1Pãstorul Arhidiecezei

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Pe 28 aprilie vom marca printr-un program special acest aniversar la care nu atât numãrul anilor ne impresioneazã, ci, mai degrabã,lucrarea lui Dumnezeu ºi a harurilor sale de multe feluri în biserica noastrã localã pe tot parcursul acestor 125 de ani.

Dacã luãm în considerare prima perioadã din viaþa Arhiepiscopiei, 1883-1948, putem spune cã a fost un timp de înflorire, de creºtere, în ciudagreutãþilor ºi, mai ales, a celor Douã Rãzboaie Mondiale.

Din Vicariat Apostolic a devenit Arhidiecezã ºi, treptat, a început sã se asemene tot mai mult cu orice diecezã din lumea catolicã. Spuneam deînflorire; primele „flori” au fost Catedrala, terminatã în 1884 ºi deschiderea primului Seminar pentru formarea clerului diecezan; în 1852 sosescsurorile IMBV (Doamnele Engleze); în 1861 vin la Bucureºti Fraþii ªcolilor Creºtine; trebuie sã ne amintim ºi de sosirea surorilor Notré Dame de Sion;în 1906 îºi încep activitatea în Bucureºti surorile Sfântului Vincenþiu de Paul; în 1909 se înfiinþeazã Societatea Catolicilor din Bucureºti ºi Revistacatolicã. În aceeaºi perioadã sunt construite alte noi biserici în Arhidiecezã. Între cele Douã Rãzboaie Mondiale a fost semnat ºi Concordatul cuVaticanul, prin care Bucureºtiul devenea Mitropolie, având sufragane diecezele romano-catolice din România. Înainte ºi dupã Cel de-al DoileaRãzboi Mondial era cunoscutã ºi apreciatã prezenþa catolicã în Muntenia prin ºcolile sale ºi prin alte activitãþi sociale. Reamintesc faptul cãBiserica catolicã avea ºcoli nu numai în Bucureºti, dar ºi la Craiova, Ploieºti, Brãila, Severin, Piteºti, Greci etc.

Am pus anul 1948 ca an limitã al primei perioade din istoria Arhidiecezei tocmai pentru cã atunci multora li s-a pãrut sfârºitul vieþii catolice dinBucureºti ºi din împrejurimi. Biserica Greco-catolicã a fost desfiinþatã, Arhiepiscopul Cisar a fost forþat sã-ºi dea demisia încã înainte de 1948,ºcolile au fost desfiinþate ºi luate de Statul comunist, celelalte opere sociale distruse, majoritatea diecezelor desfiinþate, congregaþiile cãlugãreºtiscoase în afara legii, preoþii asistau la atâtea simulacre de procese etc.

Aºa s-a intrat în perioada 1948-1989, cu crucea în spate. Prin puºcãrii, domicilii forþate, supravegheri, teamã, nesiguranþã, tãcere. Cândputerea comunistã a fost sigurã cã pentru ea nu mai existau pericole majore, a început sã arate o faþã mai omeneascã. A deschis, în 1964, uºilepuºcãriilor pentru deþinuþii politici ºi i-a eliberat pe cei care au mai supravieþuit. Dupã 1964 nu au mai arestat preoþi, decât cu foarte rare excepþii.Autoritãþile au început sã vorbeascã mai frumos, chiar sã „deplângã” greºelile trecutului. Oricum, Biserica Romano-Catolicã a fost profundmortificatã de supraveghere ºi control, izolatã de restul lumii catolice ºi de Vatican, expusã capriciului conducãtorilor comuniºti.

Faptul cã la Alba Iulia s-a pãstrat fãrã întrerupere succesiunea episcopalã, cã Iaºiul ºi Bucureºtiul au mai primit în vremea comunistã câte unepiscop, acestea sunt semne ale Milostivirii lui Dumnezeu, haruri pentru continuitate. La fel ºi istoria de întrerupere ºi apoi de continuare aSeminariilor unde se pregãteau viitorii preoþi. Când încerc sã vãd departe, în trecut, ce a contat mai mult pentru continuitatea noastrã catolicã înRomânia, nu ºtiu ce sã admir mai mult: înþelepciunea „pãstorilor” sau înþelepciunea „turmei”. Oricum, dupã 1948, aceastã înþelepciune a fost multîncercatã ºi a fost obligatã sã îmbrace când haina prudenþei, când pe cea a tãcerii, când a cuvântului ambiguu, când a fricii ºi aºa mai departe.

Biserica nu a tãcut în vremurile grele niciodatã. Ea a predicat fãrã întrerupere Vestea cea Bunã, iar când se apropia de anul 1989, era dejapregãtitã în speranþã de Papa Ioan Paul al II-lea.

A treia perioadã din cei 125 de ani, cea cuprinsã între 1989-2008, este prea aproape de noi ca sã o apreciem cum se cuvine, istoriceºte.Oricum, în 1989, la Revoluþie, am tras atât de mult aer proaspãt în piept, încât tuºim ºi astãzi, acuzându-ne de imprudenþã respiratorie. ªtim totuºicã nimeni nu a murit din cauza unei supradoze de speranþe. Din aceastã mare încãrcãturã de speranþã au crescut dupã 1989 în Arhidiecezãmulte lucruri frumoase. S-a mãrit numãrul parohiilor ºi al congregaþiilor, al bisericilor noi, al iniþiativelor caritative etc. Am crescut în cele ce nelipseau. Am reluat ºi contactele mai normale cu alte Biserici Catolice din Europa ºi din lume, am încercat, fãrã sã ne dãm seama cã imitãm ceva,sã refacem ce aveam odinioarã: prezenþa cãlugãreascã, ºcolile, alte activitãþi sociale.

Îi mulþumim lui Dumnezeu pentru tot ce am reuºit sã împlinim . Sigur cã sunt ºi realitãþi care ne tulburã gândul. Dupã Conferinþa de la Bolognaprivind reforma învãþãmântului universitar, nu am mai avut voie sã pregãtim la Institutul Teologic duble specializãri ºi, ca atare, restructurareaimpusã de situaþie a adus neplãceri multor profesori. În alt context, ne gândim la situaþia Catedralei ameninþatã de construcþia alãturatã. ªi ce sãmai spunem de migrarea credincioºilor catolici în cãutare de lucru în alte þãri. Ne vine în minte rugãciunea Psalmilor „Priveºte Doamne (...) ºi iaaminte la neputinþa noastrã”.

Sigur cã l-am putea ruga pe Domnul sã priveascã ºi la altele, de exemplu, la mulþimea celor care frecventeazã bisericile noastre, la fidelitateapreoþilor, a cãlugãrilor ºi a cãlugãriþelor noastre, la preoþii care ajutã alte biserici locale din Europa ºi din America, la grãdiniþele ºi ºcolile noastrede toate gradele, la tineretul nostru catolic, la diferitele organizaþii ºi fundaþii care prin viaþa ºi activitatea lor vestesc legea iubirii conform Evangheliei.

Dacã perioada 1948-1989 s-ar putea numi perioada încercãrii ºi a ispitirii dureroase, cea de acum, 1989-2008, s-ar putea defini ca timpulrevenirii ºi al refacerii normalitãþii în Biserica localã.

Putem spune cã în cei 125 de ani am cunoscut în atâtea feluri Moartea ºi Învierea Domnului. Pe acestea le spunem mai departe celor care vincu noi ºi dupã noi!

Sigur cã printre aceste rânduri sunt multe lucruri acoperite de tãceri, voluntare ºi involuntare. Nu am scris ca specialist în istorie sau în altediscipline, ci ca om care ºtie cã Dumnezeu ne stã alãturi prin semnele Crucii ºi Învierii.

Doamne, „cãtre tine îmi ridic ochii, cãtre Tine care locuieºti în Ceruri”!

Arhidieceza la ceas aniversarArhidieceza la ceas aniversarArhidieceza la ceas aniversarArhidieceza la ceas aniversarArhidieceza la ceas aniversar

1883-20081883-20081883-20081883-20081883-2008

2 Magisteriu

VVVVVocaþiile în serocaþiile în serocaþiile în serocaþiile în serocaþiile în serviciul Bisericii-misiuneviciul Bisericii-misiuneviciul Bisericii-misiuneviciul Bisericii-misiuneviciul Bisericii-misiune(13 aprilie)(13 aprilie)(13 aprilie)(13 aprilie)(13 aprilie)

Dragi fraþi ºi surori, în duminica a patra a Paºtelui, în care Liturgiani-l prezintã pe Isus ca Bun Pãstor, se celebreazã Ziua Mondialã deRugãciune pentru Vocaþii. Pe fiecare continent, comunitãþile eclezialeinvocã de la Domnul numeroase ºi sfinte vocaþii la preoþie, la viaþaconsacratã ºi misionarã ºi la cãsãtoria creºtinã, ºi mediteazã asupratemei: Vocaþiile în serviciul Bisericii-misiune. Anul acesta, ZiuaMondialã de Rugãciune pentru Vocaþii se situeazã în perspectivaAnului Paulin, care va începe la 28 iunie, pentru a celebra bimilenarulnaºterii apostolului Paul, misionarul prin excelenþã.

În experienþa Apostolului neamurilor, pe care Domnul l-a chematsã fie „slujitor al Evangheliei”, vocaþia ºi misiunea sunt inseparabile.De aceea, el reprezintã un model pentru fiecare creºtin, în moddeosebit pentru misionarii ad vitam, pentru toatã viaþa, care sededicã total vestirii lui Cristos celor care încã nu l-au cunoscut. Acestserviciu misionar îl desfãºoarã, în primul rând, preoþii, împãrþindCuvântul lui Dumnezeu ºi Sacramentele, ºi manifestând, princaritatea lor pastoralã faþã de toþi, mai ales faþã de bolnavi, faþã decei mici ºi cei sãraci, prezenþa vindecãtoare a lui Isus Cristos (...) Nerugãm sã creascã tot mai mult numãrul acelora care decid sãtrãiascã în mod radical Evanghelia prin voturile de castitate, sãrãcieºi ascultare: sunt bãrbaþi ºi femei care au un rol de prim ordin înevanghelizare. Dintre ei, unii se dedicã contemplaþiei ºi rugãciunii,alþii unei acþiuni educative ºi caritative, într-o multitudine de forme;toþi, însã, au în comun unul ºi acelaºi scop: acela de a mãrturisiprimatul lui Dumnezeu peste orice ºi sã rãspândeascã Împãrãþiasa în orice ambient al societãþii (...) Nu trebuie uitat cã ºi cãsãtoriacreºtinã este o vocaþie misionarã: soþii, de fapt, sunt chemaþi sãtrãiascã Evanghelia în familii, la locul de muncã, în comunitãþileparohiale ºi civile. În afarã de aceasta, în anumite cazuri, oferãpreþioasa lor colaborare în misiunea ad gentes.

Drumul spre Emaus, calea unei maturizãriDrumul spre Emaus, calea unei maturizãriDrumul spre Emaus, calea unei maturizãriDrumul spre Emaus, calea unei maturizãriDrumul spre Emaus, calea unei maturizãria credinþei (6 aprilie)a credinþei (6 aprilie)a credinþei (6 aprilie)a credinþei (6 aprilie)a credinþei (6 aprilie)

Evanghelia acestei duminici - a treia a Paºtelui - prezintã celebrapovestire numitã a ucenicilor de la Emaus (...) Localitatea Emaus nua fost identificatã cu certitudine. Existã diferite ipoteze, iar acest faptnu e lipsit de semnificaþie, deoarece lasã sã ne gândim cã Emausreprezintã, în realitate, orice loc: drumul care conduce la Emauseste drumul fiecãrui creºtin, mai mult, al fiecãrui om. Pe drumurilenoastre, Isus înviat se face tovar㺠de cãlãtorie, pentru a reaprindeîn inimile noastre cãldura credinþei ºi a speranþei ºi pentru a frângepâinea vieþii veºnice. În discuþia ucenicilor cu cãlãtorul necunoscutimpresioneazã expresia pe care evanghelistul Luca o pune pe buzeleunuia dintre ei: Noi speram... (24,21). Acest verb la trecut spune totul:am crezut, am urmat, am sperat..., dar de-acum totul s-a sfârºit (...)Aceastã dramã a ucenicilor de la Emaus apare ca o oglindã asituaþiei multor creºtini din timpul nostru. Pare cã speranþa credinþeia eºuat. Credinþa însãºi intrã în crizã din cauza unor experienþenegative care fac sã ne simþim abandonaþi de Domnul. Dar acestdrum spre Emaus poate deveni calea unei purificãri, a unei maturizãria credinþei noastre în Dumnezeu. ªi noi putem intra în conversaþie

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Regina CoeliRegina CoeliRegina CoeliRegina CoeliRegina Coeli

cu Isus ascultând Cuvântul Sãu. ªiastãzi frânge pâinea pentru noi ºi sedãruieºte pe Sine ca pâine a noastrã.Astfel, întâlnirea cu Cristos Înviat,care este posibilã ºi azi, ne dã ocredinþã mai profundã ºi maiautenticã, cãlitã în foculevenimentului pascal; o credinþãrobustã, întrucât se hrãneºte nu dinidei omeneºti, ci din Cuvântul luiDumnezeu ºi din prezenþa Sa realãîn Euharistie.

Acest minunat text evanghelic conþine deja structura SfinteiLiturghii: în prima parte ascultarea Cuvântului prin Sfintele Scripturi;în cea de-a doua, Liturgia Euharisticã ºi Împãrtãºania cu Cristosprezent în Sacramentul Trupului ºi Sângelui Sãu. Hrãnindu-se laaceastã dublã masã, Biserica se edificã fãrã încetare ºi sereînnoieºte, zi de zi, în credinþã, în speranþã ºi în iubire.

Milostivirea este însuºiMilostivirea este însuºiMilostivirea este însuºiMilostivirea este însuºiMilostivirea este însuºinumele lui Dumnezeu (30 martie 2008)numele lui Dumnezeu (30 martie 2008)numele lui Dumnezeu (30 martie 2008)numele lui Dumnezeu (30 martie 2008)numele lui Dumnezeu (30 martie 2008)

În timpul Jubileului din 2000, iubitul Slujitor al lui Dumnezeu, IoanPaul al II-lea, a stabilit ca în toatã Biserica, Duminica de dupã Paºti,pe lângã Domenica in Albis, sã fie denumitã ºi Duminica Milostiviriilui Dumnezeu. Aceasta s-a petrecut concomitent cu slujbacanonizãrii Faustinei Kowalska, umila sorã polonezã, nãscutã în 1905ºi decedatã în 1938, zeloasã mesagerã a lui Isus Milostiv. Milostivireaeste, în realitate, nucleul central al mesajului evanghelic, este însuºinumele lui Dumnezeu, chipul cu care El s-a revelat în vechiulLegãmânt ºi, pe deplin, în Isus Cristos, întrupare a Iubirii creatoareºi rãscumpãrãtoare.

Aceastã iubire de milostivire lumineazã ºi faþa Bisericii ºi semanifestã fie prin Sacramente, în special prin cel al Reconcilierii, fieprin faptele de caritate, comunitare ºi individuale. Tot ceea ce Bisericaspune ºi sãvârºeºte, manifestã milostivirea pe care Dumnezeu oare pentru om. Când Biserica trebuie sã atragã atenþia asupra unuiadevãr tãgãduit sau a unui bine trãdat, o face mereu mânatã deiubirea milostivã, pentru ca oamenii sã aibã viaþã ºi sã o aibã dinbelºug (cf. In 10,10). Din iubirea divinã, care împacã inimile, izvorãºteapoi adevãrata pace în lume, pacea între popoare, între culturi ºireligii diferite.

Asemenea sorei Faustina, Ioan Paul al II-lea s-a fãcut, la rândulsãu, apostol al Milostivirii lui Dumnezeu. În seara neuitatei sâmbete,2 aprilie 2005, când a închis ochii pentru aceastã lume, era chiarvigilia Duminicii a doua a Paºtelui ºi mulþi au notat singularacoincidenþã care unea în sine dimensiunea marianã - primasâmbãtã a lunii - cu cea a Milostivirii lui Dumnezeu. Într-adevãr,pontificatul sãu îndelungat ºi multiform îºi are aici nucleul central;toatã misiunea sa în serviciul adevãrului despre Dumnezeu ºi despreom, ºi în serviciul pãcii în lume se rezumã în acest anunþ, aºa cumel însuºi a spus la Cracovia-£agiewniki, în 2002, inaugurând mareleSanctuar al Divinei Milostiviri: „În afara milostivirii lui Dumnezeu, nuexistã nici un alt izvor de speranþã pentru fiinþele umane”.

3Pelerin la Vatican

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Sanguis martyrum semen christianorumSanguis martyrum semen christianorumSanguis martyrum semen christianorumSanguis martyrum semen christianorumSanguis martyrum semen christianorumS-au împlinit 40 de ani de la înfiinþarea Comunitãþii „Sfântul

Egidiu”. Cu aceastã ocazie, pe 7 aprilie, Benedict al XVI-lea i-aîntâlnit pe membrii binecunoscutei comunitãþi la bazilica romanã„Sfântul Bartolomeu”, de pe Insula Tiberinã. În acest strãvechi lãcaºde cult se aflã, din voinþa Papei Ioan Paul al II-lea, SanctuarulMartorilor Credinþei din secolele XX ºi XXI, care adãposteºte relicveale multor mãrturisitori ai credinþei din timpul nostru; un memorialal credinþei apãrate cu preþul vieþii ºi al mãrturisitorilor lui Cristos.Aici apar nume precum Oscar Arnulfo Romero, arhiepiscop deSan Salvador; Posada Ocampo, cardinal ucis de traficanþii dedroguri la aeroportul din Guadalajara, în Mexic; Andrea Santoro,preot italian, ucis recent la Trabzon, în Turcia; Paul Schneider, pastorevanghelic; Franz Jägerstätter, agricultor austriac, opozant alnazismului, din motive de conºtiinþã ºi de credinþã ºi, nu în ultimulrând, Sofian Boghiu, cãlugãr ºi îndrumãtor spiritual ortodox, cares-a opus regimului totalitarist comunist din România.

ªase altare din Sanctuar amintesc de creºtinii victime aleviolenþei totalitare comuniste ºi naziste, din toate cele cincicontinente, istorii de sânge ale martirilor care au umplut câmpulsecolului trecut cu sãmânþa noilor creºtini. Dupã cum afirmãTertulian: Plures efficimur quoties metimur a vobis: sanguismartyrum semen christianorum, în traducere: Noi devenim maimulþi ori de câte ori suntem seceraþi de voi: sângele martirilor estesãmânþã de noi creºtini (Apologeticum, 50,13: CCL, 1,171).

Bazilica „Sfântul Bartolomeu” are o semnificaþie deosebitãpentru Comunitatea „Sfântul Egidiu”, cãreia i-a fost dãruitã de IoanPaul al II-lea, în 1993, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la fondareacomunitãþii. Dedicatã noilor martiri, bazilica a devenit loc depomenire ecumenicã a acestora, lãcaºul fiind vizitat de diferitepersonalitãþi ortodoxe, precum patriarhul ecumenic Bartolomeu I,

Comunitatea „Sfântul Egidiu”,Comunitatea „Sfântul Egidiu”,Comunitatea „Sfântul Egidiu”,Comunitatea „Sfântul Egidiu”,Comunitatea „Sfântul Egidiu”,40 de ani în slujba Domnului Pãcii40 de ani în slujba Domnului Pãcii40 de ani în slujba Domnului Pãcii40 de ani în slujba Domnului Pãcii40 de ani în slujba Domnului Pãcii

patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române, în octombrie 2002,patriarhul armean ºi mulþi alþii.

Patru decenii de rugãciune ºi solidaritate, de ecumenism ºidialog interreligios. Vizita lui Benedict al XVI-lea la Comunitatea„Sfântul Egidiu”, împreunã cu vicarul general pentru dieceza deRoma – cardinalul Camillo Ruini, exprimã afecþiunea SfântuluiPãrinte pentru aceastã comunitate înfiinþatã la Roma, în 1968, ºiprezentã acum în peste 70 de þãri din întreaga lume, inclusiv înRomânia.

Cu peste 50 de mii de membri, Comunitatea „Sfântul Egidiu”se aflã în prima linie în angajarea concretã, atât în trãirea spiritualãcât ºi în domeniul social, devenind o emblemã a eforturilor pentrupace ºi reconciliere, pentru ecumenism ca ºi pentru dialogul dintrecredincioºi de diferite religii.

În Cuvântul sãu, Benedict al XVI-lea a spus: „Putem consideraaceastã întâlnire, la antica bazilicã „Sfântul Bartolomeu” de peInsula Tiberinã, un pelerinaj al memoriei martirilor secolului alXX-lea, nenumãraþi bãrbaþi ºi femei, cunoscuþi ºi necunoscuþi care,în secolul trecut, ºi-au vãrsat sângele pentru Domnul. Un pelerinajcãlãuzit de Cuvântul lui Dumnezeu care, ca fãclie pentru paºiinoºtri, a luminat pe calea noastrã ºi lumineazã cu lumina sa viaþafiecãrui credincios. Acest templu a fost destinat, de cãtre iubitulmeu predecesor, Ioan Paul al II-lea, în mod expres, ca loc almemoriei martirilor secolului XX ºi încredinþat de el Comunitãþii„Sfântul Egidiu” care, anul acesta, aduce mulþumiri lui Dumnezeupentru cea de-a 40-a aniversare a începuturilor”.

4 Aniversare

În viaþa oricãrui om se aplicã acestecuvinte ale Mântuitorului: “De peroadele lor îi veþi cunoaºte... Astfel, totpomul bun face roade bune, iar pomulrãu face roade rele”(Mt 7,16-17).

Nãscut în ziua de 6 noiembrie 1944la Târgu Secuiesc ºi crescut la Traian -Roman, printre buniicatol ici din sateleMoldovei, Ioan aînvãþat, ca oricare altcopil de vârsta lui, însatul natal, Traian, apoiîn satul învecinat, multmai mare, Sãbãoani,terminând cele ºapteclase, dupã cum eraorganizarea ºcolarã înacele timpuri. În lunaaugust 1958, s-a dat, laparohia Ghirãieºt i ,examen de admiterepentru Seminarul dinIaºi, abia redeschis în1956, dupã ce fuseseînchis la reformeledezastroase dinRomânia anului 1948.Providenþa, care orânduieºte toate, afãcut ca el sã fie primit în Seminar, darnu pentru Dieceza de Iaºi, ci pentruArhidieceza de Bucureºti.

Dupã 10 ani de Seminar, a fost sfinþitpreot la 15 august 1968, de cãtreEpiscopul Petru Pleºca.

