1Pãstorul Arhidiecezei

Ceremonia luminii, Liturgia Cuvântului, Liturgia Botezuluiºi Liturgia Euharisticã sunt momentele speciale pe care le trãimîn comunitãþile noastre parohiale în Noaptea Paºtelui, cândne adunãm la bisericã sã începem sãrbãtoarea cea mai marea credinþei noastre.

Ceremonia luminiCeremonia luminiCeremonia luminiCeremonia luminiCeremonia luminii i i i i începe în afara zidurilor bisericii, prinsfinþirea focului, de la care preotul aprinde Lumânarea Pascalãspunând: „Lumina lui Cristos care învie plin de mãrire sãrisipeascã întunericul inimii ºi al minþii”. Îndatã dupã aceastãrugãciune începe procesiunea spre altarul bisericii unde va fiaºezatã Lumânarea Pascalã. În timpul acestei procesiuni preotulsau diaconul cântã de trei ori zicând: „Lumina lui Cristos!”, lacare toþi rãspund „Mulþumim lui Dumnezeu!”

Dupã ce se cântã a doua oarã „Lumina lui Cristos!”, ministranþii ºipreoþii aprind lumânãrile lor de la Lumânarea Pascalã ºi apoi dau maideparte lumina, ca toþi sã aibã lumânãrile aprinse, rãmânând astfelcu ele în mânã pânã când se va termina vestirea solemnã a Învierii,acesta fiind punctul central din ceremonia luminii, rugãciune de laudãadusã Sfintei Treimi ºi mãrturisire de credinþã în Învierea lui Cristos:

„Aceasta este noaptea în care Cristos, sfãrâmând lanþurile morþii,se înalþã biruitor din adâncuri (...) Puterea sfinþitoare a acestei nopþialungã nelegiuirile, spalã orice vinã, celor cãzuþi în pãcat le redãnevinovãþia ºi celor întristaþi bucuria; stinge duºmãniile, aduceînþelegerea, frânge silnicia (...) O, noapte cu adevãrat fericitã, în carecerul se uneºte cu pãmântul, Dumnezeu se uneºte cu omul”. Ceremonialuminii ne introduce în tãcerea interioarã, în meditarea lucrãrii luiDumnezeu care a cãlãuzit istoria lumii de la începuturi ºi pânã astãzica o luminã ce nu cunoaºte apusul.

Liturgia CuvântuluiLiturgia CuvântuluiLiturgia CuvântuluiLiturgia CuvântuluiLiturgia Cuvântului continuã tema luminii, fãcând – prinlecturile din Vechiul ºi din Noul Testament – sã treacã prin faþa ochilorminþii noastre diferitele etape ale Istoriei Mântuirii începând cu Creaþiacea dintâi ºi ajungând la Noua Creaþie împlinitã de Cristos Mort ºi Înviat.Ascultãm cu inimi liniºtite cuvântul lui Dumnezeu, cântãm psalmi, nerugãm. Lecturile din Scripturã ne duc mai întâi cu gândul la începutullumii ºi treptat fac din noi martori ai Creaþiei, ai Îndurãrii ºi aiRãscumpãrãrii prin Cristos cel Înviat.

Recitarea sau cântarea psalmilor ne oferã prilejul de a neîntoarce ºi reîntoarce la cele ascultate din Scripturã, pentru a le fixamai mult în sufletele noastre ca pe niºte jaloane de luminã care sãne stea la îndemânã. Rugãciunea, de laudã ºi implorare, ne ajutãsã ne simþim Bisericã adoratoare care spune: „Dumnezeule, putereneschimbãtoare ºi luminã fãrã de asfinþit, priveºte cu bunãtate lataina minunatã a Bisericii întregi ºi sãvârºeºte cu pace lucrareamântuirii pe care ai hotãrât-o din veºnicie... prin Cel care este

începutul a toate, Isus Cristos!”; “Dumnezeule, care ne pregãteºtipentru celebrarea misterului pascal prin cuvintele Vechiului ºi aleNoului Testament, dã-ne sã înþelegem îndurarea ta!”; “Dumnezeulecare dai strãlucire acestei nopþi preasfinte prin slava Învierii Domnului,întãreºte în Biserica ta duhul înfierii, pentru ca noi, fiii tãi, reînnoiþi cutrupul ºi cu sufletul, sã-þi slujim în curãþia inimii!” Cu aceastã rugãciunedin urmã se începe Liturghia din Noaptea Paºtelui, dupã ce înainteaei s-a cântat imnul „Mãrire în Cer lui Dumnezeu”.

Liturgia Cuvântului se încheie prin proclamarea Epistolei ºi aEvangheliei din Noaptea de Paºti.

Liturgia BotezuluiLiturgia BotezuluiLiturgia BotezuluiLiturgia BotezuluiLiturgia Botezului începe îndatã dupã predicã. Fie cã estesau nu botezat cineva în cadrul acestei celebrãri, acest al treileamoment liturgic cuprinde Litania Sfinþilor, binecuvântarea apei deBotez ºi reînnoirea fãgãduinþelor de la Botez. Invocând numele maimultor sfinþi în cadrul Liturgiei Botezului ne gândim fiecare la aceaclipã când la Botez ni s-a dat numele. În mulþimea sfinþilor imploraþise reflectã imaginea tuturor botezurilor din toate timpurile.

Apa Botezului nu a încetat niciodatã sã curgã; ea ne-a spãlat ºipe noi. Sfinþind apa de Botez preotul spune: „ªi acum te rugãm,priveºte la faþa Bisericii tale ºi binevoieºte a-i deschide izvorul Botezului:fie ca aceastã apã sã primeascã de la Duhul Sfânt harul Fiului tãuUnul-nãscut pentru ca, prin Taina Botezului, omul, creat dupã chipultãu, sã fie spãlat de toatã prihana strãvechiului pãcat ºi sã seînvredniceascã a învia ca fãpturã nouã din apã ºi din Duhul Sfânt.

Te rugãm, Doamne, sã coboare în aceastã apã, prin Fiul tãu,puterea Duhului Sfânt, pentru ca toþi, înmormântaþi fiind împreunã cu

Scrisoarea PastoralãScrisoarea PastoralãScrisoarea PastoralãScrisoarea PastoralãScrisoarea PastoralãPaºti, 2009Paºti, 2009Paºti, 2009Paºti, 2009Paºti, 2009

Cristos înviat, de Agostino Cottolengo

2Cristos prin Botez, sã învie împreunã cuEl la viaþa dumnezeiascã. Prin Cristos,Domnul nostru. Amin”.

Înainte de a fi stropiþi cu apã înamintirea Botezului nostru, preotul neîndeamnã spunând: „Fraþilor preaiubiþi,prin misterul pascal am fost înmor-mântaþi împreunã cu Cristos prin Botez,ca sã trãim împreunã cu El întruînnoirea vieþii. De aceea acum, lasfârºitul celor patruzeci de zile depocãinþã, sã ne reînnoim fãgãduinþelefãcute la sfântul Botez, fãgãduinþe princare ne-am lepãdat odinioarã deSatana ºi de faptele lui ºi ne-am obligatsã-i slujim lui Dumnezeu în sfântaBisericã catolicã”.

L i turgia Euharist icãLi turgia Euharist icãLi turgia Euharist icãLi turgia Euharist icãLi turgia Euharist icã estepunctul culminant al întregii vegheri dinNoaptea de Paºti. Este masa pe careDomnul a pregãtit-o poporului sãu prinMoartea ºi Învierea Sa.Este aducereade mulþumire a tuturor botezaþilorluminaþi de cuvântul lui Dumnezeu;glasul recunoºtinþei lor va dãinui pururiîn Biserica lui Dumnezeu, glas la care se unesc ºi glasurile noastre,mai ales „în acest timp sfânt în care a fost jertfit Mielul nostru de

Paºti, Isus Cristos. El nu înceteazã a seaduce jertfã pentru noi ºi ne este pururiapãrãtor înaintea ta, cãci, jertfit o datã,El nu mai moare ºi, dat fiind morþii,rãmâne pururi viu”.

Aceste cuvinte din Prefaþa de Paºtine vor lumina mereu cugetele în timpulpascal, fãcându-ne sã trãim în TainaSfintei Liturghii cea mai adâncã ºistrânsã comuniune cu Isus, Învierea ºiViaþa.

Pe Isus care este Preot, Altar ºi Mielde jertfã îl rog sã-i binecuvânteze cuiubirea ºi îndurarea Sa pe toþi cei careprin mila Domnului mi-au fostîncredinþaþi, fiii Bisericii din Arhidiecezanoastrã, laici ºi clerici, persoaneconsacrate. Tuturor sã vã dea bunulDumnezeu harul unor SãrbãtoriFericite.

„Revarsã asupra noastrã, Doamne,Duhul iubirii tale, pentru ca noi, care amfost hrãniþi cu Tainele pascale, sã fimmereu uniþi prin iubirea ta”.

Cristos a Înviat!

SANCTITÃÞII SALE BENEDICT AL XVI-LEA PONTIF SUPREM

Sfinte Pãrinte,

apropiindu-se solemnitatea Învierii Domnului, meditând cu multã credinþã, împreunã cuApostolul Neamurilor, misterul lui Cristos cel Rãstignit, ”Puterea lui Dumnezeu ºi Înþelepciunealui Dumnezeu”, ºi bucurându-ne de victoria Lui, Arhiepiscopul Arhidiecezei de Bucureºti,împreunã cu Episcopul sãu Auxiliar, cu preoþii sãi, cu congregaþiile religioase de bãrbaþi ºifemei ºi cu toþi credincioºii încredinþaþi grijii sale pastorale, îºi mãrturisesc iubirea sincerã, deplinacomuniune ºi ascultarea filialã faþã de Succesorul Sfântului Apostol Petru la cârma întregiiBiserici a lui Cristos.

Prin rugãciuni continue ºi fervoroase implorãm pentru bunul nostru Pãrinte ºi Pãstor supremo sãnãtate cât mai bunã, belºugul bucuriilor pascale ºi revãrsarea darurilor Sfântului Duh, prinmijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii ºi ajutorul poporului creºtin.

Pentru lumea de astãzi chinuitã de aºa mari încercãri, pentru Biserica noastrã localã, pentruPatria noastrã ºi pentru poporul nostru cerem cu umilinþã Binecuvântarea Apostolicã.

Bucureºti, 5 aprilie 2009Ioan ROBU

Arhiepiscop - Mitropolit

Pãstorul Arhidiecezei

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

TELEGRAMA ÎPS IOAN ROBU ADRESATELEGRAMA ÎPS IOAN ROBU ADRESATELEGRAMA ÎPS IOAN ROBU ADRESATELEGRAMA ÎPS IOAN ROBU ADRESATELEGRAMA ÎPS IOAN ROBU ADRESATÃ PTÃ PTÃ PTÃ PTÃ PAPEI BENEDICT AL XVI-LEAAPEI BENEDICT AL XVI-LEAAPEI BENEDICT AL XVI-LEAAPEI BENEDICT AL XVI-LEAAPEI BENEDICT AL XVI-LEACU OCAZIA SOLEMNITÃÞII ÎNVIERII DOMNULUI 2009CU OCAZIA SOLEMNITÃÞII ÎNVIERII DOMNULUI 2009CU OCAZIA SOLEMNITÃÞII ÎNVIERII DOMNULUI 2009CU OCAZIA SOLEMNITÃÞII ÎNVIERII DOMNULUI 2009CU OCAZIA SOLEMNITÃÞII ÎNVIERII DOMNULUI 2009

Aceasta este noaptea

în care Cristos,

sfãrâmând lanþurile morþii,

se înalþã biruitor din adâncuri.

O, noapte cu adevãrat fericitã,

în care cerul se uneºte cu pãmântul,

Dumnezeu se uneºte cu omul.

3Nunþiul Apostolic în România

Mesajul Nunþiului ApostolicMesajul Nunþiului ApostolicMesajul Nunþiului ApostolicMesajul Nunþiului ApostolicMesajul Nunþiului ApostolicMesajul Nunþiului ApostolicMesajul Nunþiului ApostolicMesajul Nunþiului ApostolicMesajul Nunþiului ApostolicMesajul Nunþiului Apostolic

Bucureºti, Paºti 2009

Celebrarea misterului Pãtimirii, Morþiiºi Învierii Domnului Nostru Isus Cristos estecentrul credinþei noastre. Domnul a învinspãcatul ºi moartea ºi prin glorioasa saînviere ne deschide porþile Paradisului.Acesta este sensul Sfintelor Paºti, ºi dorescsã le adresez tuturor membrilor BisericiiCatolice din România urãrile cele maicãlduroase ºi cordiale de pace ºi bucurieîn Domnul Înviat.

Isus cel Înviat este speranþa noastrã.Învierea lui Cristos este o explozie a iubirii luiDumnezeu care inundã întreaga lume.Îndreptarea inimii ºi a credinþei asupraRãstignitului înviat a clãdit ºi alimentatsperanþa poporului creºtin timp de douã miide ani .

„Învierea lui Cristos – ne aminteºtePapa Benedict al XVI – lea nu este deloc osimplã reîntoarcere la viaþa noastrãpãmânteascã; în schimb este cea maimare ’mutaþie’ care s-a petrecut vreodatã,e ’saltul’ decisiv cãtre o dimensiune a vieþiiprofund nouã, intrarea într-o ordine cu totuldiferitã, care se referã în primul rând laIsus din Nazaret, dar odatã cu El ºi la noi,la întreaga familie umanã, la istorie ºi laîntregul univers” (Omilia 19.X.2006).

Dragi fraþi ºi surori, în solemnasãrbãtoare a Sfintelor Paºti din 2009, înge-rul Domnului le vesteºte, încã o datã, cato-licilor din România: “Nu vã temeþi, ºtiu cã-lcãutaþi pe Isus cel rãstignit. Nu este aici, cãcia înviat dupã cum a zis” (Mt 28, 5-6).

Acesta este un mesaj de încurajare, carene în-deamnã la încredere, care îi îndeamnãpe toþi creºtinii sã dea mãrturie despre Cristoscel Înviat, unica speranþã de mântuire pentru

lumea noastrã, chinuitã de conflicte,nedreptãþi, lipsuri ºi pãcate.

ªi cum sã nu ne amintim, în acest an,perioada Paºtelui de acum zece ani, cândSfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea afãcut memorabila, istorica ºi neuitata vizitãpastoralã în România? Prezenþa Papei înmijlocul nostru pentru a ni-l vesti pe Cristoscel Înviat a fost un moment de har pentruBisericã ºi societate.

Prin primirea sa iubitoare ºi generoasaospitalitate faþã de Succesorul lui Petru,poporul român a arãtat lumii cele mai marivirtuþi ale spiritului sãu creºtin, valorile pereneale culturii sale, voinþa sa de a trãi în armonie,fraternitate, unitate.

Cu ocazia acestei a zecea aniversãri avizitei Papei în România vã invit sãredescoperiþi încã o datã conþinutulmesajelor pe care el le-a adresat Bisericii,Bisericilor, societãþii. Sunt mesaje de iubireºi de pace, de fraternitate, de înþelegere,de dialog, de toleranþã. Prin vizita sa el adeschis noi orizonturi de speranþã spreunitatea tuturor creºtinilor, pentru atranspune în fapte cuvintele lui Isus de laultima cinã: „Ut unum sint” (In 17,20).

În amintirea Sfântului Pãrinte Papa IoanPaul al II-lea ºi a vizitei sale istorice înRomânia, acum zece ani, vã încurajez petoþi sã fiþi discipolii lui Cristos cel Înviat. Sãfaceþi din sfintele celebrãri ale Pãtimirii,Morþii ºi Învierii Domnului un prilej de reflecþieºi rugãciune pentru a fi mãrturisitori cât maifideli ai valorilor evanghelice în societatearomâneascã.

Suntem conºtienþi de problemele,dificultãþile pe care, astãzi, le întâmpinãBiserica în lume, în România, în societate, înfamilie. Dar suntem convinºi ºi de faptul cã

harul lui Dumnezeu e cu mult deasuprarãului ºi a pãcatului. Dumnezeu, chiar ºi înîntunericul durerii ºi al suferinþelor, nuînceteazã sã ne fie Tatã ºi prin cruce neconduce la Înviere.

Provocãrile secularizãrii, ale laicismului,ale relativismului moral, ameninþãrile uneiculturi care vrea sã nege rãdãcinile creºtinetrebuie sã facã sã renascã ºi mai puternicîn comunitãþile noastre energia, en-tuziasmul, voinþa de jertfã care i-au însufleþitpe martirii ºi mãrturisitorii acestei þãri sãdea mãrturie despre Isus Cristos,vãrsându-ºi sângele din fidelitate faþã deBisericã ºi din iubire faþã de fraþi.

Învierea Domnului, care învingepãcatul ºi moartea, dorim sã fie încontinuare centrul vieþii Bisericii noastre,al parohiilor ºi al comunitãþilor noastre.Fãrã ajutorul lui Cristos cel Înviat nu putemface nimic (cf. In 15,5); de aceea neîndreptãm spre El, plini de încredere înmijlocirea maternã a Preasfintei FecioareMaria, umilã slujitoare a Domnului, carene aminteºte cã „la Dumnezeu nimic nueste cu neputinþã” (Lc 1,37).

Cu sentimente de recunoºtinþã ºi iubireîn Cristos, vã adresez tuturor cea mai sincerãurare pentru un Paºte Fericit ºi Sfânt!

cu ocazia Sãrbãtorii Învierii Domnului, 2009cu ocazia Sãrbãtorii Învierii Domnului, 2009cu ocazia Sãrbãtorii Învierii Domnului, 2009cu ocazia Sãrbãtorii Învierii Domnului, 2009cu ocazia Sãrbãtorii Învierii Domnului, 2009E.S. Francisco-Javier LozanoE.S. Francisco-Javier LozanoE.S. Francisco-Javier LozanoE.S. Francisco-Javier LozanoE.S. Francisco-Javier LozanoE.S. Francisco-Javier LozanoE.S. Francisco-Javier LozanoE.S. Francisco-Javier LozanoE.S. Francisco-Javier LozanoE.S. Francisco-Javier Lozano

cu ocazia Sãrbãtorii Învierii Domnului, 2009cu ocazia Sãrbãtorii Învierii Domnului, 2009cu ocazia Sãrbãtorii Învierii Domnului, 2009cu ocazia Sãrbãtorii Învierii Domnului, 2009cu ocazia Sãrbãtorii Învierii Domnului, 2009

FRANCISCO-JAFRANCISCO-JAFRANCISCO-JAFRANCISCO-JAFRANCISCO-JAVIER LOVIER LOVIER LOVIER LOVIER LOZANOZANOZANOZANOZANO,,,,,Nunþiu ApNunþiu ApNunþiu ApNunþiu ApNunþiu Apostolicostolicostolicostolicostolic

4 Pelerin la Vatican

Un Pontif al realismului ºi al speranþeiUn Pontif al realismului ºi al speranþeiUn Pontif al realismului ºi al speranþeiUn Pontif al realismului ºi al speranþeiUn Pontif al realismului ºi al speranþeipentru Africa ºi întreaga lumepentru Africa ºi întreaga lumepentru Africa ºi întreaga lumepentru Africa ºi întreaga lumepentru Africa ºi întreaga lume

Benedict al XVI-lea, alBenedict al XVI-lea, alBenedict al XVI-lea, alBenedict al XVI-lea, alBenedict al XVI-lea, altreilea Papã în continentultreilea Papã în continentultreilea Papã în continentultreilea Papã în continentultreilea Papã în continentul

africanafricanafricanafricanafricanSfântul Pãrinte s-a aflat, între 17 ºi 23

martie, în prima sa cãlãtorie apostolicã înAfrica, fiind al treilea episcop al Romei, dintimpurile moderne, care a fãcut vizitepastorale în continentul african.

Primul a fost Papa Paul al VI-lea care,în urmã cu 40 de ani, între 31 iulie ºi 2august 1969, s-a aflat în Uganda, încentrul continentului. Apoi, Papa Ioan Paulal II-lea – între 1980 ºi 2000 – în cele 16cãlãtorii apostolice în Africa a vizitat 42 dincele 53 de þãri africane, plus un dominionfrancez, La Réunion.

„Instrumentum laboris”,„Instrumentum laboris”,„Instrumentum laboris”,„Instrumentum laboris”,„Instrumentum laboris”,încredinþat personalîncredinþat personalîncredinþat personalîncredinþat personalîncredinþat personalepiscopilor africaniepiscopilor africaniepiscopilor africaniepiscopilor africaniepiscopilor africani

Pelerinajul lui Benedict al XVI-lea în Africaa cuprins douã etape: prima, între 17 ºi 20martie, în Camerun, þarã cu circa 200 degrupuri etnice ºi având ca limbi oficialefranceza ºi engleza. Cãlãtoria a fost prilejuitãde publicarea ºi consemnarea docu-mentului Instrumentum laboris, textul delucru pentru cea de-a II-a Adunare specialãpentru Africa a Sinodului episcopilor, carese va desfãºura de la 4 la 25 octombrie înVatican.

Documentul de lucru pentru sinodul cutema: „Biserica din Africa în serviciulreconcilierii, dreptãþii ºi pãcii. Voi sunteþi sarea

pãmân-tului… Voi sunteþilumina lumii” (Mt 5, 13.15) afost încredinþat personal, dePapa Benedict al XVI-lea,preºedinþilor ConferinþelorEpiscopale naþionale ºiregionale din Africa. Acesteveniment, fãrã precedentpentru Africa, a avut loc lafinalul Sfintei Liturghii celebratepe 19 martie, la Yaoundé,capitala statului Camerun.

