1IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Cu aceste cuvinte rãspunde Biserica la vestea ÎnvieriiDomnului ºi în acelaºi timp proclamã Evanghelia (Mc.16,1-8) care descrie Taina pe care o sãrbãtorim: „Dupãce a trecut sâmbãta, Maria Magdalena, mama lui Iacobºi Salomea au cumpãrat mirodenii ca sã îmbãlsãmezetrupul lui Isus. Dis-de-dimineaþã, în prima zi asãptãmânii , pe când rãsãrea soarele, ajung lamormânt”. Ele merg acolo ca pentru a aduce un ultimomagiu Celui care, dupã rãstignire, intrase în noapteamorþii. „Când au intrat în mormânt, au vãzut un tânãraºezat în partea dreaptã, îmbrãcat în alb, ºi s-auînspãimântat. Îngerul le-a spus: Nu vã temeþi! Îl cãutaþipe Isus Nazarineanul cel rãstignit? A înviat. Nu este aici.Iatã locul unde îl puseserã. Mergeþi, aºadar, ºi spuneþiucenicilor lui ºi lui Petru; el merge în Galileea, înainteavoastrã; acolo îl veþi vedea, dupã cum v-a spus”. Pentruapostoli (dar ºi pentru noi) singurul mod de a-L vedeape Isus Înviat era acela de a-L urma în Galileea. SfântulGrigore de Nyssa a interpretat în mod admirabil acest

adevãr amintindu-ne ºi de un pasaj din VechiulTestament în care Moise îi spune lui Dumnezeu: „Aº vreasã te vãd!” Iar Dumnezeu îi rãspunde: „Nu va putea omulsã-mi vadã faþa ºi sã trãiascã...cu mâna mea Te voiacoperi pânã ce voi trece, iar când îmi voi lua mâna depe Tine, Tu îmi vei vedea spatele; dar faþa nu þi se vaarãta.” (Ex. 33,18-23) Sfântul Grigore de Nyssa se întreabãce înseamnã aceasta ºi dã acest rãspuns: „Cel careurmeazã priveºte spatele celui pe care îl urmeazã; a-Lurma pe Dumnezeu, oriunde te-ar conduce, înseamnãa-L vedea pe Dumnezeu. A vedea spatele lui Dumnezeuînseamnã pentru noi a-L urma pe Cristos. Noi vedemmisterul lui Dumnezeu urmându-L pe Cristos,ascultându-L, însoþindu-L.”

„El merge în Galileea, înaintea voastrã”. Isus seîntoarce acolo unde activa, în locurile cunoscute de El ºiai lui. Ce altceva înseamnã aceasta pentru noi decât cãurmându-L, asemenea apostolilor, ºi noi ne întoarcemde la sãrbãtoare acolo unde trãim ºi muncim,mãrturisind ºi vestind credinþa noastrã în Cristos Înviatdin morþi. Sã dãm mare atenþie acestui adevãr ºi sã-lreþinem: noi nu putem sã ne pãstrãm credinþa decâttransmiþând-o ºi altora. Singurul mod de a primi credinþaeste acela de a o transmite ºi altora; este singura calede a-L urma pe Isus Înviat (dupã omilia CardinaluluiRatzinger, Wigratzbad, 15 aprilie 1990).

ªi mai trebuie sã þinem cont ºi de un alt aspect pecare îl semnaleazã Sfântul Paul în scrisoarea cãtreColoseni: „Cãutaþi cele de sus unde Cristos ºade ladreapta lui Dumnezeu” (Col. 3, 1). A-L urma pe cel Înviatînseamnã a te înãlþa, a intra în comuniune de viaþã cu Elºi cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt. ªtim cã nici un om nu poatesã reuºeascã aceasta numai cu puterile proprii; dar maiºtim cã noi putem cãuta cele de sus, trãind în Bisericã.Ea este Trupul viu al celui Înviat. Lãsându-ne cuprinºi ºipurtaþi de comuniunea cu Sacramentele Bisericii ºi în

„Aceasta este ziua pe care Domnul„Aceasta este ziua pe care Domnul„Aceasta este ziua pe care Domnul„Aceasta este ziua pe care Domnul„Aceasta este ziua pe care Domnula fãcut-o; sã ne bucurãm ºi sã nea fãcut-o; sã ne bucurãm ºi sã nea fãcut-o; sã ne bucurãm ºi sã nea fãcut-o; sã ne bucurãm ºi sã nea fãcut-o; sã ne bucurãm ºi sã neveselim întrveselim întrveselim întrveselim întrveselim într-însa -însa -însa -însa -însa (((((PsPsPsPsPs. 117,24). 117,24). 117,24). 117,24). 117,24)! Alleluia!“! Alleluia!“! Alleluia!“! Alleluia!“! Alleluia!“

Preacucernici confraþi preoþi, dragi persoane consacrate, iubiþi credincioºi,Preacucernici confraþi preoþi, dragi persoane consacrate, iubiþi credincioºi,Preacucernici confraþi preoþi, dragi persoane consacrate, iubiþi credincioºi,Preacucernici confraþi preoþi, dragi persoane consacrate, iubiþi credincioºi,Preacucernici confraþi preoþi, dragi persoane consacrate, iubiþi credincioºi,

Pãstorul Arhidiecezei

2 Actualitate

special cu Sacramentul Euharistiei, noi cãutãm cele desus, ne înãlþãm. Urmarea lui Cristos este înainte de toateo comuniune de credinþã, de viaþã ºi de iubire cu Bisericavie, cu prezenþa Domnului în Preasfântul Sacrament alEuharistiei. Sã introducem deci în viaþa noastrã de toatezilele aceastã miºcare de înãlþare ºi sã urcãm spre celede sus fãrã sã ne lãsãm dominaþi ºi încântaþi numai delucrurile pe care le vedem în fiecare zi.

Ne amintim aºadar acum în Sãrbãtoarea Paºtelui deurmarea sau imitarea lui Cristos. Noi îl urmãm pe celÎnviat care nu mai moare; ºi în aceastã urmare, fãrã sãexcludem crucea, adicã suferinþa, cãutãm sã pãtrundemîn cele de sus, în ceea ce este ascuns, invizibil, dar carepentru noi este esenþialul: sã pãtrundem în adevãrul luiDumnezeu, în iubirea Sa; sã pãtrundem în ceea ce estemai tainic în noi, în adevãrul nostru, însoþindu-L acolope Cristos Înviat. În acest sens citeazã Sfântul PãrinteBenedict al XVI-lea în cartea sa „Cercate le cose di lassù”pe Sheila Cassidy, de profesie medic, intratã în 1978 înordinul Sfântului Benedict, dupã ce a fost torturatã ºiînchisã în Chile pentru cã îl îngrijise pe un revoluþionar.Puþin dupã torturã a fost introdusã în altã celulã unde agãsit o Biblie veche. Deschizând-o, privirea i-a cãzutpeste o imagine care îl arãta pe un om complet distrusde tunetele, fulgerele ºi de grindina care se abãtuserãpeste el. Ea s-a identificat îndatã cu acel om, s-arecunoscut într-însul. Apoi a privit mai bine ºi a descoperitdeasupra imaginii schiþatã mâna puternicã a luiDumnezeu, ºi alãturi, un citat din Scrisoarea cãtreRomani, cu mãrturisirea de credinþã în Înviere: „nimic nuva putea sã ne despartã de iubirea lui Cristos“ (Rm. 8,39).

Dacã mai întâi a trãit experienþa arãtatã în parteainferioarã a imaginii, întrucât se abãtuse asupra eioroarea torturii ºi a absurdului, în cele din urmã a trãittot mai intens ceea ce stãtea deasupra acelei imagini,mâna lui Dumnezeu de care „nimic nu ne va despãrþi“.ªi dacã la început se ruga: „Doamne scapã-mã!“, acumdescoperea treptat o liniºte interioarã ºi o libertate carese exprima împreunã cu Cristos: „Nu voia mea, dar a Tasã fie!“. ªi reuºea sã-i iubeascã pe cãlãii sãi ºi sã-i fiemilã de ei; cãci ei erau în adevãrata închisoare: cea aurii. Ea ºtia cã libertatea de care se bucura închisã întreacele ziduri groase nu era o iluzie, ci un adevãr absolutreal. Dupã opt sãptãmâni a pãrãsit închisoarea, dar ºi-a pãstrat capacitatea de a-L gãsi în fiecare zi pe Cristosîn persoanele ºi evenimentele din jurul ei.

Spune Catehismul Biserici i Catol ice: „Simbolulapostolilor mãrturiseºte în acelaºi capitol de credinþãcoborârea lui Isus în iad ºi Învierea Lui din morþi a treiazi, deoarece în Paºtele sãu El a fãcut sã þâºneascã viaþadin strãfundurile morþii“. Iatã ce observa recent o

scriitoare de mare spiritualitate, Emmanuelle-Marie, cureferire la articolul din Crez, „Isus Cristos s-a coborât îniad, a treia zi a înviat din morþi“: „Domnul, coborât în iad,coboarã ºi în iadurile noastre personale, unde totul nise pare absurd (evenimentele, reacþiile noastre ºi alealtora), când nu reuºim sã mai credem în prezenþa luiDumnezeu, ºi pentru a scãpa de durere, recurgem doarla forþele noastre ºi la acþiunile noastre egoiste ºi violente.Existã un iad pe pãmânt, urmare a împietririi inimii carenu mai crede în puterea iubirii, care a pierdut încredereaîn Dumnezeu ºi nu mai ºtie sã înþeleagã cele ce seîntâmplã în jur... ca ºi cum nu am mai avea ochi pentrua vedea, peste realitãþile imediate, prezenþa celui Înviatcare rãmâne cu noi în trãirea dramelor noastre, pentrua ne scoate din ele, oricare ar fi...“ (Messaggero, aprilie2006, Risorto dagli inferi).

Cel Înviat sã distrugã cu puterea sa orice iad din lumeºi din inimile noastre, sã împrãºtie orice întuneric culumina sa care nu cunoaºte apus!

„Aceasta este ziua pe care Domnul a fãcut-o; sã nebucurãm ºi sã ne veselim într-însa (Ps. 117,24)! Alleluia!“

Tuturor vã doresc din inimã Sãrbãtori Fericite!Cristos a Înviat!

Sanctitãþii Sale BENEDICT AL XVI-LEA, Pontif SupremVatican

Sfinte Pãrinte,

Acum, în preajma solemnitãþii Învierii Domnului,Arhiepiscopul Arhidiecezei de Bucureºti, împreunã cuEpiscopul sãu Auxiliar, cu preoþii, congregaþiilereligioase de bãrbaþi ºi femei ºi cu toþi credincioºiiîncredinþaþi grijii sale pastorale, vor sã-ºi exprimedragostea, recunoºtinþa, ascultarea ºi fidelitatea faþãde Pãstorul Suprem al turmei lui Cristos pe pãmânt.

Prin rugãciuni fervente ºi statornice ei implorãpentru mult iubitul nostru Sfânt Pãrinte Papa, prinmijlocirea Sfintei Fecioare Mari,a har îmbelºugat ºirevãrsarea darurilor Mântuitorului Înviat din morþi,mereu viu ºi care intervine pentru noi în cer la Tatãlcel veºnic.

Pentru Biserica noastrã localã, Patria noastrã ºipentru poporul nostru cerem cu încredereBinecuvântarea Apostolicã.

Bucureºti, 5 aprilie 2006

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit

3Actualitate

Zicala tradiþionalã „per aspera ad astra”, adicã este nevoie destrãduinþã pentru a obþine rezultate, gãseºte pentru noi, discipoli ailui Cristos, cea mai mare ilustrare în Triduum-ul pascal, expresie pecare cu uºurinþã o putem modifica spunând „per crucem ad lucem!”.Dintru început se cuvine sã evitãm însã orice abuz în folosirea acesteiexpresii, pentru ca nu cumva Misterul pascal sã fie considerat ofalsã iluzie pentru credincioºi, care aºteaptã ca fericirea sã vinã înviaþa de dincolo, în timp ce condiþiile noastre de viaþã, aici, pe pãmânt,sunt o îndelungã „via crucis”. ªtim bine reproºul adus creºtinilor deregimurile comuniste, angajate sã neprocure fericirea în mod imediat, aici pepãmânt.

ªi totuºi, însuºi Cristos pare sã ledea dreptate detractorilor noºtri atuncicând spune: „dacã cineva vrea sã vinãdupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi iacrucea în fiecare zi ºi sã mã urmeze.Cãci cine vrea sã-ºi salveze viaþa o vapierde, cine însã îºi va pierde viaþapentru mine, acela o va salva” (Lc 9,23-24). Cum sã înþelegem acestecuvinte altfel decât în lumina Paºtelui?Isus însuºi ne-a dat deja o explicaþieatunci când i-a rãspuns lui Petru, careera preocupat de ceea ce avea sã-iaducã vocaþia de discipol: ”voi care m-aþi urmat, la reînnoirea tuturor lucrurilor,când Fiul Omului va sta pe tronul mãririisale, veþi sta ºi voi pe douãsprezecetronuri ca sã judecaþi celedouãsprezece triburi ale lui Israel. ªioricine va fi pãrãsit case, sau fraþi, sau surori, sau tatã, sau mamã,sau soþie, sau copii, sau ogoare pentru numele meu, va primiînsutit ºi va moºteni viaþa veºnicã” (Mt 19, 28-29).

Secretul „Vieþii veºnice”, adicã unirea intimã cu Dumnezeu, unireînceputã deja pe pãmânt, stã tocmai în aceasta: a fi profund unit cuDumnezeu, a-i împlini voinþa. Sfinþenia – sau viaþa veºnicã – constãîn imitarea lui Cristos, care din iubire pentru noi ºi pentru slava Tatãluia luat asupra sa pãcatele noastre pentru a ne redobândi strãlucireade fii ai lui Dumnezeu, de fãpturi „cu chipul ºi asemãnarea luiDumnezeu” (cfr. Gen 1, 26-27). Se explicã deci pentru ce lecturileVigiliei pascale – culme a anului liturgic – încep cu istoria creaþiei,pentru a culmina, amintind de vocaþia lui Abraham, de Exod ºi dechemarea profeþilor, cu minunatul text din Scrisoarea Sfântului Paulcãtre Romani (Rm 6, 3-11) asupra semnificaþiei botezului, culminânddeci cu „re-crearea” omului prin Paºtele lui Cristos. Paºtele estepentru întreaga omenire trecerea spre strãlucirea divinã, pentru ca

Per Crucem ad Lucem!Per Crucem ad Lucem!Per Crucem ad Lucem!Per Crucem ad Lucem!Per Crucem ad Lucem!ºi noi sã reflectãm „lumina adevãratã care lumineazã pe orice om”(In 1,9), astfel încât întreaga creaþie sã fie pãtrunsã de aceastãprezenþã. Apocalipsa o confirmã prin cuvintele: ”Cetatea nu arenevoie de soare ºi nici de lunã ca s-o lumineze, cãci gloria luiDumnezeu o lumineazã, iar fãclia ei este Mielul ( Apoc 21,23).

Aºadar, Paºtele este pentru noi credincioºii singurul mijloc detransformare, Paºtele împlinit de fiecare dintre noi prin botez: ”Aºadaram fost înmormântaþi împreunã cu el prin botez în moartea lui pentruca, dupã cum Cristos a înviat din morþi prin gloria Tatãlui, la fel ºi noi

sã umblãm într-o viaþã nouã” (Rom 6,4). În misterul pascal se manifestã la

maximum condiþia noastrã de membriai Bisericii, membri ai Trupului mistic allui Cristos, dupã cum le scrie sfântul PaulCorintenilor: “Cãci noi toþi am fostbotezaþi într-un singur Duh spre a formaun singur trup...Voi sunteþi trupul luiCristos ºi mãdulare fiecare în parte”(1Cor 12, 12, 27).

Papa Benedict al XVI-lea – laînceputul unei noi serii a catehezelor dinfiecare miercuri – ne aminteºte tocmaicondiþia aceasta a noastrã de mãdulareale Bisericii, ale Trupul lui Cristos:”Mergând în aceeaºi direcþie (a catehezeidespre Psalmi, propusã de Ioan Paul alII-lea), în ciclul catehetic ce începe astãzidoresc sã arãt cã tocmai lumina acesteiFeþe se reflectã pe faþa Bisericii (cf. Lumengentium, nr. 1), în pofida limitãrilor ºiumbrelor umanitãþii noastre fragile ºi

pãcãtoase. Dupã Maria, reflexia purã a luminii lui Cristos, suntApostolii cei care, prin cuvântul ºi mãrturia lor, ne încredinþeazãadevãrul lui Cristos. Misiunea lor nu este însã izolatã. Ea seîncadreazã într-un mister de comuniune ce implicã întreg Poporullui Dumnezeu ºi se realizeazã în etape, de la vechiul la noulLegãmânt”( 15 martie 2006).

De aceea, se impune ca participarea noastrã la riturile liturgicedin timpul pascal, la capãtul Postului mare ºi dupã Triduum-ul pascal,sã ne ajute sã realizãm Paºtele nostru, convertirea noastrã laDumnezeu. De altfel, ne-o propunem pentru noi înºine, de trei oripe zi, în rugãciunea Angelus, spunând: „...Te rugãm, Doamne, sãreverºi harul tãu asupra sufletelor noastre, pentru ca noi, care amcunoscut prin vestirea îngerului întruparea lui Cristos, Fiul tãu, sãsãsãsãsãfim duºi prin patima ºi crucea lui la slava învieriifim duºi prin patima ºi crucea lui la slava învieriifim duºi prin patima ºi crucea lui la slava învieriifim duºi prin patima ºi crucea lui la slava învieriifim duºi prin patima ºi crucea lui la slava învierii”.

Per crucem ad lucem! Tuturor urãrile unui sfânt ºi fericit Paºteîntru convertire, Paºte al Învierii!

JEAN-CLAUDE PÉRISSETJEAN-CLAUDE PÉRISSETJEAN-CLAUDE PÉRISSETJEAN-CLAUDE PÉRISSETJEAN-CLAUDE PÉRISSET, Nunþiu apostolic, Nunþiu apostolic, Nunþiu apostolic, Nunþiu apostolic, Nunþiu apostolic

4 Anul pastoral

Este curios cum trateazã moartea oamenii din zilele noastre.ªirul mormintelor anonime este din ce în ce mai mare. Se lasã ladispoziþia rudelor sã scrie sau nu numele pe mormânt. Astfel,existã morminte fãrã piatrã funerarã sau fãrã nume. Nimic numai aminteºte de cel rãposat. Crucea, care odinioarã era un semnla cãpãtâiul celui plecat, se gãseºte din ce în ce mai rar în þãrilesecularizate. În locul ei gãsim: apus de soare, flori, tablouri ºisimboluri care nu amintesc în nici un fel de moarte.

Moartea este dureroasã ºi, deaceea, este de la sine înþeles cã seîncearcã, pe cât posibil, ca aceastãtemã sã fie exclusã. ªi dacã moarteaintrã în viaþã într-un mod brutal,atunci oamenii doresc sã înlãtureaceastã temã ºi sã nu maiaminteascã în nici un fel de ea.Numai viaþa trebuie sã meargã maideparte; este deviza omuluisecularizat.

Piatra izoleazã, excludePiatra izoleazã, excludePiatra izoleazã, excludePiatra izoleazã, excludePiatra izoleazã, excludesperanþa, ºi face sã sesperanþa, ºi face sã sesperanþa, ºi face sã sesperanþa, ºi face sã sesperanþa, ºi face sã seuite mesajul misteruluiuite mesajul misteruluiuite mesajul misteruluiuite mesajul misteruluiuite mesajul misterului

pppppascalascalascalascalascalTot aºa au gândit ºi ucenicii când

l-au înmormântat pe Isus. Au pus opiatrã mare la intrare, ºi în acestmod au încheiat un capitol durerosdin viaþa lor. Sã considerãmgândurile sumbre ale ucenicilor în drum spre Emaus (Lc 24).

Pentru ucenici, odatã cu Isus nu a murit doar un om pe care l-au iubit ci, cu El, a murit ºi speranþa cã ceva va fi altfel în aceastãlume. De fapt, au terminat cu cei trei ani din viaþa lor în care l-auurmat pe Isus Cristos. Nu vor nimic care sã le mai aminteascã deEl. Vor sã termine cu acest capitol trist.

Blocul de piatrã pe care l-au rostogolit la intrarea în mormânta devenit un simbol. Acum s-a terminat; îºi pot relua viaþa de zi cuzi. Viaþa merge înainte. Totuºi, existã cineva care nu a voit sãînchidã acest capitol, ºi aceasta este Maria Magdalena, care amers la mormânt imediat dupã ziua de odihnã, sãrbãtoareaPaºtilor evreieºti. Maria Magdalena nu a terminat cu ceea ce s-aîntâmplat în acele zile; ea era mai mult preocupatã de cum sã

A intra în mormântul lui Isus CristosA intra în mormântul lui Isus CristosA intra în mormântul lui Isus CristosA intra în mormântul lui Isus CristosA intra în mormântul lui Isus Cristoste poate transformate poate transformate poate transformate poate transformate poate transforma

Evanghelia dupã Sfântul Ioan 20,1-10aEvanghelia dupã Sfântul Ioan 20,1-10aEvanghelia dupã Sfântul Ioan 20,1-10aEvanghelia dupã Sfântul Ioan 20,1-10aEvanghelia dupã Sfântul Ioan 20,1-10a

dea la o parte singurã piatra de la mormânt. ªi pentru cã nu avrut sã termine, a fost prima care a realizat cã piatra a fost datã lao parte. Ceea ce era pecetluit definitiv, deodatã s-a redeschis.

„El a vãzut ºi a crezut”„El a vãzut ºi a crezut”„El a vãzut ºi a crezut”„El a vãzut ºi a crezut”„El a vãzut ºi a crezut”Evanghelistul Ioan descrie într-un mod uimitor ºi cu amãnunte

cum mormântul deschis dã naºtere întrebãrilor ºi duce la credinþã.Maria Magdalena nu înþelege nimic încã; ea vede mormântuldeschis ºi nu intrã înãuntru, ci aleargã sã dea de ºtire ºi ucenicilor:

„L-au luat pe Domnul!” Aceasta este explicaþia ei. Ucenicii aleargãla mormânt. Mai repede ajunge Ioan, pe care Mântuitorul îl iubeaîntr-un mod aparte, dar nu intrã; vede mormântul gol ºi se întreabãce s-a întâmplat. Petru intrã cel dintâi; el vede ceea ce vãzuse ºiucenicul iubit din afarã. ªi totuºi, pentru el este altceva: Isus esteviu. Abia acum intrã ºi Ioan în mormânt ºi are loc o minunehotãrâtoare, pe care evanghelistul o descrie simplu ºi clar în câtevacuvinte: „El a vãzut ºi a crezut.”

Nu ajunge numai sã vezi mormântul gol din afarã.Considerându-l din afarã, existã mii de explicaþii plauzibile ºinaturale: Maria Magdalena gândeºte, mai întâi, cã pur ºi simpluau furat trupul. Numai dupã ce intrã în mormânt înþelege minunea

PrPrPrPrPr. dr. dr. dr. dr. dr. ISIDOR MÃRTINCÃ. ISIDOR MÃRTINCÃ. ISIDOR MÃRTINCÃ. ISIDOR MÃRTINCÃ. ISIDOR MÃRTINCÃ

5Anul pastoral

învierii.Învierea lui Cristos nu poate fi înþeleasã din afarã, ca observator

neutru. Nu trebuie sã ne lãsãm copleºiþi de moarte, de suferinþã,de durere, ci trebuie sã pãtrundem în mormântul lui Isus, trebuiesã intrãm înãuntru, în ceea ce se credea terminat (finalizat) datoritãpatimilor ºi morþii crunte pe Cruce.

Paºtele, învierea, viaþa nouã sunt posibile numai acolo undenoi nu ne deschidem numai de formã, nu terminãm doar cu ceeace ne este incomod, conform moto-ului: „afarã ºi mai departe”, ciintrãm în misterul patimii, morþii ºi învierii lui Isus Cristos.

„Oare nu trebuia Cristos sã pãtimeascã toate acestea ºi astfelsã intre în gloria sa?” (Lc 24,26).