Primul loc pentru act ivi tateatânãrului preot Ioan Robu a fost parohiaCraiova, ca preot vicar al parohuluiLeopold Hochenecker, începând cu 1decembrie 1968 pânã la 15 iulie 1971.Apoi el a activat ca preot vicar laCatedrala Sfântul Iosi f . Între ani i1973-1977 a urmat studii de specializarela Roma, la Universitatea din Lateran,

Ioan RobuIoan RobuIoan RobuIoan RobuIoan Robu25 de ani de pãstorire ºi25 de ani de pãstorire ºi25 de ani de pãstorire ºi25 de ani de pãstorire ºi25 de ani de pãstorire ºi

40 de ani de preoþie40 de ani de preoþie40 de ani de preoþie40 de ani de preoþie40 de ani de preoþieAcademia Alfonsianã, obþinând titlul deDoctor în Teologie. În perioada1977-1983 a fost profesor ºi apoi rectorla Institutul Teologic Romano-Catolic dinIaºi.

Arhiepiscopia Romano-Catolicã deBucureºti era condusã în acea perioadã

de Mons. Francisc Augustin, în calitatede Ordinarius Substitutus, încã din 1959.

În seara zilei de 27 noiembrie 1983,Dumnezeu l-a chemat la sine pe Mons.Francisc Augustin. În ziua de 1decembrie în care îºi serba, de obicei,patronul ceresc, pe sfântul FranciscXaveriu, l-am condus spre locul sãu deodihnã, din Cimitirul Bellu Catolic, undeacum aºteaptã clipa Învierii.

În dupã-amiaza aceleiaºi zile, toþipreoþii care lucram în Arhidiecezãne-am adunat în Capela din palatulArhiepiscopal unde, dupã ce am invocatlumina Duhului Sfânt, cel mai în vârstãdintre noi, pãrintele Iosif Gonciu ne-a

expus situaþia Arhidiecezei ºi ne-aîndemnat ca, în conºtiinþã, prin votsecret, sã alegem un administratordiecezan care sã conducã Arhidiecezapânã ce se va pronunþa Sfântul Scaunasupra situaþiei create prin moarteaMons. Francisc Augustin.

La al doi lea tur,majoritatea voturilor afost pentru PreotulProfesor Doctor IoanRobu, Rector alInstitutului Teologic dinIaºi. Cel ales a acceptatopþiunea majori tãþ i ipreoþilor, alegerea afost comunicatãSfântului Scaun ºiautoritãþilor statului. Erao si tuaþie provizoriecare nu se ºtia cât vadura.

Însã Dumnezeu areplanuri le lui . La 25octombrie 1984 SfântulPãrinte Papa Ioan Paulal II-lea l-a numit peIoan Robu ca Episcop

Administrator Apostolic al ArhidiecezeiRomano-Catolice de Bucureºti cu titlulde „Celle in Proconsulari”. Consacrareaepiscopalã a avut loc la Roma, înCapela Paulinã din Palatul Apostolic înziua de 8 decembrie 1984, înSolemnitatea Neprihãnitei Zãmisliri aSfintei Fecioare Maria, consacrator fiindCardinalul Agostino Casaroli, Secretarulde Stat al Vaticanului. La mareleeveniment au participat ºi tatãl nouluiEpiscop, un frumos numãr de preoþi dinArhidiecezã ºi din Moldova. Nu au lipsitreprezentanþii statului.

Prima Sfântã Liturghie pontificalã înCatedrala din Bucureºti a fost celebratã

5Aniversare

în seara de 22 decembrie 1984.Au fost de faþã toþi reprezentanþiidiecezelor din þarã, toþi preoþiivârstnici ºi tineri ai Arhidiecezei,membri ai Corpului Diplomatic,reprezentanþi ai autori tãþ i lorstatului, ai altor Biserici. A fost osolemnitate deosebitã, iarvorbitorii s-au întrecut unii pe alþiiîn a scoate în evidenþã importanþaacestui adevãrat miracol aºteptatde 40 de ani.

ªi a mai urmat un evenimentplin de semnificaþie. În ziua de 14 martie1990, Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul alII-lea l-a promovat pe Episcopul IoanRobu, Administrator Apostol ic, lademnitatea de Arhiepiscop - Mitropolitde Bucureºti. Instalarea solemnã a avutloc în Catedrala Sfântul Iosif în ziua de29 apri l ie 1990 în prezenþaArhiepiscopului Angelo Sodano, delegatde Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paulal II-lea, el devenind astfel al ºapteleaArhiepiscop de Bucureºti.

Era mult de muncã pretutindeni înArhidiecezã. Însã dupã experienþaacumulatã în anii de studii, cunoºtinþeleadunate din cele citite, cele învãþate dindialogul cu alþii, au fãcut ca în puþin timpsã se vadã ceva nou în Arhidiecezã.Încetul cu încetul numãrul preoþilor acrescut, coeziunea dintre Pãstor ºicolaboratori devenea tot mai strânsã,viaþa religioasã în parohii prindea noielanuri, preoþii cãutau sã fie mult maiapropiaþi de enoriaºi, aºa cum î iîndemna pãstorul lor. S-a începutorganizarea Caritas-ului arhidiecezan,s-a început învãþãmântul în cadrulBisericii noastre, prin deschidereaInstitutului Teologic Sfânta Tereza, a unuicolegiu pedagogic, a unei ªcoli Sanitare,a unei ºcoli primare, a mai multorgrãdiniþe conduse de surori din diferitecongregaþii.

Toate institutele de viaþã consacratã,toate ordinele ºi congregaþii le dinBiserica Universalã care ºi-au exprimatopþiunea sã vinã la noi, au fostacceptate cu dragã ºi largã inimã depãstorul Arhidiecezei. ªi s-a ajuns acumcu rãbdare, rugãciune ºi încredere înProvidenþã ca sã se schimbe faþaparohiilor prin activitatea din domeniul

educativ, pastoral, sanitar al cãlugãrilorºi cãlugãriþelor.

Însã Arhiepiscopul Robu a dorit sãorganizeze ºi viaþa pastoralã pe întregulteritoriu al Arhidiecezei. Dintr-un singurdecanat care era mai înainte a împãrþitîn ºase decanate întregul teritoriu alEparhiei. A înf i inþat pentru zonaDobrogei un Vicariat Episcopal. A reuºitcu insistenþã, rãbdare, rugãciune ºicerºind, sã clãdeascã peste 30 de noibiserici. Preoþii, în marea lor majoritatetineri, lucreazã cu elan ºi zel acolo undesunt trimiºi, ºtiind cã fiecare suflettrebuie mântuit ºi cã sãmânþaEvangheliei, odatã împrãºtiatã, vaproduce rod când va veni timpul.

La începutul anului 1999 era plãnuitãprima vizitã a unui succesor al SfântuluiPetru, a Papei Ioan Paul al II-lea înRomânia; vizita a avut loc în zilele de7-9 mai. Cardinalul Sodano a mãrturisitla terminarea sfintei Liturghii din ParculIzvor cã „aceasta a fost una din cele maireuºite vizite ale Sfântului Pãrinte Papa!”.Fãrã lupta curajoasã ºi tenace aArhiepiscopului, nu ar mai fi în tezaurulBisericii Universale strigãtul mulþimii din

parc: „Unitate, unitate, unitate!”,strigãt rãmas în inima SfântuluiPapã ºi de care, ulterior, a amintitîn mai multe rânduri!

Mai amintesc faptul cãArhiepiscopul Ioan Robu a cerut ºia obþinut de la Sfântul Pãrinte PapaIoan Paul al I I-lea un EpiscopAuxiliar. Acesta este EpiscopulCornel Damian, consacrat înSolemnitatea NeprihãniteiZãmisliri în anul 2003. Evenimentula avut loc în Catedrala Sfântul Iosif,

unde Arhiepiscopul l-a consacrat penoul episcop.

Am þinut sã enumãr câteva dinroadele celor aproape 25 de ani depãstor ire a Arhidiecezei de cãtreArhiepiscopul Ioan Robu. Cuvintele dinSfântul Evanghelist Ioan „adevãrul vãva face liberi”, alese de Arhiepiscopdrept devizã a episcopatului sãu, i-aufost întotdeauna cãlãuzã. Au fost anide multe frãmântãri, de lupte, de paºimici fãcuþi înainte, de suferinþe, însãtoate au fost ofer i te cu încredereDomnului. Sfânta Fecioarã Maria, pecare a avut-o ca Mamã cereascã, înale cãrei mari zile de sãrbãtoare aprimit darul Sfintei Preoþii ºi apoi peacela al plinãtãþii Sfintei Preoþii princonsacrarea episcopalã nu l-a pãrãsitniciodatã pe Pãstorul Arhidiecezeinoastre. Implorând pentru Excelenþa Saplinãtatea darurilor Duhului Sfânt prinmijlocirea Sfintei Fecioare Maria, îidor im ºi noi încã mulþ i , mulþ i anifrumoºi ºi de rodnicã pãstorire.

PrPrPrPrPr. Eugen Bortoº. Eugen Bortoº. Eugen Bortoº. Eugen Bortoº. Eugen Bortoº

6 Actualitate

Pe 27 aprilie, la Sfânta Liturghie de la ora 11.00, va avea loc lansareamonografiei „Catolicii din Popeºti-Leordeni: istorie ºi credinþã”.Evenimentul marcheazã cei 180 de ani de istorie creºtinã a comunitãþiide bulgari catolici sositã pe aceste meleaguri. Iniþiativa aniversãriiaparþine preoþilor care slujesc în comunitate: Ioan Solomon, OvidiuGiurgi ºi Fabian Mãriuþ, care s-au bucurat de concursul domnuluiprofesor Dãnuþ Doboº ºi al unui grup de specialiºti.

În continuare, vã prezentãm câteva mãrturii ale unor persoaneimplicate în aceastã iniþiativã:

„Monografia aduce o luminã asupra istoriei comunitãþii noastrecatolice. Din conþinutul ei se poate vedea cum între credinþa ºi viaþacomunitãþii existã o strânsã legãturã. Ca preot, am fost miºcat de unamãnunt de la începuturile comunitãþii. La venirea credincioºilor depe celãlalt mal al Dunãrii aici, la margineaBucureºtiului, aceºtia erau însoþiþi de pãstorul lor.Împreunã, au înfruntat vremuri potrivnice,fãcând, asemenea poporului ales, experienþaexodului. Mã bucur cã sãrbãtorim acesteveniment în timpul pascal. În mod simbolic,acest lucru aratã cã Domnul Înviat este mereuprezent acolo unde credinþa e vie.

Mai vreau sã amintesc un alt amãnunt. Laînceputuri, comunitatea era foarte redusã canumãr ºi foarte sãracã din punct de vederematerial, dar, cu siguranþã, bogatã din punct devedere spiritual. Astãzi, comunitatea estefrumoasã din punct de vedere numeric, iarsituaþia materialã s-a schimbat mult. De labordeiul sãpat în pãmânt ºi acoperit cu stuf ºicu podea de paie de la început, astãzi avem obisericã trainicã, construitã cu sprijinul ºigenerozitatea multor credincioºi. Devotamentullor faþã de Bisericã este un semn de speranþã pentru viitor. Ca paroh,îi mulþumesc Domnului pentru dãruirea de care dau dovadã, în modconstant, mulþi dintre enoriaºii pe care îi pãstoresc. Mulþumesc celorcare au susþinut publicarea acestei monografii” (Pr. paroh IoanSolomon).

„Cine nu are trecut nu are nici viitor”. Amintesc aceste cuvinte carecunoºtinþã faþã de generaþiile care ne-au precedat în credinþã. Mãgândesc la miile de înaintaºi, trecuþi la Domnul, dar care au locuitmereu în speranþa de mai bine. Da, desigur, speranþa este ca olocuinþã. Poþi lãsa totul: pãmânt, avuþii, neam ºi, cu toate acestea, sãai totul, dacã ai speranþã. Speranþa se aseamãnã ºi cu rãdãcinile unuipom. Cu cât ele sunt mai adânc înfipte în pãmânt, cu atât pomul estemai ancorat, mai solid, mai straºnic.

În cazul speranþei este vorba de pãmântul credinþei catolice.Monografia este semnul legãturii dintre trecut, prezent ºi viitor. Eaoglindeºte modul în care credinþa ºi biserica au fost în inima înaintaºilornoºtri. Mai oglindeºte ºi dorinþa lor de a le lãsa ca moºtenire pestegeneraþii. Mesajul lor este clar: nu poate fi mai bine în afara speranþei

1828- 2008: 180 de ani de istorie1828- 2008: 180 de ani de istorie1828- 2008: 180 de ani de istorie1828- 2008: 180 de ani de istorie1828- 2008: 180 de ani de istorieParohia Romano-Catolicã Regina Sfântului Rozariu din Popeºti-LeordeniParohia Romano-Catolicã Regina Sfântului Rozariu din Popeºti-LeordeniParohia Romano-Catolicã Regina Sfântului Rozariu din Popeºti-LeordeniParohia Romano-Catolicã Regina Sfântului Rozariu din Popeºti-LeordeniParohia Romano-Catolicã Regina Sfântului Rozariu din Popeºti-Leordeni

care se adapã din credinþa în Isus Înviat” (Pr. Fabian Mãriuþ).„Comunitatea catolicã din Popeºti-Leordeni ºi-a pus amprenta

asupra formãrii caracterului meu ca om ºi, fãrã putinþã de tãgadã,asupra formãrii mele profesionale. Mã refer la faptul cã educaþiaprimitã într-o familie creºtinã, catolicã, mi-a determinat acþiunileîn tot ceea ce aveam sã întreprind ca adult. Scara valoricã,percepþia despre omul de lângã mine, modul prin care îmigestionam manifestãrile faþã de cei din jur – fie la ºcoalã, fie lalocul de muncã ori, mai târziu, în grupul de prieteni ºi cunoscuþi –îºi aveau o singurã origine: educaþia primitã în sânul unei familiicreºtin-catolice. Culmea era cã percepþia sau, mai bine zis,rãspunsul individului din faþa mea nu întârzia sã aparã. “Tu, eºticumva catolicã?” aveam sã aud de foarte multe ori de la

interlocutorul meu. Cã e bine, cã e rãu, îi laspe ei sã tragã concluziile. Cert e, însã, cãnimeni, vreodatã, n-a avut a-mi reproºa nimic,cel puþin pânã acum ºi cel puþin, nu între patruochi. Iar acest fapt îl datorez, în primul rând,familiei mele, catolice, care mi-a cãlãuzit paºiichiar ºi-atunci când n-a fost fizic lângã mine,ºi, de ce sã nu recunosc, comunitãþii în carem-am nãscut ºi în care sunt convinsã c-o sãrãmân.

Din punctul meu de vedere, acesta esteunul dintre motivele pentru care consider cãMonografia reflectã continuitatea de credinþãa catolicilor care aveau sã vinã din nordulBulgariei, dar, mai ales, o scarã de valori cares-a perpetuat pânã în zilele noastre” (IvancaPetre).

„Apariþia acestei monografii este motiv demare bucurie pentru întreaga comunitate

catolicã din Popeºti-Leordeni. În aceastã carte am descoperit, cumare plãcere, pagini frumoase ºi interesante despre strãmoºiinoºtri, despre preoþii care au slujit în comunitate ºi împreunã aupus bazele acestei parohii.

Ca fiu al comunitãþii, þin sã le mulþumesc autorilor precum ºipãrintelui paroh Ioan Solomon pentru iniþiativa ºi realizarea acestuiproiect care ne ajutã sã ne cunoaºtem trecutul ºi, în acelaºi timp,ne dã repere pentru viitor” (Prof. Ion Dogaru).

Câtã memorie, atâta identitate, spunea un filozof francez ºiaceste cuvinte capãtã un sens ºi o valoare aparte acum cândputem avea în mâini aceastã lucrare între copertele cãreia esterezumat un destin comunitar. Sã ºtim care ne sunt originile, cesânge ne curge prin vene nu este un simplu exerciþiu de aducereaminte, ci înseamnã sã ne bucurãm de un spor de cunoaºtere apropriei identitãþi, sã interpretãm prezentul cu o privirecuprinzãtoare ºi cu motive nenumãrate de recunoºtinþã pentrucei care ne-au precedat.

A consemnat prA consemnat prA consemnat prA consemnat prA consemnat pr. . . . . OVIDIU GIURGIOVIDIU GIURGIOVIDIU GIURGIOVIDIU GIURGIOVIDIU GIURGI

7Actualitate

În ziua de 28 martie, în parohia Sfântul Anton de Padova, dinRâmnicu Vâlcea, în prezenþa pãrintelui Gilbert Sebastian Iavorschi ºi acredincioºilor a avut loc reînnoirea voturilor perpetue a 16 surori dinCongregaþia Surorile Caritãþii ale Sf. Ioana Antida Thouret. Ele ºi-aureînnoit Da-ul pentru sãrãcie, castitate, ascultare ºi slujirea materialãºi spiritualã a sãracilor. Astfel, ºi-au reînnoit, de fapt,Da-ul spus slujirii lui Dumnezeu. Comunitatea surorilor de caritate faceacest lucru în fiecare an, începând cu 1991, de când activeazã înRomânia. Unmod simplu ºieficace de aarãta lumii cãD u m n e z e ueste în mij-locul nostru,gata sã neofere oricândiubirea sa.

În Duminica Albã, 19 copii din parohia Toþi sfinþii, din Craiova,au primit Prima Sfântã Împãrtãºanie. Cu emoþie, bucurie ºi curaj,în faþa preoþilor, a pãrinþilor, a rudelor ºi a întregii comunitãþi, copiiiºi-au exprimat dorinþa de a-l urma pe Cristos îndeaproape. Toþiau primit Trupul ºi Sângele Domnului, dupã ce, cu o zi înainte,cunoscuserã pentru prima datã taina spovezii.

Fie ca acest moment unic din viaþa lor sã îi antreneze ºi maimult, pe ei ºi pe familiile lor, în trãirea vieþii de credinþã.

PrPrPrPrPr. . . . . EMIL DIACEMIL DIACEMIL DIACEMIL DIACEMIL DIAC

Marie Madeleine - o femeierelevantã pentru timpul nostru ! Ofemeie care asculta cu inima. Ofemeie iubitoare, generoasã,autenticã ºi misticã, încrezãtoare ºicurajoasã. Dar cine era aceastãfemeie care a murit acum 150 deani, pe 5 aprilie 1858?

Fiicã, sorã, soþie, vãduvã,mamã, fondatoarea Congregaþieinoastre.

Un an dupã cãsãtoria sa cu Iosif, în 1804, a rãmas vãduvã,fiind însãrcinatã. Cam trei luni dupã moartea lui Iosif, MarieMadeleine a nãscut un fiu, Eugène, pe care îl adora. I-a asigurateducaþia ºi, în acelaºi timp, cãuta voinþa lui Dumnezeu pentru ea.Într-o duminicã, dupã sfânta împãrtãºanie, am auzit clar o vocecare ieºea din tabernacol ºi îmi zicea: „Cere-mi ce vrei”. M-am gânditºi am rãspuns: „Dumnezeul meu, nu doresc decât sã se împlineascãîn mine voia Ta cea sfântã”.

Dumnezeu i-a vorbit de la inimã la inimã: Am primit deodatã ovedere clarã ºi alinãtoare cã Dumnezeu mã voia în viaþacãlugãreascã, sã fiu însoþitoare a lui Isus. Isus urma sã fie centrulvieþii ei ºi însoþitorul ei fidel.

Toatã fiinþa ei tânjea spre Dumnezeu. Drumul nu era întotdeaunauºor ºi erau momente când a strigat: Doamne, ai milã de mine! Ea se considera supusã încercãrii focului pentru ca încrederea ºicurajul ei sã se bazeze doar pe Dumnezeu. Se cuvenea, aºadar, caharul fondãrii Societãþii sã-i fie dãruit în noaptea din Joia Sfântã..

Marie Madeleine a avut o serie de experienþe mistice dintrecare menþionãm câteva:

Celebrând viaþa Mariei Madeleine Victoire de Bengy de BonnaultCelebrând viaþa Mariei Madeleine Victoire de Bengy de BonnaultCelebrând viaþa Mariei Madeleine Victoire de Bengy de BonnaultCelebrând viaþa Mariei Madeleine Victoire de Bengy de BonnaultCelebrând viaþa Mariei Madeleine Victoire de Bengy de Bonnaultd’Houet, Fondatoarea Congregaþieid’Houet, Fondatoarea Congregaþieid’Houet, Fondatoarea Congregaþieid’Houet, Fondatoarea Congregaþieid’Houet, Fondatoarea Congregaþiei

Însoþitoarele Credincioase ale lui Isus (FCJ)Însoþitoarele Credincioase ale lui Isus (FCJ)Însoþitoarele Credincioase ale lui Isus (FCJ)Însoþitoarele Credincioase ale lui Isus (FCJ)Însoþitoarele Credincioase ale lui Isus (FCJ)

· Deodatã am auzit limpede o voce venind dinspre Crucifixulaºezat pe altar: „Mi-e sete!” - Am fost foarte miºcatã de acestecuvinte. Am îngenuncheat în adoraþie ºi m-am oferit lui Dumnezeudin toatã inima, pentru tot ce avea sã-mi cearã.

Am auzit un glas care îmi spunea: „Vei avea trei însoþitoarecare-þi vor fi foarte dragi: Umilinþa, Sãrãcia ºi Ascultarea… ºi dupã,a fost adãugatã Blândeþea”. .

· În timpul meditaþiei, mã alinam cu gândul cã Domnul va fidirectorul nostru ºi cã va conduce El însuºi Societatea. Atunci aprimit de la Isus inima Sa, duhul Sãu, pe mama Sa, ºi chiar numeleSãu... cu alte cuvinte …identitatea lui Isus!

Viaþa Mariei Madeleine era în armonie perfectã cu Dumnezeu.Nimic nu era prea dificil când Cel pe care îl iubea, cerea. A rãmasîntotdeauna liniºtitã, a acþionat cu curaj ºi încredere pentru cã eraconvinsã cã Societatea FCJ este lucrarea lui Dumnezeu “qui a toutconduit lui-même”.

Acum 150 de ani, pe data de 5 aprilie, ºi-a încheiat misiuneaaici pe pãmânt ºi a fost unitã cu Dumnezeu. Anul acesta, la aceeaºidatã, s-a celebrat o Liturghie la Notre Dame, Paris. ªi aici în Româniavom celebra viaþa Mariei Madeleine pe data de 10 mai, la bisericaSacré Coeur din Bucureºti.

