freud 6 9 febr 376p pt bt cu modif - cdn4.libris.ro esentialepreview.pdf · re de lemn. acest ºoc...

Freud – Opere esenþiale

Serie coordonatã deVASILE DEM. ZAMFIRESCU

1

Freud_6_9 febr_376p_pt BT_cu modif.qxp 2/9/2010 2:54 PM

2


3

SIGMUND FREUDOPERE ESENÞIALE

vol. 6Inhibiþie, simptom, angoasã

Traducere din germanãROXANA MELNICUGEORGETA MITREA

Notã asupra ediþiei ºi note introductiveROXANA MELNICU

Revederea traduceriiVASILE DEM. ZAMFIRESCU


4

Editori Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu

Director editorial Magdalena Mãrculescu

Responsabil ediþie Raluca Hurduc

Design Faber Studio (S. Olteanu, B. Haþeganu, D. Dumbrãvician)

Director producþie Cristian Claudiu Coban

DTP Eugenia Ursu

Corecturã Eugenia Þarãlungã

Aceastã carte a fost tradusã dupã S. Freud – Über den psychischen Mechanismus hysterischerPhänomene; Über die Berechtigung, von der Neurasthenie einen bestimmten Symptomenkomplexals "Angstneurose" abzutrennen; Zur Ätiologie der Hysterie; Bruchstück einer Hysterie-Analyse;Hysterische Phantasien und ihre Beziehung zur Bisexualität; Allgemeines über den hysterischenAnfall; Die psychogene Sehstörung in psychoanalytischer Auffassung; Über neurotischeErkrankungstypen; Hemmung, Symptom und Angst

© Copyright EDITURA TREI, 2010C.P. 27-0490, Bucureºti, Tel./Fax: +4 021 300 60 90, e-mail: [email protected], www.edituratrei.ro

ISBN: 978-973-707-337-2

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiFREUD, SIGMUNDOpere esenþiale / Sigmund Freud ; coord. ed.: Vasile Dem. Zamfirescu. -

Bucureºti : Editura Trei, 2009- vol. ISBN 978-973-707-333-4Vol. 6 / trad.: Roxana Melnicu, Georgeta Mitrea. : Inhibiþie, simptom, angoasã.

- 2009.- Bibliogr. - Index. - ISBN 978-973-707-337-2

I. Melnicu, Roxana (trad.)II. Mitrea, Georgeta (trad.)

159.964.2615.851.1


Notã asupra ediþiei ...................................................................9

Despre mecanismul psihic al fenomenelor isterice [trad. Roxana Melnicu] ........................................................11

Notã introductivã .................................................................12

Despre motivele care îndreptãþesc izolarea unui complex de simptome din neurastenie sub numele de „nevrozã de angoasã“ (1895) [trad. Roxana Melnicu].......27

Notã introductivã ..................................................................28

I Simptomatologia clinicã a nevrozei de angoasã ...............31

II Incidenþa ºi etiologia nevrozei de angoasã .......................39

III Primii paºi spre o teorie a nevrozei de angoasã ................47

IV Relaþia cu alte nevroze .....................................................54

Despre etiologia isteriei (1896) [trad. Roxana Melnicu] ....59

Notã introductivã ..................................................................60

Fragment dintr-o analizã de isterie (1905)[trad. Georgeta Mitrea] ......................................................95

Notã introductivã .................................................................96

Cuvânt înainte .................................................................97

5

CUPRINS


Adãugire din 1923 .........................................................104

I Starea maladivã .............................................................105

II Primul vis .......................................................................157

III Al doilea vis ...................................................................188

Postfaþã .........................................................................206

Fantasmele isterice ºi relaþia lor cu bisexualitatea (1908) [trad. Roxana Melnicu] ..........................................219

Notã introductivã ................................................................220

Generalitãþi despre criza de isterie (1909)[trad. Roxana Melnicu] ......................................................229


Tulburarea psihogenã de vedere în concepþia psihanaliticã (1910) [trad. Roxana Melnicu].....................237


Despre tipurile de îmbolnãviri de nevrozã (1912)[trad. Roxana Melnicu] ......................................................247


