritmic sã fie derivat dintr-unul melo-dic, ci numai invers. Deci în niciun cazcobza nu provine din lãutã. Seamãnã cuaceasta, e adevãrat, mai exact cu variantaprimitivã a lãutei (de pânã în secolul alXVII-lea), care avea ºi ea gâtul “fracturat”.Grifura lãutei era însã (ºi este) mult mailungã, ceea ce permite o mai lejerã miºcarea degetelor pe corzi. Iar din a doua jumãtatea secolului al XVII-lea apar deja lãutele cugâtul drept.

Orfeu cobzarulPrestigiul cobzei nu vine numai din

faptul cã a fãcut gloria lãutarilor noºtri depânã la apariþia þambalului (a fost, printrealtele, instrumentul emblematic al celebruluistaroste Barbu Lãutaru), ci din vechimealui aproape ancestralã. Fapt mai puþin ºtiut,cobza se numea în Antichitate „lira trac㔺i a fost instrumentul specific imensuluiteritoriu ocupat de populaþia tracã din carefãceau parte ºi geto-dacii. Tot din neamultracilor fãceau parte ºi frigienii din AsiaMicã.

Reprezentantul legendar al culturii muzi-cale tracice a fost, dupã cum se ºtie, Orfeu.De altfel, dacã e sã judecãm dupã scrierileantice, muzica strãmoºilor noºtri pare sã fiavut un rol determinant în cristalizarea arteiuniversale a sunetelor. În „Geografia” sa,istoricul ºi geograful Strabon din Amesia(60 î.H.-21 d.H.), referindu-se la origineamuzicii vechi, face urmãtoarele conside-raþii: „Muzica întreagã, privitã atât camelodie, cât ºi ca ritm ºi cuprinzând ºiinstrumentele, e socotitã ca fiind de originetracã ºi asiaticã. Aceasta se vede ºi dinlocurile unde muzele sunt cu deosebirecinstite. Într-adevãr, în vechime, Pieria,Olimpul, Pimpla, Leiberthros erau localitãþiºi munþi ai tracilor, pe câtã vreme acum pe

acestea le stãpânesc macedonenii. Heliconula fost închinat muzelor de cãtre tracii carelocuiau în Beoþia ºi care au consacratnimfelor peºtera lui Leiberthros. Se spunecã cei care s-au ocupat în vechime cumuzica - Orfeu, Musaios ºi Thamiris - sunttraci. ªi numele Eumolp (personaj trac alcãrui nume se traduce «cel care cântãbine») tot de la traci vine”.

Aºadar, dacã luãm ca reper adevãrulunanim acceptat cã Orfeu era trac ºi faptulcã instrumentul la care cânta era lira,îndrãznim, în lipsa oricãrei cercetãri de spe-cialitate în acest sens, sã ne întrebãm dacãnu cumva e logic ca lira la care cânta Orfeutracul sã fie chiar „lira tracã”. ªi cum „liratracã” era cobza, putem sã ne întrebãm (in-sinuând, în acelaºi timp, un adevãr) dacãnu cumva Orfeu a fost cel mai mare cobzaral tuturor timpurilor. Cercetarea în aceastãdirecþie a fost blocatã, printre altele ºi defaptul cã reprezentãrile iconografice suntmult ulterioare presupusei perioade în carea trãit eroul. Fiind preluat de cultura greacã,primele astfel de reprezentãri ni-l aratã înhaine greceºti ºi având, evident, recuzitaaferentã.

Lira Tracã sau Thracae citharaSintagma „lira tracã” nu apare în

niciunul din studiile de cercetare româneºti,fie ele istorice sau muzicale. Poate fi gãsitãîn schimb într-un catalog din 1833, des-coperit de noi în arhiva unui muzeu dinMantova (Museo della Reale Academia diMantova), unde, alãturi de imaginea unuibasorelief reprezentându-l pe „Orfeu în In-fern”, este prezentatã ºi povestea perso-

najului. Scrie, în acel catalog, la pagina 12:„Non ce alcuno, che ignori la pietosa istoriad’Orfeo, il quale coll’ incauto della SUALIRA TRACA uomini e fiere a seguirlo…”.(„Toatã lumea ºtie povestea lui Orfeu, celcare, cu cântecul LIREI SALE TRACE,oameni ºi fiare fãcea sã-l urmeze etc.,etc…”). Deci italienii începutului de secolXVIII n-aveau nicio problemã sã facã ana-logii între identitatea eroului ºi lira sa. IarVergiliu numea acest instrument specifictracilor ºi atribuit lui Orfeu „Thracae ci-thara”.

Având în vedere cele expuse, cobza (liratracã) are virtuþi de brand naþional. Puþinepopoare au privilegiul sã posede un instru-ment atât de vechi care sã le traseze, pe operioadã istoricã de multe mii de ani, con-tinuitatea identitãþii.

“Eºti viu?”Ar mai fi de semnalat cã niciodatã, de

când existã acest instrument emblematic,nimeni nu s-a gândit sã-l perpetueze încadru instituþional. Am aflat, de la reputatuletno-muzicolog, dirijor ºi compozitor Con-stantin Arvinte, cã a existat totuºi o ten-tativã, în anii ’50, de a se deschide o catedrãde cobzã în cadrul Conservatorului. Dar,cum perspectiva istoricã ºi identitarã a cob-zei nu s-a întâlnit niciodatã cu viziuneaînalþilor noºtri responsabili culturali,lucrurile au rãmas ca atunci. Deci cobza(lira tracã) a supravieþuit natural, catrandafirii sãlbatici, iar meºteºugul s-atransmis ca pe vremea tracilor, de la meºterla ucenic, sub ochii orbi ai instituþiilorculturale.

S-a întâmplat însã, recent, un fapt cuvaloare de premierã istoricã: în zilele de 12-14 iulie, la Muzeul Satului, rapsodul IonCreþeanu din Voineasa, de care am amintitla început, a predat, pentru prima datã încadru instituþional, cursuri de cobzã pentrucopii. Iar mai important decât chiar ini-þiativa în sine (care a aparþinut Muzeului) afost reacþia copiilor, care s-au apropiat deinstrument ca de un miracol. „Eºti viu?” -l-a întrebat unul dintre micii aspiranþi lameºteºugul de cobzar pe Ion Creþeanu.Care era îmbrãcat, evident, în cãmaºãþãrãneascã, încins cu bete, încãlþat cuopinci ºi având alãturi - cum altfel? -bãtrâna ipingea roºie de Romanaþi, vechede peste 150 de ani, cu care a „oficiat“ lamulte evenimente culturale…

O posibilã“reîmpãdurire folcloricã”În afarã de Tudor Gheorghe, care

personificã un caz de excepþie al cobzei(artistul transfigureazã folclorul ºi des-þeleneºte percepþia publicului spre muzicaromâneascã) ºi de Ion Creþeanu, în þarãtrãiesc, în acest moment, mai puþin de 15cobzari „practicanþi”. Dintre aceºtia, îiamintim pe Mihai Cãluºaru, ConstantinGaciu, Mirel Bria, Nica Vasile, Ion Strâm-beanu, Vasile Zidaru ºi Dan Voinicu. Aºa seexplicã de ce, la fabrica de instrumentemuzicale de la Reghin, se produc în medie,de 20 de ani încoace, doar vreo 20-25 decobze anual. Dintre acestea, cinci bucãþise duc direct la export, 10-12 sunt vânduteîn Transilvania (ciudat, pentru cã în aceastãzonã nu se prea cântã la cobzã, ceea ce nedeterminã sã credem cã sunt cumpãratetot pentru export), iar celelalte (adicã 5-6)în restul þãrii, adicã în zona de referinþã acobzei.

Nu este exclus ca respectivele cursuride cobzã de la Muzeul Satului sã fie doarînceputul unei „reîmpãduriri folclorice”, ºicobza sã devinã un reper naþional respectatºi promovat. Aºa cum, în egalã mãsurã, eposibil ca producþia de cobze de la Reghinsã se dubleze în urmãtorul an.

Ion Creþeanupe urmele lui Badea CârþanIon Creþeanu este interpret vocal ºi co-

ordonator al tarafurilor din Morunglav-Olt,Greceºti-Dolj, Albotina-Bulgaria .

A susþinut concerte în Teheran (Iran),Penne-Pescara (Italia), Valencia (Spania),Sofia ºi Vidin (Bulgaria), Chiºinãu(Moldova).

Nu cântã niciodatã decât îmbrãcat încostumul tradiþional, cu opinci, bete ºiipingeaua veche de peste 150 de ani. “Cântdupã cum mã îmbrac ºi mã îmbrac dupãcum cânt” – spune el.

A inaugurat, la sugestia ºi cu sprijinulsubsemnatului, un nou concept de marke-ting cultural, în care cobza ºi costumultradiþional devin elemente de promovare lavernisaje ºi lansãri de carte.

Apariþia ºi prestaþia sa dau pregnanþã ºidimensiune spiritualã acestor evenimente.

În acelaºi tandem a lansat, în mediilecultural ºi muzical, conceptul de Lira Tracã,aceasta fiind, de fapt, cobza.

Despre Ion Creþeanu, etnomuzicologulConstantin Arvinte spune urmãtoarele: “IonCreþeanu este inginer. Dar e pasionat defolclor ºi de cobzã. Iar un om pasionat,chiar dacã nu are studii de specialitate, aflãdespre domeniul pasiunii lui lucruri pe careun specialist fãrã pasiune nu le va afla sauînþelege niciodatã”.

Lira Tracã, de la "cobzarul" Orfeula Tudor Gheorghe si Ion Creteanu

MIRON MANEGA

, ,

Cobza are o vechime imemorialã.Nu este exclus ca ea sã fie instrumentulla care a cântat Orfeu. În România aumai rãmas vreo 15 cobzari iar la fabricade instrumente muzicale de la Reghinse produc anual 20-25 de cobze.

Zodii în cumpãnã, toamna 201026

http://www.certitudinea.ro/

27

Cântece haiduceºti (lotreºti)

Ce mi-e drag mie pã lume,Cãliceaua pân pãdure,Care me lotri pã ieTrii ºi patru alãture.

Hai sã bem, cã bani avem,Dacã banii s-a gãta,Mândra ne-o împrumuta,Pân-a-nverzi verzurileªi-a scoate neamþu stãvileªi-oi fura un cal or doiªi i-oi da banii-napoi.

Inf. Mihale Eva – 24 ani

Treci-mã, Doamne-n Banat,Cu patru boi di furatªi iar mã treci napoi,Cu preþu la patru bio.

Rãsai lunã, rãsai lunã,Rãsai lunã codrilorSã sã vadã lotrilorSã-ºi anumere baniiC-or furat boii nanii.

Inf. Morar Minca, 73 ani

Strigã-mã lume tâlhar,Joacã mândra cã-s drumar,Tãtã lume-mi zâce lotruC-am furat un lemn din codru,Ba io lemnu n-am furat,Numai trei scânduri di bradSã fac la mândruþa pat,În pat sã sã hodineascãªi la mine sã gândeascã.

Inf. Braje Gavril, 71 ani

Pã sub poala pãdurii,Mã prinserã jendariiDoi mã leagã, doi mã-ntreabã,Ce fãcui cu otava-ntreagã?

- Domnule judecãtor,Nu mã judeca sã morCã-þi dau doi cai la hinteuLa ºaretã o iapã surã,Di te duce numa-n gurã.Numa mã lasã sã furCã di când n-am mai furat,Masa-n târg nu s-o udatNici cu vin, nici cu palincãNici cu carne di junincã.

Inf. Buha Gheorghe, 63 ani

Codrul ºi omul

Leagãnã-sã bradu-n codruFãrã vânt, fãrã ploiþã,Fãrã pic di neguriþã.Mere cucu ºi-l întreabã:- Ce te lejeni, brad aºe,Fãrã vânt, fãrã ploiþã,Fãrã pic di neguriþã?ªi bradu din grai grãie:- Cum foc nu m-oi legãna,Mi se gatã viaþa.Vin trii meºteri din trii þãri,Trii meºteri cu trii topoarã,Fac lege sã mã aboarãCa din mine i sã facã,O uºiþã la cheniþã,Sã nu mã poci hodini,Di zuraiu fearãlor,Di jele mãicuþelor,Di banatu robilor.

Inf. Morar Minca, 73 ani

Folclor literar din Nimãieºti, cules între anii 1962 - 1970 de Maria Colþea CuceuLeagãnã-sã bradu-n codru

Mândru-i codru ºi-mpãrat,Io-s tânãr ºi supãrat.Mândru-i codru ºi-nflorit,Frunza-n codru-i rânduri, rânduriIarã io, mâncat di gânduri,Frunza-n codru-i pãrecheºte,Capu mneu multe gîndeºte.

Inf. Mihale Dumitru, 34 ani

Mult mã mir di tine, codru,Cum crescuºi fãrã de modru.Pã di laturi cu paltini,La mijloc cu flori galbiniPã di laturi cu smicele.La mijloc cu floricele.

Bini-i, codrule di tine,Cã nu-mbãtrâneºti ca mineCându-i toamna veºtejeºtiPrimãvara înfrunzãºti.Da io dacã-mbãtrânescMai mult nu întinãresc.

Pã dealu di la fântânã,Cântã cucu di rãsunã,Pã dealu di la izvoarã,Cântã cucu, mã omoarã,Spusãi cucului sã tacã,El sãri pã altã creangã,ªi tãt cântã di mã sacãCucule, þâi nu þî jele,Di tânãreþeli mele,Cum le petrec di cu jele?

Cucule, pasãre blândã,Du-te-n pãdure ºi cântã,Sã sã strice clonþu tãuPã cum mi-ai cântat di rãu.

Inf. Rif Sofia, 71 ani

Cumu-i bãtutã pãdure,Cã nu-i iarna frunzã-n ie,Nici vara cum s-ar cãdeN-are cucu ce mâncaNici mnerla sãraca.Cucule, pasãre mândrã,Suie-te la cer ºi cântã,Pã cini-i ave mânieBlastãmã-l strãin sã fiePã cini ave niamBlastãmã-l cu neam di neam.

Inf. Brie Mariþa, 31 ani

Cântece de plugãrie

Alãture cu drumu,Arã bade cu pluguCând fu pã la prânzu mareVini mândra cu mâncare.

- Bun lucru, mãi bãdiºor,Þi-am adus di prânziºor.- Mulþãmãsc, da nu prânzãsc.- Spune-mi, bade ºi te joacã,Di ave alta mai dragã,Puni-m-oi în pat beteagãªi trii zile nu mã scol,M-oi pune pã drum sã morSã mã calce carãle,Boii cu picioarele.- Trãieºti, mândrã sãnãtoasãCã n-am alta mai frumoasã.

Tãtã ziua om la coasã,Cu doru mândrii prin casã.Pân cosîi un braþ di fânMã topii doru din sân.Pân’ cosîi o brazdã, douãMi sã rupsã coasa-n douã.Luai coasa di cãþãl,

Mã suii pã Fighiþãl,Vãd pã nanã-n CurãturãCum la alþii le dã gurã.

Inf. Mihale Ioan, 68 ani

Câtu-i dealu de-alungu,Arã bade cu plugu,Vine nana cu prânzu.

- Bun lucru, bade, la plug,Dipã brazdã cu belºug- Fire-ai, nanã, sãnãtoasãCum þi-i vorba di frumoasã- ªi tu, bade, sãnãtos,Cum mâi boii di frumos!

Sã ti faci, grâule, faciCât îi ghindã în copaci,Sã stai bine la-mblãtit,Cum stã mândra la iubit,Sã stai drept la sãceratCa mândra la sãrutat.

Luna-i sus, bade s-o dusCu boii pã râu în sus.Luna-i jos, bade s-o-ntors,Cu boii pã râu în jos.

Inf. Rif Catiþa, 41 ani

Tãtã vara pã bãiþãPãcurar la trii oiþã.Da di dragu tãu mândruþã,Lãsai oile-n bãiþãªi ºaua la morãriþãªi vinii sã-mi dai guriþãTu guriþã nu mi-ai dat,Lupu oile-o mâncat.

Dã-mi, Doamne ce doresc eu,Patru boi la caru mneu,Patru boi ºi-o iapã surãªi-o mândrã sã-mi deie gurã.Patru boi ºi-o iapã neagrãªi-o mândrã sã-mi fie dragã.

Inf. Buha Gheorghe, 63 ani

Pare-mi mie cã s-audeCã s-aude-un þângalãu,Pã boii badii-n pãrãu;Cã s-aude-un pergãlaºPã boii badii-n vãgaºPare-mi mie cã s-audeMoara badii p-amu inde,Nu s-aude numai-mi pareCã mi-i drag pã bade tare.

Inf. Rif Ioan, 65 ani

Mândrã-i nana, mândrã tareCu furca la cingãtoare.Tãtã vara umblã-n poaleªi spãlatã pã picioare.

Ajunje-mã, Doamne-ajunjiSã mã duc la coasã-n CiungiSã tai iarba pãtureleCa poalele mâdrii mele.

Inf. Mihale Eva, 24 ani

beteag = bolnavhinteu = trãsurãmodru = posibilpergãlaº = talangã micãstavã = herghelie de caiþângalãu = clopotzurai = zgomot

Material din arhiva Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor

GLOSAR DIALECTAL

Zodii în cumpãnã, toamna 2010 27

Sikeresen zajlott le az idén XIV. dik alkalom-malmegrendezett Diószegi napok. A rendezvények magasszínvonalról tettek tanubizonyságot. Rengeteg ember vettrészt a fiataloktól az idõsebb korosztályig ezeken aprogramokon, melyek változatosságáról a szervezõkgondoskodtak. A diószegi huszárok is kivették a részüketa rangos eseménybõl a huszárportya alkalmával.

Az ünnepélyes megnyitót követve azaranylakodalmasokat köszöntötték, majd a táncé lett aszínpad. Elõször Negrean Emilia vezetésével románnéptáncokat láthattunk, majd Hendre Hajnalka romatánccsoportja következett, mely nagy népszerûségnekörvendett. A magyar táncot a Szömörce és a GörböcNéptáncegyüttesek mutatták be osztatlan sikerrel.

A Görböc Néptáncegyüttes a Berettyó-mentelegjelentõsebb hagyományápoló csoportja. Elõször 1988õszén mutatkozott be a micskei közönség elõtt. A Görböcnevet 1992-ben vette fel, mely egy micskei dûlõ nevétindította hírnévre.

Az együttes az igazból, az õsi névvel indulva ahagyományápolás tisztaságát igyekszik megõrizni.

Az alapító, Hodgyai Edit célul tûzte ki a nemzeti kultúramegõrzését és terjesztését, valamint a micskei ifjúságnevelését alternativ módszerekkel. A kultúrálisoktatómunka során közel kétszáz fiatal vette igénybe azadott lehetõséget. Voltak, akik csak belekostóltak a népihagyatékba, voltak, akik idõt és energiát áldoztak ésáldoznak ezen kúltúrkör elmélyítésére és népszerûsítésére.

1992. augusztus. 2. – án lépett ki az együttes elõször„idegenbe”. A margittai önálló elõadás lelkes kis közönségebíztatta a csoportot a további munkálkodásra.

Tevékenységeik során igyekeztek a megbecsülésnekmegfelelni.

A Görböc Néptáncegyüttes élete 1994-tõl meglendült.Meghívást kapott: a Nyíló Akác Festiválra, majd helyiterepen a Jézus Szive búcsúra, a bogdándi fesztiválraszatmár megyébe, illetve Krasznára Szilágyságba,Margittára és Nagyváradra. Az együttes fõtámogatója ekkorOsváth György, Kercsó András margittai vállalkozók volt.

A következõ években fesztiválok, koszorúzások,találkozók sokaságán igyekezett igazabbá tenni a valót,színesebbé tenni az ünnepet a felcsendülõ dallamokritmusára. Jelen voltak az 1995.-ben megrendezettnagyváradi Táncháztalálkozón, az országos magyarolimpiász megnyitóján, a csíksomlyói búcsún, aNyeregben a frissen elkészült Hármashalom oltár-színpadon, az Ezer Székely Léány Találkozón, a SzékelyhídiNapokon. A „Ki mit tud erdélyi döntõjén Bihar megyétképviselték „hajszálon múlott az elsõ díj” nyilatkoztaLõrincz Lajos néptáncszakértõ. Ugyancsak ebben az évbena választási kampányfilmrõl mosolyogtak ránk FrundaGyörgy RMDSz államelnökjelölt oldalán.

Közel 22 éves pályafutásuk alatt megfordultak a megyeszámos rendezvényén: a Partiumi Keresztény Egyetemgólyabálján, a Csillagocska Gyermek-Néptánctalálkozón,a bihari FIT Ifjúsági Találkozón, Varadinumon, NagykárolyiNapokon, az Érmelléki Õsz székelyhídirendezvénysorozaton, 15 éves a Nagyváradi Táncháznéptánctalálkozón, az NMD néptánctalálkozóin, a Vidifiszáltal szervezett ifjúsági és eurórégiós programokon, ÁrpádiIfjúsági találkozón, szalárdi szüreti bálon, illetve számosFalunapon: Ottomány, Szalacs, Tarcsa, Érkörtvélyes,Érszõlõs, Biharfélegyháza, Albis, Bors, Monospetri, Tóti,Diószeg, Magyarremete, Kõrösrév, Telegd, Széplak,Érsemlyén, temes megyei Újszentesen. Külföldre iseljutottak: Ártánd, Berettyóújfalú, Biharkeresztes,Debrecen, Nagyrábé jeles eseményeire. A legtávolabbi utukÁzsiába vezetett, Zonguldákba a Fekete-GyémántNemzetközi Néptánctalálkozóra

A 90- nes években a tagok szakmai továbbképzésérdekében a kalotaszegi és a mezõségi néptánctáborokbantöltötték a nyarat.

