1Pãstorul Arhidiecezei

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Episcopul Anoton Durcovici esteuna dintre cele mai complexepersonalitãþi catolice din întreagaistorie a Bisericii noastre locale, a cãreirecuperare istoricã se desfãºoarã,neîntrerupt, de câteva decenii. Subiectinterzis în anii regimului ateu-comunist,perioadã în care istoria operei, a vieþiiºi a jertfei sale s-a aflat, totuºi, înatenþia foºtilor sãi studenþi care activauîn parohii din Occident, dupã anul 1990episcopul Durcovici a fost descoperit denoile generaþii din România. Astfel, înultimii 17 ani, i-au fost dedicate articole,studii, simpozioane, precum ºi câtevabiografii importante. Despre episcopulDurcovici, aºa cum afirma pãrinteleAnton Despinescu, nu poþi vorbi ºi scriedecât cu sfialã, iar viaþa sa sfântã,încununatã de mart ir iu, impune„respect, reculegere ºi rugãciune”.

Sã f i existat în istor ia Biseric i inoastre locale un preot care sã se fistrãduit atât de mult sã fie unit înrugãciune cu Dumnezeu? Anii petrecuþica elev la Seminarul Sfântul Duh dinBucureºti, ca student, la Roma, laColegiul Pont i f ical Urbanian, laUniversi tatea Angel icum ºi laGregoriana, ne dau voie sã ne punemaceastã întrebare. Experienþa romanã– ca student ºi prefect de studii – i-acompletat pânã la desãvârºire calitãþileºi spiritul de preot roman, experienþãpe care, începând cu anul 1911, aveasã o punã în slujba Arhidiecezei deBucureºti în calitate de administratorparohial , coordonator al ºcol i lorcatolice arhidiecezane, preºedinte alAsociaþii lor Mariane din Bucureºti,responsabi l al Acþ iuni i Catol ice,preºedinte al Uniunii Apostolice aClerului, prefect ºi rector al Seminaruluiºi Academiei Teologice Sfântul Duh,coordonator al sãptãmânalului Farulnou, vicar general al Arhidiecezei de

„Episcopul Anton Durcovici - o viaþã„Episcopul Anton Durcovici - o viaþã„Episcopul Anton Durcovici - o viaþã„Episcopul Anton Durcovici - o viaþã„Episcopul Anton Durcovici - o viaþãînchinatã lui Dumnezeu ºi Bisericii”închinatã lui Dumnezeu ºi Bisericii”închinatã lui Dumnezeu ºi Bisericii”închinatã lui Dumnezeu ºi Bisericii”închinatã lui Dumnezeu ºi Bisericii”

Bucureºti, membru în Consil iul deAdministraþie al Arhidiecezei, canonical Catedralei Sfântul Iosif.

Generaþii de seminariºti au fostpregãtiþi de rectorul Anton Durcovici pebaza modelului urbanian roman ºiconform aspiraþiilor sale, pe care le-apromovat în mod strãlucit în spaþiulromânesc. Tocmai el, cel care îºi iubeaatât de mult patria adoptivã, România,a trebuit sã suporte, în anii PrimuluiRãzboi Mondial, nedreptatea de a fiarestat de guvernul român ºi închisîntr-un lagãr de internare din judeþulIalomiþa, iar ulterior la mãnãstireaNotre Dame de Sion de la Galaþi.

În 1919 a fost propus ca episcop deIaºi. Avea sã fie numit, în cele din urmã,Alexandru Theodor Cisar, iar cu privirela cei doi, arhiepiscopul RayamundNetzhammer scria: „aceºti doi preoþireprezintã speranþele mele cele mari”.Între anii 1924-1947 Anton Durcovici afost rector al Seminarului, iar în 1930 ºial Academiei Teologice Duhul Sfânt.Aceºti ani de apostolat au coincis cuperioada de maximã dezvoltare aSeminarului bucureºtean apreciat, în1942, de arhiepiscopul Cisar ca fiind celmai bun seminar din România, dintoate punctele de vedere. Pentru aajunge la aceastã performanþã,Seminarul a parcurs un drum lung ºidificil, având însã ºansa de a avea înfrunte o personalitate de excepþie,rectorul Anton Durcovici.

Un capitol important al biografieisale a fost implicarea în apari þ iaziarului Farul nou. O retrospectivã aarticolelor de opinie publicate de Farulnou în anii 1933-1944, de exemplu,conduce imediat la concluzia cãacestea ref lectã personal i tateaputernicã a lui Anton Durcovici, distinscolaborator al acestui sãptãmânal, darºi al altor publicaþii ale Bisericii – Revista

catolicã, Jugendfreund ºi altele.Colaborarea dintre Monseniorul

Anton Durcovici º i ArhiepiscopulAlexandru Theodor Cisar, în perioadaîn care cel dintâi a îndeplinit funcþia devicar general, rãmâne un model decolaborare specialã, deosebit derodnicã pe durata întregii lor vieþi. Încalitate de specialist în Drept canonic,Monseniorul Anton Durcovici areprezentat Biserica Romano-Catolicãdin România în cadrul tratativelorpurtate cu guvernul României înproblemele importante ce priveauinteresele Bisericii.

Acestea au fost , în l ini i mari ,coordonatele perioadei bucureºtenedin biograf ia episcopului AntonDurcovici. În octombrie 1947 a fostnumit episcop de Iaºi. Doi ani maitârziu, în 1949, pe 26 iunie a fost rãpitde agenþi ai Securitãþi i , f i ind apoiinternat în diverse închisori comuniste.A murit, la 10 decembrie 1951, în condiþiineelucidate pe deplin, probabil defoame ºi de sete, în temniþa de laSighetul Marmaþiei.

Cei vinovaþi de drama episcopuluiAnton Durcovici au þ inut cu totdinadinsul sã ascundã adevãrul cuprivire la detenþia sa, la condiþi i ledecesului º i , mai ales, la loculmormântului sãu de la Sighet. Dinscrierile istorice din ultimii ani amînceput sã aflãm, însã, tot mai multeamãnunte despre „tainele rãului”,despre suferinþa ºi martiriul episcopuluiDurcovici.

Noi, cei care nu am cunoscutînchisoarea, ne plecãm în faþaepiscopului. Viaþa ºi opera sa vorconst i tui o prior i tate a noastrã,deoarece Biserica localã î l s imteaproape, sperând ca, într-un viitor nuprea îndepãrtat, sã-l putem invoca dela altar.

2 Magisteriu

Sã redescoperim frumuseþea de a fi botezaþiSã redescoperim frumuseþea de a fi botezaþiSã redescoperim frumuseþea de a fi botezaþiSã redescoperim frumuseþea de a fi botezaþiSã redescoperim frumuseþea de a fi botezaþiîn Duhul Sfânt (11 mai)în Duhul Sfânt (11 mai)în Duhul Sfânt (11 mai)în Duhul Sfânt (11 mai)în Duhul Sfânt (11 mai)

Celebrãm astãzi solemnitatea Rusaliilor, strãvechea sãrbãtoareebraicã în care se comemora Legãmântul încheiat de Dumnezeucu poporul sãu la Muntele Sinai (cf. Ex 19). Ea a devenit ºi sãrbãtoarecreºtinã tocmai pentru ceea ce se petrece cu aceastã ocazie, la 50de zile dupã Paºtele lui Isus. Citim în Faptele Apostolilor cã uceniciierau reuniþi în rugãciune, în Cenacol, când peste ei a coborât cuputere Duhul Sfânt, ca vânt ºi ca foc. Atunci ei au început sã anunþeîn multe limbi Vestea cea Bunã a învierii lui Cristos (cf. 2,1-4). Acela afost „botezul în Duhul Sfânt”, care fusese deja prevestit de IoanBotezãtorul: “Eu vã botez cu apã”, le spunea mulþimilor, “dar cel cavine dupã mine este mai puternic decât mine... El vã va boteza înDuh Sfânt ºi foc” (Mt 3,11). Într-adevãr, întreaga misiune a lui Isus afost orientatã spre dãruirea Duhului lui Dumnezeu oamenilor ºibotezãrii lor în “baia” renaºterii. Aceasta s-a realizat prin glorificareasa (cf. In 7,39), adicã prin moartea ºi învierea sa: atunci Duhul luiDumnezeu a fost revãrsat în mod abundent, ca o cascadã capabilãsã purifice orice inimã, sã stingã incendiul rãului ºi sã aprindã înlume focul iubirii divine.

Faptele Apostolilor prezintã Rusaliile ca împlinirea acesteipromisiuni ºi deci ca încununare a întregii misiuni a lui Isus. El însuºi,dupã învierea sa, le-a poruncit ucenicilor sã rãmânã la Ierusalim,cãci, a spus, “veþi fi botezaþi în Duh Sfânt nu dupã multe zile” (Fap1,5); ºi a adãugat: “Veþi primi puterea Duhului Sfânt care va coborîpeste voi ºi îmi veþi fi martori la Ierusalim, în toatã Iudeea ºi Samariaºi pânã la marginile pãmântului” (Fap 1,8). Rusaliile sunt deci, înmod special, botezul Bisericii care întreprinde misiunea sa universalãîncepând de pe drumurile Ierusalimului, prin predicarea în diferitelelimbi ale omenirii. În acest botez al Duhului Sfânt sunt inseparabiledimensiunea personalã ºi cea comunitarã, singularul eu alucenicului ºi pluralul noi al Bisericii. Duhul consacrã persoana ºi oface în acelaºi timp mãdular viu al Trupului mistic al lui Cristos,pãrtaºã la misiunea de a mãrturisi iubirea sa. ªi aceasta serealizeazã prin Sacramentele iniþierii creºtine: Botezul ºi Mirul (...) Sãredescoperim, iubiþi fraþi ºi surori, frumuseþea de a fi botezaþi în DuhulSfânt; sã recãpãtãm conºtiinþa Botezului ºi a Mirului nostru, izvoarede har mereu actual”.

Din Vatican, 1 aprilie 2008

Excelenþã,Atunci când întreaga comunitate a celor care cred în Cristos

Domnul vesteºte moartea Lui ºi-i mãrturiseºte glorioasa Înviere,aºteptând cu credinþã venirea lui în slavã, împreunã cuEpiscopul Auxiliar ºi cu toþi credincioºii din Bucureºti aþi transmisSfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea urãri sincere ºiînflãcãrate.

Sanctitatea Sa a primit cu bucurie acest semn de supunereºi de dragoste filialã, ºi, la rândul sãu, vã doreºte ca iubireaplinã de milã a lui Dumnezeu, venind în întâmpinarea dorinþelorvoastre cu daruri mult mai mari, sã vã umple cu bucurieîmbelºugatã ºi mângâiere divinã, prin mijlocirea PreasfinteiFecioare Maria, Regina Cerului ºi Mama Milostivirii.

În cele din urmã, Vicarul lui Cristos vã împarte din inimãBinecuvântarea Apostolicã, vãditã dovadã a iubirii sale,Excelenþei Voastre, tuturor preoþilor, persoanelor consacrate,credincioºilor ºi întregului popor român.

Aducându-vã la cunoºtinþã toate acestea, în cadruldatoriilor mele, vã salut cu bucurie în Cristos Domnul.

+ FERDINANDUS FILONISubstitut al Secretarului de Stat

Excelenþei SaleIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Din alocuþiunile Sfântului PãrinteDin alocuþiunile Sfântului PãrinteDin alocuþiunile Sfântului PãrinteDin alocuþiunile Sfântului PãrinteDin alocuþiunile Sfântului Pãrintela rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea Regina CoeliRegina CoeliRegina CoeliRegina CoeliRegina Coeli

Speranþa creºtinã nu este o iluzie (4 mai)Speranþa creºtinã nu este o iluzie (4 mai)Speranþa creºtinã nu este o iluzie (4 mai)Speranþa creºtinã nu este o iluzie (4 mai)Speranþa creºtinã nu este o iluzie (4 mai)(...) Dupã Înãlþare, primii ucenici rãmân reuniþi în Cenacol, în jurul

Mamei lui Isus, aºteptând cu fervoare darul Duhului Sfânt, promisde Isus (cf. Fap). În aceastã primã duminicã de mai, lunã marianã,retrãim aceastã experienþã ºi noi, simþind mai intens prezenþaspiritualã a Mariei.

În discursurile sale de rãmas bun, adresate ucenicilor, Isus ainsistat mult asupra importanþei “întoarcerii sale la Tatãl”, încununarea întregii sale misiuni. El a venit, de fapt, în lume pentru a readuceomul la Dumnezeu, nu pe plan ideal - ca un filozof sau un maestrude înþelepciune - ci în mod real, ca pãstor care vrea sã conducã, dinnou, oile la staul. Acest “exod” spre patria cereascã, pe care Isusl-a trãit personal, l-a înfruntat pânã la capãt pentru noi. Pentru noi a

coborât din Cer ºi pentru nois-a înãlþat, dupã ce s-a fãcut întoate asemenea nouã, umilitpânã la moartea pe cruce.Tocmai de aceea Tatãl l-a înãlþatmai presus de toate (cf. Fil 2,9)restituindu-i plinãtatea slaveisale, dar acum împreunã cuumanitatea noastrã. Dumnezeuîn om - omul în Dumnezeu: acesta este de acum un adevãr, nuteoretic, ci real. De aceea, speranþa creºtinã, întemeiatã în Cristos,nu este o iluzie ci, cum spune Scrisoarea cãtre Evrei, “în ea avem cao ancorã a sufletului, sigurã ºi puternicã” (Evr 6,19), o ancorã carepãtrunde în Cer, unde Cristos ne-a precedat.

ªi de care lucru are mai mare nevoie omul din orice timp dacãnu de acesta: de o ancorare puternicã pentru propria existenþã?Iatã deci, din nou, sensul minunat al prezenþei Mariei în mijloculnostru. Îndreptând privirea spre Ea, asemenea primilor ucenici,suntem imediat îndreptaþi spre realitatea lui Isus: Mama trimite laFiul care nu mai este fizic între noi, dar ne aºteaptã în casa Tatãlui.Isus ne invitã sã nu rãmânem ºi sã privim în sus, ci sã stãruimîmpreunã, uniþi în rugãciune, pentru a invoca darul Duhului Sfânt.De fapt numai celui care “se renaºte de sus”, adicã din Duhul luiDumnezeu, îi este deschisã intrarea în Împãrãþia cerurilor (cf. In 3,3-5), ºi cea dintâi “renãscutã de sus” este tocmai Fecioara Maria. Deaceea, cãtre Ea ne îndreptãm în plinãtatea bucuriei pascale.

3Pelerin la Vatican

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Sub fiecare uniformã de halebardierSub fiecare uniformã de halebardierSub fiecare uniformã de halebardierSub fiecare uniformã de halebardierSub fiecare uniformã de halebardier,,,,,o persoanã unicã ºi irepetabilão persoanã unicã ºi irepetabilão persoanã unicã ºi irepetabilão persoanã unicã ºi irepetabilão persoanã unicã ºi irepetabilã

Garda Elveþianã Pontificalã, înserviciul ei pentru Papa ºi pentruBisericã, este ºi „o ºcoalã deviaþã”. Astfel i-a elogiat Benedictal XVI-lea pe membrii Corpuluiîntemeiat de Papa Iuliu al II-lea,în 1506, primiþi pe 5 mai înaudienþã, în Sala Clementinã,împreunã cu rudele apropiate, cuocazia depunerii jurãmântului a33 de noi halebardieri.Evenimentul a avut loc pe 6 mai,în Curtea San Damaso, încadratãde Palatul Apostolic ºi de sediulSecretariatului de Stat.

Ceremonia jurãmântului afost precedatã de comemorareamorþii eroice a 147 de soldaþielveþieni, cãzuþi în apãrareaSuveranului Pontif, în timpul JefuiriiRomei din 1527.

„Sub uniforma fiecãruia esteo persoanã unicã ºi irepetabilã,chematã de Dumnezeu sã slujeascã împãrãþia sa de iubire ºi depace”, a subliniat Papa Benedict, care i-a îndemnat pe membriiGãrzii Elveþiene sã cultive „mereu rugãciunea ºi viaþa spiritualã”.Papa a exprimat urãrile sale noilor recruþi ºi a reînnoit recunoºtinþasa faþã de corpul Gãrzii Elveþiene, chemat sã garanteze siguranþaPontifului Roman ºi a locuinþei sale, spunându-le: „Dragi prieteni,vã mulþumesc tuturor pentru generozitatea ºi devotamentul cu

care lucraþi în serviciul Papei. Domnul sã vã rãsplãteascã ºi sã vãcopleºeascã cu îmbelºugate favoruri cereºti”.

De 502 ani în slujba Papei…De 502 ani în slujba Papei…De 502 ani în slujba Papei…De 502 ani în slujba Papei…De 502 ani în slujba Papei…Papa s-a oprit ºi

asupra identitãþii ºi aîndatoririlor membrilorGãrzii Elveþiene, care acelebrat în 2006, prini m p o r t a n t emanifestãri, cel de-alcincilea centenar de laînfi inþare. „A fost ocircumstanþã prielnicãpentru a identif icamutaþiile profunde alecontextului social în care, de-a lungul secolelor, Sfântul Scaun afost chemat sã trãiascã ºi sã lucreze”, a spus Sfântul Pãrinte,constatând cã „pe fundalul unei asemenea impresionanteevoluþii iese în evidenþã ºi mai mult ceea ce nu se schimbã”,precum identitatea membrilor Gãrzii Elveþiene: „La distanþa decinci secole”, a afirmat, „a rãmas „neschimbat spiritul de credinþãcare îi face pe unii tineri elveþieni sã lase frumosul lor þinut pentrua veni sã presteze serviciu în slujba Papei, în Vatican”. „Egalã”,a continuat, „este iubirea pentru Biserica Catolicã pentru caredaþi mãrturie mai curând cu persoanele voastre decât princuvinte”.

Garda Elveþianã, a adãugat Papa, „este ºi o ºcoalã de viaþ㔺i, în timpul experienþei în Vatican, „mulþi tineri au descoperit propriavocaþie, fie la cãsãtorie, fie la viaþa consacratã”, acesta „fiind unmotiv de laudã lui Dumnezeu, dar ºi de apreciere pentru Corpulvostru”, a conclus Benedict al XVI-lea.

Audienþa a fost marcatã de o atmosferã de sãrbãtoarealimentatã de rudele apropiate ale membrilor GãrziiElveþiene. Papa a avut pentru ele cuvinte pline deafecþiune, spunându-le: „Sunt mulþumit în special sãprimesc atâþia copii, care sunt florile cele maifrumoase ale familiilor voastre ºi ne amintesc deiubirea, de predilecþia pe care Isus o nutrea pentrucei mici”.

Slujitorii slujitorului lui DumnezeuSlujitorii slujitorului lui DumnezeuSlujitorii slujitorului lui DumnezeuSlujitorii slujitorului lui DumnezeuSlujitorii slujitorului lui DumnezeuBenedict al XVI-lea nu a omis apoi sã facã o

referinþã la uniforma caracteristicã a Gãrzii Elveþieneuºor de recunoscut ºi bogatã în semnificaþie.„Uniformele voastre istorice”, a spus, „vorbescpelerinilor ºi turiºtilor din orice parte a lumii despre cevacare, în pofida a toate, nu se schimbã, adicã vorbescdespre angajarea voastrã în a-i sluji lui Dumnezeu,slujindu-l pe „slujitorul slujitorilor sãi”, adicã pe Papa,„servus servorum Dei”.

Garda elveþianã, o ºcoalã de viaþãGarda elveþianã, o ºcoalã de viaþãGarda elveþianã, o ºcoalã de viaþãGarda elveþianã, o ºcoalã de viaþãGarda elveþianã, o ºcoalã de viaþã

4 Interviu

- Cine a fost Anton Durcovici pentruCine a fost Anton Durcovici pentruCine a fost Anton Durcovici pentruCine a fost Anton Durcovici pentruCine a fost Anton Durcovici pentruBiserica localã de la Bucureºti ºi Iaºi?Biserica localã de la Bucureºti ºi Iaºi?Biserica localã de la Bucureºti ºi Iaºi?Biserica localã de la Bucureºti ºi Iaºi?Biserica localã de la Bucureºti ºi Iaºi?

- Într-un prim moment, adicã prin anul1894, Anton Durcovici era un copil de 6 anicare a emigrat la Iaºi, în România,împreunã cu mama sa Maria, rãmasãvãduvã, ºi cu fratele sãu mai mic, Francisc.În aceeaºi perioadã de timp, s-a mutatîmpreunã cu familia lui la Ploieºti ºiBucureºti, unde a frecventat ºcolile catolice.Mai târziu, dupã ce a intrat în Seminarul dela Bucureºti, dupã ce ºi-a terminat studiilefilozofice ºi teologice la UniversitateaUrbaniana din Roma ºi a fost hirotonit preotîn 24 septembrie 1910, a primit mai multeslujiri ecleziastice, printre care aceea deadministrator parohial, profesor ºi rector laSeminarul din Bucureºti, canonic ºi vicargeneral al arhidiecezei de Bucureºti, iar laIaºi a fost numit episcop (30 octombrie 1947)ºi instalat ca episcop în 14 aprilie 1948. Amurit ca martir în 10 decembrie 1951 înpenitenciarul de la Sighet. Prin viaþa,activitatea ºi moartea sa, Anton Durcovicia ilustrat faptul cã cele douã Biserici locale(Bucureºti ºi Iaºi) sunt unite, catolice, sfinte

ºi apostolice. Astãzi, Anton Durcovici esteun semn de aducere aminte pentru creºtiniicatolici de la Iaºi ºi de la Bucureºti cã întreei existã o comuniune de destin.

- Aþi publicat recent o importantãAþi publicat recent o importantãAþi publicat recent o importantãAþi publicat recent o importantãAþi publicat recent o importantãlucrare dedicatã activitãþii lui Antonlucrare dedicatã activitãþii lui Antonlucrare dedicatã activitãþii lui Antonlucrare dedicatã activitãþii lui Antonlucrare dedicatã activitãþii lui AntonDurcovici în Catedrala Sf. Iosif. Care esteDurcovici în Catedrala Sf. Iosif. Care esteDurcovici în Catedrala Sf. Iosif. Care esteDurcovici în Catedrala Sf. Iosif. Care esteDurcovici în Catedrala Sf. Iosif. Care estecheia de lecturã a acestei cãrþi?cheia de lecturã a acestei cãrþi?cheia de lecturã a acestei cãrþi?cheia de lecturã a acestei cãrþi?cheia de lecturã a acestei cãrþi?