Inhibiþie, simptom ºi angoasã (1926) [trad. Roxana Melnicu] .............................................................................259


Inhibiþie, simptom ºi angoasã (capitolele I-X) .....................261

Completãri (capitolul XI) .....................................................331

A. Modificarea unor vederi exprimate anterior ...................331

a) Rezistenþã ºi contrainvestiþie ......................................331

6 Sigmund Freud

6


b) Angoasa din transformarea libidoului ........................335

c) Refulare ºi apãrare .....................................................338

B. Completare la angoasã ..................................................340

C. Angoasã, durere ºi doliu ................................................344

Bibliografie ........................................................................348

Lista abrevierilor ................................................................357

Index ..................................................................................358

Cuprins 7

7


8


Notã asupra ediþiei

Actuala culegere cuprinde scrieri care jaloneazã abordareade cãtre Freud a fenomenului psihopatologic princeps carea inspirat crearea psihanalizei. Este vorba despre isterie, pebaza cãreia Freud a creat noþiunile de bazã ale noii sale ºti-inþe ºi tehnici. De etiologia isteriei se vor despãrþi apoi teo-riile etiologice ale celorlalte nevroze. Se evidenþiazã în para-lel ºi evoluþia concepþiei lui Freud despre sexualitate ºi, pede altã parte, despre enigmatica angoasã, fenomen nedeter-minat, dar care este intuit ca determinant pentru proceselepatologice. Astfel cã aceastã serie de articole culmineazã cuunul dintre textele-cheie ale operei freudiene, anume „Inhi-biþie, simptom ºi angoasã“, care dã ºi titlul volumului.

9


10


DESPRE MECANISMUL PSIHICAL FENOMENELOR ISTERICE

11


Notã introductivã

Textul de faþã reprezintã redarea stenogramei, revãzute deFreud, a conferinþei þinutã de acesta la Clubul Medical din Vie-na. Conþinutul acestei conferinþe rezumã temele abordate în „Co-municare preliminarã“ semnatã de el ºi de Breuer, cu care se des-chide lucrarea Studii despre isterie. Se pare cã prezentarea acesteiconferinþe a avut loc cu câteva zile înainte de publicarea separa-tã a pãrþii a doua din „Comunicarea preliminarã“.

În afarã de tema anunþatã încã din titlu, adicã marcarea „me-canismelor psihice“ ale isteriei, acest articol conþine ºi o descrie-re foarte documentatã a metodei cathartice de tratament,precursoarea tratamentului psihanalitic. Efectul curativ al ca-tharsisului este explicat prin teoria „abreacþiei“, iar descriereaacestui fenomen este o foarte bunã ilustrare a principiul con-stanþei enunþat de fiziologul Gustav Fechner, respectiv tendin-þa psihicului de a pãstra la un nivel constant energia care îi stãla dispoziþie. Orice încãrcare va tinde deci imediat sã fie descãr-catã, iar, dacã acest lucru nu este posibil, apar disfuncþionalitãþicare þin de patologic. Persistenþa încãrcãturii psihice declanºea-zã isteria. Aici apare faimosul adagiu: „Istericul suferã de remi-nescenþe“.

Prelegerea conþine deopotrivã punctele de vedere ale lui Bre-uer ºi Freud, însã ºi momentul în care teoriile lor se vor des-pãrþi — este vorba despre etiologia isteriei. Dacã Breuer va susþi-ne întotdeauna cã isteria se produce având la bazã intervenþiaunui factor traumatogen într-un moment în care individul seaflã într-o stare asemãnãtoare hipnozei — „hipnoidã“ —, Freudeste de pãrere cã factorul traumatogen nu este atât evenimentul,cât ceea ce se întâmplã cu afectul declanºat de el, iar patogenãeste incapacitatea sau imposibilitatea subiectului de a descãrcaacest afect. Este vorba despre ceea ce Freud va numi mai târziu„apãrare“ — reprezentarea ataºatã afectului este refulatã, iar afec-tul rãmâne sã îºi desfãºoare acþiunea patogenã.