Késõbb az együttes vezetõi résztvettek a torockóinéptáncoktatók kurzusán, hol a szakma nagyjaitóltanulhattak László Csabától, Könczei Árpádtól, AndrásMihálytól. A képzések sora tovább folytatodott az ITEK

Akadémián, a lundi svédországi egyetem székelyudvarhelyikirendeltségén. Itt az elöbbi oktatók sora kiegészült SzalaiZoltánnal. További lehetõség nyílt olyan elõadókmeghallgatására mint Kallós Zoltán, Borbély Jolán, MartinGyörgy özvegye.

Az együttes tagjai oktatással is foglalkoznak. Akilecvenes évek közepén székelyhídra jártak oktatni hetenteI-IV illetve V-VIII osztályos diákokat. A kilencvenes évekvégén a nagyváradi táncházban oktattak három évig, elsõnevelõi voltak a nagyváradi gyerektáncháznak.Ugyanebben az idõszakban oktatói voltak a PartiumiNéptáncegyüttesnek, melynek több tagja most aNagyvárad Állami Néptáncegyüttes alkalmazottja. Ezzel

A GÖRBÖC NÉPTÁNCEGYÜTTESRÕL

XIV. DIÓSZEGI NAPOK

párhúzamosan a nagyváradi Cosbuc Általános Iskolábanis tanítottak, Gombár Hajnal tanítónõ meghívására. Az õosztálya alapozta meg annak idején a nagyváradiCsillagocska Néptáncegyüttest.

A Vidifisz népánc oktatói program keretében több százvidéki gyerek kóstolhatott bele a magyar néptánc arhaikusvilágába. Három hónapos kurzus kereténben Érszõlõsön,Ottományban, Tótiban, Biharfélegyházán,Biharszentjánoson, Szentjobbon, Szalacson illetveMargittán szóltak a pentatton hangsorok, úgy mint régen.E program egyik jelentõs csoportja a biharszentjánosi, melyazóta megalapította a SzentjánosbogarakNéptánccsoportot. Margittán e programot a Horváth JánosTársaság vette át és megalapította Margitta elsõNéptáncegyüttesét a Katicákat, melynek két tagja profipályára lépett: Martin Timea és Bordás Barnabás.

A Görböc Néptáncegyüttesen belül mindenki a helyitáncos-anyanyelv, a szatmári elsajátításával kezdi a múltüzenetének kutatását. A késõbbiekben szilágysági-, széki-, mezõségi-, kalotaszegi-, lõrincrévi-, illetve gyimesidialektussal egészíthetik ki alapismereteiket.

A Görböc Néptáncegyüttes a Temes megyei VégváronPartiumi I, II díjat szerzett, az erdélyi Ki mit tudon II.díjat, míg a bihari Ki mit tudokon II., illetve III. díjasok.2004-tõl Magyar Kúltúra Díjjal rendelkezik.

A Görböc 1996-tól rendezte az Észak-BihariFalunapokat (tíz alkalommal), amelybõl a PartiumiNéptánctalálkozó nõtte ki magát. Ez az idén az VIII..alkalommal kerül megszervezésre. 2004-tõl részt vettek aBihari-Tulipán hagyományõrzõ programban. 2009-tõlszervezõje a Partiumi Néptáncoktatási programnak illetvetársszervezõje a Partiumi Néptánctábornak.

1997-ben alapítói voltak a Micskei Újságnak, 2002-ben alapítótagok a Nagyváradi Táncház Egyesületben,illetve 2008-ban a Görböc Kulturális Egyesületben.

A Görböc Néptánc együttes tagjai nemcsak ápolják ahagyományokat, de lehetõséget keresnek annakújrahonosítására is. Magyar kultúránk biztonságban vanmunkásságuk során, kinõtték Micske határait, õk már azegész bihari tájegység lokálpatriótái.

Zodii în cumpãnã, toamna 201028

29

Eugen Groza s-a nãscut la 14 august1921 în comuna Bratca, judeþul Bihor, fiual învãþãtorului - devenit preot dupãpensionare - Gheorghe Groza ºi al Victoriei,descendent a unei familii de 14 generaþiide preoþi - proveniþi, potrivit legendei fa-miliei, din Voievodul Dragoº, dealtfel numelede fatã al Victoriei!

Elev gojdist de faimãClasele primare le-a fãcut în comuna

natalã, învãþãtoare fiindu-i chiar sora maimare, Sabina Groza. A absolvit mai departeprestigiosul liceu Emanuil Gojdu din Ora-dea. Ca elev, încã între anii 1937-40, acolaborat ºi condus alãturi de distinsulprofesor de limba românã Augustin Cosma- cel pe care l-a apreciat pânã la sfârºitulvieþii - revista liceului Emanuil Gojdu, “ÞaraVisurilor Noastre”. Atunci a fost ales ºipreºedintele “Societãþii de lecturã” a liceului,ca urmare a faptului cã elevul Eugen Grozacâºtigase trei ani la rând premiul I pe þarã al “Tinerimii Române”.

La toate serbãrile liceului, Eugen Grozas-a manifestat citind scrieri originale. Înclasa a VIII-a (finalã de liceu) el debuteazãîn teatru cu o comedie originalã inspiratãdin viaþa de elev: “Delta Inspiraþiilor”, dupãcare publicã piesa “Jertfa Întunericului’’ ºinumeroase versuri, schiþe, etc. în revista“Þara Visurilor Noastre”. Va colabora cuaceastã revistã ºi peste ani, ca profesor.

Dramaturg în CapitalãA absolvit Facultatea de Litere ºi Filo-

sofie a Universitãþii Bucureºti, precum ºiSeminariul Pedagogic Titu Maiorescu (totdin Bucureºti), fiind discipolul unor figurilegendare ale culturii române. Ca student,scrie câteva piese de teatru: “Umbra unuichip”, “A trecut o umbrã”, “Cu aripile în-tinse”, piese care au fost respinse de cenzuraantonescianã pe motiv cã ar arãta tragiculºi zãdãrnicia rãzboiului din Rãsãrit.

Piesa “Republica Sobolilor’’ a fost ju-catã în anul 1942, cu un grup de studenþi, lateatrul “Comedia” din Bucureºti, bucu-rându-se de un mare succes ºi intens ecouîn presa vremii, aceasta fiind o discretãsatirã la regimul legionar ºi a rebeliunii. Afost încorporat în 1944 ºi a participat în rãzboi, alãturi de trupele române, ajungândpânã la Brno în Cehoslovacia. Dupã rãzboi,Eugen Groza devine profesor al liceuluiEmanuil Gojdu din Oradea, liceu al cãruielev meritoriu fusese ºi unde va deveni unstrãlucit dascãl, predând într-o manierãoriginalã limba ºi literatura românã.

ProfesorA fost un profesor dãruit meseriei sale,

dârz ºi curajos. În anul 1948, an al aºa-zisei Reforme a Învãþãmântului, când ma-

rele poet naþional Mihai Eminescu nu mai figura în programele ºcolare, el, profesorulcu puterea pe care i-au dat-o vocaþia ºiresponsabilitatea, a predat elevilor supli-mentar, în afara programei, pe Eminescu,asumându-ºi întreaga responsabilitate.Pentru a nu creea prejudicii elevilor, lecþiileerau facultative, fãrã note sau examene! Cutoate astea la acele lecþii nu a lipsit nici unelev ºi toþi l-au ascultat cu emoþie ºi mân-drie.

Mai târziu, în anii grei ce urmeazã, cândla Oradea primeai carne de 3 ori pe an la: 1Mai, 23 August ºi 31 Decembrie, iatã-l peprofesorul Eugen Groza predând cu un aernevinovat la gramaticã “numeralul”. Textuloriginal exemplificativ suna cam aºa: “Mamapleacã la piaþã ºi cumpãrã 1 curcan, 2 pui,5 banane, 3 kg mandarine…”. Copiii hoho-tesc, bat din palme ºi se mirã, cãci unii nicinu ºtiu ce sunt aceste cuvinte! Pãrinþiise scandalizeazã sau se simt mândri (dupãpoziþia socialã...) dar cei mai mulþi îl gra-tuleazã pe profesor pentru curaj! Exemplecu asemenea texte “nevinovate”, sau apre-cieri ºi declaraþii foarte curajoase pentruaceea epocã, continuã la nesfârºit, uneoricu repercusiuni administrative, dar mereucu tot mai multã stimã ºi preþuire din parteaoamenilor adevãraþi!

Cu una din aceste “ocazii” au fost trimiºidoi “tovarãºi de la judeþeana de partid” sã-l asiste pe profesor la ore ºi sã-l surprindã...satirizând “binefacerile comuniste”. Ora lacare au asistat avea ca temã nuvela “Alexan-dru Lãpuºneanu”, despre care profesorul asubliniat cã este deosebit de potrivitã pentrua fi ecranizatã, cândva - aºa cum engleziifãcuserã cu unele opere ale lui Shakespeare- dar numai când cinematografia româ-neascã... va fi capabilã sã o transpunã!Tovarãºii au raportat cã profesorul nu aresentimente patriotice, criticã cinematografiaromâneascã ºi realizãrile comuniste, pre-zentând la ore un englez necunoscut pe careîl preamãreºte în detrimentul unui scriitorromân. Cei doi politruci propun scoatereaprofesorului Groza din învãþãmânt. Totuºi,raportul de mazilire transmis ministeruluinu se potriveºte cu investigaþiile ulterioarefãcute de acest for. Lecþiile profesoruluisunt considerate la un înalt nivel didactic...aºa cã eruditul profesor este promovat înloc sã fie dat afarã. Mai erau ºi minþi luminatela conducere în aceea vreme!

Promotor culturalO altã faþetã a personalitãþii omului de

culturã care a fost Eugen Groza este ceade dramaturg ºi îndrumãtor al miºcãriiteatrale româneºti din Oradea. El scrie ºiregizeazã o serie de piese precum “Pe dru-mul luminii” ºi “Într-un amurg de iarnã”închinate lui Emanuil Gojdu; poemul dra-

matic în versuri “ªerpii”, piesa “A mea afost iubirea”, închinatã marelui pedagogJohann Heinrich Pestalozzi, comedia ºco-larã “Când vine primãvara” - închinatãviitoarei sale soþii. Urmeazã apoi “Dincolode vale” ºi pantonima “Partizanii” cu careva lua premiul I la un concurs local.

Între anii 1946-1948 el sprijinã acti-vitatea “Teatrului de Vest’’, aflat sub direcþiaactorului ªtefan Iordãchescu, organizândmatineele pentru elevi. A fãcut aceastãactivitate cu atâta râvnã încât publiculspectator al matineelor îl depãºea pe cel alespectacolelor obiºnuite de dupã masã ºisearã.

Între anii 1947-1948 Eugen Groza predãistoria teatrului universal la ConservatorulSindicatelor Artiºtilor ºi Ziariºtilor, organizatpe lângã Teatrul de Vest din Oradea. Ulterior,dupã ce renunþã la publicarea propriei“Istorii a Teatrului”, la care lucrase de-alungul vietii, dãruieºte Teatrului de StatOradea cca. 470 de volume bibliograficestrânse în acest scop.

Între anii 1949-1973, înainte ca oraºulsã aibã propriul teatru în limba românã,Eugen Groza organizeazã ºi conduce oformaþie de teatru a dascãlilor, creatã cuscopul declarat de a sensibiliza publiculorãdean pentru ideea de teatru româ-nesc. Cu aceastã formaþie s-au pus în scenãpeste 30 de piese din repertoriul românescºi universal; s-au dat peste 120 de specta-cole, majoritatea regizate de Eugen Grozaºi în care neapãrat juca ºi el! Iatã catevatitluri: “O scrisoare pierdutã”, “O noaptefurtunoasã”, “D-ale Carnavalului”, “Plicul”,“Omul care a vãzut moartea”, “Escu”,“Deºteapta Pãmântului”, “Nunta”, “Nemai-pomenita Pantofãreasã”, “Furtuna”, “Nea-murile”, “Hangiþa”, “Doctor fãrã voie”,“Revizorul”, dar ºi piese originale ale saleprecum: “Întoarcerea lor”, “Când va sunaclopoþelul” (premiatã la un concurs zonal).

A participat la mai multe concursuri deteatru ajungând pânã la faza finalã a bienaleiI.L. Caragiale la Bucureºti cu “Cãsãtoria”de Gogol – piesã în care Eugen Groza jucarolul principal, iar soþia sa o interpretaFyocla Ivanova – fapt care i-a (le-a) aduslaude ºi comentarii pozitive de presa “im-portantã” a vremii (Scânteia, Contempo-ranul, România Liberã, InformaþiaCapitalei, Criºana).

În toatã aceastã perioadã a militat pentruideea creãrii unui teatru în limba românã înOradea. Mai mult chiar, între anii 1953-55acþioneazã ca secretar al Comitetului Cetã-þenesc, constituit pentru înfiinþarea secþieiromâne a Teatrului de Stat din Oradea,deziderat ce se va ºi împlini în 1955.

Întreaga activitata desfãºuratã pentruînfiinþarea ºi dezvoltarea teatrului româ-nesc în Bihor a fost dovada menþionãriirolului lui Eugen Groza în aceastã ctitorire,

Omagiu lui Eugen GrozaIOSIF POPA

cu ocazia aniversãrii a 50 de ani de laînfiinþarea teatrului orãdean, când la sim-pozionul organizat în onoarea acestui eve-niment, la 25 noiembrie 2005, soþia sa afost invitatã sã prezinte în locul defunc-tului activitatea depusã de acesta pentruînfiinþarea teatrului.

Scriitor, jurnalistEugen Groza a colaborat cu scrieri la

ziare ºi reviste. A fost cronicar de teatru laziarul Criºana. Revista Familia i-a publicatun tablou din piesa “Cãrarea Pierdutã”. Acondus ca profesor revista ºcolarã “RitmuriIncandescente” - revista Liceului de filo-logie-istorie, apreciatã foarte mult de cititori.A fost unul din membrii fondatori ai “Cena-clului Flacãra” din Oradea, precursor alcelui înfiinþat de poetul Adrian Pãunescu.O vreme a activat ca secretar al cenaclului“Iosif Vulcan”. În publicaþiile editate decenaclu a apãrut cu lucrãri originale pre-cum: “File din istoria teatrului bihorean”,fragmente din nuvela “Soare pe ape”, schiþa“Într-o singurã zi”, º.a.

Eugen Groza a fost în primul rând pro-fesor, un profesor care s-a dãruit total, cupasiune, meseriei sale. A fost foarte iubit ºiapreciat de elevii sãi cu care s-a mândrit,majoritatea acestora devenind oameni valo-roºi - nu puþini, personalitãþi artistice denotorietate - iar câþiva dintre ei, repere aleculturii române! Actorii: Cornel Dumitraº,Silvia Gingulescu, Nicolae Barosan, IonTifor, Gheorghe ªimonca, A. Andreescu;regizorii Szombati Gile Otto ºi Dan Alexan-drescu, dar ºi Radu Iftimovici, pecum ºicelebrul chirurg Ioan Pop de Popa i-au fostelevi. Titus Popovici s-a format ºi a debutatsub îndrumarea sa, iar Ana Blandiana a fosteleva lui în tot ciclul liceal, fiindu-i inclusivdiriginte, fapt pomenit deseori în amintirileilustrei poete!

În anii 2007-2008, dupã ani de lamoartea lui, probabil tot ei, foºtii lui elevi,au propus ca una din strãzile oraºului Ora-dea sã poarte numele profesorului EugenGroza. Aceastã propunere a devenit apoihotãrâre a Primãriei Municipiului Oradea.

Maºina ºi hîrtoapaDupã Orlando Balaº

Motto:Frunzã verde ºi-un atomªi ungurul este om!La împotmolit de roate,Se pricepe ºi te scoate!...

C.V. TudoracheMã gîndeam cu convingere cãnu maºina este de vinã ci hîrtoapavrãbiile cîntau în cimitirulplin de iasomniidame cu nãframe ºi cu pãlãriiplîngeau de mama foculuiºi tremuraunu ºtie nimeni ce motive aveaudar hîrtoapa i-a venit de hac maºiniicu Primãria nici un norocde acolo ne-au scos strãinii!...

Strãzile au cîini vagabonziDupã Teodor DumeMotto:

Din pepsi-uri ºi cafele,/ Vai de pãcatele mele,Un prieten ºi-a fãcut/ Mare pavãzã ºi scut!...

Ion ObservantulAm surprins înflorind cu caisCum umblã o mie de fluturi prin sîngeAþi vãzut cum plînge în visCopilul de þîþã suge ºi plînge!

Toate strãzile au cîini vagabonziPeste tot mîrîie nepãsarea receMulþimi de golani ºi negri ºi blonziÎþi aþin calea de nu mai poþi trece!

Dar existã ºi oameni de treabãCa sã fiu sincer ºi nu apaticSpre pildã, spre pildã o babãªtirbã care rîde totuºi frumos, democratic!...

Sã nu mã sãruþiDupã Florica Haiaº

Motto:Poezia este degenul femenin!...

Ion AmiculM-a retras pas la pas.Nu vreau sã mai vãd,sã miros, sã auddamful vostru de doagãde dud...Fug de prãpãdºi prea peste el dau,eu n-am, alþii au...Aºa îmi zic searã de searã...Tu sã nu mã sãruþi! Un poemca un blestemstã concentrat, iubitule,în saliva amarãºi te adoarme, ca la moarã!...

Inedit

Parodiibihorene

ION DAVIDEANU

Porumbeii se pierdDupã Florian Lazãr

Pasãre,tãiatã,inima bate,bate ºi nuse opreºte,are planuri,zbor, zburãmºi duºi am fost,clevetesc vrãbiile,porumbeiipãciise pierd!...

Zodii în cumpãnã, toamna 2010 29

ALEXANDRU BALOGH

În sistemul gnostic valentinian, Hristosnu participã la creaþie, dupã cum susþineNoul Testament: “Toate prin El s-au fãcut;ºi fãrã El nimic nu s-a fãcut din ce s-afãcut” (Ioan 1:3). Din Logos ºi Zoe, emanãAntropos, Ecclesia ºi decada. La rândul lor,din Antropos ºi Ecclesia emanã duodecada,ultima emanaþie fiind Sophia. Sophia însãse îndrãgosteºte de Tatãl ºi cautã sã cer-ceteze natura Tatãlui “ºi sã cuprindã mãreþiaTatãlui”. Acest lucru nefiind posibil, deoa-rece singurul care putea contempla mãreþiaTatãlui era Nous-ul, Sophia “a înþeles cãTatãl este incomprehensibil, s-a dus la loculei ºi ºi-a preschimbat patima în veneraþiepentru Tatãl.”1

Irineu nu se opreºte însã aici ºi aminteºteo altã variantã a theogoniei gnostice pri-vitoare la Sophia: “Dar alþii dintre ei descriudorinþa ºi restaurarea Sophiei astfel: Ei spuncã stând ea într-o imposibilã aºteptare, aadus întru fiinþã o substanþã amorfã, pe carea putut sã o producã prin firea sa femi-ninã”.2

Aceasta este una dintre variantele careexplicã apariþia materiei ca fiind o emanaþiea Sophiei. În ceea ce priveºte apariþia De-miurgului, implicit modelarea materiei în totceea ce existã, Irineu ne oferã una dintrevariante. Vorbind tot despre Sophia: “ªi eimai spun cã dorinþele ei au fost substanþamateriei din care s-a format lumea. Datoritãdorinþei ei de întoarcere la cel care i-a datviaþã, orice suflet aparþine acestei lumi, ºichiar ºi Demiurgul de aici a originat. Toatelucrurile ºi-au avut începutul în teamã ºitristeþe. Din lacrimile ei s-a format o naturãlichidã, din zâmbetul ei toate sunt lucitoare,ºi din supãrarea ºi uimirea ei s-au fãcut toateelementele corporale ale lumii...”3

Nici în gnosticismul sethian, schiþatã întratatul antieretic al lui Irineu ºi dezvoltatãpe larg de cãtre Hipolit în Refutatio omniumheresium, Hristos sau Logosul nu apare cafiind nenãscut ºi din veºnicie împreunã cuTatãl. Dimpotrivã, crearea lui Hristos are olaturã mult mai umanã în aceastã ramurã agnosticismului. De remarcat cã deºi sethi-enii se îndepãrteazã mult mai mult de creº-tinism decât o fac valentinienii, în generareatheogononiei ºi cosmologiei lor regãsimmult mai multe elemente provenind din“Facerea” Vechiului Testament.

“O primã luminã, binecuvântatã, nestri-cãcioasã ºi infinitã, aceasta fiind Tatãl a toateºi Întâiul Om. Ei spun cã Ennoia sa a ieºitdin el, a fãcut un fiu, iar acesta este FiulOmului, al doilea Om. Mai jos de aceºtiaeste Duhul Sfânt, iar sub acesta elementelesunt separate unele de altele: apa, întu-nericul, adâncul, haosul, deasupra cãrora- spun ei – Duhul a fost nãscut, numindu-l Întâia Femeie. Apoi, ei susþin cã ÎntâiulOm împreunã cu Fiul sãu, s-au bucurat defrumuseþea femeii, ºi i-au dat luminã, ºi anãscut prin ea o luminã nestricãcioasã, celde-trei-ori-bãrbat, pe care ei îl numescHristos, fiul întâiului ºi celui de-al doilea om,ºi al Duhului Sfânt, întâia femeie.

Tatãl ºi fiul au avut amândoi legãturi cuacea femeie (pe care ei au numit-o mamacelor vii). Atunci, ea nu a mai putut purtanici primi întru sinea ei mãreþia luminii, ºiei spun cã ea a fost umplutã cu plinãtate, ºia devenit fierbinte în partea stîngã, iar Hris-tos, aparþinând pãrþii drepte, a încercat sãfie mai sus ºi a fost imediat luat sus împre-unã cu mama sa sub forma unui nestricãciosEon. Aºa s-a fãcut adevãrata ºi sfânta bi-sericã, care a fost numitã “Adunare” îm-preunã, ºi unitate a Tatãlui a toate, a ÎntâiuluiOm, a Fiului, a celui de-al doilea Om, a luiHristos fiul lor, ºi a femeii mai sus amin-tite.”4

Regãsim în textul de mai sus nu doarideea generãrii lui Hristos ca Eon, dar ºi oîncercare de a explica Taina Sfintei Treimi,unitatea Tatãlui cu Fiul. Generarea întrufiinþã a copilului de-trei-ori-bãrbat esteregãsit în Evanghelia Egiptenilor, textgnostic sethian, gãsit între manuscrisele dela Nag Hammadi.