FCJ FCJ FCJ FCJ FCJ

8 Biserica în lume

Despre cauza de beatificare a papei Ioan Paul al II-leaDespre cauza de beatificare a papei Ioan Paul al II-leaDespre cauza de beatificare a papei Ioan Paul al II-leaDespre cauza de beatificare a papei Ioan Paul al II-leaDespre cauza de beatificare a papei Ioan Paul al II-leaMons. Slawomir Oder, postulatorul cauzei de beatificare a Papei Ioan Paul al II-lea, a anunþat cã este aproape

finalizat raportul care prezintã virtuþile eroice ale acestui pontif. Raportul reprezintã un pas necesar ºi definitiv înprocesul de beatificare. „În aceste zile am predat o variantã aproape definitivã pentru positio, raportul careadunã toate documentele despre pontificatul lui, ordonate într-un mod sistematic ºi organizat. Avem în jur de2.000 de pagini care trebuie sã fie editate, dar, în general, aceastã muncã poate fi consideratã încheiatã”, adeclarat, pentru Radio Vatican, Mons. Slawomir Oder.

Prefectul Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor, Cardinalul José Saraiva Martins, vorbind pentru Radio Vatican,a spus: „Pot garanta cã de îndatã ce vom primi positio, o vom studia imediat, fãrã a pierde o clipã, deoarece, înmod evident, acest dicaster doreºte ca Papa Ioan Paul al II-lea sã fie ridicat cât mai curând posibil la cinsteaaltarelor ºi sã poatã fi numit fericit, ºi astfel sã rãspundã la strigãtele din Piaþa San Pietro, santo subito”.

Diferiþi teologi vor studia documentul ºi, dacã va fi aprobat, Papa Benedict al XVI-lea va putea, apoi, sã deaun decret de recunoaºtere a virtuþilor eroice ale Papei polonez, ceea ce va permite proclamarea ca venerabil, aPapei Ioan Paul al II-lea. Pentru a fi beatificat, este nevoie sã se atribuie un miracol mijlocirii lui.

Noi membri pentru Biserica din ChinaNoi membri pentru Biserica din ChinaNoi membri pentru Biserica din ChinaNoi membri pentru Biserica din ChinaNoi membri pentru Biserica din ChinaCa ºi în alte pãrþi ale lumii, Biserica din China a avut ºi ea bucuria sã se îmbogãþeascã cu noi

membri, în cadrul perioadei pascale din acest an. Agenþia de ºtiri Fides a relatat cã, doar în Diecezade Hong Kong, au fost 2.800 de botezuri în timpul celebrãrilor din acest an. Comunitatea din Tie Ling,din China continentalã, a primit nouã noi membri, botezaþi în Duminica Milostivirii Divine, pe lângã cei11 care au fost botezaþi de Paºti. Existã multe comunitãþi catolice din China continentalã care au primitnoi membri în perioada pascalã, a confirmat agenþia.

Potrivit unui buletin diecezan, între cei 2.800 de catehumeni botezaþi de Paºti se numãrã familii întregi sau mai mulþi membri ai aceleiaºifamilii. Este ºi cazul a patru surori care au îmbrãþiºat credinþa catolicã. Cea mai mare dintre ele a spus: “Toate am studiat în ºcoli ºi liceecatolice. Educaþia noastrã catolicã ºi prietenii catolici au sãdit în noi sãmânþa evanghelizãrii; este ceea ce ne-a încurajat sã studiem maiprofund credinþa. Acum sperãm sã îi convingem pe pãrinþii noºtri sã înceapã ºi ei sã meargã la orele de catechism”.

Bunicii: mãrturia ºi prezenþa lor în familieBunicii: mãrturia ºi prezenþa lor în familieBunicii: mãrturia ºi prezenþa lor în familieBunicii: mãrturia ºi prezenþa lor în familieBunicii: mãrturia ºi prezenþa lor în familieLa începutul lunii aprilie, s-a desfãºurat cea de-a XVIII-a Adunare Plenarã

a Consiliului Pontifical pentru Familie, dedicatã în acest an Bunicilor: mãrturiaºi prezenþa lor în familie.

Organizatorii evenimentului au dorit sã sublinieze rolul bunicilor înpãstrarea unitãþii familiilor, în sprijinirea ºi creºterea nepoþilor; în medierearelaþiilor dintre pãrinþi ºi a relaþiilor dintre pãrinþi ºi copii.

Dupã cuvântul de deschidere al Cardinalului Alfonso Lopez Trujillo,preºedintele Consiliului Pontifical pentru Familie, Arhiepiscopul Fernando Filoni,substitut pentru afacerile generale ale Secretariatului de Stat al Vaticanului, avorbit despre rolul vârstnicilor în Bisericã ºi în societate: „Astãzi, în special înoraºele mari, unde ritmul zilnic este tot mai accelerat, adesea, cea care câºtigãeste cultura eficienþei, care face ca bãtrânii sã sfârºeascã singuri, departe defamilie sau chiar complet abandonaþi”, a spus prelatul. Arhiepiscopul Filoni aîndemnat societãþile din Occident sã ia „ceea ce în aparenþã pare a fi oproblemã - adicã situaþia numeroºilor bãtrâni - ºi sã o transforme într-o resursãpozitivã pentru întreaga societate (...) Tinerii privesc la bãtrâni cu admiraþie ºiîncredere când recunosc în ei un model de imitat ºi persoane prudente, cucare sã se consulte privitor la problemele mari ale vieþii. Aceasta implicãpromovarea unei educaþii în respectfaþã de bãtrâni ºi de preþuire apotenþialului lor”.

O altã temã abordatã la întâlnirea fost rolul bunicilor în familiileafectate de migraþie. Despre aceastãrealitate au vorbit, în cadrul uneimese rotunde, familii din Australia,Congo, Chile ºi Filipine.

Un documentar despre Papa,Un documentar despre Papa,Un documentar despre Papa,Un documentar despre Papa,Un documentar despre Papa,difuzat în Rusiadifuzat în Rusiadifuzat în Rusiadifuzat în Rusiadifuzat în Rusia

Pentru prima oarã, o televiziune de stat din Rusia atransmis, pe 16 aprilie, chiar de ziua Papei, un documentardespre Benedict al XVI-lea. Promovat de Kirche in Not -asociaþie caritabilã catolicã internaþionalã - filmul prezintãetapele mai importante din viaþa lui Joseph Ratzinger,actualul Suveran Pontif. Expertul pentru Rusia al Kirche inNot, Peter Humeniuk, a condus realizarea documentarului.În opinia sa, atât la Roma cât ºi la Moscova se considerãcã “filmul ºi mesajul papal reprezintã un simbol frumos alprocesului de apropiere dintre cele douã Biserici (...) De-alungul cãlãtoriilor mele prin Rusia, am întâlnit mulþi oamenicare ºi-au exprimat dorinþa de a se informa obiectiv desprePapa ºi Biserica Catolicã. Sper cã filmul despre PapaBenedict va ajuta în acest sens”.

Documentarul a fost realizat în strânsã colaborare cuPatriarhia Moscovei. Sprijinul a venit din partea pr.Vsevolod Chaplin, vice-preºedintele Departamentuluipentru relaþii externe al Patriarhiei Moscovei, ºi din parteaArhiepiscopului Antonio Mennini, Nunþiu Apostolic laMoscova. La final, Sfântul Pãrinte a vorbit poporului rus,exprimându-ºi consideraþia. Salutul a fost adresatPatriarhului Alexei, capul Bisericii Ortodoxe Ruse, creºtinilorortodocºi, clerului ºi laicatului catolic din Rusia ºi tuturorcelor care trãiesc pe pãmânt rusesc. Discursul PapeiBenedict, parþial în rusã, a subliniat necesitatea dialoguluidintre creºtini.

9Biserica în lume

Adaptare dupã Catholica.ro, zenit.orgAdaptare dupã Catholica.ro, zenit.orgAdaptare dupã Catholica.ro, zenit.orgAdaptare dupã Catholica.ro, zenit.orgAdaptare dupã Catholica.ro, zenit.org Pagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICAN

Congres Internaþional despre plãgileCongres Internaþional despre plãgileCongres Internaþional despre plãgileCongres Internaþional despre plãgileCongres Internaþional despre plãgileavortului ºi avortului ºi avortului ºi avortului ºi avortului ºi ale divale divale divale divale divorþuluiorþuluiorþuluiorþuluiorþului

În luna aprilie a avut loc, laVatican, CongresulInternaþional Uleiul pe rãni. Unrãspuns la plãgile avortului ºidivorþului, organizat deInstitutul Pontifical Ioan Paul alII-lea pentru Studii despreCãsãtorie ºi Familie, încolaborare cu Knights ofColumbus.

În discursul adresatparticipanþilor, prezentândcontextul cultural marcat deindividualism, hedonism ºi,

adesea, de un sprijin social minimal, Papa Benedict al XVI-lea aarãtat cã, deºi este vorba despre pãcate grave, Biserica trebuiesã ofere întotdeauna mângâierea Evangheliei milostivirii. „Bisericaare datoria fundamentalã de a se apropia de aceste persoanecu iubire ºi delicateþe, cu grijã ºi atenþie maternã, pentru a vorbidespre apropierea milostivã a lui Dumnezeu în Isus Cristos”, aspus Sfântul Pãrinte.

Papa a explicat cã divorþul ºi avortul sunt decizii „luate, uneori,în circumstanþe dificile, ele provoacã, adesea, traume ºi sunt cauzede profunde suferinþe pentru aceia care le iau”.

Apoi, a adresat un îndemn femeilor care poartã rana avortuluiîn sufletele lor, inspirându-se din Enciclica Evangelium vitae: „Nuvã lãsaþi consumate de descurajare ºi nu abandonaþi speranþa.Sã ºtiþi mai degrabã sã înþelegeþi ceea ce s-a întâmplat ºi sãinterpretaþi aceste lucruri în adevãr. Dacã nu aþi fãcut încã acestlucru, deschideþi-vã, cu umilinþã ºi încredere, faþã de pocãinþã:Tatãl milostiv vã aºteaptã sã vã ofere iertarea ºi pacea Lui înSacramentul Spovezii. Puteþi oferi, de asemenea, copilul vostruaceluiaºi Tatã ºi milostivirii Lui”.

Rugãciunea Rugãciunea Rugãciunea Rugãciunea Rugãciunea pentru evreipentru evreipentru evreipentru evreipentru evreise bazeazã pe Noul Tse bazeazã pe Noul Tse bazeazã pe Noul Tse bazeazã pe Noul Tse bazeazã pe Noul Testamentestamentestamentestamentestament

Cardinalul Walter Kasper,Preºedintele Consiliului Pontificalpentru Unitatea Creºtinilor ºioficialul Vaticanului responsabil derelaþiile cu evreii, a acordat uninterviu publicaþiei L‘OsservatoreRomano, în care a vorbit desprenoua formulã a rugãciunii pentruevrei din Vinerea Mare.

El a explicat faptul cã nouaformulã, care este folositã doar decomunitãþile care celebreazãLiturghia dupã Misalul din 1962,“vorbeºte despre Isus ca fiind Cristos ºi mântuitorul tuturoroamenilor, de aceea ºi al evreilor. Mulþi au interpretat aceastãafirmaþie ca fiind nouã ºi neprieteneascã faþã de evrei. Dar eaeste bazatã pe Noul Testament ca întreg (cf. 1Tim 2,4), ºi indicãdiferenþa fundamentalã, pe care toatã lumea o ºtie, dintre creºtiniºi evrei”.

“În trecut, credinþa în Cristos, care îi diferenþiazã pe creºtini deevrei, a fost frecvent transformatã într-un limbaj al sfidãrii, cu toateconsecinþele grave ce derivã de aici. Dacã astãzi ne angajãm sãne respectãm reciproc, aceasta se poate baza doar pe faptul cãne recunoaºtem reciproc diversitatea. Din acest motiv, noi nuaºteptãm ca evreii sã fie de acord cu conþinutul cristologic alrugãciunii din Vinerea Mare, ci sã ne respecte modul în care nerugãm în calitate de creºtini, dupã credinþa noastrã, aºa dupãcum noi respectãm modul lor de a se ruga. Din aceastãperspectivã, ambele pãrþi au de învãþat”. În opinia CardinaluluiKasper, „neînþelegerile legate de reformularea rugãciunii dinVinerea Mare aratã cât de importantã este sarcina dialoguluiiudeo-creºtin. Reacþiile de supãrare trebuie sã fie folosite ca ocaziide clarificare ºi de aprofundare”.

Sfântul Pãrinte în SUASfântul Pãrinte în SUASfântul Pãrinte în SUASfântul Pãrinte în SUASfântul Pãrinte în SUAÎn perioada15-20 aprilie, Papa Benedict al XVI-lea a vizitat Statele Unite ale Americii.

Agenda vizitei a inclus, printre altele, o întâlnire cu preºedintele George W. Bush, celebrareaunei Liturghii la New York, pe locul celor douã turnuri gemene distruse în timpul atacurilorde la 11 septembrie, ºi un discurs la sediul Organizaþiei Naþiunilor Unite.

Preºedintele american George Bush l-a întâmpinat personal, la aeroport, pe SfântulPãrinte, lucru pe care nu l-a mai fãcut pentru un nici un alt lider. Preºedintele a explicat cãa fãcut acest lucru “deoarece Papa este o figurã importantã din mai multe puncte devedere. Unu: el vorbeºte în numele a milioane de oameni. Doi: nu vine ca un politician; elvine ca un om al credinþei. ªi trei: subscriu ºi eu noþiunii sale cã existã dreptate ºi greºealã în viaþã, cã relativismul moral riscã sãsubmineze capacitatea de a avea societãþi mai libere ºi mai pline de speranþã (...) Papa reprezintã ºi apãrã unele valori pe care le credimportante pentru sãnãtatea þãrii ºi, când el vine în America, milioane dintre concetãþenii mei se vor agãþa de fiecare dintre cuvintelesale. ªi de aceea este important”.

Cardinalul Tarcisio Bertone, secretar de stat al Vaticanului, vorbind despre cãlãtoria Papei, a punctat anumite aspecte legate derelaþiile dintre SUA ºi Vatican. Prelatul a afirmat cã Vaticanul ºi SUA au fost frecvent aliaþi în apãrarea vieþii umane ºi a cãsãtoriei, dar aadmis cã Sfântul Scaun nu a agreat, în toate punctele, politica americanã, un exemplu clar constituindu-l rãzboiul din Irak. A vorbit ºidespre „diferenþele de opinie” în justificarea folosirii forþei militare.

10 Anul pastoral

PrPrPrPrPr. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN TARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIU Sfânta ScripturãSfânta ScripturãSfânta ScripturãSfânta ScripturãSfânta Scripturã ºi Familiaºi Familiaºi Familiaºi Familiaºi FamiliaDuminica a VDuminica a VDuminica a VDuminica a VDuminica a V-a a Paºtelui (A)-a a Paºtelui (A)-a a Paºtelui (A)-a a Paºtelui (A)-a a Paºtelui (A)

Isus le-a spus ucenicilor sãi: „Sã nu se tulbure inima voastrã. Încasa Tatãlui meu sunt multe lãcaºuri. Iar de nu, oare v-aº fi spus:Mã duc sã vã pregãtesc loc? ªi de mã voi duce ºi vã voi pregãti loc,iarãºi voi veni ºi vã voi lua la mine, ca acolo unde sunt Eu sã fiþi ºi voi.ªi unde mã duc, ºtiþi calea.” I-a zis Toma: „Doamne, nu ºtim unde teduci; cum putem ºti calea?” I-a zis Isus: „Eu sunt Calea, Adevãrul ºiViaþa. Nimeni nu vine la Tatãl, decât prin mine...” (In 14,1-6).

Meditarea misterului Învierii preaslãvite a lui Isus Cristos, vremede patru sãptãmâni, a avut menirea ca, prin reevocarea mãrturiilorcelor care au descoperit-o, noi înºine sã pãtrundem în pedagogiacare sã ne ajute sã descoperim prezenþa de înviere a Mântuitorului,astãzi, în viaþa noastrã. Aceastã aprofundare continuã pe mãsurãce se apropie momentul despãrþirii lui Isus de ucenicii sãi prinÎnãlþarea glorioasã la ceruri.

Anunþul despãrþirii, fãcut deja în cadrul Cinei celei de tainã,provoacã tristeþe ºi descurajare în inimile apostolilor. Aceastã starede spirit îl determinã pe Isus sã-i consoleze pe cei care îl înconjoarã,sã-i încurajeze ºi, mai ales, sã-i înveþe în ce fel vor putea ei sãregãseascã intimitatea prezenþei sale, acea intimitate care este, înacelaºi timp, ºi intimitate cu Tatãl. El se prezintã pe sine ca fiind Celcare mediazã aceastã intimitate. Isus este calea pentru cã el esteadevãrul sigur ºi de nezdruncinat, revelaþia Tatãlui. De aici decurgecã El este viaþa. De vreme ce Tatãl este izvorul vieþii, acea viaþã pecare o trãieºte Fiul ºi pe care acesta o împãrtãºeºte credincioºilor:viaþa constã în a-L cunoaºte pe Tatãl, prezent în Fiul (17,3). ªi dacãucenicii recunosc în Isus calea, dacã ei recunosc în El, prin credinþã,

Duminica a VI-a a Paºtelui (A)Duminica a VI-a a Paºtelui (A)Duminica a VI-a a Paºtelui (A)Duminica a VI-a a Paºtelui (A)Duminica a VI-a a Paºtelui (A)Isus le-a spus ucenicilor sãi: „Dacã mã iubiþi, pãziþi poruncile mele. ªi Eu îl voi ruga pe Tatãl, ºi alt Apãrãtor vã va da, ca sã fie cu voi în veci:

Duhul Adevãrului, pe care lumea nu poate sã-l primeascã pentru cã nu-l vede, nici nu-l cunoaºte. Voi îl cunoaºteþi, pentru cã la voi rãmâneºi în voi va fi. Nu vã voi lãsa orfani: vin la voi. Încã puþin ºi lumea nu mã va mai vedea, dar voi mã veþi vedea, pentru cã Eu trãiesc ºi voi veþitrãi...” (In 14,15-21).

Tot în cadrul discursurilor adresate ucenicilor sãi, discursuri menite sã îi consoleze ºi sã îi încurajeze, Isus le vorbeºte despre un dar cu totulspecial, este vorba de darul Duhului Sfânt. Acest dar este esenþialmente pascal ºi este numit cu un titlu (paraclet) care evocã deja rolul sãu:apãrãtor ºi mângâietor. Mai precis, acest Paraclet, consolatorul care învaþã pe fiecare în adâncul inimii, apãrãtorul ºi mai ales cel careactualizeazã mântuirea înfãptuitã de Isus Cristos prin intermediul predicãrii Evangheliei ºi prin celebrarea sacramentelor, este numit ºi Duh alAdevãrului (14,17). El este numit astfel deoarece este singurul care poate sã îi înveþe pe ucenici cine este cu adevãrat Isus. Tot El este cel carepoate sã îi facã pe ucenici sã trãiascã într-o adevãratã comuniune cu Fiul ºi cu Tatãl: Duhul lui Isus înviat, cel pe care Isus l-a dat ucenicilorpentru a-i conduce la întregul adevãr (sau la întreaga mântuire). Astfel, ucenicii vor fi capabili sã înþeleagã corect persoana ºi mesajul lui Isus,ºi vor actualiza mântuirea lui în viaþa lor de fiecare zi.

Toate aceste lucruri vor fi posibile dacã va exista un prealabil din partea ucenicilor: dacã îl vor iubi pe Isus ºi dacã îi vor pãzi poruncile.

Filip, coborând într-o cetate din Samaria, îl vestea lor pe Cristos ºi mulþimile luau aminte într-un cuget la celespuse de Filip, auzind de semnele pe care le sãvârºea sau vãzându-le... ªi a fost bucurie mare în cetatea aceea.Auzind apostolii din Ierusalim cã Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru ºi Ioan, care,mergând acolo, s-au rugat pentru ei ca sã primeascã pe Duhul Sfânt.

În episodul relatat de prima lecturã a acestei duminici regãsim o concretizare a convingerii dobândite deapostoli cu privire la rolul Duhului Sfânt în viaþa Bisericii. Astfel, diaconul Filip, în virtutea acestui Duh îl vesteºte peCristos mulþimilor din Samaria ºi tot în virtutea acestui Duh el sãvârºeºte acele semne ºi minuni care îi salveazã/mântuieºte chiar ºi pe ne-evrei. Mai mult, invocarea Duhului Sfânt, de cãtre Petru ºi Ioan, asupra acestor noicredincioºi avea menirea de a-L sãlãºlui în viaþa lor, astfel încât ºi ei sã aibã parte de consolarea, de cãlãuzirea,de actualizarea mântuirii lui Isus Cristos, pe care doar Duhul Adevãrului le poate înfãptui.

adevãrul ºi viaþa Tatãlui, atunci ei îl cunosc deja pe Tatãl.

În zilele acelea, pentru cãnumãrul ucenicilor creºtea, eleniºtiiau început sã cârteascã împotrivaevreilor cã vãduvele lor erautrecute cu vederea la slujirea defiecare zi. Atunci, cei doisprezeceau spus: „Nu se cuvine ca noi sãlãsãm Cuvântul lui Dumnezeu ºisã slujim la mese. De aceea,fraþilor, cãutaþi dintre voi ºaptebãrbaþi cu nume bun, plini deDuhul Sfânt ºi de înþelepciune, pe

care noi sã-i rânduim la aceastã slujbã...” (Fapte 6,1-7).Se vede cã apostolii au înþeles mesajul lui Isus de vreme ce,

într-o situaþie de tulburare, nãscutã în sânul comunitãþii primare, eisunt conºtienþi cã nu pot pãrãsi Cuvântul lui Dumnezeu pentru arestabili ordinea. Numai în mãsura în care ei vor scruta Cuvântul viual lui Dumnezeu, Cuvânt în care Isus însuºi li se reveleazã ºi îi învaþã,vor obþine acea înþelepciune cãlãuzitoare ºi chiar acea prezenþãînnoitoare ºi pacificatoare a Mântuitorului în Comunitatea primarã.Soluþia gãsitã s-a concretizat prin instituirea celor ºapte diaconi.Sfântul Luca ne învaþã sã descoperim, în creºterea numãrului deucenici, rodul lucrãrii lor de slujire, care nu este altceva decât slujireavivificatoare a lui Isus Cristos înviat, care vegheazã asupra Biesricii,Trupul sãu (mistic).

11Anul pastoral

Înãlþarea Domnului (A)Înãlþarea Domnului (A)Înãlþarea Domnului (A)Înãlþarea Domnului (A)Înãlþarea Domnului (A)Cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise Isus. ªi, vãzându-l, i s-au închinat, dar unii se îndoiau. ªi

Isus, apropiindu-se, le-a vorbit zicând: „Mi s-a dat toatã puterea în cer ºi pe pãmânt. Aºadar, mergeþi ºi faceþi ucenici din tate neamurile,botezându-i în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, învãþându-i sã pãzeascã toate câte vi le-am poruncit. ªi iatã, Eu sunt cu voi întoate zilele, pânã la sfârºitul lumii” (Mt 28,16-20).