12


Domnilor1, mã prezint astãzi în faþa dumneavoastrã cuintenþia de a susþine un referat asupra unei lucrãri a cãrei pri-mã parte a apãrut deja în Zentrallblatt für Neurologie, sub sem-nãtura lui Josef Breuer ºi a mea. Dupã cum observaþi din ti-tlu, ea se ocupã de patogeneza simptomelor isterice ºi lasã sãse înþeleagã cã motivele imediate ale instalãrii simptomeloristerice trebuie cãutate pe terenul vieþii psihice.

Înainte de a pãtrunde în conþinutul acestei lucrãri reali-zate în colaborare, trebuie sã vã spun care este locul ei ºi tre-buie sã numesc autorul ºi descoperirea de la care, cel puþinca substanþã, am pornit, chiar dacã dezvoltarea contribuþieinoastre este una total independentã.

ªtiþi, desigur, domnilor, cã toate noile noastre progrese înînþelegerea ºi cunoaºterea isteriei pornesc de la lucrãrile luiCharcot. În prima jumãtate a anilor 1880, Charcot a începutsã-ºi îndrepte atenþia asupra „marii nevroze“, cum numescfrancezii isteria. Printr-o serie de cercetãri, el a arãtat cã sepoate evidenþia o regularitate ºi o lege acolo unde observa-þia clinicã sporadicã sau dezgustatã nu vedea decât simula-cru sau enigmatice capricii. Putem spune cã de la imboldulsãu provine, direct sau indirect, tot ceea ce am putut afla nouîn ultimul timp despre isterie. Dar pentru niciuna din nume-roasele lucrãri ale lui Charcot nu am o mai mare apreciere

13

1 Prelegere þinutã de Dr Sigmund Freud la ºedinþa „Wiener med. Club“ la data de11 ianuarie 1893. Textul de faþã este stenograma revizuitã de la Wiener Med. Presse.


ca pentru aceea în care el ne învaþã sã înþelegem paraliziiletraumatice care se întâlnesc în isterie ºi, dat fiind cã aceastaeste lucrarea a cãrei continuare par a fi dezvoltãrile noastre,vã cer permisiunea de a va explica pe scurt încã o datã aceas-tã temã.

Sã luãm cazul unui individ care nu a fost pânã în pre-zent bolnav, care poate nu poartã nicio tarã ereditarã ºi ca-re este afectat de o traumã. Aceastã traumã trebuie sã în-deplineascã anumite condiþii: sã fie severã, adicã sã fielegatã de reprezentarea unui pericol de moarte, a unei ame-ninþãri pentru existenþã, dar nu trebuie sã fie severã în sen-sul în care ar urma o încetare a activitãþii psihice, cãciatunci ea nu va produce efectul la care ne aºteptãm; nutrebuie sã fie însoþitã, de exemplu, de traumatisme cere-brale, de leziuni cu adevãrat severe. Apoi, aceastã traumãtrebuie sã deþinã o relaþie specialã cu o parte a corpului.Consideraþi cã unui muncitor îi intrã în umãr o aºchie ma-re de lemn. Acest ºoc îl aruncã la pãmânt, dar curând el seconvinge cã nu s-a întâmplat nimic ºi se duce acasã, cu ouºoarã contuzie. Dupã câteva sãptãmâni sau luni, el se tre-zeºte într-o dimineatã ºi observã cã braþul care fusese atinsde traumã îi atârnã moale, paralizat, deºi în timpul care sescursese de atunci, desigur perioada de incubaþie, el îºi fo-losise braþul cu succes. Dacã acesta a fost un caz tipic, sepoate întâmpla sã se instaleze anumite atacuri, în care in-dividul, dupã o aurã2, se prãbuºeºte brusc la pãmânt, urlã,delireazã — ºi atunci când vorbeºte în delir, putem obser-va cã în el se repetã, împodobitã cu diferite fantasme, sce-na accidentului. Ce s-a întâmplat aici, cum putem explicaacest fenomen?

14 Sigmund Freud

14

2 Aurele sunt senzaþii percepute cu puþin timp înainte de survenirea unei crize epi-leptice sau isterice. Ele au valoare de avertizare a bolnavului. (N.t.)