- Cartea se intituleazã Lecþii tomistedespre Dumnezeu ºi a apãrut, înprimãvara acestui an, la editura Sapientiadin Iaºi. Cartea cuprinde între coperþile eianumite fragmente selectate de mine dinmanuscrisul cursurilor ºi paginiledactilografiate de care Anton Durcovicis-a folosit în prezentarea lecþiilor de religiepentru intelectuali, începând din 3noiembrie 1936 ºi pânã în 21 mai (sau 4iunie) 1940. Vorbind strict despre conþinutulcãrþii, trebuie spus cã ea uneºtetraducerea primelor 26 de chestiuni dinprima parte a Sumei teologice a sfântuluiToma de Aquino ºi comentariul pe carel-a fãcut Anton Durcovici în spiritul gândiriineotomiºtilor cunoscuþi direct de el laRoma sau indirect din cãrþi: A. M. Lépicier,Th. Pégues, A. Sertillanges, M. Grabmann,R. Garrigou-Lagrange ºi alþii. Lecþiile seadresau creºtinilor laici cu o pregãtireintelectualã superioarã, deci elitelorcreºtine. Motivaþia fundamentalã a lecþiilorera creºtinã, iar principiul cãlãuzitor eraluat din Aristotel ºi din Sfântul Toma deAquino, ºi anume mai mult valoreazã unbob de diamant despre lucrurile maridecât un munte de nisip despre lucrurilemici. Astãzi cartea se adreseazã preoþilorºi profesorilor de religie, în primul rând,pentru cã pot gãsi în ea multe elementeutile pentru întocmirea unor catehezedespre existenþa ºi atributele luiDumnezeu. În al doilea rând, cartea esteinteresantã pentru filologii, filozofii ºiteologii din þara noastrã, fiindcã reprezintãprima încercare de traducere în limba

românã a Sumei teologice a sfântuluiToma de Aquino. În al treilea rând, Lecþiilelui Durcovici despre Dumnezeu sunt utiletuturor creºtinilor laici (catolici, ortodocºisau protestanþi) care doresc sã-ºiadânceascã credinþa. Cheia de lecturãeste dialogul dintre raþiune ºi credinþã sau/ºi legãtura strânsã dintre credinþã ºimoralã. Subliniez faptul cã Anton Durcovicinu se opreºte la planul strict al traducerii,al hermeneuticii sau al criticii istorice;obiectivele lui sunt diferite. Conºtient deprovocãrile modernitãþii – în specialprivatizarea credinþei – ºi de faptul cã uncreºtin adevãrat este creºtinul educat, A.Durcovici a oferit studenþilor sãi laici criteriide orientare creºtinã ºi de autenticdiscernãmânt spiritual într-o lume caredevenea mereu mai individualistã ºimaterialistã. Scoþând din arhive acestetexte ºi publicându-le, am vrut sã spun cãîn activitãþile noastre de formare a tinerelorgeneraþii, dar ºi a creºtinilor laici nusuntem primii, nu suntem singuri, iar celmai frumos gest de preþuire a înaintaºiloreste sã le împãrtãºim valorile ºi sã lecontinuãm opera.

- Care este rolul ºi locul sãu în culturaCare este rolul ºi locul sãu în culturaCare este rolul ºi locul sãu în culturaCare este rolul ºi locul sãu în culturaCare este rolul ºi locul sãu în culturaºi filosofia tomistã în secolul XX?ºi filosofia tomistã în secolul XX?ºi filosofia tomistã în secolul XX?ºi filosofia tomistã în secolul XX?ºi filosofia tomistã în secolul XX?

- La nivel internaþional este cvasi-necunoscut, cu excepþia asociaþiei foºtilorlui studenþi ce au emigrat în Germania ºiAustria ºi care îºi are sediul la Bad DeutschAltenburg, dacã nu mã înºel. Nu cunoscsã existe studii sau articole ºtiinþifice la nivelinternaþional. Cred cã prima intervenþie deacest gen îmi aparþine, fiindcã am vorbitdespre martirul Anton Durcovici, atât câtm-am priceput, în cadrul unui Congrestomist internaþional, ºi anume în 2003, laRoma (Italia). Folosindu-mã demanuscrisul Lecþiilor tomiste despreDumnezeu, am prezentat acolo modul încare vedea Anton Durcovici coordonatelefundamentele ale antropologiei creºtine.La nivel local, el este un pionier, undeschizãtor de drumuri. Personalitãþifaimoase ale culturii româneºti au

Anton Durcovici, între Bucureºti ºi IaºiAnton Durcovici, între Bucureºti ºi IaºiAnton Durcovici, între Bucureºti ºi IaºiAnton Durcovici, între Bucureºti ºi IaºiAnton Durcovici, între Bucureºti ºi Iaºi- “semn de aducere aminte pentru creºtinii catolici de la Iaºi- “semn de aducere aminte pentru creºtinii catolici de la Iaºi- “semn de aducere aminte pentru creºtinii catolici de la Iaºi- “semn de aducere aminte pentru creºtinii catolici de la Iaºi- “semn de aducere aminte pentru creºtinii catolici de la Iaºiºi de la Bucureºti cã între ei existã o comuniune de destin”ºi de la Bucureºti cã între ei existã o comuniune de destin”ºi de la Bucureºti cã între ei existã o comuniune de destin”ºi de la Bucureºti cã între ei existã o comuniune de destin”ºi de la Bucureºti cã între ei existã o comuniune de destin”

InterInterInterInterInterviuviuviuviuviu,,,,, despre episcopul martir Anton Durcovici despre episcopul martir Anton Durcovici despre episcopul martir Anton Durcovici despre episcopul martir Anton Durcovici despre episcopul martir Anton Durcovici,,,,, cu pr cu pr cu pr cu pr cu pr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. prof. dr.....Wilhelm Dancã, rector al Institutului TWilhelm Dancã, rector al Institutului TWilhelm Dancã, rector al Institutului TWilhelm Dancã, rector al Institutului TWilhelm Dancã, rector al Institutului Teologic Romano-Catolic Iaºieologic Romano-Catolic Iaºieologic Romano-Catolic Iaºieologic Romano-Catolic Iaºieologic Romano-Catolic Iaºi

5Interviu

participat la cursurile sale: Nae Ionescu,Gala Galaction, Frollo, Raºcu, Dr. Trifa ºialþii.

- Cum se explicã interesul crescutCum se explicã interesul crescutCum se explicã interesul crescutCum se explicã interesul crescutCum se explicã interesul crescut,,,,,dupã 1989 dupã 1989 dupã 1989 dupã 1989 dupã 1989 , , , , , pentru descoperirea acestuipentru descoperirea acestuipentru descoperirea acestuipentru descoperirea acestuipentru descoperirea acestuipersonaj cu o moarte tragicã?personaj cu o moarte tragicã?personaj cu o moarte tragicã?personaj cu o moarte tragicã?personaj cu o moarte tragicã?

- Dupã 1989, mai mulþi factori aucontribuit la descoperirea ºi cunoaºterea luiAnton Durcovici. Înainte de toate, un roldeosebit l-a avut Papa Ioan Paul al II-lea,care i-a invitat pe episcopii din estul Europeisã promoveze cauza de beatificare amartirilor creºtini din timpul prigoaneicomuniste. Preasfinþitul Petru Gherghel aparticipat la douã sinoade episcopale þinutela Roma pe tema Europei creºtine dupã1989. De fiecare datã s-a întors acasã maiconvins cã trebuie promovatã cauzaepiscopului martir Anton Durcovici. În aldoilea rând, dupã cãderea dictaturiicomuniste s-au deschis Arhivele Statului,mai greu, dar s-au deschis. De asemenea,s-au deschis multe arhive particulare (mãgândesc la mãrturiile deþinute de pãrinteleprof. dr. Eduard Ferenþ, de pãrintele prof.dr. Anton Despinescu ºi alþii). Toate acesteaau fãcut posibilã consultarea unor scrisori,cãrþi ºi documente de interes general,printre care ºi cele referitoare la istoriarecentã a Bisericii din România ºi la sfârºitulnedrept de care a avut parte episcopulAnton Durcovici. În fine, un alt factor a venitdin partea societãþii civile ºi, mai insistent,din partea Fundaþiei sau AsociaþieiMemorialul Sighet. Aici, memoriaepiscopului martir Anton Durcovici este vieºi puternicã.

- Cum se explicã faptul cã în ultimiiCum se explicã faptul cã în ultimiiCum se explicã faptul cã în ultimiiCum se explicã faptul cã în ultimiiCum se explicã faptul cã în ultimiiani sfinþia voastrã personal aþi acordatani sfinþia voastrã personal aþi acordatani sfinþia voastrã personal aþi acordatani sfinþia voastrã personal aþi acordatani sfinþia voastrã personal aþi acordatmult timp vieþii ºi operei lui Antonmult timp vieþii ºi operei lui Antonmult timp vieþii ºi operei lui Antonmult timp vieþii ºi operei lui Antonmult timp vieþii ºi operei lui AntonDurcovici (articole, studii, conferinþe,Durcovici (articole, studii, conferinþe,Durcovici (articole, studii, conferinþe,Durcovici (articole, studii, conferinþe,Durcovici (articole, studii, conferinþe,cãrþi)?cãrþi)?cãrþi)?cãrþi)?cãrþi)?

- Pentru cã în jurul meu, prin anii 1996,se vorbea oarecum în ºoaptã, tainic, despreAnton Durcovici, am fost curios sã vãd cineeste acest personaj, pur ºi simplu. Apoi,pentru cã primii paºi de cercetare înaceastã direcþie au fost încurajaþi de P.S.Petru Gherghel ºi confirmaþi de pãrinteleEduard Ferenþ ºi de monseniorul AntonLucaci, de la Radio Vatican, am mers maideparte. De la o zi la alta, m-am convinscã meritã sã te opreºti asupra lui AntonDurcovici. Nu-mi pare rãu de timpul pe carei l-am acordat; din cercetarea vieþii ºi aoperei lui am câºtigat, intelectual ºi spiritual,foarte multe lucruri.

- Care este mesajul ºi moºtenireaCare este mesajul ºi moºtenireaCare este mesajul ºi moºtenireaCare este mesajul ºi moºtenireaCare este mesajul ºi moºtenirealãsatã de Anton Durcovici generaþiilorlãsatã de Anton Durcovici generaþiilorlãsatã de Anton Durcovici generaþiilorlãsatã de Anton Durcovici generaþiilorlãsatã de Anton Durcovici generaþiiloractuale ºi viitoare?actuale ºi viitoare?actuale ºi viitoare?actuale ºi viitoare?actuale ºi viitoare?

- Mesajul lui Anton Durcovici este ca toþimembrii Bisericii, clerici ºi mireni, sãpromoveze cultul adevãrului, pentru cã, înultimã instanþã, adevãrul este Dumnezeuºi numai El ne poate face liberi (cf. In 8,31).Dupã pãrerea mea, moºtenirea este triplã,adicã intelectualã, spiritualã ºi pastoralã.Moºtenirea intelectualã este reprezentatãde articolele publicate în revistele catolicedin Bucureºti în perioadã interbelicã ºi, înspecial, în revista Farul Nou. De asemenea,tot de moºtenirea intelectualã þin ºi Lecþiiletomiste despre Dumnezeu pe care am avutbucuria sã le pregãtesc pentru publicaretimp de vreo doi sau trei ani de zile; ele auapãrut în primãvara acestui an. Moºtenireaspiritualã este indiscutabilã, cea maievidentã, fiindcã a murit ca martir pentrucauza lui Cristos ºi a Bisericii sale.Moºtenirea pastoralã cuprinde douãdirecþii: grija pentru formarea temeinicã aviitorilor preoþi ºi pentru formarea elitelorcreºtine sau, dacã vreþi, a creºtinilor laicidoritori sã promoveze valorile Împãrãþiei luiDumnezeu în spaþiul public al societãþii.

- Cât de actual, contemporan maiCât de actual, contemporan maiCât de actual, contemporan maiCât de actual, contemporan maiCât de actual, contemporan maieste Anton Durcovici?este Anton Durcovici?este Anton Durcovici?este Anton Durcovici?este Anton Durcovici?

- Neîndoielnic, Anton Durcovici a fost unfiu al timpului sãu; de aceea cred cã artrebui adus la zi limbajul folosit în scrierilesale, la fel ºi unele aspecte ale metodei salepedagogice ar trebui revizuite, probabil. Cu

toate acestea, actualitatea lui se situeazãla un alt nivel despre care noi am aflat cuîntârziere ºi abia dupã Conciliul Vatican alII-lea. În felul lui, Anton Durcovici a împãrtãºitspiritul reformator al pãrinþilor participanþila Conciliu ºi a afirmat practic încã dinperioada interbelicã perenitatea gândiriisfântului Toma de Aquino, a manifestat uninteres deosebit pentru formarea creºtinilorlaici, a susþinut necesitatea dialogului dintreBisericã ºi lume, s-a folosit de mijloacelemoderne de comunicare socialã, în specialde presa scrisã. Dacã aceste preocupãrisunt actuale, contemporane, atunci ºi AntonDurcovici este actual ºi contemporan. ªicred cã sunt.

- Dacã ar fi sã îi faceþi un portret, cumDacã ar fi sã îi faceþi un portret, cumDacã ar fi sã îi faceþi un portret, cumDacã ar fi sã îi faceþi un portret, cumDacã ar fi sã îi faceþi un portret, cuml-aþi descrie pe preotul, profesorul,l-aþi descrie pe preotul, profesorul,l-aþi descrie pe preotul, profesorul,l-aþi descrie pe preotul, profesorul,l-aþi descrie pe preotul, profesorul,rectorul, scriitorul, formatorul de opinierectorul, scriitorul, formatorul de opinierectorul, scriitorul, formatorul de opinierectorul, scriitorul, formatorul de opinierectorul, scriitorul, formatorul de opinieºi episcopul Anton Durcovici?ºi episcopul Anton Durcovici?ºi episcopul Anton Durcovici?ºi episcopul Anton Durcovici?ºi episcopul Anton Durcovici?

- Se poate vedea în Lecþiile tomistedespre Dumnezeu cã reperele luiintelectuale, pastorale ºi spirituale erausfântul Toma de Aquino, sfântul Francisc deSales, sfântul Alfons Maria de Liguori ºisfântul Ignaþiu de Loyola. Cine vrea sã-i facãportretul lui Anton Durcovici trebuie sã þinãcont de rolul pe care l-au jucat aceºti sfinþiîn viaþa ºi opera lui. Dar cum sã-i cuprindîntr-o singurã propoziþie sau frazã? Am sãpreiau imaginea folositã de Papa Ioan Paulal II-lea la începutul enciclicei sale Fides etratio (1998) ºi am sã spun cã Anton Durcovicia fost un spirit întrupat care s-a înãlþat sprecontemplarea lui Dumnezeu cu ajutorul adouã aripi, raþiunea ºi credinþa. Realitãþiledivine vãzute de el în rugãciune, studiu ºimeditaþie le împãrtãºea altora laconfesional, la catedrã ºi la amvon. Da, eucred cã Anton Durcovici era un om care, înlumina lui Dumnezeu, l-a vãzut peDumnezeu!

InterInterInterInterInterviu realizatviu realizatviu realizatviu realizatviu realizatde prde prde prde prde pr. . . . . FRANCISC DOBOªFRANCISC DOBOªFRANCISC DOBOªFRANCISC DOBOªFRANCISC DOBOª

6

Dorit ºi pregãtit de foarte mult timp, Pelerinajul credinþei peurmele primilor creºtini ºi ale primilor martiri din Dobrogea, aºacum l-am numit în mod sugestiv, s-a desfãºurat în perioada 30aprilie – 4 mai 2008. Au participat toþi seminariºtii InstitutuluiTeologic Romano-Catolic „Sf. Iosif”, din Iaºi, însoþiþi de un grupde opt preoþi, în frunte cu Pr. Dr. Wilhelm Dancã, rectorulSeminarului.

Prima oprire a fost la biserica din Brãila, unde s-a celebratSfânta Liturghie. Dupã ce s-a servit prânzul, la Surorile FranciscaneMisionare ale Sfântului Sacrament, am pornit spre Tulcea. În drumspre aceast minunat oraº al Dobrogei am fãcut un popas laNiculiþel, locul descoperirii celor patru martiri din perioada deînceput a Bisericii: Zotic, Atal, Camasis ºi Filip. În mãnãstirea Cucoºam putut vedea urnele care conþin relicvele celor patru martiri,având totodatã posibilitatea sã rãsplãtim explicaþiile cãlugãrilorcu un veritabil „Cristos a înviat”.

Joi, în ziua înãlþãrii Domnului nostru Isus Cristos la cer, dupãce am avut parte de o cãlãtorie deosebit de plãcutã cu vaporul,prin câteva din canalele Deltei Dunãrii, seara, la Tulcea, amparticipat la Sfânta Liturghie solemnã.

A doua zi, am pornit spre Constanþa, nu înainte de a vizitasitul arheologic ºi muzeul de la Histria, cel mai vechi oraº atestatîn þara noastrã. În jurul prânzului, am celebrat Sfânta Liturghie înbiserica din localitatea Mihail Kogãlniceanu, pentru ca, spre searã,sã participãm din nou la o altã Sfântã Liturghie la subsolul noiibiserici Padre Pio, din Constanþa.

Sâmbãtã, cu o zi înaintea întoarcerii acasã, am putut vedealocul unde, conform tradiþiei, s-a odihnit ºi s-a rugat sfântul apostolAndrei când a sosit în Schitia minor. Dupã ce am vizitat ruinelevechii cetãþii Adamclisi, muzeul ºi monumentul triumfal TropaeumTraiani, am participat la Sfânta Liturghie de hram în ParohiaNãvodari.

Duminicã, ultima zi a pelerinajului nostru, în biserica Sfântul

Anton din Constanþa, i-am multumit lui Dumnezeu pentru toateharurile primite, dupã care am pornit din nou spre meleagurilemoldovene, acolo de unde porniserãm.

Întregul pelerinaj a fost o reuºitã. Obiectivele fixate au fostatinse, iar bucuria participanþilor a fost pe mãsurã.

Ne propuseserãm un pelerinaj al credinþei, al unitãþiiecumenice ºi al caritãþii.

Am dorit sã-i întâlnim pe credincioºii dobrogeni la ei acasã ºine-au uimit prin credinþa lor. Am gãsit o Bisericã vie, cu biserici fierenovate, fie noi, cu preoþi disponibili ºi plini de iniþiative pastorale.Am dorit sã facem o punte între credinþa noastrã catolicã ºi edificiileortodoxe pe care aveam sã le vizitãm, ca ºi cu preoþii, cãlugãrii,cãlugãriþele ºi credincioºii ortodocºi care îºi trãiesc credinþa peacele meleaguri. Ne-am bucurat de primirea ºi explicaþiile pe careni le-au oferit la timpul oportun.

Este cunoscut faptul cã Seminarul trãieºte din mila credicioºilor.Am dorit sã-i cunoaºtem pe cei care, asemenea vãduvei dinevanghelie, oferã ultimul lor bãnuþ, pentru a asigura viitorilor preoþicele necesare formãrii. Ne-a uimit generozitatea tuturor.

Primirea fãcutã în fiecare parohie pe care am vizitat-o,disponibilitatea în a ne oferi una din cele trei mese zilnice, oricazarea, cum a fost cazul Mons. ªtefan Ghenþa, a PãrinþilorSalezieni din Constanþa sau a directorului Colegiului Economic„Delta Dunãrii”, din Tulcea, ne-au convins cã dobrogenii suntoameni cu multã credinþã ºi primitori.

De partea lor, seminariºtii au rãspuns iubirii celor pe care i-auîntâlnit prin cântecele ºi rugãciunea lor, prin bucuria ºi satisfacþiacã sunt iubiþi ºi aºteptaþi ca într-o zi, ca preoþi, sã revinã încomunitãþile vizitate.

Profesorii ºi seminariºtii Institutului Teologic Romano-CatolicSfântul Iosif din Iaºi le mulþumesc tuturor celor care care au fãcutposibil acest pelerinaj, atât binefãcãtorilor din Dieceza de Iaºi, câtºi celor din Arhidieceza de Bucureºti.

PrPrPrPrPr. . . . . FELICIAN TIBAFELICIAN TIBAFELICIAN TIBAFELICIAN TIBAFELICIAN TIBA

Pelerinajul seminariºtilor din IaºiPelerinajul seminariºtilor din IaºiPelerinajul seminariºtilor din IaºiPelerinajul seminariºtilor din IaºiPelerinajul seminariºtilor din Iaºiîn Dobrogeaîn Dobrogeaîn Dobrogeaîn Dobrogeaîn Dobrogea

Din viaþa Seminarului

7Biserica ºi media

Controversele fac parte din ADN-ul jurnalismului: fãrãcontroverse, fãrã polemici, fãrã conflicte, multe din informaþiilepublicate în presã nu ar exista.

Biserica Catolicã a fost implicatã, în ultimii ani, în douã maricontroverse mediatice, care au avut ca obiect abuzurile sexualesãvârºite de unii clerici americani ºi discursul Papei Benedict alXVI-lea de la Regensburg.

Asemenea controverse sunt, fãrã îndoialã, negative pentruBisericã, însã pot deveni ºi o oportunitate pentru a explica ceeste Biserica ºi pentru a oferi lumii o mãrturie creºtinã. Acestlucru a încercat sã-l demonstreze seminarul organizat, la Roma,de cãtre Universitatea Pontificalã „Sf. Cruce”, în zilele 27-30aprilie 2008.

Seminarul, care a avut ca temã „Comunicarea Bisericii ºicultura controversei”, a reunit circa 300 de participanþi, din peste60 de þãri: profesioniºti din sectorul comunicaþiilor sociale,responsabili ai birourilor de presã din diferite dieceze, conferinþeepiscopale ºi alte instituþii ecleziastice, profesori universitari,studenþi ºi jurnaliºti. La pupitrul amfiteatrului din UniversitateaPontificalã Sfânta Cruce s-au alternat circa 20 de relatori, dintrecare trei episcopi, care le-au împãrtãºit participanþilor dinexperienþa lor. În plus, în fiecare dupã-amiazã au avut loc 35 desesiuni scurte de jumãtate de orã, organizate în mai multe sãlisimultan, în care profesioniºti din media au prezentat experienþe,proiecte ºi iniþiative folositoare pentru birourile de presã aleBisericii.

Mulþi dintre vorbitori au fãcut aluzie la recenta vizitã a PapeiBenedict al XVI-lea în Statele Unite . ªi mulþi l-au dat ca exemplu.„Papa - a spus Marc Carroggio, profesor de comunicareinstituþionalã la Universitatea Pontificalã Sfânta Cruce - face ceeace ar fi de dorit sã facã fiecare birou de presã: cautã sãtransforme controversele mediatice într-un efort maieutic, dedialog ºi prietenie. În fiecare controversã, Papa ºi-a fãcut prieteni:de fiecare datã sunt tot mai mulþi intelectuali necreºtini care îlascultã cu interes. Cazul lui Benedict al XVI-lea este un exempluclar cã dacã sunt gestionate bine, controversele nu sunt altcevadecât cealaltã faþetã a relevanþei”.