“Din acest loc au (venit) trei puteri,Cele trei ogdoadePe care (Tatãl le-a emanat),În tãcere, cu providenþa saDin sânul sãu,Tatãl, Mama ºi Fiul.(Întâia) ogdoadã,Datoritã cãreia a venit întru fiinþãCopilul de-trei-ori-bãrbat,Care este gândulªi Cuvântul,Nestricãciunea ºi(viaþa) veºnicã,Voinþa,Mintea ºi cunoaºtereaandroginului Tatã”5

O diferenþã majorã faþã de sistemulvalentinian citat mai sus, în care Proarcherãmânea incognoscibil în mod direct, neme-diat, Logosului, în sistemul gnostic sethian,deºi Hristos, Logosul, rãmâne ca la valen-tinieni, un Eon generat de cãtre ºi din ener-giile emanate de cãtre întâiul Antropos, Tatãlpoate fi ºi este cognoscibil de cãtre Hristosîntr-un mod direct, nemediat.

Prin cãderea în haos a diverse elementeale lumii spirituale se naºte lumea ames-tecatã, a cãrei origine este descrisã în moddiferit, dar în care se întâlneºte totdeaunao luptã între elementele haotice sau mate-riale ºi elementele de ordin spiritual. Aceastase poate remarca în special în om, careaparþine lumii materiale, fiind o creaturã aputerilor materiale, dar care poartã totuºiîn el trãsãturi ale lumii superioare.

“Ei învaþã cã puterea care a emanat dinfemeie prin acea fierbinþealã a fost stropitãcu luminã, ºi a cãzut din locul pe care îlavea, dar posedând încã acea luminã, aceºtiaau numit-o Sinistra, Prunicus ºi Sophia,precum ºi bãrbat-femeie.Acestea existândîntru simplitate, s-a pogorât în ape într-unfel de nemiºcare ºi a dat miºcare acestora,în mod nesãbuit asupra adâncurilor celormai de jos, ºi ºi-a luat pentru sine un trup.”6

Rãscumpãrarea va consta astfel în modprecis în revenirea în lumea luminii a acestorparticule care au cãzut în lumea amestecatã.Or, aceastã rãscumpãrare se face împotrivademiurgului (Jaldabaoth, Sabaoth etc.), fi-inþã mãrginitã, dacã nu chiar rãufãcãtoare,ºi care, aproape în toate sectele, este

asimilatã cu Dumnezeul Vechiului Tes-tament.”

Citind cosmogonia descrisã de Irineuca aparþinând sethienilor nu poþi sã nuremarci cã aceastã cosmogonie seamãnãmai degrabã cu o sincrezie între Facereadin Vechiul Testament ºi cosmogonia elenã:o sumedenie de Eoni care la un momentdat luptã pentru putere, omul fiind rezultatulacestei lupte.

Dupã ce a fost creat Nous-ul,“Ei spun cã Tatãl ºi-a împãrþit mãreþia

cu Nous-ul rãsucit asemeni unui ºarpe,atunci când acesta a fost cu tatãl lor în Rai.

Din pricina aceasta Ialdabaoth s-a se-meþit în spirit, s-a lãudat pe sine cu tot ceavea, ºi a zis:”Eu sunt Tatãl ºi Dumnezeu,ºi deasupra mea nu mai este nimeni.”7

Istoria omenirii în sistemul gnostic se-thian este rezultatul invidiei Demiurgului,Ialdabaoth. Dupã crearea omului, Ial-dabaoth l-a pizmuit pe acesta pentru cã:

“Ei spun cã prin acea suflare în om aduhului vieþii, acesta a fost în chip tainicumplut de putere, ºi astfel omul s-a umplutde Nous (inteligenþã) ºi Entymesis (gân-dire), ºi ei spun cã acestea sunt însuºiri careduc la mântuire.”8

Ideea unui Hristos creat sau nãscut, daral unui Hristos care are un început în timp,se va regãsi în creºtinism în secolul IV, înarianism. În concepþia lui Arie, dupã cumam vãzut prezentat mai înainte, Fiul esteprima creatura a Tatãlui, schimbabil, mãr-ginit ºi chiar capabil de a pãcãtui. Scopulpentru care Dumnezeu a creat pe Fiul faceparte din planul de creare a lumii, fiindcãDumnezeu Cel Preaînalt nu putea crea uni-versul material decât cu ajutorul unei fiinþeintermediare. Dumnezeul suprem nu sepoate atinge El însuºi de materie cãci S-arîntina. Arie mai susþine cã a fost o vremecând Dumnezeu Tatãl nu a fost tatã, pânaa-L naºte pe Fiul, deci a fost singur. Deaceea Arie numeºte pe Fiu mai mic decîtTatãl ºi supus Tatãlui.

Fiul a fost ales de cãtre Tatãl în felul încare au fost aleºi Pavel sau Petru. Ariesusþine cã chiar ºi unul din aceºtia doi ar fiputut fi în locul Fiului ºi cã Fiul se deo-sebeºte de ei doar prin faptul cã ar fi primitmai multe daruri de la Tatãl decât ei. Teoriasubordonaþionistã va fi combãtutã ºi decla-ratã ereticã o datã pentru totdeauna de cãtreAthanasie în cadrul Sinodului de la Niceeadin 325.

Tot ceea ce existã se datoreazã Tatãlui,care prin emanaþiile sale creazã lumea. Printoate aceste lucruri create, El se descoperãlumii, fiinþelor care vor sã-L cunoascã. Rolul

gnozei, al cunoaºterii, este tocmai aceastãºtiinþã care te ajutã sa-l descoperi pe Tatãlîn lucrurile create din emanaþiile sale. Prinaceastã gnozã, creaþia are posibilitatea de arecunoaºte adevãrul ºi ajunge la unirea cuTatãl. Rolul lui Hristos, Eonul salvator cobo-rât din Pleroma, lumea superioarã a spiri-telor pure, este acela de a-l revela, a-l facecunoscut pe Tatãl.

“Adevãrul s-a arãtat ºi toate emanaþiilesale l-au cunoscut. Ele l-au cinstit pe Tatãlîntru adevãr, ºi cu o putere desãvârºitã s-au unit cu Tatãl. Cãci oricine iubeºte ade-vãrul, (o face) deoarece adevãrul este guraTatãlui, iar limba sa este Duhul Sfânt. Celcare s-a unit cu adevãrul, este unit în guraTatãlui, prin limba Sa, de îndatã ce a primitDuhul Sfânt. Aceasta este revelarea Tatãluiºi descoperirea Sa (înaintea) Eonilor Sãi.

El a revelat ºi a explicat ceea ce era tainicîntru Sine. Cãci cine are (toate) întru sine,dacã nu doar Tatãl? Toate spaþiile sunt ema-naþiile Sale.”9

Revelarea tatãlui de cãtre Hristos, nu aredoar un rol soteriologic, ci ºi conºtientizareadependenþei ontologice a creaþiei de Tatãl.Dumnezeu nu reprezintã doar sursa oricãreiexistenþe, El ºi susþine întreaga creaþie prinputerile (dynamis) izvorâte din el. Vomregãsi aceastã idee în evoluþia teologiei creº-tine în special în mistica Areopagitului, undeputerile izvorâte din Dumnezeu ºi pe carele regãsim în tot ceea ce fiinþeazã, ni-l des-coperã ºi ne oferã o mai bunã cunoaºtere aCreatorului. Aºadar, spre deosebire degnostici, energiile (dynamis) izvorâte dinDumnezeu, nu doar susþin întreaga creaþie,ci ni-l descoperã pe Dumnezeu, iar prinaceastã cunoaºtere omul se apropie deDumnezeu.

“Numind bunãtate însãºi existenþa dum-nezeiascã, (obârºia dumnezeiascã) care,prin însãºi faptul cã e binele, ca bine fiinþial(prin fiinþã), întinde bunãtatea la toate celece sunt. De fapt, precum soarele nostru,nu prin cugetare sau voinþã, ci prin însuºifaptul cã este, lumineazã toate care participãla lumina lui dupã raþiunea puterii lor, aºa ºibinele mai presus de soare, prin însãºi exis-tenþa lui, ca arhetipul ridicat mai presus dechipul lui obscur, transmite tuturor, pe mã-sura lor, razele întregii bunãtãþi. Prin acesteaau luat subzistenþã toate fiinþele, puterile ºilucrãrile inteligibile ºi întelegãtoare. ... ªisunt întipãrite de ea în chipul binelui, pecât este cu putinþã ºi comunicã ºi celor dedupã ele, cum aratã rânduiala dumnezeiascã,din darurile binelui de care se împãrtãºescele.”10

“Dar cuvântul adevãrat îndrãzneºte sãspunã ºi aceasta, cã El însuºi e cauzatorultuturor pentru covârºirea bunãtãþii ºi petoate le iubeºte ºi toate le face, toate ledesãvârºeºte, toate le susþine, toate leîntoarce spre sine ...”11

Note1 Irineu, Adversus Haereses, I.2.12 Irineu, Adversus Haereses, I.2.33 Irineu, Adversus Haereses, I.4.24 Irineu, Adversus Haereses, I.30.1-25 Evanghelia Egiptenilor, 41.23-

42.14. apud Evanghelii gnostice6 Irineu, Adversus Haereses, I.30.37 Irineu, Adversus Haereses, I.30.5-68 Irineu, Adversus Haereses, I.30.69 Evanghelia adevãrului, 27. 1-7, apud

Evanghelii gnostice, traducere AntonToth, pag. 41

10 Sfântul Dionisie Areopagitul, Operecomplete, Despre numirile Dumne-zeieºti, IV.1, pag. 145-146

11 Idem, IV.10 pag. 149

Hristologia gnosticã vs. arianism

Zodii în cumpãnã, toamna 201030

31

Fãrã teama de-a greºi, putem spune cãaproape toatã istoria universalã, aºa cumne este dat sã o cunoaºtem în clipa de faþã,graviteazã în jurul unor personaje ilustre(personalitãþi fãcãtoare de istorie), care defapt se dovedesc a fi dictatori sadea, fie cãavem în vedere chipuri memorabile de regiºi împãraþi, fie cã ne gândim la mari con-ducãtori de oºti, ori, mai aproape de zilelenoastre, la unii preºedinþi de state moderne.

Cãci, la drept vorbind, ce altceva decâtun neiertãtor autocrat, torturat de imagineacosmocratorului (deci mai mult decât unoarecare dictator!) a fost Alexandru Mace-don, cel care – definitiv subjugat de practicaorientalã a zeificãrii conducãtorului – nu aezitat sã-l crucifice pe Calistene, nepotullui Aristotel, pentru vina acestuia cã în locsã i se închine Macedoneanului ca unui zeu,s-a apropiat de el ºi l-a sãrutat pe obraz?!

Dar Iuliu Cezar, aflat în culmea glorieipolitice ºi militare, nu s-a cãlãuzit de gânduridictatoriale, menite sã-i sporeascã putereapersonalã, atunci când urmãrea trecerea dela Republicã la Imperiu? Ceea ce lui nu i-aizbutit, deoarece condiþiile istorice încã nuerau coapte pentru acest proces, a realizatOctavian Augustus câþiva ani mai târziu...

Iar lungul ºir de împãraþi romani, în-deosebi cei din perioada de declin a Impe-riului pânã la prãbuºirea sa, nu ºi-au îngrozitcontemporanii prin contribuþia adusã la dez-voltarea spaþiului predilect de acþiune pentruun dictator, definit de sistemul tridimen-sional: putere discreþionarã-neîncredere-cruzime?

Tot aºa se prezintã lucrurile în lungulrãstimp al Evului Mediu, o perioadã deosebitde prolificã în apariþia dictatorilor de toategabaritele ºi culorile, începând cu regii ºivoievozii europeni, continuând cu þarii ruºi,califii arabi ºi sultanii otomani, pânã la haniimongoli, împãraþii chinezi ºi ºogunii japo-nezi.

Vremurile moderne nu au fost cu nimicmai prejos la acest capitol, dacã avem învedere trecerea Franþei, prin revoluþia iaco-binã, de la regat la imperiu ºi schimbareajugului de lemn al þarismului cu acela defier al bolºevismului, precum ºi înclinaþiaEuropei interbelice înspre dictaturã (fascis-mul în Italia, nazismul în Germania etc.),respectiv paleta largã de dictaturi comunistepostbelice, dupã modelul celei staliniste.

Dar ce înseamnã cuvântul dictator? Laoriginea sa latinã, dictator se chema magis-tratul suprem desemnat de Senat pentru untermen de ºase luni ºi investit cu putereabsolutã în vreme de rãzboi.

Desigur, în decursul timpului semanticaacestui termen s-a îmbogãþit cu noi cono-taþii, experienþa latino-americanã aducându-ºi o importantã contribuþie la acest procesde transformare lexicalã. (În parantezã fiespus, dicþionarul ne înºtiinþeazã cã în mo-mentul de faþã, prin dictator trebuie sã avemîn vedere conducãtorul de stat cu puteridiscreþionare.)

Poate cã în cele prezentate mai sus avemexplicaþia potrivit cãreia scriitorul cubanezAlejo Carpentier, autorul romanului Recur-sul la metodã, ºi-a botezat personajul PrimulMagistrat.

De ce taman acest titlu dat cãrþii? Pentrua cunoaºte calea ce duce înspre desluºiri,trebuie sã fim la curent cu câteva date dereferinþã din biografia autorului: nãscut laHavana în anul 1904, dar posesorul uneisolide ºi rodnice culturi apusene, pe care aasimilat-o în timpul ºederii sale la Paris, AlejoCarpentier a aderat ºi la comunismul lui Fi-del Castro. Ceea ce n-a impietat cu nimicasupra misiunii sale artistice, cãci în anul

1974 (adicã la apogeul creaþiei sale), el pu-blicã douã dintre romanele sale cele mai re-uºite ºi mai incitante: Recursul la metodã ºiConcert baroc.

În ambele romane, reputatul scriitor cu-banez abordeazã una din temele sale pre-ferate: conflictul dintre Lumea Veche (Eu-ropa) ºi Lumea Nouã (America Latinã),convingerea lui (exprimatã în eseul Proble-matica romanului latino-american contem-poran) fiind aceea cã ceva poate fi înþelescum se cuvine (acel ceva având sensul deobiect, localitate sau întâmplare), numaidacã ne situãm cât mai aproape de el,preferabil chiar în interiorul sãu. ªi cât maimult timp...

Prin urmare, ºansele unui strãin de-aînþelege realitatea din literatura latino-ame-ricanã (realitate alimentatã din plin cu fan-tastic ºi miraculos) sunt considerabil reduse,ºi asta deoarece strãinul (în speþã euro-peanul) nu trãieºte în mediul respectiv, decinu are facultatea de percepþie proprie locu-itorilor din acel imens þinut!

Dar dacã în Concert baroc conflictul decare aminteam mai sus se petrece în sferaculturii, bogatul Mexican (numit uneoriMontezuma) simþindu-se înstrãinat pe bã-trânul continent în pofida ascendenþei saleeuropene, prin urmare grãbindu-se sã revinãpe noul continent pentru realimentarea cuenergie din glia maternã, romanul Recursulla metodã plaseazã respectivul conflict însfera politicului. Aluzia la cartezianul Discursasupra metodei este cât se poate de trans-parentã, iar citatele cu care sunt deschisecapitolele romanului au darul sã elimineorice urmã de îndoialã, dacã se întâmplã sãmai stãruie vreuna.

Iatã de ce Recursul la metodã trebuieprivit ca un Discurs asupra metodei a re-bours, cãci dupã opinia îndreptãþitã a au-torului, nu existã un continent mai puþin car-tezian decât America Latinã!

Pe scurt, Recursul la metodã este roma-nul picaresc al dictatorului, cãci Primul Ma-gistrat, personajul principal cu acest nume,reprezintã portretul robot al dictatorului.Dupã cum precizeazã însuºi autorul, con-tribuþia sa la realizarea acestui odios personajeste doar de 10%, restul de 90% fiind pre-luat din existenþa realã a câtorva hidoasefiguri de dictatori latino-americani, colecþiaacestora în arhiva istoriei ajungând la 222de exemplare!

Doar câteva cuvinte despre romanulpicaresc. Dupã acelaºi Carpentier, romanulpicaresc stã la originea romanului modern,cãci picaro spaniol, adicã omul fãrã meserieºi în cãutarea unei modalitãþi de a-ºi câºtigapâinea, trece oceanul ºi se avântã în lumeapoliticã a Americii Latine, afirmându-se“drept un uriaº între uriaºi: devine preºe-dinte ales prin alegeri frauduloase, apoigeneralul loviturilor militare de stat ºi, însfârºit, civil sau militar, devine dictator”.

Aflãm din romanul Recursul la metodãcum Primul Magistrat, asemenea tuturorprogeniturilor sale, îºi dispreþuieºte þara,motiv pentru care la Paris el cautã prieteniisimandicoase ºi delicii spirituale, ce se po-trivesc ca nuca-n perete cu abominabilelerepresalii ordonate de el împotriva nemul-þumiþilor împinºi la revoltã de regimul sãusamavolnic.

În cuvântul lui de apãrare, Primul Ma-gistrat apeleazã la rigoarea cartezianã ºioferã cititorilor exemple de-o cutremurã-toare cruzime din istoria Franþei. Dar toateexemplele sale sunt mai vechi de 100 deani, prin urmare cartezianismul lui ne apareca desuet.

Iatã de ce, în conformitate cu nevoia sapresantã de dreptate socialã (nu întru totulstrãinã de marxism), Alejo Carpentier îl mã-turã în cele din urmã pe Primul Magistratde la putere ºi – cu destul de multã ºansã,având în vedere înverºunarea cu care este

urmãrit de insurgenþi – îl instaleazã mai apoiîn casa lui din Paris, unde acesta îºi sfâr-ºeºte zilele în totalã izolare ºi uitare.

Sigur cã un asemenea sfârºit vine înflagrantã contradicþie cu încrederea nestrã-mutatã a oprimaþilor în funcþionarea fãrãpoticniri a justiþiei divine încã de-aici de pepãmânt, îndeosebi atunci când justiþia u-manã se dovedeºte inadmisibil de indul-gentã, ba chiar uitucã.

Dar istoria nefericitã a omenirii ne oferãnenumãrate exemple de funcþionare anapodaa legii plãþii ºi rãsplãþii: uneori, aºa ca încazul lui Ludovic al XVI-lea, a þarului Nico-lae al II-lea ºi – de ce nu ? – a lui NicolaeCeauºescu, ea ºi-a arãtat faþa respingãtoarea ferocitãþii, alteori – precum în cazul luiStalin ºi a ciracilor sãi – ea s-a arãtat revol-tãtor de inoperantã, având în vedere faptulcã Stalin a izbutit sã moarã de bãtrâneþe înpatul lui din Kremlin, iar ortacii lui de tristãamintire (Molotov, Kaganovici, Suslov etc.)au murit la vârste ºi mai înaintate, fãrã a ficâtuºi de puþin traºi la rãspundere pentrucrimele sãvârºite, dacã nu întotdeauna prindirectã implicare, mãcar printr-o laºã în-cuviinþare...

*Tema dictatorului a fost cu succes tra-

tatã ºi de alþi scriitori latino-americani, cãci– dupã cum spuneam – subiecte se gãseaucu duiumul în galeria nefastã a celor 222de ipochimeni.

Astfel, tot în anul 1974, scriitorul para-guayan Augusto Roa Bastos publicã romanulEu, Supremul (o capodoperã a întregii lite-raturi latino-americanã, dupã cum sunãcalificativul lui Alejo Carpentier îndatã dupãapariþie), pentru ca un an mai târziu sã aparãToamna patriarhului a mult mai celebruluiscriitor columbian Gabriel Garcia Marquez,laureat al Premiului Nobel pentru literaturãpe anul 1982.

Dupã succesul înregistrat de romanulUn veac de singurãtate, în care scriitorulcu fenomenala sa capacitate imaginativã ºicreativã prezintã avatarurile clanului Buendiaîn microuniversul macondian, deci dupã ad-judecarea preþuirii internaþionale cu aceastãsuperbã carte în insolitul ei captivant ºideconcertant, critica aºtepta cu nerãbdareurmãtoarea creaþie marquezianã (“cu ghea-rele scoase”, cum inspirat se exprimã DarieNovãceanu).

ªi a venit acest roman Toamna patri-arhului, care pe mulþi i-a lãsat cu gura cãs-catã: o carte cu fraze fluviu ºi limbaj descã-tuºat, o carte ce pare fantasticã, cu unpersonaj – generalul Nicanor Alvarado –care nu seamãnã cu nici unul din cei 222de dictatori, decât în mãsura în care hachi-þele ºi apucãturile lor fioroase îi apropie pânãla multiplicare, cãci pentru realizarea perso-najului sãu, ne înºtiinþeazã acelaºi DarieNovãceanu, scriitorul n-a purces de la mo-delele reale, “ci de la realitatea istoricãînsãºi”.

Iatã de ce Marquez îºi rezervã permi-siunea unei fabulaþii cuceritoare, fapt carene obligã la identificarea celui de-al 223-leadictator latino-american: Nicanor Alvaradocreºte pânã la vârsta de 100 de ani; la vârstade 150 de ani are o nouã dentiþie; el este“fãuritor al dimineþii, comandant al timpuluiºi proprietar al luminii”, iar vârsta acestui“animal meditativ” ºi “monarh iluzoriu” sesitueazã între 107 ºi 232 de ani.