Charcot explicã acest proces reproducându-l ºi creându-iartificial unui pacient o paralizie. Asupra unui bolnav carese afla deja într-o stare istericã, el foloseºte starea hipnoticãºi mijloacele sugestiei. El plonjeazã un astfel de bolnav într-ostare adânc hipnoticã, îl loveºte uºor peste braþ ºi acest braþcade, este paralizat ºi manifestã exact aceleaºi simptome caºi la o paralizie spontanã traumaticã. Aceastã loviturã poatefi înlocuitã de o sugestie verbalã directã: „Ascultã, braþul tãueste paralizat“ — ºi în acest caz paralizia prezintã caracteris-ticile cunoscute.

Sã încercãm sã facem o analogie între aceste douã cazuri.Aici trauma, acolo sugestia traumaticã — efectul final, para-lizia, este în ambele cazuri acelaºi. Dacã trauma din primulcaz a putut fi înlocuitã în celãlalt caz de sugestie verbalã,atunci este foarte probabil ca ºi în cazul paraliziei spontanetraumatice tot o astfel de reprezentare sã fie vinovatã pentruinstalarea paraliziei — ºi, într-adevãr, un numãr de bolnaviraporteazã cã în momentul traumei au avut senzaþia cã bra-þul le este zdrobit. Dacã ar fi aºa, trauma poate fi analogulperfect al sugestiei verbale. Dar pentru a desãvârºi analogialipseºte un al treilea termen. Pentru ca reprezentarea „braþuleste paralizat“ sã poatã provoca realmente o paralizie, era ne-cesar ca bolnavul sã se afle în stare de hipnozã. Muncitorulnu se aflã însã în hipnozã — totuºi putem concepe cã în tim-pul traumei el se aflã într-o stare psihicã deosebitã ºi Char-cot este înclinat sã asemene acest afect cu starea hipnoticãindusã artificial. Astfel, paralizia spontanã traumaticã esteexplicatã pe deplin ºi pusã în analogie cu paralizia creatã prinsugestie; instalarea simptomului este determinatã de condi-þiile în care are loc trauma.

Charcot a repetat acelaºi experiment ºi pentru explicareacontracturilor ºi durerilor care se întâlnesc în isteria trauma-ticã ºi aº dori sã spun cã poate în niciun alt punct el nu a pã-

Despre mecanismul psihic al fenomenelor isterice 15

15


truns mai în profunzime în înþelegerea isteriei. Dar analizalui se opreºte aici; nu aflãm cum iau naºtere alte simptomeºi mai ales nu aflãm cum apar simptomele isterice în cazulisteriei comune, non-traumatice.

Aproape în acelaºi timp, domnilor, în care Charcot eluci-da astfel paraliziile istero-traumatice (între 1880 ºi 1882), drBreuer a oferit asistenþã medicalã unei tinere doamne care adobândit o severã ºi complicatã isterie, cu paralizii, con-tracturi, tulburãri de vorbire ºi de vedere, precum ºi toate ciu-dãþeniile psihice posibile printr-o etiologie non-traumaticã,ºi anume îngrijindu-l pe tatãl ei bolnav3. Acest caz îºi va pãs-tra importanþa în istoria isteriei, pentru cã a fost primul încare medicul a reuºit sã elucideze toate simptomele stãrii is-terice, sã afle originea fiecãruia ºi în acelaºi timp sã gãseascãcalea de a-l face sã disparã; putem spune întrucâtva cã a fostprimul caz de isterie care a fost fãcut transparent. Dr Breuera pãstrat pentru el concluziile rezultate din acest caz, pânãcând a putut fi sigur cã nu este singur. Dupã ce, în anul 1886,m-am întors de la stagiul efectuat la Charcot, am început, înstrânsã colaborare cu Breuer, sã observ îndeaproape o serieîntreagã de bolnavi isterici ºi sã-i cercetez în aceastã direcþieºi am descoperit cã aceastã primã pacientã avea de fapt uncomportament tipic, iar concluzia la care ne îndreptãþea acestcaz ar putea fi transferatã la o serie mare de alte cazuri, dacãnu chiar la toate.