Dumnezeu a dat piatra la o parteDumnezeu a dat piatra la o parteDumnezeu a dat piatra la o parteDumnezeu a dat piatra la o parteDumnezeu a dat piatra la o parteNatural, existã cãderi de stânci în viaþa noastrã, pe care, cu

simpla noastrã putere, nu le putem rostogoli, da la o parte. MariaMagdalena nu ar fi putut niciodatã sã dea singurã la o parte piatrade la mormânt. Existã situaþii în viaþã când suntem pur ºi simpluincapabili sã învingem rãul, când ni se pun limite. Sã ne gândimla un bolnav incurabil, când, indiferent ce am face, speranþa numai ajutã la nimic; sau la o relaþie distrusã radical, când doi oamenise exclud unul pe celãlalt ºi toþi îºi bat capul cum ar putea rezolvaaceastã problemã. ªi, de fapt, noi, oamenii, ºtim cã la sfârºit vommuri ºi, cu tot optimismul nostru, nu putem schimba prea multe.Însã, ºi aceasta este vestea centralã a Sãrbãtorii Sfintei Învieri:Dumnezeu a dat la o parte piatra de pe mormântDumnezeu a dat la o parte piatra de pe mormântDumnezeu a dat la o parte piatra de pe mormântDumnezeu a dat la o parte piatra de pe mormântDumnezeu a dat la o parte piatra de pe mormânt. Mormântuleste deschis ºi gol, pentru cã Dumnezeu nu a terminat cu noi,oamenii, pur ºi simplu, în ciuda multiplelor cãderi ºi dezamãgiriîntâlnite de-a lungul istoriei mântuirii; Dumnezeu s-a fãcut om înIsus Cristos, s-a dãruit pe sine însuºi, a trãit mizeria omeneascã ºia luat asupra sa durerile ºi moartea; pentru cã El, în sensul celmai corect al cuvântului, a intrat în mormânt. De aceea, omul areo speranþã. De la învierea lui Isus Cristos încoace, nu mai existãnici o situaþie fãrã ieºire, nimic care sã nu ne dea o nouã speranþã.

Aceastã experienþã a Sfintei Învieri o pot trãi doar aceia carenu stau afarã, în faþa mormântului. Numai cei care, asemenea luiPetru, intrã în mormânt se întâlnesc cu o Viaþã nouã; doar aceºtiavor fi transformaþi de Domnul Isus Înviat. ªi lucrul acesta este valabilnu numai pentru clipele supreme ale morþii ca o problemãprincipalã a vieþii, dar este valabil ºi pentru toate celelalte situaþiidificile care ne îngrãdesc viaþa, bucuria, fericirea.

Cel care nu intrã în mormântul lui Cristos Înviat, cel care înviaþã are parte de cele incomode, de dezamãgiri, tristeþi, suferinþe,boli, crize, de probleme care îi încurcã drumul vieþii, cel care esteapãsat de conflicte ºi dificultãþi, acela nu poate face dovada cã vaputea schimba ceva, cã va începe o nouã viaþã, cã va avea noiposibilitãþi la care nici nu se gândeºte sã spere. Numai acela careare credinþã în Isus Înviat, numai cel care intrã în mormântul luiCristos de pe care Dumnezeu dã piatra la o parte, numai acelava întâlni posibilitatea noii vieþinoii vieþinoii vieþinoii vieþinoii vieþi pe care Domnul a fãcut-o.

Dumnezeu a învins moartea, ºi prin moarte tot ceea celimiteazã viaþa omului. Prin învierea Fiului sãu, Isus Cristos,moartea a fost învinsã pentru totdeauna. Nu mai existã disperare,nu mai existã zid care sã nu poatã fi depãºit.

Acesta este mesajul Învierii lui Cristos, aceasta esteAcesta este mesajul Învierii lui Cristos, aceasta esteAcesta este mesajul Învierii lui Cristos, aceasta esteAcesta este mesajul Învierii lui Cristos, aceasta esteAcesta este mesajul Învierii lui Cristos, aceasta estesãrbãtoarea Sfintelor Paºtisãrbãtoarea Sfintelor Paºtisãrbãtoarea Sfintelor Paºtisãrbãtoarea Sfintelor Paºtisãrbãtoarea Sfintelor Paºti.

PrPrPrPrPr. T. T. T. T. TARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBANDuminica ÎnvieriiDuminica ÎnvieriiDuminica ÎnvieriiDuminica ÎnvieriiDuminica Învierii

Cine îl poate vedeaCine îl poate vedeaCine îl poate vedeaCine îl poate vedeaCine îl poate vedeape pe pe pe pe Cel ÎnviatCel ÎnviatCel ÎnviatCel ÎnviatCel Înviat?????

În prima zi a sãptãmânii, Maria Magdalena a mers în zori lamormânt ºi a vãzut piatra luatã de pe mormânt. A alergat deciºi s-a dus la Simon Petru ºi la celãlalt ucenic, pe care îl iubeaIsus, ºi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt ºi nu ºtimunde l-au pus.” A ieºit deci Petru ºi celãlalt ucenic ºi au mers lamormânt… Celãlalt ucenic a alergat înainte…, a ajuns cel dintâidar n-a intrat. A sosit ºi Simon Petru ºi a intrat în mormânt ºi s-auitat la giulgiurile puse jos, iar linþoliul care fusese pe capul luiera… deoparte, înfãºurat într-un loc. Atunci a intrat ºi celãlaltucenic… ºi a vãzut ºi a crezut. (In 20,1-9)

Evenimentul Învierii a avut loc. Nimeni nu a asistat la el.Învierea, însã, a lãsat suficiente urme pentru ca apropiaþii luiIsus, ºi prin ei toþi oamenii, sã înveþe a-I simþi prezenþa ºi maiales lucrarea: piatra temniþei mormântului înlãturatã, giulgiurilemorþii pãrãsite, linþoliul chipului pãmântesc lãsat împãturit de-oparte. Acestea sunt nu doar dovezi ale Învierii, ci ºi semne aleunei identitãþi noi dobândite de Isus Cristos, identitate pe carenumai ochiul de credinþã o poate recunoaºte.

Pentru fiecare din persoanele amintite de fragmentulevanghelic al acestei Duminici va fi necesarã o pedagogie apartepentru a descoperi chipul de Înviere al Învãþãtorului. Lectura a II-a a acestei Duminici va evidenþia o condiþie suplimentarã pentrua descoperi Învierea.

Dacã aþi înviat împreunã cu Cristos, cãutaþi cele de sus, undese aflã Cristos, ºezând de-a dreapta lui Dumnezeu. Nãzuiþi sprecele de sus ºi nu spre cele pãmânteºti .Cãci voi aþi murit ºi viaþavoastrã este ascunsã cu Cristos în Dumnezeu. Iar când se vaarãta Cristos, viaþa voastrã, atunci ºi voi vã veþi arãta împreunãcu el în slavã… Voi v-aþi dezbrãcat de omul cel vechi împreunãcu faptele lui ºi v-aþi îmbrãcat cu omul cel nou care se înnoieºtedupã chipul Creatorului sãu… (Col 3,1-10)

Pentru sfântul apostol Pavel (Paul) creºtinul participã laMoartea dar ºi la Învierea lui Cristos din momentul botezuluisãu. Or, o astfel de participare se cere a fi permanent confirmatã.De aceea apostolul, dupã ce a evocat învierea de care coloseniiau deja parte, îi îndemnã în mod insistent: „Nãzuiþi spre cele desus ºi nu spre cele pãmânteºti”. Realitãþile „de sus” sunt celeenumerate de autor în versetul 12: dragostea, îndurarea,bunãtatea, umilinþa, blândeþea ºi rãbdarea care sunt trãsãturileomului nou, ale omului înviat. Acestor realitãþi el le opune pe„cele pãmânteºti”: desfrânarea, necurãþia, patima, pofta cea reaºi lãcomia, mânia, furia, rãutatea, blasfemia, vorbele ruºinoase,etc (vv. 5.8) care sunt trãsãturi ale omului vechi. Cu alte cuvinteîntreaga noastrã viaþã este înscrisã într-un proces detransformare, de înviere, care devine „vizibilã” atunci cândcreºtinul ºi-a însuºit trãsãturile omului nou. Învierea de care estevorba e rodul nu doar al strãdaniei creºtinului, ci mai ales alprezenþei lui Cristos Înviat în fiinþa sa.

6 Universul Familiei

Dragi familii,Cuvintele de mai sus fac parte din secvenþa proclamatã în Ziua

Învierii. Un gând, un cuvânt, un gest, o faptã de speranþã pot fiînceputul unei noi vieþi. Când o persoanã a trecut printr-o boalãgravã, dar a depãºit-o, spunem cã a înviat; sau a trecut prin spaimade a fi avut o boalã gravã, ceea ce s-a dovedit nefondat, spunemcã a înviat. Sã ne gândim la un sportiv care a suferit o mareînfrângere, dar care nu abandoneazã, intrã din nou în concurs ºicâºtigã, spunem cã a înviat. Oare ce face ca bolnavul sã seînsãnãtoºeascã, sportivul sã câºtige, dupã tot dramatismul uneisituaþii dificile? Vom spune cã medicamentele, tratamentul bun saugrija medicilor, sau dragostea familiei în cazulbolnavului, sau ambiþia de a fi în frunte, oriîncurajãrile suporterilor sau prietenilor în cazulsportivului. Posibil! Dar toate acestea nu ar ficu putinþã fãrã speranþã. Speranþa ancoreazãviaþa omului, a fiecãruia în parte, într-o realitatealta decât cea vizibilã. Cine sperã vede ceeace, în esenþã, este invizibil cu ochii trupeºti.Bolnavul sperã sãnãtatea, sportivul sperãvictoria.

Ce ar trebui sã spere creºtinul? Sãnãtate,triumf, succes! De ce nu? Prin ele înþelegemceva din Învierea Mântuitorului. Doar ceva,deoarece Învierea sa este nesfârºit mai mult.Învierea sa este destinul nostru. Sfântul Paulne dezvãluie un lucru uimitor: noi vom învia,dar de fapt am înviat deja. La învierea de apoise va manifesta doar ceea ce purtãm în noi, fãrã a vedea acum cuochii trupeºti (cf. Col 3,3-4). De aceea Apostolul vorbeºte la tot pasulde „noua creaturã”, de „omul nou”, de „viaþa nouã” pe care, noi ceiînviaþi, o purtãm deja în noi înºine. Aºadar, speranþa noastrãînseamnã descoperirea ºi dezvãluirea unor forþe, energii pe careDumnezeu le-a semãnat în noi prin naºtere, prin botez, princãsãtorie, prin preoþie ori consacrare, forþe ºi energii care suntactivate ºi întãrite de spovadã ºi euharistie, de ascultarea cuvântuluiSfintei Scripturi. În aceastã perspectivã putem înþelege mai bineîndemnul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea, de la începutul PostuluiMare, definit ca: „un timp privilegiat al pelerinajului interior spre celcare este izvorul milostivirii. Este un pelerinaj în care el însuºi neînsoþeºte prin pustiul sãrãciei noastre, susþinându-ne în drumul sprebucuria intensã a Paºtelui”.

Care sunt semnele înfãptuirii acestui pelerinaj interior în viaþade familie? Mai întâi, libertatea interioarã: “fraþilor aþi fost chemaþi lalibertate” (Gal 5,13). Este vorba, înainte de toate, de înfrângereapropriului egoism, a dorinþei de dominare, a fricii de responsabilitate;este dobândirea unui curaj în care talanþii de a fi soþ ºi soþie, mamãºi tatã, pãrinþi ºi copii nu sunt îngropaþi, ci valorificaþi cât mai bine. În

esenþã, liberatea interioarã conferã curajul de a fi „eu însumi”, „noiînºine”, într-o lume în care este din ce în ce mai tentant sã fii„altcineva”. Pentru un creºtin libertatea interioarã gãseºte „mãsurasa fãrã de mãsurã” în urmarea lui Isus ºi a cuvintelor sale. Al doileasemn este bucuria. A învia cu Cristos înseamnã bucurie, seninãtate,disponibilitate de a veni în ajutorul celuilalt... În al treilea rândsinceritate, adevãr, transparenþã, coerenþã între ceea ce suntem ºipãrem în ochii altora... Toate acestea, trecute prin proba rãbdãrii,devin speranþã.

În prima sa enciclicã, actualul Sfânt Pãrinte spune: „Credinþa,speranþa ºi caritatea merg împreunã. Speranþa se înrãdãcineazã

practic în virtutea rãbdãrii, care nu înceteazã sã facã binele, nicichiar în faþa eºecului aparent, ºi în aceea a umilinþei, care acceptãmisterul lui Dumnezeu ºi îi acordã încredere chiar ºi în întuneric.Credinþa ni-l aratã pe Dumnezeu care l-a dat pe Fiul sãu pentru noiºi trezeºte astfel în noi certitudinea victorioasã cã acest fapt eadevãrat: Dumnezeu este iubire. În felul acesta, ea transformãnerãbdarea ºi îndoielile noastre în speranþa sigurã cã Dumnezeuþine lumea în mâinile sale ºi cã, în ciuda tuturor întunecãrilor, elînvinge, dupã cum aratã Apocalipsa la sfârºit, într-o formãluminoasã, prin imaginile sale tulburãtoare. Credinþa, care devineconºtientã de iubirea lui Dumnezeu ce se reveleazã în inimastrãpunsã a lui Isus pe cruce, trezeºte la rândul sãu iubirea. Ea estelumina - în realitate singura - care lumineazã mereu, din nou, olume aflatã în întuneric ºi care ne dã curajul de a trãi ºi de a acþiona.Iubirea este posibilã, iar noi suntem în mãsurã sã o punem în practicãpentru cã am fost creaþi dupã chipul lui Dumnezeu. Prin enciclicade faþã, iatã la ce aº vrea sã vã invit: sã trãiþi iubirea ºi în felulacesta sã faceþi sã intre lumina lui Dumnezeu în lume” (Deus caritasest, 39).

Cristos, speranþa mea, a înviat!

Pr Pr Pr Pr Pr. . . . . FABIAN MÃRIUÞFABIAN MÃRIUÞFABIAN MÃRIUÞFABIAN MÃRIUÞFABIAN MÃRIUÞ

„Cristos, speranþa mea, a înviat!”„Cristos, speranþa mea, a înviat!”„Cristos, speranþa mea, a înviat!”„Cristos, speranþa mea, a înviat!”„Cristos, speranþa mea, a înviat!”

7Universul Familiei

Învierea lui Cristos –Învierea lui Cristos –Învierea lui Cristos –Învierea lui Cristos –Învierea lui Cristos –CREDINÞA NOASTRÃ!CREDINÞA NOASTRÃ!CREDINÞA NOASTRÃ!CREDINÞA NOASTRÃ!CREDINÞA NOASTRÃ!

Întâlnirea cu credinþa o avem în primul rând în familie ºi sigurvom spune cã am început sã mergem pe acest drum, ajutaþi fiindde cãtre pãrinþi. Mai târziu am conºtientizat, mai mult sau maipuþin, cã este un dar, însã mai mult am crezut, poate, cã este o“cucerire” a noastrã. ªi eu am crezut (mai cred?) la fel.

Cu mult “avânt” am pornit ºi eu sã-mi împlinesc datoriile depãrinte, printre care ºi aceea de a fi primul “profesor de religie” alcopiilor mei. Dar iatã cã nici n-am început bine ºi mi-am datseama, prin întrebãrile pe care mi le-au pus copiii; cã eu însãmimai am multe de învãþat nu asta m-a mirat foarte mult, ci faptulcã am ce învãþa de la ei, de la copii!

Aºa am simþit cã ea, credinþa, este cu adevãrat un DAR.Undar al Tatãlui cãtre noi toþi (pãrinþi ºi copii), fiii Lui. Alãturi de copii,am realizat cã, mai înainte de a fi pãrinte sunt ºi eu copil, iar pentrua deveni pãrinþi mai buni e nevoie sã nu uitãm întâia noastrãcalitate: aceea de fii ai Tatãlui.

Ce sãrbãtorim de Paºte? Rãspunsul Clarei (cel mai mare dintrecopiii mei): învierea lui Cristos ºi CREDINÞA NOASTRÃ!

Aºa sã fie!MARIE PRAGERMARIE PRAGERMARIE PRAGERMARIE PRAGERMARIE PRAGER

Mesajul Divinei ÎndurãriMesajul Divinei ÎndurãriMesajul Divinei ÎndurãriMesajul Divinei ÎndurãriMesajul Divinei Îndurãri„Omenirii, care uneori pare sã fie pierdutã ºi stãpânitã de puterea

rãului, a egoismului ºi a fricii, Domnul cel Înviat îi oferã în dar iubireasa care iartã, împacã ºi trezeºte din nou spiritul speranþei. Iubireaconverteºte inimile ºi dãruieºte pacea.”

Aceste cuvinte fac parte din ultimul mesaj al Papei Ioan Paul alII-lea, pregãtit pentru Duminica Albã 2005, mesaj care a fost citit înacea duminicã de 3 aprilie, a doua zi dupã moartea sa.

Este un testament profetic, în credinþa Divinei Îndurãri, cãreiaIoan Paul al II-lea i-a consacrat, în calendarul creºtin, o zi specialã:prima Duminicã dupã Paºti: „Câtã nevoie are lumea de a înþelegeºi a primi ÎndurareaDivinã!”

Mesajul Divinei Îndurãri trezeºte puternice ecouri, astãzi, înrealitatea familiei, în mijlocul încercãrilor datorate stilurilor de viaþãcare înstrãineazã, însingureazã, favorizeazã pânã la extremegoismul, lipsa de responsabilitate, dezangajarea, dispreþuireavalorii sacre a vieþii. Îndepãrtând fiinþa umanã de la vocaþia saprimarã, care este iubirea ce se dãruieºte, noile stiluri de viaþã atacãînsãºi esenþa existenþei ºi constituie o serioasã ameninþare a vieþiiconjugale, a familiei.

Cãsãtoria, familia, înrãdãcinate în natura persoanei umane -explicã Ioan Paul al II-lea – nu reprezintã o simplã convenþie socialã.

Dimensiunea supranaturalã a sacramentului cãsãtoriei între unbãrbat ºi o femeie, care se dãruieºte unul altuia, deschiºi daruluivieþii, face ca experienþa conjugalã sã gãseascã mereu resursepentru a învinge provocãrile ºi atacurile. De aici, îndemnul pe careIoan Paul al II-lea îl adreseazã soþilor – în Familiaris consortio – cabucurându-se permanent de izvorul nesecat al acestui sacrament,sã fie protagoniºtii civilizaþiei vieþii ºi iubirii: Familie, fii ceea ce eºti!

Sãrbãtoarea Învierii este de fiecare datã prilejul unui nou început,vegheat de spiritul speranþei, revãrsat din belºug de ÎndurareaDivinã.MARINA FARAMARINA FARAMARINA FARAMARINA FARAMARINA FARA

Foto-reportaj al vizitei pastoraleFoto-reportaj al vizitei pastoraleFoto-reportaj al vizitei pastoraleFoto-reportaj al vizitei pastoraleFoto-reportaj al vizitei pastoralea Episcopului Auxiliar Cornel Damiana Episcopului Auxiliar Cornel Damiana Episcopului Auxiliar Cornel Damiana Episcopului Auxiliar Cornel Damiana Episcopului Auxiliar Cornel Damian

în parohia din Ploieºtiîn parohia din Ploieºtiîn parohia din Ploieºtiîn parohia din Ploieºtiîn parohia din Ploieºti

8 Universul familiei

Devenirea ºi transformarea perso-nalitãþii este un proces continuu, care începedin primul an de viaþã ºi se întinde pânã lavârsta de regresie, parcurgând perioade deefervescenþã, împlinire ºi maturizare, dar ºide regresie.

Stadiile formative prin care trecepersonalitatea sunt:

a) stadiul micii copilãriia) stadiul micii copilãriia) stadiul micii copilãriia) stadiul micii copilãriia) stadiul micii copilãrii, care dureazãpânã spre 6 ani, fiindu-i caracteristicãformarea majorã ºi punerea bazei viitoareipersonalitãþi mature. Fundamental estebagajul genetic moºtenit de la pãrinþi dar ºialþi doi factori care contribuie la conturareaºi dezvoltarea personalitãþii, respectiv mediulºi educaþia. Genotipul este dat de informaþiageneticã transmisã ereditar, iar lipsa uneitrãsãturi sau aptitudini nu mai poate fidobânditã prin educaþie în mediul familialsau social educogen, altfel spus, ceea cenatura nu a dat nu mai poate fi cerut altcuiva.Se întâmplã uneori ca familia sã orientezecopiii sau sã vrea ca aceºtia sã îmbrãþiºezeºi sã devinã performanþi într-un anumedomeniu cum ar fi, spre exemplu, celmuzical. Astfel, investesc timp ºi bani înpregãtirea acestora, însã rezultatele întârziesã aparã deoarece nu sunt atraºi ºi nu audeprinderile, aptitudinile specifice acestuigen de profesie ºi nici nu le vor avea la nivelde performanþã, pentru cã geneza lor nu seaflã în educaþie, deci nu pot fi dobândite.

b) stadiul copilãrieib) stadiul copilãrieib) stadiul copilãrieib) stadiul copilãrieib) stadiul copilãriei, care dureazã pânãspre 14 ani, caracterizat de tendinþa ºi dorinþade emancipare ºi de independenþa faþã depãrinþi, orientându-se mai mult cãtre socialºi cãtre grupul de prieteni;

c) stadiul adolescenþei,c) stadiul adolescenþei,c) stadiul adolescenþei,c) stadiul adolescenþei,c) stadiul adolescenþei, dureazã pânãspre 23 de ani ºi este perioada cea mai plinãde stres ºi probleme subiective, cutransformãri majore ale trãsãturilor ºistructurii de personalitate, cu pregnantenevoi de independenþã ºi afirmarepersonalã;

d) stadiul maturitãþii timpurii, d) stadiul maturitãþii timpurii, d) stadiul maturitãþii timpurii, d) stadiul maturitãþii timpurii, d) stadiul maturitãþii timpurii, între 23 -25 de ani în care personalitatea estestabilizatã ºi mai ales devine productivã ºiangajatã profesional;

Dinamica dezvoltãrii personalitãþiiDinamica dezvoltãrii personalitãþiiDinamica dezvoltãrii personalitãþiiDinamica dezvoltãrii personalitãþiiDinamica dezvoltãrii personalitãþiiºi socializarea ºcolaruluiºi socializarea ºcolaruluiºi socializarea ºcolaruluiºi socializarea ºcolaruluiºi socializarea ºcolarului

e) stadiul maturitãþii târzii, e) stadiul maturitãþii târzii, e) stadiul maturitãþii târzii, e) stadiul maturitãþii târzii, e) stadiul maturitãþii târzii, pânã spre55 de ani, în care apar adaptãri (?) carãspuns la solicitãrile fizice ºi sociale;

f) bãtrâneþea, f) bãtrâneþea, f) bãtrâneþea, f) bãtrâneþea, f) bãtrâneþea, cãreia îi este specificprocesul de adaptare la pierderi ºi deobiºnuinþã cu singurãtatea.

Dar, pentru cã majoritatea neconfruntãm cu anumite aspecte diferenþialeale educaþiei la vârsta ºcolarului mic ºi ceaa puberului, am decis sã prezentãm câtevacaracteristici specifice celor douã segmentede vârstã, cât poate fi cuprins într-un articolde revistã, ºi care trebuie cunoscute de cãtrepãrinþi. Totodatã provocãm dorinþa decunoaºtere ºi de documentaresuplimentarã, astfel încât pãrinþii sã nu fieluaþi prin surprindere, sã nu se consideredepãºiþi sau învechiþi ºi nici sã nu le fie ruºine

sã abordeze un vecin, coleg sau prietencrezând cã doar lor li se întâmplã.