Textul evanghelic, citit în sãrbãtoarea Înãlþãrii gloriase a lui Isus la ceruri, ne prezintã, de fapt, ultima apariþie a lui Isus Cristos înviatcelor unsprezece ucenici înainte de a se duce la Tatãl. În cuvintele rostite înaintea celor care, închinându-se pânã la pãmânt, îi recunoºteau(deºi îndoielile nu lipseau) domnia, Isus afirmã câteva lucruri fundamentale: 1. prin Învierea preaslãvitã ºi prin Înãlþarea preaglorioasã, Elºi-a dobândit statutul deplin de Mesia (Cristos) obþinând totodatã puterea absolutã în cer ºi pe pãmânt; 2. trimiterea în lume a apostolilor,pentru a face ucenici prin botez ºi prin învãþarea celor poruncite de El, avea drept scop continuarea lucrãrii de constituire a Poporului pecare mâna Lui îl cãlãuzeºte; 3. Isus îi asigurã de prezenþa Sa, prezenþã pe care ei o vor recunoaºte mai ales prin roadele eforturilor lor. Înfond, esenþialul lucrãrii mântuitoare este sãvârºit de Isus, devenit Cristos (Regele, Mesia), prin intermediul martorilor trimiºi de El.

Pe când se afla [Isus] la masã împreunã cu ei, le-a poruncit sã nu se depãrteze de Ierusalim, cisã aºtepte fãgãduinþa Tatãlui... „Veþi primi putere, când va veni Duhul Sfânt asupra voastrã, ºi-miveþi fi martori în Ierusalim ºi în toatã Iudeea ºi Samaria ºi pânã la capãtul pãmântului”. ªi, spunândacestea, s-a înãlþat la cer în vãzul lor ºi un nor l-a ascuns de ochii lor... (Fapte 1,4.8-9).

Prea adesea creºtinii îºi reprezintã Înãlþarea glorioasã a lui Isus ca pe o plecare a unei fiinþedragi, pe care prietenii o însoþesc la aeroport.

De fapt, toate textele acestei sãrbãtori reafirmã misterul Înãlþãrii în obiectivitatea sa, dar, maiales, în modul în care el ne priveºte pe noi. Acest mister afirmã ascunderea prezenþei sensibile a luiIsus de ochii ucenicilor ºi, în acelaºi timp, deschiderea cãtre un alt mod de prezenþã, interioarãcreºtinului, ºi perceptibilã în credinþa concretizatã prin mãrturie ºi prin atitudine conformã cu celeînvãþate de El. Altfel spus, acest mister afirmã dimensiunea universalã a mãrturiei de credinþã, mãrturieînrãdãcinatã în Botez ºi hrãnitã de iniþierea progresivã în viaþa evanghelicã.

Duminica a VII-a a Paºtelui (A)Duminica a VII-a a Paºtelui (A)Duminica a VII-a a Paºtelui (A)Duminica a VII-a a Paºtelui (A)Duminica a VII-a a Paºtelui (A)Isus, ridicându-ºi ochii spre cer, a zis: „Tatã, a venit ceasul!

Preamãreºte pe Fiul tãu, ca ºi Fiul sã te preamãreascã pe tine.Precum i-ai dat putere peste tot trupul, ca sã dea viaþa veºnicãtuturor acelora pe care i-ai dat lui. ªi aceasta este viaþa veºnicã:sã te cunoascã pe tine, singurul Dumnezeu adevãrat, ºi pe Acelape care l-ai trimis, Isus Cristos. Eu te-am preamãrit pe pãmânt,împlinind lucrarea pe care mi-ai încredinþat-o... Am arãtat numeletãu oamenilor pe care mi i-ai dat mie din lume... Eu pentru ei mãrog... (In 17,1-11a).

Duminica situatã între sãrbãtoarea Înãlþãrii glorioase a lui Isusºi cea a Rusaliilor ni-L prezintã pe Mântuitorul, în fragmentulevanghelic, în atitudine de milocire faþã de Tatãl în folosul celor pecare Acesta i-a încredinþat. Aceastã atitudine exprimã bine funcþiape care Mântuitorul o exercitã acum pe lângã Tatãl: dupã ce apreamãrit Numele sãu pe pãmânt, adunându-i pe toþi cei pe careEl i-a încredinþat pentru a le da viaþa veºnicã, acum se roagã caaceºtia sã fie ajutaþi sã Îl preamãreascã pe pãmânt.

Prin aceastã rugãciune, Isus Cristos mijloceºte, în fond,prezenþa Duhului Sfânt în viaþa celor care au crezut în El. În plus,aceastã rugãciune are menirea de a-l configura pe ucenic câtmai mult lui Isus ºi a-l ajuta sã descopere bucuria existenþeicreºtine, în chiar inima suferinþelor îndurate din cauza Lui. Nu înultimul rând, rugãciunea lui Isus stabilieºte acea comuniune carecomunicã, ucenicilor din toate timpurile, iubirea Tatãlui ºi îiangajeazã spre a-L urma.

Dupã ce Isus s-a înãlþat la cer, apostolii s-au întors în Ierusalim...ªi când au intrat în cetate, au urcat în încãperea de sus, unde

stateau de obicei: Petru ºi Ioan ºi Iacob ºi Andrei, Filip ºi Toma,Bartolomeu ºi Matei, Iacob al lui Alfeu ºi Simon Zelotul ºi Iuda allui Iacob. Aceºtia toþi sãtruiau într-un cuget în rugãciune împreunãcu femeile ºi cu Maria, mama lui Isus, ºi cu fraþii lui (Fapte 1,12-14).

Prezentându-i pe apostolii întorºi la Ierusalim, dupã ce Isuss-a înãlþat glorios la cer, în rugãciune, împreunã cu femeile ºi cuMaria, mama lui Isus, ºi cu fraþii lui, sfântul Luca creeazã o imagineoarecum paralelã aceleia din fragmentul evanghelic. Într-adevãr,apostolii nu întreprind nimic înainte de a se ruga, ºi aceasta pentrucã rugãciunea comunã e menitã sã îi pregãteascã sã-L primeascãpe Duhul Sfânt pe care Isus a promis cã-L va trimite asupra lor. Totrugãciunea realizeazã acea comuniune cu Isus Mijlocitorul tuturordarurilor, mai ales al Duhului dãtãtor de Viaþã. ªi nu în ultimulrând, rugãciunea realizeazã acea comuniune între toþi membriiBisericii. În fond, o astfel de prezentare a rugãciunii ne-o aratã cafiind proiectul ºi, oarecum, conþinutul oricãrei realizãri ulterioare.

12 Anul pastoral

PrPrPrPrPr..... FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞSfânta Scripturã ºiSfânta Scripturã ºiSfânta Scripturã ºiSfânta Scripturã ºiSfânta Scripturã ºi FamiliaFamiliaFamiliaFamiliaFamilia

În episodul trecut am vorbit despre iubirea de aproapele. Amvãzut cã ea cunoaºte o multitudine de faþete. Una dintre ele esteprietenia. În prietenie, iubirea de aproapele dobândeºte gradulcel mai înalt de purificare. Dar ce este prietenia? Pentru antici,rãmâne afectul sublim. Pentru a o încadra între afecte voi arãtaîntâi ce sunt afectele.

Ce sunt afectele?Ce sunt afectele?Ce sunt afectele?Ce sunt afectele?Ce sunt afectele?Sunt forme naturale ale iubirii. Numãrul lor este indefinit. Voi

aminti trei forme, prezentând latura pozitivã în contrapunere cucea negativã. Prima pune pe balanþã frica de a nu pierde ceva,pe de o parte, ºi dorinþa de a poseda, pe de altã parte; a douafrica de a fi constrazis ºi pãstrarea bunului nume ºi a demnitãþii; atreia, dorinþa de a fi recunoscuþi pentru ceea ce suntem ºiposibilitatea de a fi neglijaþi. Astfel, putem vedea cum frontieradintre bine ºi rãu trece prin afecte.

Prima.Prima.Prima.Prima.Prima. În mod spontan ºiinstinctiv, o mamã doreºte fericireapropriului copil. Ar face totul sã fiefericit. ªi-ar pune în pericol ºi viaþa ºisãnãtatea. În felul acesta, ceea ce þinede iubirea de sine (pãstrarea vieþiiproprii ºi conservarea sãnãtãþii)dobândeºte sens numai în dãruireavieþii pentru apãrarea vieþii altuia (Deexemplu, nu puþine sunt cazurile încare o mamã îi dãruieºte un rinichicopilului condamnat la dializã).

Aceastã atitudine este, de fapt, un fel de prelungire a firiimaterne. Când mama îºi alãpteazã pruncul, o face din nevoia dea dãrui. Alãptarea nu-i un dar gratuit ci unul impus de situaþie.Mama dãruieºte cu gândul cã într-o zi copilul se va hrãni singur,va merge pe propriile picioare. Tocmai afectul matern stã la bazaacestei atitudini. De aici ne dãm seama de rolul sãu ingrat. Afectullucreazã în vederea propriei abdicãri. Ziua în care mama poatespune „nu mai are nevoie de mine”, ar trebui sã fie, de fapt, ziuamarii recompense.

Spun „ar trebui” pentru cã, în realitate, lucrurile sunt maicomplexe. Afectul nu este mereu atât de limpede încât sã punãinteresul altuia mai presus de propriul interes, viaþa altuia maipresus de propria viaþã. O mamã care ajunge sã doneze un rinichi(sã dea viaþã a doua oarã!), comite un act eroic. Cu îngãduinþãspun cã, de fapt, actul ca atare e posibil datoritã harului care apurificat afectul matern. Centrul existenþei mamei, ilustrat într-unastfel de gest, nu se mai aflã în sine, ci în copil.

În general, însã, afectul rãmâne ca apa tulbure. În ziua în carecopilul devine autonom, în mod paradoxal, în pãrinte se trezeºteputernica dorinþã de a-i rãmâne de folos în continuare. Rareori,

Reformarea cuvintelorReformarea cuvintelorReformarea cuvintelorReformarea cuvintelorReformarea cuvintelorpãrintele este gata sã-l lase liber. Afectul ar vrea sã protejeze, sãposede. Îi e fricã sã nu piardã. Tocmai când ar trebui sã înceteze,sau sã se transforme, devine rebel, ambiguu.

A doua.A doua.A doua.A doua.A doua. Amintesc un caz real. E vorba de un profesor, cu maredãruire faþã de elevi, care a lãsat o amprentã de neºters înmemoria ºi în conºtiinþa lor ºi care a trezit chiar un simþãmânt deveneraþie faþã de persoana sa. Semn al preþuirii era faptul cã,dupã bacalaureat, elevii îl vizitau ºi acasã. Cu toate acestea, foartecurios, ºi asta se întâmpla cu regularitate, dupã numai câtevasãptãmâni sau luni, se sfârºea totul. Pentru fiecare elev în partesosea fatala clipã când, bâtând la uºã, primea urmãtorul rãspuns:„profesorul este foarte ocupat, nu vã mai poate primi”. Hotârâreafusese luatã deja la precedenta întâlnire. Atunci elevul îºi susþinusepãrerea cu atâta curaj, cã nesocotise opinia maestrului. Profesorulnu era în stare sã accepte independenþa intelectualã a ucenicului.

Vedea acest fapt ca pe un atentat lapropria sa reputaþie, chiar demnitate.

A treia.A treia.A treia.A treia.A treia. Mã voi referi la afectulpentru animale. Vreau sã fiu bineînþeles. Nu am nimic cu posesorii deanimale de companie, nici cutovãrãºia om-animal. Un om însoþit decâinele sãu ar putea fi o frumoasãimagine a dorinþei de a recompunelegãtura omului cu lumea, cuUniversul. Mai mult, grija omului faþãde vieþuitoarele inferioare este chiar un

semn de omenie.În schimb, vreau sã demasc uzul meschin al companiei

animalelor. Anume, umplerea golului instaurat în legãturile cufamilia, cu prietenii. Afectul este foarte tulbure în aºa situaþii.

Dacã la dorinþa unuia de a fi util familiei, acesta este rãsplãtitcu indiferenþã, atunci compania unui suflet de animal poate deveniun surogat. Mã întreb dacã nu cumva de la acest punct începeistoria multor declinuri? Nu cumva de aici începe drama afectelorrãtãcite (în droguri, în alcoolism, în prostituþie)? Simþãmântul deinutilitate nu e cumva semnul capitulãrii, al renunþãrii la luptã?Imaginea oamenilor vagabonzi însoþiþi de câini mi se paregrãitoare.

O maximã cam sarcasticã spune: „cu cât cunosc mai multoamenii, cu atât iubesc mai mult câinii”. Enunþarea ei, în acest loc,are menirea de a invita la o serioasã cercetare a cugetului. Dacã încompania animalelor se aflã mai multã mângâiere decât în cea aoamenilor... Nu-i o formã de nevrozã? Poate... Dar vorbind despreafect nu intenþinez, nici pe departe, sã iau în consideraþie vreopatologie. E rolul medicului. Ca preot, îl invit pe cel care ar fi tentatsã consimtã enunþului la o cercetare a sentimentelor sale. Oare

13Anul pastoral

dorinþa de posesie, grija exageratã pentru propria demnitate, fricade a fi inutil nu sunt stãri nenaturale? Începutul lor, dupã maeºtriivieþii spirituale, se aflã în egoism, în zgârcenie, în iluzii. Baza lor estemereu narcisismul, iubirea dezordonatã de sine. Ele dau naºtere laceea ce este nefiresc. A iubi mai mult un animal decât o persoanãumanã este nefiresc, dupã cum nefiresc este a gãsi mângâieremai mare în tovãrãºia unui animal decât în a unei fiinþe umane.Viaþa e cu adevãrat complexã!? Nu putem neglija, totuºi, situaþiacând o persoanã de bune intenþii este sistematic refuzatã, cândnevoia sa de a dãrui este permanent cãlcatã în picioare de ceiaproapiaþi. Inutilitatea este un sentiment teribil. Utilitatea vine, înaintede toate, din putinþa de a dãrui... dar fãrã sã pui condiþii. De aicipoate începe prietenia. Totuºi, putinþei de a dãrui trebuie sã-icorespundã putinþa de a primi, care se aflã într-o altã persoanã.

Ce este prietenia?Ce este prietenia?Ce este prietenia?Ce este prietenia?Ce este prietenia?Cicero a scris un tratat intitulat „Despre prietenie”. Poetul se

întreabã: “În primul rând, cum poate fi viaþã cu adevãrat (...), aceeacare nu-ºi gãseºte liniºtea în iubirea mutualã a unui prieten? Ce emai plãcut decât sã ai pe cineva cu care sã îndrãzneºti sã vorbeºtitotul cum vorbeºti cu tine? Ce preþ ar avea bucuria în împrejurãrifericite, dacã n-ai avea pe cineva care sã se bucure de ea la felca tine? Iar nenorocirea ar fi greu s-o înduri fãrã cineva care s-osuporte ºi mai greu decât tine. În sfârºit, toate celelalte lucruri pecare le dorim sunt potrivite, fiecare, de regulã, pentru un singurscop: bogãþia, ca sã te foloseºti de ea; puterea, ca sã fii onorat;onorurile, ca sã fii lãudat; plãcerile, ca sã te bucuri; sãnãtatea, casã fii cruþat de durere ºi sã te slujeºti cum trebuie de corpul tãu;prietenia, însã, conþine cele mai multe avantaje. Oriunde te întorci,ea e de faþã; nu e îndepãrtatã de nicãieri; nu e niciodatãinoportunã, niciodatã supãrãtoare; aºadar nu ne folosim nici deapã, nici de foc, cum se spune, în mai multe împrejurãri decât deprietenie (...). Cãci prietenia dã mai multã strãlucire împrejurãrilorfericite ºi uºureazã nenorocirea, împãrþind-o ºi împãrtãºind-o”.Prietenia se aflã, înainte de toate, acolo unde existã împãrtãºirela bine ºi la rãu. Aºa se explicã de ce anticii au ajuns sã defineascãprietenul un „alt eu” (amicus alter ego).

Prietenia cere virtutePrietenia cere virtutePrietenia cere virtutePrietenia cere virtutePrietenia cere virtutePentru Aristotel, prietenia nu poate exista fãrã virtute. Filosoful

considerã cã la baza prieteniei se aflã o atracþie reciprocã. Suntmulte lucruri care atrag: câºtigul, distracþia, dar ºi virtutea. Primeledouã nu sunt adevãrate. Nu iubim persoanele, ci ceea ce nepreocupã la ele. De aceea, asemena prietenii sunt instabile. Disparcând nu mai este nici câºtig, nici distracþie. Virtutea, dimpotrivã,aparþine omului însuºi ºi este stabilã. De aceea o prietenieadevãratã, durabilã poate exista numai între oamenii virtuoºi.

Prietenia este afectul cel mai puþin biologic, cel mai puþin gelos.De aceea are nevoie de virtute ºi de purificare. Prietenia nu poatefi o simplã atracþie a corpului, ea existã numai în oameni fiinþeraþionale. Cu aceastã afirmaþie deschidem câmpul vast alprieteniei dintre adolescenþi, tineri, logodnici, temã pe care o vompune în discuþie în episoadele urmãtoare.

Prietenia adevaratã se bazeazã pe încredere reciprocã ºi spiritde sacrificiu. Cere cinste, devotament, respectarea cuvântului dat.Este generatoare de fapte mãreþe.

Papa Ioan Paul al II-leaPapa Ioan Paul al II-leaPapa Ioan Paul al II-leaPapa Ioan Paul al II-leaPapa Ioan Paul al II-lea

În dialog cu IsusÎn dialog cu IsusÎn dialog cu IsusÎn dialog cu IsusÎn dialog cu Isusdespre fundamenteledespre fundamenteledespre fundamenteledespre fundamenteledespre fundamentele

familieifamilieifamilieifamilieifamiliei

1. [...] în întrebarea cu privire la unitatea ºi indisolubilitateacãsãtoriei [...] fariseii au fãcut apel la Legea lui Moise, spredeosebire de Isus care face referinþã la „început”, citând cuvinteleGenezei [...].

Capitolul 19 din Evanghelia dupã Matei ºi capitolul 10 din ceadupã Marcu se încadreazã într-un context bine definit [...]. Cuvintele: „Nu aþi citit cã, la început, Creatorul i-a fãcut bãrbat ºifemeie?” (Mt 19,4) se referã la aºa-numita primã relatare a creaþieiomului, inseratã în ciclul celor ºapte zile ale creaþiei lumii (Gen1,1-2,4). În schimb, contextul apropiat al celorlalte cuvinte ale luiIsus, extrase din Gen 2,24, este aºa zisa a doua relatare a creaþieiomului (Gen 2,5-25; 3; 4). [...]

3. [...] omul este creat împreunã cu lumea vizibilã. Dar, înacelaºi timp, Creatorul îi porunceºte sã stãpâneascã ºi sã dominepãmântul (Gen 1,28): aºadar el este pus mai presus de lume.Chiar dacã omul este atât de strâns legat de lumea vizibilã, totuºinaraþiunea biblicã nu vorbeºte despre asemãnarea cu restulcreaturilor, ci doar cu Dumnezeu [...] omul nu este creat în virtuteaunei naturale succesiuni, dar Creatorul pare a se opri mai înaintede a-l chema la existenþã, ca ºi cum ar fi intrat în sine însuºipentru a lua decizia [...]

4. [...]prima relatare a creaþiei [...], cu caracter teologic, [...]include afirmaþia imposibilitãþii de a reduce omul la “lume”. Înlumina primelor fraze ale Bibliei, omul nu poate fi nici înþeles ºinici explicat pe deplin cu categoriile “lumii”, luate din complexulvizibil al trupului. Cu toate acestea, omul este trup. Gen 1,27constatã cã acest adevãr esenþial se referã atât la bãrbat cât ºila femeie[...]

5. [...] omul este definit mai întâi de toate în dimensiunile defiinþã ºi de existenþã. Este definit mai degrabã metafizic decâtfizic. Misterului creaþiei sale îi corespunde perspectiva procreaþiei,a acelei deveniri în spaþiu ºi timp, a celui „fieri” care este, în modnecesar, legat de starea metafizicã a creaþiei: de a fi trecãtoare(contingens). [...]

6. [...] trebuie sã cãutam sã aprofundãm acest pasaj dinCartea Genezei, la care Isus a fãcut referinþã.

(Spicuiri din cateheza Papei Ioan Paul al II-lea din 12septembrie 1979, prima din ciclul Bãrbat ºi femeie l-a creat, cf.Giovanni Paolo II, Uomo e dona lo creò, catechesi sull’amoreumano, Città Nuova Editrice, Libreria Editrice Vaticana, Roma20015, p. 33-35; sau: http://www.vatican.va/holy_father/j o h n _ p a u l _ i i / a u d i e n c e s / 1 9 7 9 / d o c u m e n t s / h f _ j p -ii_aud_19790912_it.html)

14

125 de ani de la î125 de ani de la î125 de ani de la î125 de ani de la î125 de ani de la înfiinþarea Arhiepiscnfiinþarea Arhiepiscnfiinþarea Arhiepiscnfiinþarea Arhiepiscnfiinþarea Arhiepisc(27 april(27 april(27 april(27 april(27 april

PrPrPrPrPr..... IERONIM IACOB IERONIM IACOB IERONIM IACOB IERONIM IACOB IERONIM IACOB

În anul 1870, Mons. IgnazioPaoli a fost numit Episcop deNicopole ºi AdministratorApostolic al Valahiei. Ca ºipredecesorii sãi, el îi avea subjurisdicþie canonicã atât pecatolicii bulgari de la sud deDunãre (în Imperiul Otoman) câtºi pe catolicii din Valahia. Situaþiasa a devenit extrem de delicatãîn preajma Rãzboiului deIndependenþã (1877): „esteadevãrat cã o anumitãprejudecatã mã însoþeºte mereu,ca urmare a dublului titlu aloficiului meu ºi a dublei jurisdicþii.Când merg în Bulgaria, ledisplace titlul de administrator alValahiei ºi reºedinþa la Bucureºti.Aici, în Valahia, ei spun: «acestaeste un episcop de Turcia». Aceastã prejudecatã n-o pot evita, ºiîncepe a-mi crea dificultãþi, acum cã Guvernul român lucreazãpentru emanciparea totalã de sub jurisdicþia turceascã” – seconfesa Episcopul Paoli Nunþiului de la Viena, Mons. Iacobini.