În calitate de comandant al timpului,fireºte cã i se rãspunde pe mãsurã atuncicând într-o bunã zi vrea sã ºtie cât esteceasul:

în literatura latino-americanãChipul dictatorului

Zodii în cumpãnã, toamna 2010 31

GEORGE PETROVAI

Continuare în pagina 32

“Cât porunciþi dumneavoastrã, domnulegeneral”...

Romanul este structurat pe ºase capi-tole, de fapt “ºase cercuri concentrice”,cum corect sesizeazã Darie Novãceanu. Încentrul acestora se aflã “bãtrânul cel maibãtrân de pe faþa pãmântului”, întreagaacþine a romanului rotindu-se în jurul morþiilui Nicanor Alvarado.

E drept cã pânã la urmã generalul moarecu adevãrat. Dar lumea refuzã sã creadãacest lucru, întrucât în dorinþa de-a verificamodul cum va fi primitã de apropiaþi ºi desupuºi moartea sa, Alvarado fãcuse cândvaun experiment cu cadravul sosiei sale. Iarpopulaþia nãvãlitã în palat , ba chiar ºi gãrzilepalatului, crezând cã-i cadavrul generaluluimult detestat, l-au batjocurit târându-l pestrãzi. Lucrul acesta l-a îndurerat ºi l-amâniat peste poate pe Nicanor Alvarado (toþidictatorii trãiesc cu iluzia cã sunt iubiþi desupuþii terorizaþi!), aºa încât a purces deîndatã la cumplite represalii împotrivaprofanatorilor, pe care-i reþinuse pânã launul cu memoria lui de elefant.

Iatã de ce nimeni nu mai credea înmoartea sa, tuturor pãrându-li-se un faptinimaginabil, pentru cã în ziua aceea, nespune autorul cu umorul sãu suculent,“gãinile vor face ouã pentagonale”.

Altfel spus, dictatura nu moare odatãcu moartea dictatorului, ci numai dupã de-montarea structurilor de rezistenþã ºi dupãschimbarea mentalitãþii cetãþenilor. Cel maivajnic argument în acest sens îl constituieexemplul României postdecembriste: în cei20 de ani scurºi de la evenimentele dinDecembrie ’89, românii n-au încetat sã serãzboiascã cu nostalgiile ºi fantomele comu-niste, ºi nici pomenealã sã le nimiceascã!...

Deºi, dupã cum spuneam, Eu, Supremula apãrut cu un an înaintea romanului Toam-na patriarhului, deci cronologic vorbindtrebuia plasat înaintea acestuia, totuºi, sur-prinzãtoarele sale particularitãþi de alcãtuire(“Un labirint fantastic!” exclama Robert Juinîn Le Monde la lectura cãrþii în limba fran-cezã) m-au îndemnat sã-i rezerv aceastãpoziþie privilegiatã în suita celor trei memo-rabile creaþii despre dictatori ºi dictaturã,cãci nu doar mãrimea scrierii (aproximativ600 de pagini), ci mai ales calitãþile ei artis-tice o recomandã din plin pentru o strãlucitãîncoronare pe aceastã temã.

Doar câteva cuvinte despre autor, înaintede-a purcede la desluºirea multiplelor sen-suri (tematice, istorice, compoziþionale,stilistico-estetice) ale romanului. AugustoRoa Bastos s-a nãscut la 13 iunie 1918 înAsunción. Dupã un sângeros rãzboi civil,care a mãcinat energiile þãrii sale, viitorulscriitor este nevoit sã ia calea exilului (în1947) ºi sã se stabileascã în Buenos Aires,oraº de care aminteºte atât de des în Eu,Supremul. La fel ca Garcia Marquez maitârziu, în timpul celui de-al doilea rãzboimondial Roa Bastos exercitã profesia deziarist, cãlãtorind în calitate de cores-pondent de presã prin Europa, Africa ºiAmerica de Nord.

Se poate spune cã la ºcoala eficienþeigazetãreºti, Roa Bastos – aºa cum justsubliniazã Andrei Ionescu – ºi-a formatlimbajul sãu “precis ºi lapidar”, care ne ducede îndatã cu gândul la alþi scriitori latino-americani, faimoºi prin exprimarea simplãºi directã, ca de pildã mexicanii Juan Rulfoºi Carlos Fuentes.

Ba mai mult, ne înºtiinþeazã în conti-nuare Andrei Ionescu, “Roa Bastos folo-seºte, pentru prima datã în literatura para-guayanã, o limbã metisã, realizând o splen-didã fuziune a limbii spaniole cu limba gua-rani a bãºtinaºilor”.

Ceea ce deosebeºte în chip radical Eu,Supremul de Recursul la metodã ºi Toamnapatriarhului, se datoreazã – zic eu – con-cepþiei originale de alcãtuire a cãrþii: RoaBastos a subliniat în repetate rânduri cãobiectivul urmãrit în roman a fost acela de-a rescrie cu mijloace literare istoria adevã-ratã a þãrii sale! Sau aºa cum precizeazãAndrei Ionescu, “la baza proiectului naratival scriitorului a stat ducerea pânã la capãt arevoltei împotriva istoriei oficiale, consi-deratã <o farsã care ascundea ºi ascundeistoria trãitã>”.

Convins cã realitatea socialã a Para-guayului este “halucinantã ºi neverosimil㔺i ascultând de aceastã esteticã a “realis-mului halucinant”, Roa Bastos se confruntãcu istoria oficialã ºi, în consecinþã, îºi pro-pune sã scrie un “nou testament” al popo-rului care trãieºte într-o atmosferã “surdãºi intolerantã”. Scriitorul îºi atinge scopulpropus cu ajutorul a douã procedee stilistice,pe care se poate spune cã ruleazã întreagasa concepþie compoziþionalã:

1). Acea “surprinzãtoare coexistenþãesteticã între tehnica romanescã ºi cea aeseului” de care aminteºte Darie Novãceanuºi în cadrul cãreia se realizeazã o captivantãinterferenþã documentarã – ridicatã la rangulde simbiozã artisticã – dintre documenteletimpului, documentele emanate de dictator(Caietul personal ºi Circulara perpetuã),scrierile istorico-biografice ale unor dintreparticipanþii la evenimentele relatate ºipropria viziune a scriitorului;

2). Spre deosebire de personajele luiCarpentier ºi Garcia Marquez, care ni seprezintã ca sinteze ale unor nenumãraþidictatori latino-americani, Supremul Dic-tator i-a fost inspirat lui Roa Bastos de unpersonaj istoric real – Gaspar Rodriguez deFrancia, cel care a exercitat în Paraguaydictatura “perpetuã” din anul 1814 ºi pânãla moartea sa în 1840.

În plus, în romanul Eu, Supremul seconstatã depãºirea maniheismului reduc-þionist promovat de unii scriitorii, din carede regulã rezultã odioase întruchipãri alerãului. Personajul lui Roa Bastos este osintezã între bine ºi rãu, cãci însuºi autorulsubliniazã cã “în cazul lui Rodriguez deFrancia avem de-a face cu un dictator, alcãrui obiectiv central era pãstrarea suvera-nitãþii naþionale a Paraguayului ca RepublicãIndependentã”.

În pofida acestei trãsãturi pozitive detoatã lauda, care aduce a concesie fãcutãde autor caracterului dictatorial al lui Francia(gânditorul Petre Þuþea a mers pânã la aface o netã distincþie între dictatori beneficiºi malefici!), Supremul din roman nu seidentificã cu Supremul din istoria Paragu-ayului (romanul este mai curând mitic decâtistoric), cãci personajul lui Roa, aºa cumcorect apreciazã Andrei Ionescu, se închea-gã artistic din “amplitudinea maximã adiscursului narativ al Supremului, atât înipostaza Eu (Caietul personal), cât ºi înipostaza El (Circulara perpetuã)”.

Iar din lungul monolog al DictatoruluiPerpetuu desprindem atât delirul acestuiaatunci când este înºfãcat de vârtejul puteriiabsolute: “Dictatorul unei naþiuni, dacã esteSuprem, n-are nevoie de nici o Fiinþã Supre-mã; chiar el e Fiinþa Supremã”, cât ºi toateacele trãsãturi care pun în luminã chipulrespingãtor al unei dictaturi: fricã, obedie-nþã, neîncredere în forþele intelectuale, re-primarea cu brutalitate a opoziþiei, ideea fixãa Supremului cu pãstrarea suveranitãþii Pa-raguayului, chiar cu riscul izolãrii sale totale.

Cu toate cã personajul lui Roa Bastosse dovedeºte auster ºi incoruptibil, aidomalui Robespierre, idolul sãu francez, ºi cutoate cã el detestã linguºeala la care se dedãscribul sãu Patiño, totuþi, aceste apreciabiletrãsãturi de caracter nu au puterea sã-ischimbe cît de cât în bine profilul clasic dedictator, care se încadreazã perfect în por-tretul robot al dictatorului din toate timpurileºi de pe toate meridianele...

Iar pentru noi românii, ieºiþi nu demultºi încã nu cu totul în ceea ce priveºte nãra-vurile ºi mentalitãþile din universul concen-traþionar al bolºevismului, impresia dupãcitirea romanului lui Roa Bastos este de-adreptul copleºitoare.

Cãci Parguayul Supremului ºi Românialui Ceauºescu seamãnã ca douã picãturi deapã.

Foarte atent ca prin judicioasa îmbinaredintre seriozitate ºi sarcasm, discursul Su-premului sã curgã fãrã poticnire, autorulface impresia cã el nu intervine cu nimicpersonal (comentarii, critici etc.) în deru-larea acþiunii, lãsând ca documentele plasatela locul ºi la momentul potrivit sã comple-teze spusele personajului narator.

De-abia în finalul romanului, autorulface referire la cele “vreo douãzeci de miide dosare, editate sau inedite” ºi puþin maijos la funcþia pe care o îndeplinesc dictatorii:“Sã-i înlocuiascã pe scriitori, pe istorici, peartiºti, pe gânditori etc.”.

Chipul dictatoruluiUrmare din pagina 31

Zodii în cumpãnã, toamna 201032

DISTIHURI PARADOXISTE, cunos-cuta carte a romano-americanului mate-matician ºi poet Florentin Smarandache,prof. univ. dr. la Facultatea de ªtiinþe aUniversitãþii”New Mexico” din Gallup,SUA, a fost tradusã recent în limba rusã decãtre un poet rus stabilit în Statele Unite.

Apãrutã în anul 1998, la Editura “Dorul”din Aaborg, Danemarca, cartea cu cele 601de distihuri paradoxiste (gen literar creatde cãtre Florentin Smarandache, fondatorulMiºcãrii Paradoxiste, curent literar de avan-gardã care utilizeazã foarte mult parado-xurile) a fost tradus pânã acum în limbile:sârbo-croatã (în anul 2000), englezã (2006)ºi chinezã (2008).

Traducãtorul, ca ºi autorul, este un sa-vant din domeniul ºtiinþelor naturii ºi poet:ADOLF P. ªVEDCIKOV, nãscut la11.05.1937 în oraºul ªahti, regiunea Rostov,Rusia (pe atunci, URSS). În anul 1960 aabsolvit Facultatea de Chimie a Universitãþiide Stat din Moscova, în 1965 a devenit doc-

Aniversãri UNESCO

ROBERT SCHUMANN200 de ani de la nastere

tor în chimie fizicã ºi din 1967 a fost cer-cetãtor ºtiinþific la Institutul de ChimieFizicã al Academiei de ªtiinþe din Moscova.În 1997 s-a stabilit în Encino, statul Cali-fornia, SUA ºi a devenit ºeful Depar-tamentului de Chimie al Pulsatron Tech-nology Corporation din Los Angeles, statulCalifornia.

A publicat la Moscova douã cãrþi depoezie, traduceri din englezã în rusã: “150de sonete englezeºti din sec. XVI-XIX”(1993) ºi “Sonete”, de William Shakespeare(1996).

În ultimii zece ani, i s-au publicat peste300 de poezii în reviste literare din Anglia,SUA, Australia, Franþa, Albania, Grecia, Ro-mânia, Spania, India, China, Coreea de Sud,Japonia, Taivan, Brazilia.

Este membru al Societãþii Mondiale aPoeþilor, al Asociaþiei Internaþionale aScriitorilor ºi Artiºtilor, al Asociaþiei Literarea Scriitorilor Italo-Australieni, din parteacãrora a primit mai multe premii.

Poezie româneascã tradusã în ruseºte în… SUA!

Paradox în poezia paradoxistã

MIRCEA MONU

Unul dintre cei mai reprezentativi com-pozitori ai romantismului în muzicã,SCHUMANN ROBERT ALEXANDER s-a nãscut în oraºul Zwickau (Germania).Mediul familial i-a fost prielnic tânãruluiSchumann, având tatãl - librar (de undeºi setea de a citi literaturã), iar mama - ofoarte bunã pianistã (de unde atracþia sprepian ºi, mai târziu, spre compoziþie).

Dacã, la un moment dat, i s-a pregãtitsã aleagã cariera juridicã, Schumann aales totuºi arta: muzica ºi poezia. κi cautãmaeºtrii sã îl introducã în tainele muzicii,unul dintre ei fiind Friedrich Wieck, tatãlviitoarei sale soþii, Clara.

Robert Schumann fondeazã ºi orevistã de muzicã, în care apãrã valorileartei, prin cele douã personaje, Eusebius- visãtor, ºi Florestan - pasionat, ºi chiarcompune un Dans al Davidienilor - marºasupra filistenilor în muzicã. El afirmã cã“legile moralei sunt ºi ale artei”, elogiindmari personalitãþi: Bach, Mozart, Beetho-

,

ven, Brahms, Chopin, Berlioz etc. Prinaceastã revistã, pune bazele unei criticiartistice.

Ca pianist, dar mai ales compozitor,Robert Schumann s-a impus prin albumepentru pian, fantezii, lieduri, uverturi,concerte (cel mai cunoscut dintre ele fiindConcertul pentru pian ºi orchestrã în Laminor), oratorii, requiemuri, o operã (Ge-noveva). Fiind ºi poet, în mare parte dinlucrãri, transpare caracterul de program,într-o genialã îmbinare a muzicii cu poezia.

Prin nobleþea muzicii ºi naturaleþea for-melor în compoziþie, Robert Schumannrãmâne unul dintre cei mai proeminenþicompozitori ai romantismului, punte spreorientarea nouã a creaþiei patronate deEuterpe.

Cu o sãnãtate ºubredã, având ºi odramaticã tentativã de suicid, RobertSchumann îºi aflã sfârºitul într-un sana-toriu, în Edernich, la 29 iulie 1856. Bonn-ul i-a organizat funeralii naþionale.

CORNELIU BUCIUMAN

33

Reviste românesti si gazetari româniADRIAN BOTEZ

Încã din 2008-2009, am reuºit sã creezo punte de suflet (ºi româneascã, de durereºi dor...), cu o primã revistã a românilordin California: revista Clipa, condusã de„Director Publisher”, DWIGHT LUCHIAN-PATTON ºi de „Editor in Chief”, VERALUCHIAN-PATTON. Aceºtia, precum ºiceilalþi redactori ºi colaboratori onorifici(Preot Chris Terhes, Eduard Ovidiu Oha-nesian, Viorel Roman, Germania, Rev.Lazar Gog, Mariana Cristescu, LazarLadariu, Dr. Emil G. Onet, Gino Dobrescu,Octavian Curpas, Rev. Fr. Aurel Sas, ViorelBaetu, Germania, Nicolae Balint, Romania,Florentin Gurãu, Romania) - sunt, toþi,români patrioþi, de mare valoare de Duh ºicãrturãreascã, unii din România, dar, ºi maimulþi dintre ei, români, aruncaþi de valurileunei istorii nedrepte ºi vitrege, pe multe altetãrâmuri ºi þãrmuri de lume… - ºi voiau sãafle, prin mine, despre soarta ºi, mai ales,semnificaþia profundã a pierderii, de cãtreromâni/România, a Insulei ªerpilor (Nuvrem sã uitãm Insula ªerpilor!, Insulaªerpilor – forþa de echilibru mistic a Ro-mâniei), despre soarta revoltei tinerilor ba-sarabeni, ridicaþi, cu mâinile goale, cu uncuraj pãrând nebunesc, în aprilie 2009,contra regimului comunistoid al lui Voronin(Requiem pentru Basarabia, România, “mol-dovenii” ºi…”drãguþul de-mpãrat”), dar ºiadevãruri despre eroi, martiri ºi genii româ-neºti (Sfinþi militari, genii protectoare deneam, mucenici ºi martiri ai credinþei: MihaiEminescu - 1850-1889)…

Deci, erau/sunt într-o “prizã” de interesºi de participare spiritualã continuã, la viaþaCetãþii Româneºti! Nu cum sunt cei dinjalnic-trãdãtoarea (de interes naþional),“aplaudaca” ºi “yesmen-ita” noastrã “inte-lighenþie” … localã, de doi bani grãmada!

Am fost absolut uluit de promptitudineacu care Clipa californianã, aceastã revistãa românilor “de peste mãri ºi þãri” mi-apublicat, ÎN REGIM DE URGENÞÃ, unarticol despre neregulile flagrante ale baca-laureatului românesc-2010, organizat de unministru al cãrui loc ar trebui sã fie în bancade elev, iar nu pe fotoliul marelui SpiruHaret: ESCROCHERIE MINISTERIALA,IPOCRIZIE AROGANTA ªI BRIGAN-DISM PSEUDO-INTELECTUAL (Obser-vaþii asupra asa-zisei probe orale de Românã15-17 februarie, bacalaureat 2010). Aceºtifraþi români, din diaspora, sunt infinit maivii, deci mai interesaþi de realitatea româ-neascã, ºi ºi-au pãstrat forþa ºi “viteza dereacþie” faþã de eveniment – INTACTE!

Anul 2010 a însemnat, pentru mine,întâlnirea cu români încã ºi mai nostalgiciºi (dacã ar fi fost posibil acest lucru...) ºimai „fierbinþi” de dorul de atât de depãrtata,spaþial, Patrie – pe care ºi-o poartã, precum

din Statele Unite ale Americii, ,

Zodii în cumpãnã, toamna 2010 33

pe o mare binecuvântare sau blestem, înmijlocul de Vatrã, al Sufletului...

În primul rând, cu „timidul” (cum singurse defineºte... dar cât de arzãtor, în verb!)VIOREL NICULA, acest „factotum” albravei, splendidei ºi de toþi românii ame-ricani cititei reviste (pânã în Hawaii ºi...retur!), din Sacramento/California - MioriþaUSA. Cu o prietenie de un firesc cuceritor,VIOREL NICULA mi-a fãcut onoarea dea-mi propune sã mã numãr printre redactoriirevistei sale – ºi, fireºte, am acceptat, cumultã bucurie! Mioriþa USA nu se desprindecu o „iotã ori cirtã”, de „cordonul ombilical”

al realitãþii – mai ales, de acea realitate asupracãreia românii „diasporeni” au dovedit cãpot avea o strãlucitã, beneficã influenþã.Spre exemplu, numãrul 38, Anul IV, din mai2010, a izbândit sã realizeze adevãrate actede vigilenþã a Duhului Românesc, de bra-vurã intelectualã ºi patrioticã:

- A fost prima revistã din lume, care ºi-a exprimat condoleanþele, cãtre statul po-lonez, pentru tragedia de la Smolensk!

- Dupã editorialul Mereu aproape dePolonia, urmeazã articolul problematizant,faþã de tragedia (ºi!) Poloniei contem-porane: A cãzut un avion…ºi, din nou, «amurit puþin» o þarã!, de Adrian Botez.

- Apoi, articolul Simonei Botezan, inmemoriam prof. Liviu Librescu (ProfesorulLiviu Librescu – în memoria eroului românde la “Virginia Tech”) – Liviu Librescu,profesorul român-erou, cel care, cu preþulvieþii sale, a salvat vieþile studenþilor dintr-o

salã a Universitãþii Virginia Tech, pe 16 a-prilie 2007, atacaþi de un asasin psihopat!

- O nouã bisericã româneascã, în zonaLos Angeles, a arhim. NICODIM – estesemnul de recunoºtinþa al preotului Gh.Naghi, pentru împlinirea unui gând mãreþºi sfânt.

- ªi un semnal de alarmã: Ambasadaculturii noastre în SUA riscã sã se închidã!Le mulþumim… “partidului” ºi dlui Directoral ICR, Patapieviciu…!

Dar ºi în Arizona trãiesc români cumultã NEATINSÃ ºi NEÎNTINATÃ vlagãvalahã - ºi cu ºi mai multe amintiri ºi

doruri... ! Phoenix Mission Magazin ºiArizona New Homes. Prima dintre ele caremi-a fãcut onoarea sã-mi gãzduiascã opiniiºi comentarii/atitudini cetãþeneºti a fostPhoenix Mission Magazin (prin atât debinevoitorul domn OCTAVIAN CURPAª)– care a dovedit nu doar deschidere decomunicare cu tot ce este românesc, în þaranumitã România ºi în Lumea care « gãz-duieºte » români – dar ºi preocupãri ºiîngrijorãri, foarte sincere ºi reale, în legã-turã cu greºelile ºi gafele (citeºte: ticãloºiile)politicii româneºti contemporane! Pe de oparte, mi-a fãcut onoarea sã-mi ofere pa-gina web pentru interviul meu, luat unuimare Duh Românesc al diasporei româneºti,din Australia – IOAN MICLÃU, pe de alta,recenzia la o carte a dlui Theodor Codreanu(Polemici incorecte politic), carte recenzatãºi recenzie (O primã paginã la dosarul pro-cesului, de data aceasta, autentic, al comu-

nismului: Polemici incorecte politic, deTheodor Codreanu) - care deschideau largfrontul, pentru o discuþie asupra ipocrizieipolitice mondiale, în general, ºi, în particular,asupra neroziei/miºeliei... «cu ºtaif» ºi«direcþie», a dlui N. Manolescu (preºedinteal USR, ambasador UNESCO la Paris... ºiautor al unei incredibil de subiective Istoriia literaturii române) de a-l oferi românilor,drept «canon» - reper spiritual durabil («înveac» ºi... «peste veac»!), pe dl MirceaCãrtãrescu, în locul lui... EMINESCU!