În ultima zi a Seminarului, participanþii au asistat la AudienþaGeneralã cu Papa Benedict al XVI-lea în Piaþa Sfântu Petru dinVatican. Dupã cateheza obiºnuitã, Suveranul Pontif i-a salutatpublic pe participanþii la seminar, urându-le tuturor: „Cristos sãfie mereu pentru voi Calea, Adevãrul ºi Viaþa”.

Din partea Bisericii Catolice din România au participat la acestseminar Pr. Francisc Doboº ºi Pr. Francisc Ungureanu(Arhidieceza de Bucureºti), diaconul Sebastian Benchea dinOrdinul Carmelitan, Cristina Grigore (Arhidieceza de Bucureºti)ºi Talida Zbona (Eparhia de Baia Mare).

CRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORE

Rolul Biroului de Comunicaþii al BisericiiRolul Biroului de Comunicaþii al BisericiiRolul Biroului de Comunicaþii al BisericiiRolul Biroului de Comunicaþii al BisericiiRolul Biroului de Comunicaþii al Bisericiiîntrîntrîntrîntrîntr-o culturã a controverselor-o culturã a controverselor-o culturã a controverselor-o culturã a controverselor-o culturã a controverselor

8 Biserica în lume

Rozariul nu e practicã pioasã ce þine de trecutRozariul nu e practicã pioasã ce þine de trecutRozariul nu e practicã pioasã ce þine de trecutRozariul nu e practicã pioasã ce þine de trecutRozariul nu e practicã pioasã ce þine de trecutPe 3 mai, Papa Benedict al XVI-lea a prezidat rugãciunea Rozariului în Bazilica romanã Santa

Maria Maggiore, „templu marian prin excelenþã”.Cu aceastã ocazie, Sfântul Pãrinte a vorbit despre practicarea devoþiunilor specifice lunii mai ºi

despre importanþa Rozariului: „În experienþa generaþiei mele, serile lunii mai evocã amintiri plãcuteale unor întâlniri pentru a aduce omagiu Fecioarei Maria. Astãzi, împreunã, confirmãm faptul cãSfântul Rozariu nu este vreo practicã pioasã ce þine de trecut, o rugãciune din timpuri îndepãrtate,la care sã ne gândim cu nostalgie”.

“În lumea modernã care este atât de risipitã, aceastã rugãciune ne ajutã sã îl aºezãm peCristos în centru, aºa cum a fãcut Fecioara care a meditat la ce se spunea despre Fiul ei ºi la ceeace El însuºi a fãcut ºi a spus. Când recitãm Rozariul, retrãim momente importante din istoria mântuirii,trecem din nou prin diferitele etape ale misiunii lui Cristos. Cu Maria ne întoarcem inimile spremisterul lui Isus”.

“Rozariul”, a adãugat Papa, „când este rostit într-o manierã autenticã - nu mecanic ºi superficial, ci profund - aduce pace ºi reconciliere.Conþine puterea vindecãtoare a Preasfântului Nume al lui Isus, invocat cu credinþã ºi iubire în inima fiecãrui Bucurã-te, Marie”.

Papa le-a încredinþat celor prezenþi „cele mai urgente intenþii” ale ministerului sãu: „nevoile Bisericii, marile probleme ale omenirii,pacea în lume, unitatea creºtinilor ºi dialogul dintre culturi”.

Liderii religioºi din Europa invitãLiderii religioºi din Europa invitãLiderii religioºi din Europa invitãLiderii religioºi din Europa invitãLiderii religioºi din Europa invitãla o “convertire ecologicã”la o “convertire ecologicã”la o “convertire ecologicã”la o “convertire ecologicã”la o “convertire ecologicã”

„Convertirea ecologicã” a fost una dintre propunerile lansate în cadrul celei de-a patra Întâlniri anuale a liderilor instituþiilor europene cu reprezentanþii Bisericilor ºireligiilor din Europa. Folosind aceste cuvinte ale Papei Ioan Paul al II-lea -“convertireecologicã”- , Preºedintele în exerciþiu al Consiliului Europei, prim-ministrul sloven,Janez Jansa, a rezumat punctul principal al întâlnirii. În cadrul acesteia, reprezentanþiireligioºi au afirmat cã ei au o responsabilitate comunã cu liderii politici în ceea cepriveºte viitorul planetei. La Bruxelles, unde s-a desfãºurat Întâlnirea, au fost prezenþi21 de reprezentanþi ai religiilor monoteiste din Europa, Preºedintele Comisiei Europene,Preºedintele Consiliului Uniunii Europene ºi Preºedintele Parlamentului European.

Un pas înainte pe drumul dialogului cu ChinaUn pas înainte pe drumul dialogului cu ChinaUn pas înainte pe drumul dialogului cu ChinaUn pas înainte pe drumul dialogului cu ChinaUn pas înainte pe drumul dialogului cu ChinaPe 7 mai, în Aula Paul al

VI-lea, Orchestra FilarmoniciiChineze ºi Corul Operei dinShanghai au oferit unconcert în onoarea PapeiBenedict al XVI-lea, în cadrulcãruia au interpretatRequiemul de Mozart.

Pãrintele FedericoLombardi, Directorul Birouluide Presã al Sfântului Scaun,analizând roadele acestei manifestãri culturale, a arãtat cã Papei i s-a oferit ocaziasã adreseze un salut marii naþiuni chineze. „Salutându-vã în aceastã searã, iubiþiartiºti chinezi, Papa doreºte sã ajungã la întregul vostru popor, cu un gând specialpentru aceia dintre concetãþenii voºtri care împãrtãºesc credinþa în Isus ºi sunt uniþiprintr-o legãturã spiritualã aparte cu Urmaºul lui Petru (...) Mulþumindu-vã încã odatã pentru acest binevenit omagiu, transmit salutãrile mele, prin voi, întreguluipopor chinez, care se pregãteºte pentru Jocurile Olimpice, un eveniment de mareimportanþã pentru întreaga familie umanã”. Papa a mai spus în limba chinezã: „Vãmulþumesc tuturor ºi vã adresez cele mai bune urãri!”.

Pãrintele Lombardi a concluzionat, spunând: „Pregãtindu-ne pentru ziua derugãciune pentru China, din 24 mai, propusã de Papa în binecunoscuta Scrisoarecãtre Biserica din China, de anul trecut, sã privim cu încredere ºi spre înaintarea pelungul drum al dialogului dintre Bisericã, poporul chinez ºi autoritãþile sale”.

Europa,Europa,Europa,Europa,Europa,un continent al oamenilor bãtrâniun continent al oamenilor bãtrâniun continent al oamenilor bãtrâniun continent al oamenilor bãtrâniun continent al oamenilor bãtrâni

Conform statisticilor publicate de cotidianulbritanic Daily Mail ºi citate într-un articol apãrut înziarul Ziua, pe teritoriul european una din patrusarcini se încheie cu un avort.

Conform acestei statistici, publicatã de Instituteof Family Policy, o organizaþie norvegianã caremiliteazã pentru o implicare mai mare aguvernelor în susþinerea familiilor ºi a natalitãþii,în Europa are loc un avort la fiecare 27 de secunde.Noul raport, prezentat de Institute of Family Policysub titlul „The Evolution Of The Family In Europe2008", indicã faptul cã un grup de ºase þãri -Marea Britanie, Franþa, România, Italia, Germaniaºi Spania - este responsabil pentru 77% dinnumãrul total de avorturi produse în Europa.Raportul precizeazã cã Europa se aflã în pragulunei prãbuºiri demografice din cauza numãruluimare de avorturi, a natalitãþii foarte scãzute ºi adeclinului cãsãtoriilor. Astfel, în Europa se produceun divorþ la fiecare 30 de secunde, durata mediea cãsãtoriilor scãzând pânã la 13 ani.

Concluzia raportului este cã „Europa treceprintr-o iarnã demograficã, iar în prezent, bãtrânulcontinent este un continent al oamenilor bãtrâni”.

Conform unui studiu realizat de FondulNaþiunilor Unite pentru Populaþie (UNFPA), înRomânia, numãrul avorturilor ºi al sarcinilornedorite a scãzut de la aproximativ 178.000, în1990, la circa 27.000, în 2007. Totodatã, ratamortalitãþii materne a scãzut. Îmbunãtãþireasãnãtãþii materne ºi, în special, prevenireadeceselor provocate de sarcinã ºi de naºtere esteunul dintre obiectivele de dezvoltare pe careRomânia, împreunã cu alte 188 de þãri, s-auangajat sã le atingã pânã în anul 2015.

9Biserica în lume

Adaptare dupã zenit.org; Catholica.roAdaptare dupã zenit.org; Catholica.roAdaptare dupã zenit.org; Catholica.roAdaptare dupã zenit.org; Catholica.roAdaptare dupã zenit.org; Catholica.ro Pagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICAN

Humanae vitae, 40 de ani de la promulgare Humanae vitae, 40 de ani de la promulgare Humanae vitae, 40 de ani de la promulgare Humanae vitae, 40 de ani de la promulgare Humanae vitae, 40 de ani de la promulgare

Între 8 ºi 10 mai, în cadrul Universitãþii Pontificale din Lateran, s-a desfãºurat un CongresInternaþional care a celebrat 40 de ani de la promulgarea enciclicei Humanae vitae.

Congresul, desfãºurat în patru sesiuni de lucru, a avut ca titlu „Pãzitori ºi interpreþi ai vieþii” ºi adorit sã punã în evidenþã actualitatea enciclicei promulgatã de Papa Paul al VI-lea în iulie 1968.

La evenimentul care a fost deschis de intervenþia Monseniorului Rino Fisichella, rectoruluniversitãþii gazdã, au participat referenþi de talie internaþionalã, specialiºti în diferite domenii.Printre aceºtia s-au aflat Gian Maria Vian, directorul de la Osservatore Romano; profesorul JohnMichael McDermott, din Detroit (Statele Unite); Claudio Risé, de la Universitatea Milano-Bicocca;

Janne Matlary, de la Universitatea din Oslo etc. În ultima zi a întâlnirii, participanþii au avut ocazia sã se întâlneascã cu Sfântul PãrinteBenedict al XVI-lea. Cu aceastã ocazie, Papa a spus: “...Învãþãtura exprimatã de enciclica Humanae vitae nu este uºoarã. Totuºi eaeste conformã cu structura fundamentalã prin care viaþa a fost mereu transmisã, încã de la crearea lumii, respectând natura ºi înconformitate cu exigenþele ei. Atenþia faþã de viaþa umanã ºi apãrarea demnitãþii persoanei ne impun sã nu lãsãm nimic neîncercatpentru ca toþi sã fie pãrtaºi de adevãrul genuin al iubirii conjugale responsabile, în adeziunea deplinã la legea înscrisã în inimaoricãrei persoane. Cu aceste sentimente, vã împart tuturor binecuvântarea apostolicã”.

Catolicosul Karekin al II-lea a vizitat RomaCatolicosul Karekin al II-lea a vizitat RomaCatolicosul Karekin al II-lea a vizitat RomaCatolicosul Karekin al II-lea a vizitat RomaCatolicosul Karekin al II-lea a vizitat RomaCel de-al 132-lea Catolicos al tuturor armenilor ºi Patriarhul lor suprem, Sanctitatea Sa Karekin al II-lea, a vizitat Biserica Romei, în

perioada 6-9 mai. El a fost însoþit de 18 episcopi ºi de un grup de 75 de credincioºi, din Armenia ºi din alte þãri.Pe agenda vizitei s-au aflat mai multe momente importante. Amintim rugãciunea la

mormântul Sfântului Petru; acordarea titlului de doctor honoris causa de cãtre UniversitateaPontificalã Salezianã; vizitarea statuii sfântului Grigore Iluminãtorul, patron al Armeniei, statuiece se aflã în partea de nord a Bazilicii San Pietro. În a doua zi a vizitei, Suveranul Pontif a avut oîntrevedere privatã cu Catolicosul ºi apoi cu episcopii care-l însoþeau. Cu aceastã ocazie, Papaa spus: „Dacã inimile ºi minþile noastre sunt deschise Duhului comuniunii, Dumnezeu poate sãfacã, din nou, miracole în Bisericã, refãcând legãturile de unitate (...); s-au fãcut progreseimportante în clarificarea controverselor doctrinale ce ne-au separat în mod tradiþional, în specialprivind problemele cristologice. În ultimii cinci ani, Comisia mixtã de dialog dintre Biserica Catolicãºi Bisericile Ortodoxe Orientale, din care Catolicosatul Armeniei face parte, a realizat, deasemenea, multe. Ne rugãm ca activitatea ei sã ne conducã la comuniunea deplinã ºi vizibilãºi sã vinã ziua când unitatea noastrã în credinþã sã facã posibilã celebrarea Euharistiei”.

Discuþii cu musulmanii despre credinþã ºi raþiuneDiscuþii cu musulmanii despre credinþã ºi raþiuneDiscuþii cu musulmanii despre credinþã ºi raþiuneDiscuþii cu musulmanii despre credinþã ºi raþiuneDiscuþii cu musulmanii despre credinþã ºi raþiuneLa începutul lunii mai, Sfântul Pãrinte a primit un grup de musulmani iranieni

care au participat la întâlnirile bianuale cu Consiliul Pontifical pentru DialogulInterreligios, întâlniri ce au loc de 12 ani. Dialogul dintre Vatican ºi grupul musulmans-a încheiat, în acest an, cu o declaraþie comunã despre credinþã ºi raþiune, despreviolenþã ºi religie ºi despre metoda de dialog. Vaticanul a fost reprezentat la discuþiide o delegaþie condusã de Cardinalul Jean-Louis Tauran, iar grupul iranian a fostcondus de preºedintele Organizaþiei de Culturã Islamicã din Teheran.

Tema întâlnirii a fost Credinþa ºi raþiunea în creºtinism ºi islamism. În timpuldiscuþiilor, cele douã delegaþii au cãzut de acord asupra mai multor aspecte: „1.Credinþa ºi raþiunea sunt daruri ale lui Dumnezeu pentru omenire. 2. Credinþa ºiraþiunea nu se contrazic reciproc, dar credinþa poate fi, uneori, deasupra raþiunii,niciodatã împotriva ei. 3. Credinþa ºi raþiunea sunt intrinsec non-violente. 4. Ambelepãrþi au fost de acord sã coopereze pentru promovarea religiozitãþii autentice, în special a spiritualitãþii, pentru a încuraja respectareasimbolurilor considerate sacre ºi pentru promovarea valorilor morale. 5. Creºtinii ºi musulmanii trebuie sã meargã dincolo de toleranþã,acceptând diferenþele, rãmânând conºtienþi în acelaºi timp de lucrurile comune ºi mulþumindu-i lui Dumnezeu pentru ele. 6. Când sevorbeºte despre religii, trebuie evitate generalizãrile. Diferenþele confesionale din creºtinism ºi islamism, diversitatea contextelor istorice- sunt factori importanþi ce trebuie luaþi în considerare. 7. Tradiþiile religioase nu pot sã fie judecate pe baza unui singur verset sau pasajprezent în Cãrþile lor sfinte. Pentru a le înþelege, este nevoie de o viziune integralã ºi de o metodã hermeneuticã adecvatã”.

10 Anul pastoral

PrPrPrPrPr. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN TARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIU

Sfânta ScripturãSfânta ScripturãSfânta ScripturãSfânta ScripturãSfânta Scripturã ºi Familiaºi Familiaºi Familiaºi Familiaºi Familia

Preasfânta TPreasfânta TPreasfânta TPreasfânta TPreasfânta Treime (A)reime (A)reime (A)reime (A)reime (A)

Domnul s-a coborât din nor, s-a oprit aproape de Moise ºi a rostit el însuºi numele sãu... spunând: „Iahve,Domnul Dumnezeu, este bun ºi îndurãtor, încet la mânie, fidel ºi plin de dragoste”. Moise s-a prosternat îndatã lapãmânt ºi a spus: „Dacã este adevãrat, Doamne, cã am aflat har înaintea Ta, atunci mergi împreunã cu noi... ºifã din noi un popor care sã-Þi aparþinã (Ex 34,4-6.8-9).

În revelaþia pe care i-a fãcut-o lui Moise, Dumnezeu i-a descoperit misterul cel mai profund al existenþei sale(mai profund chiar ºi decât posibilitatea coexistenþei a trei persoane într-o singurã fiinþã): cã El este Iahve, adicã Celcare singur poate spune cã este; cã acest este se concretizeazã (întrupeazã) în bunãtate, îndurare, fidelitate,dragoste... pentru Moise, pentru poporul pe care ºi l-a ales. Ajungând la aceastã descoperire, Moise exclamã(oricare dintre noi, însã, ar fi procedat la fel): Doamne, mergi împreunã cu noi! ºi: Doamne, fã din noi un popor caresã-Þi aparþinã!

Abia atunci când trãim experienþa peregrinãrii prin aceastã lume înþelegem cât de mult avem nevoie de acestTovar㺠de drum, cât de mult avem nevoie ca bunãtatea Lui, îndurarea Lui, fidelitatea Lui, dragostea Lui sã devinãtrup ºi sã locuiascã între noi.

Isus i-a spus lui Nicodim: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încâtL-a dat pe Fiul sãu unul-nãscut, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã,ci sã aibã viaþa veºnicã. Cãci Dumnezeu a trimis pe Fiul Sãu în lume, nuca sã osândeascã lumea, ci ca lumea sã fie mântuitã prin El. Cine credeîn El nu este osândit; dar cine nu crede este deja osândit, pentru cã nu acrezut în Fiul unul-nãscut al lui Dumnezeu” (In 3,16-18).

Privind prin prisma primei lecturi a acestei sãrbãtori, cum sã nu vedemîn cele spuse de Isus în fragmentul evanghelic rãspunsul lui Dumnezeu larugãciunea lui Moise (ºi a noastrã)? Cum sã nu vedem în dãruirea FiuluiSãu unul-nãscut imensa iubire a lui Dumnezeu faþã de noi? Cum sã nuînþelegem cã prin trimiterea Fiului în lume Dumnezeu înfãptuieºteîntruparea bunãtãþii, îndurãrii, fidelitãþii, dragostei, într-un cuvânt amântuirii?

Rãmâne ca aceastã realitate înfãptuitã de Tatãl, prin Fiul ºi reactualizatãastãzi, pentru fiecare dintre noi, prin Duhul Sfânt, sã fie recunoscutã, primitãºi trãitã prin credinþã. Ea singurã, credinþa, ne permite accesul în aceastã„familie” din care suntem chemaþi sã facem parte. Or, începem deja sãfacem parte din aceastã „familie” atunci când, noi înºine, devenimbunãtate, îndurare, fidelitate, dragoste...

Preasfântul TPreasfântul TPreasfântul TPreasfântul TPreasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos (A)rup ºi Sânge al lui Cristos (A)rup ºi Sânge al lui Cristos (A)rup ºi Sânge al lui Cristos (A)rup ºi Sânge al lui Cristos (A)Moise a spus poporului israelit: „Aminteºte-þi de drumul lung, pe care Domnul Dumnezeul tãu te-a fãcut

sã-l strãbaþi timp de patruzeci de ani în pustiu... Te-a fãcut sã cunoºti sãrãcia, sã simþi foamea ºi apoi te-a hrãnitcu manã... ca sã afli cã omul nu trãieºte numai cu pâine, ci cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu. Sãnu uiþi pe Domnul Dumnezeul tãu care te-a scos din Egipt, din casa robiei” (Dt 8,2-4.14-16).

Reamintind de experienþa grea a exodului, Moise scoate în evidenþã ceea ce poporul lui Israel a fost nevoit sãînveþe pe parcursul drumului cãtre pãmântul fãgãduinþei (cãtre libertate), ºi anume cât de mult depinde existenþalui de Dumnezeu... câtã nevoie are el de Cuvântul Lui... mai mult chiar decât pâinea care le ostoieºte foameatrupului.

Încercaþi ca ºi strãmoºii lor în credinþã, creºtinii din toate timpurile au nevoie sã descopere acelaºi lucru. Eitrebuie sã descopere, la rândul lor, cã numai sãrãcia, cu tot ceea ce ea comportã în materie de dependenþã faþã deDumnezeu, poate sã-i împiedice, astãzi mai mult ca oricând, sã aºtepte de la puterile ºi capacitãþile proprii acelereuºite care sã le mãguleascã satisfacþia de sine. Cine ar putea pretinde cã nu are nevoie de o astfel de lecþie?Cuvântul lui Dumnezeu „te hrãneºte” cu aceastã înþelepciune eliberatoare.

11Anul pastoral

Preasfânta Inimã a lui Isus (A)Preasfânta Inimã a lui Isus (A)Preasfânta Inimã a lui Isus (A)Preasfânta Inimã a lui Isus (A)Preasfânta Inimã a lui Isus (A)Moise a spus poporului israelit: „Tu eºti un popor consfinþit Domnului Dumnezeului tãu, pe tine te-a ales ca,

între toate popoarele care trãiesc pe pãmânt, tu sã fii poporul care Îi aparþine lui în mod deosebit. Dacã Domnulv-a îndrãgit, dacã El v-a ales, aceasta a fãcut-o... din dragoste cãtre voi ºi din fidelitate faþã de jurãmântul pe carel-a fãcut pãrinþilor voºtri... Sã pãziþi deci legile, poruncile ºi hotãrârile pe care vi le prescriu Eu astãzi, ca sã leîmpliniþi (Dt 7,6-11).

Trebuie sã fi fost un moment emoþionant pentru Moise acela în care a înþeles, din tot ceea ce s-a întâmplat de-alungul peregrinãrilor anevoioase ale poporului lui Israel prin pustiu, cã Dumnezeu a fost cu ei, i-a însoþit. Ei s-ausimþit salvaþi atunci când au fost ameninþaþi, au fost îndestulaþi atunci când erau flãmânzi ori însetaþi, au simþitîntãrire atunci când erau deprimaþi ºi descurajaþi. Toate aceste „întâmplãri” au devenit pentru Moise tot atâteasemne prin care Dumnezeu le aratã evreilor cã i-a ales... ca sã fie poporul care Îi aparþine în mod deosebit ºi cãi-a îndrãgit. Aceastã atitudine a lui Dumnezeu care reveleazã simþãmintele Lui profunde faþã de acest popor carenu este nici cel mai mare, nici cel mai puternic ºi nici mai cel mai înþelept, impune din partea poporului sã pãzeascãlegile, poruncile ºi hotãrârile divine. Numai în aceste condiþii poporul putea rãmâne un popor ales.