Separarea competenþei jurisdicþionale a Mons. Paoli, în faptsepararea dintre Nicopole ºi Bucureºti, însemna o miºcareimportantã pentru realizarea independenþei statale, atât aromânilor cât ºi a bulgarilor. Scriindu-i Cardinalului Franchi de laRoma, pe 7 iulie 1875, Mons. Paoli prelua vocea curentului deopinie de la Bucureºti: „Ei spun cã, dacã episcopul catolic înceteazãde a mai fi episcop de Nicopole, limitându-ºi jurisdicþia la parteanoastrã a Dunãrii, am fãcut un alt pas de o oarecare importanþãcãtre totala emancipare a þãrii noastre de sub Sublima Poartã. Înal doilea rând (ºi asta au exprimat-o în mod deschis), o vom

termina cu totul cu acest Protectorat austro-ungar care,da fapt, se poate considera încetat”.

Dupã 1875, în teritoriul bulgar au fost orchestrate, înrândul populaþiei catolice, intense agitaþii separatiste.Puse la cale de puterile europene ºi de Rusia, interesatede soarta Balcanilor, aceste „intrigi ale slavilor”, dupãcum le numea un oficial turc, au dat o turnurã politicãchestiunii bisericeºti. Conºtient de acest pericol, Mons.Paoli spunea: „Nici una din aceste puteri nu priveºtechestiunea din punct devedere religios, ci doarpolitic. La rândul lor, turciiºi românii nu au nici uninteres pentru religiacatolicã” (Mons. Paolicãtre Card. Frenchi).

Mons. Paoli a datcurs dezideratuluinaþional al românilor,Independenþa, fãcând tot

ce-i stãtea în putinþã pentru realizareaacestuia. In acest sens, el ºi-a anunþatCongregaþiei De Propaganda Fide, dela Roma, intenþia de a accepta un titluepiscopal in partibus (rãmânând doarcu jurisdicþia la nord de Dunãre), acooperat la diversele proiecte deseparare a Diecezei de Nicopole deVicariatul Apostolic al Valahiei, apropus lista candidaþilor potriviþi pentrudieceza de dincolo de Dunãre etc.

O ierarhie catolicã în teritoriulromânesc dorea ºi Guvernul român,conºtient de importanþa acesteia în procesul de consolidare a

Independenþei þãrii, proclamatã la 9 mai 1877. Tratativelecu Sfântul Scaun au fost purtate în secret, „pentru a evita caSinodul, clerul ortodox ºi ziarele sã alarmeze populaþia”,dupã cum afirmã istoricul P. Tocãnel.

Pe 2 august 1879, Episcopul Ignazio Paoli notificã SfântuluiScaun ºi Guvernului român cã noul þar al Bulgariei era pepunctul de a-i impune, întrucât era Episcop de Nicopolis adHystrum, sã se transfere în teritoriul bulgar, deci sãpãrãseascã Bucureºtiul. Guvernul român, preocupat de oatare stare de fapt, ºi, mai ales de consecinþele sale politice,decide, în urma unei propuneri a ministrului Cultelor, NicolaeKrezulescu, confirmatã de Consiliul de Miniºtri ºi prin Decretregal, cã „episcopul catolic de la Bucureºti”sã-ºi ia titlul de „episcop catolic al Diecezei de Bucureºti”,ºi-l autorizeazã sã-ºi conserve propria reºedinþã la Bucureºti.

Mons. Mons. Mons. Mons. Mons. IGNAZIO PAOLIIGNAZIO PAOLIIGNAZIO PAOLIIGNAZIO PAOLIIGNAZIO PAOLI

15

copiei Romano-Catoliccopiei Romano-Catoliccopiei Romano-Catoliccopiei Romano-Catoliccopiei Romano-Catoliceeeee de Bucureºti de Bucureºti de Bucureºti de Bucureºti de Bucureºtilie 1883)lie 1883)lie 1883)lie 1883)lie 1883)

In sesiunea nr. 55 a Consitoriului cardinalilor (3martie 1883), convocatã pentru a concede noi structuriBisericii din România, s-a hotãrât înfiinþareaArhidiecezi de Bucureºti. Pentru noua Arhiepiscopieurmau sã fie create douã dieceze sufragane, la Iaºiºi Galaþi. In ultimul moment, s-a renunþat la proiectulunei dieceze la Galaþi, pentru a nu-i diviza pefranciscanii conventuali din Moldova.

La Roma, pe 27 aprilie 1883, a fost publicatãscrisoarea apostolicãPraecipuum munus,prin care Papa Leon alXIII-lea separa Diecezade Nicopolis adHystrum de VicariatulApostolic al Valahiei. Interitoriul românesc seconstituia Arhidiecezade Bucureºti, la careera numit ArhiepiscopMons. Ignazio Paoli.Pentru comunicareaacestui eveniment, Mons. Paoli a fostchemat la Roma. Presa strãinã a acordato mare importanþã evenimentului.

Monitorul de Roma descria primireaMons. Paoli la reºedinþa sa din Bucureºti,cu demonstraþii de bucurie ºi de respect,primire la care au luat parte corpuldiplomatic, persoane de vazã alesocietãþii ºi mulþi ortodocºi. Cât priveºteefectele politice aleridicãrii noului scaun

arhiepiscopal, comentariul aratã: „pentru numirea Mons.Paoli, Suveranul Pontif nu a fãcut altceva decât sã deaun cadru normal ºi legal stãrii de fapt deja existente.Patrioþii români exultã. [...] Numirea Mons. Paoli, departede a fi un pericol pentru independenþa României,contribuie la afirmarea prestigiului ºi a rolului naþiuniiromâne”.

Presa româneascã ºi ierarhia ortodoxã aureacþionat vehement la actul înfiinþãrii Arhiepiscopiei deBucureºti. Poetul Mihai Eminescu, ziarist la Timpul, sefãcea vocea partidei naþionaliste, exprimând temereacã înfiinþarea Arhiepiscopiei Catolice de Bucureºti îi vaîmpinge pe români la intoleranþã religioasã sau laaversiune faþã de Occident. In câteva articole, vervapoetului a construit, „uneori chiar pe temelii puþinrezistente, construcþii ingenioase, sprijinite

de argumentãri ºi atacuriuimitoare”, dupã cum afirmaistoricul Iosif Gabor. Împotrivireaierarhiei ortodoxe, care-l avea înfrunte pe Episcopul Melchisedecªtefãnescu, se va stinge treptat.În anul 1887, o moþiuneguvernamentalã, referitoare ladreptul de existenþã alArhiepiscopiei Catolice deBucureºti, nu a fost votatã de niciun episcop ortodox, semn alacceptãrii Arhiepiscopiei Catolicede Bucureºti de cãtre fraþiiortodocºi.

La data înfiinþãrii Arhi-episcopiei Catolice de Bucureºti,în Capitalã trãiau circa 25.000catolici, de diferite naþionalitãþi, însânul unei populaþii de circa200.000 de ortodocºi, musulmanietc. În toatã Arhidieceza erau

pânã la 50.000 de catolici, la o populaþie între cinci ºi ºase milioanede persoane.

Scrisoarea apostolicã Praecipiuum munus, de înfiinþare aArhidiecezei de Bucureºti, a devenit pe deplin operantã, la nivelstatal, odatã cu Concordatul României cu Sfântul Scaun, din 1927/1929, când Bucureºtiul a devenit sediul mitropolitan pentru toatediecezele din þarã ºi pentru toate riturile catolice: roman, grec ºiarmean. Ca urmare, viaþa catolicã a cunoscut o perioadã deprosperitate, pânã la al Doilea Rãzboi Mondial.

16 Oameni ai credinþei

Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃ

”Fraþilor! Rãmâneþi cu bucurie, nãzuiþi la desãvârºire;îmbãrbãtaþi-vã, fiþi un singur simþãmânt, trãiþi în pace,

iar Dumnezeul dragostei ºi al pãcii va fi cu voi!”(2Cor 13,11).

Apostolul Paul a avut o viaþã destul detrepidantã în slujba lui Isus. Aºa cum nemãrturiseºte el însuºi, s-a angajat cu trup ºisuflet pe urmele lui Isus Cristos, pe care l-aslujit cu dragoste, l-a iubit cu toate puterile saleºi l-a urmat în toate, pânã în îndepãrtata Romã,unde ºi-a dat viaþa pentru credinþã. De la Paulavem atâtea de învãþat, deºi de la moarteasa au trecut douã mii de ani; peste viaþa ºiactivitatea sa nu s-a aºternut praful istoriei ºial uitãrii.

Dupã convertirea sa, Paul a rãmas, vremede trei ani, în regiunea Damascului, meditândla învãþãtura lui Cristos ºi rugându-se multpentru el ºi pentru alþii, înainte de a merge laIerusalim, unde îl va cunoaºte pe apostolulPetru, cel cãruia Cristos “i-a încredinþat cheileÎmpãrãþiei Cerurilor”(Mt 16,19). Despre toateacestea, Paul ne vorbeºte în scrisoarea saadresatã Galatenilor, pe care v-aº îndemnadin inimã sã o citiþi, aºa cum vã îndemn sãfaceþi ºi cu cele trei cãlãtorii misionare ale luiPaul, din Faptele Apostolilor.

Dupã o împãrþire tacitã între creºtiniiproveniþi din iudaism ºi cei proveniþi dinpãgânism, Paul s-a ocupat de convertirea pãgânilor, mai precisa grecilor ºi, mai târziu, a romanilor, aºa cum Petru s-a preocupatde convertirea evreilor (Gal 2,8). A fãcut-o cu mult zel ºi dãruire. L-a luat pe fiecare aºa cum era, cu greºeli ºi lipsuri,respectându-i calitãþile ºi puterea de a iubi sau de a fi iubit, dupãcum stã scris: “Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii, ca sã-ifacã de ruºine pe cei înþelepþi. Dumnezeu a ales cele slabe alelumii, ca sã le facã de ruºine pe cele puternice. Dumnezeu a alescele de jos de pe lume ºi dispreþuite, ba chiar cele ce nu sunt, casã distrugã pe cele ce sunt, aºa încât nimeni sã nu se poatãmândri înaintea lui Dumnezeu!” (1Cor 1,27-29). Acesta a fost crezulapostolului Paul, înainte de a pleca la drum.

În prima sa cãlãtorie misionarã, (Fap 13,13-15,35) Paul iacuvântul sâmbãta, în sinagoga din Antiohia Pisidiei, unde a vorbitpoporului despre Isus ca urmaº firesc al personajelor care auanimat întreaga istorie a mântuirii; el a vorbit despre mântuireafãgãduitã. Predica a fost acceptatã în termeni pozitivi, dar o bunãparte a evreilor îl pãrãsesc pe Paul. În aceastã situaþie, elconcluzioneazã: „Vouã trebuia sã vã fie adresat mai întâiCuvântul lui Dumnezeu. Deoarece voi îl respingeþi ºi nu vã socotiþi

Paul, învãþãtor al neamurilorPaul, învãþãtor al neamurilorPaul, învãþãtor al neamurilorPaul, învãþãtor al neamurilorPaul, învãþãtor al neamurilorvrednici de viaþa veºnicã, iatã, ne îndreptãm paºii spre pãgâni!”(Fap 13,46).

De la Antiohia, Paul a plecat la Iconium ºi de acolo, maideparte, la Listra, unde a vindecat un paralitic. Dupã ce, împreunãcu Barnaba, au reuºit sã tempereze poporul în urma acestei

minuni, Paul a scãpat, cu greu, teafãr deagresivitatea conaþionalilor sãi.

Urmeazã participarea la conciliul de laIerusalim, unde a fost dezbãtutã oproblemã importantã pentru creºtinii depretutindeni. Nu era normal ca respectareaLegii sau a Torei sã fie impusã ºi creºtinilorproveniþi din pãgânism, aºa cumpretindeau creºtinii proveniþi din iudaism.Cristos ne-a chemat la libertate, aºa cumse exprima Paul în scrisoarea cãtreGalateni (5,1).

Imediat dupã conciliul din Ierusalim, Paul,însoþit de data aceasta de Silas, începe ceade a doua cãlãtorie (Fap 15,36-18,17), ducândvestea cea bunã tuturor Bisericilor din Siriaºi Cilicia. Paul se întâlneºte cu Timotei, careera deja discipol al Domnului; acesta i sealãturã în cãlãtoria misionarã. Ajunºi înlocalitatea Troas, Paul are o viziune foarteimportantã. Un macedonean, un cetãþeande pe cealaltã parte a Bosforului, îl rugainsistent pe Paul: “Treci dincolo, înMacedonia, ºi ne ajutã!” (Fap 16,9). Aceastãcãlãtorie a fost binecuvântatã de Dumnezeu

cu multe convertiri.Paul cunoaºte mai multe cetãþi, cum ar fi: Filipi, Tesalonic,

Bereia, Atena, unde a vizitat areopagul, ºi Corintul. Corintenilor,Paul le va adresa douã din scrisorile sale importante. Aici Paul afost încurajat din nou: ”Nu-þi fie teamã, ci vorbeºte!”(Fap 18,9).

Paul a plecat în cea de a treia cãlãtorie misionarã, însoþit dedoi evrei convertiþi: Acvilla ºi Priscila (Fap 18,18-20,38). Mergemai întâi la Efes, apoi la Corint, de acolo trece prin Macedonia ºiGrecia, apoi pleacã mai departe la Milet ºi de acolo spreIerusalim. În final, Paul face o mãrturisire memorabilã: “Eu nupun preþ pe viaþa mea, numai sã-mi duc la capãt misiunea ºiînsãrcinarea ce am primit-o de la Domnul Isus, aceea de a damãrturie despre Vestea cea Bunã a harului lui Dumnezeu!” (Fap20,24).

Într-adevãr, câte eforturi, câte renunþãri, câte pericole, câteneînþelegeri nu a întâmpinat apostolul Paul în timpul acestorcãlãtorii misionare?! Pe toate le-a îndurat, pe toate le-a depãºit,pe toate le-a învins, pentru dragostea cea mare a lui Isus. PentruPaul, Isus însemna totul. Sã ne convingem de acest lucru citindimnul dragostei din 1Cor 13.

17Catehezã

PrPrPrPrPr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. . . . . ISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃ

Anul acesta, noi, romano-catolicii, am celebrat ÎnviereaDomnului nostru Isus Cristos pe data de 23 martie, iar fraþii bizantiniºi cei din Biserica Orientalã vor celebra Sfintele Paºti pe 27 aprilie.

Unii îºi pun întrebarea de ce Învierea Domnului e sãrbãtoritãde noi mai devreme, de alþii mai târziu, iar alteori împreunã, aºacum s-a întâmplat în 2004 ºi 2007.

Totul a început în anul 325 d. Ch. cu Conciliul de la Niceea. Înprimii ani ai creºtinismului, Învierea se celebra în fiecare duminicã.Apoi, Biserica a decis sã celebreze Învierea o datã pe an. Darcomunitãþile creºtine nu au reuºit sã se punã de acord pentru oanumitã datã. Conciliul de la Niceea a pus capãt acestei chestiunistabilind cã Învierea trebuie celebratã în prima duminicã dupãprima lunã plinã de primãvarã.

ªi astãzi, data Sfintelor Paºti se calculeazã pebaza echinocþiului de primãvarã (21 martie) ºi lunaplinã, folosind pentru calcul meridianulIerusalimului, locul morþii ºi învierii lui Cristos.Paºtele ortodox nu coincide totdeauna cu celcatolic pentru cã Biserica Ortodoxã foloseºte încalculele sale calendarul iulian (vechiul calendaral lui Iuliu Cezar) în loc sã-l foloseascã pe celgregorian de care ne folosim noi ºi care este înacord cu calculele astronomice. Dar atât BisericaCatolicã cât ºi Biserica Ortodoxã celebreazãacelaºi mister al Patimii, Morþii ºi Învierii Domnuluinostru Isus Cristos. Unii se bucurã mai devreme,alþii mai târziu, dar eficacitatea opereirãscumpãrãtoare a lui Isus Cristos este aceeaºi pentru toþi creºtinii.

Biserica Romano-Catolicã celebreazã, anul acesta, Înãlþarealui Isus la ceruri pe data de 1 mai. Aceastã solemnitate esteîncheierea grandioasã a permanenþei vizibile a lui Dumnezeu întreoameni, preludiu al Rusaliilor, cu care începe istoria Bisericii ºi sedeschide rãspândirea creºtinismului în lume. Potrivit unei concepþiiuniversal împãrtãºite, reflectatã de Sfânta Scripturã, Dumnezeulocuieºte într-un loc superior, iar omul, pentru a-L întâlni, trebuiesã se înalþe, sã urce. Nu numai cã Dumnezeu locuieºte în cele desus, ci a ales locurile pe înãlþimi pentru a-ºi stabili acolo locuinþa.Astfel, pentru a merge la sanctuarele Sale trebuia sã urci: a urcala Ierusalim, însemna a urca la Yahve. În Noul Testament, chiarIsus urcã la Ierusalim cu pãrinþii sãi, când se întâlneºte cu învãþaþiitemplului. De asemenea, urcã în cetatea sfântã pentru a sãvârºiÎnãlþarea pe cruce ºi apoi, dupã Înviere, Înãlþarea Sa glorioasã laTatãl.

Înãlþarea lui Isus la ceruri este manifestarea gloriei lui CristosÎnviat. Plecare Sa nu este un adio, ci începutul unei noi prezenþeºi, în acelaºi timp, al unei noi angajãri pentru discipoli. Aceºtia nutrebuie sã rãmânã cu privirea spre cer în timp ce El se înalþã, citrebuie sã meargã în lume ºi sã predice Evanghelia Sa la toatãfãptura. Isus dispare din ochii apostolilor pentru a-i învãþa cã,de-acum, este rândul lor sã facã aºa cum a fãcut El, sã vorbeascã

Înãlþarea DomnuluiÎnãlþarea DomnuluiÎnãlþarea DomnuluiÎnãlþarea DomnuluiÎnãlþarea Domnuluiasemenea Lui, sã iubeascã asemenea Lui.

În Faptele Apostolilor, evanghelistul Luca relateazã ce a fãcutDomnul Isus care, dupã Înviere, S-a arãtat viu în faþa apostolilor,i-a instruit timp de 40 de zile ºi le-a vorbit despre cele viitoare cuprivire la împãrãþia lui Dumnezeu. Le-a mai amintit Domnul ºi decoborârea Duhului Sfânt, care-i va transforma în martori. ªi altedocumente neotestamentare, ca de exemplu Lc 24,50-53 ºi Mc16,19, vorbesc despre Înãlþarea lui Isus.

În contextul sus-amintit, se pot evidenþia câteva aspecteesenþiale: sfârºitul prezenþei vizibile a lui Isus, glorificarea Sa, nouaSa prezenþã în Bisericã ºi promisiunea venirii Sale viitoare la sfârºitultimpurilor. Doctrina Noului Testament completeazã perspectiva:Isus se aflã mereu cu ai sãi, într-un mod invizibil, dar eficace (Mt

28,20; Mc 16,20); El a plecat sã pregãteascã unloc pentru ai sãi pentru ca ºi ei sã fie glorificaþiîmpreunã cu El (In 14,2-3); s-a înãlþat la ceruri drept„Cap” al Trupului Sãu care este Biserica (Col 1,24-27; Ef 1,22-23); din ceruri îl va trimite pe Duhul Sfânt(In 15,26; 16,7; Fapte 1,8); Isus mijloceºte totdeaunapentru ai sãi (Evr 7,27); s-a înãlþat la ceruri ca„speranþã ºi garanþie a glorificãrii noastre” (Evr10,19-20; Col 1,27); înãlþarea lui Isus dã sens vieþiicreºtine, ca viaþã care-ºi gãseºte plinãtatea înglorificarea lui Cristos, ca „viaþã ascunsã cu Cristosîn Dumnezeu” (Col 3,1-4).

Învierea lui Isus îºi are împlinirea în ÎnãlþareaSa, cu aspecte noi, ca preamãrirea umanitãþii Sale

pentru a putea trimite pe Duhul Sfânt ºi a da o semnificaþie situaþieiviitoare a întregii umanitãþi în viaþa de dincolo. Situându-se încontinuarea morþii ºi a învierii Sale, Înãlþarea lui Cristos la cer esteºi cauza mântuirii noastre ºi hrana credinþei ºi a speranþei (cf. Sf.Toma de Aquino, S. Th., III, q.57, a.1, e. 6). „Însã Dumnezeu, fiindbogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pecând noi eram morþi din cauza greºelilor noastre, ne-a readus laviaþã împreunã cu Cristos – prin har aþi fost mântuiþi – ne-a înviatºi ne-a aºezat în ceruri în Cristos Isus” (Ef 2, 4-6). Înãlþarea estetriumful lui Isus, Regele Universului.

Mandatul misionar pe care Isus îl comunicã Bisericii Sale înziua Înãlþãrii (cf. Fapte 1,4-8; Mc 16,15; Mt 28,19-20) dã o semnificaþiedeplinã credinþei în acest mister, precum ºi celebrãrii sale. Omulconcret, omenirea întreagã ºi cosmosul pot deja sã-ºi gãseascãdinamismul definitiv pentru cã mântuirea pe care Isus o comunicãantreneazã fiinþa integralã a omului (chiar ºi corporalitatea sa),toatã umanitatea, toatã istoria ºi toatã Creaþia în drum spre „uncer nou ºi un pãmânt nou” (Fapte 21,1).

Aceastã Solemnitate a Înãlþãrii Domnului este momentul celmai potrivit pentru a examina pelerinajul nostru de-a lungul vieþii,þinând seama de faptul cã Domnul se va întoarce ca sã ne ia cuSine ºi cã, prin urmare, trebuie sã întreprindem cu entuziasmîndatoririle noastre cotidiene, recuperând în ele valoarea veºniciei.

18 Istorie ºi spiritualitate

PrPrPrPrPr. F. F. F. F. FRANCISC UNGUREANURANCISC UNGUREANURANCISC UNGUREANURANCISC UNGUREANURANCISC UNGUREANU

Arhiepiscop Arhiepiscop Arhiepiscop Arhiepiscop Arhiepiscop OTTO ZARDETTIOTTO ZARDETTIOTTO ZARDETTIOTTO ZARDETTIOTTO ZARDETTIS-a nãscut la 24 ianuarie 1847, la Rorschbach

(Elveþia). A fost sfinþit preot la 21 august 1870,activând apoi ca profesor de teologie la Seminaruldin St. Gallen (Elveþia) ºi canonic al Catedralei St.Gallen. În 1881 a fost transferat ca profesor în SUASUASUASUASUA,iar în 1889 a fost numit episcop de St. Cloud. La14 ianuarie 1894, Sfântul Scaun l-a numitarhiepiscop de Bucureºti, funcþie din care ademisionat la 12 iunie 1895. Dupã retragere, afost numit arhiepiscop titular de Mocissus(Capadocia) ºi a murit la 10 mai 1902, la Roma.