Materialul nostru constã din cazuri de isterie comunã,deci non-traumaticã; am luat separat fiecare simptom ºi amcercetat circumstanþele în care el a apãrut pentru prima da-tã — astfel am reuºit sã ajungem la o idee clarã despre cau-za precipitatoare care a determinat probabil acest simptom.

16 Sigmund Freud

16

3 Este vorba despre Anna O., caz prezentat în Studii despre isterie (Breuer ºi Freud1895, Freud 1895d). (N.t.)


Sã nu vã parã un lucru uºor. Dacã îi întrebaþi pe pacienþi de-spre asta, nu veþi primi în general niciun rãspuns; într-unnumãr mic de cazuri, bolnavii au motive sã ascundã ceea ceºtiu, iar în cea mai mare parte a cazurilor pacienþii într-ade-vãr nu aveau nicio idee despre condiþionãrile simptomelorlor. Calea prin care putem afla ceva este dificilã ºi spinoasã:pacienþii trebuie hipnotizaþi ºi întrebaþi despre originea unuianume simptom, despre momentul în care acesta a apãrutpentru prima datã ºi despre ce îºi amintesc în legãturã cuacesta. În aceastã situaþie, se întoarce amintirea de care ei nudispun în starea de veghe. Astfel am aflat cã, direct spus, înspatele celor mai multe, dacã nu tuturor fenomenelor isteri-ce, se ascunde o trãire coloratã afectiv ºi apoi cã aceastã trãi-re permite nemijlocit înþelegerea simptomului legat de ea ºiaratã deci cã acest simptom este univoc determinat. Acumpot deja sã formulez prima concluzie la care am ajuns, dacãîmi permiteþi sã asemãn aceastã experienþã coloratã afectivcu o experienþã grav traumaticã, cum este cea care se aflã labaza isteriei traumatice: Existã o analogie deplinã între parali-zia traumaticã ºi isteria comunã, non-traumaticã. Singura deo-sebire între ele este cã în prima a lucrat o mare traumã, pecând în cea de-a doua nu se poate decât rareori constata oexperienþã importantã singularã; de cele mai multe ori estevorba despre o serie de impresii încãrcate de afect; o adevã-ratã istorie a suferinþelor. Nu este însã forþat sã comparãmacest calvar, care apare la isterici drept factor declanºator, cuacel accident care instaleazã isteria traumaticã, deoarece as-tãzi nimeni nu se mai îndoieºte cã nici chiar în cazul mari-lor traume mecanice ale isteriei traumatice nu factorul me-canic este cel care acþioneazã, ci afectul de teamã, traumapsihicã. Rezultã în primul rând cã schema isteriei traumati-ce evidenþiatã de Charcot pentru paraliziile isterice este va-labilã pentru toate fenomenele isterice, oricum cel puþin pen-


17


tru cea mai mare parte a lor; peste tot este vorba despre efec-tul unor traume psihice, care determinã cauzal natura simp-tomelor astfel apãrute.

Permiteþi-mi sã vã prezint unele exemple. În primulrând, un exemplu despre producerea contracturilor. Pacien-ta lui Breuer despre care am pomenit deja a manifestat peîntreg parcursul bolii ei o contracturã a braþului drept. Înhipnozã a apãrut cã încã înainte de a se îmbolnãvi ea a su-ferit urmãtoarea traumã: stãtea într-un fotoliu pe jumãtateadormitã, la cãpãtâiul tatãlui ei bolnav ºi braþul drept îiatârna peste braþul fotoliului. În acest moment avu o halu-cinaþie înspãimântãtoare, de care a vrut sã se apere cu bra-þul, ceea ce nu a reuºit. Ea se sperie puternic; pentru mo-ment lucrurile s-au oprit aici. La izbucnirea isteriei, s-a ajunsla contractura acestui braþ. La o altã bolnavã am observatun plescãit ciudat cu limba în mijlocul unei propoziþii, ase-mãnãtor plescãitului cocoºului de munte4. Îi cunoºteamacest simptom de mai multe luni ºi îl luam drept un tic.Atunci când m-am interesat, în hipnozã, din întâmplare,despre originea acestuia, a reieºit cã zgomotul a apãrut pen-tru prima datã în douã împrejurãri, în care ea îºi impusesecu strãºnicie sã pãstreze o liniºte absolutã: o datã când ºi-aîngrijit copilul grav bolnav — îngrijirea bolnavilor aparedes în etiologia isteriei — ºi ºi-a propus sã nu-ºi trezeascãcopilul abia adormit fãcând zgomot. Dar teama de faptã adeclanºat acþiunea (contra-voinþa istericã) ºi, strângându-ºibuzele, ea fãcu acel zgomot plescãitor cu limba. Acelaºisimptom avu loc pentru a doua oarã la mai mulþi ani du-pã aceea, când, la fel, ea ºi-a propus sã fie total tãcutã ºi deatunci simptomul rãmase. Adesea nu ajunge o singurã oca-zie pentru ca un simptom sã se fixeze, dar dacã acelaºi