Nu pot decât sã-i felicit, din strãfundulinimii ºi sângelui meu, pe aceºti fraþi dindepãrtãri, care se dovedesc atât de aproapede þarã, de România în care mai toþi inte-lectualii adevãraþi dorm, iar cei «de mu-cava», confecþionaþi (mediatic!) de regi-murile succesive (Iliescu-Constantinescu-Bãsescu), se prostitueazã cu zel, de/cu zorºi... penibil de insistent !

Cine ºtie, poate cã n-ar fi o idee chiarstupidã sã fie ales viitorul preºedinte alRomâniei nu din « Fanarul local », ci dinaceastã diaspora neatinsã de Moartea Du-hului ºi de Boala Cronicã a Ne-Veghii deNeam... Cum ziceam într-un articol recent(Cazul Dacia), poate cã mediul strãin, nude la început ºi nu totdeauna extrem decãlduros, în care au fost nevoiþi sã se tran-sfere (NU de bunãvoie, ci din pricini totalindependente de dorinþele ºi nãzuinþele lorºi ale familiilor lor!) ºi sã-ºi re-înceapã dela zero/sã-ºi re-clãdeascã, piatrã cu piatrã,VIAÞA ºi ROSTUL FIINÞEI LOR, uneoristrângând amarnic din dinþi... - i-a fãcut peaceºti buni, vii ºi, deci, calzi pânã la incan-descenþã, români – sã se potriveascã laspusele lui Petre Þuþea, despre diferenþadintre caracterul-profilul moral ºi compor-tamental al «românilor de curte/domestici»,ºi cel al aromânilor - din Grecia, Bulgaria,Serbia etc. – unde, în fiece noapte (ºi nuacum o mie de ani, ci chiar în anul de graþie2010!), sunt siliþi sã-ºi apere, cu toporul înmânã, la poarta gospodãriei lor, dreptul laexistenþã fizicã! – sunt siliþi sã-ºi apere,deci, existenþa lor ºi a familiei lor, în faþaunor «bãºtinaºi» profund xenofobi: “Mãîntreba Marin Preda cum era cu macedo-românii ºi i-am zis: domnule Preda, macedo-românii nu sunt români, sunt super-români,români absoluþi. Atât de nãpãstuiþi ºi goniþi,au instinct naþional de fiarã bãtutã. Iar eu ºidumneata, pe lângã ei, avem forþa domes-ticã de raþe. Mãcãim. Am stat cu macedo-români în temniþã. Îi bãteau pânã îi omorau,dar ei nu declarau nimic. Au o bãrbãþie per-fectã.” Da, mulþi dintre românii-gazetari,din SUA, se potrivesc (destul, ba chiar sur-prinzãtor de bine!) acestui “tipar þuþian”!Este o temã de reflecþie (ºi de ruºine, pentrunoi, “domesticii mãcãitori”…), nu credeþi?!

Ne luãm rãmas bun de la gazdele noastreºi-i invitãm la Cluj. O tulim spre Pau sãrezolvãm cât mai repede cea mai importantãproblemã, fãrã sã ºtim unde vom înnopta.Lucian a vorbit cu cineva care închiriazãapartamente într-o staþiune la poalelePirineilor, dar nu e sigur cã vom ajunge pânãacolo.

Trecem prin Tarbes (50.000 locuitori),capitala regiunii Bigorre, situatã în Depar-tamentul Hautes-Pyrénées. Bigorre e o partedin vechea Gasconie. Partea vesticã. Îmbul-zeala de pe strãzi atrage atenia asupra uneiintense activitãþi comerciale. Oraºul a primitîn ultimii cincizeci de ani reputaþia de „oraº-piaþã” pentru dezvolarea economicã ºi diver-sificarea produselor alimentare mai ales. Unmic paradis al gurmanzilor? Specialitateacasei/ oraºului este aici celebra le fromagedes Pyrénées. Numit în secolul V CivitasTurba ubi castrum Bigorra, oraºul are olegendã. Se spune cã regina Etiopiei, Tarbis,s-a îndrãgostit de Moise, dar acesta i-arespins dragostea. Neconsolatã, ea a pãrãsittronul ºi a rãtãcit prin lume pânã a ajuns înBigorre pe râul Adour, unde a fondat oraºulTarbes. Din lista personalitãþilor care auonorat oraºul extrag numele lui IsidoreDucasse, zis Lautréamont. El a fãcut liceulîn localitate. Un tulburãtor spectacol pre-zentat de francezi pe scena Teatrului Ma-ghiar din Cluj în 2008, avându-l ca autorpe contele de Lautréamont, îmi stãruie ºiacum în memorie. E vorba despre Dum-nezeu ca pacient, adaptare dupã celebreleCânturi ale lui Maldoror.

Pânã la Pau mai avem 40 de kilometripe care îi parcurgem cu oarecare grabã.Þinta noastrã nu e sã mergem spre Atlantic,ci sã ne întoarcem spre sud-est, spre munþi.Având de rezolvat o problemã legatã de ser-viciile poºtale, mã aºteptam sã descindemla poºta centralã din buricul târgului ºi dupãcum îmi imaginam, o clãdire impozantã,uºor de gãsit, mai arãtoasã decât poºta dinCluj. Nu scap de obsesia comparaiþilor niciaici. Lucian îmi spune cã trebuie sã-ºi re-cupereze green card-ul de undeva de pe laperiferia din nord-vestul localitãþii, ceea cedevine mai dificil de cãutat. Aºa ºi este.Ajungem în zona depozitelor, a reprezen-tanþelor unor firme ºi ateliere ce beneficiazãde spaþii noi. Cele mai multe par niºte han-gare învelite în material plastic alb, ceea cele dã o strãlucire igienizatã. Ne învârtimmult prin acest labirint aseptic, cu asfaltateculoare intersectate geometric. În loculpoºtei centrale din Pau, Lucian intrã pânãla urmã într-o chichineaþã cu pereþi albi ºigeamuri mãrunþele, laterale. Ceva mai maredecât o baracã este mesageria firmei depoºtã rapidã unde a ajuns pacheelul expediatdin Bangladesh. Trecem peste toate, bucu-roºi cã am scãpat de o grijã. Ne rãmânetimp sã vizitãm oraºul.

Demarãm în periferie ºi frânãm în plincentru, pe o stradã îngustã, undeva sub leChâteau de Pau, înãlþat pe colinã. Privit deacolo, castelul pare înãlþat pânã la cer.Lãsãm pe le petit lion sã se odihneascã laumbrã, trecem podul peste gave de Pau,impresionantã curgere de apã prin volumºi lãþimea albiei. Revenim ºi urcãm scaraspre castel. Maiestuoasa construcþie atrageca un magnet. Începutã în secolele XI –XII, ea a fost refãcutã în stil renascentist,îmbunãtãþitã, adãugitã în secolele urmã-toare. Datoritã acestor îmbunãtãþiri arhitec-turale ulterioare, construcþia este conside-ratã castelnau (castellum novum) ºi, aº adã-uga, onoranta (pentru edili) observaþie cãîºi meritã denumirea deoarece acest castelimpozant e într-adevãr nou, adicã foarte

bine întreþinut. Turiºtii se înghesuie sã vi-ziteze aceastã capitalã a viconþilor de Béarnîn 1512, devenitã apoi capitala regilor deNavarre refugiaþi în nordul Pirineilor. Aicis-a nãscut Henric al IV-lea a cãrui statuiete întâmpinã la intrare.

Pau, prefectura departamentului Pyré-nées-Atlantiques, situat în regiunea Aqui-taine, este un oraº de 140.000 de locuitoriºi are deviza Urbis palladium et gentis. Iatãcum paladiu, statuia zeiei Pallas Atena,ocrotitoarea cetãþilor, a ajuns sã fie inscrip-þionat pe poarta unei cetãþi ca simbol alprotecþiei oraºului ºi locuitorilor sãi. Numeleoraºului beneficiazã de o etimologie legen-darã. În vorbirea popularã pau înseamnãpalisadã, fortificaþie primitivã fãcutã dintrunchiuri de copaci ºi pietre. Despre primelefortificaþii legendele abundã. Onomastici-enii, mai concreþi, susþin cã numele oraºuluiare rãdãcinã indo-europeanã: pal = rocã/stâncã prãpãstioasã, în latinã palum. Nu ede lepãdat nici varianta numelui propriu depersoanã Paul, în gasconã Pau. Iar compa-raþie ! Îi suspectez pe vechii gasconi de a fileneºi la vorbã precum maramureºeniinoºtri. Oameni care nu duc pânã la capãtarticularea corectã a unui cuvânt. Pauldevine la ei Pau, iar la noi, vocativul Ioanedevine Ioa. Îmi amintesc din vacanþelecopilãriei cum îºi chema bãrbatul la masãgazda veriºoarei mele, învãþãtoare în Petro-va maramureºeanã : Mãi Ioa, hai mâncamãmãli cu brî cu la...

Ne plimbãm prin zona comercialã cãu-tând film pentru aparatul foto. Dupã ce neasigurãm cã voiajul va beneficia pe maideparte de mãrturii foto, admirãm cazinoul,Parcul Beaumont cu aleile sale ce poartãnumele unor poeþi ca Alfred de Musset, An-na de Noailles, Paul Valéry. Ne aprovizionãmcu hãrþi ºi pliante la punctul de informareturisticã din Place Royale, din imediataapropiere a clãdirii oarecum înghesuite întreimobile vechi ce poartã inscripþia Hotel deville. Rãmân impresionat de aglomeraþia dincentrul de informare turisticã, nu ca la noi,mai mult pustii. Rãsfoind pliantele primiteaflãm cã în 1844 aici s-a înregistrat primulzbor în balon, apoi, în 1909, fraþii Wrightau efectuat primele zboruri cu avionul. Geo-grafia locului e de vinã cu siguranþã. Im-pulsul de a-þi lua zborul de pe punctul debelvedere al oraºului pare aici o ºansã cenu trebuie ratatã. Locul e o trambulinã ce-þi dã aripi ºi te înalþã spre cer. Cu aºa ante-cedente în zbor, e firesc sã fi luat fiinþã aiciprima ºcoalã de aviaþie din lume. Pe logo-ul oraºului figureazã simbolul steluþei întâlnitpe hãrþi ca loc de belvedere, dar ºi cuvinteleLa vie revée des villes. Apropierea dintreoraº ºi vis mi se pare firesc sã fie întreþinutãde aceastã deosebitã perspectivã. Un brandturistic strict legat de specificitãþile zonei.Când îmi amintesc de scandalosul brandturistic al doamnei Udrea cu frunza specificãpeisajului României, cãci nici într-o þarã depe glob nu mai sunt pãduri, îmi vine sã mãiau cu mâinile de cap.

Bine cã sunt pe pãmânt francez, azi esenin ºi putem sã ne bucurãm din plin decelebra cale regalã cu panorama excepþio-nalã asupra Pirineilor. Te simþi rege în sensionescian. Un Béranger subiectiv te împu-terniceºte sã-i supraveghezi de la aceastãînãlþime regatul intim luat în stãpânire casimplu turist. Lumea ta. Eºti stãpân pesteîntinderi, peste mãreþia lumii vizibile ce sedesfãºoarã la picioarele tale, în oraºul dejos. Aici e ca la Sibiu. Iar comparaþie! Pa-latul, bulevardul Pirineilor lung de 1,8 km.,piaþa centralã, primãria, muzeele sunt înoraºul de sus. Sub picioarele tale începe

oraºul de jos. Ca sã ajungi acolo poþi coborîcu funicularul albastru ce-ºi aºteaptã clienþii.Acesta a fost inaugurat în 1908 ºi transportule gratuit. Jos sunt grãdinile regale cu aran-jamente florale în linii armonioase, strãjuitede palmieri ºi leandri. Mai încolo e clãdireamodernã a gãrii, îmbrãcatã în sticlã. Dupãea apar meandrele râului ºi în fundal vezilanþul muntos ce te copleºeºte prin gran-doare ºi farmec. Bulevardul Pirineilor a fostcreat din iniþiativa lui Napoleon I în prelun-girea Pieþii Regale. Ajuns pe le boulevarddes Pyrénées, Lamartine a rãmas vrãjit. Aspus despre aceastã panoramã cã este ceamai frumoasã vedere spre pãmânt din lume,aºa cum Neapole este cea mai frumoasãvedere spre mare din lume. Ce mai rãmânede adãugat sau de parafrazat? Bolborosescdupã alþii: sã vezi Neapole ºi apoi sã mori.Adaptez dupã mine: sã vezi Pau ºi apoi sãtrãieºti ca sã te poþi apropia de munþii carete-au vrãjit. Ãsta ne e îndemnul clãdit pediferenþa dintre apã ºi uscat. Legãnatã peorizontale nesfârºite, marea ascunde mereuºovãieli viclene, malefice rãsuciri în unduirilesale. Semeiþile muntelui sunt întotdeaunarigide ºi tonice.

Drumul spre munþi e o panglicã asfalticãce ºerpuieºte printre versanþi, alãturi degave de Pau, de îndatã ce ne apropiem deLourdes. Un nesfârºit ºir de maºini parcatepe dreapta, de-a lungul unei gard de sârmã,prevesteºte aglomeraþia. În spatele garduluise întinde o pajiºte scãldatã în soarele dupã-amiezii, strãbãtutã de alei, ce coboarã domolºi îmbietor spre râu. Coborîm ºi noi dupãce parcãm cu greu. De când BernadetteSoubirous, o localnicã, a vãzut-o pe SfântaMarie în grotã, adicã în urmã cu 151 deani, Lourdes a devenit un important loc depelerinaj pentru creºtinii catolici de pretu-tindeni.

Coborând spre gave de Pau simþi cumte umpli de sacralitate. Grupuri de credin-cioºi, cãlugãriþe sau pelerini, cântã în sur-dinã, la umbra unor arbori seculari. Pe malulcelãlalt, la gura grotei, are loc o procesiunereligioasã, cu preoþi în odãjdii sclipicioase,strãjuiþi de un aranjament impresionant de

lumânãri masive. Când ajungem pe malulcelãlalt al râului, observãm alte grupuri depelerini îmbrãcaþi în mantii divers coloratesau cu eºarfe aparþinând diferitelor congre-gaþii catolice. Tricicluri cu bolnavi, infirmiaduºi aici de pretutindeni în speranþa vinde-cãrii, sunt trase sau împinse prin mulþimede aparþinãtori sau îngrijitori angajaþi.

Esplanada din faþa bisericii, pânã la grotã,e plinã de vizitatori. Nu ne putem apropiaprea mult de grotã din cauza aglomeraþieidin faþa noastrã, grota fiind obiectivul demaxim interes al zonei. Mesa continuã într-o atmosferã de evlavie. Unii stau la rând sãpunã în peturi apa tãmãduitoare ce izvorãºtedin stânca aflatã la baza bisericii. Arhitecturabisericii construite în trepte se profileazãpe colina împãduritã ce se ridicã în stângaei. Douã arcuri de cerc din piatrã calcaroasãstrãjuiesc intrarea principalã îmbrãþiºându-te prietenos.

Dacã localitatea numãrã 15.000 de oa-meni, pelerinii ce se perindã pe aici ajung laaproximativ 30.000 în timpul marilor sãrbã-tori creºtine. Dar ºi în zilele obiºnuite, espla-nada milosteniei creºtine vuieºte de lume.E un semn cã turismul religios funcþioneazãaici la cote maxime.

Ne desprindem cu greu din aceastã at-mosferã pentru a ne continua drumul spreCauterets, punctul terminus al cãlãtoriei deazi. Staþiunea din regiunea Midi-Pyrénées,aºezatã pe gave de Cauterets, este unadintre cele mai vechi staþiuni montane dinPirinei. Staþiune cu bãi termale ºi minunateposibilitãþi de practicare a sporturilor deiarnã. Pânã gãsim pensiunea Meublés Lar-bey de pe Avenue du Dr. Domer, observãmgara feroviarã abandonatã în 1949, declaratãmonument istoric, dar bine întreþinutã, cãciaici au loc uneori spectacole. E o construc-þie din lemn, specificã zonei montane,vopsitã într-un bordo spãlãcit de ploi ºi arºiþãºi, în contrast cu hotelurile noi, pare undecor pentru un western. Printre hotelurilenoi, le petit lion nãzuieºte la Lion Dºor, dare prea scump, apoi zãreºte hotelul LesEdelweiss care ne aminteºte de berea nem-þeascã aromatã purtând numele florii decolþ.

Gara pentru teleferic, ridicatã deasupraclãdirilor, schelãrie metalicã vopsitã înacelaºi bordo spãlãcit ca ºi gara feroviarã,a fost proiectatã de echipa lui GustaveEiffel. Trecem pe lângã Termes de César ºiPrimãrie. Ca ºi în Pau, lângã Primãrie seaflã ºi centrul de informare turisticã. Aflãmdin pliante cã printre vizitatorii faimoºi aistaþiunii se numãrã George Sand, Chateau-briand, Victor Hugo.

Ajungem la pensiunea cãutatã îndelungprin zona Canceru, mi-e ºi teamã sã-i pro-nunþ numele. O fi vreo legãturã între stradacare poartã numele doctorului Domer ºitemuta boalã? Urmeazã sã verific pe in-ternet. La pensiune ne întâmpinã Lucien,un bãrbat de 50 de ani foarte amabil carene pune la dispoziþie apartamentul ºi omulþime de hãrþi pentru a ne alege traseulîn munþi. Mã simt foarte bine în pensiunealui Lucien pentru cã în rondoul din faþa in-trãrii, printre alte aranjamente florale ºipietre calcaroase, sunt ºi îndrãgitele floride colþ, iar înãuntru avem scaune pe careeu le numesc “Van Gogh” pentru cã tipulacesta de scaun cu ºezutul împletit (cutradiþie în regiune, se vede) a fost pictat deVan Gogh la Arles.

Apropiere de Franta provincialãADRIAN TION,

,

8 iulie 2009

34 Zodii în cumpãnã, toamna 2010

35

Dupã ce timp de zeci de ani am fostinvadaþi de restaurante italiene (mai bine zispizzerii !) a urmat moda celor chinezeºti.Mai de curând, cele din urmã au fost înlo-cuite cu restaurante japoneze (poreclite«sushi bar»). ªi iatã cã acum înfloreºte lafiecare colþ de stradã câte o « creperie»!

Nu am nimic contra bucãtãriilor etnice.Din contra! De fiecare data când voiajezîntr-o þarã strãinã, þin cu tot preþul sã gustbucãtãria localã ºi sã încerc sã mã fami-liarizez cu specialitãþile naþionale sau regio-nale oferite de gastronomia localnicilor.

Numai cã restaurantele exotice, aºa cumle cunoaºtem în Occident, nu au mare lucruîn comun cu bucãtãria pe care o poþi gãsiîn þãrile respective. De cele mai multe ori,ea a fost adaptatã tradiþiilor locale, nu numaiîn ceea ce priveºte gustul, mirodeniile,compoziþia felurilor de mâncare, dar uneorichiar ºi ordinea în care ele sunt servite !

Am avut o mare surprizã, acum câþivaani, când am însoþit un grup de clienþichinezi care doreau sã-mi ofere “un ban-chet” (expresie tipicã chinezeascã!) în o-noarea semnãrii unui contract important,în Chinatown, la Paris. Deºi fusesem decâteva ori în acel restaurant, am constatatcu uimire cã ceea ce comandaserã ei, nuavea nimic în comun cu felurile de bucatece mi se serviserã mie. Ba chiar, o indiscreþiea unui ospãtar a fãcut sã constat cã preþurileplãtite de ei erau inferioare cu douã treimicelor pe care le achitam când veneam neîn-soþit de «supuºii Imperiului de mijloc».

Însã ceea ce mã jena mai mult eraimpostura organizatã în jurul gastronomieietnice.*** Sunt ani de zile de când nu gãseºtidecât rareori un restaurant italian… þinutde italieni ! În marea lor majoritate, pro-prietarii, bucãtarii, chelnerii din restauranteleitaliene sunt originari… din Maghreb (decele mai multe ori tunisieni). În cel mai buncaz, ei au locuit câþiva ani în Italia, eventualau lucrat câtãva vreme într-un restaurantitalian, vorbesc trei cuvinte jum’ate din lim-ba lui Dante ºi acum fabricã în serie pizzecu bucãþi de ananas sau ciocolatã, inven-tate… cine ºtie unde!

E drept cã acum vreo 30 ani, un amicîmi expunea cu lux de amãnunte teoria ur-mãtoare: «Viitorul gastronomiei mondialese numeºte «pizza»! Înþelegi, oamenii vorsã iasã tot mai des la restaurant. Însã cumnu au, ºi vor avea din ce în ce mai puþin,mijloacele de a plãti o bucãtãrie de calitate,ei se vor mulþumi cu o «pizza» oarecare,numai sã coste cât mai ieftin!»

Tot aºa, ca prin minune, restaurantelechinezeºti s-au transformat peste noapte înrestaurante japoneze. Nu, sã nu vã imaginaþicã avioanele Japan Airlines au devãrsat deo-datã mii de supuºi ai Imperiului ce se tragedin Sabie ºi Oglindã, care au deschis birturicu specialitãþi japoneze! Tot aceiaºi refugiaþichinezi s-au metamorfozat peste noapte înneguþãtori de sushi, profitând de faptul cãorezul rece ºi cleios, acoperit cu vreun sosde soia indefinisabil revine ºi mai ieftin. Iartoþi snobii din Paris, ºi nu numai cei plini debani, s-au repezit în aceste surogate de res-taurante japoneze, pamându-se dupã «origi-nalitatea» lor!

Ei bine, iatã cã o nouã variantã a acesteiboli ºi-a fãcut apariþia sub numele de «cre-perie».