Conform voinþei sale testamentare, a fost înmormântat înmãnãstirea cistercianã Mehreau, lângã Bregenz, pe laculConstanz (Austria), nu departe de patria sa, Elveþia. În pofidafaptului cã a stat foarte puþin timp pe scaunul arhiepiscopal deBucureºti, Otto Zardetti s-a remarcat în domeniul învãþãmântuluiºcolar catolic, iar ºederea sa la Bucureºti a fost una plinã detrãiri religioase. Unul dintre cele mai importante acte pastoraleale Arhiepiscopului Zardetti a fost Decretul din 29 ianuarie 1895prin care declara Catedrala Sfântul Iosif bisericã parohialã.Acesta este actul de naºtere al parohiei Catedralei Sfântul Iosif.

DrDrDrDrDr. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª

Slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu! – a fost titlul pe care PapaGrigore cel Mare (590-604) ºi l-a asumat pentru prima datã, iarapoi toþi urmaºii sãi pe scaunul vicarului lui Cristos l-au folosit. Însã,nu poate fi imaginat un creºtin, un preot sau o persoanã consacratã,care, fiecare în felul sãu, sã nu corespundã acestei definiþii: Servusservorum Dei!

Slujirea ca mãrturieSlujirea ca mãrturieSlujirea ca mãrturieSlujirea ca mãrturieSlujirea ca mãrturieMonseniorul Ghika a trãit aceastã condiþie de slujitor al slujitorilor

lui Dumnezeu; ºi-a fãcut proprie aceastã stare încã din tinereþe, calaic ºi ca preot, ca prinþ ºi ca deþinut, în viaþã ºi în moarte, de pe pãmântºi de dincolo. Nenumãraþi sunt toþi cei care au putut da mãrturie,de-a lungul anilor, despre felul cum au fost slujiþi în nevoile lor de cãtreslujitorul lui Dumnezeu Vladimir Ghika. În Abruzzo sau la Roma, înperiferiile sãrace ale Parisului sau în saloanele princiare, în Balcanisau Japonia, în spitale ºi închisori, la Bucureºti sau oriunde... tânãrului,domnului sau monseniorului, tuturor, Vladimir a fãcut prezentã iubirealui Dumnezeu. Poate pãrea paradoxal, dar ºi mãrturia acelora care l-au cunoscut este tot o slujire în comunitatea creºtinã. Este o slujire aslujitorilor lui Dumnezeu pentru cã reamintesc acestora opera milostiviriidivine în lume. Putem spune cã nu este doar o obligaþie de a damãrturie ci chiar o misiune care continuã opera celui pe care l-aucunoscut, operã în care se vede degetul lui Dumnezeu.

Mãrturia ca slujireMãrturia ca slujireMãrturia ca slujireMãrturia ca slujireMãrturia ca slujireSlujirea prin mãrturie face parte din altã înaltã slujire, la care

Arhidieceza s-a angajat în calitate de comunitate de credinþã, aceeaa procesului de beatificare ºi canonizare a Slujitorului lui DumnezeuVladimir Ghika. Avem privilegiul ca, prin aceastã mãrturie, sãcontribuim concret la definirea ºi întregirea portretului de sfinþenieal Bisericii universale. Propunând pentru cinstea altarelor viaþa decredinþã, jertfitã, în final, pentru credinþã, în închisoarea comunistãde la Jilava, noi, catolicii din Arhidieceza de Bucureºti, scoatem înevidenþã o pietricicã roºu-aurie din mozaicul ce constituie aureolaMiresei lui Cristos, Biserica. Procesul de constatare a stãrii beatificeactuale, cu alte cuvinte, a aºezãrii în Cer, în rândul celor drepþi, aMonseniorului Ghika, este aºadar o slujire. Calea procesualã estelungã ºi adesea complicatã, aºa cum sunt toate lucrurile importante,însã, certitudinea mijlocirii Slujitorului lui Dumnezeu nu esteindispensabilã pentru a o putea cere. Experienþa a arãtat deja cãmiracolele pot precede declararea drept fericit sau sfânt ºi chiarsunt necesare pentru a putea ajunge la aceasta.

Postulatura slujiriiPostulatura slujiriiPostulatura slujiriiPostulatura slujiriiPostulatura slujiriiAici intervine o slujire specialã în Bisericã, aceea a postulatorului.

Acesta este cel care, împreunã cu cei care îl ajutã în ceea ce putemnumi postulaturã, mãsoarã nivelul de slujire al mãrturiilor. Astfel cãmãrturiile adunate, ale tuturor celor care l-au cunoscut direct peMonseniorul Ghika, ca ºi cele ale celor care au primit prin mijlocirealui haruri sau miracole spirituale sau fizice, sunt manifestãri ale slujiriiBisericii în sprijinul slujirii postulatorului.

Împreunã cu colaboratorii sãi, în numele comunitãþii de

credincioºi din Arhidieceza de Bucureºti,postulatorul va trebui, în final, sã prezinteSfântului Pãrinte Papa ºi consultoriloracestuia dovezile cã cel pe care noi îlpropunem pentru cinstea altarelor senumãrã deja în rândul fericiþilor din Cer. Este bine înþeles cã ceea cenumim dovezi nu sunt altceva decât mãrturii ale experienþeimilostivirii lui Dumnezeu, dobândite prin mijlocirea Slujitorului luiDumnezeu, în cazul nostru, Vladimir Ghika.

Slujirea postulaturiiSlujirea postulaturiiSlujirea postulaturiiSlujirea postulaturiiSlujirea postulaturiiPentru faza diecezanã a procesului de beatificare, misiunea de

postulator a fost susþinutã de pãrintele Ioan Ciobanu, paroh labiserica Preasfânta Inimã a lui Isus din Bucureºti, bisericã în care aslujit ºi Monseniorul Ghika. Procesul se aflã acum în faza de studiula Roma, iar Arhiepiscopul Ioan Robu, cel care, în numeleArhidiecezei, susþine cauza, m-a numit pe mine, semnatarul acestorrânduri, în slujirea de postulator. Fiind continuator al misiunii PãrinteluiIoan Ciobanu, de comun acord cu acesta ºi cu Înaltpreasfinþitul Ioan,am stabilit ca loc de referinþã pentru postulaturã Parohia PreasfântaInimã a lui Isus, din Bucureºti, cunoscutã sub numele de Sacré Coeur,sau Biserica Francezã. Adresa postulaturii este, aºadar: Str. Cpt. Av.Gh. Demetriade 1-3, sector 1, 011848 Bucureºti; tel/fax: 021/3197070,puteþi trimite aici orice credeþi cã poate susþine cauza MonsenioruluiVladimir Ghika, ca ºi orice cerere pentru susþinerea unor propuneride a o prezenta, conºtienþi cã acesta este un mod de slujire aslujitorilor lui Dumnezeu.

SerSerSerSerServus servus servus servus servus servorum Dei!vorum Dei!vorum Dei!vorum Dei!vorum Dei!

19Sfântul lunii

Sfântul Vincenþiu s-a nãscut la Valencia, Spania, în jurulanului 1350. Era fiul unui englez, William, care se stabilise înSpania împreunã cu soþia sa, Constanza Miguel, de originespaniolã. La vârsta de ºaptesprezece ani, a terminat studiilede filosofie ºi teologie cu atât de mare succes, încât a fostîncadrat imediat în corpul profesoral. A început sã predeafilosofia la Lérida, renumita universitate din Catalonia. Nu dupãmult timp, a cerut sã fie primit în ordinul dominican (preoþi,urmaºi ai Sfântului Dominic, careau pus pe primul loc studiile cabazã pentru predicile adresatepoporului), iar în jurul anului 1374a fost sfinþit preot. A fost profesorºi la Barcelona, înainte de a setransfera la Toledo, unde ºi-aaprofundat studiile în teologie ºilimba ebraicã. În 1379, a devenitprior al casei dominicane dinValencia, aceasta fiind singurafuncþie importantã pe care aacceptat-o în viaþa sa. Era un omcu o personalitate puternicã, cuconvingeri clare ºi devotat înîntregime binelui Ordinului ºi alBisericii. S-a remarcat rapid, atâtca filosof cât ºi ca predicator.Avea harul de a-i face pe creºtinisã se cãiascã de pãcate, iar peevrei sã se converteascã, dintreaceºtia fãcând parte ºi rabinulPaul, vi i torul episcop deCartagina.

Consilierul ºi confesorulConsilierul ºi confesorulConsilierul ºi confesorulConsilierul ºi confesorulConsilierul ºi confesorulunui antipapãunui antipapãunui antipapãunui antipapãunui antipapã

Anul 1378 este începutul Marii Schisme din Occident (1378-1429); reºedinþa papilor a fost transferatã la Avignon, în Franþa.Atunci, au început sã se afirme douã serii de papi: unii laAvignon ºi alþii la Roma, iar uneori au existat trei papiconcomitent, fiecare afirmând cã este singurul legitim. Unuldintre aceºti papi era ºi prietenul sãu, Piedro de Luna, devenitantipapa Benedict al XIII-lea, care l-a numit pe Sfântul Vincenþiu,în anul 1394, consilierul ºi confesorul sãu. La început, pãrinteleVincenþiu a fost mulþumit cu aceste roluri, dar când ºi-a datseama cã, de fapt, chiar prietenul sãu, antipapa Benedict alXIII-lea, era împotriva unitãþii Bisericii ºi cã nu a dat ascultaresfatului sãu de a realiza reconcilierea cu Papa de la Roma,Urban al VI-lea, Sfântul Vincenþiu ºi-a canalizat toate forþelespre predicarea învãþãturii creºtine ºi a avut un succes enorm.

5 aprilie - Sfântul Vinceþiu Ferrer5 aprilie - Sfântul Vinceþiu Ferrer5 aprilie - Sfântul Vinceþiu Ferrer5 aprilie - Sfântul Vinceþiu Ferrer5 aprilie - Sfântul Vinceþiu Ferrer(1350-1419)(1350-1419)(1350-1419)(1350-1419)(1350-1419)

În anul 1414, Conciliul din Constanz a pus capãt schismei. SfântulVincenþiu a încercat, încã o datã, sã-l convingã pe Benedict sãabdice dar, din nou, nu a reuºit. Totuºi, a izbutit sã-l determinepe regele Ferdinand de Aragon sã nu-l mai susþinã ºi, în celedin urmã, antipapa Benedict al XIII-lea ºi-a pierdut credibilitateaºi schisma a fost remediatã.

„Îngerul Apocalipsului”„Îngerul Apocalipsului”„Îngerul Apocalipsului”„Îngerul Apocalipsului”„Îngerul Apocalipsului”Între anii 1399-1412, Sfântul

Vincenþiu a predicat în diferitepãrþi ale Franþei, Spaniei ºi Italiei;unul dintre primii sãi biografisusþine cã ar fi predicat chiar înAnglia ºi în Scoþia. Printresubiectele sale principale depredicã erau: pãcatul, judecatade apoi ºi viaþa veºnicã. Predicadin amvoanele bisericilor sau dela tribune improvizate în pieþe,când bisericile nu mai puteaucuprinde mulþimile adunatesã-l asculte, ºi niciodatã nu-ºiîncuraja auditoriul în van ºi nu-ll inguºea cu promisiuni ºiîndemnuri la speranþã deºartãci, prin cuvinte de dojanã, biciuiaaprig viciile. Contemporanii sãil-au supranumit „înger alApocalipsului”, deoarece înpredicile sale obiºnuia sã-iînfricoºeze pe ascultãtori cupedepsele ºi nenorocirile de peurmã. Numãrul convertiþ i lor

creºtea din ce în ce mai mult, iar unii dintre aceºtia eraupersoane importante care – în urma predicilor SfântuluiVincenþiu – au ales sã intre în mãnãstirea fratelui acestuia, priorla Grande Chartreuse, din Grenoble.

Sfântul Vincenþiu ºi-a petrecut ultimii trei ani din viaþãpredicând în Franþa, îndeosebi în Normandia ºi în Bretagne.Istovit din cauza deplasãrilor cerute de activitãþile sale, a muritla Vannes, pe 5 aprilie 1419. Cultul lui s-a rãspândit curepeziciune ºi datoritã minunilor obþinute prin mijlocirea sa.Faptul cã cea mai mare parte a activitãþii de predicator odesfãºurase în teritoriul care dãdea ascultare Papei de laAvignon nu l-a împiedicat pe Papa Calixt al III-lea sã-lcanonizeze, în anul 1455, bula oficialã fiind, însã, promulgatãde Pius al II-lea, în 1458. Aceasta autoriza sãrbãtoarea SfântuluiVincenþiu pe 6 april ie dar, de fapt, aceasta s-a þinut,întotdeauna, pe 5 aprilie.

Prezentare de PrPrezentare de PrPrezentare de PrPrezentare de PrPrezentare de Pr. . . . . LIVIU BÃLêCUÞILIVIU BÃLêCUÞILIVIU BÃLêCUÞILIVIU BÃLêCUÞILIVIU BÃLêCUÞI

20 Hirotonire ºi primiþie

Drumul de formare la viaþa consacratã ºisfânta preoþie este un drum, dacã nuanevoios, cel puþin lung ºi presãrat cu multeîncercãri, însã pe cât este de greu, pe atât estede minunat. Astfel a fost ºi drumul de formarepe care l-am strãbãtut pânã acum; ºi graþieputerii ce mi-a dat-o Dumnezeu am reuºit sãajung ziua în care sã-i aduc laudã, mulþumireºi preamãrire de la sfântul altar pentru cã afãcut din mine „un instrument al împãcãrii întreoameni” (Sf. Francisc de Assisi - Rugãciune).

Chiar dacã Dumnezeu ne-a lãsat libertatedeplinã, totuºi nu putem spune NuNuNuNuNu chemãriisale de a-l urma, de a fi martori ºi mãrturisitoriai Evangheliei Sale. Tocmai datoritã acestormartori ºi datoritã faptului cã încã de mic îmidoream sã devin un misionar al lui Cristos, amales eu sã devin frate franciscan minor-conventual având drept exemple pe pr. Alois Donea de fericitãmemorie, precum ºi alþi fraþi franciscani pe care-i cunoºteam dinsatul bunicilor mei.

Aºadar, în 1995, am reuºit sã intru în Seminarul Franciscan dinRoman (am zis cã am reuºit deoarece nu mi-a fost uºor) ºi, cu ajutorulDomnului, prin mijlocirea continuã a Preasfintei Fecioare Maria,precum ºi datoritã rugãciunilor pe care multe persoane le-au fãcutpentru mine, am mers în continuare pe drumul de formare,terminând liceul, mergând apoi la Postulandatul Franciscan din Huºi(1999-2000), dupã care am intrat la Noviciat la Prãjeºti, iar din 2001,dupã terminarea frumosului an de noviciat ºi dupã ce am depusprima profesiune a voturilor religioase, m-am reîntors la Romanpentru a-mi continua studiile la Institutul Teologic Romano-Catolic

Franciscan. Odatã terminatã facultatea, pedata de 08.09.2006, am fãcut profesiuneaperpetuã de ascultare, sãrãcie ºi castitate încadrul Ordinului Fraþilor Minori Conventuali,Provincia „Sf. Iosif” din România, iar un an maitârziu am acces la prima treaptã a preoþiei ºianume la Ordinul Diaconatului, pe care l-amprimit în data de 04.10.2007, tot la Roman.Dumnezeu a dorit ca eu sã fac parte din rândulaleºilor sãi de aceea, pentru a încununa acestdrum de creºtere spiritualã, moralã ºiintelectualã, în ziua de 29 martie a acestui anam fost hirotonit preot prin rugãciunea deconsacrare ºi impunerea mâinilor ExcelenþeiSale Petru Gherghel, Episcop de Iaºi, alãturide care s-au aflat Preasfinþitul Aurel Percã,Episcop Auxiliar al Diecezei de Iaºi, ºi EpiscopulAuxiliar al Arhidiecezei de Bucureºti,

Preasfinþitul Cornel Damian, precum ºi foarte mulþi preoþi, din þarã ºistrãinãtate. La sfârºitul unui drum formativ iniþial ºi la începutul unuialt drum de formare permanentã la slujire ºi apostolat, spun ºi eu,asemenea psalmistului, atât ca mulþumire cât ºi ca un semn deîncredere în viitor, cã mari lucruri a fãcut Domnul pentru noi, ºi deaceea suntem plini de bucurie (Ps 126, 3).

Înainte de a încheia aceastã succintã prezentare, vã rog pe toþi sã-iînãlþaþi Domnului rugãciuni pentru preoþi, pentru vocaþii la sfânta preoþie ºi laviaþa consacratã, deoarece dacã dumneavoastrã vreþi sã aveþi preoþi buni ºisfinþi, martori autentici ai Evangheliei, atunci trebuie sã cereþi acest lucru înspecial în rugãciune, în adoraþie ºi în implorarea mijlocirii Sfintei FecioareMaria, Mama noastrã.

FrFrFrFrFr. . . . . LUCIAN-MIHAI LUCIAN-MIHAI LUCIAN-MIHAI LUCIAN-MIHAI LUCIAN-MIHAI BOBÂRNACBOBÂRNACBOBÂRNACBOBÂRNACBOBÂRNAC

Ai fãcut din mine„un instrument al împãcãrii între oameni”Ai fãcut din mine„un instrument al împãcãrii între oameni”Ai fãcut din mine„un instrument al împãcãrii între oameni”Ai fãcut din mine„un instrument al împãcãrii între oameni”Ai fãcut din mine„un instrument al împãcãrii între oameni”

FrFrFrFrFr. . . . . LUCIAN - MIHAI BOBÂRNACLUCIAN - MIHAI BOBÂRNACLUCIAN - MIHAI BOBÂRNACLUCIAN - MIHAI BOBÂRNACLUCIAN - MIHAI BOBÂRNAC - - - - -un preot din Arhidiecezãun preot din Arhidiecezãun preot din Arhidiecezãun preot din Arhidiecezãun preot din Arhidiecezã

în Ordinul Fraþilor Minori Conventualiîn Ordinul Fraþilor Minori Conventualiîn Ordinul Fraþilor Minori Conventualiîn Ordinul Fraþilor Minori Conventualiîn Ordinul Fraþilor Minori Conventuali

Hirotonirea - Nisiporeºti, jud. Neamþ, 29 martie 2008Hirotonirea - Nisiporeºti, jud. Neamþ, 29 martie 2008Hirotonirea - Nisiporeºti, jud. Neamþ, 29 martie 2008Hirotonirea - Nisiporeºti, jud. Neamþ, 29 martie 2008Hirotonirea - Nisiporeºti, jud. Neamþ, 29 martie 2008 Primiþia, Catedrala Primiþia, Catedrala Primiþia, Catedrala Primiþia, Catedrala Primiþia, Catedrala Sfântul IosifSfântul IosifSfântul IosifSfântul IosifSfântul Iosif, 20 aprilie 2008, 20 aprilie 2008, 20 aprilie 2008, 20 aprilie 2008, 20 aprilie 2008

21Doctrinã socialã

Institutul Teologic Romano-Catolic Sfânta Tereza a gãzduitvineri, 18 aprilie 2008, la ora16.00, conferinþa cu tematicasocialã “Omul ºi piaþa”.Conferinþa a fost organizatã decãtre Confederaþia CaritasRomânia împreunã cu AcademiaTeologicã Anton Durcovici ºi l-aavut ca invitat special peCardinalul Renato RaffaeleMartino, prefectul ConsiliuluiPontifical pentru Dreptate ºi Pacede la Vatican.

În cadrul acestei Conferinþe a avut loc ºi lansarea Compendiuluide doctrinã socialã a Bisericii, tipãrit de editura Sapientia din Iaºicu ajutorul Confederaþiei Caritas România ºi a organizaþiei SecoursCatholique din Franþa.

Cardinalul Martino a þinut în cadrul dezbaterii o conferinþã cutema “Compendiul de doctrinã socialã ºi provocãrile lumii de azi”.În cadrul acesteia Eminenþa sa a fãcut o scurtã prezentare aconþinutului Compendiului accentuând cã scopul principal aldoctrinei sociale a Bisericii este edificarea uneisocietãþi mai umane.

Dupã conferinþa Cardinalului Martino a urmatcea a Pãrintelui Profesor Doctor Wilhelm Dancã,Rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic de laIaºi. Pãrintele a prezentat Compendiul ca unmanifest al umanismului integral ºi solidar, sauspus altfel, ca o gramaticã a omului social, aomului care merge în viaþa publicã, în societate,iar în Compendiu gãseºte elementelefundamentale, criteriile, orientãrile necesare pecare le propune Biserica ºi el, în spirit de credinþã,le aplicã.

Prezentarea structurii Compendiului ºi detaliile tehnice despre

traducere au fost oferite de cãtre Pãrintele Profesor Doctor LucianFarcaº, Profesor la Institutul Teologic de la Iaºi, cel care s-a ocupatde traducerea acestui text în limba românã.

Cãtre sfârºitul Conferinþei a luat cuvântul ºi Pãrintele AlexandruCobzaru, Directorul Asociaþiei Caritas Bucureºti. Pãrintele a fãcut

o prezentare a activitãþii sociale din cadrul Arhidiecezeide Bucureºti, activitate în care se oglindeºte aplicareadoctrinei sociale a Bisericii.

Pe tot parcursul acestei Conferinþe, gazdadezbaterilor, Arhiepiscopul Mitropolit Ioan Robu, aintervenit cu numeroase explicaþii ºi exemple din carecei prezenþi au înþeles importanþa misiunii sociale aBisericii în lumea de astãzi.

La aceastã Conferinþã au participat reprezentanþiai statului român, ai Bisericii Ortodoxe, ai BisericiiCatolice ºi ai altor culte, Episcopul Cornel Damian, preoþidin parohiile Arhidiecezei, cãlugãri ºi cãlugãriþe ºipersoane laice care au venit sã afle despre misiuneasocialã a creºtinului în lume.

Încheierea acestei zile s-a fãcut prin celebrarea sfintei Liturghiiîn Catedrala Sfântul Iosif, având ca celebrant principal pe Eminenþasa, Cardinalul Martino, concelebranþi fiind Arhiepiscopul Ioan Robu,Episcopul Cornel Damian ºi ceilalþi preoþi prezenþi la Conferinþã.