Pe 20 martie, EpiscopulRomei ºi-a luat rãmas bunde la Biserica ºi populaþiaCamerunului în ceremonia de pe aeroportulcapitalei, îndreptându-se spre capitalaAngolei, Luanda, pentru cea de-a douaetapã a cãlãtoriei apostolice în Africa. ÎnAngola se aflã una dintre cele mai vechicomunitãþi catolice din Africa sub-ecuatorialã.

Rãnile AfriciiRãnile AfriciiRãnile AfriciiRãnile AfriciiRãnile Africiiºi speranþa vindecãriiºi speranþa vindecãriiºi speranþa vindecãriiºi speranþa vindecãriiºi speranþa vindecãrii

O primire încântãtoare ºi entuziastã –dupã cum s-a putut vedea în transmisiunileTV ºi din relatãrile multor ziariºti – a unuiPapã care nu a ezitat sã vorbeascã, cuclaritatea-i caracteristicã, despre temelecalde ale Africii.

Camerunezii ºi angolezii au ascultatcuvintele unui Pontif care le cunoaºte durerile,care ºtie foarte bine care le sunt problemeleºi speranþele. Papa Benedict al XVI-lea a

pus accentul pe necesitateasolidaritãþii internaþionale darºi a unui progres care sã seinspire din principii precumcorectitudinea, dreptatea ºicinstea ºi care sã nu slujeascãcorupþiei ºi intereselor unuifoarte mic numãr de per-soane. Un Papã care a privitcu mult realism la rãnile sân-gerânde ale Africii ºi tocmaide aceea atât de convingãtor

în rãspândirea virtuþii speranþei în acestcontinent.

El s-a adresat populaþiei africane îngeneral, dar a avut mesaje specifice pentrutineri ºi femei, care reprezintã protagoniºtiiviitorului ºi centrul unei dezvoltãri autenticea întregului continent, a unei Africi puse subocrotirea Maicii Domnului.

Realism ºi idealuri pentruRealism ºi idealuri pentruRealism ºi idealuri pentruRealism ºi idealuri pentruRealism ºi idealuri pentruAfrica ºi lumea toatãAfrica ºi lumea toatãAfrica ºi lumea toatãAfrica ºi lumea toatãAfrica ºi lumea toatã

Comentând recenta vizitã a Papei înAfrica, pãrintele Federico Lombardi,directorul Sãlii de Presã vaticane, care a fostprezent în aceastã cãlãtorie, a vorbit desprerealism ºi speranþã în descrierea acesteivizite. Într-un interviu la Radio Vatican a spuscã „Papa a privit spre realitatea Africiiîntr-un mod foarte concret, punând în luminãtoate marile sale probleme, îndemnându-itotodatã pe africani – într-o cheie creºtinã –sã priveascã departe”.

Aceastã vizitã a fost un dar de speranþãpentru toþi creºtinii din lume, dar cu o atenþiespecialã pentru Africa, unde existãprobleme dramatice. De aceea, îndemnulla speranþã este deosebit de urgent ºi estejust faptul cã Papa a amintit marea valoarea acestei virtuþi pentru toþi creºtinii activi aiacestui continent.

Un Pontif al realismului ºi al speranþeiUn Pontif al realismului ºi al speranþeiUn Pontif al realismului ºi al speranþeiUn Pontif al realismului ºi al speranþeiUn Pontif al realismului ºi al speranþeipentru Africa ºi întreaga lumepentru Africa ºi întreaga lumepentru Africa ºi întreaga lumepentru Africa ºi întreaga lumepentru Africa ºi întreaga lume

Prezentare dePrezentare dePrezentare dePrezentare dePrezentare deANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

5Actualitate

În cadrul întâlnirii plenare aCongregaþiei pentru Cler ce s-a desfãºuratîn a doua parte a lunii martie, în Vatican,Sfântul Pãrinte a proclamat AnulAnulAnulAnulAnulPreotuluiPreotuluiPreotuluiPreotuluiPreotului, ce va fi dedicat rolului ºidedicat rolului ºidedicat rolului ºidedicat rolului ºidedicat rolului ºimisiunii preotului în viaþa Bisericii ºi înmisiunii preotului în viaþa Bisericii ºi înmisiunii preotului în viaþa Bisericii ºi înmisiunii preotului în viaþa Bisericii ºi înmisiunii preotului în viaþa Bisericii ºi însocietatea epocii contemporanesocietatea epocii contemporanesocietatea epocii contemporanesocietatea epocii contemporanesocietatea epocii contemporane, un anpentru a sublinia cã fiecare preot trebuiesã tindã la „desãvârºirea spiritualã” pentruca slujirea sa sã fie rodnicã. Este importantca preotul sã fie bine format pe fãgaºulînvãþãturii Conciliului Vatican II ºi sã poatãfi mereu recunoscut, în moralitate ºiînfãþiºare, a afirmat Papa.

A sfinþi, a învãþa, a conduce. Sunt „triamunera”, cele trei îndatoriri ale vieþii ºislujirii preotului. Din momentul în care unepiscop îi pune mâinile pe cap în actulsacramental al hirotonirii, viaþa unui preottrebuie sã dea mãrturie despre aceste treivalori care, a afirmat Benedict al XVI-lea,„înainte de a fi o obligaþie, o sarcinã deîndeplinit” sunt „un dar”, datoritã cãruiapreotul participã la o „viaþã nouã”,dobândeºte acel „stil” care a fost al lui Isus

Anul Preotului:Anul Preotului:Anul Preotului:Anul Preotului:Anul Preotului:iunie 2009 - iunie 2010iunie 2009 - iunie 2010iunie 2009 - iunie 2010iunie 2009 - iunie 2010iunie 2009 - iunie 2010

ºi apoi al Apostolilor. Aceastã „participare”la viaþa lui Cristos devine ºi o putere ceface sã devinã „necesarã, mai mult,indispensabilã” „tendinþa spre desã-vârºirea moralã”.

Tema aleasã este Fidelitatea lui Cristos,fidelitatea preoþilor. Papa a decis ca Anulpreotului sã se deschidã cu celebrarea

La 10 martie, Papa Benedict al XVI-lea le-a adresat episcopilorBisericii catolice o scrisoare legatã de ridicarea excomunicãrii celorpatru episcopi consacraþi în mod valid, dar nelegitim, în 1988, demonseniorul Marcel Lefebvre. O scrisoare intensã, pentru a aduce„un cuvânt de lãmurire” asupra cazului - scrie Papa – “care a suscitat,în interiorul ºi în afara Bisericii Catolice, o discuþie de o atarevehemenþã cum de multã vreme nu se mai verificase”. Benedict alXVI-lea vorbeºte despre „perplexitãþile” multor episcopi cu privire laridicarea excomunicãrii, a urgenþei ºi a oportunitãþii ei.

„Unele grupuri”, în schimb - se afirmã în scrisoare - l-au acuzat„deschis pe Papa cã vrea sã se întoarcã înapoi, înainte de Conciliu”declanºând „o avalanºã de proteste, a cãror amãrãciune a datla ivealã rãni vechi”. „O împrejurare nefericitã, imprevizibilã pentrumine - afirmã Papa - a fost cazul Williamson care s-a suprapuscu ridicarea excomunicãrii”.

Faptul cã Fraternitatea Sfântul Pius al X-lea nu are o poziþiecanonicã în Bisericã - ºi de aceea „slujitorii sãi de cult nu exercitãfuncþii legitime în Bisericã” - se bazeazã nu pe raþiuni disciplinare cidoctrinare. „Prin aceasta este clarificat cã problemele care trebuieacum sã fie tratate sunt de naturã esenþial doctrinarã ºi privesc maiales acceptarea Conciliului Vatican II ºi a magisteriului post-conciliar

Papa le explicã episcopilor catolicide ce a ridicat excomunicarea celor patru episcopi lefebvriºti

Vesperelor din 19 iunie 2009, în solemnitateaPreasfintei Inimi a lui Isus, în prezenþarelicvelor parohului din Ars. Ceremonia deîncheiere va avea loc exact un an mai târziu,pe 19 iunie 2010, cu o Întâlnire Mondialã aPreoþilor, în Piaþa San Pietro.

Acest An coincide cu cea de-a 150-acomemorare a morþii sfântului paroh deArs, Ioan Maria Vianney, adevãrat exemplude pãstor în serviciul turmei lui Cristos, pecare Papa îl va proclama, în mod oficial, ca„sfântul patron al tuturor preoþilor din lume”.

În acest An va fi publicat un directoriupentru confesori ºi pentru îndrumãtoriispirituali, alãturi de o compilaþie de textepapale pe teme esenþiale pentru viaþa ºimisiunea preoþilor în vremurile moderne.

al papilor”. „Trebuie sã fie foarte clar pentru Fraternitate” - continuãPontiful - cã „nu se poate îngheþa autoritatea magisterialã a Bisericiila anul 1962”. „Dar unora dintre aceia care se declarã mari apãrãtoriai Conciliului - adaugã - trebuie, de asemenea, sã li se aminteascãfaptul cã Vatican II poartã în sine întreaga istorie doctrinarã a Bisericii.Cine vrea sã fie ascultãtor faþã de Conciliu, trebuie sã acceptecredinþa mãrturisitã în decursul secolelor ºi nu poate tãia rãdãciniledin care arborele trãieºte”.

Însã, în faþa acestor mari prioritãþi - explicã - „un gest umil alunei mâini întinse” a dat naºtere „unui adevãrat vacarm”. Cu toateacestea - se întreabã Papa - este atât de greºit sã ieºi înîntâmpinarea fratelui care „are ceva împotriva ta ºi sã cauþiîmpãcarea?”

Benedict al XVI-lea terminã scrisoarea citând invitaþia sfântuluiPaul cãtre Galateni la a se iubi ºi respecta: „dacã vã muºcaþi ºi vãmâncaþi între voi” - spune Apostolul neamurilor - aveþi grijã sã nuvã nimiciþi unii pe alþii” (Gal 5,15). Din pãcate - a adãugat Papa -acest „a se muºca ºi a se mânca” existã ºi astãzi în Bisericã, dreptexpresie a unei libertãþi rãu înþelese”.

„Trebuie sã învãþãm mereu – încheie Papa - prioritateasupremã: iubirea”.

“Un cuvânt de lãmurire”“Un cuvânt de lãmurire”“Un cuvânt de lãmurire”“Un cuvânt de lãmurire”“Un cuvânt de lãmurire”

Pagi

nã r

ealiz

atã

de C

RIST

INA

ªO

ICA

NPa

ginã

rea

lizat

ã de

CRI

STIN

A ª

OIC

AN

Pagi

nã r

ealiz

atã

de C

RIST

INA

ªO

ICA

NPa

ginã

rea

lizat

ã de

CRI

STIN

A ª

OIC

AN

Pagi

nã r

ealiz

atã

de C

RIST

INA

ªO

ICA

N

6 Din viaþa Arhidiecezei

Preasfinþintul Cornel Damian viziteazã comunitãþile Preasfinþintul Cornel Damian viziteazã comunitãþile Preasfinþintul Cornel Damian viziteazã comunitãþile Preasfinþintul Cornel Damian viziteazã comunitãþile Preasfinþintul Cornel Damian viziteazã comunitãþile ArhidiecezeiArhidiecezeiArhidiecezeiArhidiecezeiArhidiecezei

Preasfinþintul Cornel Damian continuã vizitele în parohiile Arhidiecezei. În lunamartie, Episcopul auxiliar de Bucureºti a vizitat comunitãþile catolice din Craiova (15martie), Tulcea (22 martie) ºi Sulina (22 martie).

Împreunã cu pãrintele Fabian Mãriuþ, responsabil cu pastoraþia familiilor în cadrulArhidiecezei de Bucureºti, Episcopul Cornel le-a prezentat familiilor catolice diferitemomente din viaþa Apostolului Paul, subliniind importanþa familiei creºtine întransmiterea credinþei.

„Pentru a vesti Evanghelia este necesar ca aceasta sã fie trãitã ºi vestitã maiîntâi în casele noastre”, le-a explicat PS Cornel tulcenilor, pe care i-a încurajat sãaibã curajul de a vorbi despre Cristos ºi în afara casei ºi a Bisericii.

Pãrintele ªerban TPãrintele ªerban TPãrintele ªerban TPãrintele ªerban TPãrintele ªerban Tarcizarcizarcizarcizarciziu: Doctor în filosofieiu: Doctor în filosofieiu: Doctor în filosofieiu: Doctor în filosofieiu: Doctor în filosofie

Vechi ºi preþios colaborator al revistei noastre, pãrintele ªerban Tarciziu, profesor de ªtiinþe biblice laInstitutul Sfânta Tereza din Bucureºti, a obþinut o Diplomã de studii aprofundate în ºtiinþe biblice la InstitutulCatolic din Paris ºi o Diplomã de studii aprofundate în istoria creºtinismului la Universitatea din Sorbona. Aabsolvit apoi ªcoala doctoralã la Universitatea din Sorbona ºi pe cea de la Institutul catolic din Paris.

Ca o încununare a atâtor ani de studii ºi de formare, la 5 martie a obþinut titlul de Doctor în filosofie laUniversitatea din Bucureºti, cu o tezã intitulatã “Dimensiunea lingvisticã, eticã ºi teologicã-creºtinã a metaforeimilitare în Biblie”. La susþinerea lucrãrii doctorale a þinut sã fie prezent ºi Arhiepiscopul Ioan Robu, împreunã cu ungrup de preoþi din Bucureºti.

Pentru o mai bunã pregãtire a credincioºilor pentru sãrbãtoarea ÎnvieriiDomnului, în perioada 20-22 martie au avut loc misiuni populare în parohiaSfântul Anton din localitatea Mihail Kogãlniceanu, organizate de pãrinteleparoh Anton Alecu. Predicator a fost preotul salezian Tiziano Baracco.

Duminicã, 22 martie, la încheierea misiunilor, comunitãþii din MihailKogãlniceanu i s-a alãturat un grup de tineri din Constanþa, însoþit de pãrinteleparoh, monsenior ªtefan Ghenþa. Ei au purtat în procesiune Relicva SfinteiCruci pânã în bisericã, unde a fost expusã spre a fi veneratã de credincioºi.„În acest fel - ne-a explicat monseniorul Ghenþa -, în drumul de pregãtirepentru Sãrbãtoarea Paºtelui, credincioºii din Mihail Kogãlniceanu au avutposibilitatea sã se roage ºi sã cinsteascã lemnul Sfintei Cruci, prin care Isusne-a dobândit mântuirea”.

„Predicile ascultate, participarea la Sfintele Liturghii, binecuvântareasolemnã ºi posibilitatea de a atinge ºi de a sãruta cu veneraþie Relicva Sfântãau întãrit dorinþa tuturor de a-l urma pe Isus pe Calea Crucii ºi de a duce oviaþã de mãrturie creºtinã”, a adãugat monsenior ªtefan Ghenþa.

Misiuni populare în parohia Sfântul AntonMisiuni populare în parohia Sfântul AntonMisiuni populare în parohia Sfântul AntonMisiuni populare în parohia Sfântul AntonMisiuni populare în parohia Sfântul Antondin Mihail din Mihail din Mihail din Mihail din Mihail KogãlniceanuKogãlniceanuKogãlniceanuKogãlniceanuKogãlniceanu

„La tine alergãm, fericite Iosife” este rugãciuneape care o vor rosti de acum înainte, la sfârºitul fiecãreiSfinte Liturghii, înainte de binecuvântare, preotulîmpreunã cu credincioºii. Aceasta este dorinþa ºidecizia pe care Arhiepiscopul de Bucureºti, ÎPS IoanRobu, a exprimat-o în timpul Liturghiei Pontificale dinsãrbãtoarea sfântului Iosif, patronul catedraleiArhidiecezei. „Rugãciunea aceasta - a spusArhiepiscopul - sã ne ajute în apãrarea noastrã ºi aBisericii, Trupul lui Cristos, împotriva rãului din lume”.

La Liturghia solemnã, prezidatã de ÎnaltPreasfinþitul Ioan Robu, în seara zilei de 19 martie,catedrala s-a umplut de credincioºi, laici ºipersoane consacrate, iar altarul pãreaneîncãpãtor pentru numãrul mare de preoþi veniþila sãrbãtoare din întreaga Arhidiecezã.

RugãciuRugãciuRugãciuRugãciuRugãciune la sfântul Iosifne la sfântul Iosifne la sfântul Iosifne la sfântul Iosifne la sfântul Iosifîn întreaga Arhidiecezãîn întreaga Arhidiecezãîn întreaga Arhidiecezãîn întreaga Arhidiecezãîn întreaga Arhidiecezã

7Biserica în România

Nou episcop romano-catolic de OradeaNou episcop romano-catolic de OradeaNou episcop romano-catolic de OradeaNou episcop romano-catolic de OradeaNou episcop romano-catolic de Oradea

Sâmbãtã, 7 martie, a avut loc, în catedrala romano-catolicã din Oradea, consacrarea nouluiepiscop al Diecezei romano-catolice de Oradea, PS Laszlo Bocskei. Principalul consacrator a fostepiscopul de Timiºoara, PS. Martin Roos, iar episcopi co-consacratori au fost ÎPS Ioan Robu, arhiepiscopºi mitropolit de Bucureºti ºi ÎPS Balázs Bábel, arhiepiscop de Kalocsa-Kecskemet (Ungaria).

La celebrare au luat parte Nunþiul Apostolic în România, E.S. Francisco-Javier Lozano, numeroºiepiscopi din þarã ºi din strãinãtate, preoþi, persoane consacrate ºi autoritãþi civile, printre care ministrulCulturii ºi Cultelor, Theodor Paleologu. Din partea arhidiecezei noastre au participat, în afarã deArhiepiscopul Ioan Robu, ºi preoþii Cazimir Budãu ºi Petru Husariu.

La încheierea celebrãrii, ÎPS Ioan Robu, în calitate de preºedinte al Conferinþei Episcopale Române,i-a urat noului episcop bun venit în Conferinþã. În momentul de faþã Conferinþa Episcopalã Românãeste formatã din 16 episcopi: 9 de rit latin ºi 7 de rit bizantin.

Noul episcop a slujit mai mulþi ani ca vicar general în Dieceza de Timiºoara ºi îl înlocuieºte acum pePS Tempfli Jozsef, care s-a retras din motiv de vârstã, dupã ce a condus Dieceza latinã de Oradea din1990. PS Laszlo Bocskei este cel de-al 82-lea episcop al Diecezei Romano-Catolice de Oradea.

Poziþia Bisericii Catolice cu privire laPoziþia Bisericii Catolice cu privire laPoziþia Bisericii Catolice cu privire laPoziþia Bisericii Catolice cu privire laPoziþia Bisericii Catolice cu privire ladezincriminarea prostituþiei ºi a incestuluidezincriminarea prostituþiei ºi a incestuluidezincriminarea prostituþiei ºi a incestuluidezincriminarea prostituþiei ºi a incestuluidezincriminarea prostituþiei ºi a incestului

Într-un Comunicat de presã, dat publicitãþii la 10 martie, ArhiepiscopiaRomano-Catolicã de Bucureºti îºi exprimã dezaprobarea faþã de dezincri-minarea prostituþiei ºi a incestului în noul Cod Penal, „considerând-o caun drum liber ºi justificabil spre dispreþul ºi abuzul faþã de fiinþa umanã”.„Biserica – se adaugã în comunicat - nu a încetat ºi nu va înceta sãapere demnitatea persoanei umane ºi sã dezaprobe prostituþia ºi inces-tul. Astfel de fapte (...) prolifereazã datoritã dictaturii relativismului moral,care caracterizeazã societatea modernã”.

Citând Catehismul Bisericii Catolice (CBC) în comunicat se aratã cãincestul “corupe relaþiile familiale ºi indicã un regres spre animalitate”(nr. 2388), iar în cazul în care actului incestuos îi cad pradã copiii, “greºealae dublatã de o implicare scandaloasã adusã integritãþii fizice ºi morale”a acestora, “care îi va marca toatã viaþa, ºi de o violare a responsabilitãþiieducative” (CBC, nr. 2389).

„Prostituþia este consideratã de Bisericã o formã de sclavie modernã(...) ºi o degradare a trupului care, în viziunea creºtinã, este locuinþaDuhului Sfânt. (...) Legalizarea prostituþiei – se aratã în comunicat - arînsemna acceptarea unei culturi care banalizeazã sexualitatea umanã”.

Aceastã poziþie de dezaprobare publicã a prostituþiei ºi a incestului –care, în Biserica Catolicã se bazeazã pe legea moralã naturalã, pe învãþã-tura Sfintei Scripturi ºi pe tradiþia Bisericii – a fost împãrtãºitã ºi de EpiscopiaRomano-Catolicã de Iaºi, prin persoana Episcopului Petru Gherghel.

Nunþiul Apostolic în România, E.S. Francisco JavierLozano, a vizitat, la sfârºitul lunii februarie ºi începutullunii martie, diecezele romano ºi greco-catolice dinvestul þãrii noastre.

În perioada 20-22 februarie, Nunþiul s-a aflat laCluj, unde a participat la ceremonia de decernare atitlului de Doctor Honoris Causa, cardinalului ZenonGrocholewski, Prefect al Congregaþiei pentru EducaþieCatolicã, din partea Universitãþii Babeº-Bolyai.

La Cluj, Excelenþa Sa a vizitat Catedrala Schim-barea la Faþã ºi Sediul Episcopiei de Cluj-Gherla, undea avut o întâlnire cu PS Florentin, PS Vasile Bizãu, dela Blaj, cu preoþi ºi profesori de la Facultatea deTeologie greco-catolicã.

La 7 martie, Nunþiul Apostolic a participat laconsacrarea ºi intronizarea noului episcop romano-catolic de Oradea, PS Laszlo Bocskei. Duminicã, 8martie, Nunþiul a vizitat comunitatea catolicã din Zalãu,iar a doua zi a mers la Oradea, unde a concelebratSfânta Liturghie alãturi de PS Virgil Bercea, episcopgreco-catolic de Oradea.