Caracteristici specifice micului ºcolar:- este de aºteptat sã se producã o

adevãratã revoluþie în actul cunoaºterii caurmare a dezvoltãrii relaþiilor sociale dar ºi arezonanþei experienþelor noi asupra structuriide personalitate;

- gândirea intuitivã este înlocuitã degândirea logicã; astfel, informaþiile primitesenzorial sunt acum prelucrate prin prismaproceselor de gândire ºi nu doar pentru cãaºa a spus mama;

- se trece la o aºa-zisã umanizare aconduitelor, adicã vom observa, de pildã, uncontrol mai riguros în relaþia cu copiii de sexopus; apare comportamentul ascuns îndiferite situaþii, ruºinos sau cel de sensibilitate,apropiere, atracþie;

Psih. Drd. Psih. Drd. Psih. Drd. Psih. Drd. Psih. Drd. ADRIAN PRISÃCARUADRIAN PRISÃCARUADRIAN PRISÃCARUADRIAN PRISÃCARUADRIAN PRISÃCARU

- familia este privitã ºi capãtã o altãpregnanþã, deoarece acum are o nouãalternativã, respectiv ºcoala ca o nouã familieîn care îºi petrece o parte a timpului, dar ºicolegii cu familiile lor care devin elementede comparaþie;

Pentru cã în aceastã perioadã se învaþãrespectul pentru regulã, prin gândireraþionalã, este momentul ca pãrinþii sã sedecidã asupra gradului ºi mãsurii nevoii deasigurare a suportului afectiv pozitiv, alacceptanþei ºi nu al ostilitãþii prin autoritatebrutalã, pentru a pregãti controlul total demai târziu. De asemenea, trebuie ºtiut cã unclimat cu cãldurã afectivã nu înseamnã uncontrol foarte lejer ºi nici neglijenþã, deoareceastfel vom conduce copiii cãtre dezordine ºio lipsã a competiþiei. Rãmânând în aceeaºi

tematicã, trebuie sã mai ºtim cã pãrinþiicu autoritate excesivã ºi ostili, duri ºiimpulsivi, vor forma copii cu o anumitãteamã faþã de adulþi, cu posibile reacþiinevrotice, nefericiþi ºi poate cu o credinþãde culpabilitate faþã de anumite lucrurinegative din familie, considerându-sevinovaþi, dar ºi cu un potenþial redus dereuºitã. Pentru astfel de situaþii, o parte dincopii încep sã-ºi construiascã reacþii deapãrare care, mai târziu, se vor

materializa în violenþã fizicã sau verbalã,vagabondaj, fuga de acasã º.a.

Caracteristici specifice pubertinului:- aceastã perioadã este dominatã de

creºterea în înãlþime; mai întâi, procesul decreºtere se orienteazã cãtre fete, începândcu vârsta de 10-12 ani, apoi cãtre bãieþi,începând cu 12-14 ani; la bãieþi vom observamai întâi o creºtere a membrelor inferioare,fãcând ca pantalonii sã rãmânã scurþi iarsacoul sã mai poatã fi folosit; la fete vomobserva o subþiere a abdomenului, formândconturul siluetei;

- pentru prima datã apare lenea,lenea,lenea,lenea,lenea,caracterizatã de nevoia de a trândãvi ºi dea se sustrage de la diverse activitãþi; acesteconduite atrag uneori admonestãri acasãsau la ºcoalã, dar trebuie înþeles cã genezalor este mult mai complexã ºi nu se reduce

9Universul familiei

doar la procesul voinþei ºi motivaþiei;- în procesul educativ ºi în principal la

ºcoalã, se dezvoltã tot mai mult competiþiacu scopuri diverse, chiar ºi cea deimpresionare;

- ca noutate, apare pentru prima datãrefuzul de a mai ieºi cu familiarefuzul de a mai ieºi cu familiarefuzul de a mai ieºi cu familiarefuzul de a mai ieºi cu familiarefuzul de a mai ieºi cu familia, la care semai adaugã refuzul pasiv cum ar fiprefãcutul cã nu te aude, solicitarea de arepeta mesajul transmis º.a.;

- dorinþa ºi nevoia de a fi mai mult timpcu grupul de prieteni, de a se asocia, cât ºiapartenenþa la anturaj; este de recomandatpentru pãrinþi ca în aceastã perioadã sã seinformeze mai mult despre ocupaþiilecopilului ºi ale prietenilor, în afara timpuluipetrecut la ºcoalã, sã fie apropiaþi ºi dispuºisã rãspundã la toate întrebãrile deoarece,în caz contrar, copilul va gãsi rãspunsuri lanecunoscutele sale la cei din anturajul sãuori în spatele blocurilor, rãspunsuri care nude fiecare datã sunt cele mai pertinente ºiavantajoase pentru el ºi pentru noi;

- este de aºteptat sã se producã odevalorizare a unuia dintre pãrinþi, în sensulcã nu mai este la fel de respectat ºi ascultatca altã datã;

- puseul de creºtere este secondatdiscret de maturizarea sexualã, care sepoate observa prin apariþia pilozitãþii ºicreºterea organelor genitale; deasemenea, mai putem observa o creºtereinegalã a pãrþilor corpului (ceea ce creeazãuneori copilului complexe de inferioritate),apariþia acneei ºi a transpiraþiei abundenteºi mirositoare;

- procesul de creºtere, ca momentculminant, este însoþit de stãri deindispoziþie, stãri tensionale, confuzie,obosealã ºi disconfort, ca urmare a creºteriisistemului osos ºi muscular sau a unordureri.

Scopul prezentãrii acestor caracteristicieste acela de a reaminti ºi informa pãrinþiicu privire la aspectele specifice perioadelorde creºtere, în vederea evitãrii unorneînþelegeri datorate credinþei cã doar lor lise întâmplã ºi cã aºteptãrile lor sunt ruinatede noua orientare comportamentalã,uneori de neînþeles, a copilului. ªtim cu toþiicã aceastã perioadã este de o dificultatecrescutã, parcã fãrã sfârºit, însã tactul,rãbdarea, prietenia, comunicarea afectivãºi efortul comun al partenerilor de cuplu vorface ca ea sã nu se transforme într-o cauzãpierdutã.

(V(V(V(V(Va urma)a urma)a urma)a urma)a urma)

Întâlnirea familiilor catoliceÎntâlnirea familiilor catoliceÎntâlnirea familiilor catoliceÎntâlnirea familiilor catoliceÎntâlnirea familiilor catolicedin Constanþa cudin Constanþa cudin Constanþa cudin Constanþa cudin Constanþa cu

episcopul Cornel Damianepiscopul Cornel Damianepiscopul Cornel Damianepiscopul Cornel Damianepiscopul Cornel DamianComunitatea catolicã din Constanþa a

trãit duminicã, 5 martie 2006, o zi specialã,cauzatã de vizita pastoralã a episcopuluiauxiliar al Arhidiecezei de Bucureºti, E.S.Cornel Damian. Dupã celebrarea SfinteiLiturghii solemne, alãturi de vicarul episcopalde Dobrogea, Mons. ªtefan Ghenþa, ºi unsobor de preoþi, Excelenþa Sa a avut oîntâlnire cu familiile catolice, în care au fostdezbãtute mai multe subiecte legate deproblemele ivite în viaþa de familie.

În cadrul predicii de la Sfânta Liturghie, episcopul Cornel a punctat câteva aspectelegate de Postul Mare, început de Biserica Romano-Catolicã pe 1 martie. „Am sã redaucâte ceva din mesajul Sfântului Pãrinte, Papa Benedict al XVI-lea, adresat credincioºilordin întreaga lume la începutul postului. Papa a vorbit despre un pelerinaj interior, spreCel care este izvorul milostivirii, când s-a referit la acest timp de har. Cel care face unpelerinaj are ca þintã întâlnirea cu Dumnezeu. De aceea avem, în Postul Mare, atâteapractici ºi devoþiuni prin care celebrãm milostivirea lui Dumnezeu faþã de oameni. Papane mai spune sã nu uitãm de faptul cã, permanent, Isus ne este alãturi, mai ales înmomentele grele, ºi l-a citat pe regretatul Ioan Paul al II-lea, care a amintit cã Dumnezeupune limitã rãului. Existã o limitã divinã asupra acestui rãu. Sunt 40 de zile de post, vortrece repede. Evanghelia din prima duminicã a postului ne propune un mod de a efectuaacest pelerinaj. Isus se retrage în deºert, unde îºi pregãteºte misiunea publicã. Domnulse pregãteºte într-un loc aparte, privilegiat, aºa cum este deºertul. De la începutul Bisericiiau existat oameni care s-au retras în deºert pentru a-l cãuta pe Dumnezeu. Sfinþii Pãrinþiai Bisericii, Sfântul Antonie cel Mare sunt exemple în acest sens. Trebuie sã privim însufletul nostru. Ne trebuie curaj pentru acest lucru. Postul Mare este, aºadar, un timpprivilegiat. Trebuie sã cãutãm momente de liniºte pentru Dumnezeu”.

Apoi a fost analizat rolul familiei creºtine în societate. „Familia are o misiune sfântã.ÎPS Ioan Robu a adresat un cuvânt de învãþãturã cãtre familii, în care scoate în evidenþãlegãtura de iubire dintre Sacramentul Euharistiei ºi cel al Cãsãtoriei. Existã o iubireconsacratã, care ne însoþeºte mereu. Este un sacrament care vã însoþeºte pe voi,credincioºii care aþi celebrat acest sacrament al cãsãtoriei. Vocaþia familiei este sfântã.Omul creºte, în familie, în toate domeniile. Cine nu dã pe Dumnezeu, acela dã foartepuþin, spunea Fericita Tereza de Calcutta. De aceea, accentuez faptul cã sacramentulcãsãtoriei este pus în strânsã legãturã cu Isus. Iubirea se purificã prin sacrament. Ceidoi soþi se slujesc reciproc. Nu existã loc pentru egoism, ci doar pentru iubire ºi slujire”.

E.S. Cornel Damian a înfierat ºi „moda” existentã printre tinerii din ziua de astãzi, carepreferã cãsãtoria de probã care, în fapt, nu estedecât un act de concubinaj. În acest sens,pãrinþii trebuie sã aibã mai multã grijã faþã decopii, încercând sã le punã în faþã aspectelevieþii creºtine, în prietenie cu Dumnezeu. Printreproiectele de viitor se numãrã ºi înfiinþareaAsociaþiei Familiilor Catolice din Arhidieceza deBucureºti.MARIUS OVIDIU NICULESCUMARIUS OVIDIU NICULESCUMARIUS OVIDIU NICULESCUMARIUS OVIDIU NICULESCUMARIUS OVIDIU NICULESCU

10 Oameni ai credinþei

Copiii din spitalul „Marie Curie“ audepãºit bariere confesionale, culturale,religioase: au învãþat sã creadã ºi sã seroage împreunã. Pentru ei nu existãdiferenþe, despãrþiri, schisme, ci doarIUBIRE ºi o credinþã neclintitã în minuneaÎnvierii. Nu-L cautã pe Cel viu printre ceimorþi! Împreunã cu Toma spun plini deîncredere: „Domnul meu ºi Dumnezeulmeu!”

Aceºti copii trãiesc cu adevãratsperanþa învierii trupului ºi sufletului,unindu-ºi suferinþele cu patimile

Mântuitorului... Este impresionantrãspunsul lor la chemarea lui Isus: „Lãsaþicopiii sã vinã la mine, nu-i opriþi, cãciÎmpãrãþia lui Dumnezeu este a aceloracare sunt ca ei”.

Aºadar, indiferent de vârstã, deconfesiune, de credinþã religioasã, copiiisperã, se încredinþeazã:

„Pãrinte Sfânt, ajutã-mã sã nu-l trãdezpe Fiul Tãu, ca Iuda, ºi sã fiu ca Petru care,chiar dacã s-a lepãdat de El de trei ori, aavut marea bucurie de a privi mormântulgol, strigând: Domnul e viu!”(CÃTÃLIN IMBREA, 16 ani,romano-catolic, localitatea Mihail

Kogãlniceanu, jud.Constanþa)

„Îmi place mult sãrbãtoarea Paºtelui,când înfloresc toþi pomii, zburdã mieluþiiºi noi, copiii, împreunã cu pãrinþii noºtri,mergem sã ne spovedim ºi sã neîmpãrtãºim în biserica satului.”(MANEA GEORGIANA,10 ani, ortodoxã, comuna Poiana cupãºuni, jud. Prahova)

„Aº vrea sã mã asemãn cu celãlalttâlhar, care în agonie crede ºi-Lmãrturiseºte pe Domnul, cerând sã intre

în Împãrãþia Cerului.”(SERGIU BOLOGA, 13ani,greco-catolic, Reghin)

„Domnul este viu, austrigat femeile care au gãsitmormântul gol, dis-de-dimineaþã. Bunule Pãstor,îþi mulþumesc cã ai muritpentru mine!”(REBECA GRINDEI, 8 ani,cult penticostal,Câmpina)

„Noaptea de Paºti estesãrbãtoarea supremã a creºtinãtãþii, pecare o aºtept în post ºi rugãciuni ºistrãbãtând Calea Sfintei Cruci. În zonanoastrã, în Moldova, copiiicolindã dis-de-dimineaþãstrigând: Cristos a înviat! ªivestesc tuturor aceastãminune”.(MÂRÞ IONUÞ, 13 ani,romano-catolic, comunaSagna, jud. Neamþ)

„ªtiam cã Isus este unprofet bun ºi milos, care,copil fiind, a însufleþit opasãre de lut. În ºcoala din

spital am înþeles de ce este iubit Isus,fiindcã ºi-a dat viaþa pentru semenii sãi.”(DENIS ALI, 12 ani, religie islamicã,Constanþa)

„Paºtele. Eliberarea din Robie aPoporului ales de Dumnezeu ºi intrareaîn Paradisul terestru.

În ºcoala din spital am învãþat ceînseamnã Paºtele creºtin: tot o eliberaredin robie, dar cea a pãcatului; ºi speranþaîntr-un Paradis ceresc.

ªi toþi vom fi mântuiþi prin Mesia.”(HERTZOG LAURIA, 16 ani,religie mozaicã, Bucureºti)

„Paºtele este simbolizat ºi de ouãleroºii, care au fost cândva înroºite desângele Domnului. Dupã ce voi primilumina, voi cânta alãturi de familia mea ºivom ciocni ºi noi ouã roºii, spunând Cristosa înviat! „(DENISA TILICA, 12 ani, ortodoxã,jud. Giurgiu)

Cum aº putea încheia acest ºiragminunat de mãrturii ? Cred cã spunând,împreunã cu evanghelistul Marcu (10,15):„Cine nu primeºte Împãrãþia lui Dumnezeuca un copil nu va intra în ea” ...LILIANA SIMIONLILIANA SIMIONLILIANA SIMIONLILIANA SIMIONLILIANA SIMION

O credinþã neclintitã în lumina ÎnvieriiO credinþã neclintitã în lumina ÎnvieriiO credinþã neclintitã în lumina ÎnvieriiO credinþã neclintitã în lumina ÎnvieriiO credinþã neclintitã în lumina ÎnvieriiDragi cititori, ne-am gândit sã aducem în paginile revistei noastre câteva

mãrturii despre bucuria Sfintelor Paºti, venite dintr-o zonã prin excelenþã alimitelor umane.

Este lumea suferinþei ºi mai ales a suferinþei la vârsta copilãriei. Cine afost sau este în mijlocul copiilor care suferã, poate înþelege – ºi exprima –mai bine cât de puternicã, de totalã, de înaltã este bucuria dobânditã pecalea spiritualã, trãind alãturi de Cristos, la capãtul pãtimirii, în sãrbãtoareaÎnvierii.

Iatã câteva mãrturii culese de o prietenã a revistei noastre, care seaflã în mijlocul copiilor dintr-un spital.

11Oameni ai credinþei

“Fericiþi cei ce te-au cunoscutºi cei ce au adormit în iubire,

cãci ºi noi vom avea viaþã!”Sir 48,11.

Pentru meditaþia noastrã de azi voiaduce în prim-plan figura plinã de patosa profetului Ilie, un nume cunoscut de ceimai mulþi dintre noi. Numele lui Ilieînsemnã Dumnezeul meu esteDomnuli. El a trãit în jurul anului 850îC, a fost trimisul Domnului ºi aîntreprins cu multe dificultãþi cãlãtoriade patruzeci de zile ºi patruzeci denopþi, prin plin deºert ,pânã la MunteleDomnului. Ilie a fost primul profet careface calea întoarsã la izvoarelecredinþei noastre, la origini, acolo deunde noi ne tragem puterea ºi sevaidentitãþii noastre duhovniceºti. Acestaeste Muntele Domnului,undeDumnezeu a încheiat un legãmânt cupoporul condus de Moise, ºi undeacesta a primit, în urma unei teofanii,adicã a minunatei întâlniri a sa cuDomnul, cele Zece Porunci.

Fiecare suntem chemaþi sãîntreprindem acest pelerinaj plin dedificultãþi la originile noastre deodinioarã, asemenea profetului Ilie.Facem acest pelerinaj spre a ne întãrifiinþa ºi spre a ne curãþi de tot prafulce zace peste conºtiinþele noastre deani ºi ani. Avem trebuinþã sã ne eliberãmde tot balastul care s-a aºternut de-alungul vremii peste noi. Profetul Ilie ne-adovedit cã acest lucru este posibil, doar ela strãbãtut mai întâi acest drum plin deîncercãri al identitãþii noastre creºtine.

În urma unui conflict cu preoþii pãgâni,care are loc pe Muntele Carmel, profetulIlie este nevoit sã fugã departe, în pustiu,ºi pentru a se feri de mânia reginei Isabela.Profetul a mers pânã la Muntele Domnuluipentru a sorbi acolo noi puteri, noi motivaþiide viaþã. Ilie ajunge mai întâi la Beerºeba,în sudul Israelului, iar de acolo pleacã ºi

Ilie în drum spre Muntele DomnuluiIlie în drum spre Muntele DomnuluiIlie în drum spre Muntele DomnuluiIlie în drum spre Muntele DomnuluiIlie în drum spre Muntele Domnului(((((1Re 1Re 1Re 1Re 1Re 19,1-21)19,1-21)19,1-21)19,1-21)19,1-21)

mai departe, strãbãtând deºertul Sinai. LaBerºeeba trãieºte o primã descurajare,când istovit de puteri, se ruga Domnuluispunând: ”Destul, Doamne! Ia-mi viaþa,cãci nu sunt mai bun decât pãrinþii mei!”Un înger al Domnului l-a trezit numaidecâtdin somn spunându-i: ”Scoalã-te ºimãnâncã!”

Când ºi-a întors ochii, a vãzut o turtã

rumenitã ºi un urcior cu apã, care eraupregãtite pentru el. A mâncat ºi a bãut,apoi a adormit din nou. Îngerul Domnuluiînsã l-a trezit a douã oarã cu cuvintele:”Scoalã ºi mãnâncã, pentru cã ai de mersun drum lung! “ S-a sculat, a mâncat ºi abãut prinzând puteri ºi curaj, cãci aveaînaintea sa de strãbãtut un drum foartelung; trebuia sã meargã vreme depatruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi pânãla Muntele Horeb. Este acelaºi munte undeodinioarã evreii, sub conducerea luiMoise, în drumul lor spre Þara Sfântã, autrãit marea teofanie, adicã întâlnirea lor

cu Dumnezeu. Poporul evreu a primit dela Domnul binecuvântarea de popor alesde Dumnezeu.

Ajuns în cele din urmã la MunteleDomnului, a intrat într-o peºterã, unde arãmas peste noapte. Atunci Domnul l-aîntrebat din nou: “Ce faci aici, Ilie?” ProfetulIlie, oarecum mirat, a rãspuns de îndatã:“Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul

Sabaot, fiindcã israeliþii au pãrãsitlegãmântul tãu ºi au dãrâmat altareletale ºi au ucis cu sabia pe profeþii tãi.Eu sunt singurul care am rãmas, iaracum cautã sã mã omoare ºi pe mine!”

Urmeazã apoi o arãtare plinã demãreþie a Domnului, în timp ce auzeatot mai puternic o voce care nucontenea sã-l trimitã la poporul sãuaflat în aºteptare: “Mergi ºi te reîntoarcepe acelaºi drum înapoi!” El trebuia sãofere poporului mult curaj ºi o speranþãreînnoitã. Viaþa profetului Ilie nu semãrgineºte aici, el a sãvârºit ºi altenenumãrate fapte demne de luat înseamã, prin care Dumnezeu l-abinecuvântat. Acest pelerinaj al sãu înplin deºert, pânã la Muntele Domnului,este, fãrã îndoialã, gestul care grãieºtepeste veacuri. Pe toþi vã îndemn sãsãvârºiþi în mintea Dvs. aceastãîntoarcere spiritualã înapoi, acestpelerinaj la origini, asemenea profetuluiIlie pentru a dobândi noi puteri ºi a vã

întãri identitatea ºi chemarea voastrãcreºtinã.

Despre profetul Ilie se scrie ºi în carteaMalachia, ultimul dintre profeþi: “ Iatã, eutrimit pe profetul Ilie, pânã sã soseascã ziuaDomnului, cea mare ºi înfricoºatã. El vaîndupleca inima pãrinþilor cãtre fiii lor ºiinima fiilor cãtre pãrinþii lor! “. Într-adevãr,cât este de actual ºi de penetrant mesajulprofetului Ilie pentru cei de astãzi? Amintirealui a fost mereu proaspãtã în popor, aºacum ne asigurã ºi Ben Sirah (48,4): “Cât deglorios erai tu, Ilie, prin minunile tale! Cãcicine este la fel ca tine, poate sã te laude!” .

Mons. Mons. Mons. Mons. Mons. VLADIMIRVLADIMIRVLADIMIRVLADIMIRVLADIMIR PETERCÃ PETERCÃ PETERCÃ PETERCÃ PETERCÃ

12 Suflet tânãr

Paginã realizatã de Paginã realizatã de Paginã realizatã de Paginã realizatã de Paginã realizatã de ROXANA ROTROXANA ROTROXANA ROTROXANA ROTROXANA ROTARUARUARUARUARU

Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)PrPrPrPrPr. DANIEL BULAI. DANIEL BULAI. DANIEL BULAI. DANIEL BULAI. DANIEL BULAI

Rugãciuni ale fratelui RogerRugãciuni ale fratelui RogerRugãciuni ale fratelui RogerRugãciuni ale fratelui RogerRugãciuni ale fratelui Rogerdin Tdin Tdin Tdin Tdin Taizé (aizé (aizé (aizé (aizé (aprilieaprilieaprilieaprilieaprilie)))))

Isus Cristoase, dã-ne nouã o inimã fermã care, printrIsus Cristoase, dã-ne nouã o inimã fermã care, printrIsus Cristoase, dã-ne nouã o inimã fermã care, printrIsus Cristoase, dã-ne nouã o inimã fermã care, printrIsus Cristoase, dã-ne nouã o inimã fermã care, printr-----o simplã rugãciuneo simplã rugãciuneo simplã rugãciuneo simplã rugãciuneo simplã rugãciune,,,,, sã încerce neobosit sã descopere sã încerce neobosit sã descopere sã încerce neobosit sã descopere sã încerce neobosit sã descopere sã încerce neobosit sã descopereo comuniune cu Dumnezeu.o comuniune cu Dumnezeu.o comuniune cu Dumnezeu.o comuniune cu Dumnezeu.o comuniune cu Dumnezeu.

Propuneri de catehezã – luna apriliePropuneri de catehezã – luna apriliePropuneri de catehezã – luna apriliePropuneri de catehezã – luna apriliePropuneri de catehezã – luna aprilie1. Duhul Sfânt ºi Biserica2. Cred...în Sfânta Bisericã Catolicã3. Biserica - Poporul lui Dumnezeu, Trupul lui Cristos, Templul Duhului Sfânt4. Maria - Maica lui Cristos, Maica Bisericii

E Domnul!E Domnul!E Domnul!E Domnul!E Domnul!

PPPPPeeeeerrrrrmmmmmiiiiittttteeeeettttti-mi-mi-mi-mi-miiiiisã o psã o psã o psã o psã o prrrrreeeeezizizizizinnnnnt...t...t...t...t...