PrPrPrPrPr. VINCENÞIU BALINT. VINCENÞIU BALINT. VINCENÞIU BALINT. VINCENÞIU BALINT. VINCENÞIU BALINT

„Omul ºi piaþa“„Omul ºi piaþa“„Omul ºi piaþa“„Omul ºi piaþa“„Omul ºi piaþa“

22 Social

Proiectul Centrul de Resurse SindromDown a fost demarat de cãtre AsociaþiaCaritas Bucureºti în anul 1992, subdenumirea de Centrul Down. În anul 2004a fost dezvoltatã componenta decercetare ºi informare a proiectului, înparteneriat cu Asociaþia Sindrom DownBucureºti, DGASPC sector 1 ºi DGASPCsector 3.

În 2008, cu sprijinul financiar alFundaþiei Vodafone România ºi alAsociaþiei Fratello Mio din Italia, Centrulde Resurse îºi dezvoltã activitatea, avândca principal partener asociaþia de pãrinþiUp Down.

MisiuneMisiuneMisiuneMisiuneMisiuneCentrul de Resurse pentru Persoane

cu Sindrom Down este un serviciucomunitar care acordã sprijinpersoanelor cu sindromul Down, familiilor

Centrul de Resurse Sindrom DownCentrul de Resurse Sindrom DownCentrul de Resurse Sindrom DownCentrul de Resurse Sindrom DownCentrul de Resurse Sindrom Downacestora, ONG-urilor ºiautoritãþilor pentru a i seasigura persoanei cuSindrom Down un nivelde viaþã corespunzãtordezvoltãrii sale fizice,mentale, spirituale, morale ºisociale, promovând dreptulacesteia la integritate ºi laîmbunãtãþirea calitãþii vieþii.

Obiective ºi calitãþiObiective ºi calitãþiObiective ºi calitãþiObiective ºi calitãþiObiective ºi calitãþiObiectivele proiectului, în

acest an, sunt Informarea ºisensibilizarea opiniei publice

cu privire la problematica sindromuluiDown ºi Creºterea ºanselor de integrarea copiilor cu Sindrom Down în comunitate.

Cu ajutorulpartenerilor ºi alfinanþatorilor noºtri nepropunem ca în 2008sã completãm baza dedate a centrului cuinformaþii despreproblematica ºi terapiilespecifice SindromuluiDown, sã identificãmnevoile persoanelor cuSindromul Down, dinBucureºti, ºi alefamiliilor lor. Nepropunem sã informãmcomunitatea localã prin realizarea ºidistribuirea de materiale informative înmaternitãþi, cabinete medicale, farmacii,

în ºcoli, facultãþi. Aceste demersuri vor fisprijinite de organizarea unei campaniide presã. De asemenea, vom realiza unseminar internaþional, în luna octombriea acestui an. Vom continua dezvoltareasite-ului www.sindromdown.ro ºi aforumului gãzduit de acesta (ºtiri,informare ºi consiliere online, album defotografii, magazin online, publicitate).

Centrul de Resurse Sindrom Downoferã ºi servicii de terapie corectiv–recuperatorie (consiliere psihologicã,juridicã, medicalã ºi socialã,kinetoterapie, logopedie, terapieocupaþionalã). De asemenea, realizãmºedinþe de consiliere pentru persoane cuSindrom Down ºi familiile acestora ºi oªcoalã a Pãrinþilor.

Pentru atingerea tuturor acestorobiective, avem în vedere realizarea departeneriate cu DGASPC–urile dinBucureºti ºi Jud. Ilfov ºi cu alte organizaþiide profil din România ºi strãinãtate.

Vã stãm la dispoziþie pentru:• Informaþii suplimentare• Înscrieri în programul de terapie/

consiliere• Colaborãri sau Voluntariat• DonaþiiPuncte de lucru în Bucureºti- Str. Bãrãþiei nr. 27, sector 3 -

Consiliere ºi Informare- Str. Danubiu nr. 11, Bl 6 H, Sc1, Ap1,

sector 3 – Intervenþie timpurieTel/fax: 021/2332134;Mobil: 0723188725/0727224117;

Email: centru_resurse@sindromdown.ro;Web: www.sindromdown.ro

EUGEN ªTEFÃNESCU EUGEN ªTEFÃNESCU EUGEN ªTEFÃNESCU EUGEN ªTEFÃNESCU EUGEN ªTEFÃNESCU

23In memoriam

Pe 14 martie a.c., Chiara Lubich, una dintre vocile cele maiprestigioase ºi fecunde ale creºtinismului contemporan, ºi-aîncheiat pelerinajul pe acest pãmânt într-o atmosferã seninã ºisacrã, la locuinþa ei de la Rocca di Papa (Roma). În ultimele oreale vieþii, sute de persoane - rude, colaboratori apropiaþi, fii ºi fiicespirituale - ºi-au luat rãmas bun de la ea în camera sa, apoi s-auoprit pentru un moment de meditaþie în capela alãturatã. A fost oconstantã ºi spontanã procesiune de rugãciune.

Mai bine de ºaizeci de ani, Chiara Lubich a trãit pentru unitate,a vorbit ºi a scris despre ea. Competenþa ei a fost recunoscutã, înlumea întreagã, de specialiºtii din diferite discipline, deresponsabilii Bisericilor ºi de liderii diferitelor religii.

Astãzi, putem vedea în aceastã miºcare calitãþile caracteristiceunei lucrãri a lui Dumnezeu: multe roade ºi o rãspândiredisproporþionalã cu orice forþã ori geniu uman. „Instrumentele luiDumnezeu au, în general, o caracteristicã: micimea,slãbiciunea...”, repeta adesea Chiara. „În timp ce instrumentul estefolosit de mâna lui Dumnezeu, El îl formeazã prin mii ºi mii demodalitãþi dureroase ori pline de bucurie. Astfel, îl face sã devinãtot mai capabil pentru lucrarea pe care trebuie sã o ducã laîndeplinire. Pânã când, dobândind o profundã cunoaºtere de sineºi o anume intuiþie despre Dumnezeu, reuºeºte sã spunã: Eu suntnimic, Dumnezeu este totul. Când am început aceastã aventurã,eu nu aveam un program. Ideea despre miºcare era în Dumnezeu,planul era în cer”.

Însã totul are un începutÎnsã totul are un începutÎnsã totul are un începutÎnsã totul are un începutÎnsã totul are un început„Tocul nu ºtie ce trebuie

sã scrie, penelul nu ºtie cetrebuie sã picteze, iar daltace sã sculpteze. Atunci cândDumnezeu ia în mânã opersoanã pentru a danaºtere, în Bisericã, unei noiopere a Sa, persoanaaleasã nu ºtie ce va trebuisã facã. Este un instrument.Cred cã ar putea fi ºi cazulmeu”. În acest moddezvãluie fondatoareamiºcãrii cheia de lecturã a unei istorii povestite de mii de ori ºiamintite cu o frazã de început: „Era vremea rãzboiului ºi totul seprãbuºea...”.

Chiara Lubich este cunoscutã pentru a fi iniþiat, în toiul celui

„Vezi, eu sunt un suflet care trece prin aceastã lume. Am vãzut multe lucruri frumoase ºi bune ºi am fost atrasã întotdeauna numaide ele. Într-o zi (o zi oarecare) am vãzut o luminã. Mi s-a pãrut mai frumoasã decât toate lucrurile frumoase ºi am urmat-o. Mi-am datseama cã era Adevãrul“

CHIARA LUBICHCHIARA LUBICHCHIARA LUBICHCHIARA LUBICHCHIARA LUBICHFondatoarea Miºcãrii FocolarelorFondatoarea Miºcãrii FocolarelorFondatoarea Miºcãrii FocolarelorFondatoarea Miºcãrii FocolarelorFondatoarea Miºcãrii Focolarelor

de-al Doilea Rãzboi Mondial, laTrento, oraºul sãu natal, un noustil de viaþã creºtinã, inspirat dintestamentul lui Isus:Ca toþi sã fieuna (In 17,21). Din aceastãfulgerãtoare experienþã aEvangheliei trãite a luat naºtereºi s-a dezvoltat una dintre celemai vaste miºcãri ecleziale cecaracterizeazã Bisericapreconciliarã. MiºcareaFocolarelor – Opera PreasfinteiMaria este prezentã astãzi în182 de þãri ºi numãrã peste

douã milioane de aderenþi ºi mai multe milioane de persoane lacare a ajuns spiritul unitãþii.

Animatã de o spiritualitate colectivã ºi laicã – apropiatã de„spiritualitatea de comuniune” pe care, la încheierea anuluijubiliar, papa Ioan Paul al II-lea a vrut sã o dea Bisericii caprogram pentru noul mileniu (Novo millennio ineunte, 42-45) –aceastã Miºcare face sã se nascã pretutindeni fraternitate ºiunitate. Spiritul ei a depãºit frontierele Bisericii noastre, ajungândºi în alte confesiuni, suscitând ºi adeziunea multor credincioºidin alte religii.

Cei care au urmãrit în direct Liturghia transmisã prin satelitdin Bazilica San Paolo Fuori le Mura, la Roma, marþi, 18 martiea.c., au putut vedea în jurul Chiarei un popor nou. Zecile de miide persoane sosite din cele cinci continente - printre carereprezentanþi ai budismului, ai islamului, ai hinduismului,reprezentanþii altor confesiuni creºtine – care i-au adus un ultimomagiu Chiarei Lubich în cadrul Liturghiei prezidate de secretarulde stat al Vaticanului, card. Tarcisio Bertone, pãreau sãaminteascã de o dorinþã secretã a Chiarei: „Aº dori ca, la plinireatimpurilor, când, unitã, Opera Preasfintei Maria (MiºcareaFocolarelor) va aºtepta sã se înfãþiºeze înaintea lui Isus pãrãsit–Înviat, sã-I poatã spune, însuºindu-ºi cuvintele teologului belgianJacques Leclercq, care m-au impresionat întotdeauna: „…în ziuaTa, Dumnezeul meu, voi veni la Tine… Voi veni la Tine, Dumnezeulmeu (…), cu visul meu cel mai nebunesc: sã-þi aduc în braþelumea întreagã”.

O lume care dã mãrturie, în cele patru colþuri ale pãmântului,cã spiritualitatea unitãþii a îmbogãþit cultura contemporanã cu unanouã: cu o culturã a reciprocitãþii, nãscutã din iubirea lui Dumnezeucare face: „ca toþi sã fie una”.

MARTMARTMARTMARTMARTA ANDROA ANDROA ANDROA ANDROA ANDRO

24 Micul prinþ

CCCCCooooopppppiiiiiiiiiiiiiii ssssseeeee î î î î înnnnntttttrrrrreeeeeaaaaabbbbbããããã……………

PrPrPrPrPr. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ

Cum aratã Dumnezeu?Cum aratã Dumnezeu?Cum aratã Dumnezeu?Cum aratã Dumnezeu?Cum aratã Dumnezeu?Nimeni nu ºtie cum aratã Dumnezeu, pentru cã Dumnezeu nu are un trup ca al nostru ºi este

nevãzut pentru ochii noºtri. Dar putem afla Cine este Dumnezeu ºi cum lucreazã El dacã privim laFiul Sãu, Isus Cristos. Din Biblie aflãm cum a trãit Isus, cum s-a purtat cu ceilalþi, ce i-a învãþat peoameni. Aºa aratã Dumnezeu.

Versete cheie: „Doamne”, i-a zis Filip,”aratã-ni-L pe Tatãl ºi ne este de ajuns.” Isus i-a zis:”Deatâta vreme sunt cu voi, ºi tu nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vãzut pe Mine, L-a vãzut pe Tatãl.”(In 14,8-9) Versete ajutãtoare: In 1,18; 5,37; 1In 3,2

(adaptare de Liana Gehl(adaptare de Liana Gehl(adaptare de Liana Gehl(adaptare de Liana Gehl(adaptare de Liana Gehl dupã dupã dupã dupã dupã 205 Questions Children Ask about God)205 Questions Children Ask about God)205 Questions Children Ask about God)205 Questions Children Ask about God)205 Questions Children Ask about God)

Ascultaþi, copii! Era o datã un lupuºor care purta, zi ºi noapte, ofundã de catifea roºie, din pricina cãreia toþi îi spuneau Fundiþã roºie.Fundiþã roºie, precum toþi lupii, locuia în pãdure cu mama, tata,fraþii, unchii, mãtuºile, cu verii ºi veriºoarele. Fundiþã roºie avea chiarºi o bunicã, bãtrânã ºi cam bolnãvioarã, ce locuia într-o altã pãdure,dincolo de vizuinile ce alcãtuiau oraºul oamenilor. Într-o bunã zi,mama lui Fundiþã roºie îl chemã ºi-i spuse:

- Ascultã Fundiþã, mâine esteziua de naºtere a bunicii. I-ampregãtit câteva bunãtãþi ºi, pentrucã eºti deja mare, vei fi tu cel caresã i le duci ºi sã o saluþi pe bunica.Fundiþã roºie a fost nespus debucuros sã afle cã o va vedeacurând pe bunica. Dându-icoºuleþul cu bunãtãþi ºi aranjându-i fundiþa, mama îi spuse: - Poþi merge. Sã ai grijã pe drum ºi maiales când vei strãbate oraºul sã nu uiþi cã oamenilor, ºi mai alescâinilor, nu prea le sunt dragi lupii.

- Bine mamã, spuse Fundiþã roºie, sã fii fãrã grijã, am sã fiuatent! Dupã care, luându-ºi rãmas bun, luã coºuleþul în dinþi, pornindvoios la drum. ªi merse, ºi merse. Traversa pãdurea, iar când ajunsela liziera unde începeau câmpurile cultivate ale oamenilor, privi dinînãlþimea unei coline oraºul ce se întindea la picioarele lui. Însprecer se ridica un fum continuu, acru ºi înecãcios iar zgomote diversede motoare, de maºini ºi claxoane alcãtuiau, împreunã, o þesãturãde vibraþii neliniºtitoare. Oamenii mergeau grãbiþi, care încotro, ºi omulþime de lumini ºi de sunete, care mai de care mai diverse,umpleau vãzduhul.

- Ce lume ciudatã, îºi spuse Fundiþã roºie. ªi când te gândeºticât de frumos este în codru, cu susurul zglobiu al apelor ºi cântecelepãsãrelelor. Dupã ce mai privi o vreme, Fundiþã roºie chibzui cã-imai bine sã ajungã în celalaltã pãdure, la bunica, apucând-o princartierele mãrginaºe. Când ajunse în preajma primelor case, la ocotiturã a drumului, fãrã sã vrea, dãdu nas în nas cu o fetiþã, purtând

o mantie ºi o scufiþã, amândouã de culoare roºie. Fundiþã roºie sesperie grozav pentru cã la ºcoala lupilor învãþase cã toþi oamenii ºipuii lor sunt rãi ºi îi urãsc pe lupi. Totuºi, privirea puiului acela de omnu i se pãru chiar atât de rea. Fetiþei, la început, pãru sã-i fie fricã,dar vãzându-l cu fundiþa aceea roºie ºi cu un coºuleþ în dinþi se mirãºi-i zise:

- Bunã, lupuºorule, cum te cheamã? Lãsând coºuleþul jos, îirãspunse: - Mã cheamã Fundiþã roºie, dar... nu trebuie sã vorbesccu puii de om, deoarece sunt rãi. – Ce tot spui? îl întrerupse fetiþa.Nu-i adevãrat! Nu toþi oamenii sunt rãi. – Poate, dar marea majoritatesunt, ºi asta o ºtie orice lup din pãdure. Întristatã, fetiþa dãdu sãplece, dar schimbându-ºi gândul, Fundiþã roºie o întrebã: - Ei,zãboveºte un pic, te rog, cum te chemã? Fetiþa îi spuse: – Mã cheamãScufiþa roºie. – Oh, dar te cunosc, strigã Fundiþã roºie, ai ieºit dinpaginile unei poveºti. Scufiþa roºie surâse: - Probabil tu eºti cel careai intrat în filele de poveste, deoarece în lumea obiºnuitã nici lupii ºinici fetiþele nu-ºi vorbesc ºi nici mãcar nu-ºi înþeleg graiul. Cumspuneai cã te cheamã? – Mã cheamã Fundiþã roºie ºi mã duc labunica în pãdure, dincolo de oraºul oamenilor. - Ah, îl întrerupseScufiþa roºie, am impresia cã am auzit povestea asta... Fundiþã roºieîºi aminti ºi el cum, odatã, mama le povestise, lui ºi fraþilor sãi, opoveste despre o fetiþã îmbrãcatã în roºu, cu o bunicã bolnavã ºi unlup, cicã rãu, care mâncase bunica ºi fetiþa. Dupã care strigã: - ªtiueu! Voi copiii sunteþi mereu aceiaºi. Vã plac poveºtile în care numainoi suntem rãi ºi pe deasupra scorniþi aiureli ºi minciuni despre lupivicleni care pãcãlesc copii dupã care le mãnâncã bunicile ºi seîmbracã în straiele lor. Dar, ia spune-mi, socoþi cã vânãtorul acelaera mai bun cã a omorât ºi a spintecat un sãrman lup? Scufiþa roºieîi zise: - Dar, dragul meu, poveºtile sunt doar închipuiri, nu suntadevãrate. - Mda, îi rãspunse Fundiþã roºie, dar unora le place sãcreadã mai degrabã în închipuiri. - Ai dreptate, spuse gânditoareScufiþa roºie, când cineva îºi întipãreºte ceva în minte, este foartegreu sã-l faci sã-ºi schimbe judecata. Atâþia pe lume au o grãmadãde prejudecãþi, dar, deºi se înºealã, trãiesc totuºi cu impresia cã audreptate ºi cã ceea ce cred este singurul adevãr. De pildã gândulcã... toþi copiii sunt rãi... - Ai dreptate, asta o cred, zise degrabãFundiþã roºie. - Tocmai, cum îþi spuneam, vezi cã ºi tu ai oprejudecatã? continuã zâmbind Scufiþa roºie. Dacã nu reuºim sãne schimbãm opiniile greºite vom trãi mereu în fricã unii faþã dealþii, urând ºi vorbind de rãu despre ceea ce este diferit de noi ºi deobiceiurile noastre.

Voi ce pãrere aveþi, copii? De ce, oare, unii oameni au o pãrereatât de proastã faþã de ceea ce este divers la alþi oameni? Ce i-aþi fipovestit despre asta bunicii dacã aþi fi fost în locul lui Fundiþã roºie?

FFFFFuuuuunnnnndddddiiiiitttttã ã ã ã ã rrrrrooooosssssiiiiieeeee,,,,,

,,,,,

25Suflet tânãr

Dragã prietene,

În sãptãmâna de dupã Paºti, un tânãr a venit la mine cuurmãtoarea întrebare: „Vreau sã mã bucur de liniºte sufleteascã,dar nu ºtiu ce sã fac, pentru cã ajung foarte greu la acest lucru.Apoi îmi este aproape imposibil sã menþin în mine aceastã pace!”L-am lãsat sã-mi povesteascã tot ce-l îngreuna pentru a junge laliniºtea sufleteascã. Era foarte logic în tot ce-mi spunea, ba chiarera atent la toate detaliile. Din tot ce mi-a spus am descoperit cãprovenea dintr-o familie în care primise o educaþie deosebitã dinpunct de vedere creºtinesc... Era practicant ºi se implica înactivitãþile parohiale... Dar, de Paºti, nu s-a împãrtãºit pentru cã„o slãbiciune omeneascã” îl împiedica sã facã o spovadã bunã.Atunci, i-am spus: este foarte important cã îþi dai seama de „acestpãcat”. Conºtientizarea pãcatului este primul pas când vrei sãschimbi ceva în viaþa ta. Apoi, curajul ce îl ai de a veni la birou ºisã stai de vorbã cu mine este al doilea pas. Al treilea pas deja îlîntrezãresc: vrei sã schimbi ceva, dar vrei în mod total!

Pentru cã aveam la îndemânã un citat din Rudolf Bultmann il-am dat sã-l mediteze câteva zile, singur, acasã:

„Binele ce trebuie fãcut, trebuie fãcut în întregime. Cine renunþãla adulter, dar alimenteazã în inimã dorinþa de a pãcãtui, nu aînþeles sub nici o formã ce înseamnã sã renunþi la adulter. Cineface ceva doar parþial, gândindu-se mereu la o rezervã, este ca ºicum nu ar fi fãcut nimic. Cine pretinde cã nu ucide, dar nu-ºistãpâneºte ura, nu a înþeles ce înseamnã, într-adevãr, a ucide.Cine a renunþat doar la minciunã nu a înþeles ce înseamnãsinceritatea. Cine luptã pentru dreptate doar pentru bani, nu vaînþelege niciodatã cã, de fapt, chiar el este nedrept. Cine esteamabil doar cu prietenii, nu ºtie ce înseamnã iubirea”.

Dupã câteva zile, bucuros ºi cu pace în suflet, revine la biroulparohial ºi-mi spune: am reuºit! M-am spovedit ºi m-amîmpãrtãºit!

PrPrPrPrPr. . . . . DANIEL DANIEL DANIEL DANIEL DANIEL BULAIBULAIBULAIBULAIBULAI

Gândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/ri

Ziua ministranþilorZiua ministranþilorZiua ministranþilorZiua ministranþilorZiua ministranþilor, misionari ai, misionari ai, misionari ai, misionari ai, misionari ailui Cristoslui Cristoslui Cristoslui Cristoslui Cristos

Sâmbãtã, 12 aprilie 2008, la Catedrala Sfântul Iosif, a avut locun eveniment important pentru ministranþii Arhidiecezei deBucureºti. Aceastã sãrbãtoare s-a nãscut din dorinþa de a încuraja“slujirea” ministranþilor în parohiile Arhidiecezei ºi, totodatã, de apromova «demnitatea» ministranþilor în ajunul Duminicii BunuluiPãstor. Este al doilea an în care sãrbãtorim Ziua Ministrantului.

Ministranþii au fost primiþi în Catedrala Sf.Iosif, la ora 10:30, dePr. Bulai Daniel ºi Pr. Lungeanu Marcel (de la parohia PreasfântaInimã a lui Isus). Când Pr. Daniel i-a întrebat de ce le place sãministreze, aceºtia au rãspuns fie cã le place ”sã facã cucãdelniþa”, fie cã le place “sã sune din clopoþel” sau, pur ºi simplu,sã-l ajute pe preot ºi cu el, pe Cristos.

Pr. Marcel a fost entuziasmat de aceastã întâlnire, afirmândcã: ”ministranþii sunt un exemplu pentru ceilalþi. Sunt “apostoliipreoþilor”.

La ora 11:00, Preasfinþitul Cornel Damian, Episcopul auxiliar, afost întâmpinat cu aplauze de cei 150 de ministranþi, veniþi dintoate colþurile Diecezei noastre. Preasfinþitul a subliniat importanþarolului pe care ministrantul îl are în Biserica Catolicã: ”statutulministrantului este de a sluji preotul la altar ºi, împreunã cu el, peCristos”, ministrantul fiind el însuºi un misionar ºi trãind Evanghelialui Cristos.