Nunþiul Apostolic Nunþiul Apostolic Nunþiul Apostolic Nunþiul Apostolic Nunþiul Apostolic în în în în în mijloculmijloculmijloculmijloculmijloculcatolicilor din vestul þãriicatolicilor din vestul þãriicatolicilor din vestul þãriicatolicilor din vestul þãriicatolicilor din vestul þãrii

Pagi

ni r

ealiz

ate

de C

RIST

INA

GRI

GO

REPa

gini

rea

lizat

e de

CRI

STIN

A G

RIG

ORE

Pagi

ni r

ealiz

ate

de C

RIST

INA

GRI

GO

REPa

gini

rea

lizat

e de

CRI

STIN

A G

RIG

ORE

Pagi

ni r

ealiz

ate

de C

RIST

INA

GRI

GO

RE

Rãspunsul Bisericii Italiene la scrisoarea ÎPS Ioan RobuRãspunsul Bisericii Italiene la scrisoarea ÎPS Ioan RobuRãspunsul Bisericii Italiene la scrisoarea ÎPS Ioan RobuRãspunsul Bisericii Italiene la scrisoarea ÎPS Ioan RobuRãspunsul Bisericii Italiene la scrisoarea ÎPS Ioan Robu

“Mulþumindu-vã pentru gestul de atenþie, pot sã vã asigur de stima ºi apropierea Bisericilor italiene faþã de Bisericile din România,conºtienþi fiind de angajarea comunã pentru contrastarea oricãrei forme de violenþã ºi ilegalitate”.

Cu aceste cuvinte rãspunde cardinalul Angelo Bagnasco, preºedintele Conferinþei Episcopale Italiene, la scrisoarea pe carearhiepiscopul Ioan Robu, preºedintele Conferinþei Episcopale Române, a trimis-o Bisericii Italiene luna trecutã, în care condamna actelecriminale sãvârºite în Italia de unii cetãþeni români.

“Mulþi italieni – continuã cardinalul Bagnasco – nu de mult, au fost imigraþi în þãri strãine în cãutarea unui loc de muncã, pentru agaranta un viitor mai demn familiilor lor”. De aceea – adaugã prelatul - “îi apreciem pe cei care vin în Italia pentru a-ºi aduce contribuþiapentru edificarea unei societãþi mai drepte”.

8 Biserica în lume

Congres Internaþional dedicatCongres Internaþional dedicatCongres Internaþional dedicatCongres Internaþional dedicatCongres Internaþional dedicatfemeilorfemeilorfemeilorfemeilorfemeilor

Pe 20 martie a început, la Roma, primulCongres Internaþional dedicat femeilor, care aavut ca temã: „Viaþa, familia, dezvoltarea: rolulfemeilor în promovarea drepturilor umane”.

Evenimentul a fost organizat de ConsiliulPontifical pentru Dreptate ºi Pace, în colaborarecu World Women Alliance for Life and Family(WWALF) ºi World Union of Catholic Women’sOrganizations (WUCWO).

Într-un mesaj transmis prin cardinalulRenato Raffaele Martino, preºedinteleConsiliului Pontifical pentru Dreptate ºi Pace,Sfântul Pãrinte a afirmat cã rãspunsul laactualele atacuri împotriva vieþii poate fi datmai ales de femei, prin intermediul unui “noufeminism”, care sã apere drepturile umane ºisã respecte cu tãrie viaþa.

Papa a declarat cã una din misiunilefemeii creºtine este aceea de a “corecta oriceneînþelegere cu privire la faptul cã religiacreºtinã este doar o colecþie de porunci ºiinterdicþii”. “Cele Zece Porunci nu sunt o seriede nu, ci un mare da spus iubirii ºi vieþii”, amai spus Pontiful.

Cardinalul Martino a subliniat cã, înmomentul de faþã, problema socialã nu poate fiseparatã de aceea a familiei ºi a vieþii, ºi cã înaceste amândouã subiecte se intersecteazãaceea a demnitãþii femeii. Apoi a afirmat cã “noulfeminism” trebuie sã fie “capabil sã lansezeumanismul integral ºi solidar, care sã fie prietenal vieþii, prieten al familiei ºi al iubirii conjugale,care sã fie mereu gata sã lupte împotrivanedreptãþii ºi a opresiunii”.

Întâlnirea cu celãlalt. Demnitate ºi solidaritateÎntâlnirea cu celãlalt. Demnitate ºi solidaritateÎntâlnirea cu celãlalt. Demnitate ºi solidaritateÎntâlnirea cu celãlalt. Demnitate ºi solidaritateÎntâlnirea cu celãlalt. Demnitate ºi solidaritate

Pe 24 martie 2009, Ambasada României pe lângã Sfântul Scaun a organizatun concert de orgã, susþinut de maestrul Felician Roºca, în care au fost incluselucrãri de Johann Sebastian Bach, Franz Liszt, Johannes Brahms, JohannPachelbel, George Enescu. Concertul, care s-a desfãºurat în biserica SfântaFecioarã a Carmelului din Traspontina, Roma, s-a înscris în seria de “concertede recunoºtinþã”, grupate sub numele generic “Întâlnirea cu celãlalt. Demnitateºi solidaritate”, oferite de Ambasada României pentru reprezentanþii BisericiiCatolice în semn de recunoºtinþã pentru susþinerea comunitãþilor creºtineromâneºti din Italia.

Cu aceastã ocazie, cardinalul Renato Raffaele Martino, preºedintele ConsiliuluiPontifical pentru Justiþie ºi Pace, a primit Ordinul Steaua României în grad de MareCruce, oferit de preºedintele României, Traian Bãsescu. În mesajul transmis cuaceastã ocazie, preºedintele român ºi-a exprimat recunoºtinþa pentru “solidaritateademonstratã de Biserica Catolicã faþã de românii din diaspora, fie ei ortodocºi,romano-catolici sau greco-catolici”, precum ºi pentru sprijinul oferit de Sfântul Scaun,de dicastere, de Vicariatul de Roma ºi de Conferinþa Episcopalã Italianãnumeroaselor parohii româneºti din întreaga Italie”.

Potrivit preºedintelui român, parohiile nu sunt doar locuri în care se gãseºtesprijin spiritual, ci ºi locuri în care credincioºii învaþã sã îºi demonstreze loialitateafaþã de comunitatea ºi statul care i-au primit ºi le-au oferit solidaritatea. PreºedinteleBãsescu i-a mulþumit cardinalului Martino pentru poziþia echilibratã, deschisã ºiprofund umanã exprimatã în calitatea de preºedinte al Consiliului Pontifical pentruPastoraþia Migranþilor ºi Itineranþilor, funcþie pe care a ocupat-o pânã în lunafebruarie, ºi al Consiliului Pontifical pentru Dreptate ºi Pace în contextul recentelordezbateri pe tema imigraþiei în Italia.

Redescoperirea duminiciiRedescoperirea duminiciiRedescoperirea duminiciiRedescoperirea duminiciiRedescoperirea duminicii

Înscriindu-se pe linia protecþiei sociale ºi a luptei împotriva abuzurilor din partea patronatelor, BisericaCatolicã, alãturi de sindicate, susþine asigurarea duminicii ca zi liberã. Comisia Conferinþelor Episcopilordin Comunitatea Europeanã (are 24 de delegaþi la Bruxelles) alãturi de Biserica Protestantã a Germaniei(EKD) ºi de Biserica Angliei salutã iniþiativa cu privire la “protecþia duminicii” ºi garantarea ei ca zi liberã,depusã la Parlamentul European de cinci deputaþi europeni de mai multe naþionalitãþi.

Declaraþia scrisã privind pãstrarea duminicii ca zi liberã a fost susþinutã de mai multe argumente: acest principiu este considerat unstâlp de bazã al modelului social european ºi o parte a moºtenirii culturale europene; în conformitate cu legislaþia UE, duminica este ziuasãptãmânalã de odihnã pentru copii ºi adolescenþi; instituþiile, organismele ºi agenþiile europene nu lucreazã duminica, încã de lacrearea lor ºi nu intenþioneazã sã facã acest lucru în viitor, în ciuda diversitãþii contextului religios, cultural ºi etnic al funcþionarilor ºi alfactorilor de decizie din Uniunea Europeanã.

Semnatarii invitã statele membre ºi instituþiile Uniunii Europene sã protejeze ziua de duminicã, ca zi sãptãmânalã de odihnã, încadrul viitoarei legislaþii naþionale ºi comunitare privind programul de lucru, cu scopul de a spori protecþia sãnãtãþii lucrãtorilor ºi reconciliereamuncii cu viaþa de familie. Pentru a fi adoptatã ca declaraþie oficialã este necesarã semnarea ei de majoritatea parlamentarilor europeni,înainte de 7 mai 2009.

9Biserica în lume

Pagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICAN

Semne de speranþãSemne de speranþãSemne de speranþãSemne de speranþãSemne de speranþãpentru Biserica Catolicã din Cubapentru Biserica Catolicã din Cubapentru Biserica Catolicã din Cubapentru Biserica Catolicã din Cubapentru Biserica Catolicã din Cuba

În Cuba a fost aprobat un proiect ce prevede restaurarea unor bisericicatolice. Într-o þarã cum este Cuba, aprobarea, de cãtre Guvern, a uneirestructurãri radicale a patru mari biserici din Havana a fost privitã ca un semnpromiþãtor al unei îmbunãtãþiri a relaþiilor dintre liderii catolici ºi administraþiacondusã de Raul Castro.

La câteva sãptãmâni dupã aprobarea proiectului, asociaþia catolicã decaritate Kirche in Not, care se ocupã de creºtinii persecutaþi ºi în suferinþã, adonat 60.000 de euro în acest scop.

Un purtãtor de cuvânt al Kirche in Not a afirmat: “faptul cã aceste lucrãri derestaurare – care vor dura mult timp – au primit undã verde, reprezintã un pasfundamental pentru relaþiile dintre Stat ºi Bisericã (...). Demonstreazã cã, decând Raul Castro l-a înlocuit pe fratele sãu, Fidel, ca Preºedinte, începe sãaparã o nouã relaþie cu Biserica, iar catolicii - ºi creºtinii, în general, - nu maisunt vãzuþi în mod automat ca duºmani ai Statului. Cu siguranþã cã mai estedrum lung de fãcut, dar sunt motive de speranþã”.

Aprobarea proiectului de restaurare a celor patru biserici vine dupã câtevasemnale ale modificãrii atitudinii guvernului faþã de Bisericã. În februarie 2008,Secretarul de Stat al Vaticanului, Cardinalul Tarcisio Bertone, a inaugurat unedificiu ecleziastic nou - o reºedinþã episcopalã ºi birouri pentru Dieceza deGuantanamo.

Toate aceste gesturidau o nouã speranþã,dupã aproape treizecide ani în care FidelCastro a exilat mulþipreoþi ºi numeroasepersoane consacrate ºia confiscat biserici,marea majoritate aacestora fiind ºi astãzi înproprietatea guvernului.

Lanþ de rugãciune în Þara SfântãLanþ de rugãciune în Þara SfântãLanþ de rugãciune în Þara SfântãLanþ de rugãciune în Þara SfântãLanþ de rugãciune în Þara Sfântã

La iniþiativa unor institute de viaþã consacratã ºi aunor congregaþii religioase prezente la Ierusalim ºila Betleem a fost iniþiat un lanþ de rugãciune “pentruBenedict al XVI-lea, pentru ca viitoarea sa vizitãpastoralã în Þara Sfântã sã aducã roade de înnoirespiritualã, pace ºi stabilitate”.

Acesta este modul în care persoaneleconsacrate din Þara Sfântã se pregãtesc sã-lprimeascã pe Sfântul Pãrinte. “În fiecare zi, la ora18, fiecare dintre noi, în locul în care ne aflãm, îºiîntrerupe activitatea ºi recitã rugãciunea Tatãl nostru.Se creeazã astfel un lanþ de rugãciune care sperãmcã poate sã-l îmbrãþiºeze pe Papã ºi sã facã rodnicãaceastã cãlãtorie. Creºtinii de aici îl aºteaptã cunerãbdare, sunt dornici sã-i asculte cuvintele deîncurajare ºi de îmbãrbãtare pentru a merge maideparte, în ciuda tuturor problemelor”, a spus soraSara, care se aflã de 2 ani la Betleem.

“Lipsa pãcii ºi a siguranþei pentru viitor, a mai spussora, nu-ºi gãseºte soluþia în emigrare. Creºtiniipãrãsesc acest teritoriu ºi, din acest motiv, au nevoiesã fie încurajaþi.

Plecarea le poate da o mânã de ajutor, din punctde vedere economic ºi al siguranþei unui loc demuncã, atât de necesare ºi vitale, dar ºi sprijinulcredinþei. Iatã de ce este nevoie de rugãciune ºi demijlocire. Papa ºtie acest lucru ºi, de aceea, suntemsiguri cã aceastã vizitã le va insufla curaj ºi credinþã”.

Sfântul Pãrinte va vizita Þara Sfântã în perioada8-15 mai.

În Spania, campanie în favoarea vieþiiÎn Spania, campanie în favoarea vieþiiÎn Spania, campanie în favoarea vieþiiÎn Spania, campanie în favoarea vieþiiÎn Spania, campanie în favoarea vieþii

Conferinþa Episcopala Spaniolã (CEE) a lansat pe 16 martie o campanie cu tema Apãrã-mi viaþa!, care a atras atenþia asupra riscului de a apãra viaþa animalelor ºi de a nu-iproteja, în schimb, pe copiii nenãscuþi.

„Se aºteaptã modificãri legislative care, dacã vor fi aprobate, vor duce la o situaþieîn care nou-nãscuþii vor fi mai puþin protejaþi decât sunt în legislaþia actualã. În acelaºitimp, se pare cã acceptarea socialã a avortului este într-o continuã creºtere”, se explicãîntr-o notã emisã de Biroul de Informaþii al Conferinþei Episcopale pentru a prezentacampania.

În continuarea notei s-a atras atenþia asupra faptului cã în societatea actualã estemereu crescândã sensibilitatea faþã de necesitatea de a apãra embrionii diferitelor speciianimale, fapt care este demn de laudã. Dar, ca un paradox, viaþa persoanei umane caretrebuie sã se nascã este obiectul unei lipse de protecþie tot mai extinse.

Campania, ce a avut ca protagoniºti o fiinþã umanã ºi un linx, ºi-a propus sã fie voceacelor ce n-au voce, dar care au dreptul sã trãiascã. Iniþiativa s-a înscris în contextul Zileipentru Viaþã, ce s-a celebrat pe 25 martie în toate diecezele din Spania, ºi în mai amplul proiect al Anului de Rugãciune pentruViaþã, iniþiat în luna ianuarie a acestui an.

10 Sfânta Scripturã

Duminica ÎnvieriiDuminica ÎnvieriiDuminica ÎnvieriiDuminica ÎnvieriiDuminica Învierii

În prima zi a sãptãmânii, Maria Magdalena a mersîn zori la mormânt ºi a vãzut piatra luatã de pemormânt. A alergat, deci, ºi s-a dus la Simon Petru ºila celãlalt ucenic, pe care îl iubea Isus, ºi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt ºi nu ºtim unde l-aupus.” A ieºit deci Petru ºi celãlalt ucenic ºi au mers lamormânt… Celãlalt ucenic a alergat înainte…, a ajunscel dintâi dar n-a intrat. A sosit ºi Simon Petru ºi a intratîn mormânt ºi s-a uitat la giulgiurile puse jos, iar linþoliulcare fusese pe capul lui era… deoparte, înfãºuratîntr-un loc. Atunci a intrat ºi celãlalt ucenic… ºi a vãzutºi a crezut (In 20,1-9).

Duminica a II-a a Paºtelui (B)Duminica a II-a a Paºtelui (B)Duminica a II-a a Paºtelui (B)Duminica a II-a a Paºtelui (B)Duminica a II-a a Paºtelui (B)

Fiind searã, în ziua aceea, întâia a sãptãmânii, ºi uºilefiind încuiate acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor, avenit Isus ºi a stat în mijloc ºi le-a spus: „Pace vouã!” ªispunând aceasta, le-a arãtat mâinile ºi coasta. Aºadars-au bucurat ucenicii vãzându-l pe Domnul. Le-a zis deciiarãºi: „Pace vouã! Precum m-a trimis pe mine Tatãl, ºi Euvã trimit pe voi”. ªi, zicând acestea, a suflat asupra lor ºile-a zis: „Primiþi pe Duhul Sfânt. Cãrora le veþi ierta pãcatele,vor fi iertate; ºi cãrora le veþi þine, vor fi þinute.”

Dar Toma, unul din cei doisprezece, zis Geamãnul, nuera cu ei când a venit Isus. Deci, i-au spus ceilalþi ucenici:„L-am vãzut pe Domnul!” El, însã, le-a spus: „Dacã nu voivedea în mâinile lui urma cuielor ºi nu îmi voi pune degetulîn urma cuielor ºi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nuvoi crede!”... (In 20,19-31).

Evenimentul Învierii a avut loc. Nimeni nu a asistat la el.Învierea, însã, a lãsat suficiente urme pentru ca apropiaþii luiIsus ºi, prin ei, toþi oamenii sã înveþe a-I simþi prezenþa ºi maiales lucrarea: piatra temniþei mormântului înlãturatã,giulgiurile morþii pãrãsite, linþoliul chipului pãmântesc lãsat,împãturit, de-o parte. Acestea sunt nu doar dovezi ale Învierii,ci ºi semne ale unei identitãþi noi, dobândite de Isus Cristos,identitate pe care numai ochiul de credinþã o poaterecunoaºte.

Pentru fiecare din persoanele amintite de fragmentulevanghelic al acestei Duminici, va fi necesarã o pedagogieaparte pentru a descoperi chipul de Înviere al Învãþãtorului. Astfel,Mariei Magdalena, venitã la mormânt, conform sfântului Ioan,din imbold de pietate ºi de tandreþe, nu-i va fi suficient sã vadãpiatra mormântului datã deoparte pentru a întrezãri o altãperspectivã decât aceea ca Domnul sã fi fost luat din mormântºi dus într-un loc neºtiut. Va fi necesarã o întoarcere cãtre Domnulei ºi de o chemare pe nume – Marie! – (In 20,14.16) pentru caochiul ei sã descopere Noutatea de neimaginat ºi sã setransfome într-o martorã a Învierii preaslãvite a Mântuitorului.Cât îi priveºte pe Petru ºi pe ucenicul pe care Isus îl iubea, eisunt prezentaþi, încã de la începutul Pãtimirii lui Isus, în imediataLui apropiere. Activi de-a lungul pãtimirii, ei vor fi ºi mai mult îndescoperirea misterului Învierii.

O deosebire între ei existã totuºi, deosebire care îi va permiteceluilalt ucenic sã ajungã mai repede decât Petru lamormânt ºi aceasta este iubirea. Aceasta îi vapermite sã treacã mai uºor de la „a vedea”semnele învierii (giulgiurile), la „a crede” (ela vãzut ºi a crezut...) cã Isus Cristos aînviat. Pentru Petru, deºi a fost primulcare a intrat în mormânt, devenindastfel un martor indiscutabilpentru Bise-rica primarã, el vaavea nevoie de un nou demers,cel din In 21,1-14.15-23, pentru casã-l des-copere pe Domnul ºi sãse lase învestit martor al Învieriisale.

Urmarea acestei pericope, în care refuzul apostolului Toma dea crede în mãrturia celorlalþi ucenici despre întâlnirea lor cu IsusCristos Înviat, ne este tuturor arhicunoscutã. Opt zile mai târziu, înacelaºi cadru al primei întâlniri cu ucenicii sãi, Isus Cristos îl vainterpela pe Toma, prezent de aceastã datã, cu aproximativ aceleaºicuvinte prin care el îºi exprima refuzul de a crede: Adu-þi degetulaici ºi vezi mâinile mele ºi adu-þi mâna ºi pune-o în coasta mea ºinu fi necredincios, ci credincios. O astfel de interpelare, de-a lungulcãreia degetul ºi mâna apostolului au reiterat traseul cuielor larãstignire ºi a lãncii ostaºului la strãpungea inimii, avea sã producãîn el o transformare surprinzãtoare. Prin gesturile sale Toma fãceamai mult decât sã verifice autenticitatea rãnilor ºtiute de el în trupulpreasfânt al Învãþãtorului sãu. Necredinciosul „repeta” rãstignireaMântuitorului, „repetare” care a trezit în el, probabil, un simþãmântde vinovãþie. Doar un astfel de simþãmânt putea provoca aceaexclamaþie atât de plinã de cãinþã, dar ºi de speranþã: Domnul meuºi Dumnezeul meu!

ªi totuºi, prima parte a pericopei acestei Duminici ne oferã câtevadin consecinþele care decurg din victoria lui Isus Cristos asupra morþii.Astfel, Învierea preaslãvitã este pentru ucenici – ºi nu numai – sursãde pace (Pace vouã!). Or, ucenicii (din toate timpurile) care au fost

(sau sunt) alãturi de Isus în pãtimirea Lui, aveau (au) atâtanevoie de aceastã Pace. Odatã obþinutã, însã,

aceastã Pace, apostolii, asupra cãrora a fostsuflat Duhul Sfânt, trebuie sã o poarte

tuturor oamenilor prin iertarea pãcatelor.Doar o astfel de iertare a pãcatelor,

acordatã în virtutea Duhului CeluiÎnviat, este aducãtoare de acea Pacecare îi „redã viaþa” celui vinovat. Iarapostolul Toma ne este prezentat caunul din cei care, de-a lungulexperienþei sale, a ajuns nu doar sã

creadã în Învierea glorioasã a luiCristos, ci chiar sã „guste” Pacea sa.