Isus a spus: „Te preamãresc pe Tine, Pãrinte, stãpânul cerului ºi al pãmântului, pentru cã ai lãsat ascunseacestea celor înþelepþi ºi pricepuþi ºi le-ai descoperit celor mici... Toate Mi-au fost date de cãtre Tatãl meu... Veniþila Mine toþi cei osteniþi ºi împovãraþi ºi Eu vã voi da odihnã. Luaþi jugul Meu asupra voastrã ºi învãþaþi de la Minecãci Eu sunt blând ºi smerit cu inima ºi veþi gãsi odihnã pentru sufletele voastre” (Mt 11,25-30).

Istoria a dovedit cã, deºi depozitar al binecuvântãrilor ºifãgãduinþelor divine, al unei iubiri neþãrmurite din partea Celuicare l-a ales, poporul nu a pãstrat prietenia lui Dumnezeu.Atâtea evenimente teribile prin care acest popor multimilenar atrecut au arãtat cã Dumnezeu ºi-a întors faþa de la el. De ce?Cauza a fost mereu aceeaºi (iar profeþii sunt martori privilegiaþiîn acest sens): nu au pãzit legile, poruncile ºi hotãrârile divine.

ªi totuºi, ceea ce înþelepþii ºi pricepuþii nu au înþeles, li s-adescoperit celor mici, din popor. Numai cel care Îl cautã pe IsusCristos, numai cel care ia asupra sa jugul (termen sinonim cuîmplinirea voinþei) Lui poate dobândi odihna pentru suflet.

Aºadar, sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a lui Isus evocã acelesimþãminte pe care Dumnezeu le nutreºte faþã de cel care ºtiesã primeascã acest dar divin, simþãminte simbolizate prin inimastrãpunsã a lui Isus Cristos.

Isus a spus mulþimii: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer.Cine mãnâncã din pâinea aceasta va trãi în veci; iar pâinea pe care ovoi da Eu pentru viaþa lumii este trupul Meu”... „Precum M-a trimis peMine Tatãl cel viu ºi Eu trãiesc prin Tatãl, la fel ºi cel care Mã va mânca peMine va trãi prin Mine” (In 6,51-59).

Dacã în prima lecturã a acestei sãrbãtori, experienþele dureroase aleperegrinãrii prin pustiu ºi mai ales Cuvântul lui Dumnezeu sunt prezentateca „hrãnind” inteligenþa omului aidoma unei pâini, în textul evanghelicIsus Se prezintã pe Sine ca pâinea cea vie care s-a coborât din cer, pâinepe care cine o mãnâncã va trãi în veci. Dar despre ce fel de pâine vorbeºteaici Isus?

Mai înainte ca sã facã referinþã la pâinea ºi vinul euharistic care,începând din Joia Sfântã, au devenit suportul sacramental al jertfirii desine consumatã în Vinera Sfântã, ea (pâinea cea vie) este însãºi revelaþiaTatãlui în persoana Fiului: evanghelia mântuirii dezvãluitã nouã prinpredica lui Isus ºi gesturile capabile sã restaureze fiinþa umanã marcatãde pãcat. Aºadar, împreunã toate aceste trei elemente devin în Isus Cristosacea „pâine” pe care cel ce o mãnâncã va trãi în veci.

12 Anul pastoral

PrPrPrPrPr..... FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞSfânta Scripturã ºi Sfânta Scripturã ºi Sfânta Scripturã ºi Sfânta Scripturã ºi Sfânta Scripturã ºi FamiliaFamiliaFamiliaFamiliaFamilia

În episodul trecut am arãtat cã afectele sunt modurile naturalede manifestare a iubirii ºi cã numãrul lor este indefinit. Apoi amarãtat cã afectul cel mai pur este prietenia. Atracþia reciprocã cestã la baza prieteniei este stimulatã ºi alimentatã de preocupãri,idealuri, proiecte comune. Ca regulã, bunã este acea prieteneiecare ne face mai buni. Nu toþi, însã, ating acest scop. Morala nepune în gardã, în special cu privire la tipurile de prietenii caredistrug. Dintre ele amintesc: a) prietenia particularã, b) dorinþaexageratã de prietenie, c) prietenia senzitivã, d) prietenia sexualã.

Prietenia particularãPrietenia particularãPrietenia particularãPrietenia particularãPrietenia particularãPrietenia cere ordine ºi echilibru. Când atenþia ºi simþãmintele

cuiva sunt revãrsate exclusiv asupra unei alte persoane, aºa încâtsã nu mai rãmânã înþelegere ºi interes pentru ceilalþi, atunciprietenia ºi-a pierdut principalul sãu scop: unirea oamenilor. Acolounde, în grupuri sau colectivitãþi, apar prieteniiparticulare, exclusive, se distruge unitatea ºispiritul general de tovãrãºie. Colaborareadevine dificilã. De fapt, prietenia exclusivã esteo abdicare de fond de la ceea ce înseamnã aiubi, anume a dãrui ºi a primi. Intimismul carecaracterizeazã prietenia particularã face ca„toatã bogãþia” acelei legãturi sã se consume,„sã ardã” doar în cercul închis al relaþiei dintreaºa-ziºii prieteni.

Supus riscului cãderii în exclusivism este ºicupul conjugal. Intimismul în doi nu-i altcevadecât o formã lãrgitã a egoismului personal,trãit acum la nivel conjugal. Când soþul ºi soþiaajung sã se complacã într-o specie deprietenie particularã, în realitate, în acealegãturã se consumã mai multã iubire decâtse produce. Falimentul bate la uºã.

Cu atât mai periculoase sunt prieteniileparticulare când e vorba de lumea politicã, maiales acolo unde graniþa dintre economic ºi politic nu este delimitatãîn nici un fel. O simplã privire asupra realitãþii politice româneºti,aºa cum o reflectã mass-media, dar cum o putem constata ºi dincondiþia noastrã de cetãþeni, ne pune în faþã multe cazuri. La bazalor stau, în linii mari, douã motivaþii: dorinþa, de naturã internã, ºibogãþia materialã, de naturã externã. Când dorinþa nu este binestrunitã, când nu este orietatã spre bine, iar în cazul unui om politiccãtre slujirea binelui comun, aceasta se perverteºte ºi setransformã în lãcomie, aviditate. Motivaþia externã are ºi ea unresort interior. Cumulul de averi dezvãluie un interes strict egoist:acela de a apãrea superior altora. În felul acesta lãcomia esteîntovãrãºitã de mândrie.

Cu aceste precizãri, s-a ajuns la nodul chestiunii. O prietenie

particularã este, în general, alimentatã de dorinþe egoiste, ascunsesau explicite. Dacã ne gândim cã, în cazul oamenilor politici, acesttip de prietenii genereazã clientelism, spirit de clicã, neglijenþãfaþã de binele comun, corupþie, ne dãm seama de multele efectecolaterale ale acestor legãturi. Filosoful Aristotel vorbea de treifeluri de prietenii: cu gândul la câºtig, la distracþie, la virtute. Încazul din urmã, câºtigul este baza prieteniei. Pânã la un punct,nimic rãu. Când se trece la câºtigul cu orice preþ, datele problemeise schimbã în mod radical. Sã amintim cã, de fapt, a vorbi deprietenie este impropriu în astfel de cazuri. Ceea ce lipseºte, estetocmai scopul prieteniei: de a deveni mai bun. A fi mai lacom, saumai avid, nu e nici pe departe a fi mai bun.

„Spune-mi cu cine te însoþeºti ca sã-þi spun cine eºti” - o vechezicalã. În vederea apropiatelor alegeri locale ea ne oferã un criteriude a ne decide pentru un candidat sau altul.

O dorinþã exageratã deO dorinþã exageratã deO dorinþã exageratã deO dorinþã exageratã deO dorinþã exageratã deprietenie.prietenie.prietenie.prietenie.prietenie.

Dacã la baza prieteniei adevãrate se aflãvirtutea, atunci se cuvine sã spunem cã oricevirtute are mãsura sa. Nu se poate neglijastudiul, munca, familia, din cauza prieteniei.Întâlnirile prea frecvente te fac sã pierzi timpulºi energia în dauna lucrului sau a familiei. Cinenu poate sta fãrã prietenul sãu devinesentimental, gelos, maladiv. Adevãrataprietenie te face liber. Adevãrata prietenie îþidã siguranþã.

Prietenia senzitivãPrietenia senzitivãPrietenia senzitivãPrietenia senzitivãPrietenia senzitivãAtracþia spre celãlat este, uneori, bazatã

pe proprietãþile trupeºti, ca de exemplu, ostaturã frumoasã, o voce plãcutã, etc... Astfelde prietenii se nasc mai ales în timpul ºcolii.Este vorba, de obicei, despre simpatii

superficiale, efemere. Pot deveni periculoase când apar semnelesexualitãþii.

Mã voi opri însã asupra altui aspect ce þine de vremurile noastreºi de cultura mediaticã: mitul trupului perfect. Copiii ºi tinerii sunttot mai mult supuºi „tiraniei imaginii”. Dacã atenþia acordatãtrupului, aspectului sãu ºi sãnãtãþii este pozitivã, idolatrizarea saeste negativã. Dacã este pozitivã cultivarea frumuseþii naturale,simple, negativã este cosmetizarea. Când dobândirea ºi pãstrareafrumuseþii trupeºti, dar mai ales simularea acesteia, devin unimperativ absolut cãruia trebuie sã-i jertfeºti orice, atunci avemde-a face cu o nouã formã de religie, cu liturghia sa, cu ritualurilesale. În realitate e vorba de cultul aparenþelor, al superficialitãþii.

În literatura patristicã, slava deºartã (vanitatea, lauda de sine)

Reformarea cuvintelorReformarea cuvintelorReformarea cuvintelorReformarea cuvintelorReformarea cuvintelor

13Anul pastoral

e unul din viciile capitale. El constã în a atrage laudã ºi admiraþiepentru darurile naturale: frumuseþea (realã sau închipuitã) atrupului, a vocii, dar ºi prin afiºarea unui aer de superioritate.Mai constã în a da mare preþ îmbrãcãmintei, parfumurilor,bijuteriilor. Pãrinþii bisericii considerã slava deºartã o formã deboalã. Sfântul Paul spune cã lauda de sine este o nebunie (2Cor12,11). Caracterul maladiv al acestei atitudini vine din faptul cãomul poate tinde, prin natura sa, cãtre slavã, dar nu cãtre slavaumanã, care rãmâne deºartã, ci cãtre slava dumnezeiascã.Complãcerea în vanitate aratã o deturnare a încrederii. În locsã se încreadã în Domnul, omul se încrede în atenþia, stima,admiraþia ºi laudele celorlalþi.

Întorcându-ne la cultura mediaticã a timpurilor noastre, neputem da seama cã aceasta vrea sã inducã un ideal deperfecþiune care nu priveºte omul în totalitatea sa, trup ºi suflet,ci doar o laturã a sa, trupescul. Insistenþa pe valorile trupeºti,chiar simularea acestora prin cosmetizare, duce la o falsã ideede om.

Cheia dramei prieteniilor senzuale este cã ele se construiescpe o calitate realã sau artificialã, nu pe om ca purtãtor de calitãþiºi defecte. Copiii ºi tinerii sunt cei mai expuºi unei astfel de oferte.Nu au experienþa de viaþã necesarã ºi nici putere dediscernãmânt. Raþiunea ºi judecata lor sunt încã necoapte.Pãrinþii au un rol însemnat în a-i îndrepta cãtre profunzimi, lacele ale spiritului mã refer, pentru a nu-ºi lãsa copiii pradãlucrurilor de suprafaþã. Copiii învaþã, înainte de toate, de lapãrinþi. Dacã ei au abnegaþie, dacã ºtiu sã renunþe la ceea ceeste superficial, ºi copiii lor vor învãþa sã discernã ºi, încetul cuîncetul, vor învãþa sã-ºi aleagã prietenii, dupã cum bine spuneo zicalã: „rudele þi-au fost date, dar prietenii þi-i alegi”.

Prietenii sexualeCând se trezesc instinctele trupeºti, nu ar trebui sã se mai

vorbeascã de prietenie. Acest fenomen poate sã aparã ca operversiune moralã, deja înainte de dezvoltarea sexualã, darcu atât mai mult ºi, în special, dupã aceea. În episodul urmãtorvom dezvolta mai pe larg acest punct.

(V(V(V(V(Va urma)a urma)a urma)a urma)a urma)

1. Referindu-ne la cuvintele lui Isus pe tema cãsãtoriei, unde Elface apel la „început”, ne-am îndreptat atenþia, în catehezaprecedentã, asupra primei povestiri a creaþiei omului, în CarteaGenezei (cap. 1). De data aceasta, vom prezenta a doua povestire[...] care, prin natura sa, are un carecter diferit. [...] are o profunditatemai ales subiectivã, într-un anumit sens, psihologicã [...]. Capitoluldoi din Genezã constituie, într-un fel, cea mai veche descriere ºiînregistrare a autoînþelegerii omului ºi, împreunã cu capitolul trei,este prima atestare a conºtiinþei umane. [...] Confruntând cele douãpovestiri ale creaþiei omului, ajungem la convingerea cãsubiectivismul capitolului doi corespunde obiectivismului realitãþiiomului creat „dupã chipul lui Dumnezeu”. [...]

2. [...] Cuvintele care descriu, în mod direct, unitatea ºiindisolubilitatea cãsãtoriei, se gãsesc în contextul celei de-a douapovestiri a creaþiei, cea care are ca trãsãturã dominantã creareaseparatã a femeii (cf. Gen 2,18-23), în timp ce povestirea creaþieiomului (bãrbatul) se gãseºte în Gen 2,5-7 . Este semnificativ cã,referindu-se la Gen 2,24, Isus nu doar cã leagã „începutul” cumisterul creaþiei, dar ºi conduce, ca sã spunem aºa, la graniþadintre inocenþa originarã a omului ºi pãcatul originar. [...]

3. Urmeazã [...]Gen 3, povestirea primului pãcat al omului ºi alfemeii, în legãturã cu [...] „pomul cunoaºterii binelui ºi rãului” (Gen2,17). [...] acesta constituie o linie de demarcaþie între cele douãsituaþii originare [...] cea a inocenþei originare [...] ºi cea în careomul a încãlcat porunca porunca Creatorului [...] în aceste douãsituaþii antitetice se vãd douã stãri diverse ale naturii umane: statusnaturae integrae (starea naturii integre) ºi status naturae lapsae(starea naturii decãzute).

4. Când Cristos [...] îi trimitea pe interlocutorii sãi la cuvintelescrise în Gen 2,24, le comandã acestora, într-un anumit sens, sãdepãºeascã graniþa dintre prima ºi a doua situaþie a omului. El nuaprobã ceea ce „din cauza împietririi inimii” Moise a permis, ºiface apel la cuvintele primei orânduiri divine care, în acest text,este în mod expres legatã de starea de inocenþã originarã a omului.Rãspunsul lui Isus este decisiv ºi fãrã echivoc. [...] Vom încerca sãtregem concluziile în cateheza urmãtoare.

(Spicuiri fãcute de pr. Francisc Ungureanu din cateheza PapeiIoan Paul al II-lea din 19 septembrie 1979, a treia din ciclul „Bãrbatºi femeie l-a creat”, cf. Giovanni Paolo II, Uomo e dona lo creò,catechesi sull’amore umano, Città Nuova Editrice, Libreria EditriceVaticana, Roma 20015, p. 37-39; sau: http://www.vatican.va/holy_father/john_paul_ii/audiences/1979/documents/hf_jp-ii_aud_19790919_it.html)

Papa Ioan Paul al II-leaPapa Ioan Paul al II-leaPapa Ioan Paul al II-leaPapa Ioan Paul al II-leaPapa Ioan Paul al II-lea

Cateheza 3Cateheza 3Cateheza 3Cateheza 3Cateheza 3

În dialog cu IsusÎn dialog cu IsusÎn dialog cu IsusÎn dialog cu IsusÎn dialog cu Isusdespre fundamenteledespre fundamenteledespre fundamenteledespre fundamenteledespre fundamentele

familieifamilieifamilieifamilieifamiliei

14CRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICAN

“Credinþa este o adeziune personalã a omului întreg faþã deDumnezeu care se reveleazã. Nu trebuie sã credem în nimicaltceva decât în Dumnezeu – Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt” (CatehismulBisericii Catolice).

Uneori, prin intervenþia sa minunatã, Dumnezeu ne ajutã sãne întãrim credinþa. În acest sens, putem aminti miracoleleeuharistice.

Acestea sunt manifestãri minunate ºi uimitoare ale luiDumnezeu, care au ca scop confirmarea credinþei noastre înprezenþa realã a Trupului ºi Sângelui lui Cristos în Euharistie. Centrulcredinþei noastre în Euharistie este însuºi Cristos, care a instituitacest Sacrament celebrând împreunã cu Apostolii Ultima Cinã, înJoia Mare. De atunci Biserica, fidelã poruncii lui Cristos: Faceþiaceasta în amintirea mea!, a celebrat mereu Euharistia, cu credinþãºi devoþiune.

Credinþa noastrã nu trebuie sã se bazeze pe miracoleeuharistice; dar ele pot sã ne invite, sã ne provoace sã cunoaºtem,sã preþuim ºi sã iubim mai mult Euharistia. Ele ne pot ajuta sãredescoperim bogãþia ºi frumuseþea Euharistiei care „este izvorulºi culmea întregii vieþi creºtine. În Euharistie se aflã culmea acþiuniisfinþitoare a lui Dumnezeu faþã de noi ºi a cultului nostru faþã deel. Ea cuprinde tot binele spiritual al Bisericii: Cristos însuºi, Paºtelenostru. Euharistia exprimã ºi realizeazã comuniunea vieþii divineºi unitatea poporului lui Dumnezeu. Prin celebrarea euharisticãne unim deja cu liturgia din cer ºi anticipãm viaþa veºnicã” (CBC,Compendiu, 274).

La început era Cuvântul ºLa început era Cuvântul ºLa început era Cuvântul ºLa început era Cuvântul ºLa început era Cuvântul º

Miracole eMiracole eMiracole eMiracole eMiracole eÎn decursul veacurilor, au avut loc mai multe miracole euharistice:

unele mai cunoscute, altele mai puþin, unele recunoscute oficial deBisericã, altele nu. Unul dintre cele mai importante, recunoscut deBisericã ºi confirmat de oamenii de ºtiinþã, este cel de la Lanciano(Italia, Chieti), petrecut în secolul al VIII-lea.

Când Dumnezeu sfideazã ºtiinþaCând Dumnezeu sfideazã ºtiinþaCând Dumnezeu sfideazã ºtiinþaCând Dumnezeu sfideazã ºtiinþaCând Dumnezeu sfideazã ºtiinþaÎn luna aprilie 1976, în publicaþia L’ Eco din San Gabriele, apãrea un

amplu material despre miracolul euharistic de la Lanciano. Una dintreafirmaþii i-a surprins în mod deosebit pe cititori: „Cu douãsprezecesecole în urmã, în biserica sfinþilor Legonþian ºi Domiþian, a începutcelebrarea unei Liturghii... care nu a mai fost niciodatã terminatã”.

Istoria miracoluluiIstoria miracoluluiIstoria miracoluluiIstoria miracoluluiIstoria miracoluluiÎn secolul al VIII-lea, un

cãlugãr din ordinul baziliancelebra Liturghia în bisericasfinþilor Legonþian ºiDomiþian, care, acum, esteînglobatã în Bazilica SfântulFrancisc. Dupã ce apronunþat cuvintele deconsacrare a fost asaltat dedubii puternice privindprezenþa realã a lui Cristosîn Euharistie. În timp ce eraprada acestor gânduriangoasante, a observat unlucru extraordinar: ostia s-atransformat în carne, iar vinulîn sânge, coagulându-se încinci picãturi mari .

Pietatea popularã a acceptat imediat acest miracol, dar primarecunoaºtere din partea Bisericii a avut loc abia în 1574. La reconstituireadin 17 februarie 1574, experþii au constatat cã greutatea totalã a celorcinci picãturi de sânge echivaleazã cu greutatea fiecãreia în parte.ªtirea a fãcut senzaþie ºi a impresionat atât poporul simplu cât ºi clerul.Acest fenomen misterios datorat mai degrabã lipsei de precizie abalanþelor de odinioarã, nu a fost însã confirmat ºi de verificarea fãcutãcu un cântar modern, de profesorul Odoardo Linoli din Arezzo, în 1970.

Cuvântul ºtiinþeiCuvântul ºtiinþeiCuvântul ºtiinþeiCuvântul ºtiinþeiCuvântul ºtiinþeiPlanul lui Dumnezeu, referitor la miracolul de la Lanciano, era altul

decât acela de a impresiona printr-o chestiune legatã de greutate.Dupã douãsprezece secole de tãcere aproape totalã, faptul miraculostrebuia sã se confrunte cu ºtiinþa pentru a vorbi un limbaj cunoscutomului de azi. Aºadar, cu permisiunea Papei Paul al VI-lea, oamenide ºtiinþã au testat câte o probã de carne ºi de sânge, într-un laboratordin Roma.

Arhiepiscopul de Lanciano, Mons. Luigi Perantoni, a încredinþat

15ºi Cuvântul s-a fãcut Tºi Cuvântul s-a fãcut Tºi Cuvântul s-a fãcut Tºi Cuvântul s-a fãcut Tºi Cuvântul s-a fãcut Trupruprupruprup

euharisticeeuharisticeeuharisticeeuharisticeeuharisticeomului de ºtiinþã Odoardo Linoli - profesor de anatomie, de histologie,de chimie ºi de microscopie clinicã – misiunea de a verificaautenticitatea miracolului. A fost, cu siguranþã, o hotãrâre îndrãzneaþã!

Pe 8 noiembrie 1970, au fost deschise cele douã vase sacre încare sunt pãstrate ostia-carne ºi picãturile de sânge. Folosind opensetã specialã, cercetãtorul a recoltat câteva particule albe careerau lipite de ostia-carne, întrebând ce se ºtia despre acestea. I s-arãspuns cã la ultimele reconstituiri care avuseserã loc în 1886 s-aconsiderat cã era vorba despre câteva fragmente de pâine. Însãrezultatul lui a fost diferit. Profesorul Linoli a ajuns la concluzia cãstructura molecularã a fragmentelor albe nu era aceea a amidonului,

ci a unor spori.Probele de la ostia-carne

ºi din potirul cu picãturile desânge au fost luate pentru afi analizate în laborator.