,,,,,

Sora Sora Sora Sora Sora CCCCCORNELIA ORNELIA ORNELIA ORNELIA ORNELIA PIVNICERUPIVNICERUPIVNICERUPIVNICERUPIVNICERU are are are are are29 de ani, este Sorã de Caritate29 de ani, este Sorã de Caritate29 de ani, este Sorã de Caritate29 de ani, este Sorã de Caritate29 de ani, este Sorã de Caritated i n C o n g r e g a þ i a d i n C o n g r e g a þ i a d i n C o n g r e g a þ i a d i n C o n g r e g a þ i a d i n C o n g r e g a þ i a S f â n t a I o a n aS f â n t a I o a n aS f â n t a I o a n aS f â n t a I o a n aS f â n t a I o a n aAn t idaAn t idaAn t idaAn t idaAn t ida . Es te so rã de 4 an i , î n. Es te so rã de 4 an i , î n. Es te so rã de 4 an i , î n. Es te so rã de 4 an i , î n. Es te so rã de 4 an i , î nc u r â n d v a s p u n e u n “ d a ”c u r â n d v a s p u n e u n “ d a ”c u r â n d v a s p u n e u n “ d a ”c u r â n d v a s p u n e u n “ d a ”c u r â n d v a s p u n e u n “ d a ”d e f i n i t i vd e f i n i t i vd e f i n i t i vd e f i n i t i vd e f i n i t i v. D e p r o f e s i e a s i s t e n t. D e p r o f e s i e a s i s t e n t. D e p r o f e s i e a s i s t e n t. D e p r o f e s i e a s i s t e n t. D e p r o f e s i e a s i s t e n tmedical, lucreazã cu bucurie lamedical, lucreazã cu bucurie lamedical, lucreazã cu bucurie lamedical, lucreazã cu bucurie lamedical, lucreazã cu bucurie laS p i t a l u l S p i t a l u l S p i t a l u l S p i t a l u l S p i t a l u l S f â n t a M a r i aS f â n t a M a r i aS f â n t a M a r i aS f â n t a M a r i aS f â n t a M a r i a d i n d i n d i n d i n d i nB u c u r e s t i î n s e c þ i a A . TB u c u r e s t i î n s e c þ i a A . TB u c u r e s t i î n s e c þ i a A . TB u c u r e s t i î n s e c þ i a A . TB u c u r e s t i î n s e c þ i a A . T. I. I. I. I. I( A n e s t e z i e T( A n e s t e z i e T( A n e s t e z i e T( A n e s t e z i e T( A n e s t e z i e Te r a p i e I n t e n s i v a ) .e r a p i e I n t e n s i v a ) .e r a p i e I n t e n s i v a ) .e r a p i e I n t e n s i v a ) .e r a p i e I n t e n s i v a ) .Mai mul t o veþ i cunoaºte c i t indMai mult o veþ i cunoaºte c i t indMai mult o veþ i cunoaºte c i t indMai mult o veþ i cunoaºte c i t indMai mult o veþ i cunoaºte c i t indrânduri le de mai jos.rânduri le de mai jos.rânduri le de mai jos.rânduri le de mai jos.rânduri le de mai jos.

- Cum ai descrie echipa ?- Sunt în echipa diecezanã de 2 ani... cred... ºi îmi face mare plãcere

sã colaborez cu tineri care ºtiu ce vor de la viaþã. În planul liturgic, undeeu mã implic mai mult, am colaboratori foarte talentaþi. În general,relaþia mea cu echipa este una simplã ºi bunã. Mã bucur sã vãd atâteainiþiative ce vin mai ales din inimile lor, iniþiative ce sunt finalizate deobicei prin participarea tuturor celor din echipã.

- Tinerii îþi sunt destul de apropiaþi. Care e relaþia lor cu Isus?- Cunosc viaþa tinerilor chiar foarte îndeaproape, mai ales cã avem

vârste apropiate ºi reuºesc sã-i înþeleg prin ce trec. Relaþia tinerilor cuIsus cred cã e una personalã, toþi încearcã sã-l urmeze cât pot ei maibine, în general toþi cei cu care am intrat în legãturã mi s-au pãrutmotivaþi. Cred cã e nevoie de multã coerenþã între fapte ºi credinþã.

- Te pregãteºti pentru Paºti...- Îl aºtept pe Cristos cel Înviat, încerc sã-l vãd dincolo de suferinþã

pe care o vãd pe chipul bolnavilor din spital, încerc sã o vãd în tineriilipsiþi de anumite valori, încerc sã-l vãd în cel de lângã mine. Sigur vaveni, pentru cã se þine mereu de promisiuni.

Prietene,Îndrãgosteºte-te de viaþã! Trãieºte viaþa cu Cristos!

Bucurã-te de darul vieþii!

Cristos, Regele nostru, a înviat pentru noi din morþi ºi ne-a redat viaþa.

Cristos, Cuvântul Veºnic, a înviat pentru noi din morþi casã preþuim viaþa.

Cristos, Luminã din Luminã, a înviat pentru noi din morþica sã descoperim sensul vieþii.

Prin Cristos noua viaþã a început. Cu Cristos noua viaþã este posibilã dupã fiecare

cãdere.În Cristos noua viaþã îl ajutã pe om sã pãtrundã planul

de iubire al lui Dumnezeu.

Viaþa este un mister. De aceea are nevoie de Dumnezeu!Viaþa este o minune. De aceea îi aparþine lui Dumnezeu!Viaþa este un dar. De aceea trebuie trãitã cu Dumnezeu!

În perioada PostuluiMare, Centrul Diecezanpentru PastoraþiaTineretului în colaborarecu Centrul deComunicaþii Sociale„ A n g e l u sCommunications” v-au

propus sã strãbateþi împreunã Calea Sfintei Cruci, prindramatizarea Patimii lui Cristos, „E Domnul!”.

Au avut loc reprezentãri atât în provincie (Ploieºti - 26martie; Craiova, Drobeta Turnu-Severin (1 aprilie), cât ºi înBucureºti, la Catedrala „SfântulIosif” (8 aprilie).

Mulþumim tuturor pentru cãne-au primit cu braþele deschiseºi pentru cã au acceptat ca mãcarpentru câteva momente sã fimîmpreunã, alãturi de Cristos pedrumul Calvarului.

În acelaºi timp, trebuie sã vãlansãm invitaþia de a ne bucuraîmpreunã de Învierea Domnului, participând la partea a douaa proiectului nostru, „E Domnul!”

Detalii pe www. tic. ro

13Micul Prinþ

{{{{{cccccoooooaaaaalllllaaaaadddddeeeee

aaaaacccccaaaaasssss\\\\\ANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Copile dragã,Viaþa, ãst dar minunat pe care Creatorul ni l-a fãcut din iubire ce

nu cunoaºte mãsurã ºi nici margini, meritã sã fie trãitã în aºa fel încâtsã-l bucure pe Cel care ne-a dãruit-o. Iar a trãi o viaþã plãcutã în ochiiDomnului se învaþã, zi dupã zi, ceas dupã ceas, pe parcursul întregiiexistenþe ºi, abia la sfârºit de tot, când se apropie clipa de pe urmã,omul aflã dacã este sau nu premiant al ºcolii vieþii.

„Cât trãieºte, omul învaþã”, spune o vorbã din bãtrâni, iar pentru aînvãþa sã trãieºti viaþa aºa cum se cuvine nu-i obligatoriu sã umbli pela ºcoli, chiar dacã ºcoala-i de mare folos, dupã cum zice vorba: „Aicarte, ai parte”. „Ai parte de ce…?”, mã întrebi tu, pe bunã dreptate. Eibine, copile dragã, ai parte de ºtiinþã care-i mare lucru ºi nu laîndemâna oricui, ºtiinþa luminându-i omului cãrãrile vieþii. Dar cei carenu au avut cum sã înveþe ca, de exemplu, bunicii noºtri care ºi-au trãitcopilãria ºi anii tinereþii muncind din greu, alãturi de pãrinþii lor, învãþândsã gospodãreascã mai înainte de a învãþa alfabetul? Ei bine, chiardacã n-au prea dat pe la ºcoalã, ºtiinþa vieþii au învãþat-o trãindu-ºizilele dupã rânduiala fricii de Dumnezeu ºi a respectului zicalei: „Ceþie nu-þi place, altuia nu-i face”. ªi, ca sã înþelegi cât de preþioasã esteºcoala vieþii, am sã-þi spun o poveste.

A fost odatã un împãrat cãruia soaþa îi dãrui trei feciori veseli,rotofei ºi isteþi. Împãratul îºi iubea odraslele mai ceva ca ochii din capºi, ca orice tatã, voia sã-ºi vadã copiii ajunºi bine, de aceea îi dãdu lao vestitã ºcoalã împãrãteascã în speranþa ca feciorii sã-i vinã acasã,la sfârºitul fiecãrui an ºcolar,cu coroniþe pe cap. ªi, cum„obrazul subþire cu cheltuialãse þine”, la fel ºi mintea agerã,gândea împãratul care nuþinea cont de galbenii cheltuiþipe lecþii de matematicã, limbistrãine, geografie, muzicã ºialte discipline, bucuros sã-ºiajute fiii sã ajungã oameni deseamã.

Împãrãteasa ºi curteniilãudau felul de a gândi al împãratului, socotindu-l tare înþelept, darcel mai bãtrân dintre sfetnici avu cuvânt de împotrivire, zicând:„Luminate Împãrate, bine face Mãria Ta a-ºi da fiii la ºcoli înalte, darsã nu uite Înãlþimea Voastrã cã, dupã cum mersul pe bicicletã seînvaþã pedalând, mersul vieþii se învaþã trãind, nu doar studiind ºi iarstudiind, iar de nu-i cu supãrare aº mai spune o zicalã: ºcoala deacasã nu se înlocuieºte cu cea din târg”. Împãratul nu luã în seamãasemenea cuvinte, socotind cã mintea sfetnicului cu plete dalbeajunse, din pricina bãtrâneþii, asemenea unei jucãrii stricate, aºa încâtcontinuã sã-ºi trimitã fiii la cele mai înalte ºcoli, punând pe spinareaprofesorilor toatã povara educaþiei fiilor lui.

Dupã ani ºi ani de învãþãturã, cei trei feciori se întoarserã acasãtobã de carte, dupã cum stã bine unor domniºori de viþã împãrãteascã,iar tãicuþul lor, ca sã-i rãsplãteascã dupã atâta stãruinþã în ale ºtiinþei,hotãrî sã plece cu ei într-o cãlãtorie de-a lungul ºi de-a latul împãrãþiei,ca sã le arate ce aveau sã moºteneascã. Însã, din nu ºtiu ce motiv,împãratul nu voi sã-ºi viziteze þinutul îmbrãcat în haine împãrãteºti ºinici cu alai dupã el, ci doar cu cei trei fii, îmbrãcaþi în haine de pãstori,aºa încât sã nu fie recunoscuþi de careva. ªi, gândea împãratul, nimicrãu nu i s-ar fi putut întâmpla cu aºa mândreþe de feciori, atotºtiutori.

Însã, dupã nici douã zile de drum, necazurile care-i încearcã pedrumeþi începurã a le da târcoale ºi celor patru cãlãtori. Într-una din

nopþi, negãsind ospitalitate în vreo casã de prin partea locului, furãnevoiþi sã doarmã sub cerul liber ºi, din pricina frigului, trebuirã sãaprindã un foc. Dar, surprizã…, la ºcolile înalte nu se învaþã cum seaprinde un foc, socotindu-se cã oricãrui muritor îi poate veni în mintesã adune mai întâi crenguþe subþiri ºi uscate, sã le aºeze într-un anumitfel, sã le dea foc ºi apoi sã fie în stare sã þinã flacãra treazã cât timp îieste de folos. Împãratul fu nevoit sã facã focul de unul singur,amintindu-ºi de vremea când era copil, iar tatã-sãu îl învãþa artaaprinderii focului, zicându-i: „Ia aminte, copile, cã nu se ºtie când îþi vafi de folos în viaþã”. Dar mâhnirea împãratului se stinse numaidecât,gândindu-se cã vor fi alte prilejuri în care fiii sã-ºi arate ºtiinþa adunatãpe bãncile ºcolii.

Din pãcate, nu fu întocmai aºa cum i-ar fi plãcut împãratului sãfie. A doua zi, dupã câteva ceasuri de colindat prin desiºurile uneipãduri, cei patru cãlãtori se rãtãcirã, pierzând urmele cãrãrii celeidrepte. ªi n-ar fi fost, desigur, nici o problemã dacã busola aflatã îngrija unuia dintre fiii împãratului n-ar fi fost pierdutã pe drum. Desprecum sã gãseascã drumul, cei trei nu aveau nici o idee; chiar dacãscotocirã îndelung prin grãmada de cunoºtinþe de geografie adunatede pe la ºcoli, nici una dintre acestea nu se arãtã de folos în aflareadrumului celui bun. Împãratul oftã, ºi fãrã a spune vreo vorbã de dojanãfiilor, urmã calea indicatã de muºchiul de pe copaci care, se ºtie, indicãdrumeþilor cã se aflã în direcþia nord. Tot de la tatã-sãu ºtia împãratulãst secret al naturii, pe care îl aflase în vremea când, copilandru fiind,mergea în drumeþii cu ai sãi pãrinþi.

Odatã ieºiþi din pãdure, cei patru drumeþi, rãzbiþi de foame, luarãdrumul unui han, gândindu-se cã tare bine le-ar prinde ceva merindecalde stropite cu un pic de vin. Ajunºi, în sfârºit, la porþile unui astfel deadãpost, împãratul le ceru fiilor sã spunã hangiului ce ºi cum, adicãsã-i cearã ceva de-ale gurii ºi gãzduire peste noapte. Dar, cum fiiiîmpãratului erau obiºnuiþi sã porunceascã, îi vorbirã hangiului pe unton rãstit, privindu-l de sus ºi cerându-i bucate alese de care bietulom nu auzise vreodatã. Însã hangiul nu se arãtã deloc speriat depurtarea celor trei tineri ale cãror veºminte nu se potriveau deloc cufelul lor de a porunci ºi, crezându-i simpli pãstori ce-ºi puserã în gândsã-l ia în râs, îi pofti sã iasã afarã din han, ameninþându-i cu o puºcãvânãtoreascã ºi cu asmuþitul câinilor ciobãneºti ce-i pãzeau bunurile.

Împãratul rãmase tãcut ºi ruºinat de purtarea fiilor care nu ºtiurãsã urmeze o rânduialã fireascã ºi simplã ca bunã ziua, adicã regulabunului simþ pe care un fiu o învaþã la ºcoala vieþii primilor ani, de lapãrinþi, de la bunici ºi de la cei care-i stau în preajmã. Se mai gândiîmpãratul la câte lucruri ar fi trebuit sã-i înveþe pe fiii lui, la timpul pecare ar fi putut sã-l petreacã împreunã cu ei, descoperindu-le secreteleºtiinþei de a trãi cu simplitate, în prietenie cu natura ºi cu restul lumii. Elîi încredinþase, însã, ºcolilor ºi învãþaþilor celor mai de seamã care vorfi ºtiind câte-n lunã ºi-n stele, dar cãrora nu le stã în putinþã sã deaunui elev ºtiinþa celor ºapte ani de acasã.

14 Din viaþa parohiei

PrPrPrPrPr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI

Scurt istoricScurt istoricScurt istoricScurt istoricScurt istoricParohia romano-catolicã din Motru a fost

înfiinþatã la 1 aprilie 1992, pânã la aceastã datãcomunitatea aflându-se sub îngrijirea parohilordin Drobeta-Turnu Severin. Sfintele Liturghii secelebrau doar ocazional, prin caselecredincioºilor, pânã la construirea unei capeleºi apoi a bisericii, ridicatã în perioada 1991 -1997. Începând cu anul 1992, comunitatea dinMotru îl are ca paroh pe pãrintele PetruþFrancisc. În 1996, pe teritoriul parohiei se stabilesc douã surori, dincongregaþia Surorile Caritãþii Sfântului Apostol Paul, care deschid ogrãdiniþã cu predare în limba englezã. Parohia are ºi o filialã laMãtãsari.

Semnele iubirii lui Dumnezeu la MotruSemnele iubirii lui Dumnezeu la MotruSemnele iubirii lui Dumnezeu la MotruSemnele iubirii lui Dumnezeu la MotruSemnele iubirii lui Dumnezeu la MotruDespre oraºul Motru se spune cã nu are o istorie veche, este

oraºul „fãrã arhivã”, ca o persoanã „fãrã copilãrie” ºi „fãrãadolescenþã”. Se aflã aºezat la jumãtatea distanþei dintre douã oraºevechi ale þãrii: Târgu Jiu ºi Drobeta Turnu-Severin. Oraºul Motru, dinjudeþul Gorj, are o populaþie de 22.848 locuitori, originea cuvântuluiMotru fiind geto-dacicã, “Mutru” sau ”Mutria”, dupã istoriculGiurescu, însemnând “apã limpede, curatã”. Din pãcate, nu acelaºilucru se poate spune ºi despre aerul pe care-l respirã locuitorii acestuioraº. Ajungem în faþa bisericii unde trei fetiþe, din blocurile vecine,ne aºteaptã ºi ne salutã; pãrintele paroh le informase cã trebuie sãvinã episcopul cu doi preoþi (n.r . vizita pastoralã, la Motru, aEpiscopului Auxiliar Cornel Damian a avut loc pe 26 martie a.c.).Dupã ce le-am rãspuns la salut, le-am întrebat dacã mirosul decãrbune este tot timpul atât de puternic. Rãspunsul a venit rapid,simplu ºi neaºteptat pentru mine: „Cum, miroase a cãrbune?”Normal, mi-am spus, „convieþuirea” îndelungatã cu lignitul le-aamorþit percepþia prezenþei acestuia în oraºul lor, în viaþa lor, în aerulpe care-l respirã.

Pãrintele paroh, Francisc Petruþ, care, dupã cum spunea unconfrate preot, ar trebui sã iasã mai devreme la pensie (ca minerii,la 45 de ani) ne-a spus: „Începutul exploatãrii lignitului a stat la bazaîntemeierii oraºului Motru, în anul 1961, ºi a sosirii catolicilor din toatecolþurile þãrii, începând cu anul 1964. Grija pastoralã a cãzut pe umeriipreoþilor parohi din Drobeta Turnu-Severin ºi aº vrea sã amintescaici pe preoþii Victor Iacobec, Eugen Bortoº, Andrei Ciobãnicã,

Francisc ªerban, IacobGherghelucã. Acesta din urmãa celebrat Sfânta Liturghie într-unapartament al unei familiioriginare din Tãmãºeni pânã în1990 când a fost construitã ocapelã; în 1991 au începutlucrãrile la construirea actualeibiserici”. „Eu am fost numit parohal acestei comunitãþi, spunepãrintele Francisc, în aprilie 1992

Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Naºterea Sfântului IoNaºterea Sfântului IoNaºterea Sfântului IoNaºterea Sfântului IoNaºterea Sfântului Ioºi aveam de continuat lucrãrile la bisericã ºi la casaparohialã. Cu ajutorul lui Dumnezeu, biserica a fostconsacratã în ziua de 25 octombrie 1997 de cãtre ÎnaltPreasfinþitul Ioan Robu. În iarna aceluiaºi an, sosesc laMotru cãlugãriþele Agnes ºi Ciryl, din congregaþia SurorileCaritãþii Sfântului Apostol Paul, care pun bazele uneigrãdiniþe în sala din casa parohialã. Doi ani mai târziu, în1999, surorile încep construirea unei grãdiniþe, lângãbisericã, iar în 2004 au inaugurat ºi o ºcoalã primarã caregãzduieºte 112 copii. De asemenea, în fosta capelã,surorile deschid o cantinã pentru sãraci, iar pentru tinerii

din oraº înfiinþeazã o asociaþie numitã Premiul internaþional, patronatãde ducele de Edinburgh, Filip, soþul actualei regine a Angliei”.

Credinþa care ne uneºteCredinþa care ne uneºteCredinþa care ne uneºteCredinþa care ne uneºteCredinþa care ne uneºteSora Mc Nealis ne spune: „Am venit la Motru, în anul 1997, trimise de

superioara noastrã, pentru a ne ocupa de cei marginalizaþi; aceastaeste carisma noastrã.

Eu predau englezã la grãdiniþã ºi la ºcoalã ºi, de asemenea, mãocup de partea managerialã.Avem mai puþin de zece copiicatolici în instituþia noastrã, restulfiind ortodocºi, de aceea religiaeste predatã de un preotortodox care, în fiecaredimineaþã, îi adunã pe copii însala de sport ºi face o scurtãrugãciune”.

Sora Celestine Cox a sositpe aceste meleaguri în lunaoctombrie a anului 2001, deºispera sã meargã în Africa.„Activitatea mea este extraºcolarã, spune sora Celestine,predau limba englezã la maimulte grupuri de copii ºi adulþi.Unii vin pentru aceste cursuri la noi în apartament sau merg eu laapartamentul asociaþiei Premiul internaþional, dar, când e vreme bunã,ne întâlnim la cantinã sau la ºcoalã”. „Am fost foarte bine primite, continuãsora Celestine, mi se pare interesant cã foarte mulþi ortodocºi vin înbiserica romano-catolicã ºi spun cã este acelaºi Dumnezeu; vin ºi mulþitineri, lucru care nu se întâmplã în Anglia”.

Sora Cecilia Bordea se aflã la Motru din luna august a anului 2004.„În congregaþie am intrat în anul 1994, spune sora Cecilia; acum lucrezîn ºcoalã ca profesor de limba englezã, iar duminica þin catehezã copiilordin parohie. Am întâlnit aici o comunitate foarte primitoare, îmi amintesccã m-au aºteptat cu flori, însã ceea ce m-a impresionat cel mai mult afost faptul cã sunt mai mulþi ortodocºi decât catolici în bisericã, ceea cenu prea am vãzut prin Moldova”.

Doamna Silvia Turcitu este din judeþul Bacãu ºi a venit la Motru înanul 1987. „Comunitatea noastrã, spune interlocutoarea noastrã, esteca o mare familie, aici se întâlnesc catolicii cu ortodocºii ºi cu protestanþii,

15Din viaþa parohiei

oan Botezãtorul oan Botezãtorul oan Botezãtorul oan Botezãtorul oan Botezãtorul – Motru– Motru– Motru– Motru– Motruaici auzim de suferinþele celorlalþi ºi încercãm sã ne ajutãm, aºa cumputem”.

Din mina de cãrbuni, la aurul credinþeiDin mina de cãrbuni, la aurul credinþeiDin mina de cãrbuni, la aurul credinþeiDin mina de cãrbuni, la aurul credinþeiDin mina de cãrbuni, la aurul credinþeiDomnul Szabó Miklós, originar din judeþul Covasna, a venit la Motru

în anul 1982, dar la aceastã bisericã vine doar de cinci ani; este tinichigiuºi uneori mai ajutã la reparaþii. „Înainte mã duceam la Lupoaia la bisericã,spune domnul Miklós, dar acum vin aici, la Motru, unde mã simt foartebine. Pãrintele Petruþ este prietenos ºi omenos, îmi place mult cã aregrijã de copii ºi îi învaþã lucruri bune de când sunt mici, ceea ce înseamnãfoarte mult”.

Domnul ªtefan Mleziva a venit de la Turnu-Severin; atât dânsul cât ºisoþia îl cunosc din copilãrie pe episcopul Cornel Damian. „Am venit laMotru pentru cã îmi ofereau posibilitatea sã ies mai repede la pensie.Îmi amintesc cã prin anii ‘70 mergeam cu pãrintele Bortoº ºi îi cãutampe catolici prin oraº, fãceam tabele, apoi am colaborat ºi cu pãrinteleGherghelucã, iar acum colaborez la fel de bine cu pãrintele Petruþ. Suntemca o familie ºi încercãm sã ne îndeplinim cum se cuvine îndatoririle decreºtini”.

Domnul Vicenþiu Tulbure s-anãscut la Piatra Neamþ, dar aiciºi-a gãsit „jumãtatea” cu careare patru copii. Iatã ce nepovesteºte domnul Tulbure: „Amsã mã refer la douã perioade alecomunitãþii noastre, cea din ‘86,când am venit în Motru, ºi ceade dupã ‘89. În prima, eram ocomunitate rãsfiratã, nu ºtiamunii de alþii, dar datoritãpãrintelui Gherghelucã reuºeamsã ne întâlnim cel puþin o datãpe lunã sau de sãrbãtori, princase, pe la diferite familii; cea dedupã ‘89, când am devenit mai

numeroºi în bisericã, am început sã ne cunoaºtem ºi biserica a devenitpentru mine o a doua familie. Eu provin dintr-o familie numeroasã, cu 11fraþi; comunitatea aceasta a reuºit sã-mi acopere golul produs în sufletdupã despãrþirea de familie”.