11

PrPrPrPrPr. dr. dr. dr. dr. dr. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN TARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIU

Duminica a III-a a Paºtelui (B)Duminica a III-a a Paºtelui (B)Duminica a III-a a Paºtelui (B)Duminica a III-a a Paºtelui (B)Duminica a III-a a Paºtelui (B)

Ucenicii au povestit ce li se întâmplase pe drum ºi cuml-au recunoscut la frângerea pâinii. Pe când vorbeau eiacestea, Isus însuºi a stat în mijlocul lor ºi le-a zis: „Pacevouã!”. Dar ei, încremeniþi ºi înspãimântaþi, credeau cã vãdun duh. ªi El le-a spus: „De ce sunteþi tulburaþi ºi de ce seridicã îndoieli în inima voastrã? Vedeþi mâinile ºi picioarelemele, cã eu sunt cu adevãrat...” ªi, spunând aceasta, le-aarãtat mâinile ºi picioarele...

ªi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grãitcând eram încã cu voi: cã trebuie sã se împlineascã toatecele scrise în Legea lui Moise, în profeþi ºi în psalmi despremine.” Atunci le-a deschis mintea ca sã înþeleagã Scripturile.ªi le-a zis: „Aºa este scris: Cristos trebuie sã pãtimeascã ºisã învie din morþi a treia zi ºi sã se vesteascã în numele luiconvertirea spre iertarea pãcatelor, la toate neamurile,începând din Ierusalim. Voi sunteþi martori ai acestor lucruri”(Lc 24,35-48).

Sfântul evanghelist Luca a cunoscut principalele tradiþii aleÎnvierii glorioase a Mântuitorului, tradiþii pe care le-a organizat peparcursul unei zile, prima a sãptãmânii (Lc 24,1), în jurul uneimenþiuni a frângerii pâinii. Prin aceasta, sfântul Luca ne sugereazãcã, pânã în momentul redactãrii acestei evanghelii, comunitateacreºtinã înþelesese cã orice celebrare euharisticã actualizeazã nudoar Pãtimirea ºi Moartea lui Isus Cristos, ci ºi Învierea ºi chiarÎnãlþarea Lui la cer (Lc 24,51).

Cât priveºte, însã, Învierea preaslãvitã a Mântuitorului, ºi pentrusfântul Luca, la fel ca ºi pentru ceilalþi evangheliºti, rãmâne unmister pe care o serie de evenimente, trãite de ucenicii Sãi, îl lasãsã se întrezãreascã ºi aceasta doar în anumite condiþii. Astfel, devreme ce Învierea l-a transformat în mod profund pe Isus, care aintrat în slava sa, ea nu poate fi perceputã de cãtre ucenici decâtprintr-un act de credinþã. Numai aºa se poate explica, la începutîndoiala ºi, mai apoi, dificila trecere de la necredinþã larecunoaºtere. La începutul acestui drum se aflã iniþiativa lui Isuscare le ureazã (le aduce) ucenicilor încremeniþi ºi înspãimântaþipacea. ªi pentru cã credinþa nu a încolþit în inimile lor, Isus Înviatva fi nevoit sã le aducã dovezi ale identitãþii sale: arãtându-le rãnilerãstignirii pe care trupul sãu de înviere le purta ºi mâncând înaintealor o bucatã de peºte fript. Cea de-a doua parte a întâlnirii cu ceiadunaþi în numele lui este alcãtuitã dintr-un discurs al lui IsusCristos Înviat (v. 44-49), prin care duce la bun sfârºit recunoaºtereaSa (v. 44-45) urmatã de trimiterea în misiune a celor unsprezeceºi a însoþitorilor lor (v. 46-49).

Noi, cei de astãzi, ne fondãm credinþa pe învierea lui IsusCristos, pornind de la mãrturia martorilor aleºi de mai înainte(Fap 10,41), dar ºi de la evenimente, în care ochiul nostru decredinþã întrezãreºte lucrarea de reînnoire a Celui Înviat. Maimult, atunci când am descoperit-o ºi am trãit-o, El ne cheamãsã dãm mãrturie celor care nu au cunoscut-o ºi, prin urmare,nu au gustat Pacea ei.

Duminica a IVDuminica a IVDuminica a IVDuminica a IVDuminica a IV-a a Paºtelui (B)-a a Paºtelui (B)-a a Paºtelui (B)-a a Paºtelui (B)-a a Paºtelui (B)

În vremea aceea Isus a zis: „Eu sunt Pãstorul cel bun.Pãstorul cel bun îºi pune viaþa pentru oile sale. Dar nãimitul,ºi care nu este pãstor ºi oile nu sunt ale lui, vede lupul venindºi lasã oile ºi fuge, iar lupul le rãpeºte ºi le risipeºte. Aceastapentru cã este nãimit ºi nu-i pasã de oi. Eu sunt Pãstorul celbun ºi le cunosc pe ale mele ºi ale mele mã cunosc pe mine.Dupã cum Tatãl mã cunoaºte pe mine, ºi Eu îl cunosc peTatãl ºi viaþa mea o pun pentru oi. Mai am ºi alte oi, care nusunt din staulul acesta. ªi pe acelea trebuie sã le aduc ºiglasul meu îl vor auzi ºi vor fi o turmã ºi un pãstor. De aceeamã iubeºte Tatãl, pentru cã Eu îmi pun viaþa, ca iarãºi sã oiau. Nimeni nu o ia de la mine, ci Eu o pun de la mine însumi.Putere am sã o pun ºi putere am ca iarãºi sã o iau: aceastãporuncã am primit-o de la Tatãl meu” (In 10,11-18).

Evanghelia celei de-a patra duminici a Paºtelui se prezintã subforma unei alegorii care, prin intermediul imaginii pãstorului iubitor ºiatent faþã de oile sale, ne ilustreazã o ipostazã ineditã a iubirii ºi grijiipe care Isus Cristos Înviat (ºi glorificat la dreapta lui Dumnezeu) continuãsã o manifeste faþã de cei încredinþaþi Lui de cãtre Tatãl. Astfel,definindu-se ca Pãstorul cel bun, Isus Cristos îi asigurã pe ucenicii dintoate timpurile ºi din toate locurile cã îi cunoaºte pe fiecare(cu problemele, grijile dar ºi cu bucuriile sale) ºi cãfiecare ajunge într-o zi sã-L cunoascã (sã-icunoascã prezenþa ºi lucrarea mântuitoare), cuo cunoaºtere la fel de profundã cum este aceeadintre El ºi Tatãl; cã, pentru a-i salva pe ceiameninþaþi, Isus Cristos îºi continuã dãruireajertfelnicã mergând pânã la a-ºi pune viaþa; cãdãruirea jertfelnicã de sine ºi Învierea Saglorioasã au menirea, conform poruncii primitede la Tatãl, sã îi adune pe ucenicii sãi, de oriundes-ar afla, pentru a alcãtui o singurã turmãcondusã de un singur pãstor.

Prin urmare, în spatele acestei alegorii,suntem invitaþi sã recitim nu doar o istorie alucrãrii de mântuire pe care Isus Cristos asãvârºit-o într-un anumit moment al istorieiîn favoarea locuitorilor unei þãri, ci sãînþelegem mai bine ce este Biserica ºi, maiales, în ce fel Cel Înviat continuã sã alcãtuiascãpoporul pe care sã-l prezinte glorificat Tatãluicare L-a trimis. O astfel de definire a Bisericii,din care noi cei înviaþi ºi glorificaþi împreunãcu Cristos (Ef 2,6) facem parte, este dãtãtoarede mângâiere ºi de sperenþã, mai ales atuncicând avem de traversat experienþe cumpliteale vieþii. El ne asigurã de iubirea, de grija ºi,mai ales, de prezenþa lui salvatoare.

Sfânta Scripturã

12 Universul familiei

O confuzie.O confuzie.O confuzie.O confuzie.O confuzie. Încrâncenareaterapeuticã vine pe fondul ideii cã moarteae un faliment, un mare insucces ºi, deaceea, se impune amânarea sa cu oricepreþ. În fond, uitãm cã a muri e natural.Jurnalele amintesc sporadic de faimoºipacienþi, supuºi încrâncenãrii, a cãrorexistenþã ajunsese la sfârºitul natural(Franco, Tito, Tancredo Neves, iar mairecent Ariel Sharon). De cele mai multe ori,încrâncenarea tulburã în mod inutilpacientul ºi-i aduce suferinþe supli-mentare.

F.W. Nietzsche, în Crepusculul idolilor,se situeazã la polul opus, anticipândcrudul laxism al promotorilor eutanasiei:„Bolnavul - spune el - e un parazit pentrusocietate. În anumite condiþii, a trãi maimult nu e decent. În cazul în care viaþacontinuã într-o fricoasã dependenþã demedici ºi de practicile lor, dupã ce sensulsãu a fost pierdut, dreptul la viaþã ar trebui

sã trezeascã un profund dispreþ însocietate”.

Între a conserva viaþa cu orice preþ ºi acapitula în faþa pierderii sensului vieþii existãun abis dar ºi o cutremurãtoare asemãnare.Pe un tãrâm al abisului se aflã ataºamentuldisperat faþã de viaþã, iar pe altul dispreþulfaþã de viaþa aflatã în condiþii precare.

Asemãnarea e frica, pe care bine a intuit-oNietzsche, în primul caz - de moarte, în aldoilea de viaþã.

Apropierea dintre încrâncenare ºieutanasie þine, de asemenea, de apar-tenenþa la acelaºi ambient cultural. ªi unaºi alta sunt semnul voinþei de putere a omului.ªi una ºi alta sunt un mod de a afirma

puterea omuluiasupra morþii, fie prinamânarea ei(încrâncenare), fieprin anticiparea ei(eutanasie).

Existã, totuºi, oantitezã clarã întrecele douã. Una ecomandatã delogica vieþii cu oricepreþ, chiar cu costurienorme ºi fãrãameliorare. Alta de

ReformareaReformareaReformareaReformareaReformarea cuvintelor (XVI) cuvintelor (XVI) cuvintelor (XVI) cuvintelor (XVI) cuvintelor (XVI)

Încrâncenarea terapeuticãÎncrâncenarea terapeuticãÎncrâncenarea terapeuticãÎncrâncenarea terapeuticãÎncrâncenarea terapeuticã

ReformareaReformareaReformareaReformareaReformarea cuvintelor (XVI) cuvintelor (XVI) cuvintelor (XVI) cuvintelor (XVI) cuvintelor (XVI)

„Tare ca moartea e iubirea. Puhoiuri de ape nu pot sã o stingã” (Ct 8,6-7). Versetele biblice din Cântarea Cântãrilor sunt amintite încartea de rugãciuni „Calea cerului”, la staþiunea a IV-a din Calea Sfintei Cruci. Privirea Mamei, Maria, ºi privirea Fiului, Isus, se întâlnesc.Întrezãrim în acest schimb de priviri dorinþa mamei de a lua asupra sa suferinþa fiului condamnat la moarte. Ce n-ar face o mamã ca fiulsã-i fie salvat? Poate ar prelungi la nesfârºit sosirea ultimei clipe. Sau ºi-ar da viaþa în locul lui. Iubirea e ºi mai tare decât moartea.

Încrâncenarea terapeuticã ar putea fi o faþetã a iubirii mamei faþã de fiu, ca dorinþã de a-i prelungi viaþa. Însã, între cele douã situaþii,nu existã corespon-denþã, ci o mare contrapunere. În primul caz, dorinþa e fireascã, în cel al încrân-cenãrii terapeutice motivaþiile menþineriiîn viaþã pot fi departe de raþiunile iubirii, uneori chiar absurde.

Odatã cu dezvoltarea medicinei poate fi amânatã tot mai mult clipa finalã. Graniþa „obºtescului sfârºit” poate fi mutatã puþin maiîncolo. Indefinit. Se poate recurge la reanimare sau chiar la conser-varea artificialã a vieþii. Viaþa unui bolnav, în fazã terminalã sau înstare ireversibilã, ar putea fi prelungitã sine die.

13Universul familiei

PrPrPrPrPr..... drdrdrdrdr. FABIAN MÃRIUÞ. FABIAN MÃRIUÞ. FABIAN MÃRIUÞ. FABIAN MÃRIUÞ. FABIAN MÃRIUÞ

logica morþii procurate. În felul acesta, adepþiieuta-nasiei marºeazã pe inutilitateaîncrânce-nãrii pentru a justifica recursul lamoartea dulce.

A pune egal între refuzul încrâncenãriiºi aºa-zisul drept la o moarte demnã,invocat de promotorii eutanasiei e fals.Diferenþa radicalã dintre cele douã logicine ajutã sã îndepãrtãm grava confuzie.

Oricum, nu se poate vorbi de drept, dinmoment ce omul nu e nici stãpân, nici arbitrual morþii proprii sau a altuia. Nici demnitateanu poate fi invocatã acolo unde moarteaprocuratã contrazice, în mod radical,valoarea existenþei umane, chiar dacãaceastã existenþã e încercatã, nefericitã,suferindã.

Confuzia, aºadar, vine din justificareaeutanasiei pe baza refuzului încrâncenãriiterapeutice.

Criterii obiectiveCriterii obiectiveCriterii obiectiveCriterii obiectiveCriterii obiective pentru a definiîncrâncenarea terapeuticã: inutilitatea sauineficienþa terapiei, mai ales în cazul uneiboli ireversibile sau a morþiicerebrale; chinul, atunci cândterapia în loc sã aducã alinare,provoacã suferinþe mai apã-sãtoare bolnavului; caracterulextraordinar al terapiei, care ia înconsiderare costuri ºi beneficii,starea sistemului sanitar al unei þãrietc.. Caracterul extraordinar vineîn sprijinul sublinierii inutilitãþiiîncrâncenãrii.

Fondul problemei.Fondul problemei.Fondul problemei.Fondul problemei.Fondul problemei. Ceînseamnã o moarte pe deplin umanã? Arputea fi cea care pãstreazã un maxim deconºtiinþã cu un minim de suferinþã,împreunã cu încredinþarea vieþii proprii înmâinile lui Dumnezeu.

Înfruntarea morþii e un act inevitabil pentrutoate creaturile dotate cu viaþã: plante,animale, om. Dar omul rãmâne om ºi în faþamorþii. Spre deosebire de alte fãpturi, el echemat sã facã din evenimentul inevitabil almorþii un fapt personal, sã-l asume, sã-ltrãiascã conºtient ºi liber ºi, prin urmare,responsabil. A muri în mod demn presupunecuraj ºi seninãtate în lupta cu moartea, trãind-o ca parte integrantã a existenþei umane ºica încoronare a vieþii. Dacã pe lângã atributuluman îl adãugãm ºi pe cel creºtin, atuncimoartea devine participare la misterulpascal al lui Cristos.

Medicina are un rol însemnat înasigurarea unui sfârºit demn. De aceeatrebuia sã amintim abuzurile pe care lecomportã încrâncenarea terapeuticã:suferinþe suplimentare, risc, cost ridicat,mijloace disproporþionate.

Catehismul BisericiiCatehismul BisericiiCatehismul BisericiiCatehismul BisericiiCatehismul BisericiiCatoliceCatoliceCatoliceCatoliceCatolice, în articolele 2278-2279, neînvaþã: „Suspendarea unei procedurimedicale costisitoare, riscante, extra-ordinare sau disproporþionate faþã derezultatele aºteptate poate fi legitimã. Evorba de refuzarea „încrâncenãriiterapeutice”. În acest fel nu se doreºtemoartea, se acceptã faptul cã nu poate fiîmpiedicatã. Hotãrârile trebuie luate depacient, dacã are competenþa ºicapacitatea, sau, dacã nu, de cei care audreptul legal, respectând întotdeauna voinþarezonabilã ºi interesele legitime alepacientului.

Chiar dacã moartea este consideratãiminentã, îngrijirea datoratã în mod obiºnuit

unei persoa-ne bolnave nu poate fi în-treruptãîn mod legitim. Folosirea analgezi-celor pentruuºurarea suferinþelor muribundului, chiar curiscul de a-i scurta zilele, poate fi, din punct devedere moral, conformã cu demnitateaumanã dacã moartea nu este voitã nici cafinalitate, nici ca mijloc, ci doar prevãzutã ºitoleratã ca inevitabilã. Îngrijirile paleativeconstituie o formã privilegiatã a caritãþiidezinteresate. Din acest motiv ele trebuieîncurajate”.

Gri ja faþã de muribund Gri ja faþã de muribund Gri ja faþã de muribund Gri ja faþã de muribund Gri ja faþã de muribund creºteîn complexitate în momentul apropierii demoarte. A ajuta pe cineva care moare nue uºor, nu numai pentru cã moartea poatefi falsificatã ºi deposedatã de adevãr, ci ºipentru cã, în loc sã fie trãitã ca un evenimentextraordinar, oricât de dureros ar fi pentru

condiþia noastrã omeneascã, esteconsideratã, uneori, ca o insuficienþãmomentanã a ºtiinþei. Fuga din faþa morþiinu e decât o travestire a aspiraþiei spreveºnicie, pe care o purtãm în noi.

Pentru Nicolae Berdiaev, sensul moralal omului se vede cu claritate în probamorþii care desãvârºeºte viaþa pe caream trãit-o.

Sören Kierkegaard vorbea desprepasul ultim al vieþii în aceºti termeni: Putemînþelege cã acelaºi Dumnezeu care, pemâna sa, ne-a lãsat în lume, acum oretrage ºi îºi deschide braþele pentru aprimi sufletul doritor”. Pentru cei mai mulþioameni, procesul morþii este asociat, într-adevãr, într-o oarecare mãsurã, cusentimentul cã Dumnezeu ºi-a retrasmâna, iar acest sentiment, al abandonãrii,ce rezultã, poate duce la deznãdejde.

ªi Isus a trãit abisul abandonãrii„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentruce mai pãrãsit!”(Ps 22,2). Însã, nu putemdesprinde aceste cuvinte din contextulîntregului psalm 22 care conclude plin desperanþã „Dar sufletul meu a trãit pentruel” (Ps 22,31).

Însoþirea persoanelor muribunde cucompasiune, iubire ºi nezdruncinatãcredinþã este un mod prin care arãtãmultimul adevãr despre moarte: dorinþa ceamai profundã a lui Dumnezeu este de a-ºideschide braþele ca sã-l primeascã pe celce moare. Iubirea e mai tare decâtmoartea!

14În articolul precedent am considerat misterul mântuirii în

scrisorile sfântului Apostol Paul. Ar fi trebuit sã continui aceastãtemã, dar având în vedere cã în aceastã lunã celebrãm MisterulPascal, Patima, Moartea ºi Învierea lui Isus, consider oportun sãvorbesc despre Misterul Pascal ºi, în mod deosebit, despreMoartea ºi Învierea lui Isus.

Experienþa cruciiExperienþa cruciiExperienþa cruciiExperienþa cruciiExperienþa cruciiExperienþa fundamentalã, trãitã de Apostolul Neamurilor în

întâlnirea cu Domnul Cristos Isus, consistã în faptul cã moartea luiIsus pe Cruce i-a schimbat complet edificiul vieþii ºi modul sãu dea vedea viaþa spiritualã. Acum, pentru el, Crucea este o imaginecare îi aminteºte mereu cã lumea, cu ideile ei, este neputincioasã.Criteriile lumii dupã care se poate procura propria valoareînaintea lui Dumnezeu ºi înaintea oamenilor, au fost dezminþite.Sfântul Paul afirmã aceasta în Scrisoarea cãtre Galateni: „Aºadar,nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine. ªi ceea ce trãiescacum în trup, trãiesc prin credinþa în Fiul lui Dumnezeu, care m-aiubit ºi s-a dat pentru mine” (Gal 2,20). Aceastã frazã exprimãexperienþa fundamentalã a Apostolului. Nu trebuie sã neînchipuim rãstignirea cu Isus Cristos în sens ascetic, ca ºi cumPaul ar fi suferit cu Cristos. Aceastã rãstignire consistã mai alesîntr-o dezminþire, într-o anulare a ideilor lumii ºi a modului sãu dea vedea lucrurile. Crucea îi aminteºte clar lui Paul cã lucrul cel maiimportant nu mai este acela de a-ºi demonstra propria valoarecu lucrãri religioase sau cu observarea legii. ªi spiritualitatea nuse mai aratã în faptul de a fi sãnãtoºi ºi plini de succes. Toateaceste criterii, cu care mãsurãm imaginea pe care o avem desprenoi, au fost abolite de Cruce.

Rãstignirea lui Isus este, în acelaºi timp, o eliberare de celelumeºti. Cele mondene, care au fost ºterse pe Crucea lui Cristos,nu mai au nici o putere asupra mea, afirmã sfântul Paul. Acum,nici un rege sau împãrat nu mai are putere asupra mea. Suntliber. Îi aparþin numai lui Dumnezeu. A fi rãstignit înseamnã oschimbare a identitãþii. Vechiul Saul, care se distingea printr-oobservare riguroasã a legii, a fost rãstignit ºi nu mai are nici oimportanþã. Acum trãieºte un nou Paul, un Paul care îºi înþelegetoatã existenþa numai în lumina lui Cristos. Acum el nu mai trãieºtedin propriile fapte ºi din aºteptarea recompensei de la Dumnezeupentru o observare fidelã a legii, ci trãieºte numai din credinþa înCristos Isus care s-a dat pe sine însuºi pentru el. În Cristos Isusexperimenteazã faptul de a fi iubit în mod necondiþionat. Nutrebuie sã împlineascã nici o condiþie pentru a fi iubit: nici condiþiade a împlini anumite lucrãri, nici pe cea de a se conformaprincipiilor mondene, nici pe cea de a evita orice greºealã, nici dea sãvârºi fapte de pocãinþã. Domnul Cristos Isus, care i-a arãtatdragostea sa dãruindu-se pe Cruce, îl iubeºte aºa cum este. Oasemenea iubire necondiþionatã, vizibilã pe Crucea DomnuluiCristos Isus este noul fundament pe care sfântul Paul îºi edificãviaþa. Ceea ce conteazã nu mai este prestigiul persoanei, ci faptulde a fi iubit de Domnul Cristos Isus.