... ºi Cuvântul s-a... ºi Cuvântul s-a... ºi Cuvântul s-a... ºi Cuvântul s-a... ºi Cuvântul s-afãcut Tfãcut Tfãcut Tfãcut Tfãcut Trupruprupruprup

Pe 13 decembrie, dinArezzo a fost trimisã cãtreLanciano o telegramã cuurmãtorul conþinut: Inprincipio erat Verbum etVerbum caro factum est (Laînceput era Cuvântul ºiCuvântul s-a fãcut Trup).

Ce se întâmplase, defapt? Profesorul Linoli aexaminat cu foarte maremeticulozitate probele dar,

pentru cã rezultatele i se pãreau incredibile, nu s-a pronunþat imediat.A cerut unor colegi sã analizeze ºi ei probele. Unul din cei cinci colegila care apelase Linoli, profesorul Ruggero Bertelli din Siena, declara:„... La o analizã aprofundatã se observã cã orientarea fibrelormusculare care se intersecteazã în planuri diferite ºi în direcþiivariate... conduc rezultatul cãtre un þesut muscular miocardic”.

ªtiinþa confirmã miracolulªtiinþa confirmã miracolulªtiinþa confirmã miracolulªtiinþa confirmã miracolulªtiinþa confirmã miracolulLa 4 martie 1971, în urma examinãrii probelor de la Lanciano, cei

doi oameni de ºtiinþã, Linoli ºi Bertelli, au fãcut publice rezultatele:a) Sângele miracolului este sânge cu adevãrat, iar carnea este

cu adevãrat carne.b) Carnea provine din þesutul muscular al inimii.c) Carnea ºi sângele aparþin speciei umane.d) Carnea ºi sângele au aceeaºi grupã de sânge, AB, lucru care

indicã faptul cã donatorul este unul singur.e) În sânge au fost gãsite proteine în aceeaºi proporþie ca în orice

sânge proaspãt normal, deci sânge ca într-un organism viu.Adaptare dupã Adaptare dupã Adaptare dupã Adaptare dupã Adaptare dupã Quando Dio sfida la scienzaQuando Dio sfida la scienzaQuando Dio sfida la scienzaQuando Dio sfida la scienzaQuando Dio sfida la scienza,,,,,

de Domenico Lancide Domenico Lancide Domenico Lancide Domenico Lancide Domenico Lanci

f) În sânge au fost gãsite, de asemenea, minerale: fosfor,magneziu, potasiu, sodiu ºi calciu.

Aceste rezultate au trezit interesul comunitãþii ºtiinþificeinternaþionale. În 1973, Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii a propusaprofundarea problemei. Dupã cincisprezece luni de muncã ºidupã aproape cinci sute de noi examinãri, Organizaþia Mondialãa Sãnãtãþii „a exclus cu fermitate posibilitatea ca þesutul miocardicsã fi fost îmbãlsãmat” ºi a afirmat cã „perfecta conservare afragmentelor organice, pãstrate timp de douãsprezece secole înmonstranþa de sticlã, în absenþa oricãrei substanþe conservante,antiseptice sau de îmbãlsãmare, contravine tuturor legilorcunoscute de biologie”.

În concluzie, Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii a confirmat, fãrãrezerve, rezultatele analizelor fãcute de cei doi cercetãtori italieni,Linoli ºi Bertelli.

Descoperirea care uimeºte cel mai mult este cã sângele ºicarnea miraculoase aparþin unei „persoane vii”. De asemenea,Baima Bollone, profesor de medicinã legalã la Universitatea dinTorino, avea sã constate, câþiva ani mai târziu, cã sângelemiracolului de la Lanciano ºi sângele de pe Giulgiul din Torino auaceeaºi grupã sanguinã, AB.

Cine poate sã înþeleagã, sã înþeleagã!Relicvele Miracolului euharistic de la Lanciano se pãstreazã în

biserica Sfântul Francisc, construitã în secolul al XI-lea pe loculbisericii în care s-a petrecut miracolul. Cãlugãrii care îngrijescsanctuarul au mãrturisit cã, dupã ce relicvele - ostia-carne ºi potirulcu cele cinci picãturi de sânge - au fost supuse analizelor ºtiinþifice,sanctuarul a devenit unul dintre cele mai cunoscute din lume, fiindvizitat anual de mii de pelerini.

(fragment din ostia-carne)

16 Oameni ai credinþei

Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃ

”Nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine!Viaþa mea prezentã în carne o trãiesc

în credinþa Fiului lui Dumnezeucare m-a iubit ºi s-a oferit pentru mine!”

(Gal 2,20).

Numeroase texte pauline ne dovedesc cât de adâncã ºi câtde hotãrâtã a fost credinþa lui Paul. Odatã ce l-a cunoscut pe Cristos,schimbarea în viaþa sa a fost decisivã; citatul de mai sus este oconfirmare în acest sens! Cristos a fost în centrul vieþii sale, El i-acondus paºii întotdeauna, i-a luminat gândurile ºi i-a dãruit curaj înorice clipã a vieþii sale. Apostolul Paul a fost ºi esteun model pentru cei care s-au dãruit cu totul lui IsusCristos. Odatã ce el “a pus mâinile pe plug” (Lc 9,62),nu priveºte înapoi, ci rãmâne, pentru totdeauna,credincios aceluia cãruia i-a crezut (cf. 2Tim 1,12).Avem de-a face cu un om matur din punct de vedereal credinþei. În contextul nostru, expresia ”în credinþã”se referã evident la viitor, cãci credinþa este, prinînsãºi natura ei, o anticipare a bucuriilor cecaracterizeazã viitorul escatologic.

Acesta era Paul ºi îl vom urmãri, de dataaceasta, ca oaspete în cele douã capitale aletimpului sãu, Atena ºi Roma. Prima era capitalaculturii ºi a filozofiei, iar a doua, oraºul Roma,capitala dreptului ºi a puterii. A fost visuldintotdeauna al lui Paul sã poposeascã la Atena ºisã aibã un contact nemijlocit cu locuitorii sãi. Uniiau þinut ca scop suprem al vieþii plãcerea, fieplãcerea simþurilor, fie plãcerea intelectualã. Alþifilozofi propun, dimpotrivã, indiferenþa absolutã faþãde încercãrile ºi durerile vieþii, sprijinind acest sentiment fie pemândria omului, fie pe dispreþul de care este vrednicã lumeaînconjurãtoare. Astfel se prezentã lumea cultã din oraºul luminãAtena, care se mândrea cu ºcolile sale filozofice de pe acele vremuri.Pe scurt, Paul a avut de-a face, la Atena, cu epicurienii ºi cu stoicii,iar pe colina areopagului el va þine o predicã programaticã, dedicatãzeului necunoscut (Fap 17,15-34). Este prima confruntare deschisãîntre morala creºtinã ºi filozofia greacã. Apostolul Paul nu se dãînapoi de la aceastã confruntare, el o acceptã dându-ne, nouãtuturor, o lecþie peste veacuri. De aceea, Paul menþioneazã fãrã niciun înconjur:

”Atenienii ºi toþi strãinii care locuiau acolo (la Atena)nu-ºi petreceau timpul cu nimic altcevadecât vorbind ºi ascultând ceva nou!” (Fap 17,21).Paul vorbeºte scurt ºi la obiect. În locul cinstirii unui zeu

necunoscut, care este strãin oamenilor, el vorbeºte cu mult curajdespre Dumnezeul Cel adevãrat, care ”nu locuieºte în temple fãcute

Paul la AtenaPaul la AtenaPaul la AtenaPaul la AtenaPaul la Atenaºi mai târziu la Romaºi mai târziu la Romaºi mai târziu la Romaºi mai târziu la Romaºi mai târziu la Roma

de mânã de om” ºi ”nici nu este slujit de mânii omeneºti”, ci “dãruieºtetuturor viaþã, suflare ºi toate celelalte!” (Fap 17,24b-25). Totul a fostacceptat, dar în momentul când au auzit cã Paul vorbeºte despre”învierea morþilor”, unii îºi bãteau joc de el, iar alþii spuneau: ”despretoate acestea te vom asculta altã datã!” (Fap 17,32).

De aceea, se pune întrebarea: Paul a avut sau nu succes laAtena? Este greu de rãspuns la aceastã întrebare. ªi totuºi, în ultimulverset se menþioneazã: ”doar câþiva bãrbaþi i s-au alãturat ºi aucrezut!” Nu trebuie sã ne aºteptãm niciodatã la creºtinãri în masã,aºa cum de altfel nici Isus nu a avut. Trebuie sã ne bucurãm defiecare suflet care se întoarce la Cristos ºi face binele. Mai reþinem

încã un lucru din aceastã prezenþã a lui Paul înareopagul din Atena. El nu a vorbit niciodatã înzadar; cuvintele sale, chiar dacã multora le pãreauprea grele, au fost, totuºi, un medicament pentruatâtea alte suflete.

Al doilea oraº, în care Paul dorea nespus demult sã predice, a fost Roma. În acest oraº va fimartirizat, sub împãratul Nero, în anul 67. Paul adorit mult sã ajungã în acest oraº, capitalã aImperiului Roman, ºi sã-l predice ºi acolo pe IsusCristos. La Roma a mers cu o corabie ºi a avut ocãlãtorie plinã de peripeþii ºi încercãri, astfel încâtun înger al Domnului i-a apãrut ºi l-a încurajatspunându-i: ”Nu te teme, Paul! Tu trebuie sã apariîn faþa cezarului. Iatã, Dumnezeu þi i-a dãruit pe toþicei care cãlãtoresc cu tine!” (Fap 27,24). Cu multãrãbdare, dar ºi cu o credinþã neînfricatã înDumnezeu, Paul ajunge în cele din urmã la Roma,visul vieþii sale. Aici ”i s-a permis sã locuiascã singur,cu un soldat care îl pãzea!” (Fap 28,16). Paul gãseºte

aici un câmp imens ºi nedesþelenit, care aºtepta cuvântul de viaþãal lui Cristos. Roma avea pe atunci o populaþie de circa un milion ºijumãtate, iar evreii, o populaþie minoritarã, dispuneau de mai multesinagogi, numãrând circa 40.000 de membri. Evreii au fost primiicu care Paul a luat contact, era ºi normal acest lucru, cãci ei eraucoreligionarii sãi. Este interesant de notat cã evreii din Roma nuºtiau nimic din cele întâmplate la Ierusalim ºi nici motivul pentrucare Paul se afla acum la Roma. Aºa cum am spus, Paul a purtatdiscuþii aprinse cu toþi evreii, dar ºi cu conducãtorii lor. Urmarea esteconsemnatã în Faptele Apostolilor: “unii au fost convinºi de cele spusede el, alþii însã nu au crezut!” (28,24).

Aºa se întâmplã ºi în viaþa noastrã, uneori avem succes, alteorinu, noi, însã, nu trebuie sã ne descurajãm niciodatã, ci trebuie sã-lslujim în toatã libertatea pe Isus Cristos, convinºi fiind cã acolo undenoi am semãnat, va fi Cristos care va culege roade. Aºadar, nici unbob aruncat de noi în pãmânt nu va rãmâne fãrã sã aducã mult rod.Este un lucru încurajator, iar apostolul Paul ne oferã o pildã de urmat!

17

M-ai sedus, Doamne, ºi m-am lãsat sedus…(Ier20,7).

A povesti viaþa Fericitului Ieremia înseamnã a privi la existenþasa terestrã ca la o poveste de iubire ce s-a instaurat între el ºiDumnezeu.

Tânãrul Ieremia s-a lãsat sedus de cea mai fermecãtoare ºimai atrãgãtoare voce. O voce blândã ºi suavã ce a vibrat toatãviaþa în sufletul sãu. O voce pe care, atunci când a descoperit-o, aîndrãgit-o ºi a iubit-o ca pe lumina ochilor.

M-am gândit sã povestesc despre aceastã aventurã dedragoste care avut loc cu mai bine de 450 de ani în urmã ºi poatecã e binevenitã mai ales acum când îl primim în patria sa peFericitul Ieremia; în sfârºit, m-am gândit sã redau aceste rânduripentru poporul creºtin român, deoarece Fericitul Ieremia este unfiu al României, acea nobilã naþiune care poartã în limba sa ºi înnume amprenta Romei1… deoarece, Fericitul Ieremia venind dinRomânia în Italia, a unit prin trãirea sa istoricã Orientul cuOccidentul, trasând o punte simbolicã între popoare ºi întreBisericile creºtine2.

Fericitul Ieremia s-a nãscut într-o familie simplã, dar a avutnorocul sã aibã pãrinþi buni ºi cu fricã de Dumnezeu, care aupicurat în sufletul copiilor valorile umane ºi creºtine.

Margareta, mama lui Ieremia, a început sã dea o educaþiecreºtinã copiilor îndatã ce a observat la ei primele scântei deînþelegere. Ieremia avea desãvârºitã încredere în spusele mameisale, care reuºeau sã-l impresioneze adânc. Ea povestea cufarmec viaþa lui Isus: naºterea în peºtera de lângã Betleem, traiulsfânt în casa din Nazaret, în care zilele se scurgeau în sfântãbucurie…În sfârºit, evoca Patimile lui Isus, moartea Lui dureroasã,urmate de strãlucirea Învierii ºi a Înãlþãrii Lui la cer. Având o evlaviedeosebitã faþã de Sfânta Fecioarã Maria, Margareta le vorbeacopiilor sãi despre Ea cu atâta cãldurã încât aceºtia nu aveaucum sã nu simtã intimitatea sa profundã cu Mama

Fericitul Ieremia VFericitul Ieremia VFericitul Ieremia VFericitul Ieremia VFericitul Ieremia Valahul,alahul,alahul,alahul,alahul,un român pribeagun român pribeagun român pribeagun român pribeagun român pribeag

d u m n e z e i e s c u l u iMântuitor3.

Având bogãþiaacestei experienþefamiliale, tânãrul Ion(numele de botez alFericitului Ieremia) apãrãsit casa pãrin-teascã ºi pe cei dragiai sãi. Luând cu sinefoarte puþine lucruri, îºiîncepe drumul depelerin. Hotãrârea dea pleca era un act deascultare faþã deDumnezeu. Ieºi aºadardin pãmântul tãu, dinneamul tãu ºi din casatatãlui tãu ºi vino pe pãmântul pe care þi-l voi arãta eu(Gen 12, 1).

Dupã un drum plin de peripeþii, Ion ajunge în Italia în varaanului 1576. Aici îºi începe misiunea sa îndeplinitã cu atâtadragoste, încât se identifice cu suferinþele tuturor.

La 434 de ani de la pãrãsirea þinutului natal ºi dupã 25 de anide la proclamarea sa ca Fericit, la 30 octombrie 1983, pe 8 mai, înziua comemorãrii liturgice a Fericitului Ieremia Valahul, rãmãºiþelesale pãmânteºti au luat drumul spre þarã, pornind de la bisericaNeprihãnitei Zãmisliri a pãrinþilor franciscani capucini din Napoli,mãnãstire unde ºi-a sfinþit viaþa pãmânteascã încheiatã la 5 martie1625. Însoþitã de pãrintele Ubaldo Oliviero, superiorul conventuluipãrinþilor capucini din Oneºti ºi de pãrintele Iustin, român dinOrdinul capucin din care fãcea parte ºi Fericitul Ieremia, urna curãmãºiþele pãmânteºti ale primului român declarat Fericit în modoficial de Bisericã va parcurge aproximativ acelaºi traseu fãcutpe jos la plecarea în 1574 din România în Italia. Sosirea lasanctuarul din Oneºti, dupã multe popasuri prin þarã, esteprevãzutã pentru ziua de 31 mai.

MARCEL NETEDUMARCEL NETEDUMARCEL NETEDUMARCEL NETEDUMARCEL NETEDU

1 Osservatore Romano. 31 oct.1983, p. 2.La 30 octombrie, în Anul Sfânt 1983, Sfântul Pãrinte Ioan Paul

al II-lea l-a ridicat pe fratele Iremia Valahul la cinstea altarelor,declarându-l fericit, în cadrul unei ceremonii solemne care a avutloc în Piaþa Sfântulu Petru.

2 Idem.3 Din Arhivele Generale ale Procesului de Canonizare din Roma,

fol.7 .

Oameni ai credinþei

18 Istorie ºi spiritualitate

Comemorãm anul acesta 54 de ani de la moartea Slujitoruluilui Dumnezeu Mons. VLADIMIR GHIKAMons. VLADIMIR GHIKAMons. VLADIMIR GHIKAMons. VLADIMIR GHIKAMons. VLADIMIR GHIKA, mort ca martir, la Jilava,în 16 mai 1954.

Epuizat de suferinþele provocate din cauza frigului, a setei ºi afoamei, de torturile ºi umilirile la care a fost supus, Mons Ghikale-a prezis colegilor din închisoare în ziua de 13 mai: „Astãzi esteultima zi când vã incomodez, nu voi mai avea nevoie sã ies, cãciîn 4 zile voi muri…”. La data de 16 mai 1954, spre orele 18, Mons.Ghika a plecat din aceastã lume la Domnul, cu conºtiinþa împãcatãcã a fãcut tot ce a putut pentru Biserica lui Cristosîntr-o perioadã tristã pentru þarã ºi pentruîntreaga lume.

La vestea morþii sale, cei din închisoare auspus: „a murit un sfânt!a murit un sfânt!a murit un sfânt!a murit un sfânt!a murit un sfânt!”. Da, aºa este, pentrucã Mons. Vladimir GhikaMons. Vladimir GhikaMons. Vladimir GhikaMons. Vladimir GhikaMons. Vladimir Ghika a trãit toatã viaþa caun sfânt ºi a murit ca un adevãrat martir, iar acumeste vrednic sã fie ridicat la cinstea altarelor,pentru a-i celebra memoria, pentru a-l cinsti cape un sfânt ºi martir al Bisericii lui Cristos, alîntregului popor român ºi al Arhidiecezei noastre.

Toate informaþiile ºi mãrturiile pe care leavem, în biografiile ºi scrierile despre el ºi în celescrise de el, dovedesc ceea ce martorii care maisunt în viaþã spun convingãtor despre el, cã a a a a atrãit ºi a murit ca un sfânttrãit ºi a murit ca un sfânttrãit ºi a murit ca un sfânttrãit ºi a murit ca un sfânttrãit ºi a murit ca un sfânt.

Primii creºtini au fost ºi primii martiri careºi-au jertfit viaþa ºi trupul pentru credinþa lor în Cristos. Biserica dincatacombe a supravieþuit prin transmiterea mesajului creºtin, pecãi ascunse, ºi, în final, a reuºit sã obþinã libertatea. Chiar de laînceput Biserica i-a venerat cu o evlavie deosebitã pe martiri ºi aimplorat cu pietate ajutorul mijlocirii lor.

Cu emoþie ºi încântare, ne amintim ºi acum de acele zile dinluna mai 1999, când românii l-au primit, pentru prima datã, peurmaºul Sfântului Petru în persoana Papei Ioan Paul al II-lea. Atunciam simþit cu toþii cã avem aceeaºi credinþã ºi am exprimat cusinceritate, în mod spontan, dorinþa de unitate. Mons. GhikaMons. GhikaMons. GhikaMons. GhikaMons. Ghika esteun adevãrat înainte-mergãtor pe drumul unitãþii, un adevãrat prinþal ortodoxiei ºi al catolicismului, al spiritului ecumenic ºi al caritãþii,al curajului ºi al jertfirii de sine, un filosof ºi un teolog, un om alfaptelor, al cãrui exemplu suntem chemaþi sã-l urmãm ºi de careputem fi mândri pretutindeni.

La sosirea pe aeroportul Bãneasa, Papa Ioan Paul al II-leaspunea: „Iatã-mã între voi, pelerin plin de credinþã ºi de speranþã.Sãmânþa evangheliei, cãzutã în pãmânt fertil a produs în perioadacelor douã milenii roade abundente de sfinþenie ºi de martiriu, iarmai recent, în ultimul secol, numeroºi martiri ai credinþei”.

Apoi, la Nunþiatura Apostolicã din Bucureºti, se adresa

PrPrPrPrPr..... IOAN CIOBANU IOAN CIOBANU IOAN CIOBANU IOAN CIOBANU IOAN CIOBANU

Sã ne rugãm la mormântulSã ne rugãm la mormântulSã ne rugãm la mormântulSã ne rugãm la mormântulSã ne rugãm la mormântulMonseniorului GhikaMonseniorului GhikaMonseniorului GhikaMonseniorului GhikaMonseniorului Ghika

episcopilor catolici din România, astfel: „Fiecare bisericã localãdin þara voastrã a avut martirii sãi. Tuturor le aduc acum un omagiu.Fiecare diecezã este îndemnatã sã adune mãrturii, pentru a nupierde memoria martirilor sãi ºi pentru a le urma mãrturia defidelitate ºi devotament faþã de Domnul”.

A doua zi, vizitând Cimitirul Bellu Catolic, Sfântul Pãrinte preciza:„Am venit sã aduc un omagiu martirilor care au sfinþit acest pãmântprin mãrturia credinþei lor, fãcând sã înfloreascã pe el o civilizaþieinspiratã din Evanghelia lui Cristos”, iar în Catedrala Sfântul Iosif a

continuat: „Acum vin de la cimitirul Catolic undem-am rugat pentru voi toþi ºi i-am invocat pemartirii voºtri ºi pe mãrturisitorii credinþei voastreca sã mijloceascã pentru voi la Tatãl ceresc”.

Fidel învãþãturii Bisericii ºi tradiþiei, Papa IoanPaul al II-lea prin cuvântãrile sale, dar ºi prinexemplul pe care ni l-a dat, ne învaþã ce trebuiene învaþã ce trebuiene învaþã ce trebuiene învaþã ce trebuiene învaþã ce trebuiesã facem ºi noi pentru martirii noºtrisã facem ºi noi pentru martirii noºtrisã facem ºi noi pentru martirii noºtrisã facem ºi noi pentru martirii noºtrisã facem ºi noi pentru martirii noºtri, în cazulnostru pentru Slujitorul lui DumnezeuMonseniorul Vladimir GhikaMonseniorul Vladimir GhikaMonseniorul Vladimir GhikaMonseniorul Vladimir GhikaMonseniorul Vladimir Ghika, a cãrui cauzã esterenumitã ºi cunoscutã nu numai în diecezanoastrã sau în þarã, ci ºi peste hotare.

Este onoarea, datoria ºi dreptul nostru ca sãnu uitãm de evenimentele din trecut, sã necinstim martirii ºi eroii neamului cu acelaºi curajºi cu aceeaºi convingere pe care ei au avut-o,rãmânând pentru noi exemple de imitat în

mãrturisirea credinþei, în fidelitatea faþã de Sf. Bisericã ºi în iubireaaproapelui.