Dumnezeu, cu mineDumnezeu, cu mineDumnezeu, cu mineDumnezeu, cu mineDumnezeu, cu mineDomniºoara Roxana Ciutã ne povesteºte: „Vin în aceastã bisericã

de la vârsta de 7 ani. Aici am învãþat sã-l simt mai aproape pe Dumnezeuºi sã vorbesc cu El. Aici mi-am deschis noi orizonturi ºi am cunoscutmultã lume”. Pentru domnul Mihai-Adrian Boldi, unul dintre tinerii acesteiparohii, „biserica este locul unde a învãþat sã se roage”. „Am venit aici,spune domnul Boldi, pentru cã mi-a plãcut sã mã rog. PãrinteleGherghelucã a fost mai aproape de copii ºi ne-a învãþat foarte multerugãciuni. Eu locuiesc aproape de bisericã ºi am vãzut câte eforturi aufãcut preoþii pentru ca aceastã bisericã sã fie aºa de frumoasã”. Pentrudomniºoara Camelia Mihai, biserica este locul în care a devenit maiputernicã. „Aici am pus prima cãrãmidã a bisericii din sufletul meu, spune

domniºoara Mihai, aici am învãþat cã,oriunde aº merge, Dumnezeu este cumine”.

Un Fericit moldovean,Un Fericit moldovean,Un Fericit moldovean,Un Fericit moldovean,Un Fericit moldovean,patron la Mãtãsariulpatron la Mãtãsariulpatron la Mãtãsariulpatron la Mãtãsariulpatron la Mãtãsariul

din Olteniadin Olteniadin Olteniadin Olteniadin OlteniaCredincioºii din Mãtãsari provin din

Moldova; pe vremuri aceastã filialãaparþinea parohiei din Târgu Jiu, dardin anul 1992 a devenit filiala Motrului.Sfânta Liturghie s-a celebrat, pânã în2002, într-un apartament. Pe 9 iunie 2003, noua bisericã a fostconsacratã de Episcopul Auxiliar de Bucureºti, Cornel Damian, ºiare ca patron pe Fericitul Ieremia Valahul. Pe teritoriul parohieiactiveazã ºi un grup de tineri italieni, care fac parte din asociaþiaPapa Ioan al XXIII-lea, înfiinþatã ºi condusã de don Oreste Benzi.Aceºti tineri îi ajutã pe cei defavorizaþi, mai ales pe copii ºi pe bãtrâni.

Doamna Roxana Mischie a venit la Mãtãsari, împreunã cupãrinþii, acum 19 ani. „Eu consider, spune doamna Mischie, cãeducaþia în spiritul creºtin are un rol important în viaþã; sigur, lamajorat fiecare poate alege, dar cred cã toþi pãrinþii trebuie sã acordeaceastã educaþie copiilor. Aici, la Mãtãsari, am avut multe desuportat, când se oficia slujba în apartamente, lumea ne considerapocãiþi”.

Domnul Isidor Pascaru, moldovean din judeþul Bacãu, a venit laMãtãsari pentru cã se câºtiga mai bine. „Am contribuit cu toþii laconstruirea acestei noi biserici, spune domnul Pascaru; acum oavem, se vede, dar trebuie sã facem sã se vadã ºi biserica dinsufletul nostru. Ne bucurãm cã avem Sfânta Liturghie în fiecareduminicã ºi, chiar dacã nu am avea-o, am merge în altã parte. Nuputem sta fãrã slujbã”.

Aºa cum spune pãrintele Francisc Petruþ: „Parohia NaºtereaSfântului Ioan Botezãtorul este o comunitate care se vede iubitã deDumnezeu prin multe semne, mã gândesc aici la preoþii care aupãstorit-o, la surorile care activeazã în aceastã parohie, la viziteleepiscopilor, cum este ºi cea de acum, toate sunt semne ale iubirii luiDumnezeu faþã de aceastã comunitate. Ori de câte ori eºti atins dedragostea lui Dumnezeu, descoperi ºi motivul pentru care participila Sfânta Liturghie sau la celelalte sfinte sacramente.

16 Din viaþa Arhidiecezei

Exerciþii spirituale pentru familiiExerciþii spirituale pentru familiiExerciþii spirituale pentru familiiExerciþii spirituale pentru familiiExerciþii spirituale pentru familiiOratoriul comunitãþii saleziene din Constanþa a gãzduit, în perioada 24-

26 martie, o nouã sesiune de exerciþii spirituale, dedicate familiilor. Temadiscuþiilor a fost axatã pe faptul cã Dumnezeu este iubire, pãrintele predicatorfiind fostul vicar al bazilicii Sfântul Anton de Padova din Constanþa, pr. GilbertSebastian Iavorschi. La cele trei zile de rugãciune ºi meditaþii profunde auparticipat aproximativ 30 de persoane.

În perioada Postului Mare din acest an cãlugãrii salezieni din Constanþaau mai organizat exerciþii spirituale pentru adolescenþi ºi tineri.MARIUS-OVIDIU NICULESCUMARIUS-OVIDIU NICULESCUMARIUS-OVIDIU NICULESCUMARIUS-OVIDIU NICULESCUMARIUS-OVIDIU NICULESCU

SSSSSãrbãtoareãrbãtoareãrbãtoareãrbãtoareãrbãtoareîn comunitatea surorilorîn comunitatea surorilorîn comunitatea surorilorîn comunitatea surorilorîn comunitatea surorilor

Sfântul Iosif Sfântul Iosif Sfântul Iosif Sfântul Iosif Sfântul Iosif din Constanþadin Constanþadin Constanþadin Constanþadin ConstanþaSolemnitatea Sfântului Iosif, soþul Sfintei Fecioare

Maria, este, în fiecare an, o zi specialã ºi pentrucomunitatea surorilor din Constanþa, a cãrorcongregaþie este închinatã acestui mare sfânt alBisericii. Liturghia solemnã, din seara zilei de 19martie, celebratã de Mons. ªtefan Ghenþa, vicarulepiscopal de Dobrogea, ºi de reprezentantulcomunitãþii saleziene din oraº, pr. Venceslau Grosu,s-a bucurat de o asistenþã record pentru micuþacapelã a surorilor. Simpatizate de credincioºi, fie eitineri sau vârstnici, pentru zelul cu care îºi desfãºoarãactivitatea în grãdiniþa proprie, în ºcoli ºi spitale, celepatru cãlugãriþe, Palmira, Sandra, Esterina ºi Ioze, aºa cum li se spune în viaþa de zi cu zi, au fost destul de emoþionate, mai ales dupãcuvântul de mulþumire rostit de Mons. Ghenþa, în numele Bisericii locale, în cadrul predicii de la Sfânta Liturghie. Stabilite din anul 1994 înConstanþa, surorile italiene sosite din Cuneo s-au integrat foarte repede în viaþa comunitãþii, implicându-se, cu predilecþie, în munca deeducare a tinerelor generaþii. Dupã încheierea slujbei, întreaga asistenþã a fost invitatã la o agapã frãþeascã.MARIUS-OVIDIU NICULESCUMARIUS-OVIDIU NICULESCUMARIUS-OVIDIU NICULESCUMARIUS-OVIDIU NICULESCUMARIUS-OVIDIU NICULESCU

Fraternitatea Murialdo se dedicã în mod special educãriitinerilor ºi copiilor. În România îºi desfãºoarã activitatea din anul1998, iar prin fundaþia sa din Popeºti Leordeni a deschis un oratoriupentru diferite activitãþi educative, culturale, religioase ºi derecreaþie pentru copii ºi tineri.

Se deschide prima bibliotecã din Popeºti-LeordeniSe deschide prima bibliotecã din Popeºti-LeordeniSe deschide prima bibliotecã din Popeºti-LeordeniSe deschide prima bibliotecã din Popeºti-LeordeniSe deschide prima bibliotecã din Popeºti-LeordeniAcum deschide o bibliotecã, în colaborare cu ºcolile din

localitate ºi biblioteci din Bucureºti, cu fonduri din donaþii ºisponsorizãri. Aceasta va fi deschisã tuturor. Se adreseazã în modspecial elevilor de ºcoalã generalã, de liceu ºi celor de la ºcolilede arte ºi meserii.

Biblioteca are în dotare cãrþi din domeniile ºcolar ºi de culturãgeneralã ºi beneficiazã de calculatoare cu acces la Internet, pentrudocumentare ºi redactare. Oferã pe loc meditaþii cu profesori. Ceiinteresaþi sunt aºteptaþi cu plãcere în fiecare zi de lucru. Programulprovizoriu de funcþionare este: L: 15,30-20,00, Ma: 16,30 – 20,00Mi: 15,30 – 20,00 J: 8,00 – 13,00 V: 8,00 – 11,00.

Deschiderea bibliotecii a avut loc la data de 19 martie 2006 ºifuncþioneazã la adresa: Oratoriul Leonardo Murialdo, str. Murialdonr. 1, Popeºti-Leordeni, tel. 031.102.34.85 sau (021) 492.06.90.

Pânã în prezent, în Popeºti-Leordeni funcþioneazã numaibibliotecile ºcolare; de aceea o bibliotecã deschisã tuturor estenecesarã, mai ales pentru a fi de ajutor copiilor nevoiaºi. Va fi osursã de instruire beneficã pentru comunitatea oraºului. Vãaºteptãm!

17Din viaþa Arhidiecezei

15 ani de când15 ani de când15 ani de când15 ani de când15 ani de cândºººººcoala coala coala coala coala Sfântul Iosif Sfântul Iosif Sfântul Iosif Sfântul Iosif Sfântul Iosif din Craiovadin Craiovadin Craiovadin Craiovadin Craiova

ºººººi-a deschis pori-a deschis pori-a deschis pori-a deschis pori-a deschis porþþþþþileileileileile

În luna martie afiecãrui an îl sãrbãtorimpe Sfântul Iosif, soþulPreacuratei FecioareMaria, tatã purtãtor degrijã al Mântuitorului ,membru al Sfintei Familiidin Nazaret ºi patronulºcolii Sanitare Romano-catolice din Craiova. 17

Martie a acestui an a fost declaratã Ziua Porþilor Deschise ºi a marcat15 ani de când ºcoala Sfântul Iosif ºi-a deschis porþile tuturor celorcare vãd în fiecare bolnav chipul lui Cristos ºi se dedicã îngrijirii lui.

Cu acest prilej a fost organizatã o sesiune de referate,exemplificate cu demonstraþii practice, având ca temã Îngrijireabolnavilor cu accident vascular cerebral, prezentate de eleve dinanul III, care au beneficiat de un stagiu de pregãtire practicã într-oClinicã de Neurologie din Austria.

Iatã gândurile exprimate de câteva eleve participante la aceastãsesiune:

ELENA LIVIA GHIDARCEA: „Activitatea ºi rezultatele la învãþãturãmi-au fost rãsplãtite prin selectarea ºi participarea la un stagiu depregãtire practicã, timp de o lunã, în Austria. Am avut ocazia sãcunosc modul de a învãþa ºi de a munci într-o þarã membrã a UniuniiEuropene”.

ADRIANA NICOLAE: „ªcoala Sanitarã din Graz a fost pentru mineun mediu nou ºi modern de pregãtire pentru viitoarea meserie. Amvãzut ºi am învãþat multe lucruri utile, am legat prietenii cu colegeleaustriece ºi am cunoscut concepþia lor despre studiu ºi muncã”.

MARILENA RODICA, Vâlcea: „În spitalul din Graz am avut posibili-tatea de a lucra alãturi de o echipã medicalã foarte bine organizatã,caracterizatã prin ataºament ºi grijã deosebitã faþã de bolnavi. Sunthotãrâtã sã port aceeaºi grijã bolnavilor din spitalele în care voilucra”.

RODICA RADA: „Prin conversaþiile purtate cu cadrele medicaleºi bolnavii austrieci am putut exersa limba germanã ºi am învãþattermeni noi din domeniul medical. M-a impresionat ospitalitateacu care am fost primite, gazdele noastre exprimau o plãceredeosebitã în a ne explica ºi a ne împãrtãºi din experienþa lor” .

ANDA MARIANA TRUICÃ: „Pe lângã activitãþile desfãºurate înºcoalã ºi spital, o amintire plãcutã este oraºul Viena. Am vizitatmuzeele ºi obiectivelesale culturale. Bisericilesunt impresionante, iarrugãciunile celor adunaþiîn jurul altarelor strãbatvãzduhul capitaleiaustriece, încãrcatã deistorie ºi de mo-dernitate”.MONICA WOJCICKIMONICA WOJCICKIMONICA WOJCICKIMONICA WOJCICKIMONICA WOJCICKI

De Paºti la TVRDe Paºti la TVRDe Paºti la TVRDe Paºti la TVRDe Paºti la TVR

15 aprilie15 aprilie15 aprilie15 aprilie15 aprilieOra 23.30Ora 23.30Ora 23.30Ora 23.30Ora 23.30

TTTTTransmisiune de la Catedralaransmisiune de la Catedralaransmisiune de la Catedralaransmisiune de la Catedralaransmisiune de la CatedralaRomano-Catolicã din BucureºtiRomano-Catolicã din BucureºtiRomano-Catolicã din BucureºtiRomano-Catolicã din BucureºtiRomano-Catolicã din Bucureºti

16 aprilie16 aprilie16 aprilie16 aprilie16 aprilieOra 13.00Ora 13.00Ora 13.00Ora 13.00Ora 13.00

TTTTTransmisiune a binecuvântãriiransmisiune a binecuvântãriiransmisiune a binecuvântãriiransmisiune a binecuvântãriiransmisiune a binecuvântãriiUrbi et OrbiUrbi et OrbiUrbi et OrbiUrbi et OrbiUrbi et Orbi a Sfântului Pãrinte Papa a Sfântului Pãrinte Papa a Sfântului Pãrinte Papa a Sfântului Pãrinte Papa a Sfântului Pãrinte Papa

Benedict al XVI-leaBenedict al XVI-leaBenedict al XVI-leaBenedict al XVI-leaBenedict al XVI-lea

Duminicã, 2 aprilie2006, EpiscopulAuxiliar Cornel Damianînsoþit de pãrinteleFabian Mãriuþ,responsabil cupastoraþia familiei îndieceza noastrã ºipãrintele AdrianBoboruþã au fãcut un

„popas” spiritual în parohia romano-catolicã Neprihãnita Zãmislirea Sfintei Fecioare Maria din Drobeta Turnu-Severin. La întâlnirea cufamiliile din aceastã comunitate, Episcopul a subliniat importanþavocaþiei familiei, a respectului ºi încrederii între soþi, dar ºi educareacopiilor în spiritul creºtin. De asemenea, s-a pus în discuþie oproblemã actualã, aceea a cãsãtoriei de probã. Nu poþi sã iubeºtide probã, cum nu poþi sã trãieºti din probã. La îndemnul pãrinteluiparoh Claudiu Cojan, credincioºii au participat asemenea unei marifamilii la consacrarea noului altar din marmurã pe care se jertfeºteCristos Euharisticul, iar „Euharistia“, aºa cum spunea PreasfinþitulCornel Damian, „este inima vieþii noastre de credinþã”.

Inima noastrãva continua sã batãatâta timp cât Isusva fi prezent învieþile noastre prinSfânta Euharistie.Astfel, familiile dinTurnu-Severin vorparcurge împreunã„calea Bisericii”.

La TLa TLa TLa TLa Turnu-Severinurnu-Severinurnu-Severinurnu-Severinurnu-Severinbate o nouã inimã...bate o nouã inimã...bate o nouã inimã...bate o nouã inimã...bate o nouã inimã...

18 Din viaþa socialã

Glosar socialGlosar socialGlosar socialGlosar socialGlosar social

Binele comun Binele comun Binele comun Binele comun Binele comun (2)(2)(2)(2)(2)Pentru o societate datã, binele comun se concretizeazã într-

un ansamblu de instituþii menite sã înlesneascã tuturor cetãþeniloraccesul la acele servicii care corespund nevoilor de bazã: sãnãtate,siguranþã, educaþie, libertate de miºcare etc. Cum acestea suntdomenii foarte importante, nu e de mirare cã, într-un fel sau altul,toate problemele sociale pornesc de la cât de bine funcþioneazãaceste servicii. ªi ar pãrea de la sine înþeles cã, aceste servicii,fiind spre binele tuturor, toþi sunt dispuºi sã contribuie la dezvoltareaºi susþinerea lor. Totuºi, nu toþi membrii unei societãþi înþeleg bineleîn acelaºi mod. În plus, mai existã ºi problema “blatiºtilor”. Unelepersoane se folosesc de serviciile existente fãrã a contribui laîntreþinerea lor. ªi dacã numãrul celor care “merg pe blat” creºtefoarte mult, mai devreme sau mai târziu serviciul respectiv ajungela faliment.

Ziua MondialãZiua MondialãZiua MondialãZiua MondialãZiua Mondialãa Sindromului Downa Sindromului Downa Sindromului Downa Sindromului Downa Sindromului Down

În cadrul celui de al 6-lea Simpozion Internaþional “SindromulDown”, din Palma de Majorca, prin iniþiativa Comitetului DownSyndrome International ºi European Down Syndrome Association,cu consimþãmântul organizaþiilor-umbrelã reprezentative alesindromului Down din întreaga lume, s-a decis proclamarea dateide 21 MARTIE drept Ziua Mondialã a Sindromului Down. A fostaleasã ziua de 21 a celei de a treia luni a anului pentru a subliniaºi promova o mai bunã înþelegere a sindromului Down, care esteasociat cu 3 cópii ale cromozomului 21 – Trisomia 21. (vezi ºiwww.showdown.name)

În România, unde existã numeroase organizatii non-guvernamentale implicate direct ºi indirect în îmbunãtãþirea vieþiicopiilor, tinerilor ºi adulþilor cu sindrom Down, a demarat ocampanie naþionalã - “Existã un drum cãtre o viaþã normal㔓Existã un drum cãtre o viaþã normal㔓Existã un drum cãtre o viaþã normal㔓Existã un drum cãtre o viaþã normal㔓Existã un drum cãtre o viaþã normalã” -menitã sã sensibilizeze ºi sã informeze opinia publicã asuprasituaþiei persoanelor afectate de Trisomia 21. Iniþiatã de FederaþiaFederaþiaFederaþiaFederaþiaFederaþia“Asociaþia Reþeaua Organizaþiilor Sindrom Down din România”“Asociaþia Reþeaua Organizaþiilor Sindrom Down din România”“Asociaþia Reþeaua Organizaþiilor Sindrom Down din România”“Asociaþia Reþeaua Organizaþiilor Sindrom Down din România”“Asociaþia Reþeaua Organizaþiilor Sindrom Down din România”(FAROSDR), aceastã serie de acþiuni a fost deschisã în Bucureºti,la 21 martie, prin seminarul “ªanse egale” cu tema Integrareapersoanelor cu sindromul Down în societatea româneascã,manifestare organizatã de FAROSDR prin Asociaþia “Caritas”Bucureºti, împreunã cu Primãria sectorului 1 (Direcþia Generalã deAsistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului), cu sprijinul CompanieiNaþionale Poºta Românã. Beneficiind de prezenþa d-lui AndreiChiliman, primarul sectorului 1, alãturi de reprezentanþiiorganizaþiilor implicate, întrunirea a reiterat îndemnul la înþelegereºi acceptare socialã a celor afectaþi de Trisomia 21. Cu aceastãocazie a fost lansat primul numãr al revistei “Sindromul Down în“Sindromul Down în“Sindromul Down în“Sindromul Down în“Sindromul Down înRomânia”,România”,România”,România”,România”, care îºi propune sã vinã în sprijinul familiilorpersoanelor cu sindromul Down, precum ºi al specialiºtilor îndomeniu, cu informaþii legate de specificul afecþiunii, din punct devedere psiho-socio-medical, de serviciile existente ºi de studiilede cercetare pe aceastã temã.

Va invitãm sã vizitaþi site-ul nostru www.sindromdown.roºi sã vã înscrieþi pe forumul Sindrom Down la adresa

www.sindromdown.ro/forum

Informaþii suplimentare, Eugen ªtefãnescuE_mail: eugen_stefan@caritasbucuresti.orgWeb: www.sindromdown.roTel: 233.21.34 / 0727.224.117.

ComunitateaComunitateaComunitateaComunitateaComunitateaSfântului Ioan –Sfântului Ioan –Sfântului Ioan –Sfântului Ioan –Sfântului Ioan –

Mãnãstirea Mãnãstirea Mãnãstirea Mãnãstirea Mãnãstirea Sfânta FamilieSfânta FamilieSfânta FamilieSfânta FamilieSfânta FamilieBucureºti, StrBucureºti, StrBucureºti, StrBucureºti, StrBucureºti, Str. Jiului 35-37,. Jiului 35-37,. Jiului 35-37,. Jiului 35-37,. Jiului 35-37,

tel/fax 668 59 19,tel/fax 668 59 19,tel/fax 668 59 19,tel/fax 668 59 19,tel/fax 668 59 19,autobuzul 331 din Piaþa Romanãautobuzul 331 din Piaþa Romanãautobuzul 331 din Piaþa Romanãautobuzul 331 din Piaþa Romanãautobuzul 331 din Piaþa Romanã

SÂMBÃSÂMBÃSÂMBÃSÂMBÃSÂMBÃTÃ, 22 aprilieTÃ, 22 aprilieTÃ, 22 aprilieTÃ, 22 aprilieTÃ, 22 aprilieora 9, 30 - Conferinþã de teologieConferinþã de teologieConferinþã de teologieConferinþã de teologieConferinþã de teologie - Sfânta Treime -

susþinutã de fratele Jeanora 15,00 – Conferinþã de filozofieConferinþã de filozofieConferinþã de filozofieConferinþã de filozofieConferinþã de filozofie - Omul în lumina unei

metafizici a fiinþei - susþinutã de fratele DanMARÞI, 25 aprilieMARÞI, 25 aprilieMARÞI, 25 aprilieMARÞI, 25 aprilieMARÞI, 25 aprilie

ora 20,30 – Discuþie-dezbatere cu fraþiiDiscuþie-dezbatere cu fraþiiDiscuþie-dezbatere cu fraþiiDiscuþie-dezbatere cu fraþiiDiscuþie-dezbatere cu fraþiiVINERI, 28 aprilieVINERI, 28 aprilieVINERI, 28 aprilieVINERI, 28 aprilieVINERI, 28 aprilie

de la ora 12 pânã sâmbãtã, ora 7 – AdoraþieAdoraþieAdoraþieAdoraþieAdoraþie „Vegheaþi ºivã rugaþi!”

SÂMBÃSÂMBÃSÂMBÃSÂMBÃSÂMBÃTÃ, 29 aprilieTÃ, 29 aprilieTÃ, 29 aprilieTÃ, 29 aprilieTÃ, 29 aprilieora 9,30 ora 9, 30 - Conferinþã de teologieConferinþã de teologieConferinþã de teologieConferinþã de teologieConferinþã de teologie - Sfânta Treime

- susþinutã de fratele Jeanora 15,00 – Conferinþã deConferinþã deConferinþã deConferinþã deConferinþã de filozofie filozofie filozofie filozofie filozofie - Omul în lumina unei

metafizici a fiinþei - susþinutã de fratele Dan

19Scout

Promisiunea lupePromisiunea lupePromisiunea lupePromisiunea lupePromisiunea lupeþþþþþilorilorilorilorilorLa 26 februarie, ºapte dintre mezinii grupului Scout de la Caterala

“Sf. Iosif” au depus, cu multã emoþie, promisiunea lupeþilor, intrândastfel în marea familie Scout. Pregãtirile începuserã cu câtevasãptãmâni înainte, însã aºteptarea evenimentului se simþea în aerde mult mai mult timp. Strãdania lupeþilor a fost remarcabilã ºiînduioºãtoare. Ei au repetat cu entuziasm Promisiunea lupetului ºiLegea Haiticului, având pregãtite mult doritele cãmãºi albastre ºilãsând grijile în seama liderilor lor: “Oare va merge totul bine? “.

Dupã numeroase ore de pregãtiri, a sosit ºi evenimentul cerutîn repetate rânduri de cãtre cei mici: promisiunea, desfãºuratã încadrul unei Liturghii solemne concelebrate de pãrintele paroh EugemBortoº ºi de îndrumãtorul spiritual al lupeþilor, pãrintele DominicSoare. Momentul culminant, cel în care glasurile gingaºe ale lupeþilorau rostit solemn prima promisiune din viaþa de cercetaº, a fost împlinitcu un calm ºi o seriozitate neobiºnuit de mature de cãtre cei ºaptecopii (care, ulterior, au redevenit zburdalnici ºi guralivi, ca de obicei).Cei mici s-au angajat sã-L iubeascã pe Dumnezeu ºi pe semeniilor, sã respecte regulile cercetaºilor ºi sã protejeze natura.Emoþionanta ceremonie a decurs perfect, încheindu-se cu zâmbetelemulþumite – ºi uºurate totodatã – ale cercetaºilor noºtri.