Sfântul Paul descrie noua sa existenþã ca pe o viaþã în Cristos.A trãi în Cristos înseamnã ºi a trãi cu o nouã pãrere despre noiînºine. Adesea ni se pare cã ne gãsim identitatea cultivându-necapacitãþile ºi zestrea particularã, încercând sã ne demonstrãm

ºi sã ne afirmãm valoarea înaintea altora, fiind conºtienþi de ceea ceputem ºi de ceea ce am învãþat. O atare identitate s-a spulberatpentru Paul ºi i s-a pãrut nesemnificativã pe Crucea lui Isus. Totodatãeste foarte important sã ne înþelegem pe noi înºine în faþa lui Cristosrãstignit. Acest Isus, care îºi are sfârºitul pe Cruce, ne elibereazãacum de nevoia de a ne prezenta bine, în aceastã lume, cu religiozitateanoastrã.

În scrisoarea cãtre Filipeni, sfântul Apostol Paul confirmã faptul cãºi-a gãsit propria identitate în Isus Cristos. „... ºi sã mã aflu în el, fãrãa avea justificarea mea proprie, care vine din Lege, ci pe aceea carevine din credinþa în Cristos, justificarea ce vine de la Dumnezeu, bazatãpe credinþã” (Fil 3,9).

În Isus Cristos, sfântul Paul a aflat cã „a fi drepþi” nu derivã dinfaptele proprii, ci din har, din încrederea în Isus Cristos care s-a datpe sine însuºi, care în moartea pe Cruce l-a iubit într-un mod perfect.El, când mediteazã despre moartea lui Isus ºi o aprofundeazã, devineliber de orice necesitate de a-ºi demonstra propria valoare ºi sesimte iubit profund de Dumnezeu.

În aceste momente aflã cã dreptatea vine de la Dumnezeu. Acestaeste, pentru el, un alt mod de a vorbi despre mântuire, despreperfecþiune, despre dreptate, despre posibilitatea de a exista, despreviaþa harului, despre viaþa de iubire necondiþionatã a lui Dumnezeucare, pe Cruce, întrece orice faliment ºi orice pãcat al lumii.

O altã experienþã fãcutã de sfântul Paul cu Crucea lui Isus Cristospriveºte comunitatea creºtinã. Este clar cã nu cei puternici înþeleg

Anul Sfântului Paul

Moartea ºi ÎnviereMoartea ºi ÎnviereMoartea ºi ÎnviereMoartea ºi ÎnviereMoartea ºi Înviereºi sfântºi sfântºi sfântºi sfântºi sfânt

Moartea ºi ÎnviereMoartea ºi ÎnviereMoartea ºi ÎnviereMoartea ºi ÎnviereMoartea ºi Înviereºi sfântºi sfântºi sfântºi sfântºi sfânt

15

PrPrPrPrPr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. ISIDOR MÃRTINCÃ. ISIDOR MÃRTINCÃ. ISIDOR MÃRTINCÃ. ISIDOR MÃRTINCÃ. ISIDOR MÃRTINCÃ

misterul lui Cristos Isus, ci persoanele simple. Pentru acestea, Cruceaeste un semn de speranþã. Sfântul Paul a exprimat acest gând înprima scrisoare cãtre Corinteni: „Fraþilor, cugetaþi la chemarea voastrã:nu mulþi sunt înþelepþi în felul lumii, nu sunt mulþi puternici, nu sunt mulþide neam ales, însã Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca sã-ifacã de ruºine pe cei înþelepþi. Dumnezeu a ales cele slabe de jos alelumii ºi dispreþuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca sã le distrugã pe celece sunt, aºa încât nimeni sã nu se poatã mândri înaintea lui Dumnezeu”(1Cor 1,26-29).

Experienþa Crucii se reflectã în experienþa comunitãþii creºtine. Pe Cruce,Domnul Cristos a suferit moartea ruºinoasã a celor rãi. Dar chiar aici,Dumnezeu a fãcut sã strãluceascã iubirea sa pentru oameni. De aceea,chiar cei care trãiesc la marginea societãþii, cei care sunt excluºi din cerculcelor puternici, înþeleg mai bine misterul lui Cristos Isus.

În Înviere strãluceºteÎn Înviere strãluceºteÎn Înviere strãluceºteÎn Înviere strãluceºteÎn Înviere strãluceºteesenþa creºtinismuluiesenþa creºtinismuluiesenþa creºtinismuluiesenþa creºtinismuluiesenþa creºtinismului

În Crucea lui Isus Cristos, confirmatã de Învierea sa, Dumnezeu neconduce în profunzimile înþelepciunii. Este vorba de o înþelepciune care,în fond, ne deschide spre noi dimensiuni ale umanitãþii noastre ºi sprenoi dimensiuni ale imaginii lui Dumnezeu.

Pentru sfântul Apostol Paul propovãduirea Învierii Celui rãstignit eraceea ce-l deosebea de iudei ºi de celelalte religii pe care le-a întâlnit înambientul sãu elenistic. În aceastã Înviere a lui Isus strãlucea, pentru el,

esenþa creºtinismului. Pentru el, aceastã esenþã consistã în faptulcã Dumnezeu a pãtruns tocmai pânã la obscuritatea cea maiprofundã a rãutãþii umane ºi a iluminat aceastã obscuritate culumina sa.

Dumnezeu Tatãl a fost condus, în Fiul sãu Isus Cristos, pânã înlocul pãcatului cel mai mare, pentru a învinge acest pãcat cu iubireasa. Dumnezeu s-a despuiat pe sine, fãcându-se om ºi a devenitslab pentru a umple, a vindeca ºi a transforma cu puterea sa totceea ce este slab ºi bolnav în noi. Aceasta este o imagine despreDumnezeu diferitã de cea propovãduitã de iudei ºi de cea pe careo învaþã filosofia greacã. De aceea, Paul nu vrea sã le þinãCorintenilor discursuri strãlucitoare ºi sã entuziasmeze pentruînþelepciune, pentru cã el nu vrea sã-l cunoascã decât pe CristosIsus cel rãstignit. „Într-adevãr, n-am voit sã ºtiu nimic altceva decâtpe Isus Crsitos, ºi pe acesta rãstignit... iar cuvântul meu ºi predicamea n-au constat în discursuri convingãtoare ale înþelepciuniiomeneºti, ci în adeverirea Duhului ºi a puterii, astfel încât credinþavoastrã sã fie bazatã nu pe înþelepciunea oamenilor, ci pe puterealui Dumnezeu” (1Cor 2,2.4-5).

Propovãduirea sa nu vrea sã convingã, ci vrea sã introducã încunoaºterea misterului lui Dumnezeu, total diferit de celelalte, ºianume cã Dumnezeu s-a revelat în Crucea lui Isus Cristos.

Pentru creºtini, totul se decide în baza Crucii ºi Învierii Domnuluinostru Isus Cristos. În baza acestor adevãruri decid dacã vreau sãmã slujesc de Dumnezeu pentru mine, pentru a mã prezenta bineîn faþa înþelepþilor acestei lumi, sau dacã sunt gata sã mã cufund înDumnezeu care se reveleazã tocmai unde nu mã aºtept: în pãrãsire,în neputinþã, în disperare.

Nu este posibil sã crezi acest mesaj fãrã sã treci printr-un procesde transformare interioarã. Sfântul Paul a trecut prin acesta înexperienþa convertirii sale. El este încrezãtor cã ºi ascultãtorii sãi sevor lãsa conduºi de aceste gânduri, se vor lãsa transformaþi înteriorde cuvintele atât de diferite ale mesajului sãu. Apostolul neamurilornu le propune ascultãtorilor sãi numai ceva nemaiauzit pânã acum,ci le propune ceva care-i fascineazã. Astfel le scrie el Galatenilor:„Unde este entuziasmul vostru? Vã mãrturisesc cã, dacã era posibil,v-aþi fi scos ºi ochii ºi mi i-aþi fi dat” (Gal 4,15).

Predicându-le ascultãtorilor sãi mesasjul Celui Rãstignit ºi Înviat,el nu vrea numai sã-i ºocheze, ci vrea sã-i ºi pãstreze în Cristos. Defapt, este convins cã mesajul sãu este un mesaj salutar, eliberatorºi care aduce fericirea, aºa cum le scrie Tesalonicenilor: „pentru cãevanghelia noastrã n-a ajuns la voi numai prin cuvânt, ci ºi prinputere, prin Duhul Sfânt ºi prin convingerea deplinã, dupã cumºtiþi, cã astfel am fost între voi ºi pentru binele vostru...” (1Tes 1,5º.u).El proclamã mesajul lui Isus Rãstignit ºi Înviat pentru ca ascultãtoriisã fie convinºi cã ºi ei pot trãi o viaþã nouã, o libertate nouã, o nouãbucurie dacã ei cred în Misterul pascal: Patima, Moartea ºi Învierealui Cristos.

ªi noi celebrãm în fiecare an Misterul Pascal, Paºtele Domnului,fiind, de aceea, îndemnaþi de Sfânta Maicã Bisericã sã trãim cubucurie mare aceste sãrbãtori, sã vestim moartea Domnului ºi sãmãrturisim Învierea lui Isus pânã când va veni, din nou, pentru adesãvârºi mântuirea.

Anul Sfântului Paul

ea lui Cristos Isusea lui Cristos Isusea lui Cristos Isusea lui Cristos Isusea lui Cristos Isusul Paulul Paulul Paulul Paulul Paulea lui Cristos Isusea lui Cristos Isusea lui Cristos Isusea lui Cristos Isusea lui Cristos Isustul Paultul Paultul Paultul Paultul Paul

16 Oameni ai credinþei

Mons. prof. drMons. prof. drMons. prof. drMons. prof. drMons. prof. dr. . . . . VLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃ

ZaheuZaheuZaheuZaheuZaheucel mic de staturãcel mic de staturãcel mic de staturãcel mic de staturãcel mic de staturã

sus se afla în drum spre Ierusalim venind din nord, de laCafarnaum. El este oaspetele Ierihonului, unde avea sã seîntâmple un fapt extraordinar: convertirea lui Zaheu, al cãrui

nume, în limba ebraicã, înseamnã cel curat sau nevinovatul. Pânãla convertivea sa, Zaheu fusese un om plin de contradicþii. Elîndeplinea funcþia de ºef al vameºilor la Ierihon, o vamã foarefecventatã, aflatã la intrarea în oraº.

Luca nu face un secret din faptul cã Zaheu era un om foartebogat, iar acest lucru înseamnã cã el fãcea parte dintre cei maiputernici ai vremii ºi se bucura de mult prestigiu în societateatimpului sãu. El avuse prilejul sã audã multe despre Isus dinNazaret, probabil de la oamenii cu care venea în contact, desprefelul lui de a fi, despre autoritatea sa în materie religioasã, desprefaptele sale minunate; de aceea Zaheudevenise pur ºi simplu curios ºi sestrãduia acum, pe orice cale, ”sã vadãcine este Isus!”

În acest moment precis din viaþa saintervine un alt amãnunt important,pentru Zacheu, ºi pe care textul biblic îlprezintã în urmãtorii termeni: Zaheu ”eramic de staturã”. Este interesant cã acestãnotã din urmã este aproape unicã întoatã Sfânta Scripturã. Statura scundãera un hadicap însemnat pentru oriceom, dar pentru Zaheu era acum opiedicã de netrecut. El trebuia sã ia ohotãrîre rapidã, acþio-nând aºa cumacþioneazã în asemenea ocazii mai alescei tineri, dupã cum ne informeazã textulbiblic, în continuare: ”a alergat înainteºi s-a urcat într-un sicomor ca sã-l poatãvedea pe Isus, cãci avea sã treacã peacolo”, noteazã evanghelistul Luca. Visulvieþii sale era acum îndeplinit!

Istoria sa merge mai departe, ea nu se opreºte aici; urmeazão privire scurtã dar pãtrunzãtoare din partea lui Isus, un dialogcare se desfãºoarã în tãcerea inimii, iar mai apoi urmeazã clipacea mare: actul convertirii lui Zaheu ºi gãzduirea lui Isus. Într-oclipã, Zaheu era în centrul atenþiei tuturora. Pentru el nu era nimicmai important decît sã-l aibã pe Isus ca oaspete.

Dar sã urmãm firul evenimentelor, aºa cum s-au petrecut eleîn realitate. Zaheu nici nu s-a urcat bine în copac, când auzi,dintr-o datã, un glas prietenesc care-i spune: ”Zaheu, coboarãrepede pentru cã astãzi trebuie sã rãmân în casa ta!” Zaheu numai avea nicio putere de reacþie, era pur ºi simplu copleºit deîmprejurãri. Intenþia sa fusese doar sã-l vadã pe Isus de departe,iar realitatea de acum era cu totul alta. Isus însuºi alesese sã fie

ospetele sãu. Reacþia lui Zaheu nu putea sã fie decât una singurã,aºa cum noteazã textul biblic în continuare: “l-a primit pe Isus cubucurie!”

Actul convertirii are loc în urma unui adevãrat proces la careZaheu este supus acum de lume, care murmura ºi nu înceta sãspunã: ”A intrat sã fie gãzduit la un om pãcãtos!” Cu alte cuvinte,vameºii nu puteau, în nici un caz, sã-l gãzduiascã pe Isus; era ungest absolut interzis de legea iudaicã (cf. Lc 5,30; 7,34; 15,2). Motivulera simplu: bogãþia adunatã, în cantitãþi mari ºi pe nedrept era opiedicã importantã în calea mântuirii. Isus sare peste legile nescriseºi nedrepte ale evreilor, iar Zaheu ia atitudine imediat, în vãzultuturor: ”Iatã, Doamne, jumãtate din averea mea o dau sãrãcilorºi, dacã am nedreptãþit pe cineva, îi dau împãtrit înapoi!” Iatã,

Zaheu a luat o hotãrâre demnã ºidreaptã în privinþa tuturor bunurilorsale. Jumãtate merge la sãraci; prinaceastã hotãrâre a sa, Zaheu i-asurprins pe toþi, depãºind cu multregulile rabinice pentru asemeneacazuri.

El face cunoscut, de ase-menea,cã va împãrþi toate bunurile sale cucei pe care ar fi putut sã-i lezeze îndreptate, dându-le acum înapoiîmpãtrit, ceea ce, iarãºi, depãseºte cumult tradiþia legii iudaice, dar ºi pe cearomanã (cf. Ex 22,3.6; Lev 5,21-24;Num 5,6-7). Este vorba, în acest caz,de o generozitate de-a dreptulexcepþionalã! Zaheu se dezlipeºtebucuros de bogãþii pentru a primiÎmpãrãþia.

Isus se adreseazã mulþimii rãmasefãrã grai, spunând despre Zaheu:”Astãzi s-a fãcut mântuire acestei case,

întrucât ºi el este fiul lui Abraham!” Luca foloseºte deseori adverbulastãzi cu referire la mântuire (cf. Lc 2,11; 3,22; 5,26; 13,32; 19,9; 23,43),este o dovadã cã Zaheu a primit iertarea pe care o aºtepta atât demult. Viaþa sa are, din nou, un sens, iar Zaheu este conºtient deaceasta. Mai mult încã, Isus pronunþã un cuvânt greu la adresa luiZaheu: ”ºi el este un fiu al lui Abraham!” Cu alte cuvinte, ºi Zaheuse poate considera fiu al lui Abraham, care aparþine poporului ales.

Concluzia este cã Zaheu a devenit, graþie întâlnirii cu Isus dinNazaret, un fiu demn ºi generos al Tatãlui din ceruri. Zaheu necheamã ºi pe noi sã meditãm la adevãratul sens al vieþii ºi laîntâlnirea noastrã cu Cristos!

I

Copacul lui Zaheu, de Alessandra De Pasquale

17Sfântul lunii

Între istorie ºi legendãÎntre istorie ºi legendãÎntre istorie ºi legendãÎntre istorie ºi legendãÎntre istorie ºi legendãDespre sfântul Gheorghe se ºtie în mod cert doar cã a murit ca

martir, la începutul secolului al IV-lea, în timpul persecuþiei lui Diocleþian.Militar creºtin, Gheorghe era originar din Capadocia, dar a sãvârºitgestul eroic de „înfrângere a dragonului”, în cetatea Silene din Libia. Osintezã a legendelor despre viaþa acestui cavaler al credinþei creºtinene este oferitã de Jacopo da Varagine în „Legenda de aur”, operãcare stã la baza a nenumãrate producþii literare ºi artistice.

În artã, cel mai adesea, Gheorghe este reprezentat în posturade cavaler, în timp ce strãpunge cu lancea dragonul infernal,salvând-o astfel de la moarte pe fiica împãratului. În opera luiVittore Carpaccio (Sfântul Gheorghe ºi dragonul, 1507, Veneþia,„Scuola di San Giorgio degli Schiavoni”), Gheorghe capãtã, de-a dreptul,înfãþiºarea de protagonist al turnirelor medievale. Dramatismul bãtãlieieste accentuat de câmpul semãnat cu oasele ºi cadavrele victimelorneputincioase ale bestiei care, ieºind din lac, teroriza cetatea situatãîn apropiere. Este o reprezentare metaforicã a confruntãrii dintre religiacreºtinã, al cãrei protagonist este Gheorghe, ºi lumea pãgânã ceplãteºte un greu tribut superstiþiilor, adesea pline de cruzime, pentru aîmbuna forþele rãului.

Paolo Uccello ºi „Legenda de aur”Paolo Uccello ºi „Legenda de aur”Paolo Uccello ºi „Legenda de aur”Paolo Uccello ºi „Legenda de aur”Paolo Uccello ºi „Legenda de aur”O versiune cu totul ineditã a sfântului Gheorghe ne este oferitã

de Paolo Uccello (1397-1475), în tabloul Sfântul Gheorghe ºi dragonulce se aflã la National Gallery din Londra, pictat pe la mijlocul secoluluial XV-lea. Iatã pasajul din „Legenda de aur” care l-a inspirat pe autor:

Atunci Gheorghe se urcã pe cal ºi fãcându-ºi semnul crucii seavântã asupra dragonului. Strânse cu putere lancea ºi,recomandându-i-se lui Dumnezeu, rãni bestia în mod grav. Aceastacãzu la pãmânt, iar Gheorghe îi spuse fetei: „Nu-þi fie teamã, cileagã-þi cingãtoarea de gâtul dragonului”. Ea fãcu astfel, iar dragonulîncepu s-o urmeze, blând ca un cãþeluº. Vãzând-o apropiindu-seastfel de oraº, poporul înmãrmurit începu a striga: „Vai nouã, acumvom muri cu toþii!” Dar fericitul Gheorghe le spuse: „Nu vã fie teamã,pentru cã Dumnezeu m-a trimis la voi sã vã eliberez de acest dragon.

Îmbrãþiºaþi credinþa în Isus Cristos, primiþi botezul ºi eu voi ucidemonstrul”. Atunci regele ºi toatã populaþia primirã botezul.

Aºadar, în tabloul lui Uccello, dragonul nu este ucis, ci doarrãnit de lancea neînfricatului Gheorghe ºi legat cu cingãtoareaprinþesei. Fiara are mai degrabã înfãþiºarea unui cãþeluº, a cãruigurã este cãscatã nu în semn de ameninþare, ci din cauza durerii.În viziunea artistului, Gheorghe sãvârºeºte nu atât un act militar,cât un ritual de exorcizare, în urma cãruia puterea maleficã adragonului este înlãnþuitã.

Figurii imobile a prinþesei, imagine a resemnãrii pãgâne înfaþa destinului ineluctabil, i se contrapune dinamismul cavalerului,care simbolizeazã forþa credinþei creºtine. Calul este de culoarealbã – simbol al puritãþii, condiþie ºi garanþie a succesului împotrivaforþelor rãului. Harnaºamentul de culoare roºie anticipeazã dejalibaþia de sânge pe care Gheorghe, cavalerul curajos, va trebuisã o plãteascã pentru statornicia sa în credinþã.

În spatele cavalerului, deasupra pãdurii, se ridicã noriiameninþãtori ai furtunii, parcã pentru a arãta cã Gheorghe acâºtigat doar o bãtãlie, nu ºi lupta, cãci în întunericul pãdurii, local capiºtilor pãgâne, vor trebui purtate multe alte bãtãlii.

Sfântul Gheorghe care-mi revine în minteSfântul Gheorghe care-mi revine în minteSfântul Gheorghe care-mi revine în minteSfântul Gheorghe care-mi revine în minteSfântul Gheorghe care-mi revine în minteCând am vãzut pentru prima datã acest tablou, mi-am amintit

de misiunile populare þinute în biserica din satul meu, pe cânderam copil. Am auzit atunci, de la preotul predicator, cã diavoluleste asemenea câinelui înlãnþuit, ce nu-þi poate face nici un rãuatâta timp cât stai la distanþã de el. Înþeleg acum cã, chiar dacãte-ai apropiat de cel rãu, inconºtient sau datoritã circumstanþelorhaotice ale vieþii, Dumnezeu îþi trimite un sfânt Gheorghe, gata sãte salveze. Trebuie doar sã-l asculþi ºi sã-i urmezi îndemnurile.