Sã mergem la mormintele martirilor ºi sã ne rugãm aºa cums-a rugat ºi Sf. Pãrinte Papa, aºa cum ne-am rugat ºi noi atuncicând au fost aduse relicve ale sfinþilor, care au fost expuse pentrua fi vãzute ºi venerate de creºtini, indiferent de confesiune.

În mormintele martirilor noi avem mai mult decât relicve, avemrãmãºiþele pãmânteºti, adicã trupurile sfinþite ºi purificate prinsuferinþe ºi torturi îndurate de aceºti oameni sfinþi, culminând cumoartea de martiri.

Faptul cã Monseniorul GhikaMonseniorul GhikaMonseniorul GhikaMonseniorul GhikaMonseniorul Ghika este înmormântat în CimitirulBellu Ortodox poate fi considerat un semn profetic ºi nicidecumun obstacol pentru a nu ne putea ruga la mormânt, unde se aflãtrupul sãu.

Monseniorul GhikaMonseniorul GhikaMonseniorul GhikaMonseniorul GhikaMonseniorul Ghika nu aparþine numai Bisericii Catolice, elaparþine ºi Bisericii Ortodoxe al cãrei fiu s-a considerat ºi dupã cea devenit catolic.

Ca cetãþean român a fãcut cinste întregii þãri, el este cunoscutºi iubit de cãtre toþi românii indiferent de confesiune, iar ca fiu alBisericii lui Cristos, prin exemplul sãu de viaþã sfântã, încununatãcu moartea de martir este admirat, iubit, imitat ºi poate fi invocatîn rugãciune.

19Sfântul lunii

Poate ne-am întrebat vreodatã: Papa – succesorul Sfântului Petruºi Pãstorul suprem al Bisericii – poate renunþa la mandatul sãu?Pietro din Morrone, viitorul papã Celestin al V-lea, este unicul Papãcare a fãcut acest lucru, iar Biserica l-a ºi canonizat. Cum s-aîntâmplat acest lucru?

Sfântul Celestin s-a nãscut la Isernia (Molise, Italia), nu departede Cassino, fiind al unsprezecelea copil al unei familii de þãranisãraci. Pietro Angeleri, cum îi era numele înainte de a deveni papã,era inteligent ºi cucernic. La vârsta de 16-17 ani a îmbrãþiºat viaþamonasticã, umblând prin mai multe mãnãstiri ºi schituri singuratice,pânã în 1238, când face primul sãu pelerinaj la Roma. Aici estesfinþit preot ºi obþine învoirea sã ducã o viaþãde pustnic. Se stabileºte mai întâi pe munteleMorrone, unde întemeiazã un schit , cu o viaþãfoarte asprã, ºi organizeazã apoi alte schituri,tot în locuri situate pe culmi înalte, reunite înordinul Fraþii cinstitori ai Duhului Sfânt, cunoscuþicu numele de celestini, care doreau sã-ºiorganizeze viaþa eremiticã dupã regulaSfântului Benedict. Dupã patruzeci de ani deviaþã trãitã în singurãtate, Pietro s-a dus, în anul1274, la Conciliul din Lyon, unde a obþinut de laPapa Grigore al X-lea privilegiul ca celestiniisã fie încorporaþi în confederaþia benedictinã.

De dragul singurãtãþii, renunþãDe dragul singurãtãþii, renunþãDe dragul singurãtãþii, renunþãDe dragul singurãtãþii, renunþãDe dragul singurãtãþii, renunþãsã mai fie abate, dar ajunge sã fie papã…sã mai fie abate, dar ajunge sã fie papã…sã mai fie abate, dar ajunge sã fie papã…sã mai fie abate, dar ajunge sã fie papã…sã mai fie abate, dar ajunge sã fie papã…

Reîntorcându-se în Italia, Sfântul Celestin, mânat de dorulsingurãtãþii, se mutã din loc în loc pentru a vizita diferitele comunitãþimonastice, dar mai ales pentru a scãpa de vizitele admiratorilorcare alergau la el atraºi de renumele sfinþeniei sale. În anul 1276,devine abate al mãnãstirii Sfânta Maria din Faifula ºi prior alcomunitãþii Sfântului Duh din Maiella.

În anul 1286, reuneºte capitlul general al Congregaþiei în oratoriulSfântul Duh din Maiella, pe timpul cãruia au fost promulgatedirectivele liturgice ºi disciplinare. Aici, în faþa tuturor, renunþã lacalitatea de superior suprem, cerând sã fie ales un altul, iar lui sã ise dea învoire sã se retragã în schitul Onofrei. Chiar în acea perioadã,la Roma se desfãºura conclavul pentru alegerea noului papã. Timpde doi ani, cei doisprezece cardinali electori, dezbinaþi de interesefamiliale ºi personale, nu au reuºit sã cadã de acord în alegereaunui nou papã. Pietro din Morrone, al cãrui ordin ajunsese sã numere20 de mãnãstiri, le-a trimis atunci cardinalilor un mesaj prin care îiavertiza cã vor fi pedepsiþi de Dumnezeu dacã vor continua, prinindecizia lor, sã dãuneze Bisericii. Drept rãspuns, cardinalii electoril-au ales papã, deºi avea 85 de ani. Noul papã ºi-a luat numele deCelestin al V-lea. Nu era pentru prima datã când un octogenar urcape scaunul lui Petru, dar aceastã alegere s-a dovedit a fi nepotrivitãpentru timpul prin care trecea Biserica.

Un papã care nu a voit sã supere pe nimeniUn papã care nu a voit sã supere pe nimeniUn papã care nu a voit sã supere pe nimeniUn papã care nu a voit sã supere pe nimeniUn papã care nu a voit sã supere pe nimeniNoul papã a strãbãtut calea spre Aquila cãlare pe un asin, flancat

de regele Ungariei ºi al Neapolelui. A fost primit de o mulþime mareºi entuziastã care spera într-o nouã erã, aceea a Duhului Sfânt,

19 mai – Sfântul Celestin al V19 mai – Sfântul Celestin al V19 mai – Sfântul Celestin al V19 mai – Sfântul Celestin al V19 mai – Sfântul Celestin al V-lea, papã -lea, papã -lea, papã -lea, papã -lea, papã (1210-1296)(1210-1296)(1210-1296)(1210-1296)(1210-1296)profetizatã de Gioacchino da Fiore. Sfântul Celestin al V-lea se simþeacomplet dezorientat în noua sa funcþie. Simplitatea noului papã,ignoranþa în ceea ce privea Dreptul Canonic ºi limba latinã cultã, cade altfel ºi dorinþa sa de a fi pe placul tuturor ºi de a nu supãra penimeni au fost exploatate de cãtre regele Neapolelui, care l-a convinssã-ºi stabileascã reºedinþa chiar în oraºul lui, sã consacre 13 cardinaliîn interesul regatului Neapolelui ºi al Franþei ºi sã facã o serie denumiri nepotrivite. Împãrþea bogãþii ºi poziþii influente, din care elpersonal nu trãgea nici un folos, fãrã sã-i pese de situaþia politicãdificilã în care se aflau conducãtorii creºtini aflaþi în rãzboi unul contraaltuia ºi care cãutau sprijin din partea succesorului lui Petru, care

avea dreptul de a interveni ºi de a arbitraconflictele.

Apropiindu-se timpul Adventului, SfântulPãrinte Celestin al V-lea, nefericit din cauzaconfuziilor ºi a dezordinii pe care propriilehotãrâri le provocaserã, s-a gândit sã seretragã într-o chilie improvizatã în interiorulreºedinþei pontificale ºi sã lase conducereaBisericii în grija a trei cardinali. Avertizat cãplanul sãu ar putea duce la apariþia a trei papirivali, Sfântul Celestin l-a consultat pe abilulcardinal Caetani, specialist în problemecanonice, asupra posibilitãþii ºi legalitãþiidemisiei sale din funcþia de papã. Dupã o

discuþie, Caetani i-a rãspuns cã era permis, ba chiar era recomandatsã demisioneze. În pofida protestelor celor care aºteptau de la el oreînnoire spiritualã a Bisericii, papa a citit declaraþia solemnã aabdicãrii sale, ºi-a cerut iertare pentru multele greºeli ºi i-a îndemnatpe cardinali sã aleagã un succesor demn. Cardinalii l-au ales peCaetani, care a luat numele de Bonifaciu al VIII-lea.

„N-am dorit altceva pe lumea aceasta„N-am dorit altceva pe lumea aceasta„N-am dorit altceva pe lumea aceasta„N-am dorit altceva pe lumea aceasta„N-am dorit altceva pe lumea aceastadecât o chilie, ºi mi-au dat-o”decât o chilie, ºi mi-au dat-o”decât o chilie, ºi mi-au dat-o”decât o chilie, ºi mi-au dat-o”decât o chilie, ºi mi-au dat-o”

Sfântul Celestin a încercat sã fugã din Italia, traversând MareaAdriaticã. Papa Bonifaciu al VIII-lea, fiind un bun politician, a transferatscaunul apostolic din nou la Roma, ºi pentru ca duºmanii sãi politicisã nu se poatã folosi de fuga papei Celestin, declarând invalidãalegerea sa ca papã, l-a închis pe Celestin la Fumone, în apropierede Anagni, cu încã vreo câþiva cãlugãri, þinându-i într-o captivitateonorabilã. „N-am dorit altceva pe lumea aceasta decât o chilie ºimi-au dat-o”, spunea Sfântul Celestin, care a murit la 19 mai 1296.A fost îngropat mai întâi la Ferentino pentru ca, în 1317, moaºtele luisã fie transferate la Aquila, în biserica Sfânta Maria de Collemaggio,unde fusese consacrat ca episcop ºi încoronat ca papã. Acesttransfer a coincis ºi cu canonizarea sa de cãtre papa Clement alV-lea, în anul 1313, probabil ºi sub presiunea lui Filip al IV-lea celFrumos, regele Franþei, ostil papei Bonifaciu al VIII-lea. Sfântul Celestina fost un eremit ºi fondatorul unei congregaþii religioase, un omspiritual catapultat într-o intrigã a politicii eclesiastice ºi civile pe carenu le cunoºtea. A avut umilinþa ºi curajul sã abdice dintr-un loc pecare nu ºi l-a dorit niciodatã ºi pentru care nu s-a considerat potrivit,creând un precedent pentru alþii.

Prezentare de prPrezentare de prPrezentare de prPrezentare de prPrezentare de pr. LIVIU BÃLêCUÞ. LIVIU BÃLêCUÞ. LIVIU BÃLêCUÞ. LIVIU BÃLêCUÞ. LIVIU BÃLêCUÞIIIII

20 Arta de a trãi

Cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la promulgarea EncicliceiHumanae vitae a Papei Paul al VI-lea, Institutul Teologic Romano-Catolic Sfânta Tereza, din Bucureºti, împreunã cu membrii Comitetuluinaþional italian pentru studiul principiului subsidiaritãþii, fraternitãþii,solidaritãþii ºi egalitãþii de la Papa Leon al XIII-lea la ConstituþiaEuropeanã, organizeazã un Simpozion internaþional cu tema:Humanae vitae între actualitate ºi provocare. Un rãspunsHumanae vitae între actualitate ºi provocare. Un rãspunsHumanae vitae între actualitate ºi provocare. Un rãspunsHumanae vitae între actualitate ºi provocare. Un rãspunsHumanae vitae între actualitate ºi provocare. Un rãspunsmodern la o problemã multisecularãmodern la o problemã multisecularãmodern la o problemã multisecularãmodern la o problemã multisecularãmodern la o problemã multisecularã.

La lucrãrile acestui simpozion vor participa: ÎPS dr. Ioan Robu,arhiepiscop mitropolit de Bucureºti, Card. Peter Erdö, arhiepiscopde Estergom-Budapesta ºi Preºedintele Consiliului ConferinþelorEpiscopale din Europa, Mons. Franscisco Javier Lozano, Nunþiuapostolic în România ºi în Republica Moldova, PS Damian Cornel,episcop auxiliar de Bucureºti, PS Mihail Frãþilã, episcop auxiliar alArhiepiscopiei Majore de Alba Iulia ºi Fãgãraº, Mons. FrancescoCoccopalmerio, Elio Sgreccia, Gianfranco Girotti, eurodeputaþi aiParlamentului European ºi profesori universitari, din þarã ºi dinstrãinãtate. Simpozionul se va desfãºura la sediul Institutului TeologicSfânta Tereza din Bucureºti ºi va fi structurat pe trei sesiuni: eticã,doctrinarã ºi medico-pastoralã. Conferinþele ce urmeazã a fiprezentate vor fi urmate de unele dezbateri care sã clarifice atâtconþinutul Enciclicei Humanae vitae cât ºi temele prezentate.

La aceastã întâlnire sunt aºteptaþi medici, asistenþi medicali,profesori, preoþi, studenþi precum ºi toþi cei interesaþi sã aprofundezeunele aspecte legate de tema vieþii, deoarece omul devine cuadevãrat el însuºi numai atunci când trupul ºi sufletul se gãsescîntr-o profundã unitate…

Întâlnirea va avea loc în Auditorium maximum al InstitutuluiTeologic, în zilele de 27 ºi 28 mai, cu începere de la ora 8.30. Iatãprogramul conferinþelor din aceste zile:

• Eminenþa Sa Card. Peter Erdö, Primat al Ungariei ºi Preºedinteal Consiliului Conferinþelor Episcopale din Europa:

Humanae vitaeHumanae vitaeHumanae vitaeHumanae vitaeHumanae vitaeîntre actualitate ºi provocareîntre actualitate ºi provocareîntre actualitate ºi provocareîntre actualitate ºi provocareîntre actualitate ºi provocare

Introducerea lucrãrilor• PS dr. Francesco Coccopalmerio: L’Humanae vitae come

documento normativo• PS dr. Elio Sgreccia: L’amore coniugale pienamente umano

secondo la dottrina della Humanae vitae• PS dr. Gianfranco Girotti: Coscienza cristiana e Humanae

vitae• Pr. prof. univ. dr. Agostino Montan: Humanae vitae e

magistero papale e episcopale: aspetti giuridico-canonici• Prof. univ. dr. Onorato Bucci: Homo est qui est futurus• Pr. prof. univ. dr. Domingo J. Andrés: Presenza della

Humanae vitae nelle fonti del CIC del 1983• Pr. prof. univ. dr. Bonifacio Honings: Humanae vitae: la sfida

della lettura ragionata del testo nei confronti di una rilettura recente• Pr. prof. univ. dr. Isidor Mãrtincã: Actualitatea Enciclicei

Humanae vitae dupã 40 de ani• Prof. univ. av. dr. Alessandro d’Avack: La solidarietà familiare

nella Humanae vitae• Dr. Anca ºi Jean Pierre Vincent Cernea : Humanae vitae.

Noi provocãri pentru Bisericile creºtine din România• Conf. dr. Mihai ªtefãnescu: Aspecte medicale ºi teologice

cu privire la mijloacele de contracepþie în Enciclica Humanae vitae.• Pr. prof. univ. dr. Vasile Rãducã: Organismele modificate

genetic - ºansã sau risc pentru viaþa umanã ?• On. Carlo Casini: Il diritto alla vita, i diritti dell’uomo e l’Europa• Marina Fara: Probleme mediatice legate de dezbaterea

bioeticã• Dr. Florin Ardelean: Aspecte practice de bioeticã în societatea

româneascã• Emanuel Cosmovici: Legãtura dintre acceptarea principiului

contracepþiei ºi pierderea sensului vieþii. Cercetãri statistice.

PrPrPrPrPr. prof. univ. prof. univ. prof. univ. prof. univ. prof. univ. dr. dr. dr. dr. dr. . . . . MAXIMILIAN PALMAXIMILIAN PALMAXIMILIAN PALMAXIMILIAN PALMAXIMILIAN PAL

21Arta de a trãi

Psihologul rãspundePsihologul rãspundePsihologul rãspundePsihologul rãspundePsihologul rãspunde Sfatul MediculuiSfatul MediculuiSfatul MediculuiSfatul MediculuiSfatul MediculuiCum trebuie sã procedãm cu persoanele care nu rãspund

la salut (deºi ne cunoaºtem din vedere), sau care se închid înmutism atunci când vorbim cu ele? Eu am hotãrât sã mã portla fel cu aceste persoane, dar parcã nu mã simt bine...

Prima tentaþie a omului atunci când i se întâmplã un lucrupe care îl percepe ca fiind nedrept este de a se rãzbuna: „Sãvadã ºi acea persoanã cum este dacã primeºte acelaºitratament”. Din aceastã pornire instinctivã spre rãzbunarelipsesc adevãratele valori umane, dar ºi creºtine.

Nu e cazul sã facem speculaþii legate de motivele pentrucare persoanele respective preferã sã nu vã vorbeascã sausã nu vã rãspundã la salut. Dar v-ar ajuta sã vã gândiþi cãpot avea momente mai dificile în viaþã care le preocupã foartetare, cã pur ºi simplu aºa le este temperamentul ºicomportamentul în general, sau cã preferã sã nu vãvorbeascã deoarece aceasta ar presupune sã fie dure ºi criticeîn exprimare, având poate unele nemulþumiri în ceea ce vãpriveºte, eventual anumite aspecte de reproºat. Astfel, de laacuzaþia din întrebarea adresatã aþi fi pusã în situaþia de a-imulþumi cã nu vã vorbeºte. Este adevãrat cã aceastã variantãa necomunicãrii (faptul cã nu vã rãspunde la salut nu arescuzã) nu este maturã, dar dacã structura de personalitatenu-i permite o relaþionare normalã, elegantã, deschisã, e depreferat sã nu discute cu persoanele care i-ar alimenta stareanegativã, determinând astfel un conflict deschis.

Gândul de a vã comporta la fel nu demonstreazã cãsunteþi mai bunã, maturã ºi aptã pentru o comunicareeficientã. ªi nici nu aþi demonstra astfel cã aþi depãºit nivelulinstinctiv care vã îndeamnã la rãzbunare prin imitareacomportamentului clasificat chiar de dumneavoastrã ca fiindnepotrivit. Cea mai bunã metodã de propunere ca ºicomportament/atitudine, este de a vã manifestadumneavoastrã efectiv aºa cum vreþi sã se comporte alþii.Puteþi încerca sã abordaþi persoana respectivã, pentru a aflacare este cauza acelui comportament distant, fãrã sã fie cazulsã faceþi presupuneri de tot felul, mai mult sau mai puþinverosimile. În funcþie de asta veþi ºti cum sã vã comportaþi peviitor.

Nu ezitaþi sã rãspundeþi cu iubire ºi înþelegere la situaþiilenegative pe care le trãiþi ºi astfel veþi arãta cã sunteþisuperioarã ºi aþi reuºit sã integraþi valorile umane ºi creºtine.Chiar dumneavoastrã aþi conºtientizat o stare de nemulþumire,de neliniºte interioarã la gândul cã aþi putea adopta o atitudinedistantã, rece, similarã cu aceea pe care o consideraþi caanormalã din partea celuilalt . Dacã veþi încerca sã abordaþipersoana respectivã cu calm, cu interes ºi cu o atitudinepozitivã, cel puþin vã veþi simþi împãcatã cu sine, ºtiind cã aþifãcut tot ce vã stãtea în putinþã pentru soluþionarea unei situaþiitensionate, stresante, chiar în lipsa unui rezultat favorabil, carenu mai depinde de dumneavoastrã. Rãspunzând cu bine larãu se face dovada maturitãþii.

Somnul -Somnul -Somnul -Somnul -Somnul - factor de sãnãtate factor de sãnãtate factor de sãnãtate factor de sãnãtate factor de sãnãtateSe ºtie cã somnul este perioada de refacere a organismului dupã

o zi de muncã. În programul zilnic, acesta trebuie sã ocupe în medie optore.

Este foarte important când sunt utilizate aceste ore, pentru cã somnulînainte de miezul nopþii are o valoare deosebitã în refacerea organismului.

Respectarea orei de culcare seara contribuie la condiþionarea uneiadormiri uºoare. Nevoia de a citi ceva în pat este un prost obicei, oobiºnuinþã nefiziologicã. Un duº cãlduþ, un pahar cu lapte cald înaintede culcare asigurã o adormire uºoarã. Nu este indicatã nici vizionareaprogramelor TV pânã la instalarea somnului.

O deosebitã importanþã o are somnul în dezvoltarea complexã acopilului. Un sugar doarme iniþial 20-22 ore pe zi, iar pe mãsurã cecreºte, orele de somn se restrâng la 10 ore pe noapte ºi 1-2 ore dupã-

amiaza. ªcolarul are imperioasã nevoie de 8 ore de somn ºi se va culcala orele 21.00, 21.30 cel mai târziu, pentru a se trezi odihnit dimineaþacând merge la ºcoalã. Copiii care învaþã dupã amiaza ar trebui ºi ei sãse culce tot între orele 21.00 ºi 22.00. Lecþiile fãcute seara pânã târziu nujustificã scularea la orele 8.00-9.00 dimineaþa. Randamentul la învãþat ºila scris temele este cu mult mai bun dimineaþa începând cu ora 7.00.Acest lucru însã necesitã disciplinã ºi o corectã organizare a timpului destudiu. Pãrinþii sunt cei care trebuie sã urmãreascã aplicarea acestorsfaturi.

Pentru cei care muncesc în schimburi, reglementarea orelor de somnimplicã ºi în acest caz disciplinã ºi respectarea orelor de odihnã. Tinereþeaînvinge deseori ani de zile nopþile nedormite sau „pierdute”. La un momentdat însã intervin surmenajul, tulburãri de somn, scãderea randamentuluiintelectual ºi fizic. Un stil de viaþã dezordonat dezechilibreazã organismul.Unii recurg la somnifere pentru a putea dormi, ajungând în timpdependenþi de acest tip de medicamente: dupã o vreme, pentrumenþinerea efectului dorit, se vãd nevoiþi sã mãreascã dozele, ceea ceduce, înect-încet, la intoxicarea organismului. Pe de altã parte, lipsasomnului suficient ºi oboseala sunt combãtute cu cafea sau alte excitantecare biciuiesc organismul ºi treptat vor declanºa o serie de fenomenepatologice: irascibilitate, scãderea capacitãþii de concentrare, deficit dememorie, nevroze.

Un somn reconfortant este asigurat ºi de condiþii de mediu prielnice:liniºte, întuneric, pat ºi aºternut comod, temperaturã confortabilã.