Alãturi de micii lupi au fost ºi pãrinþii lor, vizibil miºcaþi, precum ºifraþii lor, cercetaºii de la parohia Adormirea Maicii Domnului, ai cãrorlupeþi depuseserã promisiunea cu numai o sãptãmânã în urmã.

Cei ºapte lupi îºi poartã acum mândri cravatelecercetãºeºti.Ceilalþi vor trebui sã aºtepte pânã la varã. Le þinempumnii!MONICA OLMONICA OLMONICA OLMONICA OLMONICA OLTEANUTEANUTEANUTEANUTEANU

TTTTTrei lupeþi ºi un temerarrei lupeþi ºi un temerarrei lupeþi ºi un temerarrei lupeþi ºi un temerarrei lupeþi ºi un temerarau fost primiþi cu bucurieau fost primiþi cu bucurieau fost primiþi cu bucurieau fost primiþi cu bucurieau fost primiþi cu bucurieîn „Marea Familie Scout”!în „Marea Familie Scout”!în „Marea Familie Scout”!în „Marea Familie Scout”!în „Marea Familie Scout”!

Duminicã, 19 februarie, a fost ziua aºteptatã cu nerãbdare decele patru noi cercetaºe: Promisiunea Scout, în faþa lui Dumnezeu, înfaþa comunitãþii parohiei „Adormirea Maicii Domnului” ºi în faþa familieide scoutiºti din Bucureºti.

Emoþii multe, bucurie mare ºi nu în ultimul rând pregãtire pemãsurã. Deºi partea cea mai grea a fost testul teoretic ºi proba practicã,fetele au fãcut faþã tuturor încercãrilor ºi s-au arãtat adevãraþi cercetaºipregãtiþi în orice situaþie. „Promit, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe cuvântde onoare, sã fac tot ce-mi stã în putinþã pentru a-mi îndeplini datoriafaþã de Dumnezeu ºi faþã de þarã, a-mi ajuta aproapele, a observaLegea scout.” Aºa ne-au promis cele patru candidate: AVRAMRABONIA (lupet), STAN SARINA (lupet), NARDELLA LUCREZIA (lupet),MITRICOAIA ANDREEA (temerar). Am fost martori, cu mic cu mare, laacest mare eveniment din viaþa lor, la jurãmântul scout, ºi i-am primitcu mare bucurie în familia noastrã de cercetaºi. Ne bucurãm cã familianoastrã este, pe zi ce trece, mai numeroasã!

Doamne, Te rugãm ai grijã de noi, dã-ne mult curaj, multentuziasm în activitãþile noastre ºi ajutã-ne ca toate iniþiativele ºi ceeace facem în folosul comunitãþii sã fie fãcut din inimã, în ascuns, pentrua câºtiga cât mai multe comori în Ceruri. Te rugãm, Doamne, revarsãharul ºi binecuvântarea Ta asupra noastrã, pentru a ºti sã preþuim ºisã fructificãm talanþii care ne-au fost încredinþaþi pentru a-Þi sluji Þie!DANIELA POGARDANIELA POGARDANIELA POGARDANIELA POGARDANIELA POGAR

20 Spiritualitate ºi Istorie

S-a nãscut în 1848, la Dublin (Irlanda),ºi a murit în 1904 la Bucureºti, fiindînmormântat la cimitirul Bellu Catolic. Dupãstrãlucite studii la Colegiul Catolic din Dublin,intrã în ordinul cãlugãresc al Pasioniºtilor,fiind sfinþit preot în 1871. În acelaºi an ajungela Bucureºti, unde i se încredinþeazãconducerea Seminarului Sfântul Duh, iar în1874 este numit inspector al ºcolilor de peîntreg teritoriul Arhidiecezei de Bucureºti,funcþie pe care a deþinut-o pânã la moarte.La înfiinþarea Capitlului catedralei “SfântulIosif” (1887) a fost numit canonic. A fostapreciat de arhiepiscopii I. Paoli, P. Palma,O. Zardetti, Xaveriu von Hornstein, iar înrepetate rânduri a fost vicar general ºidelegat special al ordinariatului.

Istoricul I. Gabor scria despre pr. A. Irwincã a fost un preot plin de demnitate ºi deevlavie, om încercat al învãþãmântului,priceput ºi abil sfetnic al arhiepiscopilor deBucureºti ºi prieten adevãrat al tineretului.La rândul sãu, arhiepiscopul R.Netzhammer scrie în lucrarea “Episcop înRomânia”, recent tipãritã în limba românã,cã pr. A. Irwin a fost un “excelent om alºcolii”, iar sub conducerea acestuia ºcolilecatolice de bãieþi ºi Seminarul “Sfântul Duh”au cunoscut o strãlucitã dezvoltare.

Pr. A Irwin ocupã un loc aparte în galeriamarilor personalitãþi ecleziastice ale Bisericiinoastre locale.

PrPrPrPrPr. . . . . ALOIS IRWINALOIS IRWINALOIS IRWINALOIS IRWINALOIS IRWIN – – – – –un pionierun pionierun pionierun pionierun pionier

al învãþãmântuluial învãþãmântuluial învãþãmântuluial învãþãmântuluial învãþãmântuluicatoliccatoliccatoliccatoliccatolic

în Arhidiecezaîn Arhidiecezaîn Arhidiecezaîn Arhidiecezaîn Arhidiecezade Bucureºtide Bucureºtide Bucureºtide Bucureºtide Bucureºti

DrDrDrDrDr. . . . . DÃNUÞ DOBOªDÃNUÞ DOBOªDÃNUÞ DOBOªDÃNUÞ DOBOªDÃNUÞ DOBOª

Aceasta este tema unei meditaþii din cartea “Convorbiri spirituale”, scrisã de MonseniorulVladimir Ghika. Am ales acest subiect considerând cã este oportun pentru toþi cititorii revisteinoastre. În timpul de pregãtire pentru sãrbãtoarea Paºtelui, precedatã de Sãptãmâna Sfântã,când la începutul triduumului pascal, cu toþii vom fi invitaþi sã luãm parte la Cina Domnuluiºi în continuare la adoraþie în faþa Sfântului Sacrament. Monseniorul Ghika ne oferã câtevagânduri profunde, inspirate din credinþa lui puternicã în prezenþa lui Isus în Sfânta Euharistie.Meditaþia Monseniorului Ghika poate fi, pentru fiecare dintre noi, un ajutor, o provocare ºiun îndemn la meditaþie, la o convorbire intimã, ca de la inimã la inimã, cu Isus prezent înSfânta Euharistie. Sfânta Bisericã recomandã ca adoraþia din Joia Sfântã sã se facã în tãcere,fãrã a fi obligaþi sã ascultãm pe alþii cum se roagã ºi cântã, sã ne ascultãm reciproc îndialogul nostru cu Dumnezeu.

De la începutul meditaþiei, Monseniorul ne îndeamnã sã fim mai conºtienþi de prezenþalui Dumnezeu de la care aºteptãm sã fie în acelaºi timp cel care ne inspirã, ne ascultã ºi nevorbeºte. “Nimic din ceea ce voi încerca, cu ajutorul lui Dumnezeu, sã scot pentru voi dinsufletul meu, nu va ajunge la sufletul vostru dacã nu s-a nãscut în mine din Dumnezeu,dacã nu este ºi luat de la Dumnezeu pentru voi, dãruit de Dumnezeu în voi ºi în voi primitpentru Dumnezeu.” Conºtienþi cã suntem prezenþi în faþa lui Dumnezeu vom deveni capabilisã înþelegem cum se va face cunoscut Dumnezeu în noi: “puneþi-vã toatã gândirea în El ºiveþi fi uimiþi sã-L auziþi vorbind, poate atât de puternic, prin cuvinte simple ºiinsuficiente…cãutaþi-L, cãutaþi-L bine ºi chemaþi-L, cãci va veni…acum putem apropia inimanoastrã de Inima lui Isus pentru a înþelege mai bine iubirea lui Dumnezeu faþã de noi.

Ascultaþi…o inimã preasfântã bate în tãcere, pentrutotdeauna, la umbra altarelor, o inimã de carne, simbol eficaceºi viu al iubirii lui Dumnezeu, izvorul oricãrui har.” Ne aflãm încasa Domnului, iar inima noastrã se aflã lângã Inima lui Isus,acelaºi Isus care de 2000 de ani este prezent în mod real ºicontinuu aici, în faþa noastrã, în sacramentul în care inimadumnezeiascã bate pentru veºnicie. “ªtiþi ce neobiºnuit exerciþiude pietate mi-a fost sugerat de aceastã vecinãtate. Am sã vã cersã-l îndepliniþi imediat ce vã veþi afla singur în prezenþa lui Isus,numai voi doi în Bisericã în faþa altarului. În tãcerea ºi singurãtateace vã înconjoarã rugãciunea, sã vã duceþi mâna la piept ºi, în

faþa lui Dumnezeu, sã simþiþi cu vârful degetelor bãtãile vieþii, ale acestei vieþi care ne judecãºi ne rânduieºte harul pentru totdeauna. Fiecare bãtaie a inimii poate fi consideratã ca unbilanþ care se face ºi se încheie, ca o chemare a lui Dumnezeu…Tresãrim când bate ceasul– este inima noastrã, care bate clipa ce nu se mai întoarce – un zgomot neaºteptat, noapteala uºã, ne impresioneazã, ascultaþi-L…nu pe cel de la uºã ci pe cel din voi: care sunteþichemat ºi cãutat în întuneric. Dumnezeu bate cu fiecare bãtaie de inimã. Dumnezeu bate,ce-I rãspundem? Ce rãspuns I-am dat în trecut? Unde m-au purtat fluxul ºi refluxul arterelor,viaþa datã de Dumnezeu prin bãtãile inimii? Cât timp vom mai amâna sã-I dãm lui Dumnezeuce aºteaptã de la noi? De câte ori a bãtut inima noastrã pentru Dumnezeu? De câte ori vamai bate pentru El? Sã-I promitem solemn cã dorim ca inima noastrã sã tresalte de bucuriela fiecare miºcare a vieþii. Dacã inima noastrã bate este pentru cã Inima lui Isus bate pentrunoi. Avem în aceasta ºi cauzã ºi model. Priviþi la Inima în faþa cãreia vã aflaþi! Niciodatã nuvom ºti tot ce conþine ea ºi tot ce înseamnã bãtãile ei. Ea, Inima divinã, vegheazã asupratuturor inimilor, iar vegherea ei merge la Tatãl prin Duhul Sfânt. Sã spunem din toatã inimao rugãciune de iubire: O, Inimã sfântã, ce dezvãlui o iubire nemãrginitã. O, Inimã sfântã cebaþi pentru mântuirea tuturor fãrã sã cunoºti odihna. O, Inimã divinã ale cãrei bãtãi rãsunãîn inimile celor ce te iubesc. O, Inimã divinã pe care o simt cã bate ºi în Inima mea. Tu ai vrutaceastã minune, emoþia conºtientã a pãmântului în faþa Dumnezeului sãu. Tu, care faci caþãrâna însufleþitã de viaþã sã tresarã prin buzele noastre ºi sã-þi rosteascã numele. Dã-ne înspiritul adopþiunii divine o inimã de copil al lui Dumnezeu, o inimã care sã semene cu a Ta.Fã ca toþi sã fim cu tine numai o singurã inimã ºi un singur suflet de acum ºi pânã în veaculveacurilor. ªi aºa cum ne iubeºti, fã sã te iubim ºi noi pe tine ºi noi între noi. O, Isuse, fã sã teregãsim într-o zi, inimã lângã inimã, în cetatea eternã ziditã dupã Inima Ta!”

Vladimir Ghika, Vladimir Ghika, Vladimir Ghika, Vladimir Ghika, Vladimir Ghika, Ora SfântãOra SfântãOra SfântãOra SfântãOra SfântãPrPrPrPrPr. . . . . IOAN CIOBANUIOAN CIOBANUIOAN CIOBANUIOAN CIOBANUIOAN CIOBANU

21Ecumenism

„Fiecare creºtin este invitat sã se asociezeacestui pelerinaj de speranþã, sã deamãrturie comunã, mergând împreunã cuCristos pentru a cãuta o nouã vocaþie pentruEuropa. Continentul nostru a înaintat cu paºimari în politicã ºi în culturã, ºi totuºi,

exploatarea, opresiunea ºi violenþa rãmân obstacole în drumul nostru.Sã ne inspirãm din tema - Lumina lui Cristos ne lumineazã pe toþi.Speranþã de reînnoire ºi de unitate în Europa - ºi sã încercãm sã dãmmãrturie despre credinþã în noul context european unde, destul dedes, credinþa este obligatã sã stea la marginea vieþii sociale. Acestefort al nostru va fi luminat de iubirea lui Cristos ºi de forþa DuhuluiSfânt, care vindecã rãnile omenirii”. (Din Scrisoarea cãtre creºtinii dinEuropa la încheierea primei etape a AEE3).

Printre experienþele pe care le-a trãit marea familie creºtinã lasfârºitul secolului trecut, pot figura ºi diferitele iniþiative ecumenice, demai mare sau mai micã amploare. Întâlniri ca cele de la Assisi (1986),Basilea (1989), Seul (1990) sau Graz (1997) au reprezentat momentesemnificative în drumul, deloc uºor, cãtre unitate.

Pe aceeaºi linie se înscrie ºi A Treia Adunare Ecumenicã Europeanãcare se va desfãºura în þara noastrã, la Sibiu, în septembrie 2007.

A Treia Adunare Ecumenicã Europeanã continuã, într-o manierãnouã, tradiþia întâlnirilor ecumenice europene anterioare. Noutateaacestei întâlniri stã în faptul cã nu se constituie într-un evenimentsingular, ci este parte a unui proces amplu. De-a lungul a patru etape,A Treia Adunare Ecumenicã Europeanã (AEE3) îºi propune sã realizezeun pelerinaj simbolic pentru a cunoaºte bogãþiile diverselor tradiþiicreºtine ºi pentru a redescoperi rãdãcinile creºtine ale Europei.

„Învingerea suspiciunii, a inerþiei ºi a nerãbdãrii, adevãraþii„Învingerea suspiciunii, a inerþiei ºi a nerãbdãrii, adevãraþii„Învingerea suspiciunii, a inerþiei ºi a nerãbdãrii, adevãraþii„Învingerea suspiciunii, a inerþiei ºi a nerãbdãrii, adevãraþii„Învingerea suspiciunii, a inerþiei ºi a nerãbdãrii, adevãraþiiduºmani ai ecumenismului” duºmani ai ecumenismului” duºmani ai ecumenismului” duºmani ai ecumenismului” duºmani ai ecumenismului” este scopul pelerinajului spiritual carea început la Roma în luna ianuarie a acestui an ºi care va conduceBisericile europene spre cea de-a Treia Adunare Ecumenicã Europeanãde la Sibiu. Tema întâlnirii de la Roma a fost „Lumina lui Cristos nelumineazã pe toþi. Speranþa de reînnoire ºi unitate în Europa”, temãcare va fi preluatã ºi de adunarea de la Sibiu.

Acest pelerinaj ecumenic constã în întâlnirea care s-a desfãºuratla Roma, la începutul acestui an; urmeazã cea de-a doua etapã cese va concretiza în întâlniri naþionale sau regionale care se vor organizaîn toatã Europa în perioada dintre sãrbãtoarea Rusaliilor din acest anºi Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor din 2007; atreia etapã va avea loc în Germania, la Wittenberg (oraºul lui MartinLuther), în perioada 15-18 februarie 2007. Adunarea EcumenicãEuropeanã propriu-zisã se va desfãºura în þara noastrã, în perioada4-8 septembrie 2007.

Logo-ul AEE3Logo-ul AEE3Logo-ul AEE3Logo-ul AEE3Logo-ul AEE3 - explicã autorul,graficianul Gabriele Riva, deconfesiune romano-catolic -reprezintã o cruce a cãrei bazã seextinde ºi cuprinde întregul globpãmântesc, conturate fiind graniþelecontinentului european. Crucea carese extinde este simbolul lui Cristos ce

Sibiu – inima creºtinãtãþii europeneSibiu – inima creºtinãtãþii europeneSibiu – inima creºtinãtãþii europeneSibiu – inima creºtinãtãþii europeneSibiu – inima creºtinãtãþii europenelumineazã Europa. De asemenea, extensiunea crucii indicã drumul,calea care duce la reconciliere. Prin culorile utilizate, autorul a vrut sãredea steagul României. Astfel, a folosit albastrul pentru pãmânt,galbenul pentru luminã, ºi roºul pentru a completa sigla AEE3.

Despre tema Despre tema Despre tema Despre tema Despre tema aleasã pentru Adunarea ecumenicã de la Sibiu,“Lumina lui Cristos îi lumineazã pe toþi. Speranþã de reînnoire ºi de

unitate în Europa”, Papa Benedict al XVI-lea spunea cã aceasta indicã„adevãrata prioritate” de a profesa credinþa „în actualul context cultural,adeseori marcat de relativism ºi de indiferenþã”; acesta este „un serviciuindispensabil adus Comunitãþii Europene, care în aceºti ani ºi-a lãrgithotarele”. Dar „pentru ca procesul de unificare sã fie rodnic”- a adãugatSfântul Pãrinte- „Europa are nevoie sã-ºi redescopere rãdãcinilecreºtine, acordând spaþiu valorilor etice care fac parte din patrimoniulei spiritual, vast ºi consolidat” de-a lungul secolelor. Însã, potrivit Papei,existã o condiþie ce trebuie respectatã: ”... prezenþa noastrã, a creºtinilor,va fi incisivã ºi luminãtoare numai dacã vom avea curajul sã parcurgemcu hotãrâre calea reconcilierii ºi a unitãþii”. Acest „efort” este cerut tuturor- a explicat Sfântul Pãrinte - deoarece toþi avem „o rãspundere specificã”pe drumul ecumenic al creºtinilor în Europa ºi în lume.

De ce Sibiu?De ce Sibiu?De ce Sibiu?De ce Sibiu?De ce Sibiu?P r e º e d i n t e l e

Conferinþei BisericilorEuropene, pastorul Jean-Arnold de Clermont, aflatanul trecut, în luna august,în þara noastrã, a explicat motivele pentru care România a fost aleasãca loc de desfãºurare a AEE3: „...la Sibiu va fi cea de a treia AdunareEcumenicã Europeanã. Prima a avut loc în anul 1989, în Elveþia, laBasel, într-o þarã majoritar protestantã; a doua în 1997, la Graz, într-uncontext majoritar catolic; era necesar ca a treia sã aibã loc într-uncontext ortodox. Acesta a fost primul motiv care a determinat alegereaRomâniei ca loc pentru cea de-a treia Adunare Ecumenicã Europeanã(...); în al doilea rând, Sibiul va fi capitala culturalã a Europei (alãturi deLuxemburg) în anul 2007: cele douã elemente au fost hotãrâtoare înalegerea României ºi a Sibiului ca loc de întrunire”. Pentru pregãtireaacestui eveniment, la Sibiu a fost instituit Comitetul local al celei de-aTreia Adunãri Ecumenice europene, care este constituit din nouãmembri, reprezentanþi ai diferitelor Biserici de pe teritoriul þãrii: romano–catolicã, greco-catolicã, ortodoxã ºi Bisericile evanghelice. Doicoordonatori asigurã legãtura cu Comitetul internaþional de pregãtirea AEE3. Comitetul local are misiunea de a pune la dispoziþie partealogisticã, de a asigura raportul cu Bisericile locale ºi cu mass-media;de asemenea, trebuie sã sensibilizeze diecezele din România asupraevenimentului ºi sã se ocupe de primirea participanþilor.

Întâlnirea de la Sibiu, oraº pluralist ºi multireligios, va fi pentruparticipanþi ºi pentru Bisericile pe care le reprezintã o importantãadunare Ecumenicã Europeanã dar ºi o mare provocare: fiecare vatrebui sã-ºi trãiascã propria identitate confesionalã într-un contextecumenic. ªi din acest motiv este nevoie de multã rugãciune pentruca drumul spre Sibiu sã fie “un drum al întregului Popor al luiDumnezeu”.

CRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICAN

22 Interviu

- Pãrinte Olivo Bosa, sunteþi provincialul Societãþii lui Isus dinRomânia din 1995, ºi anul acesta sãrbãtoriþi un jubileu important.La ce se referã acest jubileu?

- În 2005-2006, iezuiþii celebreazã un jubileu în memoria a treidintre sfinþii fondatori ai Societãþii lui Isus: 450 de ani de la moarteaSf. Ignaþiu de Loyola (31 Iulie 1556), 500 de ani de la naºterea Sf.Francisc Xaveriu (7 aprilie 1506) ºi 500 de ani de la naºterea FericituluiPierre Favre (13 aprilie 1506). Împreunã cu aceºtia Ignaþiu de Loyolaa înfiinþat, în 1540, Societatea lui Isus.

- Daþi-ne câteva detalii despre aceºti mari sfinþi.- Ignaþiu de LoyolaIgnaþiu de LoyolaIgnaþiu de LoyolaIgnaþiu de LoyolaIgnaþiu de Loyola e un om al „marilor dorinþe”, cum zicem

adesea în jargonul nostru iezuit. Cautã întotdeaunasã fie ºi sã facã mai mult. În cartea Exerciþiilorspirituale exprimã aceasta prin latinescul Magis,care va deveni una dintre componentele devizeiSocietãþii: A.M.D.G (Ad maiorem Dei gloriam - Spremai marea slavã a lui Dumnezeu). Cautã sã-lslujeascã tot mai bine pe Domnul sãu. E mereu încãutarea voinþei sale, încercând sã-l cunoascãpentru a-l sluji mai bine în aproapele. Trãieºte caun om dedicat Bisericii, conºtient, însã, de limiteleacesteia. Este un contemplativ care percepeacþiunea lui Dumnezeu în lume, la izbãvirea cãreia se simte chematde însuºi Dumnezeu Tatãl. Iubirea profundã pe care o nutreºte faþãde Bisericã nu numai cã nu-l paralizeazã în faþa scandalurilor vremiici, dimpotrivã, îl determinã sã caute modalitãþi de a o ajuta sã serefacã. Înfiinþeazã ºcoli ºi colegii, vede în culturã un instrumentprivilegiat de evanghelizare ºi de întãrire a credinþei. Tendinþa de apãrãsi Biserica este diminuatã, iar creºtinii formaþi devin ei înºiºi unferment al reînnoirii ºi al dezvoltãrii acesteia.

Francisc Xaveriu: Francisc Xaveriu: Francisc Xaveriu: Francisc Xaveriu: Francisc Xaveriu: un om cu o înnãscutã dragoste de viaþã, cuo naturalã înclinaþie spre descoperirea de noi teritorii. Dupã ce treceprintr-o laborioasã perioadã de convertire, ataºat de persoana ºide misiunea lui Isus, se simte trimis de el, prin intermediul SuveranuluiPontif, în lumea întreagã, pentru a ajuta sufletele. Nici un efort nu ise pare prea mare. Nevoia de a proclama Evanghelia nu-i dãodihnã. Nu mai þine cont de pericolele de moarte care se ivesc, de-a lungul drumului sãu prin India ºi Japonia, spre China, în slujireaacelora la care simte cã Biserica îl trimite. Moare pe insula Sancian,în drum spre China.

Pierre Favre: Pierre Favre: Pierre Favre: Pierre Favre: Pierre Favre: e un om foarte sensibil, de o mare fineþe spiritualã,care-l face capabil sã discearnã, pentru cei care-l întâlnesc, drumulspre dumnezeire. În mod cu totul firesc, îºi dedicã viaþa acelora caresunt în cãutarea lui Dumnezeu. Legãtura sa strânsã cu Domnul sãuîl îndrumã în însoþirea celor care-l cautã pe un drum de neîncetatãconvertire. Iar însoþirea spiritualã a persoanelor din jurul lui estetotodatã, ºi pentru el, drum de convertire personalã.