18 Sigmund Freud

18

4 Vezi cazul doamnei Emmy von N., al doilea din Studii despre isterie. (N.t.)


simptom întâlneºte de mai multe ori un anumit afect,atunci el se fixeazã ºi rãmâne.

Unele dintre cele mai frecvente simptome ale isteriei suntanorexia ºi vomismentele. Cunosc o întreagã serie de cazuriîn care instalarea acestor simptome se explicã simplu. Ast-fel, la o bolnavã vomismentele persistau dupã ce ea citiseimediat înainte de masã o scrisoare umilitoare, care-i fãcu-se rãu ºi dupã masã a vomitat tot. În alte cazuri, greaþa demâncare este ferm asociatã cu faptul cã prin instituþia me-sei colective oamenii sunt obligaþi sã mãnânce cu persoanepe care nu le pot suferi. Greaþa se transferã de la persoanãla mâncare. Deosebit de interesant în aceastã direcþie esteacelaºi caz al femeii cu ticul; aceasta mânca extrem de pu-þin ºi doar obligatã; prin hipnozã am aflat cã acest simptom,greaþa de mâncare, a fost provocat de o serie de traume psi-hice. Încã din copilãrie, foarte severa ei mamã o obligase sãmãnânce carnea pe care nu o mâncase la prânz douã oremai târziu, rece ºi cu grãsimea sleitã; ea a fãcut aceasta cumare greaþã ºi a pãstrat amintirea, astfel cã mai târziu, chiardacã nu a mai fost constrânsã la o astfel de pedeapsã, ea în-cã mai mergea la masã cu greaþã. Zece ani mai târziu a statla masã cu o rudã bolnavã de tuberculozã ºi care în timpulcinei scuipa, peste masã, într-o scuipãtoare; apoi, la câtvatimp, a fost obligatã sã mãnânce împreunã cu o rudã desprecare ºtia cã suferã de o boalã contagioasã. Pacienta lui Bre-uer s-a purtat un timp ca o hidrofobã; în hipnozã a reieºitmotivul: vãzuse odatã, pe neprevãzute, cum un câine beadintr-un pahar cu apã5.

ªi simptomele de insomnie ºi tulburãri de somn îºi aflã decele mai multe ori cea mai precisã explicaþie. O femeie, de


19

5 Se pare cã acesta a fost primul simptom suspendat cu ajutorul metodei cathar-tice, iar procedeul a fost spontan iniþiat de cãtre pacientã. (N.t.)


exemplu, timp de ani de zile, nu putea sã adoarmã pânã la oraºase. Mult timp ea dormise uºã în uºã cu soþul ei bolnav, carese trezea dimineaþa la ºase. Abia apoi ea putea sã-ºi gãseascãliniºtea, sã adoarmã, ºi la fel s-a purtat dupã mulþi ani, în tim-pul bolii sale isterice. Un alt caz se referã la un bãrbat. Un is-teric dormea prost de doisprezece ani; dar insomnia lui era deo naturã cu totul particularã. Vara dormea excelent, iarna dor-mea prost, dar în noiembrie dormea deosebit de prost. Cu cese lega aceasta, el nu avea nicio idee. La examinare a rezultatcã, în urmã cu doisprezece ani, în noiembrie, el ºi-a vegheattimp de mai multe nopþi copilul bolnav de difterie.