PrPrPrPrPr. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE Medic primar BEAMedic primar BEAMedic primar BEAMedic primar BEAMedic primar BEATRIX PTRIX PTRIX PTRIX PTRIX PALALALALAL

22 Social

Casa Sf. IoanCasa Sf. IoanCasa Sf. IoanCasa Sf. IoanCasa Sf. Ioan este un proiect iniþiat de Asociaþia CaritasBucureºti. A început sã funcþioneze în anul 1991 ca centru de zipentru copii ai strãzii din zona Gãrii de Nord. În scurt timp, s-aformat un nucleu stabil de copii care beneficiau de serviciilecentrului, ceea ce a dus în 1992 la transformarea în centru de tiprezidenþial pentru copiii prezenþi zilnic la centru.

Începând cu anul 2006, centrul devine o casã de tip familial,în care sunt îngrijiþi 8 copii care nu se pot bucura de grija propriilorpãrinþi. În centru este asiguratã prezenþa stabilã a unei familiisociale, sprijinitã de o echipã formatã din trei educatori, un asistentsocial ºi un coordonator de proiect.

Aici este asigurat un mediu familial în care se oferã copiluluicondiþiile necesare pentru a creºte ºi a se dezvolta þinând cont de

trãsãturile sale ºi de potenþialul propriu. Copilul este acompaniatpânã devine posibilã integrarea în familie sau în societate.

Copiii sunt gãzduiþi pe toatã durata plasamentului,primesc hranã, beneficiazã de asistenþã materialã ºifinanciarã, informare ºi consiliere ºi sunt antrenaþi în diverseactivitãþi recreative. Fiecare copil este înscris la ºcoalã,frecventeazã regulat cursurile ºcolare ºi primeºte ajutor oride câte ori are nevoie la pregãtirea temelor. De asemenea,ei sunt înregistraþi pe lista unui medic de familie ºi beneficiazãde asistenþa medicalã necesarã; administrareamedicamentelor se face de cãtre pãrintele social.

Copiii mai sunt angajaþi în diverse activitãþi care au caobiectiv formarea abilitãþilor de autoîngrijire, dobândireanoþiunilor de bazã referitoare la igiena alimentaþiei ºi la hranasãnãtoasã, administrarea propriilor resurse financiare.

În paralel se fac demersurile necesare pentru restabilirea,menþinerea ºi consolidarea relaþiei copilului cu familia ori cumembri ai familiei lãrgite, atunci când acest lucru este posibil.

Trebuie spus cã îngrijirea fiecãrui copil se face în baza

Casa de tip familial Casa de tip familial Casa de tip familial Casa de tip familial Casa de tip familial Sfântul IoanSfântul IoanSfântul IoanSfântul IoanSfântul Ioanunui plan individualizatde protecþie, conformstandardelor învigoare.

Urmare a eforturilorechipei, copiii obþinrezultate ºcolare buneîn raport cu potenþialullor intelectual; sunteducaþi în spiritul unuimod de viaþã sãnãtos ºibeneficiazã de serviciilemedicale, stomato-logice ºi psihologicenecesare; au formateabilitãþile de auto-îngrijire la nivelul vârsteibiologice ºi dezvoltãcompetenþele necesare unei vieþi sãnãtoase, utile ºi responsabileca adulþi independenþi; beneficiazã de timp liber pentru odihnã ºirelaxare, iar prin joc îºi dezvoltã abilitãþile fizice, capacitatea derezolvare a problemelor ºi de gestionare a mediului înconjurãtor,conºtiinþa socialã, dobândesc cunoºtinþe legate de interacþiuneasocialã, utilizeazã imaginaþia; menþin legãtura cu familia acolo undeeste posibil ºi cu persoanele importante pentru ei ºi beneficiazã desprijin pentru a se integra într-un mediu familial ori pentru a dobândideprinderile necesare unei vieþi independente.

Ar mai fi de adãugat cã un numãr de 8 copii din cartier auposibilitatea de a realiza temele ºcolare cu sprijinul educatorilorcasei ºi cã aceºtia participã împreunã cu copiii din casã lanumeroase activitãþi recreative. Împreunã pregãtesc diversemomente artistice ºi participã la evenimente cultural-artistice.

LUCIAN VIZITIULUCIAN VIZITIULUCIAN VIZITIULUCIAN VIZITIULUCIAN VIZITIU

23Actualitate

UNIVERSITUNIVERSITUNIVERSITUNIVERSITUNIVERSITAAAAATEATEATEATEATEADIN BUCUREªTIDIN BUCUREªTIDIN BUCUREªTIDIN BUCUREªTIDIN BUCUREªTI

FFFFFACULACULACULACULACULTTTTTAAAAATEATEATEATEATEADE TEOLOGIE ROMANO-DE TEOLOGIE ROMANO-DE TEOLOGIE ROMANO-DE TEOLOGIE ROMANO-DE TEOLOGIE ROMANO-

CACACACACATOLICÃTOLICÃTOLICÃTOLICÃTOLICÃ

CALENDARULCALENDARULCALENDARULCALENDARULCALENDARULADMITERIIADMITERIIADMITERIIADMITERIIADMITERII

20082008200820082008

Sesiunea IULIESesiunea IULIESesiunea IULIESesiunea IULIESesiunea IULIE

Învãþãmântul universitarde LICENÞÃ

Specializarea:teologie socialã catolicã

Înscrieri: 14-19 iulie: 14-19 iulie: 14-19 iulie: 14-19 iulie: 14-19 iulieInterviu: 24 iulie 24 iulie 24 iulie 24 iulie 24 iulieExamen: 25 iulie 25 iulie 25 iulie 25 iulie 25 iulie

Sesiunea SEPTEMBRIESesiunea SEPTEMBRIESesiunea SEPTEMBRIESesiunea SEPTEMBRIESesiunea SEPTEMBRIE

Învãþãmântul universitarde LICENÞÃ

Specializarea:teologie socialã catolicãÎnscrieri: 1-11 septembrie1-11 septembrie1-11 septembrie1-11 septembrie1-11 septembrieInterviu: 12 septembrie: 12 septembrie: 12 septembrie: 12 septembrie: 12 septembrieExamen: 13 septembrie 13 septembrie 13 septembrie 13 septembrie 13 septembrie

Învãþãmântul universitarde MASTER

Specializarea: teologie catolicã,comunicare-doctrina socialã

a BisericiiÎnscrieri: 8-13 septembrie8-13 septembrie8-13 septembrie8-13 septembrie8-13 septembrieExamen: 19 septembrie 19 septembrie 19 septembrie 19 septembrie 19 septembrie

Învãþãmântul universitarde DOCTORAT

Domeniul: teologieÎnscrieri: 1-13 septembrie1-13 septembrie1-13 septembrie1-13 septembrie1-13 septembrieExamen: 20 septembrie 20 septembrie 20 septembrie 20 septembrie 20 septembrie

ÎnscrierileÎnscrierileÎnscrierileÎnscrierileÎnscrierile se fac la secretariatulfacultãþii din Str. G-ral Bérthelot nr.

19, et. 2, Sector 1, Bucureºti, Tel/Fax:(021)314.86.10;

e-mail :facultateacatolica@yahoo.com;

site: fcunibuc.roLuni-Vineri: 9 – 14; Sâmbãta: 9 – 12

POªTPOªTPOªTPOªTPOªTA REDACÞIEIA REDACÞIEIA REDACÞIEIA REDACÞIEIA REDACÞIEI

Dna Iustina Boierescu, de la parohia Adormirea Maicii Domnului, ne-arugat sã o ajutãm sã gãseascã un material îndrumãtor cu privire la þinuta

vestimentarã a credincioºilor în Bisericã. Rugãm cititorii care au ºtiinþã de un astfel de materialsã-i scrie dnei Boierescu pe adresa parohiei ori la redacþie.

Pânã atunci, cu titlu orientativ, e bine de avut în vedere urmãtoarea consideraþie:îmbrãcãmintea slujeºte întotdeauna unui scop. Un mecanic care trebuie sã repare o maºinã îºiva pune o salopetã de lucru, copiii, pe terenul de sport, poartã pantaloni scurþi ºi tricou, iar untânãr – oricât de bine i-ar sta în frac, nu s-ar gândi sã meargã la schi în þinutã de searã...Abordând cu seriozitate acest considerent, - ºi anume: în ce scop mergem la bisericã? –, nuvom avea dificultãþi în alegerea þinutei vestimentare potrivite.

Am primit (nesolicitat) o serie de mesaje via e-mail sub genericul „Monahul Conon.Ecumenismul în întrebãri ºi rãspunsuri”, de la un expeditor intitulat TREZIÞI-VÃ LA REALITATE! Mesajelearatã cã ecumenismul este incompatibil cu ortodoxia întrucât aceasta este singura credinþãadevãratã, pe când ecumenismul ar propaga ideea cã toate credinþele sunt bune ºi adevãrate.Sunt derutatã – la început de an ne-am rugat împreunã, catolici, ortodocºi, luterani, reformaþietc. pentru unirea tuturor creºtinilor. Oare am fãcut rãu? Doar ºi conducãtorii bisericeºti erauacolo… (Maria)

Miºcarea ecumenicã are ca scop unirea tuturor creºtinilor într-o singurã Bisericã, aºa cum avoit Cristos: „Ca toþi sã fie una” (In 17,21). Ecumenismul nu înseamnã, deci, unirea tuturortuturortuturortuturortuturor credinþelorde pe pãmânt, ci unitatea celor care cred în Cristosunitatea celor care cred în Cristosunitatea celor care cred în Cristosunitatea celor care cred în Cristosunitatea celor care cred în Cristos. Diferenþa este foarte mare. Dialogulsincer între diversele confesiuni creºtine, nãscut din durerea de a vedea fraþii dezbinaþi, nutrebuie confundat cu orientãrile de tip New Age care cautã sã punã pe acelaºi plan toatecredinþele globului. Catehismul Bisericii Catolice aratã clar cã „dorinþa de a restabili unitateatuturor creºtinilor este un dar al lui Cristos ºi o chemare de la Duhul Sfânt” (CBC 820), atrãgândtotodatã atenþia asupra faptului cã „acest sfânt obiectiv depãºeºte puterile ºi darurile omeneºti”(CBC 822) ºi cã el presupune o permanentã reînnoire ºi convertire a inimii, rugãciune în comun,cunoaºtere reciprocã, formare ecumenicã, dialog ºi colaborare (CBC 821).

Pr.Vincenþiu Pal ne-a fãcut un mare cadou metodic, ne scrie dl. Ioan Vinga, prin publicareavolumului METODICA PREDÃRII RELIGIEI LA ÎNDEMÂNA DASCÃLILOR (EARCB 2008). Aceastã carte cuprindeelementele esenþiale, necesare unei foarte bune pregãtiri pentru a realiza un proiect de lecþie lareligie, dar ºi la alte obiecte de studiu. Se vor bucura atât preoþii, cât ºi laicii care se ocupã cupredarea religiei în ºcoalã. Îi mulþumim dlui Vinga pentru frumoasa prezentare fãcutã, care seva putea citi integral pe www.arcb.ro.

Duminicã, 4 mai , comunitatea romano-catolicã din Chitila a îmbrãcat haine de sãrbãtoareºi s-a adunat în jurul Sfântului Altar pentru a sãrbãtori hramul bisericii parohiale, al cãrei patroneste Fericitul Ieremia Valahul. La eveniment au participat credincioºi ai parohiei noastre alãturide pãstorul lor, pãrintele Valerian Dumea. La Liturghia Solemnã am avut bucuria sã-i avem înmijlocul nostru pe pãrintele Marcel Lungeanu, vicar la biserica Sacre Coeur din Bucureºti, carea fost ºi celebrantul principal, pe pãrintele Anton Diacu, paroh al comunitãþii romano-catolicedin Cleja, judeþul Bacãu, care a fost ºi predicator, ºi pe pãrintele diacon ªtefan Bulai, care activeazãîn cadrul congregaþiei Don Orione. La predica a fost amintit exemplul de umilinþã al FericituluiIeremia care ºi-a dedicat întreaga viaþã slujirii celor bolnavi, a celor sãraci, abandonaþi sauprigoniþi. pornind de la exemplul vieþii Fericitului Ieremia, pãrintele Anton ne-a amintit cã „fiecaredintre noi valorãm atât câtã umilinþã avem”.

Sfânta Liturghie a fost urmatã de o agapã frãþeascã care s-a desfãºurat în sala de catehezaºi la care au participat credincioºii parohiei alãturi de invitaþii prezenþi la sãrbãtoare.

DANIEL MARIUS FILIPDANIEL MARIUS FILIPDANIEL MARIUS FILIPDANIEL MARIUS FILIPDANIEL MARIUS FILIP ºi ºi ºi ºi ºi VIOREL FERENÞVIOREL FERENÞVIOREL FERENÞVIOREL FERENÞVIOREL FERENÞ

Sãrbãtoare la ChitilaSãrbãtoare la ChitilaSãrbãtoare la ChitilaSãrbãtoare la ChitilaSãrbãtoare la Chitila

24 Micul prinþ

CCCCCooooopppppiiiiiiiiiiiiiii ssssseeeee î î î î înnnnntttttrrrrreeeeeaaaaabbbbbããããã……………

PrPrPrPrPr. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ

Ascultaþi, copii! Înainte de naºterea lui Isus, doar puþini oamenipe pãmânt îl cunoºteau pe Dumnezeu. Oamenii de odinioarãcredeau cã lumea era rodul zeilor, niºte fiinþe despre care sepovestea cã trãiau pe un munte înalt, de unde conduceau ºi seamestecau în viaþa ºi în treburile oamenilor. Alãturide zei ºi de oameni, aºa se credea în acele vremuriîndepãrtate, lumea era sãlãºluitã de fel de fel duhuriºi de fiinþe care mai de care mai ciudate ºi maiuluitoare. Pegas, calul cu aripi. Sfincºii, un fel de leicu cap de om. Fauni, niºte ciudãþenii de oameni cupicioare de animale. Glyconi, ºerpi cu chip de om.Hidra, o fãpturã marinã ca o caracatiþã, cu ochi deom. Sirene, jumãtate femei, jumãtate peºti.Minotaurul, o fiinþã cu trup de om ºi cap de taur.Centauri, vieþuitoare pe jumãtate cai, jumãtateoameni. Grifoni, Nimfe, ºi tot aºa. Unele dintreaceste fiinþe închipuite erau socotite bune, în timpce altele, dimpotrivã, (aºa era convingerea celpuþin,) pãreau sã fie deosebit de rele ºi deprimejdioase pentru oameni ºi copii. Lumea încercaîn fel ºi chip sã-ºi atragã bunãvoinþa sau, dimpotrivã, sã se fereascãde rãutatea zeilor ºi a creaturilor acelora ciudate.

Dar, într-o zi, Isus apãru în mijlocul oamenilor ajutându-i sã-lcunoascã pe Tatãl Creator. Totuºi, încã multã vreme dupã ivirea luiIsus, oamenii au continuat sã creadã în puterea închipuitã a acelorfãpturi de basme. Ucenicii lui Cristos ºi apoi creºtinii, încet-încet,i-au luminat ºi ajutat pe oameni sã vadã adevãratul chip al luiDumnezeu, ºi sã iubeascã dupã exemplul pe care Isus însuºi ni l-adat.

Ei, dragi copii, dar deºi creaturile acelea, în care credeau oameniide odinioarã, au rãmas în lumea legendelor ºi a poveºtilor, totuºi

figurile lor apar uneori oglindite încã ºi azi în felul de a se purta aloamenilor.

Povestea spune cã era odatã un centaur pe nume Chiri care,precum ne spun poveºtile strãvechi, era jumãtate cal, jumãtate om.Într-o bunã zi, trecând prin mijlocul unei pajiºti, îl prinse foamea.

– Ce aº putea îmbuca, îºi zise Chiri? Un hamburger deliciossau, mai bine, o porþie zdravãnã de iarbã înmiresmatã cu flori? Oporþie bunã de fân proaspãt sau, mai bine, o plãcintã caldã ºigustoasã? Bere sau apã? Apã sau suc?

ªi continuând sã meargã ºi sã meargã mereu, totîntrebându-se ce sã mãnânce ºi ce sã bea, în ziua aceea rãmasenemâncat. Cum pânã la urmã se fãcu târziu, iar umbrele seriiprinserã sã aprindã stelele pe boltã, una câte una, Chiri, trudit ºihãmesit pe deasupra, se gândi cã poate-i mai bine sã doarmã.

– Unde aº putea sã-mi pun capul jos?, segândi Chiri. Într-un grajd de cai sau într-o casã deoameni? Unde sã prind hodinã? Într-un han cupaturi moi sau poate tot mai bine într-un staul cupaie proaspete? Ceasurile curgeau pe nesimþiteºi bietul centaur în mijlocul drumului, în plinãbeznã, nu ºtia ce hotãrâre sã ia. ªi uite aºa, nu-ide mirare cã în scurtã vreme, din pricina foameiºi a oboselii, pe Chiri îl prinserã durerile ºi seîmbolnãvi.

– Ah, ah! Vai, vai, începu sã geamã Chiri,frãmântându-se, trebuie neapãrat sã iau o doctorie,un leac. E musai sã înghit ceva, un hap ce mã poatepune pe picioare. Dar la cine sã merg? Sã caut unveterinar sau mai bine un spiþer? Pe cine sã chem,oare? Doctorul sau mai bine tot veterinarul?

Ostenit, hãmesit, bolnav ºi vlãguit, nu-i de mirare cã, din pãcate,neputându-se hotãri în nici un chip, în puþine zile bietul centaur muri.Oameni din împrejurimi venirã sã-l vadã pe sãrmanul Chiri ºi furãcuprinºi de milã vãzându-l fãrã suflare.

- Hm, îºi ziserã oftând, trebuie oricum sã-l îngropãm. Darunde-i mai potrivit pentru un centaur? În cimitirul nostru sau lamarginea câmpului? La marginea pãdurii sau tot în þintirim?

ªi, deºi þineau la Chiri, nu reuºeau defel sã se punã în deplinãînþelegere.

Copii, puteþi spune care-i tâlcul poveºtii acesteia? Cereþi pãrereacelor din jur!

Dumnezeu nu are pe altcineva ca El cu care sã fie prieten, aºa cum îi avem noi pe ceilalþioameni. Nu existã alt Dumnezeu în afarã de El. Dar în Dumnezeu sunt trei persoane (Tatãl, Fiul ºiDuhul Sfânt), ºi între ele existã o prietenie desãvârºitã. Dumnezeu vrea ca ºi noi oamenii sã fim buniprieteni unii cu alþii, dupã exemplul Sfintei Treimi, dar mai ales vrea sã fim prietenii Lui. Toþi oameniicare L-au iubit ºi ascultat pe Dumnezeu (cum ar fi patriarhii, apostolii, ucenicii, sfinþii) se bucurã acumde prietenia Lui în ceruri. ªi noi suntem prietenii lui Dumnezeu dacã pãzim poruncile Lui.

Versete cheie: “Voi sunteþi prietenii mei dacã faceþi ceea ce vã poruncesc. Nu vã mai numescservitori, ci prieteni, pentru cã servitorul nu ºtie ce face stãpânul lui. Însã v-am numit pe voi prietenipentru cã toate câte le-am auzit de la Tatãl vi le-am fãcut cunoscute” (In 15,14-15).

Versete ajutãtoare: Gen 1,26, In 17,3

Dumnezeu are prieteni?Dumnezeu are prieteni?Dumnezeu are prieteni?Dumnezeu are prieteni?Dumnezeu are prieteni?

PPPPPãããããtttttaaaaannnnniiiiiaaaaallllluuuuui i i i i CCCCChhhhhiiiiirrrrriiiii

,,,,,

25Suflet tânãr

Paginã realizatã de ROPaginã realizatã de ROPaginã realizatã de ROPaginã realizatã de ROPaginã realizatã de ROXXXXXANA ROTtARUANA ROTtARUANA ROTtARUANA ROTtARUANA ROTtARU

Gândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/ri

Dragã prietene,

Adevãrul este în iubire.Cine ºtie sã iubeascã descoperã Adevãrul!Adevãrul este în bucurie.Cine ºtie sã se bucure descoperã Adevãrul!Adevãrul este în pace.Cine ºtie sã preþuiascã pacea descoperã Adevãrul!Adevãrul este în rãbdare.Cine ºtie sã fie rãbdãtor în viaþã descoperã Adevãrul!Adevãrul este în bunãvoinþã.Cine ºtie sã fie binevoitor descoperã Adevãrul!Adevãrul este în bunãtate.Cine ºtie sã fie bun în viaþã descoperã Adevãrul!Adevãrul este în fidelitate.Cine ºtie sã fie fidel „statutului de viaþã” descoperã Adevãrul!Adevãrul este în blândeþe.Cine ºtie sã fie blând în viaþã descoperã Adevãrul!Adevãrul este în cumpãtare.Cine ºtie sã fie cumpãtat în viaþã descoperã Adevãrul!Adevãrul nu este în desfrânare, în necurãþie, în dezbinare.Cine trãieºte astfel nu este în Adevãr!Adevãrul nu este în libertinaj, în duºmãnie, în discordie.Cine trãieºte astfel nu este în Adevãr!Adevãrul nu este în idolatrie, în vrãjitorie, în beþie.Cine trãieºte astfel nu este în Adevãr!Adevãrul nu este în ceartã, în gelozie, în mânie.Cine trãieºte astfel nu este în Adevãr!Adevãrul nu este în ambiþie, în invidie, în orgie.Cine trãieºte astfel nu este în Adevãr!Nu uita:cine este îndrãgostit de Adevãr preþuieºte libertateaºi cine este îndrãgostit de libertate preþuieºte Adevãrul.

PrPrPrPrPr. . . . . DANIEL BULAIDANIEL BULAIDANIEL BULAIDANIEL BULAIDANIEL BULAI

Flacãra Duhului Sfânt,Flacãra Duhului Sfânt,Flacãra Duhului Sfânt,Flacãra Duhului Sfânt,Flacãra Duhului Sfânt,la Vla Vla Vla Vla Veghea de Rusaliieghea de Rusaliieghea de Rusaliieghea de Rusaliieghea de Rusalii

Sâmbãtã, 11 mai 2008, în ajunul solemnitãþii Rusaliilor, zeci decredinciºi din arhidiecezã ºi numeroºi tineri au participat la Vegheade Rusalii, organizatã în acest an la parohia Sf.Cruce din Bucureºti.

Seara de rugãciune a început cu liturghia prezidatã deepiscopul auxiliar Cornel Damian, care a vorbit în cadrul prediciidespre mãrturia pe care trebuie sã o dãm celorlalþi cu ajutorulDuhului Sfânt. Tema acestui an pastoral, Duhul Sfânt ºi mãrturia,a fost exemplificatã de episcop cu ajutorul vieþii monsenioruluiAnton Durcovici, care a acceptat conºtient dorinþa lui Dumnezeude a muri ca martir, dând mãrturie despre credinþã pânã în ultimaclipã a vieþii.