Sfântul GheorgheSfântul GheorgheSfântul GheorgheSfântul GheorgheSfântul Gheorgheºi dragonulºi dragonulºi dragonulºi dragonulºi dragonulIconografie ineditãIconografie ineditãIconografie ineditãIconografie ineditãIconografie ineditã

PrPrPrPr Pr. I

ERO

NIM

IAC

OB

. IER

ON

IM IA

CO

B. I

ERO

NIM

IAC

OB

. IER

ON

IM IA

CO

B. I

ERO

NIM

IAC

OB

Sfântul GheorgheSfântul GheorgheSfântul GheorgheSfântul GheorgheSfântul Gheorgheºi dragonul.ºi dragonul.ºi dragonul.ºi dragonul.ºi dragonul.Iconografie ineditãIconografie ineditãIconografie ineditãIconografie ineditãIconografie ineditã

Sfântul Gheorghe ºi dragonul, de Vittore Carpaccio

Sfântul Gheorghe ºi dragonul, de Paolo Uccello

18

InterInterInterInterInterviu cu Pierre Hayet, preºedinteleviu cu Pierre Hayet, preºedinteleviu cu Pierre Hayet, preºedinteleviu cu Pierre Hayet, preºedinteleviu cu Pierre Hayet, preºedinteleInstitutului Vladimir Ghika (II)Institutului Vladimir Ghika (II)Institutului Vladimir Ghika (II)Institutului Vladimir Ghika (II)Institutului Vladimir Ghika (II)

Istorie ºi spiritualitate

(continuare din numãrul trecut )Pierre Hayet scoate dintr-un dosar o carte poºtalã cu Sfânta

Fecioarã, emblemã a Congresului de la Buenos Aires, din 1934. Suntdocumente adunate cu grijã ºi cu greu, de-a lungul multor ani.

“ªtii cã Monseniorul Ghika se ocupa de Congresele Euharistice.ªi cum afli despre Congresele Euharistice? Trebuie sã scrii laasociaþie. Unde erau principalii care l-au cunoscut pe MonseniorulGhika? În Belgia. Am fost acolo, 3-4 zile, cu soþia mea, ºi am fostprimiþi la Namur. Este sediul unei episcopii. ªi aici m-am pus pelucru. Am un dosar destul de mare. Pentru cã le-am scris tuturorcelor care au organizat congrese euharistice.

- Sunt în Belgia?- Nu, sediul central era în Belgia. Majoritatea mi-au rãspuns.

ªi apoi am continuat cercetãrile ºi în Franþa.Ultimul Congres la care a participat Monseniorul este cel de

la Budapesta, din 1938, prezidat de Cardinalul Pacelli, ulterior Piusal XII-lea. Începând cu anul 1939, Vladimir Ghika se aflã în Româniaºi nu va mai pãrãsi þara.

“A convertit, a botezat foarte mulþi oameni”, continuã PierreHayet. O mare parte din documente se regãsesc în arhiveleInstitutului. Arestat în 18 noiembrie 1952, este condamnat, un anmai târziu, la 24 octombrie 1953, la 3 ani de temniþã grea. “Motivelesunt complicate. Dar în închisoare - orice-am spune -, toþi avemlimite fizice, iar el a suportat totul. Pentru cineva în situaþia lui...”.

Vladimir Ghika a murit la 16 mai 1954, la închisoarea Jilava.Privind documentele ºi fotografiile pe care le-a adunat, Pierre

Hayet spune nostalgic: “La început am avut impresia cã era un omcare scria mult, un intelectual. Dar când l-am vãzut cu copiii, m-amîntrebat de ce nu se vorbeºte mai mult de rolul lui de educator.”

Pierre Hayet se întreabã, de asemenea, de ce nimeni nu avorbit mai mult despre Vladimir Ghika, istoricul. El nu numai cã aadunat materiale importante din punct de vedere istoric, depusela Biblioteca Academiei, dar a publicat un volum, intitulat Spicuiriistorice. Remarcabil, e tot ce poate sã spunã Pierre Hayet. Ceeace îºi doreºte domnul Hayet este sã realizeze broºuri, pe diverseteme, ca cele evocate. De exemplu: Vladimir Ghika - politicianul.

“ªtiþi cã Monseniorul Ghika a contribuit la redactarea Concor-datelor, a fost întâi cel al Serbiei, apoi al României...”

- Bãnuiam, dar aveþi ºi documentele care dovedesc asta?- Da, bineînþeles cã le am, rãspunde calm domnul Hayet.

Integriºtii le aveau ºi, în acest caz, a trebuit sã negociez, negociez.- ªtiam cã a primit ºi Legiunea de onoare, în Franþa. Asta pentru

ce a fost?- Am ºi acest document. Îl cunoaºtem pe marele cancelar, soþia

mea fiind militar de carierã. Mi-a dat un certificat, cu numãrul ºitoate detaliile.”

Totul este o problemã de relaþii, de prietenii, continuã sã explicedomnul Hayet felul în care a adunat aceastã arhivã. “Spre exemplu,am fost sã îl întâlnesc pe Jean Daujat. Mi-au trebuit aproape 10 ani

pânã când Jean Daujat sãîmi spunã: Poftim, vã dauarhivele mele.”

Dar nu numai atât.“Yvonne Estienne, nu

vorbiþi prea des de ea...Hârtiile pe care ea le aveade la Monseniorul Ghika, le-a lãsat, la moartea ei, îngrija unui preot. ªtiam cã exista acest preot, am obþinut adresa lui, amplecat în regiunea Bourges, am petrecut acolo sfârºitul de sãptãmânãde care era nevoie. Fac impresie bunã, cum se spune ºi în popor, ºi mi-a spus: Îþi dau tot ce mi-a lãsat Yvonne. “

Pe masa de lucru sunt înºirate cãrþi, articole, reviste - o muncãde lungã duratã, fãcutã de domnul Hayet pentru a pune înevidenþã aceste arhive.

“Acesta a fost marele meu efort, sã merg peste tot, sã vorbesc,sã þin conferinþe. ªi apoi, dacã vrei, mi-aº fi dorit sã se facã maimulte în România. Vedeþi, aici aveþi un articol de-al meu, aici carteascoasã cu Doina Cornea, aici prima carte la care am participat.Toate astea au fãcut ca oamenii sã mã cunoascã”.

Ar trebui vorbit ºi de alte faþete ale Monseniorului Ghika –misionarul. În 1932, spre exemplu, Monseniorul Ghika însoþeºteun grup de maici carmelitane de la Cholet, care urmau sã fondezeprimul Carmel în Japonia. Pierre Hayet e încântat sã vorbeascãdespre aceastã ultimã descoperire a lui ºi despre prietenia cares-a înfiripat, prin scrisori, cu una din maicile de la Cholet, plecatãîn Japonia odatã cu Monseniorul Ghika.

“O sorã, francezã, care a plecat, în 1932, pe vapor cuMonseniorul Ghika, s-a împrietenit cu noi. Am devenit “amici”, ºitimp de patru ani i-am scris. Ea ne-a rãspuns. Scrisori extrem depertinente, care merg departe în planul credinþei.”

“În fond, dacã îl priviþi pe Monseniorul Ghika, cum era, ce ascris, cum arãta... Nu ºtiu cum sunteþi dvs. Dar eu trebuie sã mãagãþ de credinþa mea. Nimic nu e evident. Câteodatã mã simt caîn deºert, dacã putem spune aºa. ªi atunci îmi spun: e formidabil.E adevãrat cã trãim: aceastã boalã o suport - am avut trei operaþiide cancer, am avut multe boli. Cum reuºesc? El mi-a permis sãmã gândesc ºi la altceva decât la suferinþa mea.”

Monseniorul Ghika spune într-unul din gândurile aºtenute aparentla întâmplare, pe fiþuici de hârtie: “Bucuria pare sã umple inima omului,durerea pare sã o goleascã. Dar în planul lui Dumnezeu, una o goleºte,doar pentru ca cealaltã sã o umple din plin.”

Dorim sã îi mulþumim domnului Hayet pentru munca ºi pentrudevotamentul lui, care ne dau posibilitatea sã îl întâlnim ºi astãzipe Monseniorul Vladimir Ghika în documente, scrisori, ºi nu încele din urmã, într-o serie de fotografii istorice.

ANCA BERLOGEAANCA BERLOGEAANCA BERLOGEAANCA BERLOGEAANCA BERLOGEA

InterInterInterInterInterviu cu Pierre Hayet, preºedinteleviu cu Pierre Hayet, preºedinteleviu cu Pierre Hayet, preºedinteleviu cu Pierre Hayet, preºedinteleviu cu Pierre Hayet, preºedinteleInstitutului Vladimir Ghika (II)Institutului Vladimir Ghika (II)Institutului Vladimir Ghika (II)Institutului Vladimir Ghika (II)Institutului Vladimir Ghika (II)

19Pastoraþie

Întâlnirea profesorilor catolici din BucureºtiÎntâlnirea profesorilor catolici din BucureºtiÎntâlnirea profesorilor catolici din BucureºtiÎntâlnirea profesorilor catolici din BucureºtiÎntâlnirea profesorilor catolici din BucureºtiPentru a începe o pastoraþie a profesorilor în Arhidieceza de Bucureºti, Înalt Preasfinþitul Ioan Robu îi

invitã pe profesorii catolici din Bucureºti la o primã întâlnire, duminicã, 26 aprilie 2009.În cadrul acestei Întâlniri, la ora 18.30, se va celebra o Sfântã Liturghie pentru toþi profesorii din

Bucureºti.Dupã Sfânta Liturghie, la ora 19.30, va urma o conferinþã, cu dezbateri, pe tema pastoraþiei profesorilor.Conferinþa va avea loc în Aula Magna a Institutului Teologic Romano-Catolic Sf. Tereza din Bucureºti

(lângã catedrala Sf. Iosif, str. G-ral Berthelor, 17).

Profesorii catolici din Bucureºti sunt rugaþi sã ia legãtura cu pãrintele paroh din parohia de care aparþinsau sã-l contacteze direct pe pãrinte Iosif Tiba – tel. 0721773514, email: iosiftt@yahoo.fr -, responsabil cupastoraþia profesorilor ºi universitarilor în cadrul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti.

MISIU

MISIUNI LA PMISIUNI LA PMISIUNI LA PMISIUNI LA PMISIUNI LA PAROHIA CAAROHIA CAAROHIA CAAROHIA CAAROHIA CATEDRALEI TEDRALEI TEDRALEI TEDRALEI TEDRALEI SFSFSFSFSF. IOSIF. IOSIF. IOSIF. IOSIF. IOSIFPentru a marca Sãrbãtoarea Divinei Milostiviri, care se celebreazã în prima duminicã dupã Paºti, la Catedrala Sf. Iosif din Bucureºti vor avea

loc douã zile de misiuni, þinute de Pr. Tadeusz Rostworowski SJ.

Sâmbãtã, 18. 04. 2009Sâmbãtã, 18. 04. 2009Sâmbãtã, 18. 04. 2009Sâmbãtã, 18. 04. 2009Sâmbãtã, 18. 04. 2009Sf. Liturghie de la ora 9.00 - MISIUNESf. Liturghie de la ora 17.00 - MISIUNESf. Liturghie de la ora 18.30 - MISIUNE

VOR FI PREZENTE MOAªTELE SFINTEI FVOR FI PREZENTE MOAªTELE SFINTEI FVOR FI PREZENTE MOAªTELE SFINTEI FVOR FI PREZENTE MOAªTELE SFINTEI FVOR FI PREZENTE MOAªTELE SFINTEI FAUSTINA!AUSTINA!AUSTINA!AUSTINA!AUSTINA!

Mesajul Milostivirii Divine „vine în întâmpinarea tuturor nevoilor oamenilor” (Ioan Paul al II-lea) ºi are formele de devoþiune indicate de IsusSfintei Faustina: „Toate sufletele care vor adora îndurarea mea ºi îi vor rãspândi cultul, îndemnând ºi alte suflete la credinþa în îndurarea mea,nu vor avea teamã în ceasul morþii...”. Sufletul care va venera aceastã icoanã ºi va recita rozariul divinei îndurãri nu va pieri; deja pe acestpãmânt îi promit victorie asupra duºmanilor ºi va fi ocrotit de gloria mea în ceasul morþii”.

Duminicã, 19. 04. 2009Duminicã, 19. 04. 2009Duminicã, 19. 04. 2009Duminicã, 19. 04. 2009Duminicã, 19. 04. 2009Sf. Liturghie de la ora 9.00 - MISIUNESf. Liturghie de la ora 10.30 - MISIUNESf. Liturghie de la ora 12.15 - MISIUNESf. Liturghie de la ora 15.00 - INCHEIEREA MISIUNII

La ora 15.00, Ora Milostivirii Divine, se va recitaROZARIUL DIVINEI MOLOSTIVIRI, dupã care seva celebra Sfânta Liturghie.

PROGRAMULPROGRAMULPROGRAMULPROGRAMULPROGRAMUL

La ora 10.00 se organizeazã catehezãspecialã legatã de Divina Milostivirepentru copiii din parohiile din Bucureºti.La ora 14.00 se organizeazã catehezãspecialã legatã de Divina Milostivirepentru tinerii din parohiile din Bucureºti.

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Centrul Diecezan de pastoraþie a familiei din Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti, în colaborare cuAsociaþia Familiilor Vladimir Ghika, a deschis în incinta Parohiei Bãrãþia (Str. Bãrãþiei 27 - Piaþa Unirii) un Centrude ascultare ºi primire.

În cadrul acestui Centru se oferã consiliere pentru familiile în dificultate, consiliere psihologicã, consilierejuridicã ºi consiliere pe probleme de metode naturale (planning).

Centrul de ascultare ºi primire este deschis în fiecare zi, de luni pânã vineri, de la 16.00 la 18.00.Persoanã de contact : Iulian Oanþã, tel. 031.802.29.18, 0723.17.62.

Centru de ascultare ºi primireCentru de ascultare ºi primireCentru de ascultare ºi primireCentru de ascultare ºi primireCentru de ascultare ºi primire

20 Arta de a trãi

Pentru cã omul este o fiinþã socialã, a simþit dintotdeauna nevoia sã comunice cu ceilalþi. Limbajul reprezintã o formã de comunicare,dar nu este unica modalitate de a comunica. Existã ºi comunicarea nonverbalã, cu ajutorul trupului, pe care ne-o însuºim din primelezile ale vieþii. Comunicãm zilnic cu ajutorul trupului, chiar dacã cei mai mulþi dintre noi nu conºtientizãm asta. Simple gesturi pot fi semnaleputernice pentru cei care ºtiu sã le citeascã. Este important sã recunoaºtem aceste semne care ne aratã când ºi cât sã ne apropiem decineva, cum percep ceilalþi atitudinea noastrã, când o persoanã este prea îndrãzneaþã etc.

O formã importantã a comunicãrii nonverbale este privirea. Ochii trãdeazã stãrile de spirit ºi le comunicã celor din jur, devenindastfel un mod de exprimare de o deosebitã varietate ºi expresivitate.

Ochii sunt ferestrele sufletuluiOchii sunt ferestrele sufletuluiOchii sunt ferestrele sufletuluiOchii sunt ferestrele sufletuluiOchii sunt ferestrele sufletuluiCând vorbesc cu cineva, obiºnuiesc sã-i privesc chipul, ochii.

Mi se pare o chestiune de bun simþ ºi de respect sã-i acord atenþiepersoanei pe care o am în faþa mea. Poate de asta nu mã simtfoarte confortabil atunci când partenerul meu de dialog îºi gãseºtealtceva de fãcut în timp ce-mi vorbeºte. Ochii sunt ferestrelesufletului, sunt lumea în care gãseºti exprimate adevãrul ºiminciuna, prietenia, nepãsarea, bucuria, tristeþea, indiferenþa,trãdarea etc. Privirea este un mijloc de comunicare eficient; este,poate, modul cel mai sincer ºi mai eficient prin care oameniicomunicã între ei! Datoritã privirii, suntem expuºi ºi sinceri, chiardacã nu dorim mereu asta; exprimãm emoþii ºi adevãruri pe care,uneori, cuvintele nu ar vrea sã le exprime. Sufletul unei persoaneeste ascuns în ochii sãi, poate de aceea unora le este fricã sã selase priviþi în ochi.

Ce spune privirea noastrã despre noi?Ce spune privirea noastrã despre noi?Ce spune privirea noastrã despre noi?Ce spune privirea noastrã despre noi?Ce spune privirea noastrã despre noi?Avem un anume stil ºi etalãm o anumitã personalitate atunci

când privim ºi când ne gândim la ceva. Se cunoaºte când privimcu bunãvoinþã sau când gândim cu rãutate despre cineva; se vededacã iubim sau dacã urâm; se observã când privim o persoanãadmirându-i farmecul ºi frumuseþea ºi când suntem gata sã o

devorãm cu privirea. În privirea noastrã nu se vãd doardezamãgirea sau satisfãcþia, ci ºi corectitudinea ºi sinceritatea,sau vulgaritatea ºi indecenþa.

ªtiinþa modernã a comunicãrii nonverbale a fãcut posibilãidentificarea cu precizie a privirii noastre atunci când suntemsupãraþi sau când ne este fricã, când suntem triºti sau fericiþi. Deasemenea, se ºtie cã, atunci când minþim, privirea noastrã estenesigurã; sau cã atunci când pupilele ni se dilatã ºi ochii încep sãstrãluceascã, este vorba de un incontestabil interes faþã de opersoanã de sex opus.

În ochi ni se poate citi cel mai uºor starea sufletului ºi, de multeori, chiar ºi gândurile. În privirea noastrã se poate citi ce anumecãutãm, ce anume dorim. Se vede, de fapt, cine suntem noi, cetip de persoanã suntem, ce tip de personalitate ne-am construit.

Ochii, poartã afectivãOchii, poartã afectivãOchii, poartã afectivãOchii, poartã afectivãOchii, poartã afectivãOchii nu sunt doar un instrument al simþurilor, prin ei putem

avea controlul asupra personalitãþii noastre; ei ne spun ce fel depersoanã suntem sau vrem sã devenim. Ochii noºtri ne pot vindecaºi ne pot rãni, de aceea este foarte important sã ºtim care estecalitatea privirii noastre; adicã sã ºtim ºi sã fim atenþi la ceea ceintrã prin aceastã fereastrã a sufletului. Ochii pot exprima admiraþia

PRIVIREA UMANÃPRIVIREA UMANÃPRIVIREA UMANÃPRIVIREA UMANÃPRIVIREA UMANÃPRIVIREA UMANÃPRIVIREA UMANÃPRIVIREA UMANÃPRIVIREA UMANÃPRIVIREA UMANÃ

21Arta de a trãi

faþã de frumos, dar tot ochii pot despuia frumuseþea unei creaturireducând-o la un obiect, instrumentalizând-o în scopuri egoiste. Prinochii noºtri pot intra multe imagini ºi provocãri, subliniate ºi accentuatede modã ºi de media. De multe ori, avem senzaþia cã suntem puºi lazid de anumite imagini ºi atitudini, cã suntem provocaþi, cã instinctelenoastre sunt stimulate de ceea ce ochii noºtri au vãzut. Suntem, pur ºisimplu, victime ale unor imagini care încep sã ne domine. În felulacesta, pacea noastrã interioarã este greu pusã la încercare.

Mortificarea ochilorMortificarea ochilorMortificarea ochilorMortificarea ochilorMortificarea ochilorEste nevoie ca privirea noastrã sã fie „orientatã” în funcþie de

drumul pe care vrem sã meargã viaþa noastrã.Mortificarea ochilor este pasul concret pe care trebuie sã îl facem

atunci când vrem ca viaþa noastrã sã fie orientatã spre Bine, spreFrumos, spre Dumnezeu.

Don Bosco a avut o sensibilitate deosebitã faþã de psihologiaochilor, fiind de pãrere cã privirea noastrã trebuie orientatã cãtrerealitãþile care dau conþinut, stil ºi valoare vieþii.

Pentru cã prin ochi intrã informaþii ce contribuie la conturarea uneipersonalitãþi sãnãtoase, este nevoie sã-i cãlãuzim spre imaginisãnãtoase, fiind conºtienþi cã ele vor influenþa modul nostru de a fi.

Pentru cã suntem creºtini, trebuie sã acþionãm în aºa fel încâtimagini indecente, scandaloase sau obscene sã nu ni se infiltreze însuflet. Uneori este suficient sã apãsãm pe un buton al telecomenzii.

Trebuie sã ne antrenãm ca sã putem face din ochii noºtri filtrecare sã ne atenþioneze cã ceea ce ni se oferã este rãu, ºi sã nuacceptãm sã intre, prin aceste ferestre, mesaje nocive. Mai mult,trebuie sã avem puterea sã închidem ochii ºi sufletul pentru a evitasã fim contaminaþi. Acesta este un antrenament zilnic, care nu poatefi neglijat, pentru cã atacurile sunt continue.

Privirea poate spune Privirea poate spune Privirea poate spune Privirea poate spune Privirea poate spune mi-eºti dragmi-eºti dragmi-eºti dragmi-eºti dragmi-eºti dragOchii, privirea umanã joacã un rol foarte important în exprimarea

sentimentelor ºi a intenþiilor senzuale, în jocul seducþiei. Cel mai bineºtiu lucrul acesta cei care vor sã cucereascã un posibil partener sau,

pur ºi simplu, vor sã facã o cucerire ºi atunci recurg la flirt.Contactul vizual este prima armã a flirtului. Se aruncã, din cândîn când, ocheade, priviri mai îndrãzneþe sau mai timide. Poturma priviri intense ºi pline de înþelesuri.

În revistele pentru femei ºi pe numeroase site-uri care-ºipropun sã ajute femeile sã se împlineascã din punct de vedereafectiv, se vorbeºte mult despre acest subiect. De multe ori, flirtuleste vãzut ca o modalitate de a-þi încerca puterea de seducþie,ca un mod de a comunica ºi de a te distra, ca un nevinovat modde relaxare pentru cele douã persoane implicate. S-a constatatun lucru curios ºi poate chiar îngrijorãtor: oamenilor le place sãse joace cu privirea, atunci când este vorba de seducþie, ºi leeste uºor sã flirteze cu oricine, mai puþin cu persoana care leeste alãturi ºi cu care petrec cel mai mult timp.