Aceºti sfinþi sunt o icoanã a spiritualitãþii ignaþiene. Ei stau la

TRIPLU JUBILEUTRIPLU JUBILEUTRIPLU JUBILEUTRIPLU JUBILEUTRIPLU JUBILEU(anul comemorativ(anul comemorativ(anul comemorativ(anul comemorativ(anul comemorativ

al Societãþii lui Isus – iezuiþii)al Societãþii lui Isus – iezuiþii)al Societãþii lui Isus – iezuiþii)al Societãþii lui Isus – iezuiþii)al Societãþii lui Isus – iezuiþii)

începuturile Societãþii lui Isus, o însoþesc ºi sunt o sursã de inspiraþiemereu nouã pentru viaþa ºi activitatea ei. Ei au ceva de spus ºi înzilele noastre, dar trebuie redescoperiþi. Sperãm ca, în cursul acestuian, sã putem pãtrunde mai adânc în comorile pe care le-au primitde la Dumnezeu, spre a ne îndestula ºi noi din ele.

- Vorbiþi-ne puþin despre Societatea lui Isus (Ordinul ieziuþilor).- Este un ordin cãlugãresc al Bisericii Catolice, precum

franciscanii, dominicanii sau benedictinii. Membrii sãi urmeazãcarisma întemeietorului lor, Sfântul Ignaþiu de Loyola. La tradiþionalelelor voturi de sãrãcie, castitate ºi ascultare adaugã un vot special deascultare faþã de Papa circa missiones (adicã disponibilitatea de amerge oriunde o cer mai marea glorie a lui Dumnezeu ºi nevoileBisericii). Prin cei 19.850 de membri, Societatea lui Isus este prezentãîn toatã lumea, în cele mai variate domenii de promovare a credinþeiºi a dreptãþii: în învãþãmântul universitar, în cercetarea ºtiinþificã ºitehnologicã, în domeniul comunicãrii ºi în mass-media, îninculturarea credinþei, în activitãþi cu caracter social, în ecumenismºi dialog interreligios. Societatea îºi are originile în carisma lui Ignaþiude Loyola ºi a altor nouã însoþitori. Fiind un om al discernãmântului,

Ignaþiu îi învaþã pe ai sãi sã descopere ºi sã facãvoinþa lui Dumnezeu în toate hotãrârile, atâtpersonale cât ºi apostolice. Spiritualitatea luiIgnaþiu este foarte concretã ºi realistã; ea constã,ca ºi iubirea însãºi, mai mult în fapte decât învorbe.

- Care este carisma specificã a ordinului, ºicum se traduce ea în activitãþile Societãþii lui Isus?

- Prin carisma sa, întreaga Societate ºi fiecaremembru în parte, este chematã sã þinã mereuprivirea aþintitã spre scopul ultim al vieþii, sãcontemple prezenþa ºi sã colaboreze la acþiunea

lui Dumnezeu în lume. Este vorba de o spiritualitate înrãdãcinatãîntr-o adâncã relaþie cu lumea: pozitivã, amicalã ºi bucuroasã înacelaºi timp. Ignaþiu însuºi a trebuit sã experimenteze cum Domnulîl fãcea sã ia o anumitã distanþã faþã de tendinþa sa de a fugi delume pentru a trãi numai cu Dumnezeu. El a înþeles ºi faptul cã nuexistã un drum autentic spre Dumnezeu afarã de acela careporneºte de la realitatea ambiguã ºi schimbãtoare a vieþii cotidiene.Este vorba de o spiritualitate întrupatã, pentru cã Dumnezeul nostrueste un Dumnezeu întrupat.

Dupã înfiinþarea Societãþii, mulþi iezuiþi s-au angajat în misiunifie în Orient (India, Japonia, China, Insulele Filipine), fie în cele douãAmerici, iar pe urmã ºi în Africa. Toate aceste þãri au astãzi iezuiþicare provin din populaþia autohtonã. Pe lângã diferitele forme deapostolat printre „credincioºi”(predicare, catehizare, misiuni populareºi pastoralã sacramentalã), un loc aparte îl au Exerciþiile Spiritualepentru discernerea vocaþiei ºi redescoperirea sensului vieþii. Din anul1548, Societatea se îndreaptã ºi spre apostolatul educaþiei în ºcoligratuite. . . . . La Roma, deja din anul 1551 a fost întemeiat Colegiul Romancare, din 1873, se va numi Universitatea Pontificalã Gregorianã. Înprezent, Ordinul are 3 451 de instituþii rãspândite în toatã lumea:universitãþi, ºcoli superioare, secundare ºi primare, în care învaþã2.500.000 de studenþi ºi elevi. În aceastã activitate sunt angajaþi4600 iezuiþi ºi 124.000 de laici. Obiectivul este acela de a forma„oameni pentru alþii”.

- Un apostolat intelectual foarte important, completat de

23Interviu

apostolatul media ºi cel social, la fel de serios implicate…Fiecare iezuit, în activitatea sa apostolicã, este chemat sã

promoveze adevãrul ºi dreptatea prin diferite acþiuni: serviciul înfavoarea sãracilor, împãrtãºirea bunurilor ºi prin sensibilizarea lumiila aceste probleme. Este vorba de o muncã fãcutã pentru ºiîmpreunã cu cei care sunt în nevoie. În aceastã activitate suntimplicaþi 700 de iezuiþi cu 9500 de colaboratori ºi 940 de voluntari.Între activitãþile sociale trebuie amintit „Serviciul pentru Refugiaþi”(JRS),activitate prezentã în 50 de þãri ºi care lucreazã, în prezent, cu400.000 de refugiaþi. Cât despre apostolatul media, Societatea luiIsus deþine 30 de edituri, 199 de reviste, 39 de staþii de radiodifuziune,27 de centre de producþie TV, 800 de site-uri Web. Cam 240 deiezuiþi lucreazã în acest domeniu. Acest sector devine astãzi prioritarîn Societatea lui Isus, datoritã importanþei ºi influenþei pe care o areasupra gândirii societãþii; de aceea se lucreazã la pregãtirea unoroameni potriviþi. Acestor trei forme de apostolat li se adaugã opereºi activitãþi pastorale, cam 2000 de iezuiþi fiind implicaþi în aproape2000 de parohii ºi alte biserici din marile centre urbane. În plus,existã câteva sute de case unde se oferã Exerciþiile Spirituale,îndrumare spiritualã, cursuri de formare, de introducere în rugãciune;deci toate acele modalitãþi care pot ajuta un suflet sã se apropriemai mult de Dumnezeu ºi sã discearnã mai bine voinþa lui Dumnezeuasupra sa.

Comunitãþile Vieþii Creºtine (CVX) sunt o asociaþie laicã despiritualitate ignaþianã, cu aproape 35.000 de comunitãþi, prezenteîn lumea întreagã, în care lucreazã 700 de iezuiþi ºi care colaboreazãcu Societatea lui Isus în exercitarea activitãþilor sale apostolice. ªi,ultimul dar nu cel mai puþin important: apostolatul rugãciunii,încredinþat de Sf. Pãrinte Societãþii lui Isus, are scopul de a invita ºiîndemna lumea la rugãciune, dupã intenþiile Sf. Pãrinte, pentru binelelumii întregi. Are cam 50.000.000 de adepþi, cu 170 de reviste.

- De când dateazã prezenþa iezuiþilor în România, ºi unde îiputem întâlni astãzi?

- Provincia românã a Societãþii lui Isus dateazã din 1579, cândprimii 11 iezuiþi se stabilesc la Mãnãºtur, Cluj; în 1581 deschid în centrulClujului un colegiu, care mai apoi va deveni Academia de teologie,filozofie ºi drept, ºi care stã la originea Universitãþii din Cluj. Istoria ºiactivitatea lor în România continuã foarte bogatã (poate vom aveatimp într-un alt numãr sã o prezentãm mai pe larg), pânã lasuprimarea ordinului de cãtre comuniºti, în 1948. La cãderearegimului comunist, în 1989, provincia românã este formatã din 7iezuiþi care au reuºit sã-ºi continue activitatea clandestin: 2 preoþi(pãrintele Godo ºi pãrintele Puni) ºi 5 fraþi, dintre care 2 admiºi înSocietate în clandestinitate. În prezent, sunt în România 29 de iezuiþidintre care 13 preoþi (8 provenind din alte þãri europene), 4 fraþi, 10membri la studii în strãinãtate ºi 2 novici. Ei pot fi gãsiþi la ClujClujClujClujCluj, „CentrulCentrulCentrulCentrulCentrulspiritual Manresaspiritual Manresaspiritual Manresaspiritual Manresaspiritual Manresa”, unde se desfãºoarã activitãþi de formarespiritualã ºi de sensibilizare umano-socialã; la Iaºi, „Centrul culturalIaºi, „Centrul culturalIaºi, „Centrul culturalIaºi, „Centrul culturalIaºi, „Centrul culturalXaverianum”Xaverianum”Xaverianum”Xaverianum”Xaverianum”, unde sunt promovate activitãþi prevalent culturale,dar ºi de animare a tineretului; la Bucureºti Bucureºti Bucureºti Bucureºti Bucureºti prin „Reºedinþa„Reºedinþa„Reºedinþa„Reºedinþa„ReºedinþaClaudianum” Claudianum” Claudianum” Claudianum” Claudianum” unde se desfãºoarã activitãþii cu tinerii, la „Centrul „Centrul „Centrul „Centrul „CentrulArrupe”Arrupe”Arrupe”Arrupe”Arrupe” deschis în favoarea refugiaþilor ºi a proiectelor formative, înproiectul „Concordia„Concordia„Concordia„Concordia„Concordia”, o asociaþie independentã de Provinciaromânã, dar animatã de un pãrinte iezuit din Austria, care lucreazãla recuperarea copiilor strãzii în 35 de case de tip familial, cu 500de copii în grijã. De asemenea, la Satu Mare,Satu Mare,Satu Mare,Satu Mare,Satu Mare, „Casa Sf. Ana„Casa Sf. Ana„Casa Sf. Ana„Casa Sf. Ana„Casa Sf. Ana”, unde

alãturi de activitãþile de animare a tineretului, fiinþeazã ºi un centrusocial care se ocupã de familiile sãrace ºi o asociaþie care activeazãcu copiii strãzii ( 5 case familiale ºi apartamente sociale); la DevaDevaDevaDevaDeva,prin P. Puni care a redeschis parohia greco-catolicã ºi o animã; laMiercurea CiucMiercurea CiucMiercurea CiucMiercurea CiucMiercurea Ciuc unde un pãrinte iezuit lucreazã ca animator spiritualal studenþimii ºi la SighetSighetSighetSighetSighet prin „Asociaþia quadrifoglio”,„Asociaþia quadrifoglio”,„Asociaþia quadrifoglio”,„Asociaþia quadrifoglio”,„Asociaþia quadrifoglio”, asociaþieindependentã, animatã de iezuiþi italieni, responsabilã de 3 casede tip familial pentru copiii strãzii.

- Ce activitãþi speciale vor avea loc la noi în acest an de triplujubileu, ºi unde vã pot contacta cei interesaþi?

- Încã de anul trecut, iezuiþii din þarã au marcat aceastãsãrbãtoare prin diverse manifestãri la Cluj ºi la Iaºi. Printr-un ciclude conferinþe organizat în colaborare cu Universitatea din Cluj, carede altfel are la originile sale Colegiul Academic înfiinþat de iezuiþi însec. XVI, s-a subliniat importanþa istoricã a ordinului în contextulnaºterii Bisericii Greco-Catolice, ºi în ceea ce priveºte educaþia încolegii ºi activitãþile culturale, ca de pildã tradiþia teatrului iezuit. Însimpozionul organizat la Palatul Culturii din Iaºi, în prezenþa unoroaspeþi de seamã, între care ºi Nunþiul apostolic în România, Jean–Claude Périsset, episcopul locului, Petru Gherghel, academicianulAlexandru Zub, decanul facultãþii de Istorie de la UniversitateaGregorianã din Roma, P. Marek Inglot S.J., au fost prezentatestrategiile educaþionale specifice ieuzuiþilor. În aceste zile ne bucurãmde prezenþa unui gânditor de seamã francez, Pr. Paul Valadier S.J.,care a pregãtit un ciclu de conferinþe, pe teme de actualitate, ce vorfi prezentate mediilor universitare din Bucureºti, Cluj ºi Iaºi. Aº maiadãuga ºi evenimentele legate de venirea pãrintelui Pierre CharruS.J., muzician, organistul bisericii St. Ignace din Paris, ºi care, pelângã cursul de formare de la Conservatorul din Cluj, va mai susþineconcerte de orgã în þarã, iar la Bucureºti, în data de 28 mai, laCatedrala Sfântul Iosif. Înaintea concertului, la ora 16.30 va avealoc, la Institutul Teologic Sfânta Tereza, un simpozion comemorativla care vor lua cuvântul ÎPS. Ioan Robu ºi Excelenþa sa Jean–ClaudePérisset. La aceastã orã se lucreazã la un numãr special al revisteiculturale Vatra, în întregime dedicat iezuiþilor. Mai multe detalii pot fiobþinute la: www.iezuiti.ro, la sediul provincial din Cluj-Napoca(Provincialatul) tel.0264.406.464, curiiaprov@iezuiti.ro, sau la CentrulClaudianum, Aleea Zânelor, 9A, Sect.4, Bucureºti, tel.021.330.8476,,,,,Claudianum@dnt.ro.A.M.D.G.A.M.D.G.A.M.D.G.A.M.D.G.A.M.D.G.InterInterInterInterInterviu realizat de LIANA GEHLviu realizat de LIANA GEHLviu realizat de LIANA GEHLviu realizat de LIANA GEHLviu realizat de LIANA GEHL

24 ªtiri

VVVVVatican Information Seratican Information Seratican Information Seratican Information Seratican Information Service (VIS)vice (VIS)vice (VIS)vice (VIS)vice (VIS)Agenzia Internazionale di notizie ZENITAgenzia Internazionale di notizie ZENITAgenzia Internazionale di notizie ZENITAgenzia Internazionale di notizie ZENITAgenzia Internazionale di notizie ZENIT

Noua catehezã a Papei: Raportul dintre Cristos ºi BisericãNoua catehezã a Papei: Raportul dintre Cristos ºi BisericãNoua catehezã a Papei: Raportul dintre Cristos ºi BisericãNoua catehezã a Papei: Raportul dintre Cristos ºi BisericãNoua catehezã a Papei: Raportul dintre Cristos ºi BisericãÎn cadrul audienþei generale din 15 martie, Papa Benedict al XVI-lea a început un nou

ciclu catehetic dedicat „misterului relaþiei dintre Isus ºi Bisericã”. Celor 30.000 de persoanevenite sã asiste la audienþa desfãºuratã în Piaþa San Pietro, Papa le-a spus: „Între Cristos ºiBisericã nu existã opoziþie: sunt realitãþi inseparabile, cu toate pãcatele pe care le au oameniice formeazã Biserica”. „De aceea nu pot fi împãcate intenþiile lui Cristos cu sloganul la modãacum câþiva ani: <Cristos da, Bisericã nu>”.

Cu o lunã în urmã, la 15 februarie, Papa încheia catehezele despre psalmi ºi cântãrile dinLiturgia Orelor, începute de Ioan Paul al II-lea. Sfântul Pãrinte a menþionat cã prin acest nouciclu se va menþine pe direcþia fixatã de predecesorul sãu, la început de mileniu: „Sãcontemplãm faþa lui Cristos”. “Mergând în aceastã direcþie, în ciclul catehetic ce începe astãzidoresc sã arãt cã tocmai lumina acestei Feþe este reflectatã pe faþa Bisericii.

„Nu putem sã îl gãsim pe Isus fãrã realitatea pe care El a creat-o ºi prin care se comunicã.Între Fiul lui Dumnezeu întrupat ºi Biserica Sa existã o continuitate profundã ºi inseparabilã, învirtutea cãreia Cristos este prezent astãzi în poporul sãu. El este mereu contemporanul nostru- contemporanul nostru în Biserica fondatã pe temelia Apostolilor. El este viu în succesiuneaApostolilor. Iar prezenþa Sa în comunitate, în care El însuºi se dã pe Sine, este motiv debucurie. Da, Cristos este cu noi; Împãrãþia lui Dumnezeu vine”.

AAAAAvemvemvemvemvemmaremaremaremaremare

nevoienevoienevoienevoienevoiesã nesã nesã nesã nesã ne

rugãmrugãmrugãmrugãmrugãmpentrupentrupentrupentrupentruvocaþiivocaþiivocaþiivocaþiivocaþii

În ziua de 7mai, Duminica a

IV-a a Paºtelui sau Duminica Bunului Pãstor, Biserica va celebracea de-a 43-a Zi Mondialã de Rugãciune pentru Vocaþii, a cãreitemã va fi “Vocaþia în misterul Bisericii”. Cu aceastã ocazie, SfântulPãrinte a adresat tuturor catolicilor îndemnul de a intensificarugãciunile pentru vocaþii, pentru o Bisericã ce are nevoie demai mulþi preoþi ºi de mai multe persoane consacrate. “Misiunea

Papa cere protejarea vieþii, promovarea familieiPapa cere protejarea vieþii, promovarea familieiPapa cere protejarea vieþii, promovarea familieiPapa cere protejarea vieþii, promovarea familieiPapa cere protejarea vieþii, promovarea familieiºi respectarea dreptului la educaþieºi respectarea dreptului la educaþieºi respectarea dreptului la educaþieºi respectarea dreptului la educaþieºi respectarea dreptului la educaþie

Joi, 30 martie, Papa Benedict al XVI-lea i-a primit în Vatican pe membrii Partidului PopularEuropean întruniþi la Roma pentru un congres continental. În faþa acestora, Pontiful a þinut un discursîn care, cu claritatea unui pedagog, a prezentat cele trei principii care, pentru Bisericã ºi creºtini, nusunt negociabile: „protejarea vieþii în toate fazele ei, din momentul conceperii pânã la moarteanaturalã; recunoaºterea ºi promovarea structurii naturale a familiei, ca uniune între un bãrbat ºi ofemeie, bazatã pe sacramentul cãsãtoriei..., protejarea drepturilor pãrinþilor de a-ºi educa copiii”.Sfântul Pãrinte a mai spus: „Aceste principii nu sunt adevãruri de credinþã (...). Ele suntînscrise înînsãºi natura umanã, fiind deci comune întregii umanitãþi”. Acþiunea Bisericii de a le promova nuare aºadar caracter confesional (...). Dimpotrivã, o asemenea acþiune este cu atât mai necesarã cucât aceste principii sunt negate sau rãu înþelese, aceasta constituind o ofensã împotriva adevãruluipersoanei umane, o ranã gravã provocatã dreptãþii înseºi”. În acelaºi context, Papa a revendicat dreptul reprezentanþilor religioºi de a-ºiexprima principiile într-o societate democraticã, deoarece „...atunci când Bisericile sau comunitãþile ecleziale intervin în dezbaterile publice,exprimându-ºi rezerva sau reamintind diferite principii, acest lucru nu constituie o formã de intoleranþã sau de interferenþã, întrucât acesteintervenþii au scopul de a ilumina conºtiinþele, ajutându-le sã acþioneze în mod liber ºi responsabil, în conformitate cu adevãratele exigenþeale dreptãþii, chiar dacã ar putea intra în conflict cu puterea sau cu anumite interese personale”.

preotului în Bisericã este de neînlocuit. De aceea, chiar dacã înanumite regiuni se înregistreazã o lipsã de cler, nu trebuie sãslãbeascã niciodatã certitudinea cã Isus Cristos continuã sãînsufleþeascã bãrbaþi care, asemenea Apostolilor, lãsând la oparte orice altã ocupaþie, sã se dedice total celebrãrii misterelorsacre, predicãrii Evangheliei ºi ministerului pastoral”, scrie SfântulPãrinte în mesajul sãu pentru aceastã zi. Dupã ce aminteºtecuvintele lui Isus: “Seceriºul este mare, însã lucrãtorii sunt puþini”(Mt 9,37), Papa continuã: ”Avem mare nevoie sã ne rugãm pentruvocaþii la preoþie ºi la viaþa consacratã. Nu ne surprinde cã acolounde se roagã cu fervoare, înfloresc vocaþiile (...) Sfinþenia Bisericiidepinde în mod esenþial de unirea cu Cristos ºi de deschidereafaþã de misterul harului care lucreazã în inimile celor credincioºi”.Mesajul pentru cea de-a 43-a Zi Mondialã de Rugãciune pentruvocaþii a fost publicat în Biroul de Presã al Vaticanului joi, 30martie.

25ªtiri

Radio Maria -Radio Maria -Radio Maria -Radio Maria -Radio Maria - “O razã de luminã pentru sufletul tãu!” “O razã de luminã pentru sufletul tãu!” “O razã de luminã pentru sufletul tãu!” “O razã de luminã pentru sufletul tãu!” “O razã de luminã pentru sufletul tãu!”Sub deviza “O razã de luminã pentru sufletul tãu!”, sâmbãtã, 25 martie, a avut loc la Oradea

deschiderea oficialã a postului Radio Maria. Ceremonia de inaugurare a fost prezidatã deArhiepiscopul Jean-Claude Périsset, Nunþiu Apostolic în România ºi Republica Moldova. Preºedinteleacestui post de radio, Francisc Szatmari, ºi-a rostit cuvântul de deschidere ºi de întâmpinare ainvitaþilor în limbile românã ºi maghiarã. De asemenea, s-au adresat celor prezenþi ºi cei doi directoride programe, pãrintele Doru Popovici (pentru limba românã) ºi pãrintele Jozsef Selymesi (pentrulimba maghiarã). Concretizarea proiectului de a funcþiona Radio Maria ºi în România sedatoreazã ºi celor doi episcopi catolici din Oradea: Mons. Virgil Bercea, Episcop greco-catolic,ºi Mons. Jozsef Tempfli, Episcop romano-catolic care, la festivitatea de deschidere, i-au încurajatpe cei angajaþi la acest post de radio. La eveniment au participat ºi reprezentanþi ai altor dieceze catolice din þarã: Bucureºti, Iaºi, Lugoj ºiBlaj. De asemenea, au fost prezenþi intelectuali din Oradea, senatori,oficialitãþi ale oraºului ºi reprezentanþi de la alte posturi de radio ºiteleviziune din localitate. Postul Radio Maria emite pe frecvenþa 102,2 FM în trei zone din Transilvania: Oradea, Zalãu ºi Gheorghieni, în douãlimbi, alternativ. În limba românã emite luni, miercuri ºi vineri dimineaþa, iar marþi, joi ºi sâmbãtã dupã-amiaza. În limba maghiarã emisiunile suntmarþi, joi ºi sâmbãtã dimineaþa, iar luni, miercuri ºi vineri dupã-amiaza. Duminica programul este întocmit în funcþie de programul Liturghiilor(greco-catolicã, în limba românã, ºi romano-catolicã, în limba maghiarã).

“Dorinþa noastrã este ca de acest post de radio sã beneficieze ºi creºtinii catolici din Moldova. De aceea, un prim proiect este de a obþine ofrecvenþã pentru zona Iaºi, Roman ºi Bacãu. Vom participa foarte curând la licitarea unei asemenea frecvenþe. Pe de altã parte, suntem dispuºiºi deschiºi sã publicãm orice material pe care ni l-ar putea oferi Episcopia de Iaºi, folositor ascultãtorilor noºtri”, a declarat pãrintele Doru Popovici,directorul de programe în limba românã, adresându-se Episcopiei Romano-Catolice de Iaºi.

Catholica.ro / Ercis.roCatholica.ro / Ercis.roCatholica.ro / Ercis.roCatholica.ro / Ercis.roCatholica.ro / Ercis.ro

Migranþii români,Migranþii români,Migranþii români,Migranþii români,Migranþii români,misionari ai valorilor creºtinemisionari ai valorilor creºtinemisionari ai valorilor creºtinemisionari ai valorilor creºtinemisionari ai valorilor creºtine

La mijlocul lunii martie, PS Petru Gherghel, Episcopul diecezeide Iaºi, responsabil, în Conferinþa Episcopalã din România cupastoraþia migranþilor, a vizitat comunitãþile românilor catolici dinnordul Italiei. Experienþa acestei vizite a împãrtãºit-o, într-un interviu,redacþiei în limba românã de la Radio Vatican. Referindu-se la vizitaîn Italia, PS Gherghel a spus cã aceasta este un rãspuns la cerinþelepastorale rezultate din dezbaterile Sinodului diecezan care a acordat„…o atenþie deosebitã acestei realitãþi (migraþia masivã acredincioºilor catolici din Moldova ), cerând insistent ca Bisericanoastrã sã se implice mai mult în asistenþa spiritualã a acestorcredincioºi...”.