E drept cã bucãtãria francezã, nu îndrãz-nesc sã spun «gastronomia francezã»,menþioneazã clãtitele ca pe un fel de mân-care regional tradiþional în Bretania**** ºi,în mai micã mãsurã, în Normandia.

Îmi amintesc cu plãcere de cãlãtoriileîn Bretania de acum aproape patru deceniicând, în casa amfitrionilor mei, se puneape masã o farfurie cu 20 sau 30 clãtite fine,«krampouezh» în jargon local, aproape odantelã, pe care fiecare comesean le ungeacu untul sãrat, tãiat dintr-un calup de vreojumãtate de kilogram, cu care însoþeau, în-locuind pâinea, diferitele feluri de mâncare.Dar de multe ori ele erau consumate însoþitede brânzã sau ºuncã, uneori chiar ºi de unou moale, aºa zisa «crepe complète» -când era fãcutã pe bazã de fãinã de grâunegru (sarrasin). Era simpatic, amuzant,mai ales când aceste clãtite erau însoþite deun bol de cidru brut care punea în valoare

gustul lor þãrãnesc. Însã de aici pânã a vorbidespre o «specialitate gastronomicã»… maiera mult de mers !

În mod straniu, Radu Anton Roman, încartea sa intitulatã «Bucate, vinuri ºi obi-ceiuri româneºti» sau, de manierã mult maipoeticã, «Savoureuse Roumanie», în tradu-cerea ei francezã, vorbeºte cu tremolouripatriotice în glas despre clãtite :

«Oricât de straniu s-ar pãrea, ne dis-tingem de întreaga omenire în toate, chiarºi în clãtite. Clãtitele voastre franþuzeºtisunt puþin mai crocante ºi mai ales maiporoase decât ale noastre, cele «mioritice» ;nu pot fi reîncãlzite fãrã sã se rupã sau seusuce ca iasca!... Însã clãtita din Carpaþieste unicã prin simplitatea ei suplã (nusimþiþi voi, fraþi români, deveniþi franco-foni, un frison patriotic? Nu simþiþi nevoiade a vã ridica, agitând clãtita ca pe undrapel care fâlfâie în mâinile, gândurile ºipe buzele voastre, chiar ºi cu gura plinã,intonând un imn gloriei þãrânii carpatice,strãmoºeascã ºi fecundã!) Trãiascã clãtitanaþionalã!»

Acest paragraf patriotic se intituleazã încartea regretatului autor: «Clãtite cu ce-ofi» sau în francezã «Crepes à n’importequoi». Cum am avut ocazia de a remarcaprofunda cunoaºtere a limbii franceze pecare Radu Anton Roman o mânuia cu uºu-rinþã, m-ar mira ca el sã nu fi sesizat cã ti-tlul francez poate fi tradus ºi prin “Clãtite

cu orice prostie”! Ceea ce ar justifica aºazisa ironie a textului precitat.

ªi cum ar putea fi altfel, când clãtitelesunt în fond numai un amestec de elementebazice, fãrã nicio distincþie specialã: fãinã,sare, lapte ºi ouã. Restul, toate ingredienteleadãugate pe ici, pe colo (rom, calvados,mere etc.) nu sunt decât «variaþiuni pe otemã impusã».

E drept cã dacã imaginea pe care o portîn minte despre clãtitele din România copi-lãriei mele nu are nimic în comun cu celedescrise de Radu Anton Roman, este poatemai degrabã din vina condiþiilor particulareale anilor ’50-’60. Specialistul gastronomieiromâne vorbeºte despre clãtite cu «nenu-

mãrate umpluturi posibile: dulci, sãrate,condimentate, cu fructe, cu cârnaþi, cuproduse lactate, cu tot ce vrei…»

Mie îmi vin în minte clãtitele dela Tuº-nad, când mâncam la Cantina no. 5, undefusesem repartizaþi alãturi de «oameniimuncii dela oraºe ºi sate veniþi la odihnãprin grija Partidului ºi Guvernului RomânieiPopulare». Deºi nu locuiam în «Casele deodihnã», tatãl meu se aranjase sã obþinã,contra platã, câteva bonuri de masã, ceeace îi permitea mamei mele sã nu gãteascãîn fiecare zi ºi deci sã poatã profita ºi ea decâteva zile de odihnã.

Nu ºtiu cum se face, dar de fiecare datãcãdeam peste desertul «clãtite cu marme-ladã». Erau niºte foi de aluat, de cele maimulte ori necoapte, pline de o grãsime dubi-oasã, umplute cu binecunoscuta marmeladã(de prune?), tãiata cu cuþitul dintr-un calup,aceeaºi care servea pentru micul dejun,alãturi de aºa zisa cafea pe bazã de cicoare.În cazul cel mai fericit, clãtitele, tot jum’atearse, jum’ate crude, erau umplute cu o dul-ceaþã de viºine cam lichidã.

Cum pe vremea aceea eram foarte mof-turos la mâncare ºi scopul principal al seju-rului la munte era ca, sub influenþa «aeruluitare», copilul «sã ia câteva kilograme»,pãrinþii mei au fãcut un efort supraomenescºi au tocmit luarea mesei de prânz într-opensiune particularã, þinutã de o familie deþãrani unguri.

Aici masa era cu totul altceva!Aºezaþi la 6 sau 7 mese, frumos aºter-

nute cu ºtergare colorate ºi brodate cu moti-ve ardeleneºti, cei vreo treizeci de aleºi carereuºiserã sã obþinã «dreptul» de a lua masala pensiune (trebuia sã te înscrii cu vreodouã luni înainte pentru a avea o masã însezon!) erau serviþi de fete din sat îmbrãcateîn costume populare. Bineînþeles cã bucã-tãria servitã era exclusiv ºi tipic maghiarã.

Chiar în prima zi, erau anunþate celebreleclãtite numite «Hortobagyi palacsinta». Într-adevãr, ceea ce se prezenta în farfurie erafoarte atractiv ! Douã superbe clãtite, um-plute cu carne de porc prãjitã cu ceapã ºitãiatã în bucãþele fine, acoperite de un sosapetisant pe bazã de smântãnã cu ciupercide pãdure, dreasã cu tot felul de mirodenii.Cu totul altceva decât ceea ce se servea laCantina no.5 ! Numai cã, atunci când amgustat aceastã minunatã preparaþie, am sãritîn aer. Frumoasele dungi roºii care decorausosul de smântânã erau… boia purã, care-þi ardea gura!

N-am rãmas decât douã zile la faimoasapensiune din Tuºnad! Neavând antece-dentele necesare, nu puteam rezista lamâncãrile ce înotau în sosuri de ardei iuteºi paprika, neobiºnuite pentru un copil de 8sau 10 ani crescut la Bucureºti.

Mulþi ani mai târziu, am descoperit laBudapesta ca “palacsinta” (clãtitele ungu-reºti) pot fi declinate în zeci de variante,dintre care cea mai renumitã este creaþialui Gundel, tatãl bucãtãriei maghiare mo-derne.

Astfel am înþeles cã, în fond, clãtita estenumai un pretext, un suport pentru ceea cepui în ea ºi cã în mâinile unui specialist eapoate deveni un fel de mâncare extrem desofisticat. Cea mai bunã dovadã este cãRadu Anton Roman ocupã mai bine de douãpagini din cartea sa pentru a ne explica pro-cesul de realizare, prezentare, ba chiar ºicriteriile alegerii vinului care însoþeºte spe-cialitatea «mãtuºii Lucreþia»: clãtitele deBraºov.

***La mijlocul anilor ’70, revenind deseori

cu trenul la sfârºitul vacanþelor sau al unuiweek-end, ajungeam la Gare de Lyon,poarta de intrare în Paris, când soseºti dinsudul Franþei. La ieºirea din garã, cãutamun loc unde se putea mânca la ore târzii.Aºa am nimerit într-un restaurant alsacianfoarte agreabil, cu un serviciu de calitate ºicu preþuri abordabile.

Am remarcat imediat cã ºeful sãlii in-tervenea personal, acompaniat de ospãtarulmesei respective, de câte ori un client co-manda un fel de mâncare flambat. Atunci,el apropia un cãrucior ascunzând un reºoucu gaz, pe al cãrui platou tronau tot felul deustensile: tigãi de aramã, sticle variate ºimulticolore cu tot soiul de alcooluri, tacâ-muri de argint, nenumãrate condimente însticluþe, solniþe ºi recipiente de formã stranieetc., etc.

Când l-am întrebat la ce serveºte acestatelier ambulant, mi-a rãspuns: «Noi servimorice fel de mâncare «flambé». Însãspecialitatea noastrã sunt «Crepes Su-zette». Vi le recomand cu cãldurã!»

Mãrturisesc cã amintirea clãtitelor delaTuºnad nu mã incitau sã fac aceastã expe-rienþã. Totuºi, m-am lãsat convins de insis-tenþa ºefului de salã. ªi am asistat în con-tinuare la un balet impresionant, care a duratmai bine de douãzeci de minute.

S-a mai deschis o creperie**J’ai perdu la tete/Depuis que j’ai vu Suzette…*

în cartierul meu

ADRIAN IRVIN ROZEI

35Zodii în cumpãnã, toamna 2010

Prinþul de Galles în plinã reuniune de lucru

Continuare în pagina 36

ªeful de salã, sub privirea admirativã aospãtarului care intervenea în momentelecruciale avansând o lingurã, o portocalã sauo sticlã de alcool, exact ca într-o salã de o-peraþie în care profesorul, chirurg de înaltnivel, este asistat de învãþãceii lui, a extirpatdin buzunar o cutie de chibrituri ºi a aprinsgazul reºoului. Într-o tigaie de aramã aamestecat zahãrul ºi untul ºi, dupã ce serumeniserã bine, le-a înecat cu conþinutulunui pahar de suc de mandarine, proaspãtstoarse de asistentul lui. Dupã care aadãugat trei linguri de supã de Curaçao.

A început o lungã operaþie de reducerea lichidului astfel format. La un momentprecis, ºeful a adãugat o cantitate de GrandMarnier ºi a dat foc întregii preparaþii. Astfelsosul format, care acum devenise aproapeo pastã închisã la culoare, era flambat lasuprafaþã ºi menþinut la temperatura nece-sarã de focul reºoului de sub tigaie.

Între timp, asistentul lui a adus aluatulpentru clãtite confecþionat pe bazã de fãinã,zahãr, ouã, lapte, unt în care adãugase, înultimul moment, un pahar de bere. Cu odexteritate demnã de un scamator, cu ges-turi studiate ca o vedetã de music-hall ºiurmãrind cu un ochi agil diferitele operaþiiîn curs, ºeful de salã a realizat câteva clãtitepe care le-a pliat în patru ºi le-a muiat însosul de caramel obþinut, lãsându-le sã seîmbibeze bine.

Clãtitele, astfel rumenite, au fost aºezatecu grijã pe o farfurie, presãrate cu zaharpudrã, înecate în caramelul rãmas în tigaieºi, dupã ce au fost dinnou stropite cu armag-nac, li s-a dat foc. Ansamblul, peste careflãcãrile galben/albãstrui jucau un dans las-civ, a fost prezentat, în fine, fiecãrui come-sean.

Am rãmas fascinat de acest balet, totatât cât ºi de rezultatul obþinut din punct devedere gustativ. Am regretat numai cã obi-ectul unei operaþii care a durat aproape ojumãtate de orã, a fost îngurgitat în numaicâteva minute! Însã, ce poþi face? Dacã aº-tepþi prea mult, totul se rãceºte ºi nu maiface doi bani.

Dupã ce am digerat preparaþia lui excep-þionalã, l-am chemat pe «maître», cerându-i sã-mi explice istoria acestui desert. ªeful,care remarcase impresia profundã lãsatã dearta lui asupra comesenilor, s-a grãbit sãne dea tot felul de detalii.

«Clãtitele au intrat, începând cu sfâr-ºitul secolului XIX, în menu-urile celor maicelebre restaurante din Franþa, sub numelede «Crepes Suzette», fãrã ca sã se ºtie

prea bine de unde provine aceastã denu-mire. Dupã unii, ele ar fi creaþia celebruluibucãtar Escoffier, care le-a menþionat îngrabã în al sãu «Ghid culinar». Alþii vãdun omagiu adus actriþei Suzanne Reichen-berg (1853-1924), membrã a Comedieifranceze. În fine, altã sursã afirmã cã reþetaa fost conceputã la Monte-Carlo, în 1896,la cererea prinþului de Galles, viitorul regeEduard VII, care i-a dat numele în amin-tirea uneia dintre numeroasele sale cuceririfeminine. Din pãcate, probabil cã nu vomcunoaºte niciodatã adevãrul !

Ceea ce e sigur, este cã ele trebuie sãfie foarte fine, suple ºi elastice, reîncãlzitepe un reºou, muiate într-o «pomadã» deunt, zahãr ºi suc de portocale sau man-darine, eventual adãugându-se un pic decoaje rãzuitã, stropite cu cognac, armagnac,Curaçao sau Grand Marnier ºi flambate,dupã gust. În tot cazul, acest desert delicatnu suportã mediocritatea ºi necesitã sãurmezi un cronometraj riguros.»

ªi, aº adãuga eu, nu trebuie amestecatcu niciun fel de îngheþatã, cãpºuni, fructede niciun fel, ba chiar nici friºcã sau smân-tânã care, în general, denatureazã gustulunei preparaþii atât de sofisticate.

Impresionat de aceastã performanþã cu-linarã, am revenit de nenumãrate ori ºi amadmirat arta dusã la extrem a ºefului desalã. Era, de fapt, în realizarea lui o îmbinareosmoticã a tuturor simþurilor: vizualã, prinbaletul executat, acusticã, prin muzica de-gajatã de trosniturile flãcãrilor, al mirosului,prin emanaþiile alcoolurilor încinse, pipãitul,prin atingerea tacâmurilor mãtãsoase deargint. Ca sã nu mai vorbim de simþul gusta-tiv, care era satisfãcut cu vârf ºi îndesat!O culme a artelor, pe care nici mãcar uncompozitor de operã din secolul XIX nu oatinsese!

Dupã câþiva ani, revenind în acelaºi res-taurant, am constatat cã lista de bucatefusese modificatã.

Când am comandat, ca de obicei,«Crepes Suzette», ºeful a sosit jenat ºi mi-a spus: «S-a schimbat direcþia restauran-tului. Noul director considerã cã nu putempetrece 25 minute, douã persoane, pentrua pregãti un desert pe care nu-l putemfactura clientului decât vreo 25 franci.»

Din acea zi n-am mai pus piciorulniciodatã în acel restaurant!

***Totuºi, microbul, ca sã nu spun viciul,

numit “Crepes Suzette” îmi intrase însânge ºi nu-l mai puteam elimina!

Unde n-am alergat ca sã gãsesc «ade-vãratele Crepes Suzette»?

Pentru cã, din aceleaºi motive de renta-bilitate, acest desert a devenit, dupã cumspune un cronicar gastronomic parizian,«rarisim astãzi ºi, hélas!, vrednic de milãîn unele din ultimile restaurante unde esteservit».

Prin anii ’80, descoperisem la Acapulco,în Mexic, un restaurant care servea niºte«Crepes Suzette» aºa cum le doream eu.Era însã cam departe pentru a mã duceacolo de fiecare datã când mã apuca iarcriza!

Din fericire, dupã câþiva ani, când amrevenit la Acapulco, desertul meu preferatdispãruse din meniu, din aceleaºi motive derestricþie bugetarã.

În mod straniu, o surprizã de nesperatmã aºtepta la Sanaa, în Yemen, la mijloculanilor ’80. Pe lista deserturilor din restau-rantul hotelului Sheraton apãreat marcat«Crepes Jambia».

De fapt, era vorba de «Crepes Su-zette», aºa cum le cunoscusem eu la Paris,în epoca lor de glorie, însã cu o micã vari-antã, care le dãdea un iz local spectaculos.«Jambia» este paloºul încovoiat pe care

*«… je perds la raison Chaque fois que j’ vois Suzon !»«Mi-am pierdut minþileDe când am vãzut-o pe SuzetteÎmi pierd uzul raþiuniiDe fiecare datã când o vãd pe Suzon!»,

bine-cunoscutul refren interpretat decântãreþul francez Danny Brillant.

** Creperie : «Local unde se facclãtite care pot fi consumate pe loc sau duseacasã» (Larousse). Cum termenul echivalentromânesc –“Clãtitãrie”- sunã barbar, amdecis sã-l las, în acest text, pe cel franþuzesc.Sper cã Radu Anton Roman, de acolo undeeste, mã va ierta!

*** Nu citez restaurantele nord-africane pentru cã, statisticile recenteindicând cã «couscous»-ul este mâncareapreferatã a francezilor, se poate consideracã el a devenit mâncarea lor naþionalã!

**** Nu de mult am avut surpriza de ades-coperi cã la Quimper, în regiunea ceamai tradiþionalã din Bretania, existã chiar ºiun «Musée de la Crepe»! Pe când unmuzeu al cuiului de pantof sau alsupozitorului electronic ?

orice yemenit care se respectã îl poartã labrâu, când este îmbrãcat în costumul tradi-þional. Acest semn distinctiv poate valora oavere când, în afara decoraþiilor cu pietrepreþioase, mânerul lui este confecþionatdintr-un corn de rinocer. Ei bine, bucãtaruldela Sheraton a avut o idee originalã! Lareþeta tradiþionalã pentru «Crepes Suzette»el a adãugat coaja unei portocale, tãiatã înspiralã, în aºa fel încât sã ia forma paloºuluitradiþional. Muiatã mai apoi într-unul dinalcolurile ce au servit la prepararea cara-melului pentru clãtite, coaja de portocalãeste prezentatã în flãcãri, deasupra farfurieiunde se lãfãie reputatele «Crepes Su-zette». Care devin astfel «Crepes Jam-bia»!

În fine, mi s-a spus cã faimosul bucãtarAlain Ducasse, în celebrul sãu restaurant«Hostellerie de l’Abbaye» din sudul Franþei,ar fi creat o variantã a reþetei tradiþionaledemnã de a fi luatã în consideraþie. Dinpãcate, reþeta lui, aºa cum apare în diferitecãrþi de bucate, pare sã satisfacã mai de-grabã pe amatorii derivelor bucãtãriei mo-derne (fãrã gluten, cu o gama de alcooluriredusã etc.) decât pe admiratorii gastro-nomiei tradiþionale.

Însã eu, optimist înveterat, sper sã mairegãsesc cândva «les Crepes Suzette» dealtã datã. Poate cã cineva, printre cititoriiacestui text, îmi va da o mânã de ajutor !

Paris, mai 2010

Câteva etape din procesul de preparare al faimoaselor “Crêpes Suzette”

Centru sus: Varianta ecologica (verde!)a celebrului bucatar francez Alain Ducasse

Centru jos: Rezultatul dupã reþeta“maestrului” din Veneþia (14Euro/pers în2006!)

Zodii în cumpãnã, toamna 201036

S-a mai deschis o creperieUrmare din pagina 35

Note

Foto

37

Continuare în pagina 38

Viena, dupã biografia lui Eminescu,cercetatã de-a lungul anilor din multiplesurse, avea sã-mi atragã atenþia printr-ozicere târzie, arghezianã... dintr-un interviu.Întrebat dacã “vizitase” Viena, poetul, înstilul sãu, inimitabil, rãspunse: “Fiind în tren,eram ºi nu eram la Viena”. Pe urmã A.E.Baconsky din Remember/fals jurnal de cãlã-torie: “Pentru mine Viena era cetatea strãlu-citelor umbre, mai mult decât leagãnul valsu-rilor ºi al operetei. Existã fãrã îndoialã ºi unoraº al fetiþelor vieneze, al pãdurii, al Dunãriialbastre, al spumoaselor frivolitãþi care nue întotdeauna dezagreabilã; Eminescu în-suºi, rãtãcind pe aleile Praterului, urmãreahimera trandafiriilor Clotilde ºi fredona,dupã carnetul unde ºi-o transcrisese, o stro-fã din Santa Lucia.” În ce mã priveºte, za-darnic aveam sã încerc sã zãresc umbralui Eminescu la Viena, neºtiind pânã la urmã,dacã Universitatea din Turul Ringului Vie-nez, vãzutã din autocar, e aceeaºi în care aaudiat cursuri ºi Eminescu; ori dacã Muzeulde Artã e acelaºi, în care, la o expoziþie, ocunoscuse pe Veronica Micle, devenitã ma-rea pasiune, iubita lui de o viaþã, ºi “iubireasecolului” XIX la români. Ghida excursieinoastre (în continuare îi vom spune maitandru totuºi: “Ghiduºa”) abia dacã s-a în-cumetat sã aminteascã episodul “Eminescunebun întors la Viena într-un spital sau sa-natoriu”… Ceea ce mãrturisesc a-mi fi pro-dus oarecare stupoare… Eminescu a revenitîn Viena bolnav, iar nu “nebun”- povestea“nebuniei” lui Eminescu fiind în ultimii anitot mai contestatã de specialiºti ºi comentatãºi de... nespecialiºti; se presupune, de altfel,cã lui Eminescu, devenind incomod, i s-aînscenat “nebunia” pentru a fi înlãturat dinviaþa publicã. Cu atât mai mult ar trebui sãºtie acest amãnunt orice ghid turistic în Vie-na, cu atât mai mult cu cât Ghiduºa se do-vedi foarte documentatã, istoric vorbind,dar ºi contemporan, cu anecdote, despreViena ºi despre Austria. Degeaba defilau prinfaþa autocarului nostru Opera, Palatul Hof-burg, Muzeul de Artã, Parlamentul, Primã-ria, Burgtheater, Universitatea... dupã ceautocarul trase pe dreapta, într-un anumeloc la umbrã, am avut liber „timp de o orã”.Ce sã vezi la Viena timp de o orã?! Ne-amrotit în jurul Hofburgului, urmând chiarrecomandarea de a-i accede “grãdinile se-crete”, dar în rest: tot cam nimic… Ne-ampozat la Viena, fireºte (marota “turisticã”)la statuia împãrãtesei Maria-Tereza, pemarginea unui havuz, în apropierea Operei,sau pe fundalul ei, ºi nimic mai mult. Încâtpot spune ºi eu, ca Arghezi cel din tren,chiar dacã eu pe pãmânt, ºi pe picoarelemele, sprijinit în baston, ca altã datã, ºi totla bãtrâneþe, acelaºi Arghezi, cu bastonulprin Bucureºti... abia le mai târam, însã repetºi eu dupã poetul Cuvintelor potrivite: eramºi nu eram la Viena...