Mulþi considerã flirtul inofensiv, dar poate cã n-ar trebuicultivate aceste atitutidini, chiar dacã, pe moment, îþi dausenzaþia de victorie prin faptul cã ai reuºit sã atragi privireasau sã-þi dovedeºti calitãþile de cuceritor. Cuvintele dinEvanghelie, categorice ºi fãrã drept de replicã: „Dacã ochiultãu te duce la pãcat, scoate-l”, ne aratã, totuºi, cât de vinovatepot fi “nevinovatele” priviri.

Privirea care rãneºtePrivirea care rãneºtePrivirea care rãneºtePrivirea care rãneºtePrivirea care rãneºteModul în care îi privim pe oameni are o influenþã deosebitã

asupra lor. Ne putem uita la celãlalt cu o privire ce-i apasãsufletul. Sau putem privi cu o indiferenþã rece, umilindu-l ºidegradându-l pe celãlalt. Existã o privire care poate sã distrugão relaþie, sã paralizeze o dicuþie sau poate sã-l facã pe celãlaltsã se simtã un om fãrã valoare ºi bun de nimic. Este privirearece, rea, duºmãnoasã, suspicioasã, criticã, rãuvoitoare sauostilã. Este privirea ce rãneºte ºi distruge.

Privirea binevoitoarePrivirea binevoitoarePrivirea binevoitoarePrivirea binevoitoarePrivirea binevoitoareAºa cum existã o privire care distruge, existã ºi privirea

care zideºte. Este privirea care admirã, care dã încredere, curaj.Este privirea plinã de bunãtate ºi cãldurã, este privirea ceîncurajeazã.

Aþi avut vreodatã ocazia sã priviþi ochii unui copil care tocmaia reuºit sã facã un lucru pentru care a depus mult efort ºi carepentru el înseamnã o mare realizare? Este un chip care cererecunoaºtere, apreciere. Dacã a fost încurajat ºi susþinut deprivirea unuia dintre pãrinþi, acel copil va dori sã facã mai mult,va dori sã se depãºeascã. El a trãit sentimentul cã este apreciatºi luat în serios, iar asta-l mobilizeazã. Se poate observa aiciefectul Pygmalion care subliniazã importanþa privirii pozitive aeducatorului faþã de elevul sãu, acesta din urmã putând fi chiartransformat dintr-un copil-problemã într-unul bun.

Privire binevoitoare este ºi aceea care mângâie ºi dã tãrie,cea care este plinã de compasiune ºi de iubire, ceaprietenoasã ºi amabilã, cea plinã de înþelegere. Binevoitoareeste ºi privirea discretã, plinã de dragoste, de atenþie, derespect, de înþelegere, mereu dispusã sã asculte ºi sãliniºteascã.

CRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICAN

22 Anunþuri

Librãria Sf. IosifLibrãria Sf. IosifLibrãria Sf. IosifLibrãria Sf. IosifLibrãria Sf. Iosifrecomandãrecomandãrecomandãrecomandãrecomandã

Cãrþi le sunt disponibi le la LibrãriaCãrþ i le sunt disponibi le la LibrãriaCãrþ i le sunt disponibi le la LibrãriaCãrþ i le sunt disponibi le la LibrãriaCãrþ i le sunt disponibi le la LibrãriaSf.Sf.Sf.Sf.Sf. IosifIosifIosifIosifIosif :::::- str- str- str- str- str. Gral Berthelot 19. Gral Berthelot 19. Gral Berthelot 19. Gral Berthelot 19. Gral Berthelot 19, Bucureºti;, Bucureºti;, Bucureºti;, Bucureºti;, Bucureºti;- tel. 021 2015457; 021 - tel. 021 2015457; 021 - tel. 021 2015457; 021 - tel. 021 2015457; 021 - tel. 021 2015457; 021 22222015475;015475;015475;015475;015475;- e-mail : - e-mail : - e-mail : - e-mail : - e-mail : aaaaarcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,rcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,rcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,rcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,rcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,

l ibraria@arcb.ro; l ibraria@arcb.ro; l ibraria@arcb.ro; l ibraria@arcb.ro; l ibraria@arcb.ro;- - - - - w w ww w ww w ww w ww w w. a r c b . r o / l i b r a r i e. a r c b . r o / l i b r a r i e. a r c b . r o / l i b r a r i e. a r c b . r o / l i b r a r i e. a r c b . r o / l i b r a r i e

K. H. PeschkeEtica creºtinãEtica creºtinãEtica creºtinãEtica creºtinãEtica creºtinãVol. IEd. GalaxiaGutenberg2009

AssisiAssisiAssisiAssisiAssisiItinerar spiritualîn carismafranciscanãEd. Serafica,2008

E. FerenþFrumuseþeaFrumuseþeaFrumuseþeaFrumuseþeaFrumuseþeavieþii creºtinevieþii creºtinevieþii creºtinevieþii creºtinevieþii creºtinedupã sfântulGrigorie deNyssaEd. Sapientia2009

NOUTÃÞI EDITORIALENOUTÃÞI EDITORIALENOUTÃÞI EDITORIALENOUTÃÞI EDITORIALENOUTÃÞI EDITORIALE

A apãrut ediþia a doua, revizuitã ºi adãugitã, a albumului“Fratelui meu din exil. Epoca stalinistã în România, în scrisorileMonseniorului Vladimir Ghika, prinþ, preot ºi martir”. Este o

“corespondenþã ineditã, semnatã de Vladimir Ghika ºi adresatã fratelui sãu Dimitrie,în Elveþia, în perioada 1948-1952”.

Volumul este realizat de Anca Berlogea. De introducerea, redactarea notelor ºidocumentelor de arhivã s-a ocupat Emanuel Cosmovici. Postfaþa este semnatã deTereza Brânduºa Palade.

Albumul este un proiect al SIGNIS ROMANIA.

Cei “zece stropi” sunt zece capitole prin care autoriiDan Pavelescu º Elisabeta Robu cautã sã picure “mieretãmãduitoare în sufletele cititorilor”.

Dan Pavelescu, nãscut la Bârlad în 1922, este, din1990, profsor consultant la universitatea Politehnicã dinBucureºti. Pasionat, de mai mulþi ani, de corelarea dintreºtiinþã ºi tehnicã, a publicat diferite cãrþi de acest gen.

Elisabeta Robu, nãscutã la Sãbãoani-Neamþ în 1956,este licenþiatã în teologie, în cadrul Institutului TeologicRomano-Catolic de Bucureºti.

Fratelui meu din exil.Epoca stalinistã în Româniaîn scrisorile Monseniorului Vladimir Ghika,prinþ, preot ºi martir

Galaxia Gutenberg, 2009

(Ediþia a doua)

Dan PDan PDan PDan PDan PAAAAAVELESCU, Elisabeta ROBUVELESCU, Elisabeta ROBUVELESCU, Elisabeta ROBUVELESCU, Elisabeta ROBUVELESCU, Elisabeta ROBU

Zece stropi care picurã miere în suflet

Ed.Triumf, 2009

Cãrþile pot fi cumpãrate de la Librãria Sf. Iosif, str. G-ral Berthelor 19, Bucureºti, tel. 0212015457,0212015475, email: arcb_sf.iosif@rdslink.ro, libraria@arcb.ro .

Benedictal XVI-leaA p o s t o l i iA p o s t o l i iA p o s t o l i iA p o s t o l i iA p o s t o l i iºi primiiºi primiiºi primiiºi primiiºi primiidiscipoli aidiscipoli aidiscipoli aidiscipoli aidiscipoli ailui Cristos.lui Cristos.lui Cristos.lui Cristos.lui Cristos.La originileLa originileLa originileLa originileLa originileB i s e r i c i iB i s e r i c i iB i s e r i c i iB i s e r i c i iB i s e r i c i iEd. ARCB2009

23Social

INDICELE DE MASÃ CORPORALÃINDICELE DE MASÃ CORPORALÃINDICELE DE MASÃ CORPORALÃINDICELE DE MASÃ CORPORALÃINDICELE DE MASÃ CORPORALÃ

Indicele de masã corporalã (IMC) reprezintã un indicator fidel al grãsimiitotale a corpului. El se calculeazã simplu prin împãrþirea greutãþii, exprimatãîn kilograme, la pãtratul înãlþimii persoanei, exprimatã în metri.

Persoanelor supraponderale ºi obeze li se recomandã controlulsãptãmânal al greutãþii, în vederea scãderii IMC.

Supraponderabilitatea dãuneazã organismului prin aceea cã solicitãîn exces inima, musculatura ºi articulaþiile. Tipicã în acest sens estegonartroza, atât de frecventã, dureroasã ºi invalidantã a acestor persoane.

Obezitatea reprezintã, în plus, un factor de risc pentru o largã paletãde patologii: diabet zaharat, hipertensiune arterialã, hipercolesterolemie,litiazã biliarã, gutã, sindromul de insuficienþã venoasã.

Supraponderabilitatea, ºi cu atât mai mult obezitatea, reclamãschimbarea stilului de viaþã ºi scãderea IMC sub supraveghere medicalã.

Ca primã mãsurã este recomandatã miºcarea, mersul pe jos zilnic,cel puþin 30 de minute, combaterea sedentarismului. Este necesarãînvingerea comoditãþii ºi formarea obiºnuinþei de a prefera mersul pe jos.Acesta asigurã stimularea activitãþii inimii, menþine un bun tonus muscular,asigurã oxigenarea þesuturilor prin activarea circulaþiei sangvine ºiîmbunãtãþirea ritmului respiraþiei. Mersul pe jos relaxeazã fizic ºi psihic,ameliorând ºi valorile tensiunii arteriale.

Ca o a doua mãsurã, se impune aportul suficient de lichide, doi litri pezi, distribuit pe tot parcursul zilei, în înghiþituri mici. Apã simplã, apã platã,ceaiuri din plante medicinale, neîndulcite, supã sau ciorbã, toate îºimanifestã beneficiile. Se evitã bãuturile carbogazoase, care determinã înexces balonare. Hidratarea suficientã asigurã ºi o elaborare corectã adiferiþilor fermenþi pe tractul digestiv ºi combate disconfortul la nivelabdominal, dureri ºi crampe, constipaþia.

Ca o a treia mãsurã, alimentaþia echilibratã, cu cinci mese mici,cumpãtarea, îºi spun ºi ele cuvântul. Este necesarã combaterea consumuluiîn exces al preferinþelor alimentare, mesele copioase, mai ales seara. Se vorreduce, treptat, porþiile obiºnuite ale mâncãrurilor asigurând însã principiilenutritive de bazã, proteine, glucide ºi lipide. Aportul zilnic de legume ºi fructeproaspete trebuie sã asigure vitaminele ºi sãrurile minerale necesare.

Prin aceste mãsuri se poate ajunge, treptat, la scãderea IMC. Curele deslãbire, atât de mediatizate, nu reprezintã o soluþie. Dupã o curã de slãbire,indiferent de greutatea doritã atinsã, aceasta nu se menþine dacã se reiauvechile obiceiuri nesãnãtoase, ca de exemplu, o singurã masã pe zi, deobicei seara, consum de fast-food-uri, prãjituri ºi ciocolatã în exces.

Se vor evita scãderile bruºte de greutate, ele duc la ptozãri (deplasareanedoritã) de organe ºi tulburãri în fiziologia normalã a organismului. Dietelecu alimente unilaterale, scãderi drastice ale caloriilor în raþia zilnicã sunt,de asemenea, dãunãtoare.

În concluzie, miºcarea, hidratarea ºi cumpãtarea în alimentaþiecontribuie la o viaþã sãnãtoasã.

IMC =Greutatea (kg.)

Înãlþimea 2 (m)

Valorile IMC indicã,* sub 18,5 - individ subponderal* între 18,5 – 24,9 - normoponderal* între 25 – 29.9 - supraponderal* peste 30 - obezitate

Psiholog prPsiholog prPsiholog prPsiholog prPsiholog pr. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE DrDrDrDrDr. BEA. BEA. BEA. BEA. BEATRIX PTRIX PTRIX PTRIX PTRIX PALALALALAL

SFSFSFSFSFAAAAATUL MEDICULUITUL MEDICULUITUL MEDICULUITUL MEDICULUITUL MEDICULUIPSIHOLOGUL RÃSPUNDEPSIHOLOGUL RÃSPUNDEPSIHOLOGUL RÃSPUNDEPSIHOLOGUL RÃSPUNDEPSIHOLOGUL RÃSPUNDE

Sunt cititor al revistei ºi al rubricii dumneavoastrã.De mult timp vreau sã vã adresez o întrebare legatãde o problemã cu care mã confrunt din copilãrie. Credcã sufãr de claustrofobie. De fiecare datã când suntîn metrou sau în lift, uneori chiar ºi în autobuz, simtcã mã sufoc. Am o senzaþie de apãsare, transpir ºimi se pare cã cei din jurul meu „mã asalteazã”. Cepot sã fac pentru ascãpa de aceas-tã stare?

Evident, simptomele pe care le prezentaþi seregãsesc în lucrãrile de specialitate la capitolul fobii,dar nu aº concluziona cã este vorba, neapãrat, declaustrofobie. Conform DSM IV, adicã „Manualul dediagnostic ºi statisticã a tulburãrilor mentale”, publicatde Asociaþia Americanã de Psihiatrie, e posibil sã vãîncadraþi la o altã formã de fobie. Spuneþi cã teama semanifestã mai ales în prezenþa celorlalþi, a mulþimii.Atunci când sunteþi singur în lift sau în autobuz, aveþiaceleaºi manifestãri?

Dacã nu este aºa, tulburarea de care suferiþi poartãnumele de agorafobie, care se traduce, în principal,printr-o teamã de spaþiile aglomerate. Uneorisimptomele pot avansa pânã la atacuri de panicã.Câteva caracteristici le prezentaþi deja. Fãrã a intra înalte detalii tehnice, pot sã vã recomand consultareaunui psihoterapeut. Acesta va elabora o strategieadecvatã cazului dumneavoastrã, din care sunt convinscã nu va lipsi ceea ce se numeºte „desensibilizareasistematicã”. Adicã, la momentul oportun, va începesã vã confrunte treptat cu situaþiile care vã determinã,de obicei, aceste simptome. El va gestiona totul, aºa cãnu trebuie sã vã fie teamã. ªi, cu siguranþã, nu de laprima întâlnire/consultaþie veþi fi confruntat cu situaþiilede crizã, ci doar atunci când terapeutul va aveasiguranþa cã sunteþi pregãtit pentru acest pas.

Cu siguranþã conºtientizaþi cât de dificilã este viaþacând, în ritmul normal, intervine o astfel de problemã, lacâte renunþãri sunteþi solicitat, câte contexte banale devin,pentru dumneavoastrã, adevãrate încercãri, câte situaþiitrebuie sã evitaþi, câte gânduri copleºitoare trebuie sãsuportaþi. Tocmai de aceea este nevoie sã urgentaþirezolvarea situaþiei pentru a nu se acutiza. Fiþi optimist,este o problemã care îºi gãseºte recuperarea rapid, înfuncþie de complianþa terapeuticã pe care o veþi investi.

24 Micul prinþ

UUUUUccccceeeeennnnniiiiiccccciiiiiiiiii dddddeeeee lllllaaaaa EEEEEmmmmmaaaaauuuuusssssÎntr-o duminicã, chiar în

ziua în care înviase Isus dinmorþi, doi dintre ucenicii lui seduceau într-un sat numitEmaus.

Pe când mergeau ºidiscutau între ei despre ceea cese vorbea la Ierusalim, adicãdespre moartea ºi învierea luiIsus, cineva s-a apropiat ºimergea împreunã cu ei. Erachiar Isus, dar ei nu l-aurecunoscut.

Cum, n-ai aflat de Isus dinNazaret? Noi speram cã esteel Mesia ºi cã va elibera Israelul,dar a fost rãstignit.

Câteva femei au fostla mormânt, dar l-au

gãsit gol.

Cei doi ucenici i-au povestit lui Isus cum femeilecare gãsiserã mormântul gol au mers laapostoli ºi le-au povestit cã le-a apãrut unînger care le-a spus cã Isus a înviat din morþi.I-au mai povestit apoi cum doi dintre apostoli,Petru ºi Ioan, au mers ºi ei în grabã lamormânt, l-au gãsit gol, dar pe Isus nu l-auvãzut.

Cei doi ucenici s-au ridicat ºi s-au întors la Ierusalim, ca sã lepovesteascã ºi apostolilor ceea ce li se întâmplase: cã l-auvãzut pe Isus înviat ºi l-au recunoscut când a frânt pâinea. Adaptare de CRISTINA GRIGOREAdaptare de CRISTINA GRIGOREAdaptare de CRISTINA GRIGOREAdaptare de CRISTINA GRIGOREAdaptare de CRISTINA GRIGORE

Despre ce vorbiþi?

E adevãrat cã a înviat!

Oare nu ardea inima în noi când nevorbea pe drum ºi ne explicaScripturile?... Cristos a înviat!

Nepricepuþi sunteþi în acrede cele spuse de profeþi!Oare nu trebuia sã suferetoate acestea Cristos ºi sã

intre în gloria sa?

ªi, începând de la Moise ºi toþi profeþii, Isus le-a explicat celor doiucenici toate cele scrise despre El în Sfânta Scripturã.

Când s-au apropiat de Emaus, Isus s-a fãcut cãmerge mai departe, dar ei l-au îndemnat sãrãmânã, cãci se lãsa seara.Cei trei au intrat la un han ca sã mãnânce,ºi în timp ce erau la masã, Isus a luatpâinea, a binecuvântat-o, a frânt-oºi le-a dat-o lor.Atunci cei doi ucenici au în-þeles cã strãinul care cãlã-torise cu ei era chiar Isus.Însã Isus s-a fãcut nevãzut...

25Suflet tânãr

Pagi

nã r

ealiz

atã

de A

NTO

N B

ALI

NT

Pagi

nã r

ealiz

atã

de A

NTO

N B

ALI

NT

Pagi

nã r

ealiz

atã

de A

NTO

N B

ALI

NT

Pagi

nã r

ealiz

atã

de A

NTO

N B

ALI

NT

Pagi

nã r

ealiz

atã

de A

NTO

N B

ALI

NT

Scriu acest „gând” când împlinesc o vârstã frumoasã din viaþamea... În fiecare an, cu aceastã ocazie, mã gândesc la darul vieþii.Cu ce se poate asemãna viaþa? Ce este viaþa?

Dragã prietene,Viaþa se poate asemãna cu „o ºcoalã de artã” în care se învaþã

înþelepciunea de a trãi. Pãºeºti pe porþile ºcolii încã de mic unde îþi estedescoperitã „tehnica” ascultãrii ºi a disponibilitãii. Aici ai un Învãþãtor. Elîþi spune cã a sosit timpul sã frecventezi ºcoala zilnic pentru a fi „tare” înviaþã. La „ºcoalã” trebuie sã fii atent la tot ceea ce se predã, iar „acasã”trebuie sã-þi faci temele. Învãþãtorul îþi mai prezintã toate materiile pecare va trebui sã le asimilezi ºi sã fii amabil ºi respectuos cu toþi colegii.

Mai târziu, te vei întâlni cu un Domn Învãþãtor. El îþi va descoperitehnicile de a pãtrunde în farmecul vieþii. Te va ajuta sã te deprinzicu arta de a avea încredere în planul lui Dumnezeu, de a te îndrãgostide viaþã, de a da zilnic sens vieþii tale, de a cãuta fericire în inima taºi nu „în exterior”, de a nu te opri în faþa obstacolelor, de a lucrapentru ca lumea sã devinã mai bunã, de a trãi pe acest pãmânt,dar „viaþa ta” sã fie prezentã, deja, în lumea lui Dumnezeu...

ªi, dupã ce ai frecventat cursurile de iniþiere, unde ai învãþattehnicile de a trãi, vei fi lãsat, în aparenþã, singur ca sã pui totul înpracticã. Acum, „ºcoala de artã” a vieþii are un fundament pe oexperienþã solidã care este comuniunea cu Învãþãtorul prin excelenþã,Cristos, ºi se alimenteazã zilnic din Evanghelie. Aceastã experienþãte va ajuta sã ajungi la arta înþeleaptã pentru a spune cu ApostolulPaul: „Pentru mine a trãi este Cristos”(Fil 1,21).

Prin Cristos noua viaþã a început!Cu Cristos noua viaþã este posibilã dupã fiecare cãdere!În Cristos noua viaþã îl ajutã pe om sã pãtrundã planul de iubire

al lui Dumnezeu.Viaþa este un mister. De aceea are nevoie de Dumnezeu.Viaþa este o minune. De aceea îi aparþine lui Dumnezeu.Viaþa este un dar. De aceea trebuie trãitã cu Dumnezeu.

PrPrPrPrPr. . . . . DANIELDANIELDANIELDANIELDANIEL BULAI BULAI BULAI BULAI BULAI

Peste 60 de tineri din Arhidieceza noastrã au participat,plini de entuziasm, în perioada 13-15 martie 2009, la un cursde formare pentru animatorii parohiali. Cursul, organizatde Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului, s-adesfãºurat la mãnãstirea Sf. Agnes, din Popeºti-Leordeni, ºia reunit adolescenþi din Bucureºti, Constanþa, Brãila, Buzãu,Cãlãraºi, Mangalia, Nãvodari, Sinaia ºi Ploieºti. Întâlnireatinerilor s-a deschis, vineri seara, cu celebrarea Cãii Cruciiîn aer liber, în curtea mãnãstirii. Textul propus spre meditarea fost pregãtit chiar de unul dintre tinerii participanþi.

Sâmbãtã, împãrþiþi în patru grupuri - Isus, Evanghelia,Biserica ºi Vocaþia -, tinerii au discutat despre diferite teme,împãrtãºindu-ºi ideile ºi învãþând unii de la alþii. Tineriianimatori-formatori au condus discuþiile folosind diferitetehnici de animare, ajutându-i astfel pe participanþi sãînþeleagã mai bine temele propuse.