Un exemplu de tulburare de vorbire este din nou legat desus-numita pacientã a lui Breuer. O mare perioadã din boa-lã, ea nu mai vorbea decât englezeºte; nici nu vorbea ºi nicinu înþelegea germana. Acest simptom a condus înapoi la oîntâmplare de dinainte de izbucnirea bolii ei. Într-o situaþiede mare spaimã, ea a încercat sã se roage, dar nu gãsi niciuncuvânt. În cele din urmã i-au venit câteva cuvinte dintr-o ru-gãciune englezeascã pentru copii. Când se îmbolnãvi mai târ-ziu, nu avea la dispoziþie decât engleza.

Determinarea simptomului de cãtre trauma psihicã nueste în toate cazurile la fel de transparentã. Adesea nu exis-tã decât o relaþie simbolicã, sã spunem, între cauza declan-ºatoare ºi simptomul isteric. Aceasta se referã mai ales la du-reri. Astfel, o bolnavã suferea de dureri sferelitoare întresprâncene6. Motivul era cã în copilãrie fusese privitã iscodi-tor, „sfredelitor“, de bunica ei. Aceeaºi pacientã a suferit untimp de o durere aprigã, nemotivatã, în cãlcâiul drept. Du-pã cum a rezultat, durerile erau legate de o reprezentare pecare pacienta a avut-o prima oarã când a fost introdusã în

20 Sigmund Freud

20

6 Este vorba despre doamna Cäcilie M., ale cãrei simptome „simbolice“ au fost dis-cutate în finalul prezentãrii de caz numãrul 5 din Studii despre isterie. (N.t.)


societate; atunci a cuprins-o teama cã nu poate face „pasulcorect“ sau „drept“. Asemenea simbolizãri au fost folosite demulþi bolnavi, pentru o serie întreagã de aºa-zise nevralgii ºidureri. Este ca ºi cum ar exista intenþia de a exprima o starepsihicã printr-una corporalã, iar limbajul comun oferã pun-tea de legãtura pentru aceasta. Însã pentru simptomele iste-rice tipice, ca hemianestezia, îngustarea câmpului vizual,convulsiile epileptiforme, nu este posibil sã punem în evi-denþã un asemenea mecanism psihic. Dimpotrivã, pentru zo-nele isterogene7 am reuºit adesea acest lucru.

Cu aceste exemple, pe care le-am extras dintr-o serie deobservaþii, ne va fi acordatã calea liberã pentru a concepe fe-nomenele isterice comune dupã aceeaºi schemã ca ºi în iste-ria traumaticã, în sensul cã implicã o traumã psihicã ºi fie-care fenomen este determinat de natura traumei.

Urmãtoarea întrebare la care a trebuit sã rãspundem este:de ce naturã este relaþia fondatoare între acea cauzã pe caream aflat-o în hipnozã ºi fenomenul care rãmâne apoi ca simp-tom isteric de duratã? O asemenea relaþie ar putea fi una mul-tiplã. Ar putea fi de genul comandãrii tipului de declanºare.De exemplu, dacã cineva care este predispus la tuberculozãprimeºte o loviturã peste genunchi ºi, ca urmare, se dezvoltão leziune tuberculoasã a articulaþiei, lovitura este doar cauzadeclanºatoare. Dar în isterie nu se întâmplã la fel. Existã ºi unalt tip de cauzalitate — anume cauzalitatea directã. Vom de-monstra intuitiv aceasta prin imaginea corpului strãin. Aces-ta acþioneazã neîncetat ca origine provocatoare a bolii, pânãcând este eliminat. Cessante causa, cessat effectus8. Observaþialui Breuer aratã cã o relaþie de acest ultim fel existã între tra-


21

7 Despre „zonele isterogene“ Freud va spune mai multe în „Despre etiologia iste-riei“ — vezi mai jos. (N.t.)

8 „Când înceteazã cauza, înceteazã ºi efectul“ — în limba latinã în original. (N.t.)


freud 6 9 febr 376p pt bt cu modif - cdn4.libris.ro esentialepreview.pdf · re de lemn. acest ºoc...

Documents