La întoarcere, aveam sã mã încarc, petraseu, de splendoarea “pãdurii vieneze” ºisã-mi amintesc de Cântece din pãdureavienezã ale nu ºtiu cãrui Strauss-tatãl saufiul, ce mai conteazã?! Am reþinut ca o pi-canterie despre Strauss-fiul, un fel deplayboy avant la lettre… La fiecare îndrã-gostire sau mariaj (ºi nu au fost puþine!)inspiraþia regelui, sau a regentului numai alvalsului vienez, devenea debordantã… Nuputeam þine ritmul cu informaþia prolixã aGhiduºei, doar ce mai prindeam din zbor,frânturi, sau ce îmi livra Elena, soþia ºipartenera mea caritabilã, de cãlãtorie; ea mi-a spus despre împãrãteasa Maria-Tereza cãar fi avut 15 copii, din care mai trãiserã 5,dacã am reþinut bine; cãci între timp aþi-pisem… Johann Strauss-tatãl compusese

un marº dedicat unui general austriac înurma unei victorii obþinute în Alpi împotrivaitalienilor: Marºul lui Radetzky, o muzicãsãltãreaþã ºi animatã, vivace, care scula sãlileîn picioare, ori de câte ori la concertele luiJohann Strauss-tatãl, se cânta obligatoriu,sau ºi ca bonusuri, la valsurile ºi polcilesale…

Despre Franz Josef ºi iubita lui împã-rãteasã Sisi (Elisabeta de fapt) ºtiam maimulte din citit, înainte de a ajunge la Viena:cã avea o vilã în Transilvania, la Herculane,unde era pasionatã de drumeþii; cã era “li-bertinã” pentru statutul epocii lor; iubiserãUngaria ºi religios se cãsãtoriserã, ea ºiIosif, într-o anume catedralã din Budapesta;în fine, fusese asasinatã la Geneva, pe cheiullacului cu acelaºi nume, dintr-o eroare de“identificare”; pe locul asasinatului existãastãzi o statuie, dând o idee despre supleþeaspiritului ºi trupului unei frumuseþi de altã-datã…

Aflam ºi lucruri noi despre cel puþin doidin compozitorii mei preferaþi: Mozart ºiLudwig van Beethoven; cã acesta din urmãnu avea chiar puþine proprietãþi (case) laViena, iar Patetica, sonata atât de îndrãgitãºi de des ascultatã de-a lungul anilor, odatorãm unei îndrãgostiri de o nobilã tran-silvãneancã Tereza Brunswick, fiicã acontelui maghiar Franz Brunswick, pro-prietarul de atunci al Castelului de la Sãvâr-ºin, mult înainte de a deveni proprietateregalã româneascã… În ce îl priveºte peMozart, acesta, “la Viena se simte în sfârºitindependent ºi dupã marele succes cu operaRãpirea din Serai însuºi împãratul Iosif IIîl felicitã: O muzicã prea frumoasã pentruurechile noastre”; “La 4 august 1782 secãsãtoreºte cu Constanze Weber. La 1785este vizitat de tatãl sãu, Leopold, care –pânã atunci foarte reticent – constatã cusatisfacþie reuºita lui Wolfgang. Este încântat

sã audã din gura lui Joseph Haydn: “FiulDumneavoastrã este cel mai mare com-pozitor pe care l-am cunoscut”. La sfârºitulunui concert în Burgtheater, dupã inter-pretarea Concertului nr. 20 pentru pian,împãratul Iosif – prezent în salã – se ridicãîn picioare agitându-ºi pãlãria ºi strigând“Bravo Mozart!”. În aceastã perioadã, Mo-zart compune într-un ritm neobiºnuit, lu-creazã cu obstinaþie la splendidele cvartetededicate lui Haydn ºi la opera Nunta luiFigaro, dupã o piesã a lui Beaumarchais,operã revoluþionarã, ca muzicã ºi conþinutistoric, reuºind sã depãºeascã dificultãþiledin partea nobilimii… În timp ce Mozartterminã compoziþia operei Don Giovanni,tatãl sãu se îmbolnãveºte ºi moare la 28mai 1787. Leopold a jucat un rol importantîn educaþia muzicalã a fiului sãu, instruindu-l încã din copilãrie ºi contribuind astfel ladezvoltarea geniului muzical al lui Mozart.Între 1784 ºi 1786, Mozart realizeazã, înmedie, o compoziþie la fiecare douã sãptã-mâni, cele mai multe adevãrate capodopere.Premiera operei Don Giovanni are loc laPraga ºi este primitã de public cu entuziasm.Urmeazã opera Cose fan tutte, reprezentatãcu mai puþin succes. Mozart pierde treptatdin popularitate, între timp murise ºi protec-torul sãu, împãratul Iosif II, care îl numisecompozitor al curþii imperiale. În martie1790 dã ultimul sãu concert public, inter-pretând concertul pentru pian KV595.Compune încã opera Flautul fermecat, cucare obþine un succes enorm. Începând dinluna noiembrie 1791, sãnãtatea lui Mozartse degradeazã însã progresiv. Se pare cãsuferea de o febrã reumatismalã recurentãcu insuficienþã renalã. Cauza decesului nueste clarã. Diagnosticul medicului consta-tator era: hitziges Frieselfieber (“febrã cueczemã”). Alte cauze pomenite erau: reu-matism, febrã reumaticã (infecþie strep-tococicã), sifilis, trichinelozã, Purpura

Schönlein-Henoch (“hiperemie generaliza-tã”), congestie renalã, insuficienþã cardiacãºi venisecþie. Probabil cauza morþii lui Mo-zart trebuie cãutatã într-o boalã în timpulcopilãriei lui. Medicina modernã tinde spreo infecþie cu streptococi, care nu a fosttratatã în mod adecvat, ºi ca urmare s-aprodus o insuficienþã cardiacã ºi care aantrenat ºi afectarea altor organe. Specu-laþiile nu au lipsit, suspectându-se o otrãvirepusã la cale de rivalii lui, cum ar fi fostAntonio Salieri. La 4 decembrie starea luise amelioreazã trecãtor, mai lucreazã lacompoziþia Requiem-ului, pe care nu vareuºi sã-l termine. Existã mãrturii cã Re-quiem-ul a fost comandat compozitoruluide o persoanã necunoscutã, care a venit învizitã fiind îmbrãcatã în straie de culoareneagrã. Persoana a fost mai târziu iden-tificatã - acesta era un slujitor al unui contevestit. Contele, pe numele Welsegg, aveaintenþia de a se interpreta Requiemul com-pus de Mozart cu ocazia încetãrii din viaþãa soþiei sale, reclamând creaþia drept com-poziþie proprie. Despre aceastã întâmplareMozart nu a mai aflat. El era convins cãmuzica o scrie pentru propria sa moarte.În ziua de 5 decembrie 1791, viaþa scurtã alui Wolfgang Amadeus Mozart se stingepentru totdeauna. Avea numai 35 de ani.Dupã un scurt serviciu divin la catedralaSfântul ªtefan (“Stefansdom”) din Viena,trupul neînsufleþit al lui Mozart este dus fãrãun cortegiu de însoþitori (se pare cã aºa eratradiþia la Viena), la cimitirul Sankt Marx.Motto-ul lui a fost: “Mã simt cuprins demuzicã. Muzica este în mine” (prelucraredupã un documentar, preluat “pe sursã”).

Prin anii 70 ai veacului trecut, în grupulde poeþi veniþi la Bucureºti din Moldova (“unnou transport de creiere sosise din Mol-dova”, apud Ilie Constantin) se afla, înfruntea listei ºi a competiþiei lirice ºi DanLaurenþiu, un nume atunci foarte viu ºi ac-tual, greu de ignorat; astãzi, cum se întâm-plã, aproape uitat; el mi-a atras atenþia, întrealtele, prin publicarea unui lung poem apa-rent antisibarit însã, indiscutabil, de extraþiemacedonskianã, amintind de Noaptea dedecembrie a maestrului clasic, cu obse-dantul îndemn ca figurã de stil ºi de “fugã”:“La Meca! La Meca!” - înlocuit de discipolultârziu, prin repetitivul, pus ºi în titlul poe-mului sãu: “La Nisa! La Nisa!” Poemul cititatunci de mulþi, cu mirare, e în general “ne-citabil” de criticii sãi ulteriori, sau ºi deistoriile literare, dar poate cã mã înºel lacapitolul “istorii”, din care mulþi autori ono-rabili lipsesc, fiind înlocuiþi de o ºleatã deimpostori, clientelarã (cazul “istoriilor” is-cãlite de N. Manolescu ºi Alex ªtefãnescu,în opinia mea strict personalã!). De ce mi-am adus aminte la Nisa de strigãtul febrilpânã la disperare al poetului Dan Laurenþiu?!Uite cã ajunsesem, dupã Monaco, la Nisa,la nici 20 km. distanþã de “principatul ba-nilor” obþinut pe “moca” ºi a unui sibaritismintuit bine de poet, totuºi nu acolo unde eltrebuia intuit!

Nisa fiind, altfel, un oraº respectabil, alcincilea ca mãrime din Franþa ºi candidat latitlul de “capitalã culturalã europeanã” pen-tru 2013, tocmai fiindcã are ce arãta ºi cuce se mândri. Nu atât Promenade desAnglais ºi Centrul istoric: Opera, HotelulNegresco, incluse ºi în programul viziteinoastre la Nisa; mai departe citim “ca dincarte”: “Nisa: capitala culturalã euro-peanã de pe Coasta de Azur”.

Cu bastonul prin EuropaION MURGEANU

Zodii în cumpãnã, toamna 2010 37

Zodii în cumpãnã, toamna 201038

Urmare din pagina 37

Ca o capitalã culturalã europeanã ce serespectã, Nisa oferã vizitatorilor obiectiveturistice, locuri remarcabile ºi cele mairepezentative monumente istorice. Cea maicunoscuta arterã a oraºului, “Promenadedes Anglais”, oferã priveliºti deosebite, fiindmãrginitã atât de mare, cât ºi de munte, ºise întinde pe 6 km de-a lungul plajei. Veþigãsi aici faimosul ºi luxosul Hôtel Négrescocare a fost construit în 1912 dupã planurileromânului Henri Negresco. Nisa este con-sideratã capitala culturalã europeanã ºidatoritã “Castelului din Nisa”, o construcþiemilitarã care se aflã în vârful unei colineacoperite de roci. “Oraºul vechi” (“VieilleVille”) este partea veche a capitalei culturaleeuropeane, un cartier cu strãduþe înguste,mici restaurante ºi pub-uri. Centru istoricºi capitalã culturalã europeanã, Nisa vãpropune sã-i descoperiþi portul Lympia ºicabaretul Casino Ruhl, douã obiectiveturistice de pe Riviera Francezã. Cum vre-mea este mereu însoritã, vã puteþi plimbape una dintre plajele situate la înãlþime, deunde vã puteþi delecta cu ima-ginea apelorazurii ale Golfului Îngerilor (“Baie desAnges”). Nisa este un oraº frumos, viu,plin de culoare ºi de obiective turistice ºiculturale, muzee, biserici (ortodoxã ºi bi-serica rusã), dar ºi mici parcuri umbrite depalmieri. Dacã aveþi ocazia sã petreceþicâteva zile în Nisa, trebuie sã vizitaþi“Muzeul de artã modernã ºi artã contem-poranã”, “Muzeul de arte frumoase Jules-Chéret”, “Muzeul de istorie naturalã”, “Mu-zeul Masséna”, “Muzeul de artã asiatica”,“Muzeul Chagall”, “Muzeul Matisse” ºi“Muzeul naþional de marinã”. Superbul oraºNisa este locul de vacanþã ideal, oferindturiºtilor o gamã largã de posibilitãþi precumvizite la muzee ºi teatre, plaje mãrginite deMarea Mediteranã, munþi cu o vegetaþieluxuriantã, restaurante elegante.

Dacã la Montserrat am putut întâlni ºitrãi spiritul mistic al Spaniei ºi al Cataloniei,îndeosebi, Seara Flamenco venea cu odimensiune nu propriu zis “ludicã” a popu-laþiilor iberice, dar ºi rãsfrângerea istoricãa acestui spirit de “joc ºi de voie bunã”,cum ar zice românul. Cât de deosebiþi fiind,totuºi! Inserþia maurã din folclorul iberic eevidentã în dansul ºi cântecul de gen Fla-menco! Am constatat cu tristeþe cã grupulnostru, atât de compact în disciplinã ºipunctualitate, lãudat de Ghiduºa cea jucãuºãca atare, s-a dovedit “afon” la capitolul cul-turã ºi tradiþie, în þara unde rasa lui s-a dis-tins la cules de cãpºune (de unde ºi renumelede “cãpºunari”), iar el a întors micile maga-zine cu reduceri pe dos în cãutarea balca-nicului chilipir; cu atât mai mult cã eraulocuri unde la cumpãrãturi te puteai ºi tocmi;fireºte cã s-au fotografiat la hotel, ºi pebudã, dar ºi pe stradã, în parcuri, ºi încatedrale, unde iarãºi nu se prea înghesuiau,când nu era pe gratis, dar li s-a pãrut preamult un bilet de 37 euro pentru o searã pespecific spaniol, între altele cu bãuturã ladiscreþie ºi o gustãricã “uscatã”: prea mult!Abia dacã s-au strâns 6 persoane “din 39,

ºi cu sergentul/citiþi Ghiduºa, 7” – trans-portaþi elegant într-un maxi taxi de 8 per-soane pânã la locul faptei: Gerona, La Masia.Tordera. “Fiesta” începu cu un recital dechitarã al bãtrânului chitarist ºi solist vocalDaniel Cortez (73 de ani) care ne-a desfãtatcu vechi ºi cunoscute cântece (canzone)italieneºti ºi espagnole, ba chiar ºi cu katiuºaruseascã, fiind în salã ºi un grup compactdin fosta Uniune Sovieticã: Rusia, Ucraina,Moldova/Basarabia noastrã… El cabaleroCortez a þinut sã ne salute pe rând, pe fie-care în limba lui de acasã, mai puþin peromâni, poate ºi datoritã contabilitãþii þinutecu participanþii din acea searã, români abiaºase persoane, poate ºi din motive de repu-taþie, în þara unde românii sunt “cãpºunari”,dar lucreazã ºi în construcþii, de unde a fostracolat, în urma unui concurs popular onouã vedetã a muzicii clasice, Costel Busu-ioc (numele lui nefiind rostit nici cel puþino singurã datã pe timpul ºederii noastre înSpania: indiferenþã, invidie, ori ºi una ºialta?!).

Apoi un spectacol de dans spaniol înforþã, cu un grup (trupã) de balerini, bãieþiºi fete, care ne-au întâmpinat de la intrare,câþiva fotografiindu-se cu oaspeþii: fetele cudomnii, iar bãieþii cu doamnele… Flamencoeste un dans intensiv, construit pe liniile deforþã ale step-ului ºi castagnietelor, care prinamplificare îl fãcea ºi mai sonor de cum vafi fiind în realitate. Eu am meditat la masanoastrã, solitar ºi abscons, cum se va fi ju-cat flamenco pe la anul 700, dupã invaziaîn peninsulã a maurilor, sau ceva mai târziu,pe vremea legendarului Cid, când au ºi fostalungaþi arabii, curãþatã ograda ibericã dinpeninsulã de intruºii coloraþi, mauri…Unadin fetele care s-a pozat cu mine, foarteexpresivã pe scenã, ºi mignonã în “cadru”,fu prezentatã în final cu numele Lola - ocoincidenþã bizarã, deoarece la plecare Irina,fetiþa noastrã cea nostimã, þinuse sã-mi facãun cadou tardiv, ce e drept, “la ziua mea”,un dar împotriva singurãtãþii, motivã ea: unpisic din rasa “albastrã de Rusia”, pe carem-a pus sã-l botez ºi, fiind fatã, mi-a venitîn minte numele Lolita, eroina lui Nabuco,din romanul cu acelaºi nume. Dar pisiculLolita rãmãsese departe, în þarã, în grijaIrinei ºi a omului ei Emilian; nu scãpamniciodatã ocazia sã-i întreb când ne tele-fonau, seara: “Lolita ce mai face?!” Lolitafãcea bine, creºtea, deºi gazdele ocazionaleo ºi rãsfãþau, dar îi ºi impuseserã un pro-gram strict. ”Nu-i aºa cã a mai crescut?”ne întâmpinã Irina, la întoarcere, trecândpeste disconfortul meu de a avea în casã opisicã, eu fiind iubitor de câini ºi de cai,dintre animale… Ea motivase cã prea mãplânsesem în anii din urmã de singurãtate…Nici balerina de flamenco, Lola de la Girona,nu mi-ar mai fi putut alina singurãtatea ºistressul… la “ani 70”!! Observ, fãrã putinþãde împotrivire, egoismul inconºtient al tine-reþii, ºi-l înþeleg, ºi scuz, amintindu-mi cãnici eu la anii lor nu eram mai breaz. LaMasia/ Tordera ce ar fi fost sã mai aleg?!Tinereþea trecuse ºi anii zburaserã ca fumul;deja cãlãtoria pe care o fãceam era un ex-

ces, iar ritmurile flamenco de pe scena abun-dent coloratã în lumini combinate, ne livrauprea mulþi decibeli, pe care eu unul nu-i maigustam… sau aproape cã nu-i mai supor-tam… Lumea în schimb se distra în salasemi-rondã, la mesele pline cu sticle debãuturã ºi cu gustãrici de uzurã…

În totul, Spectacolul Flamenco de la Gi-rona, Spania, La Masia/ Tordero, rãmâneunul de forþã, unitar, incitant, pe un scenariu“catolic”, din câte am putut înþelege, iarmelodiile la chitarã ale celor doi DanielCortez, tatãl ºi fiul, aduc atât de departemelancolia ºi plânsul unei istorii de “cavalerirãtãcitori”, de castele singuratice sãpate di-rect în stâncã, de toreadori ºi lupte cu tauri,ca la Pamplona, unde odatã pe an participãla corridã întregul oraº, dar ºi de luptãtori“cu morile de vânt”, ca ilustrul erou DonQuijote de la Mancha a lui Cervantes (Ho-telul nostru Continental din La Calella fiindplasat întocmai pe strada cu numele auto-rului lui Qujano, ºi al scutierului sãu SanchoPanza, prototipul spaniolului cumsecade ºiuºor penibil, dar nu lipsit de umor! În acestcontext s-a nãscut poate ºi dansul fla-menco, ºi stãruie sã se menþinã, cum cãlu-ºarii la noi, mai atractivi pentru turism decâtîn practica abandonatã a calendarelor tradi-þionale… Pentru cã una am vãzut în spec-tacolul nostru, ce insinua, cum am ºi spus,un scenariu religios, cu o Madonã la debutulspectacolului, ºi o crucificare simbolicã lafinal, ºi alta am gãsit pe CD-urile livrate cufotografiile fãcute “la minut”, pe albume cepot pãrea impecabile, deºi au ºi o marjãkitsch-istã în ele; spectacolul de pe CD-uri, cu aceiaºi dansatori, pe CD-uri se lan-seazã puternic… în blugii la modã peticiþiºi roºi în mod artificial ca sã fie… cool sautrandy; vorba nemuritorului Tãnase, comi-cul nostru etern de la “Cãrãbuº”, din aniiinterbelici, dintr-un vestit cuplet foarte ac-tual: “ªi cu asta ce-am fãcut?!”

Una cu alta, nu regretãm participarea laSpectacolul Flamenco ºi nici banii plãtiþi,cãci i-a meritat; mai puþin compania unuia,gras ºi lacom, din cei ºase, care m-a cãlcatpe nervi, când s-a vãzut în faþa sticlelor deºampanie (va fi fost bãutor de ºampanie?!)din care a ºi spart, douã la rând, una dupãalta, fãrã a întreba dacã altcineva era deacord cu gustul, dar mai ales excesul lui;deºi, la masã mai era ºi bãutura spaniolãnaþionalã sangria, vin, sucuri, etc. La sfâr-ºitul chermezei, doamnele s-au putut urcaºi ele pe ringul de dans sã-ºi dovedeascãabilitãþile ºi “talentele” – fireºte cã din celeurcate pe ring proporþia ce s-a apropiat desutã la sutã a fost de românce, una singurãmai tinericã ºi mai nurlie, restul hâzenii babegrase ºi dizgraþioase… Elena fiind singuraexcepþie scuzabilã, rasa pandurã, trimiþând-o ºi pe ea pe ring, oferind parcã o compen-saþie spectacolului jalnic al babelor român-ce, aflate-n vacanþã pe Costa Brava, ºi-ncheltuire de energie excedentarã, în searacu bãuturã la discreþie, cu soþi lacomi ºinesimþiþi, mari consumatori în stilul “mo-ca”; searã de neuitat totuºi, cu step-uri ºidecibeli cât încape…

Cu bastonul prin Europa

Printre cei 10 oameni de ºtiinþã (2 dinAustralia, 2 din Italia, 2 din SUA, câte unuldin Egipt, India, Israel, ºi Rusia) care au primitîn 12 iunie 2010 la Universitatea din Pécs,Ungaria, Medalia de Aur pentru ªtiinþã acor-datã de cãtre Academia de ªtiinþe “Telesio-Galilei” (organizaþie neguvernamentalã inter-naþionalã cu sediul în Marea Britanie), s-a aflatºi prof. univ. dr. Florentin Smarandache (n.10.12.1954, Bãlceºti, Vâlcea), cu dublã cetã-þenie, româno-americanã, de la Facultatea deªtiinþe din Universitatea „New Mexico”,Gallup, statul New Mexico, SUA. Aceastãmedalie a rãsplãtit douã realizãri ºtiinþifice aleprofesorului Smarandache: introducerea noþi-unii de „Neutrosofie” în logica matematicã ºienunþarea „Ipotezei Smarandache” în fizicateoreticã.