În jurul orei 11:45, în capela Catedralei, Preasfinþitul Cornel,împreunã cu alþi preoþi, au celebrat Sfânta Liturghie.

În încheiere, Episcopul auxiliar, le-a adresat ministranþilor unultim cuvânt: ”Domnul este cel care ne traseazã drumul decredinþã ºi acest drum îl strãbateþi ºi voi, dragi ministranþi”.

Andreea ImbriAndreea ImbriAndreea ImbriAndreea ImbriAndreea Imbriºcãºcãºcãºcãºcã

Þi-ai fãcut planuri pentru vara asta? Dacã nu, rezervã-þio zi pentru noi: 5 iulie. O sã fie sãrbãtoarea noastrã, ZiuaZiuaZiuaZiuaZiuaDiecezanã a TDiecezanã a TDiecezanã a TDiecezanã a TDiecezanã a Tineretului.ineretului.ineretului.ineretului.ineretului. Va fi o ocazie pentru a petrecetimp frumos împreunã, de a ne cunoaºte mai bine între noi,tinerii Diecezei. La catehezã îl vom avea alãturi peArhiepiscopul nostru, Excelenþa sa Ioan Robu, pentru ca apoisã participãm cum se cuvine la Sfânta Liturghie. Sãrbãtoarease va încheia cu Festivalul Tinerilor, unde toate grupurileparohiale, cu veleitãþi artistice, sunt invitate sã-ºimãrturiseascã momentele de har prin intermediulscenetelor, cântecelor. Aºadar, bifeazã în calendar ziua de5 iulie ºi începe pregãtirile! Succes!

Paginã realizatã de ROXANA ROTPaginã realizatã de ROXANA ROTPaginã realizatã de ROXANA ROTPaginã realizatã de ROXANA ROTPaginã realizatã de ROXANA ROTARUARUARUARUARU

26 Lecturi

ANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARU

Dacã m-ar întreba cineva care este cartea-emblemã acreºtinismului european, mi-ar fi foarte greu sã aleg între„Confesiunile” Sf. Augustin, „Imitaþiunea lui Cristos“ de Thomas àKempis ºi „Exerciþiile spirituale“ ale Sf. Ignaþiu de Loyola. Au fosttraduse în zeci de limbi ºi editate în zeci de milioane de exemplare,schimbând mai multe destine decât am putea sã ne închipuim…

Editura Polirom a avut excelenta iniþiativã de a reuni într-unsingur volum trei scrieri aparþinând Sf. Ignaþiu de Loyola - „IstorisireaPelerinului“, „Jurnalul miºcãrilor lãuntrice“ ºi „Exerciþii spirituale“.Într-o vreme când mulþi traducãtori ºi editori fac concesii gravelenei intelectuale a cititorilor, „ferindu-i“ de dificultãþile lingvistice ºistilistice inerente unor texte vechi, Antoaneta Sabãu,Iulian Budãu, S.J. ºi Marius Taloº, S.J. reuºesc oispravã aproape eroicã: o traducere care pãstreazãnealteratã savoarea textelor ignaþiene, fiind, în egalãmãsurã, perfect inteligibilã pentru cititorul de astãzi.

Istorisirea Pelerinului. Istorisirea Pelerinului. Istorisirea Pelerinului. Istorisirea Pelerinului. Istorisirea Pelerinului. „Poate fi cititã atât ca oautobiografie a lui Ignaþiu, cât ºi ca un testamentspiritual lãsat de maestru urmaºilor sãi. Avem de-aface cu o scriere în care nu doar însemnãrile, ci ºitrecerile sub tãcere sunt semnificative. Ignaþiu nu avrut sã spunã decât ceea ce putea servi drepttestament ºi învãþãturã” (Marius Taloº, SJ).

Om de arme însetat de glorie, devenit apoideopotrivã contemplativ ºi om de acþiune, acumînsetat de puritate, Ignaþiu de Loyola seamãnã mult cu DonQuijote… De altfel, primul pas al convertirii sale îl reprezintã lecturaromanelor cavalereºti. Din suprapunerea acestor lecturi cu vieþilesfinþilor, ia naºtere gândul ºi apoi hotãrârea nestrãmutatã de a-iimita, devenind asemenea lor. Un raþionament de tipul „dacã eiau putut, eu de ce n-aº putea?“ îl determinã pe Ignaþiu sã-ºischimbe viaþa ºi sã o punã în mâinile Aceluia care îl chemase.„Cavalerul lui Dumnezeu“ îºi fãcea intrarea în istoria creºtinismuluiºi a umanitãþii… Iar întemeierea Societãþii lui Isus a fost un momentepocal în istoria Bisericii. Spiritul ignaþian a strãbãtut astfel secoleleºi a schimbat faþa lumii. Puritatea, onoarea, curajul fizic în faþamorþii ºi neclintirea cavalerilor medievali se regãsesc în portretulideal al iezuiþilor. Iar istoria lor formidabilã aratã limpede cãportretul acesta nu e doar ideal…

Jurnalul miºcãrilor lãuntrice. Jurnalul miºcãrilor lãuntrice. Jurnalul miºcãrilor lãuntrice. Jurnalul miºcãrilor lãuntrice. Jurnalul miºcãrilor lãuntrice. „Þinând Preasfântul Sacramentîn mâini, mi-au venit niºte cuvinte ºi o miºcare puternicã din interiorde a nu-l pãrãsi pentru tot cerul sau pãmântul sau etc., simþindmiºcãri noi, evlavie ºi desfãtare spiritualã. […] La rugãciunea

O carte-emblemãO carte-emblemãO carte-emblemãO carte-emblemãO carte-emblemãa creºtinismului europeana creºtinismului europeana creºtinismului europeana creºtinismului europeana creºtinismului european

Ignaþiu de Loyola - „Istorisirea Pelerinului. Ignaþiu de Loyola - „Istorisirea Pelerinului. Ignaþiu de Loyola - „Istorisirea Pelerinului. Ignaþiu de Loyola - „Istorisirea Pelerinului. Ignaþiu de Loyola - „Istorisirea Pelerinului. Jurnalul miºcãrilorJurnalul miºcãrilorJurnalul miºcãrilorJurnalul miºcãrilorJurnalul miºcãrilorlãuntrice. Exerciþii spirituale“lãuntrice. Exerciþii spirituale“lãuntrice. Exerciþii spirituale“lãuntrice. Exerciþii spirituale“lãuntrice. Exerciþii spirituale“

Polirom, 2007; 279 p.Polirom, 2007; 279 p.Polirom, 2007; 279 p.Polirom, 2007; 279 p.Polirom, 2007; 279 p.

obiºnuitã, de la un capãt la altul al ei, însoþit de un har foartelãuntric ºi suav ºi plin de evlavie cãlduroasã ºi foarte dulce”(sublinierile mele, A-MB). Aºa aratã una din însemnãrile obiºnuitedin „singurul manuscris ignaþian autentic ajuns pânã la noi, oferindcititorilor o perspectivã nebãnuitã asupra lumii interioare aSfântului”(Marius Taloº, SJ). Viziuni mistice ale Persoanelor divine,ale Sfintei Fecioare ºi ale Sfintei Treimi strãbat ca un refren scriereaignaþianã. Ar fi putut la fel de bine sã se numeascã „Jurnalullacrimilor“: spre sfârºit, autorul noteazã cu minuþiozitate repereleacestui dar uluitor ºi misterios fãcut de Dumnezeu sfinþilor ºimisticilor: darul lacrimilor.

Exerciþii spirituale. Exerciþii spirituale. Exerciþii spirituale. Exerciþii spirituale. Exerciþii spirituale. „Carte trãitã înainte de a fiscrisã, Exerciþiile spirituale cuprind patru sãptãmânide apropiere a exercitantului, prin meditaþie ºirugãciune, de Cuvântul lui Dumnezeu“ (Marius Taloº,SJ).

Câteva precizãri sunt necesare, chiar dacã elesunt nãucitoare pentru cititorul modern: (i) exerciþiilenu au fost scrise pentru a fi citite, ci pentru a fi trãite;(ii) nu au fost scrise pentru exercitant, ci pentrupropunãtor (preot).

Prin analogie cu cele patru sensuri ale Bibliei,Roland Barthes se referã la cele patru texte care seregãsesc în scrierea lui Ignaþiu: textul literal - destinatîndrumãtorului (cel care propune exerciþiile), textul

semantic - textul propus exercitantului, adaptat special nevoilorºi situaþiei acestuia, textul alegoric - alcãtuit din imaginile,meditaþiile, rugãciunile care se nasc în sufletul exercitantului peparcursul celor patru sãptãmâni, textul anagogic - rãspunsuldat de Dumnezeu exercitantului, prin semne ºi miºcãri lãuntrice.

În prima sãptãmânã, meditaþiile au ca obiect pãcatul ºinevoia de mântuire a omului. Sãptãmâna a doua este dedicatãÎntrupãrii ºi Naºterii, vieþii ascunse ºi vieþii publice a lui Cristos.Sãptãmâna a treia este consacratã Pãtimirii, iar cea de-a patra- Învierii ºi Înãlþãrii Domnului. Un element profund ºi original alexerciþiilor sunt regulile pentru discernerea spiritelor. Ignaþiuvorbeºte de consolare ºi dezolare, miºcãri lãuntrice care neconduc spre bine sau, dimpotrivã, ne abat de la bine ºi neîndreaptã spre rãu.

Exerciþiile spirituale sunt reperul absolut al rugãciuniicontemplative în spiritualitatea apuseanã, scriind o paginã de aurîn istoria creºtinismului ºi în cultura europeanã. Fac parte dinmoºtenirea noastrã spiritualã: sã le acordãm atenþia cuvenitã.

27Educaþie media

Un festival video pentru 3.000 de tineri, 35 de ateliere de creaþievideo în 20 þãri, un website interactiv, 20.000 de DVD-uri, o expoziþieitinerantã în peste 30 de oraºe, dezbateri în întreaga Europã ºi,nu în ultimul rând, o competiþie video adresatã copiilor ºi tinerilorsunt componentele unuia dintre proiectele port-drapel ale Anuluieuropean al dialogului intercultural, la care participã ºi copiiiromâni aflaþi în situaþii de risc: festivalul STRANGER.

În þara noastrã, proiectul STRANGER a început în luna februariecu douã ateliere de creaþie videoºi de animaþie la Câmpulung ºiMiercurea Ciuc, unde, 40 deadolescenþi cu vârste între 14-18ani ºi-au petrecut vacanþa deiarnã lucrând la filme de un minut.“Copiii au spus «Motor» ºi au datstartul în România acestui proiectde mare anvergurã, iniþiat deFundaþia Culturalã Europeanã dela Amsterdam, ºi având capartener în România AsociaþiaSIGNIS. În România, la sfârºitul luniiaprilie a mai avut loc un atelier decreaþie video la Iaºi, coordonat deregizorul Napoleon Helmis. Vormai urma încã douã ateliere, laCluj ºi la Baia Mare. În toamnãexpoziþia itinerantã STRANGER vaveni în România ºi pânã atunci,filmele realizate de copii vor fi prezentate la TIFF ºi, de 1 iunie, încadrul Festivalului ONE WORLD ROMANIA, un festival pentrudrepturile omului organizat la Bucureºti de Centrul Ceh înparteneriat cu ONE WORLD, Praga.

Pentru prima oarã, atelierul UMA va avea loc ºi la TIFF, înperioada 2-8 iunie, locul pânã acum rezervat proiectului Let’s godigital, atelierul de creaþie video pentru tineri iniþiat chiar de TIFF.Dacã Let’s go digital se adreseazã tinerilor deja pasionaþi de film,care poate vor sã facã din aceastã artã meseria lor, UMA încearcãsã îi iniþieze pe copiii ºi adolescenþii care nu au avut poate nici uncontact cu filmul în elementele limbajului cinematografic.Timp deo sãptãmânã, adolescenþii învãþã sã scrie un scenariu, sãdeseneze story-board-ul, sã filmeze ºi sã monteze propriul lorfilm de un minut. Filmele realizate de ei vor intra anul acesta încompetiþia STRANGER ºi cei mai buni vor merge la Festivalul de laAmsterdam. Acolo vor avea ocazia sã participe la alteworkshop-uri, la dezbateri ºi la emisiuni de televiziune.

RODICA BUZOIANURODICA BUZOIANURODICA BUZOIANURODICA BUZOIANURODICA BUZOIANU

Copiii spun “Motor” ºi îºi filmeazã viaþaCopiii spun “Motor” ºi îºi filmeazã viaþaCopiii spun “Motor” ºi îºi filmeazã viaþaCopiii spun “Motor” ºi îºi filmeazã viaþaCopiii spun “Motor” ºi îºi filmeazã viaþa

STRANGER – platforma europeanã pentru creaþiile video ale tinerilorSTRANGER – platforma europeanã pentru creaþiile video ale tinerilorSTRANGER – platforma europeanã pentru creaþiile video ale tinerilorSTRANGER – platforma europeanã pentru creaþiile video ale tinerilorSTRANGER – platforma europeanã pentru creaþiile video ale tinerilor

De-a lungul ultimilor doi ani, de când UMA a fost iniþiat înRomânia, în parteneriat cu Fundaþia theoneminutesjr ºi UNICEF,peste 200 de copii ºi adolescenþi au avut ocazia sã stea pentruprima oarã în spatele camerei ºi sã rosteascã magicul cuvânt:Motor! Peste 80 de filme de un minut, premii ºi participãri înFestivaluri internaþionale, sunt deja o carte de vizitã a proiectuluiTomjr. în variantã româneascã.

InvitaþieInvitaþieInvitaþieInvitaþieInvitaþie cãtrecãtrecãtrecãtrecãtre a a a a adolescenþidolescenþidolescenþidolescenþidolescenþiDacã ai între 12 ºi 21 de ani, te pasioneazã filmul, vrei sã spui

ceva despre tine sau despre cei din jurul tãu, înscrie-te într-unuldin atelierele de film organizate de ECF sau SIGNIS ROMÂNIA. Dacãai deja un film care rãspunde temei “Identitate europeanã”, cu oduratã de 1-5 minute, atunci trimite-l pânã la 15 mai pentrucompetiþia STRANGER, direct pe site-ul www.strangerfestival.comºi poþi fi unul dintre cei 3.000 de tineri care vor merge laAmsterdam, în iulie, pentru a participa la acest festival unic,STRANGER FESTIVAL.

Te intereseazã sã vizionezi filmele realizate de tineri? Teintereseazã sã dezbaþi problema identitãþii culturale? Ai vrea cafilmele sã fie difuzate de televiziune? Poþi lua oricând legãtura cucoordonatorii proiectului ºi sã te implici ºi tu. Mai multe informaþiiputeþi gãsi pe www.uma.ro, www.theoneminutesjr.org ºi pewww.strangerfestival.com.

28 Din istoria Bisericii

PrPrPrPrPr. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU

Persecuþiiile împotriva creºtinilor, declanºate de împãraþiiromani pânã spre Edictul din Milano (313) al lui Constantin cel Mare,pot fi împãrþite în douã: persecuþii locale (de la Nero pânã la FilipArabul) ºi persecuþii generale (de la Decius pânã la Diocleþian).Avem, practic, douã intervale de timp: între anii 64–244 ºi249– 305.

Persecuþiile localePersecuþiile localePersecuþiile localePersecuþiile localePersecuþiile localeÎncepând cu anul 60, Nero preia în comportamentul sãu

imperial modelul lui Caligula, adicã despotismul orientalo– elenistic, motiv pentru care persecuþia contra creºtinilor acunoscut momente crude ºi nemaivãzute: creºtinii erau daþi lafiare în arene, alþii erau arºi pe rug, sfâºiaþi de animale ºi martirizaþiîn multe alte feluri. Nu este cunoscut numãrul martirilor, dar seapreciazã a fi fost mulþi, printre care, dupã Tacitus: apostolul Petru,Petru,Petru,Petru,Petru,apostolul PaulPaulPaulPaulPaul ºi Clement RomanulClement RomanulClement RomanulClement RomanulClement Romanul.

Dupã Nero urmeazã un numãr de 11 împãrþi romani care vordeclanºa persecuþii, în diferite locuri, dar cel mai mult vor avea desuferit creºtinii din Roma. Este limpede cã nu vom putea puneîntr-o paginã tot ceea ce s-a petrecut în timpul acestor persecuþii,dar vom încerca sã punctãm cel puþin câteva lucruri legat deîmpãraþii care ni se par mai importanþi.

DomiþianDomiþianDomiþianDomiþianDomiþian (81-96). Titus Flavius Domitianus se autointituleazã„dominus et deus” (stãpân ºi divinitate) ºi guverneazã pe bazadespotismului lui Caligula ºi Nero. El a persecutat ºi rude, cum arfi vãrul sãu Flavius ClemensFlavius ClemensFlavius ClemensFlavius ClemensFlavius Clemens ºi soþia acestuia Flavia DomitillaFlavia DomitillaFlavia DomitillaFlavia DomitillaFlavia Domitilla,consulul Acilius Glabrio Acilius Glabrio Acilius Glabrio Acilius Glabrio Acilius Glabrio ºi mulþi alþii, iar, dupã tradiþie, Sfântul IoanIoanIoanIoanIoanEvanghelistulEvanghelistulEvanghelistulEvanghelistulEvanghelistul a fost exilat în insula Patmos anul 96.

TTTTTraianraianraianraianraian (98-117). Marcus Ulpius Traianus, , , , , cel mai însemnatcuceritor roman dupã Caesar, cu toate cã era drept ºi cinstit, afost un persecutor al creºtinilor, realizând primul rescript referitorla ideile sale despre creºtini. Rescriptul a fost emis din cauza uneiscrisori din partea lui Pliniu cel Tânãr, în 111-112, din care Traianafla cã datoritã creºtinilor templele se goleau, nu se mai respectausãrbãtorile, iar animalele nu se mai cumpãrau pentru sacrificii.

Ca martiri mai cunoscuþi îi amintim pe sfântul Ignaþiu deIgnaþiu deIgnaþiu deIgnaþiu deIgnaþiu deAntiohiaAntiohiaAntiohiaAntiohiaAntiohia (a murit aruncat la fiare, în anul 107) ºi Simeon alSimeon alSimeon alSimeon alSimeon alIerusalimului,Ierusalimului,Ierusalimului,Ierusalimului,Ierusalimului, care avea 120 ani.

Marc AureliuMarc AureliuMarc AureliuMarc AureliuMarc Aureliu (161-180). Marcus Aelius Aurelius Verus erapreocupat de filosofie, de culturã ºi, în general, de învãþãmânt.

Din cauza filosofieistoice ºi a raþiuniide stat declan-ºeazã persecuþiadupã principiulneronian: „non licetesse vos” (“nu aveþivoie sã existaþi”). Înpersecuþiile salemor: sfânta Cecilia,

Persecuþiile împotriva creºtinilor (II)Persecuþiile împotriva creºtinilor (II)Persecuþiile împotriva creºtinilor (II)Persecuþiile împotriva creºtinilor (II)Persecuþiile împotriva creºtinilor (II)Iustin, Blandiana etc. Lui Marc Aureliu i se atribuie un edict detoleranþã pentru creºtini datoritã victoriei romanilor asupra quazilorºi macromanilor, în 174, victorie atribuitã rugãciunilor creºtinilorcare au scãpat armata de secetã.

Persecuþiile locale în masãPersecuþiile locale în masãPersecuþiile locale în masãPersecuþiile locale în masãPersecuþiile locale în masãPânã în secolul al III-lea, nu guvernul imperial înscena marile

persecuþii ci judecãtori individuali, în baza unor instrucþiuniexistente, date de împãrat. Începând cu secolul al III-lea, împãraþiisunt cei care declanºeazã persecuþii de amploare, în timp ce, pede altã parte, denunþurile individuale aproape dispar.

Septimiu SeverSeptimiu SeverSeptimiu SeverSeptimiu SeverSeptimiu Sever (193-211). La început era indiferent datoritãfaptului cã, spune Tertulian, avea la palat un creºtin, ProculusTorpacion, care-l vindecase de o boalã. În anul 202, însã, dã unedict care interzice convertirile, atât la iudaism cât ºi la creºtinism.Actæ-le lui Aoloniu vorbesc ºi despre o decizie a Senatului romanîmpotriva creºtinilor, dar ea ne este complet necunoscutã.

Cronicile timpuluivorbesc apoi despre oputernicã persecuþie, înAfrica, din cauza unorrevolte în Orient. Astfel, înpersecuþia de la Alexandriamoare Leonida, tatãl luiOrigene, în Africa, laCartagina, mor Perpetua ºisclava sa, Felicitas; deasemenea, episcopulLugdunumului (Lyon) Irineuetc. Mulþi spun cã persecuþialui Septimiu Sever a fost ºidurã ºi îndelungatã.

Maxim TMaxim TMaxim TMaxim TMaxim Traculraculraculraculracul (235-238). Caius Iulius Verus Maximianus, deºia domnit doar trei ani, a dus o persecuþie mai durã împotrivacreºtinilor. El declanºeazã o persecuþie împotriva clerului creºtin.Eusebiu din Cezareea spune cã Maxim a poruncit uciderea„conducãtorilor Bisericii, vinovaþi de învãþãtura cea dupãEvanghelie”.

De la Roma sunt exilaþi doi papi: Ponþian (230-235) ºi Ipolit(235), care au murit în Sardinia. Lui Maxim Tracul îi urmeazãîmpãraþii Gordianes IIIGordianes IIIGordianes IIIGordianes IIIGordianes III (238-244) ºi Filip ArabulFilip ArabulFilip ArabulFilip ArabulFilip Arabul (244-249). Despreultimul, sfântul Ieronim spune în opera sa De viris illustribus lanumãrul 54, cã ar fi fost primul împãrat roman creºtin („primus deregibus romanis christianus fuit”) .

În numãrul urmãtor vom intra pe un altÎn numãrul urmãtor vom intra pe un altÎn numãrul urmãtor vom intra pe un altÎn numãrul urmãtor vom intra pe un altÎn numãrul urmãtor vom intra pe un alttãrâm, cel al persecuþiilor generale,tãrâm, cel al persecuþiilor generale,tãrâm, cel al persecuþiilor generale,tãrâm, cel al persecuþiilor generale,tãrâm, cel al persecuþiilor generale,

provocateprovocateprovocateprovocateprovocatede împãraþii romani, începând cu Decius.de împãraþii romani, începând cu Decius.de împãraþii romani, începând cu Decius.de împãraþii romani, începând cu Decius.de împãraþii romani, începând cu Decius.

Sf. CeciliaSf. CeciliaSf. CeciliaSf. CeciliaSf. Cecilia