Dupã celebrarea sfintei liturghii au urmat momente demeditaþie, rugãciune ºi cântec în faþa Preasfântului Sacrament.Invocaþiile tinerilor din bisericã, dar ºi rugãciunile personale alecelorlalþi credincioºi au fost reprezentate apoi printr-o lumânare,pe care fiecare a depus-o în faþa altarului.

Veghea de Rusalii a devenit tradiþie organizându-se de câþivaani, constant, în câte o altã parohie din arhidiecezã.

Dupã aceste momente de veghe, cu siguranþã Duhul Sfânt neva lumina calea cu ajutorul flãcãrii sale ºi ne va întãrii speranþeleºi credinþa.

ANTON-CRISTIAN BALINTANTON-CRISTIAN BALINTANTON-CRISTIAN BALINTANTON-CRISTIAN BALINTANTON-CRISTIAN BALINT

26 Lecturi

ANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARU

Albert Holenstein - „ªansa de a fiAlbert Holenstein - „ªansa de a fiAlbert Holenstein - „ªansa de a fiAlbert Holenstein - „ªansa de a fiAlbert Holenstein - „ªansa de a ficreºtin“ Cum sã trãieºti astãzicreºtin“ Cum sã trãieºti astãzicreºtin“ Cum sã trãieºti astãzicreºtin“ Cum sã trãieºti astãzicreºtin“ Cum sã trãieºti astãzicu rodnicie credinþa creºtinãcu rodnicie credinþa creºtinãcu rodnicie credinþa creºtinãcu rodnicie credinþa creºtinãcu rodnicie credinþa creºtinã

Ed. Sapientia, Iaºi, 2007; 96 p.Ed. Sapientia, Iaºi, 2007; 96 p.Ed. Sapientia, Iaºi, 2007; 96 p.Ed. Sapientia, Iaºi, 2007; 96 p.Ed. Sapientia, Iaºi, 2007; 96 p.

Autorul ne propune o rapidã ºicompletã panoramã a vieþii creºtine înlumea contemporanã. În ciudadimensiunilor sale reduse, acest volumaºreprezintã o scriere profundã ºi o lecturãextrem de serioasã.

„Credinþa noastrã este cu totul altcevadecât o colecþie sterilã de învãþãturi ºiinterdicþii: ea este, mai degrabã, o relaþiede încredere personalã în Isus Cristos, orelaþie în care este vorba despre luminã ºiviaþã, despre adevãr în bucurie ºiplinãtate, despre prietenie ºi dragoste faþãde Dumnezeu ºi faþã de oameni”, scrieAlbert Holenstein.

Textul nu vine cu noutãþi frapante ºi(re)interpretãri spectaculoase, ci are darulde a lumina discret anumite aspecte, dea pune accente delicate asupra unorsituaþii ºi contexte cu care ne confruntãmfrecvent ºi în care avem nevoie de un ghidcare sã ne arate drumul drept sau care

„O pasãre este pasãre doar când zboarã; o floare este floare doar când înfloreºte;„O pasãre este pasãre doar când zboarã; o floare este floare doar când înfloreºte;„O pasãre este pasãre doar când zboarã; o floare este floare doar când înfloreºte;„O pasãre este pasãre doar când zboarã; o floare este floare doar când înfloreºte;„O pasãre este pasãre doar când zboarã; o floare este floare doar când înfloreºte;omul este om atunci când se roagã” (Albert Holenstein)(Albert Holenstein)(Albert Holenstein)(Albert Holenstein)(Albert Holenstein)

Douã cãrticele pline de miezDouã cãrticele pline de miezDouã cãrticele pline de miezDouã cãrticele pline de miezDouã cãrticele pline de miez

sã ne confirme în ceeace suntem ºi în ceea cefacem.

Credinþa trebuieasumatã ºi aprofundatãîn permanenþã, creºtinultrebuie sã fie unambasador al lui Cristosîn lume, Biserica „nu esteclubul unor simpatizanþicare se reunesc dinproprie iniþiativã“,mãrturia trebuie sã fiepersonalã, iar calitateade creºtin trebuie sã sevadã nu doar în cuvintele ci mai ales înfaptele noastre, duminica nu este doar ozi liberã, ci este „ziua Domnului“, viaþanoastrã nu trebuie sã fie o goanã sterilãdupã distracþii, chiar dacã e greu sã þiipiept unei majoritãþi zdrobitoare - nu doarîn sens numeric, ci ºi faptic: te poþi simþistrivit de cei din jur dacã adopþi o conduitãcare vine în contradicþie cu convingerilenãtânge ºi superficialitatea agresivã amultora. „Trebuie sã facem ceva din viaþanoastrã. Ea trebuie sã devinã un rãspuns,

o aducere de mulþumire luiDumnezeu ºi o razã deluminã pentru oamenii dinjurul nostru. Nu avem voie sãne lãsãm transformaþi despiritul timpului într-o nulitateprivatã de un nume, într-unnimic, de care, chipurile, nudepinde nimic“.

Suntem sfãtuiþi sã nu îlînºelãm pe Dumnezeu ºi nise reaminteºte valoarearugãciunii. Printr-o anecdotãhazlie suntem avertizaþi sãnu ne asumãm soarta lumii,

sã nu ne luãm prea în serios. Cânddificultãþile ºi necazurile ne copleºesc,când situaþia pare fãrã ieºire, sã punemtotul în mâinile iubitoare ale lui Dumnezeu.„Facã-se voia Ta“ nu este doar un versetdintr-o rugãciune celebrã…

ªi ghidul bunului creºtin continuã:necesitatea de a ne regãsi, miza realã apostului, obligaþia caritãþii, atenþia lanevoile celuilalt, indiferent dacã acesteasunt materiale sau spirituale, bucuria dea îmbãtrâni cu credinþã…

Albert Holenstein - „A îmbãtrâni cu credinþã“Albert Holenstein - „A îmbãtrâni cu credinþã“Albert Holenstein - „A îmbãtrâni cu credinþã“Albert Holenstein - „A îmbãtrâni cu credinþã“Albert Holenstein - „A îmbãtrâni cu credinþã“Ed. Sapientia, Iaºi, 2007; 61 p.Ed. Sapientia, Iaºi, 2007; 61 p.Ed. Sapientia, Iaºi, 2007; 61 p.Ed. Sapientia, Iaºi, 2007; 61 p.Ed. Sapientia, Iaºi, 2007; 61 p.

…ceea ce mã aduce lamateria celei de-a douacãrþ i , dedicatã celorvârstnici. Descoperim cuuimire cã bãtrâneþea nu esteo umilinþã, o pedeapsã sauun blestem, ci o perioadã depregãtire pentru mareaîntâlnire: întâlnirea cu Cristosîn veºnicie.

Boala nu înseamnã osuferinþã absurdã, ci faceparte din planul luiDumnezeu. Singurãtatea

este o ocazie nesperatã: aceea de a dialoga mai mult cuDumnezeu. Harul de a ierta ºi bucuria împãcãrii sunt specificevârstei înþelepte, ele nu trebuie ocolite sau neglijate. Autorulsubliniazã apãsat necesitatea caritãþii, obligaþia celor tineri ºiîn putere de a rãspunde cu iubire ºi rãbdare la nevoile specificevârstei a treia. ªi tinerii vor fi cândva bãtrâni…

Atitudinea creºtinului aflat în amurgul vieþii trebuie sãfie aducerea de mulþumire pentru harurile primite, pentruocrotirea ºi fidelitatea lui Dumnezeu, chiar dacã el s-aîndepãrtat uneori de la acest drum al fidelitãþii. Încredereadeplinã în bunãtatea lui Dumnezeu trebuie sã fie refrenulsecret a l tuturor creºt in i lor. Argumentul e s implu º iimbatabil: dacã Cristos a murit pe cruce pentru fiecaredintre noi, oare ne va abandona în pragul morþii? Nimeninu crede aºa ceva. Privirea retrospectivã asupra proprieivieþi îi aratã fiecãrui om mâna ocrotitoare ºi plinã de iubirea lui Dumnezeu.

27Film documentar

Dupã doi ani de cercetãri în arhive, pe data de 30 mai, primaparte a filmului Fratelui meu din exilFratelui meu din exilFratelui meu din exilFratelui meu din exilFratelui meu din exil , un film bazat pe o mãrturieunicã ºi ineditã – scrisorile Monseniorului Ghika cãtre fratele sãuDimitrie - va fi prezentatã în cadrul Festivalului One World Romania.Prin intermediul scrisorilor Monseniorului Vladimir Ghika, adresatefratelui sau Dimitrie, în Elveþia, în perioada 1948-1952, documentarulrealizat de Ana Boariu prezintã instalarea regimului comunist înRomânia ºi încercarea statului totalitar de a desfiinþa, în perioadastalinistã, Biserica catolicã.

În anul 1948, odatã cu plecarea regelui Mihai din România, câþivaoameni - strict cei aflaþi în serviciul regelui -, au putut sã îl însoþeascãîn exil. Dimitrie ºi soþia sa, Elisabeta Ghika, doamnã de onoare areginei Elena, au ales sã plece în exil, în Elveþia. Monseniorul VladimirGhika a refuzat sã pãrãseascã þara. Emoþionanta lor despãrþire estepovestitã de Lucian Spãtariu, nepotul de sorã al Elisabetei, care alocuit la Bucureºti în casa celor doi fraþi. “Unchiul meu Dimitrie erafoarte perturbat de aceastã problemã ºi nu ºtia exact ce hotãrâresã ia. El a spus cã,de fapt, ar fi cazul sã meargã la fata lui.Monseniorul a fost de altã pãrere ºi a spus cã nu va pãrãsi România.Sigur cã ruperea asta între cei doi fraþi a costat pentru amândoi,sufleteºte, enorm de mult”, declarã Lucian Spãtariu.

Dupã cum se ºtie, Monseniorul a fost arestat în 1952, condamnatde regimul comunist la trei ani de temniþã grea, pentru complicitatela crimã de înaltã trãdare, ºi a murit la Jilava, la 16 mai 1954, lavârsta de 80 de ani.

Ceea ce nu s-aºtiut însã pânãacum este faptulcã, timp de cinciani, între 1948-1952, VladimirGhika i-a trimisfratelui sãu,Dimitrie, refugiat în Elveþia, peste 15 cãrþi poºtale ºi alte 15 scrisoricare alcãtuiesc o cronicã emoþionantã ºi unicã a perioadei stalinisteîn România.

O mãrturie unicã despre anii 50 în RomâniaO mãrturie unicã despre anii 50 în RomâniaO mãrturie unicã despre anii 50 în RomâniaO mãrturie unicã despre anii 50 în RomâniaO mãrturie unicã despre anii 50 în RomâniaDupã cum se ºtie, scrisorile din România spre Europa de Vest

datând din acea perioadã sunt aproape inexistente: corespondenþaera supravegheatã iar persoanele ce încercau sã trimitã informaþiierau arestate ºi condamnate la închisoare pentru trãdare de þarã.

Monseniorul Ghika a trimis scrisori în strãinãtate prin curieruldiplomatic, în special prin intermediul Ambasadei Franþei.

Motivul declarat pentru care a fost condamnat la închisoare afost cã a întreþinut, prin legaþiile strãine, legãturi cu Vaticanul ºi aînlesnit aceastã corespondenþã ºi pentru Monseniorul Menges,

Fratelui meu din exilFratelui meu din exilFratelui meu din exilFratelui meu din exilFratelui meu din exilPerioada stalinistã în România povestitã de Monseniorul Vladimir GhikaPerioada stalinistã în România povestitã de Monseniorul Vladimir GhikaPerioada stalinistã în România povestitã de Monseniorul Vladimir GhikaPerioada stalinistã în România povestitã de Monseniorul Vladimir GhikaPerioada stalinistã în România povestitã de Monseniorul Vladimir Ghika

fratelui sãu Dimitrie, aflat în exilfratelui sãu Dimitrie, aflat în exilfratelui sãu Dimitrie, aflat în exilfratelui sãu Dimitrie, aflat în exilfratelui sãu Dimitrie, aflat în exil

conducãtor clandestin al Bisericii catolice din Bucureºti. Unul dincapetele de acuzare fãcea referire ºi la scrisorile trimise fratelui sãuDimitrie, în Elveþia. Pas cu pas, Monseniorul descrie etapelepersecuþiei împotriva Bisericii. Mãrturia lui, pe care acum o putemcunoaºte ºi noi, este completatã de mãrturiile celor care l-aucunoscut, de rude, prieteni, de cei care au fost condamnaþi odatãcu el, de cei care l-au cunoscut în închisoare: Oana Seceleanu,Elisabeta Kastel, Claudia Tudose, pr. Matei Boilã.

Pe 18 noiembrie 1952, Vladimir Ghika este arestat ºi, un an maitârziu, este condamnat la trei ani de închisoare.

“Ghika Vladimir a avut legãturi cu diverºi diplomaþi de la LegaþiileFranþei ºi Italiei. A expediat prin Legaþia Franþei 3 scrisori cãtre fratelesãu din strãinãtate, în care dãdea o serie de informaþii ce urmau sãfie transmise Vaticanului... Faptele de mai sus se dovedesc cudeclaraþiile acuzatului la cercetãri. Ghika, Vladimir e condamnat latrei ani de temniþã grea”.

În luna mai 1954, Vladimir Ghika a murit în închisoarea Jilava.“Tresãltãm când sunã ceasul... inima noastrã bate clipa pe care

nu o vom mai regãsi, o determinã cu propria noastrã substanþã,distrugându-ne în mod solemn ºi într-un ritm sigur. În liniºtea ºisingurãtatea care vor înconjura rugãciunea voastrã, duceþi mânala inimã ºi, în faþa lui Dumnezeu, încercaþi sã simþiþi bãtaia acesteivieþi, aceastã viaþã care ne judecã ºi ne catalogheazã definitiv.Dumnezeu bate, ce-i rãspundem? Ce i-am rãspuns?” (VladimirGhika, Convorbiri spirituale).

Dimitrie Ghika (1875-1967)Dimitrie Ghika (1875-1967)Dimitrie Ghika (1875-1967)Dimitrie Ghika (1875-1967)Dimitrie Ghika (1875-1967)Dimitrie Ghika a fost diplomat ºi Ministru de externe al României.

El a fost numit consul la Salonic, apoi ambasador la Sofia, Viena,Roma, Bruxelles ºi Paris. Alãturi de dr. Cantacuzino, Titulescu ºiBrediceanu, Dimitrie Ghika fost membru al Delegaþiei Române dePace de la Paris, dupã Primul Rãzboi Mondial. Între 1931-1932 a fostMinistru de Externe. În 1948, Dimitrie a ales sã pãrãseascã þara ºi atrãit în exil unde ºi-a publicat Memoriile de carierã.

Aceste amintiri se referã la patruzeci de ani de viaþãdiplomaticã petrecutã, dupã voia sorþii, în diferite posturi deþinuteîn strãinãtate sau în administraþia centralã, de la prima tresã deataºat de legaþie pânã la cea de Ministru plenipotenþiar ºi de ºefal Departamentului Afacerilor Externe ale României. M-am limitatsã povestesc ceea ce mi-a fost dat sã vãd sau sã aud de-a lungulunei cariere care s-a desfãºuratîntr-o perioadã bogatã, pânã laexces, în evenimente deosebite,dintre care unele au provocat marizdruncinãri ºi sunt cauzacatastrofelor ce s-au abãtut aziasupra lumii... (Dimitrie Ghika,Memorii).

ANCA BERLOGEAANCA BERLOGEAANCA BERLOGEAANCA BERLOGEAANCA BERLOGEA

28 Din istoria Bisericii

PrPrPrPrPr. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU

Persecuþiile Persecuþiile Persecuþiile Persecuþiile Persecuþiile generalegeneralegeneralegeneralegeneraleSub DECIUS (249-251) DECIUS (249-251) DECIUS (249-251) DECIUS (249-251) DECIUS (249-251) persecuþia creºtinilor, favorizaþi de Filip

Arabul, a fost dezlãnþuitã din nou. Decius a dat un edict ca toþicreºtinii din întreg imperiul, în aceeaºi zi, sã jertfeascã zeilor ºi sãmãnânce din carnea jertfitã. De teamã, mulþi au cãzut (aºa auapãrut în Bisericã lapsii sau cei cãzuþi ). Dupã aceea, unii au revenit,iar cei care s-au opus au fost uciºi. Persecuþia a fost foartesângeroasã, cu mulþi morþi, dar ºi mulþi creºtini apostaþi. În timpullui Decius au murit ca martiri: Papa Fabian, sfânta Agata, sfântulSaturnin, sfânta Ecaterina, sfântul Trifon, episcopul Alexandru alIerusalimului. În Africa este martirizat sfântul Ciprian, episcopulCartaginei, care a scris „Deunitate Ecclesiae” (Despreunitatea Bisericii) în careafirma: „Nimeni nu poatesã aibã pe Dumnezeu detatã, dacã nu are Bisericade mamã”.

În timpul lui V V V V VALERIANALERIANALERIANALERIANALERIAN(257-258), (257-258), (257-258), (257-258), (257-258), este dezlãnþuitão persecuþie îndeosebiîmpotriva bogãþiilor ºidomeniilor bisericeºti,folosite pentru sãraci ºimisiuni. El cere jertfe zeilor,dar creºtinii se opun. Papa,sfântul ªtefan ºi sfântulCiprian al Cartaginei suntexilaþi. Acum devine martirsfântul Tarciziu, care, din catacombe, ducea Sfânta Împãrtãºaniela o casã creºtinã. Este surprins, obligat sã dea câinilor SfântaÎmpãrtãºanie, refuzã ºi este ucis de soldaþi în timp ce strângeadumnezeieºtile taine. Fãcut prizonier la perºi, împãratul Valerianmoare ca sclav.

DDDDDIOCLEÞIANIOCLEÞIANIOCLEÞIANIOCLEÞIANIOCLEÞIAN (284-305) (284-305) (284-305) (284-305) (284-305) - Gaius Aurelius Valerius Diocletianus,cunoscut drept Diocleþian, a fost împãratul roman care a ordonatdemolarea bisericilor, arderea cãrþilor sfinte, destituirea creºtinilordin funcþiile publice. Creºtinii simpli erau transformaþi în sclavi, iarclerul era obligat sã aducã sacrificii zeilor. Refuzul se pedepseacu moartea. Execuþiile se fãceau în masã, ne spune istoriculEusebiu.

Diocleþian a emis decrete de persecuþie sub lozinca radicalã:nomen christianorum deleto = numele creºtinilor sã fie nimicit.

În 304, Galeriu reuºeºte ca cel de-al patrulea edict sã nu-ºifacã apariþia. Prin el se declara rãzboi creºtinismului. Ca martiriamintim pe sfinþii: Gheorghe, Doroteea, Cosma ºi Damian.

Neînþelegeri politice i-au adus în conflict pe Maximin DAIAMaximin DAIAMaximin DAIAMaximin DAIAMaximin DAIA º iLiciniu. Liciniu a fãcut apel la Constantin, iar Maximin la Maxenþiu. Constantin, care era în Galia, a trecut în Italia, a biruit

Persecuþiile împotriva creºtinilor (III)Persecuþiile împotriva creºtinilor (III)Persecuþiile împotriva creºtinilor (III)Persecuþiile împotriva creºtinilor (III)Persecuþiile împotriva creºtinilor (III)armatele lui Maxenþiu la Torino ºi la Verona, apoi a mers la Roma.Lupta decisivã pentru cucerirea ei s-a dat lângã Tibru. Constantinînvinge ºi intrã triumfãtor în Roma (28 octombrie 312). IstoriciiEusebiu ºi Lactanþiu, care l-au cunoscut de aproape pe Constantin,povestesc cã împãratul atribuia victoria sa ajutorului lui Dumnezeu.În urma unor semne minunate - vederea unei cruci luminoase pecer, înconjuratã de cuvintele “prin acest semn vei învinge” - ºi aunui vis, în care Cristos l-a îndemnat sã punã pe steaguri semnulcrucii, el a prins încredere în vederea victoriei.

În anul 313, împãraþii CONSTCONSTCONSTCONSTCONSTANTINANTINANTINANTINANTIN ºi LICINIULICINIULICINIULICINIULICINIU dau edictul dinMilano, prin care se anulau toate hotãrârile anterioare luate contra

creºtinismului ºi declarauliberã trecerea la creºtinism.Creºtinismul devine religiolicita, adicã religie permisãîn Imperiul roman. Dininterese politice, apareconflictul între Constantin ºiLiciniu. Liciniu este învins deConstantin, dar primulîncepe sã-i persecute pecreºtini, între anii 320 ºi 324.

UrmãrileUrmãrileUrmãrileUrmãrileUrmãrilepersecuþiilorpersecuþiilorpersecuþiilorpersecuþiilorpersecuþiilor

Persecuþiile au avutserioase urmãri pentruBisericã. În perioadaprimelor secole, pânã la

edictul de la Milano din 313, dat de Constantin cel Mare (306-337), iar în Rãsãrit ºi dupã aceea, Biserica a dat cel mai marenumãr de martiri, cinstiþi pânã astãzi ca sfinþi. În pofida mãsurilorluate de împãraþii romani contra creºtinilor ºi a urii lumii pãgâne,cu cât creºtinii erau mai persecutaþi, cu atât numãrul lor creºtea.Curajul martirilor în faþa morþii i-a fãcut pe mulþi pãgâni sã treacãla creºtinism. “Semen est sanguis christianorum” (sângele martiriloreste sãmânþa creºtinismului), scria Tertulian în Apologeticum 50,13.

Din timpul persecuþiilor a luat naºtere cultul sfinþilor. Sfântuleste un intermediar, un mijlocitor plãcut lui Dumnezeu, care, învestitcu tãria sfinþeniei, se roagã lui Dumnezeu pentru creºtini ºi pentrutoþi oamenii.

Prima informaþie în acest sens ne-o oferã „Martiriul sfântuluiMartiriul sfântuluiMartiriul sfântuluiMartiriul sfântuluiMartiriul sfântuluiPolicarpPolicarpPolicarpPolicarpPolicarp” († 23 februarie 155), în care se spune: „Ne închinãm luiCristos pentru cã El este Fiul lui Dumnezeu, care a murit pentru noipe lemnul crucii, iar pe martiri îi cinstim pentru meritele sacrificiuluilor, ca pe ucenicii ºi imitatorii Domnului...” (cap. 17). În cinsteamartirilor s-au ridicat primele lãcaºuri de cult, numite “martyria”.De la cultul martirilor avem, pentru aproape toþi sfinþii, ziua morþiilor, ca zi a naºterii pentru cer (latineºte: dies natalis).