„Neutrosofia” este o generalizare a „dialec-ticii” din filozofie, realizatã de Florentin Sma-randache prin introducerea categoriei de „ne-utru”, alãturi de categoria de „contrarii”. Prinaplicarea neutrosofiei în logica matematicã, s-a realizat logica neutrosoficã (numitã în lite-ratura de specialitate ºi „logica smaran-dachianã”), în care o variabilã logicã are treivalori: „adevãrat”, „fals” ºi „incert”.

Enunþatã în articole de fizicã teoreticã,„Ipoteza Smarandache” (apãrutã ca o con-secinþã a paradoxului Einstein-Podolsky-Rosen ºi a inegalitãþii lui Bell) afirmã cã înUnivers nu poate exista o vitezã-limitã, con-trazicând concluzia lui Einstein, care susþinecã viteza luminii este viteza-limitã din Univers.

Academia de ªtiinþe „Telesio-Galilei”, cusediul în Croydon, comitatul Surrey, MareaBritanie, cu o filialã la Universitatea din Pécs,Ungaria, este o asociaþie nonprofit formatã desavanþi (cei mai mulþi sunt din domeniul ºti-inþelor naturii), având ca scop progresul crea-tivitãþii ºtiinþifice. Ea poartã numele a doioameni de ºtiinþã italieni, Galileo Galilei (1564-1642) ºi Bernardino Telesio (1509-1588), careau schimbat modul de înþelegere a Lumii ºi auavut o atitudine fermã împotriva obscuran-tismului. Dacã fizicianul, astronomul ºi filozofulGalilei este cunoscut de toatã lumea, pentrucã figureazã în manualele ºcolare, contem-poranul sãu Bernardino Telesio (filozof inde-pendent aparþinând Renaºterii târzii) este maipuþin cunoscut, pentru cã s-a retras din mediuluniversitar pentru a-ºi putea dezvolta în cãrþilesale ideile filozofice ºi ºtiinþifice în afara res-tricþiilor tradiþiei aristoteliene-scolastice, domi-nantã în universitãþi. El a fost un critic înflã-cãrat al metafizicii ºi a promovat abordareaempiricã (pe bazã de experienþã) în filozofianaturii, fiind premergãtorul empirismuluimodern timpuriu. Opera sa a avut o influenþãfoarte mare asupra unor filozofi de marcã aiepocii, precum Tommaso Campanella, Gior-dano Bruno (ambii din Italia), Pierre Gassendi(Franþa), Francis Bacon ºi Thomas Hobbes(ambii din Anglia).

Printre cei peste 160 de membri din lumeaîntreagã ai Academiei se aflã ºi patru români:Cornel Ciubotariu (fizician, prof. univ. dr. laUniversitatea Tehnicã „Gheorghe Asachi”Iaºi), Constantin Udriºte (matematician, prof.univ. dr. la Universitatea „Politehnica” Bucu-reºti), Radu Zamfir (filozof) ºi Florentin Sma-randache.

Fondatorul Academiei de ªtiinþe „Telesio-Galilei”, în anul 2007, este italianul, stabilit înAnglia, Francesco Fucilla (n. 01.08.1951, înCosenza, ca ºi Telesio, a cãrei memorie vrea são pãstreze prin numele acestei organizaþiineguvernamentale ºtiinþifice). Este geofizician(a lucrat la marile companii internaþionale deprospecþiuni petroliere), inventator, scriitor,realizator de filme (documentare ºtiinþifice) ºiom de afaceri în domeniul petrolului. Din anul2008 acordã premii anuale pentru realizãriºtiinþifice de excepþie, când festivitatea înmâ-nãrii premiilor a avut loc în Marea Britanie, iarîn anul 2009, la Gurzuf (Crimeea, Ukraina).Ceremonia din 2010 a avut loc în Ungaria nudoar pentru cã organizaþia are aici o filialã, ciºi pentru cã oraºul Pécs este Capitalã CulturalãEuropeanã în acest an.

Cu bastonul prin Europa

Consemnare de

MIRCEA MONU

Florentin Smarandachea primit Medalia de Aur

pentru Stiintã

În imagine, Florentin Smarandacheîn faþa Universitãþii din Pécs

,,

39

Se zice cã o bãtrânicã de prin satelenoastre mergea pe drum cu un sac în spate,când a ajuns-o din urmã o cãruþã. Celui cucarul i s-a fãcut milã de ea ºi a luat-o cu el,dar bãtrâna nu dã jos sacul din spate. - Dece, mãtuºicã, nu dai sacul jos din spate?! -E-e, om bun, îþi mulþumesc cã m-ai luat pemine. Dar sacul lasã cã îl þin eu în spatemai departe, ca sã le fie mai uºor la cai.Acea bãtrânicã îmi aminteºte de RepublicaMoldova pornitã în drumul ei cãtreintegrarea europeanã (cu sãrãcia ei încârcã), iar cel cu carul n-ar fi altul decâtRomânia, care depune eforturi sporite carepublica noastrã sã ajungã cât mai curândîn UE, pledând de la diferite tribune caaceasta sã fie inclusã în pachetul Balcanilorde Vest , în timp ce ea uitã sã-ºi coordonezeacþiunile Ministerului sãu de Externe,prefãcându-se cã ar duce de una singurãtoatã povara integrãrii pe umerii sãi, „ca sãfie mai uºor la cai”. Sãptãmâna trecutã,Societatea Civilã din Republica Moldova,reprezentatã de Forul Democrat alRomânilor din Republica Moldova, a fostinvitatã la Bucureºti, unde a avut mai multeîntâlniri importante: cu ºeful statului, dlTraian Bãsescu, cu dl Theodor Baconsky,ºeful diplomaþiei româneºti, cu RobertaAnastase, preºedintele Camerei Deputaþilor,cu Prea Fericitul Daniel, Patriarhul tuturorromânilor. La toate întâlnirile pe care le-amavut s-a vorbit despre ºansele de integrareale Republicii Moldova în UniuneaEuropeanã, despre eforturile pe care ledepune România în acest sens ºi despre ceeace ar trebui sã facã ºi Chiºinãul oficial. Nutotdeauna, mai ales în timpurile guvernãriitrecute, demersurile ºi strãduinþeledezinteresate ale Bucureºtiului erau privitecu ochi buni de cãtre Chiºinãul ceseist.(„Cine v-a rugat sã ne ajutaþi?!”, întrebase

nediplomatic fostul ministru de Externe A.Stratan). Dar ºansele noastre – doar cueforturi proprii – de integrare europeanãdevin tot mai puþine. Comisarul europeanGünter Verheugen vorbea de anul 2050, caunul real de aderare a Republicii Moldovala Uniunea Europeanã. Dar cine mai ajungepânã atunci, afarã de V. Voronin ºi fiul sãuOleg, pe care fostul ºef al statului promitesã-l „bage”, începând cu sãptãmânaviitoare, în „politica mare”?! Totuºi oposibilitate existã ºi pentru noi, ca sã putemreveni Acasã, în Europa. Dacã Rusia ºiBelarus, state cu istorii ºi limbi diferite, facUniunea Rusia-Belarus, ce ne-ar împiedicape noi, care avem limbã comunã, istoriecomunã, drapel comun, stemã comunã,Dumnezeu comun ºi – lucru cel maiimportant – frontiere comune – UniuneaRomânia-Republica Moldova?! Numaiastfel populaþia Republicii Moldova va puteaaccede mai curând la UE, ºi-ºi va realizaun vis care devine prea îndepãrtat acum,când Federaþia Rusã cu Siberia ºi Smirnov-ul ei e peste gard. Chiar dacã România arecunoscut prima – la 27 august 1991 – cãBasarabia se mãritã, ea are niºte datorii faþãde sfertul de þarã abandonat fãrã rãzboi la28 iunie 1940: sã vorbeascã mapamonduluicã suntem ai ei, cã dincoace de Prutlocuieºte o aºchie de popor românesc, adicão frânturã de popor european, rãmasã dintr-o eroare a istoriei (în ziua când Hitler ºiStalin se luaserã fraþi de cruce ºi încheiaserãPactul criminal Ribbentrop-Molotov) înafara Bãtrânului Continent. Numai astfel eava putea convinge partenerii de UniuneEuropeanã ºi NATO sã includã acea partedin România rãmasã în afara ei în PachetulBalcanilor de Vest (cu Albania, Bosnia ºiHerþegovina, Croaþia, Kosovo, RepublicaMacedonia, Muntenegru ºi Serbia). Mesajul

NICOLAE DABIJA Cu Tara

Preºedintelui României, dl Traian Bãsescu,dar ºi cel al ministrului de Externe, dlTheodor Baconsky (fiul marelui poet AnatolBaconsky, nãscut la Cafa, judeþul Hotin alBasarabiei), au fost explicite: nu vom uitade românii din afara graniþelor þãrii, nu-i vomabandona, ei sunt ai noºtri.

Promisiunile anterioare ale lui V. Voronincã ne vom integra în Uniunea Europeanãodatã cu Federaþia Rusã s-ar traduce în

Eram câþiva, de numãrat pe degetele dela puþine mâini, nici prea buni, nici foartedeºtepþi. Eram cei care stãteau sã urmeze,ºi noi, acolo, printre alþii, care se ºtia cãvor urma. Dar aºa eram toþi cei câþiva: le-gaþi, prin fire misterioase, de bunicii noºtri,de þãranii români. Ne visam urmaºi direcþiai þãranului dac, aºa cum îi vedeam pe bu-nicii noºtri cã sunt, sãrind peste generaþiaminunaþilor noºtri pãrinþi, cãrora, însã, înce-puse sã le fie ruºine, cine ºtie din ce pricininespuse, de ascendenþa lor þãrãneascã. Fã-ceam din provenienþa noastrã o bravadã,vorbeam cum se vorbeºte la þarã, ne cãutamgace ºi chimeºi, ne visam bãtrâneþele albe,la sfat, cum citeam noi fotografiile cu þãranidin alte vremuri. Ne-au mânat pãrinþii noºtrila ºcoli, sã ne facem un rost într-o lume încare nu mai credeau nici ei. Ar fi vrut sãfim cuminþi ºi sã tãcem, sã plecãm capul,pentru binele nostru mãrunt, sã ne confor-mãm, ca sã ne cãþãrãm oarecum pe o scarãsocialã, cum fãcuserã, câte un pic, mai toþidintre dânºii. N-am ascultat, acesta e bles-temul copiilor. Nu ne-am conformat la ni-mic, am dat cu cãrþile vremii de toþi pereþii,ne ºtergeam la fund cu fotografiile condu-cãtorilor, am fluierat profesoraºii care vro-iau sã ne bage în cap comandamentele vre-mii, n-am semnat carneþelele roºii. Citeamdin Eminescu ºi din Arghezi ca din Biblie,nu recitam pe la colþuri din versuri interzise,ci în faþã, ne salutam ca legionarii, nu neardea de femei, de þigãri ºi de bãuturã. Cânds-a dat semnul, ne-am dezvelit piepturile ºiam primit, cu dragoste, fiecare glonþ, pentrucã dulce ca mierea este glonþul Patriei...

Patria, însã, a murit odatã cu noi. ªi-apoi, au început sã ne moarã bunicii. ªi-apoi, au început sã renunþe pãrinþii. Ne-amtrezit singuri ºi morþi. Am ieºit din sicrielenoastre într-o tinereþe care nu ne dorea. Le-am fãcut cu de-a sila pe toate: ne-am apucatde toate relele, ne-am îmbãtat ca porcii ºine-am jucat frumuseþea la ruletã. Pãrinþiinoºtri vroiau sã renunþãm, ca ºi ei, pentrucã, dupã o viaþã de om, înveþi cã nu se maipoate; ºi ºtii, dureros, ce e suta de lei. Înbeþia noastrã, i-am suduit pe toþi, cu þarãcu tot, ºi ne-am luat lumea-n cap. Am bãtuttoate cãrãrile lumii ºi ne-au bãtut toatedorurile. Unii, ne-am mai întors, dar ne-amîntors ca în basm: trecuserã câteva sute deani. N-am mai cunoscut nimic ºi pe nimeni.Nimeni nu ne-a aºteptat, nimeni nu ne-a

cunoscut, nimeni nu ne-a primit. În lume,rosturile erau strâmbe, acasã - nu mai aveamniciun rost.

Unii s-au dus înapoi, în lume, de tot.Alþii au rãmas ºi s-au conformat în sãrãcieºi neputinþã. În fine, câþiva ne-am tras într-o parte ºi am recurs la tristeþe. Nu mai avemvoie nici la vise, ºi ni se spune cã neroziileîmbetirilor ºi deambulãrilor noastre în golcântãresc tot mai greu.

Cei care au plecat sunt dascãli, medici,ingineri, informaticeni sau simpli muncitoriîn toate þãrile de pe faþa pãmântului. Amumplut lumea. Am fost primiþi, pentru cãºtiam carte, carte învãþatã pe pâine în Ro-mânia, þara care nu mai avea nevoie de carteape care ne-a dat-o.

Cei care au rãmas din pluton ºi s-au con-format n-au devenit lepre, nu se gudurã pelângã stãpâni ºi nu stau cuminþi într-unfotoliul cãlduþ. Astea le fac tot cei care ºtiaucã vor urma, indiferent de timpuri. Ei ur-meazã, mereu e cine sã urmeze într-o þarãcare tot devine ºi nu se mai aºeazã. Cei careau rãmas lucreazã pe salarii de mizerie,bombãne ºi în fiecare zi îºi pregãtesc ºtrean-gul ºi sãpunul, amãnând izbãvirea cu încão zi. Cei care ne-am tras la o parte, mai rã-bufnim foarte rar, ne-am pierdut ochii prin-tre stelele nopþilor pe care nu le mai putemdormi, visându-ne când þãrani ºi daci, cândnavigând spre americile noastre, din carene-am întors.

Cei care au plecat ºi au intrat în rând culumea care i-a primit, cei care au rãmas ºis-au conformat, dar nu s-au murdãrit derahat pe la gurã, nu mai sunt niºte oameni

liberi; ºi ºtiu. Singuri, cei care ne-am trasîntr-o parte, clamãm, sub ocupaþie: noisuntem dacii liberi! Suntem aºa de liberi,cã nu avem nimic pe lumea asta, doartristeþea. Nimeni nu ne poate lua nimicaltceva.

ªtim cine ne-a furat tinereþea. ªtim cineºi-a pus cizma murdarã pe capul nostru.Dar nu duºmãnim. ªi ei ne cunosc, ne nu-mãrã, ºtiu cã mai existãm, ce hram purtãmºi se feresc de noi ca dracul de tãmâie. Cumne apucã ºi pe noi dandaliile ºi cerem ceva,cum scot lista noastrã neagrã ºi ne râd înnas: nu avem!

Ne vom ridica de la pãmânt ºi, cu dra-goste, îi vom stârpi? Vom rãmâne cu liber-tatea noastrã, ascunºi de toate vederile, iarcând n-om mai putea, ne-om spânzura debradul cel mai înalt, la rãscruce? Ne vomlua iarãºi lumea în cap ºi vom bate iar zãrile,cãrãrile?

Fiecare dintre noi are o opþiune. Sã neadunãm ºi sã ne rãsculãm împreunã nu maie cu putinþã. Noi am schimbat o datã lumea.Aceasta a fost minciuna noastrã, rostulnostru. Noi am murit o datã în viaþa asta ºide câte ori poate sã moarã un om într-oviaþã? Noi ºtim, am ajuns sã fim atât debãtrâni încât ºtim: numai ce îi vom stârpipe aceºtia, cã alþii, ca dânºii, le vor lua locul.

Mereu, la pândã, sunt cei ce urmeazã.Suntem, atunci, niºte învinºi? În ordine

lumeascã, din noi nu are sã mai iasã nimicabun. Dar, vai vouã, care aþi pus frumosulcap al României sub ghilotinã, noi ne vomsalva, ca atâtea generaþii de români, în spirit!

Cu tristeþea noastrã cu tot.

englezã „Nevermore!” (pre limba corbuluilui E. A. Poe) sau în românã: „La Sfântu’Aºteaptã!”

Iar noi am putea sã ne integrãm în UEdoar cu ajutorul Þãrii. E unica noastrã ºansãca sã putem reveni în Europa, chiar întimpul vieþilor noastre ºi nu în timpul vieþiialtora, cum zicea autorul „Necuvintelor”.

Mai întâi, în România, apoi, în Europa.Sau – în România ºi Europa, concomitent.

OCTAVIAN BLAGA Recursul la tristete

Zodii în cumpãnã, toamna 2010 39

,

,

Tragica mea, condamnata mea þarã,Din nou rãstignitã ºi funerarã,În static ºi jalnic galop antigalop,Între secetã, foamete ºi potop.

Tragica mea adoratã Românie,Calea nu þi se mai ºtie,Asupra ta îºi continuã asaltulBa unul, ba celãlalt, ba altul.

Mutatã cu forþa, de la lei la roni,Te-au încãlecat pigmei autohtoni,Care te-au trãdat ºi te crucificã,Într-o pãcãlealã aproape mirificã.

Te-au retrogradat urât, cu voia,Dupã cum i-a mânat paranoia,Din sãracã, te-au fãcut mizerã,În timp ce afacerile lor prosperã.

Vor sã te scoatã ºi de pe hartã,Þara mea tristã, de pe linie moartã,Vãduvã între vãduvele sãrace,Dupã fiecare rãzboi, dupã fiecare pace.

ªi, acum, când eºti într-o crizã majorã,Marinarul mlaºtinii mi te devorã.Þukalarul lui mic ºi obedientÎþi acoperã florile ºi vieþile cu ciment.

A venit o haitã portocalie,Sã ia România ºi s-o sfâºie,A furat ºi-a minþit ºi trãdeazã,Ciumã ajunsã în ultima fazã.

Prin complot, cinism ºi bârfãVor sã te facã o ultimã târfã,Sã te culci cu toþi banii de împrumutªi sã uiþi cine-ai fost ºi ce rang ai avut.

Cã ai fost reginã între popoareªi te respecta, chiar dacã nu te iubea, fiecare.Sate se sparg, oraºe se-nnãmolesc,Se falsificã specificul românesc.

În spaþiul mioritic, oiþa nu mai trãieºte,Mai sunt niºte lupi care urlã câineºteªi, ca de moarte sã se mai spele,Ciobanul a emigrat între stele.

Vâjâie vântul în orbitele goaleAle viteazului cu durere de ºale,E târziu ºi în ceasuri ºi afarãCivilizaþia, acum, stã sã disparã.

Ca într-un deochi, ca într-un blestemÎn socialism eram bolnavi de sistem,Ca o pedeapsã cu puºcãrie grea,Lipsa competiþiei ne deprima.

ªi-acum în capitalism ni se-aratãToatã aceastã recesiune turbatã,Pe roºu am prins toate stopurileTerorizaþi, am trecut toate hopurile.

Ce e tot acest coºmar, pentru Dumnezeu?Parcã ne e ºi mai rãu ºi mai greu,Cãzutã de-o crimã fãrã cãinþã,Libertatea e de unicã folosinþã.

Cei mai mulþi n-au nici dreptul la pâine,Aparenþã de om, tratament pentru câine,Dreptatea însãºi, elementarã,A fost ucisã pe un peron de garã.

Stãm cu chirie la noi acasã,Birurile se înmulþesc ºi ne apasãªi întrebãm tãiºul sabieiªi pe cârmaciul nãrod al corabiei

Cu ce drept în prãpãd sã ne lase,Cine-i stãpânul propriei noastre case?Cui i s-a retrocedat, cu minciunã vinovatã,Ceva ce n-avusese, de fapt, niciodatã?

Melancolica mea Românie,Fã-ne sã ºtim cã mai eºti vie,Scuturã-þi pigmeii care te cãlãrescªi gustã o bucatã de mãr creþesc.

Fã-þi dreptate, cã altfel mori,Printre atâþia vânzãtori ºi trãdãtori,Tu eºti o þarã între þãrile astrale,Însângeratã-i gloria istoriei tale.

N-au cum sã te mai conducã niºte derbedei,Care, când nu fac pe alþii, fac pe ei,Vezi cã din bun-simþ se ºi moare,Românie de sine stãtãtoare ºi pierzãtoare.

Tragicã Românie, aflatã sub ape,Ce aproape e potopul, ce aproape!Poate cã n-avem puterea de a-l recunoaºte,Dar potopul lucreazã între berze ºi broaºte

ªi þara ni se pustieºte de tot,Când pe guvernanþi îi doare în cotªi coboarã ºi ei, din când în când,Sã-i audã pe oameni plângând.

ªi se prefac jenant cã regretã,În sumbrul lor teatru de operetã,În potop, nici clopotele nu mai batPãmântul horcãie ºi s-a înmuiat.

Poate cã te vei rãzbuna, odatã ºi-odatã,Românie minþitã, furatã ºi violatã,Românie de noroi, Românie de icoanã,Caz unic ºi tragic de vãduvã orfanã.

Doar atât am putut aici închega,O rugãciune pentru învierea taªi te rog eu, cum te roagã fiecare,Sã ieºi din cumplita crucificare.

ªi, din inteligenþã ºi din instinct,Glasul tãu sã se audã distinct,Ca-n faþa lumii, în faþa porþii,Sã se adune viii ºi morþii!

ªi, ca o-ntoarcere la tine în destin,Ridicã-te, þarã!

Ajutã-ne, Doamne!Amin!

Rugã pentru RomâniaADRIAN PÃUNESCU

Zodii în cumpãnã, toamna 2010 40

30 iunie 2010