În fiecare zi, tinerii formatori ºi participanþii la curs auluat parte, împreunã, la Liturghia celebratã de Pr. DanielBulai, responsabil cu pastoraþia tineretului în Arhidiecezã.Reuniþi în capela mãnãstirii, în jurul altarului, tinerii s-au rugat,au cântat ºi au ascultat cuvântul de învãþãturã al Pr. Daniel.

Organizatorii au avut grijã ca din program sã nulipseascã nici momentele de destindere, prin jocuri, teatru,meciuri de fotbal ºi de volei, cântece sau prin urmãrireafotografiilor fãcute în cele trei zile petrecute împreunã.

Noii animatori s-au reîntors în parohiile lor plini deentuziasm ºi dornici sã punã în practicã ceea ce au învãþatîn timpul cursului de formare. Le urãm succes ºi roadebogate.

Noi tineri animatoriNoi tineri animatoriNoi tineri animatoriNoi tineri animatoriNoi tineri animatoripentru parohiile Arhidiecezeipentru parohiile Arhidiecezeipentru parohiile Arhidiecezeipentru parohiile Arhidiecezeipentru parohiile Arhidiecezei

Gândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/ri

Au început înscrierile pentru INTC 2009Au început înscrierile pentru INTC 2009Au început înscrierile pentru INTC 2009Au început înscrierile pentru INTC 2009Au început înscrierile pentru INTC 2009Au început înscrierile pentru Întâlnirea naþionalã a tineretului catolic ce va

avea loc la Baia-Mare, în perioada 22-26 iulie 2009. Înscrierea grupurilor se facela sediul Centrului diecezan pentru Pastoraþia Tineretului (str. G-ral Berthelot, nr.19,lângã catedrala Sf. Iosif), zilnic, de luni pânã vineri, între orele 10:00-12:00.

Pentru înscriere sunt necesare urmãtoarele:1. Tabelul nominal, cu toate datele completate (disponibil pe www.tic.ro)2. Taxa de participare (50 RON pentru fiecare participant)3. Numele preotului din parohie care însoþeºte grupul4. Recomandare scrisã din partea pãrintelui paroh5. În cazul minorilor: acordul pãrinþilorPersoane de contact:- pentru înscrieri: Anton Balint

(tel: 0765.311.085, mail: anton_cbalint@yahoo.com),- pentru detalii legate de transport - Claudiu Roznovszky

(tel: 0724.376.455, mail: roznovsky@yahoo.com).Pentru mai multe detalii, vizitati www.tic.ro

AAAAATENÞIE:TENÞIE:TENÞIE:TENÞIE:TENÞIE:LOCURI LIMIT

LOCURI LIMIT

LOCURI LIMIT

LOCURI LIMIT

LOCURI LIMITAAAAATE!TE!TE!TE!TE!

26 Lecturi

S-au împlinit, luna aceasta, patru ani de lamoartea Papei Ioan Paul al II-lea. Pilda sa detenacitate ºi credinþã rãmâne vie printre noi,actualizatã acum printr-o fericitã conjucturã ºi deo nouã apariþie editorialã. La revedere, în rai esteo emoþionantã carte de amintiri legate de IoanPaul al II-lea. Autorul? Binecunoscutul fotografpontifical Arturo Mari, care a stat în preajma PapeiWojtyla timp de 27 de ani, din ziua alegerii ºi pânãîn clipa morþii. ªapte zile pe sãptãmânã, fie zi de

lucru sau de odihnã, în timpul Sfintelor Liturghii sau al ceremoniilor oficiale, laaudienþele generale sau private, în cãlãtoriile apostolice, dar ºi în apartamentulpontifical, fotograful cotidianului vatican L’Osservatore Romano a stat în umbraPapei pentru a-i imortaliza, pe pelicule foto, viaþa ºi activitatea.

Scrisã sub forma unui dialog cu ziaristul polonez Jaroslaw Mikolajewski ºiprezentatã de cardinalul Stanislaw Dziwisz, secretarul personal al Papei IoanPaul al II-lea, cartea La revedere, în rai a fost iniþial publicatã în Polonia, în2006, înregistrând deja sute de mii de exemplare vândute. Un adevãrat “bestseller” tradus în spaniolã, englezã, portughezã, italianã ºi acum ºi în românã.

Însoþit de fotografii reprezentative, din cei 27 de ani de pontificat, volumulpoate fi considerat un portret în prim-plan al lui Ioan Paul al II-lea, realizat – dedata aceasta – nu doar cu obiectivul aparatului de fotografiat, ci ºi cu amintirileunui om care l-a cunoscut îndeaproape ºi l-a preþuit într-atât încât l-a consideratca pe un tatã. “ªtiam cã Arturo este excepþional în munca sa de fotograf – aratãcardinalul Dziwisz – dar nu ºtiam cã reuºeºte sã ºi povesteascã cu aceeaºimãiestrie.” Sunt pagini emoþionante prin simplitatea ºi acurateþea relatãrilor,evenimentele fiind surprinse de o “prezenþã mereu discretã, imperceptibilã, învirtutea cãreia Ioan Paul al II-lea nu s-a simþit niciodatã fotografiat, ºi nici mãcarobservat. Împreunã cu fidelitatea, afecþiunea ºi absoluta dãruire, tocmai aceastãdiscreþie i-a adus recunoºtinþa Sfântului Pãrinte, pecetluitã de acel “Mulþumesc!”,rostit cu câteva ore înainte de a muri. “Dupã lectura acestei foarte frumoase cãrþi –aratã în continuare cardinalul –, þin ºi eu sã-i spun “mulþumesc” lui Arturo cã ne-afãcut pãrtaºi la amintirile sale, dedicate unei Persoane dragi nouã tuturor,într-un moment în care memoria sa este încã atât de vie printre noi. ªi cã le-aexprimat cu atâta graþie, naturaleþe ºi precizie.”

Ediþia în limba românã afost îmbogãþitã cu o serie denote menite sã-i dea cititoruluiexplicaþii privind locuri ºi numeproprii, cuvinte sau fraze în altelimbi, cu intenþia de a înlãturaorice obstacol posibil din calealecturii.

TTTTTraducãtoarea, raducãtoarea, raducãtoarea, raducãtoarea, raducãtoarea, ANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Centrul „Biserica ºi istoria”, de pe lângã ArhidiecezaRomano-Catolicã de Bucureºti, anunþã apariþianumãrului 7/2008 al publicaþiei „Pro memoria”. Noulnumãr al revistei „continuã seria restituiriloristoriografice”, dupã cum explicã Arhiepiscopul IoanRobu în prefaþã.

În secþiunea dedicatã istoriei Arhidiecezei, cititorii vorputea gãsi o prezentare istoricã a parohiei RâmnicuVâlcea, important centru al credinþei catolice dinMuntenia, într-o analizã realizatã de † pr. Julius Hering,fost canonic al Arhidiecezei de Bucureºti.

De asemenea, în aceeaºi secþiune, este publicat unistoric amãnunþit al ºcolilor catolice din Bucureºti,desfiinþate abuziv în 1948, de cãtre regimul comunist,într-un material semnat de regretatul pãrinte Iosif Gabor,un pasionat cercetãtor al trecutului Bisericii Catolice dinMoldova ºi Muntenia.

Tot aici, pr. dr. Fabian Doboº prezintã activitateaEpiscopului Dominic Jaquet, Administrator Apostolic alArhidiecezei de Bucureºti, în perioada 25 iunie 1895 –31 martie 1896.

În secþiunea dedicatã „istoriei rezistenþeianticomuniste”, pr. prof. dr. Wilhelm Dancã semneazãun articol interesant, dedicat împlinirii a 120 de ani de lanaºterea Episcopului martir Anton Durcovici: „MoarteaEpiscopului Anton Durcovici. O introducere în teologiacreºtinismului contemporan”. Articolul este conceput –dupã cum aratã ÎPS Ioan Robu în prefaþã – „pe baza uneibibliografii mereu mai bogate pe aceastã temã ºi, înaintede toate, pe baza unei perspective originale privitoare lasuferinþa martirilor de la Sighetul Marmaþiei”.

Revista conþine ºi câteva recenzii ale celor mai recentecãrþi ºi publicaþii din domeniul istoriografiei ecleziastice.Îmbogãþitã cu numeroase fotografii de arhivã, unele dintreele inedite, revista se prezintã ca o mãrturie-document,oferind o panoramã incitantã asupra trecutuluiArhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti.

„Pro Memoria” este o publicaþie care se adreseazãcercetãtorilor ºi celor interesaþi de diferite aspecte aletrecutului Arhiepiscopiei ºi, totodatã, credincioºilorArhidiecezei, care sunt datori, în conºtiinþã, sã-ºicunoascã trecutul ºi sã mediteze la exemplul dat deînaintaºi în pãstrarea credinþei.

Arturo Mari -Arturo Mari -Arturo Mari -Arturo Mari -Arturo Mari -La revedere, în RaiLa revedere, în RaiLa revedere, în RaiLa revedere, în RaiLa revedere, în Rai

EARCB, 2009, 144 p.EARCB, 2009, 144 p.EARCB, 2009, 144 p.EARCB, 2009, 144 p.EARCB, 2009, 144 p.(noutate editorialã)(noutate editorialã)(noutate editorialã)(noutate editorialã)(noutate editorialã)

(A.C.)(A.C.)(A.C.)(A.C.)(A.C.)

ProProProProProMemoriaMemoriaMemoriaMemoriaMemoria

Revistã de istorieRevistã de istorieRevistã de istorieRevistã de istorieRevistã de istorieecleziasticãecleziasticãecleziasticãecleziasticãecleziasticã

ProProProProProMemoriaMemoriaMemoriaMemoriaMemoria

27Educaþie media

„Curs intensiv”„Curs intensiv”„Curs intensiv”„Curs intensiv”„Curs intensiv”de comunicare pentru episcopide comunicare pentru episcopide comunicare pentru episcopide comunicare pentru episcopide comunicare pentru episcopi

În perioada 9-13 martie, aproximativ osutã de episcopi ºi preoþi – printre care ºiarhiepiscopul de Bucureºti, Dr. Ioan Robu–, au participat, la Roma, la un seminarinternaþional cu tema: Schimbãrile îndomeniul tehnologiilor ºi în culturacomunicaþiilor.

Întâlnirea a fost promovatã deConsiliul Pontifical pentru ComunicaþiiSociale ºi a pornit de la mesajul Papei:„Noi tehnologii, noi relaþii. Pentru o culturãa respectului, dialogului ºi prieteniei”pregãtit pentru cea de-a 43-a Zi Mondialãa Comunicaþiilor Sociale. Episcopii ºipreoþii, responsabili cu pastoraþia comuni-caþiilor, au aprofundat, cu ajutorul uneiechipe de experþi internaþionali de ladiferite universitãþi pontificale, importanþaartei comunicãrii ºi potenþialul ei de„bombã mediaticã”.

ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolitde Bucureºti ºi responsabil pentru sectorulpastoral al comunicaþiilor sociale, într-uninterviu pentru Radio Vatican a sintetizatastfel finalitãþile acestui „curs intensiv”:„Întâlnirea de la Roma a episcopilor dintoate Conferinþele episcopale din lume afost un eveniment, cu siguranþã, care face

ºi va face istorie. Ce s-a întâmplat acumla Roma seamãnã cu ceea ce episcopiilumii au trãit la Conciliul Vatican când aucompus ºi, ulterior, au aprobat decretulconciliar Inter mirifica. Acum, la Roma, nus-a redactat vreun document, dar s-aînceput - putem spune - schiþarea unuidocument care sã ducã mai departeevoluþia gândirii ºi practicii Bisericii înprivinþa noilor mijloace de comunicare,aºa cum a fost reflectatã în documenteleInter mirifica din 1963, de care am amintitdeja, Communio et Progressio din 1971 ºiAetatis novae din 1992.

Ar f i vorba, deci, de un noudocument de bazã despre noi lemijloace de comunicare, menit sãadopte un limbaj simplu, sã facã otrecere în revistã a mijloacelor decomunicare socialã, sã schiþeze unprogram de formare a tuturor celor carelucreazã în pastoraþie – preoþi, persoaneconsacrate, laici – sã promovezecomuniunea în Bisericã, sã punã accentpe mãrturia catol icã, aºa încâtidentitatea noastrã sã fie clarã. Înacelaºi timp, documentul ar urma sãdea mare atenþie tinerilor, limbajului lor

ºi capacitãþii lor de a fi protagoniºtii „ereidigitale”, acordând mare importanþãresponsabilitãþii, aspectului etic ºi moralîn folosirea mijloacelor de comunicare,respectând drepturile religioase ºilibertatea de expresie. Noile mijloace decomunicare sunt o ºansã pentruBisericã, pentru comuniunea pe care sebazeazã ºi care nu poate exista fãrãcomunicare. Comunicarea este izvor decreºtere. Cum va creºte Biserica noastrãmâine? Rãspunsul depinde de felul încare vor fi folosite aceste mijloace noide comunicare”.

Adaptare dupã Radio VAdaptare dupã Radio VAdaptare dupã Radio VAdaptare dupã Radio VAdaptare dupã Radio VaticanaticanaticanaticanaticanPrPrPrPrPr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI

BLAJ: Planificarea birourilor de presã, în atenþia operatorilor media catoliciBLAJ: Planificarea birourilor de presã, în atenþia operatorilor media catoliciBLAJ: Planificarea birourilor de presã, în atenþia operatorilor media catoliciBLAJ: Planificarea birourilor de presã, în atenþia operatorilor media catoliciBLAJ: Planificarea birourilor de presã, în atenþia operatorilor media catolici

Operatori din sectoarele presã scrisã, birouri de presã, audio-vizual ºi internetdin diferite eparhii ºi dieceze ale Bisericii Catolice din România s-au reunit la Blaj,în perioada 26-28 martie 2009, în cadrul celei de a IX-a Întâlniri Naþionale aOperatorilor Media Catolici (INOMC). Gãzduitã de Biroul de Presã al ArhiepiscopieiMajore de Alba-Iulia ºi Fãgãraº, întâlnirea a avut ca temã „Metodologia planificãriistrategice a activitãþilor birourilor de presã catolice”.

Cu aceastã ocazie, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop ºi Mitropolit de Bucureºti,Preºedintele Comisiei Media din cadrul Conferinþei Episcopale Române, le-a transmisparticipanþilor un mesaj video în care subliniazã importanþa educaþiei media ºi aresponsabilizãrii, nu doar a consumatorilor, ci ºi a comunicatorilor prin media.Arhiepiscopul a lansat, totodatã, ºi propunerea de a crea un flux intern de ºtiri,pentru o mai bunã comunicare între dieceze.

Au participat reprezentanþi din Arhiepiscopia Majorã de Alba Iulia ºi Fãgãraº,Eparhia Greco-Catolicã de Maramureº, Eparhia Greco-Catolicã de Oradea Mare,Eparhia Greco-Catolicã de Lugoj, Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti,Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Alba Iulia ºi Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi.

CRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORE

28 Din istoria Bisericii

PrPrPrPrPr. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU

ICONOCLASMUL (I)ICONOCLASMUL (I)ICONOCLASMUL (I)ICONOCLASMUL (I)ICONOCLASMUL (I)

Disputa care a izbucnit în lumea teologicãa Imperiului Bizantin cunoscutã sub numelede iconoclasm nu a fost doar o simplã ceartãîntre teologi sau între diverse curente deopinie, ci a avut ºi un puternic substratteologico-politic. Au intrat în joc mai mulþifactori istorici ºi sociali, alimentaþi de disputelecristologice ce au divizat creºtinismul rãsã-ritean pe parcursul secolelor V-VII.

Pentru creºtinãtatea rãsãriteanã, cinstireaimaginilor implica dimensiunea sacrului la nivelontologic, adicã punea în joc însãºi mântuireacelor care se declarau pro sau contra. PentruRoma ºi Occident, prezenþa imaginilor sacreera justificatã doar prin utilitatea lor cateheticãºi pedagogicã.

În acest sens, Papa Grigore cel Mare,venerat de altfel de ambele pãrþi alecreºtinãtãþii ca sfânt, îi scria, cãtre anul 600,episcopului Serenus de Marsilia, explicându-iacestuia cã, pentru cei neinstruiþi, imaginilesacre sunt ceea ce reprezintã Scripturile pentrucei culþi; de aceea, ele nu trebuie distruse, darnici cinstite în chip special. Aceastã poziþie varãmâne, de fapt, atitudinea fundamentalãpentru Biserica Romei.

Premise ºi declanºarea crizei iconoclastePremise ºi declanºarea crizei iconoclastePremise ºi declanºarea crizei iconoclastePremise ºi declanºarea crizei iconoclastePremise ºi declanºarea crizei iconoclasteDupã cum au relevat studiile istorice –

inspirate în ultimã instanþã nu doar din surselespecifice unei astfel de cercetãri, ci ºi din scrierilecu conþinut teologic ale timpului –, crizaiconoclastã a fost, din anumite puncte de vedere,în strânsã legãturã cu ascensiunea fulgerãtoarea lumii islamice, cu ofensiva acesteia împotrivaa ceea ce ea considera a fi lumea necredincioa-sã, deci cu ofensiva politicã, socialã, militarã ºi,

F i l e d e i s t o r i eF i l e d e i s t o r i eF i l e d e i s t o r i eF i l e d e i s t o r i eF i l e d e i s t o r i e

DrDrDrDrDr..... DÃNUÞ DOBOª DÃNUÞ DOBOª DÃNUÞ DOBOª DÃNUÞ DOBOª DÃNUÞ DOBOª

Termenul iconoclasmiconoclasmiconoclasmiconoclasmiconoclasmprovine din alãturarea a douãcuvinte greceºti sau, mai binezis, a unui substantiv ºi a unuiverb: eikon (imagine) ºi klao (asparge, a rupe, a distruge).

În plan teologic, expresiadesemneazã criza ivitã însânul Bisericii care a dus lalupta împotriva icoanelor ºi ladistrugerea lor.

În plan istoric, termenuldesemneazã faptele prin careo atare doctrinã s-a exprimatsau s-a concretizat, nu doarprin intermediul formulelordoctrinare, ci ºi prin acþiunilecare au ajuns pânã la distru-gerea violentã a imaginilor ºila persecuþia celor care levenerau.

desigur, teologicã, împotriva lumii creºtine. Labaza acestei ascensiuni a islamului a statunificarea clanurilor rãzboinice de nomazi dindeºerturile Arabiei, cãrora noua religie a luiMahomed le-a dat un steag ºi un þel.

În jurul anului 630 - atunci când Mahomedîncepe a propovãdui noua religie destinatã, înopinia lui, sã converteascã lumea întreagã -,Constantinopolul ºi statul sasanizilor se aflau lacapãtul unui conflict istovitor, derulat în spaþiulocupat odinioarã de civilizaþiile antice, dar acumapuse. Învins de cãtre împãratul Heraclius,imperiul persan, cu o economie ruinatã, traversao crizã ºi o instabilitate internã profunde, instabi-litate accentuatã, printre altele, ºi de intrigile politicegenerate de lupta pentru putere. Cu toate acestea,nici învingãtorii nu se aflau într-o situaþie cu multmai bunã. Imperiul Bizantin, pe lângã problemeleeconomice, era mãcinat ºi de certurile teologiceinterne, generate de erezia monotelitã, precumºi de influenþele teologice islamice. La toateacestea trebuie adãugatã moºtenirea spiritua-lismului elen. Acest lucru este important ºi pentruraportarea la islam, deoarece a condus la un soide iconoclasm „pur elen”.

Ceea ce a fãcut împãratul bizantin Leon al III-lea Isaurul (717-741), atunci când a declanºatpersecuþia iconoclastã, a fost, în acelaºi timp, unatac la dogma cristologicã, clarificatã deja înprimele Concilii ecumenice ºi pentru care Bisericasuferise aºa de mult în secolele precedente.

Raþionalizarea credinþei – cãci acesta era, laurma urmei, scopul acþiunii iconoclaste – nu s-aoprit la jumãtatea drumului, la simpla înlãturarea icoanelor din biserici, ci a mers mult mai departe,condamnând venerarea Evangheliei, a crucii, amoaºtelor ºi a altor relicve sfinte.

S-a nãscut la 20 decembrie 1861, la Hulice (Boemia), ºi a murit la 20 aprilie 1946, la Bucureºti. De profesie grãdinar, s-a remarcatca unul din cei mai activi laici din Bucureºti, fondând, în 1891, alãturi de pãrintele Joseph D’ Ester, Congregaþia marianã a bãrbaþilor dinBucureºti. Cronica Congregaþiei mariane consemna, la data morþii lui Emanuel Zak, urmãtoarele: „Cu el a plecat dintre noi cel din urmãvechi colaborator al veneratului fondator, pãrintele D’ Ester. Deºi a trãit în Congregaþie trei ani mai puþin decât primul ei prefect, EmilFrollo, totuºi, întrucât n-a lipsit nici un an din capitalã, Emanuel Zak este, poate, congregaþionist care a frecventat cel mai mult Congregaþiamarianã a bãrbaþilor din Bucureºti, aºa cã va putea rãmâne pentru confraþii sãi o pildã excelentã a perseverãrii sale”.

Emanuel Zak a fost, totodatã, membru fondator al Conferinþei Sfântului Vincenþiu de Paul, alãturi de alte figuri ilustre precumpãrintele Joseph D’ Ester ºi Waldemar Hoeflich. Rãmâne în istoria Bisericii noastre locale ca o figurã legendarã a laicatului catolic.

Emanuel Zak (1861-1946)Emanuel Zak (1861-1946)Emanuel Zak (1861-1946)Emanuel Zak (1861-1946)Emanuel Zak (1861-1946)

DicþionarDicþionarDicþionarDicþionarDicþionar