Despre fenomenul migraþiei, Episcopul de Iaºi a spus cã „aprovocat o adevãratã mutaþie în societatea româneascã” ºi cã„puþinele aspecte pozitive sunt cu precãdere de ordin material, întimp ce consecinþele morale ne obligã la preocupãri nicidecum

„T„T„T„T„Tinerii ºi mass-media”-inerii ºi mass-media”-inerii ºi mass-media”-inerii ºi mass-media”-inerii ºi mass-media”-întâlnire educativãîntâlnire educativãîntâlnire educativãîntâlnire educativãîntâlnire educativã

la Romanla Romanla Romanla Romanla RomanSâmbãtã, 18 martie, parohia „Fericitul

Ieremia Valahul” din Roman a fost gazda uneiîntâlniri care a dezbãtut o temã de mare interesºi actualitate: „Tinerii ºi mass-media”.Organizatorii evenimentului - parohia gazdã ºi Comunitatea “SfântulIosif” - Iosefinii lui Murialdo - au invitat tinerii din toate parohiile catolicedin Roman, dar ºi numeroºi tineri de confesiune ortodoxã. Întâlnireaa fost moderatã de pãrintele Alois Moraru, parohul bisericii „FericitulIeremia”, ºi a constat în prezentarea unor materiale despre mijloacelede comunicare socialã, în dezbateri ºi întrebãri pe marginea temei,împãrtãºiri reciproce de experienþe ºi o agapã .

Printre invitaþii la aceastã manifestare s-au aflat pãrintele Cornel

Cadar, directorul Editurii “Presa Bunã” din Iaºi, care a expusprincipalele mijloace de comunicare socialã, soþii Oana ºi RaduCapan din Cluj-Napoca, angajaþi în promovarea internetului în cadrulBisericii Catolice din România, prof. Maria Sofronie care a încercatsã-i ajute pe tineri sã conºtientizeze impactul cuvântului în viaþa lor.

În partea dedicatã întrebãrilor, cele mai discutate teme au fostlegate de: influenþa nefastã a televizorului ºi a computerului în viaþacopiilor ºi a tinerilor, propunerea “modelelor negative” (cum au fostcazurile de sinucideri în rândul liceenilor), impactul reclamelor,modalitãþi concrete de abordare a situaþiilor dificile din viaþa unorpersoane, încurajarea anchetelor sociale care prezintã “modelepozitive” pentru adolescenþi ºi tineri.

O astfel de experienþã constructivã au avut tinerii romaºcani ºianul trecut când, în cadrul unei întâlniri similare, a fost dezbãtutãtema „Viaþa - o valoare imensã”.

uºoare”. Apoi a subliniat faptul cãinfluenþele cu care vin în contact cei plecaþidin mediul în care au fost obiºnuiþi sãtrãiascã pun în pericol credinþa ºi familia,de aceea „este necesar ca acestuifenomen sã i se facã faþã în mod organizat.Biserica trebuie sã gãseascã spaþiilenecesare din societate, pentru a încreºtinacontinuu fenomenul migraþiei”. „Am spus

deseori migranþilor cã, oriunde ar ajunge, poartã cu ei, dincolo dedorinþa de a obþine bunuri materiale, ºi datoria de a duce cu eivalorile spirituale, fiind misionari într-o lume pe care o gãsesc maisecularizatã decât se aºteptau. Cu toate acestea, migraþia nurãmâne doar o problemã, ea poate deveni o ºansã de îmbogãþirereciprocã atunci când nu ne pierdem lumina de a distinge binelede rãu”. Interviul poate fi citit pe site-ul Episcopiei de Iaºi.

26 Lecturi

Joseph Cardinal Ratzinger (PapaJoseph Cardinal Ratzinger (PapaJoseph Cardinal Ratzinger (PapaJoseph Cardinal Ratzinger (PapaJoseph Cardinal Ratzinger (PapaBenedict al XVI-lea) – „SareaBenedict al XVI-lea) – „SareaBenedict al XVI-lea) – „SareaBenedict al XVI-lea) – „SareaBenedict al XVI-lea) – „Sarea

pãmântului“pãmântului“pãmântului“pãmântului“pãmântului“(Creºtinismul ºi Biserica Catolicã la cumpãna dintre milenii –(Creºtinismul ºi Biserica Catolicã la cumpãna dintre milenii –(Creºtinismul ºi Biserica Catolicã la cumpãna dintre milenii –(Creºtinismul ºi Biserica Catolicã la cumpãna dintre milenii –(Creºtinismul ºi Biserica Catolicã la cumpãna dintre milenii –

o convorbire cu Peter Seewald)o convorbire cu Peter Seewald)o convorbire cu Peter Seewald)o convorbire cu Peter Seewald)o convorbire cu Peter Seewald)Ed. Sapientia, Iaºi, 2006; 338 p.Ed. Sapientia, Iaºi, 2006; 338 p.Ed. Sapientia, Iaºi, 2006; 338 p.Ed. Sapientia, Iaºi, 2006; 338 p.Ed. Sapientia, Iaºi, 2006; 338 p.

„Peter Seewald: - Câte cãi duc spre Dumnezeu?Joseph Ratzinger: Atâtea drumuri, câþi oameni existã. Cãci ºi în

interiorul aceleeaºi credinþe, drumul fiecãruia dintre oameni este unulcu totul personal.”

Acest schimb de replici mi se pare a fi cheia de boltã a volumului„Sarea pãmântului. Creºtinismul ºi Biserica Catolicã la cumpãna dintremilenii”. Apãrutã în 1996, pe când Cardinalul Ratzinger era prefectulCongregaþiei pentru Doctrina Credinþei, cartea pe care v-o prezint estestructuratã sub forma unui lung interviu luat de jurnalistul PeterSeewald. Deºi s-au scurs zece ani pânã la publicarea ediþiei în limbaromânã, cartea nu pierde deloc din actualitate, prospeþime ºi interes.ªi asta pentru cã întrebãrile sunt nãscute din frãmântãrile ºi temerileomului modern, frãmântãri ºi temeri de lungã duratã, valabile peorice meridian ºi în oricare culturã.

În loc de introducere, avem un dens capitol intitulat „Credinþacatolicã: Semne ºi cuvinte”. Încercând sã situeze Biserica în peisajulfrenetic, ºi uneori dezolant, al lumii contemporane, Joseph Ratzingerrosteºte aceste cuvinte profetice: „Probabil cã trebuie sã ne luãmrãmas-bun de la ideea unei Biserici a maselor largi. E posibil sã avemînaintea noastrã o epocã nouã a istoriei Bisericii, altfel structuratã, încare creºtinismul va sta din nou sub semnul bobului de muºtar; îngrupuri mici, aparent neînsemnate, care însã se împotrivesc cuintensitate rãului ºi poartã binele în lume; care-l lasã pe Dumnezeuînãuntru.” Vã amintiþi cuvintele Mântuitorului? „Nu te teme, turmãmicã...” Sã nu ne temem, deci sã trãim ºi sã mãrturisim credinþanoastrã, chiar dacã ateismul, pãgânismul ºi New Age-ul înfloresc înjurul nostru. Pledoaria lui Ratzinger pentru creºtinism ºi rolul Bisericiieste impresionantã. Refuzul de a defini catolicismul printr-o formulãare la bazã acest argument: „Este familiarizarea cu o structurã deviaþã, iar aceasta cuprinde întreaga concepþie de viaþã. Din aceastãcauzã, cred, nu poate fi niciodatã exprimatã doar în cuvinte. Trebuiesã fie un mod de a trãi, de familiarizare, o întrepãtrundere cu un modde a gândi, de a înþelege. Amândouã se stimuleazã reciproc”.

Capitolul I, „Persoana”, ni-l prezintã, pas cu pas, pe JosephRatzinger de-a lungul existenþei sale: nãscut la 16 aprilie 1927, înSâmbãta Mare, la Marktl, pe Inn, în Bavaria Superioarã, într-o familie„mai degrabã sãracã decât avutã“; copilãria ºi adolescenþa, evocatecu duioºie ºi melancolie; Mozart, Hitler, ºi iarãºi Mozart; serviciul militarla antiaerianã (avea doar 16 ani !); ºase sãptãmâni într-un lagãramerican de prizonieri, la Ulm; seminarul teologic de la Freising; 1950– sfinþirea ca diacon; interesul crescând pentru filozofie (Heidegger,Jaspers ºi personalismul în general, Sf. Augustin); influenþa lecturilordin Hermann Hesse; profesor la Bonn, Münster, Tübingen ºiRegensburg; tânãrul teolog bavarez – apariþie ºi contribuþie de senzaþiela Conciliul Vatican II; 1997 – arhiepiscop de München ºi Freising, apoiCardinal; 1981 – prefect al Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei.

Capitolul II, „Problemele Bisericii Catolice”, începe cu o caracterizareîndrãzneaþã – la sfârºitul celui de-al doilea mileniu, simpla existenþã a

Bisericii stârneºte iritare: „Biserica Catolicãeste un skandalon (piatrã de poticnire) înmãsura în care se opune unei noi ideologiimondiale, în mod vãdit în curs de constituire,apãrând în faþa acesteia valorilefundamentale ale omului”.

La cumpãna dintre milenii ºi dincolo deea, problemele Bisericii sunt nici puþine ºi niciuºoare: provocarea reprezentatã de roadeleotrãvite ale propagandei comuniste,realitatea tristã a secularizãrii crescânde lanivel global, prozelitismul agresiv al sectelor

neo-protestante, problema catolicismului în Africa neagrã – seducþiaalternativei islamice, prigoana crescândã împotriva creºtinilor, pestetot în lume; hirotonirea femeilor, anticoncepþionalele ºi avortul, celibatulpreoþilor, recãsãtorirea celor divorþaþi, criza profundã a cãsãtoriei ºi afamiliei. La toate aceste neliniºti ºi frãmântãri semnalate de jurnalistulPeter Seewald, Joseph Ratzinger rãspunde limpede ºi tranºant,argumentele sale fiind preluate exclusiv din Scripturã ºi Tradiþie.Interlocutorul mãrturiseºte cã misiunea lui se regãseºte sintetizatã îna doua scrisoare a Sf. Apostol Paul cãtre Timotei: „Vesteºte cuvântul,insistã la timp potrivit ºi la timp nepotrivit, convinge, ameninþã,îndeamnã cu toatã rãbdarea ºi învãþãtura. Cãci va veni timpul cândnu vor mai primi învãþãtura sãnãtoasã, ci, dupã propriile pofte, se vorînconjura de o mulþime de învãþãtori care sã le delecteze auzul. κi vorîntoarce auzul de la adevãr, ca sã se îndrepte spre basme. Tu însã fiimãsurat în toate, îndurã suferinþele, fã-þi munca de evanghelist,împlineºte-þi slujirea“.

Capitolul III, „În pragul noului timp”, detaliazã problema rãului înlume ºi, în corelaþie cu aceasta, problema libertãþii omului. Se schiþeazãapoi o panoramã a lumii contemporane: relaþia proastã cutemporalitatea ºi percepþia angoasantã a timpului care ne consumã,noua colectivizare – globalizarea, încercarea de a se crea o conºtiinþãmondialã, ºi replica ei, autoafirmarea îndârjitã a individului; speranþaîntr-o „nouã primãvarã a spiritului omenesc” (Ioan Paul al II-lea); rolulecumenismului ºi speranþa unitãþii creºtine; relaþia creºtinismului cuiudaismul ºi cu islamul. „Viitorul Bisericii – Biserica viitorului”: „Credinþacreºtinã a fost, în marile dictaturi ale secolului nostru, declaratã moartã,cu o enormã desfãºurare de forþe ºi de gesturi impresionante. […]Credinþa creºtinã are mult mai mult viitor decât ideologiile care o invitãla autodizolvare.” Viitorul? Karl Rahner: „creºtinul viitorului va fi un misticsau nu va fi deloc”. Veuillot, fost cardinal de Paris: „Totul trebuie sã fiecurat – curat, curat, curat. Ceea ce este necesar este o adevãratãrevoluþie spiritualã”. Iar Peter Seewald încheie cu întrebarea care existãîn sufletul ºi pe buzele tuturor: „Ce vrea Dumnezeu, cu adevãrat, de lanoi?” Rãspunsul lui Ratzinger e pe mãsura staturii sale de creºtin, deteolog ºi de slujitor al Bisericii: „Sã devenim fiinþe care iubesc, pentrucã doar atunci suntem cei creaþi dupã chipul ºi asemãnarea sa. Cãci,aºa cum ne spune sfântul Ioan, el este iubirea ºi el doreºte sã existefãpturi aidoma lui, care, prin aceasta, sã-i fie asemeni ºi sã-i aparþinãlui prin însãºi libertatea propriei lor iubiri, rãspândind astfel propria sastrãlucire”.

„Sarea pãmântului. Creºtinismul ºi Biserica Catolicã la cumpãnadintre milenii” este o carte densã, care nu ocoleºte întrebãrile esenþialeºi subiectele controversate, constituind o bunã introducere în gândireaºi scrierile Papei Benedict al XVI-lea. O carte care ne pune faþã în faþãcu criza dar ºi cu speranþele lumii moderne.ANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARU

27Eseu

A fost odatã un copil care ºi-a pierdutmama când avea 9 ani. ªi mama lui adevenit, pentru totdeauna, SfântaFecioarã Maria...

A fost odatã un tânãr marcat degrozãvia rãzboiului, de ororilenazismului ºi comunismului...

A fost odatã un tânãr seminaristîndrãgostit deopotrivã de poezie, deteatru ºi de filozofie...

A fost odatã un preot plin de zel, apoiArhiepiscop, apoi Cardinal...

A fost odatã un Papã venit – minune!– de dincolo de cortina de fier: dinPolonia comunistã ºi, deloc paradoxal,cea atât de profund creºtinã...

A fost odatã un Papã care le-a cerutoamenilor, TUTUROR oamenilor, sã nule fie fricã ºi sã-ºi deschidã inimile în faþalui Cristos...

A fost odatã un Papã care le-aamintit oamenilor cã IUBIREA E MAIPUTERNICÃ DECÂT ORICE...

A fost odatã un Papã care a crezutcã ADEVÃRUL ne va elibera ºi a luptatpentru asta, stârnind mânia celui rãu,care a vrut – dar n-a reuºit – sã-l piardãla 13 mai 1981...

A fost odatã un Papã care arãsturnat comunismul deºi nu avea nicio divizie (dupã cum remarcase maliþiosStalin): avea, în schimb, milioane deinimi curate ce se rugau împreunã cuel...

A fost odatã un cãlãtor neobosit carea strãbãtut pãmântul în lung ºi în lat,ducând vestea cea bunã a Întrupãrii ºia Învierii la toate popoarele...

A fost odatã un sluji tor bun ºicredincios, care nu s-a îndepãrtat de laporuncile Domnului ºi Stãpânului sãu,deºi spiritul lumii ºi al veacului îi eraîmpotrivã...

A fost odatã un om gârbovit ºi

Ioan Paul al II-lea –Ioan Paul al II-lea –Ioan Paul al II-lea –Ioan Paul al II-lea –Ioan Paul al II-lea –slujitorul credinciosslujitorul credinciosslujitorul credinciosslujitorul credinciosslujitorul credincios

tremurând, un om cu privire de oþel ºiinimã dreaptã..., un Papã pe care mulþi„progresiºti“ îl invitau sã demisioneze,dar care a murit aºa cum a trãit: îndeplinã demnitate ºi credinþã...

ANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARU

A fost odatã un Pãrinte care ne-aiubit pe toþi ºi s-a rugat pentru noi...

A fost odatã Ioan Paul al II-lea,slujitorul credincios...

2 aprilie 2005 – 2 aprilie 2006...

28 Sfântul lunii

Bernadeta Soubirous s-a nãscut în anul 1844,la Lourdes (Franþa) ºi era prima din cei ºase copiiai pãrinþilor Francisc ºi Luisa Castérot. Era o copilãcu o sãnãtate ºubredã, suferise de astm, iar petimpul epidemiei din anul 1854 s-a îmbolnãvit ºide holerã. Tatãl ei, Francisc, era morar, dar puþinpriceput în afaceri, astfel încât familia devine dince în ce mai sãracã, ajungând sã trãiascã îndemisolul unei case dãrãpãnate. Bernadeta nu a

fãcut prea multã ºcoalã ºi era consideratã de ceilalþi o ignorantã. Nuprimise încã prima Sfântã Împãrtãºanie, când, în 1858, viaþa sa, foartenormalã de altfel, s-a schimbat total în urma apariþiilor Sfintei FecioareMaria de la Lourdes. În anul 1858, între 11 februarie ºi 16 iulie, o fetiþãde 14 ani, cu numele de Maria Bernadeta Soubirous, susþine cã aavut mai multe viziuni în care a vãzut o „doamnã tânãrã ºi frumoasã”.„Doamna”, dupã cum povesteºte Bernadeta, era cam de înãlþimeaei, îmbrãcatã în alb ºi încinsã cu o panglicã azurie, iar în mânã þineaun rozariu. Aceste apariþii au avut loc lângã grota Massabielle, delângã pârâul Gave, situatã în apropierea Lourdes-ului.

Fericirea de apoiFericirea de apoiFericirea de apoiFericirea de apoiFericirea de apoiÎntr-una din zile, Bernadeta, împreunã cu alþi doi copii mai mici

decât ea, aduna lemne uscate în apropierea grotei. Deodatã,Bernadeta aude un foºnet în frunziºul copacilor din preajmã ºi,ridicându-ºi privirea, a vãzut-o pe aceastã „Doamnã tânãrã ºifrumoasã” care-i zâmbea ºi o invita sã se roage cu ea. Bernadeta aîngenunchiat, a luat rozariul ºi a început sã-l rosteascã, „Doamna”însoþind-o în rugãciune de-a lungul celor cinci decade. În aceeaºisearã, Bernadeta i-a povestit mamei cele întâmplate, aceastaexplicându-i cã, de fapt, ceea ce vãzuse era un suflet din Purgator,interzicându-i totodatã sã se mai întoarcã la grotã.

Câteva zile mai târziu, dupã ce a fost consultat ºi un preot dinpartea locului, care nu dãdu prea multã crezare celor povestite decopilã, Bernadeta primeºte totuºi permisiunea de a reveni la grotã. Întimp ce se ruga rozariul, „Doamna” îi apãru din nou, însã cei care oînsoþeau pe Bernadeta nu o puteau vedea. Copila intrã în extaz ºitrebui sã fie purtatã pe braþe din acel loc. Chiar dacã nimeni nu ocredea, câteva zile mai târziu, numãrul celor care o însoþeau la grotãera din ce în ce mai mare. „Doamna” i-a apãrut din nou, vorbindu-i îndialectul locului, ºi i-a cerut sã vinã la grotã în fiecare zi, timp de 15 zile:„Vino aici, te rog, pentru 15 zile, i-a spus Sfânta Fecioarã, nu-þi promitcã te voi face fericitã în aceastã lume, ci în cea de dincolo”. Urmãtoareaduminicã, Bernadeta a fost analizatã, de un medic, în timpul viziunii.

Strigãt de alarmã pentru omenireStrigãt de alarmã pentru omenireStrigãt de alarmã pentru omenireStrigãt de alarmã pentru omenireStrigãt de alarmã pentru omenireMiercuri, 24 februarie, „Doamna” i-a adresat un mesaj pentru

întreaga omenire, spunându-i: „Pocãinþã, pocãinþã, pocãinþã!”,adãugând un mesaj personal pentru Bernadeta, cerându-i: „Va trebuisã te rogi pentru cei pãcãtoºi; sãrutã pãmântul pentru convertirea lor.Bea apã din izvor ºi spalã-te cu ea. Mãnâncã iarbã din apropierearâului”. În realitate, nu era nici un izvor în vecinãtatea grotei, dar ziua

Sfânta Bernadeta SoubirousSfânta Bernadeta SoubirousSfânta Bernadeta SoubirousSfânta Bernadeta SoubirousSfânta Bernadeta Soubirous(1844-1879)(1844-1879)(1844-1879)(1844-1879)(1844-1879)

urmãtoare, când Bernadeta a scormonit terenul, în locul indicat de„Doamna cea frumoasã”, apa a început sã izvorascã, mai întâi tulbure,devenind apoi din ce în ce mai cristalinã. De atunci, acest izvor curgefãrã întrerupere, producând 1450 hectolitri de apã pe sãptãmânã.

Urmãtoarea zi „Doamna” nu a mai apãrut, spre dezamãgireacelor 4000 de persoane adunate în aºteptarea ei. Numãrul curioºilorcontinuã sã creascã ºi marþi, 2 martie 1858, Bernadeta primeºte unnou mesaj: „Spune tuturor preoþilor cã lumea trebuie sã vinã aici înprocesiune ºi cã trebuie construitã o capelã!”.

Joi, 25 martie, Bernadeta a întrebat-o pe „Doamna cea frumoasã”cine este ºi rãspunsul a venit în dialectul locului: „Sunt NeprihãnitaZãmislire”, dogmã de credinþã proclamatã patru ani mai devremede cãtre papa Pius al IX-lea. Ultima apariþie a Sfintei Fecioare a avutloc pe 16 iulie, în sãrbãtoarea Sfintei Fecioare de pe muntele Carmel.Autoritãþile locale, „din motive igienice”, înconjuraserã locul de la grotã,dar Bernadeta, care stãtea pe malul râului Gave, a vãzut-o din noupe „frumoasa Doamnã”. Scepticismul Bisericii ºi al autoritãþilor localea durat câþiva ani dar, cu fiecare an, sanctuarul s-a impus de la sineca un loc privilegiat de pelerinaj. În 1862 a fost construitã o capelã,lângã grotã, iar dupã rãzboiul franco-prusac din 1870, Lourdes-uldevine þinta pelerinajelor din întreaga Europã.

A învins prin sinceritatea ºi candoarea eiA învins prin sinceritatea ºi candoarea eiA învins prin sinceritatea ºi candoarea eiA învins prin sinceritatea ºi candoarea eiA învins prin sinceritatea ºi candoarea eiÎncã de la început, atât Biserica cât ºi autoritãþile civile au considerat-

o pe Bernadeta ca fiind o fatã simplã ºi ignorantã care suferea dincauza halucinaþiilor, însã ea a reuºit sã-i convingã pânã ºi pe cei maimari sceptici prin sinceritatea ei. Bernadeta ura publicitatea pe careºi-o dobândise ºi refuza sã accepte bani sau daruri de la persoanelecare veneau s-o viziteze; vorbea foarte rar despre apariþii ºi nu aminteaniciodatã despre acest subiect din proprie iniþiativã, nu accepta ideeacã ar avea puteri paranormale, de aceea nu voia sã impunã mâinileasupra bolnavilor. Pentru o perioadã a atins rozariile vizitatorilor însã,ascultând de sfatul confesorului sãu, a încetat sã mai facã ºi acestlucru. Din 1861 pânã în 1866, Bernadeta a fost gãzduitã de SurorileCaritãþii ºi, din cauza sãnãtãþii sale ºubrede, abia în anul 1866 a fostacceptatã ca novice; atunci ºi-a luat numele de Maria Bernarda (înamintirea Sfântului Bernard, cinstitor înflãcãrat al Preacuratei ºi apostolneobosit al evlaviei cãtre Maica Domnului). ªi-a petrecut restul vieþii înaceastã mãnãstire, trãind ca o sorã oarecare ºi nu a pãrãsit conventulnici mãcar pentru a participa la ceremoniile care s-au þinut ladeschiderea bazilicii de la Lourdes, din anul 1876. În convent a fostnumitã infirmierã ºi sacristanã. S-a adaptat bine la viaþa spiritualã dinmãnãstire, iar drumul ei spre sfinþenie s-a bazat pe ascultarea faþãde reguli ºi pe unirea cât mai strânsã cu Isus cel rãstignit. Sãnãtateasa continua sã-i creeze probleme, astmul se înrãutãþea, iar tuberculozaosoasã îi provoca mari suferinþe. A suportat toate aceste chinuri curesemnare ºi rãbdare, murind în ziua de 16 aprilie 1879.

A fost canonizatã în 1933, de Papa Pius al XI-lea, nu ca urmare aviziunilor avute de Bernadeta, ci pentru viaþa ei de rugãciune, dedevoþiune simplã ºi de ascultare faþã de Dumnezeu.

Prezentare de PrPrezentare de PrPrezentare de PrPrezentare de PrPrezentare de Pr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI