1

Catedrala Sfântul Iosif,Catedrala Sfântul Iosif,Catedrala Sfântul Iosif,Catedrala Sfântul Iosif,Catedrala Sfântul Iosif,1884-20091884-20091884-20091884-20091884-2009

Pãstorul Arhidiecezei

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Catedrala Sfântul Iosif,Catedrala Sfântul Iosif,Catedrala Sfântul Iosif,Catedrala Sfântul Iosif,Catedrala Sfântul Iosif,1884-20091884-20091884-20091884-20091884-2009

Anul acesta, la 15 februarie, se împlinesc 125 de ani de la consacrarea Catedralei noastre.Iatã ce scria C. Auner, în 1916, în Revista Catolicã: „Cu puþin înainte, la 15 Februarie 1884, sosiacea zi memorabilã, cea mai fericitã din viaþa lui Paoli, acum arhiepiscop. Rare ori un om aurmãrit un gând cu mai multã tenacitate ºi a luptat cu atâtea piedici, rare ori un om a avut maimultã încredere în Pronia dumnezeiascã, ca Paoli cu clãdirea catedralei. A sosit în fine ziuainaugurãrii”. La Sfânta Liturghie din „ziua inaugurãrii” Episcopul Paoli, ctitorul Catedralei Sfântul Iosif,spunea în predica sa: „Este dar de crezut cã tu, Dumnezeule, pe care cerurile cele prea înalte nu te potcoprinde, þi-ai ales lãcaºul acesta drept locuinþa ta? Însã, aºa fiind în realitate, precum credinþa ni-o învaþã,îndrepteazã cu bunãtate privirile tale de pe tronul gloriei tale sublime, ºi pleacã urechile spre rugãciunea mea.Aci va veni nefericitul, apãsatul a-ºi vãrsa inima înnaintea ta, ºi a se ruga la tine în deosebitele întîmplãri ºi necazuri ale vieþii:ascultã-l Doamne ºi mângãiã-l. (...)

Veni-vor aici cei sãraci ºi smeriþi, vor veni cei bogaþi ºi puternicii sã-þi cearã scãparea din rele ºi abundenþa bunurilor, fie sufleteºti,fie trupeºti. Ascultã, Doamne, rugãciunile lor, ba chiar rugãciunile oricãruia care va veni a-þi cere graþie în acest sfânt lãcaº, încâtoamenii toþi sã recunoascã cum-cã þi-ai ales locul acesta drept locuinþã a ta, ºi cã tu faci sã fie fericiþi pe pãmînt ºi în cer aceia cari vorveni adesea sã ºazã într-însul”.

Nu la mult timp dupã sãrbãtoarea consacrãrii Catedralei, Episcopul Paoli avea sã noteze urmãtoarele: „Din raþiunea unei prudenþeînalte, ceremonia deschiderii catedralei se fixase pe o zi de muncã, Vineri 15 Februarie. Cu toate acestea afluenþa mulþimii de toateclasele, care þinu sã asiste la serbare, era aºa de mare, cã douã ore înaintea începerii slujbei nu mai era chip de a pãtrunde înbisericã. Am oficiat liturghia pontificalã, înconjurat de clericii seminarului meu ºi de majoritatea misionarilor, cari veniserã sã împartãbucuria mea. Am þinut douã discursuri, unul italienesc dimineaþa dupã evanghelie, iar celãlalt românesc, dupã prânz, la vecernie.

Locuri de cinste fuseserã rezervate persoanelor de rang. M. Sa Regele era reprezentat prin ºeful casei militare ºi mai mulþiadjutanþi în mare þinutã. Între autoritãþi se putea observa: întreg corpul diplomatic, preºedintele consiliului de miniºtri, ministrulafacerilor strãine, ministrul de finanþe, preºedintele senatului, prefectul poliþiei, primarul capitalei ºi o mulþime de alþi, pe cari ar fiprea lung de a-i numãra”.

Episcopul Paoli avea aceastã devizã: „In victoria pax” (în traducere liberã, „pacea este rodul victoriei”). Cum acoperea, în gândireaacelui episcop, cum umplea sau cum cuprindea aceastã devizã fiinþa catedralei pe care a construit-o ºi a sfinþit-o, nu e uºor derãspuns. ªi totuºi, dacã ne gândim la ceea ce ºtia ºi el ºi ºtim ºi noi, cã o catedralã este primul loc sacru al diecezei, mama tuturorbisericilor, centrul unitãþii tuturor comunitãþilor catolice de pe teritoriul ei canonic, loc de proclamare constantã a Cuvântului luiDumnezeu ºi de celebrare continuã a Sfintelor Sacramente, semn vizibil al comuniunii locale ºi universale sub slujirea urmaºuluiSfântului Petru de la Roma, putem sã înþelegem cã pacea este rodul victoriei obþinute din atâtea lupte ale slujirii.

„In victoria pax” pot spune cei care primesc Botezul, cãci harul învinge pãcatul; din sclavi devenim fii ºi moºtenitori. „In victoriapax” pot spune cei care primesc Mirul, cãci duhul rãului este învins în noi de Duhul lui Dumnezeu. La fel pot spune cei care seîmpãrtãºesc la masa euharisticã, pentru cã prezenþa lui Cristos, astâmpãrând foamea ºi setea noastrã sufleteascã, ne ridicã înlumina pãcii cereºti.

ªi în celelalte taine, Pocãinþa, Maslul, Preoþia ºi Cãsãtoria, victoria milostivirii ºi iubirii lui Dumnezeu deschide, pentru tot omul,zãgazul pãcii: „In victoria pax”. ªi dacã mã gândesc nu la tainele-sacramente ci la tainele obiºnuite ale inimii omeneºti, cine ar puteasã se încumete sã schiþeze izbânda lor, pacea lor? Inima Catedralei, Isus din Sfânta Tainã a altarului, ar putea sã ne spunã câtevictorii au avut loc în inimile celor care au pãºit în acest spaþiu sfânt ºi câtã pace a izvorât din izbânzile cele fãrã de numãr. Mulþiºi-au gãsit pacea în catedrala Sfântul Iosif, învingându-ºi prin rugãciune suferinþele, disperãrile, fricile ºi tot ce poate apãsa inimaomului. „In victoria pax”: se scapã de tot fiorul rãului ºi se intrã în adâncul pãcii sufleteºti doar atunci când simþi Prezenþa CeluiPreasfânt, ºi aceastã simþire þi-o dã Catedrala.

În acest timp, în care ne luptãm în procese ca sã scãpãm catedrala noastrã de orice pericol care ar putea veni din partea clãdiriide 19 etaje, îl invocãm pe sfântul Iosif sã ne ajute în lupta cu puterea întunericului ºi sã ne mijloceascã harul, ca ºi noi, asemeneaEpiscopului Paoli, sã simþim cât mai curând mângâierea ºi lumina acestor cuvinte: „In victoria pax!”

Binecuvânteazã-i, Doamne, pe toþi cei care vor intra în acest lãcaº ºi împãrtãºeºte-i pe ei cu pacea ta!

2 Magisteriu

Migraþia, ocazie de întâlnire între civilizaþii (18 ianuarie)Migraþia, ocazie de întâlnire între civilizaþii (18 ianuarie)Migraþia, ocazie de întâlnire între civilizaþii (18 ianuarie)Migraþia, ocazie de întâlnire între civilizaþii (18 ianuarie)Migraþia, ocazie de întâlnire între civilizaþii (18 ianuarie)

Astãzi este Ziua Mondialã a Migranþilor ºi Refugiaþilor. Fiindcãanul acesta se celebreazã Anul Paulin, gândindu-mã tocmai lasfântul Paul ca mare misionar itinerant al Evangheliei, am ales catemã: „Sfântul Paul migrant, apostol al neamurilor”. Saul - acestae numele sãu ebraic - s-a nãscut într-o familie de evrei emigraþi laTars, important oraº al Ciliciei, ºi a crescut într-o întreitã culturã -ebraicã, elenistã ºi romanã - ºi cu o mentalitate cosmopolitã. Cânds-a convertit din persecutor al creºtinilor în apostol al Evangheliei,Paul a devenit „ambasador” al lui Cristos înviat pentru a-l facecunoscut tuturor, în convingerea cã în el toate popoarele suntchemate sã formeze marea familie a fiilor lui Dumnezeu.

Aceasta este ºi misiunea Bisericii, mai mult ca oricând, în acesttimp de globalizare. În calitate de creºtini, nu putem sã nu simþimnevoia de a transmite mesajul de iubire al lui Isus, în special tuturorcelor care nu-l cunosc sau se gãsesc în situaþii dificile ºi dureroase.Astãzi mã gândesc în mod special la migranþi. Realitatea lor este,fãrã îndoialã, feluritã: în unele cazuri, mulþumim lui Dumnezeu,este seninã ºi bine integratã; alteori, din pãcate, este dureroasã,dificilã, iar uneori chiar dramaticã. Comunitatea creºtinã priveºtela fiecare persoanã ºi la fiecare familie cu atenþie, ºi cere de lasfântul Paul forþa unui reînnoit elan pentru a favoriza, în orice partea lumii, convieþuirea paºnicã între bãrbaþi ºi femei de etnii, culturiºi religii diferite (...)

Fiecare dintre noi, dupã propria vocaþie ºi acolo unde trãieºteºi lucreazã, este chemat sã mãrturiseascã Evanghelia, cu o grijãdin ce în ce mai mare pentru acei fraþi ºi surori care, din alte þãri,din diferite motive, au venit sã trãiascã în mijlocul nostru, preþuindastfel fenomenul migraþiilor ca ocazie de întâlnire între civilizaþii.Sã ne rugãm ºi sã acþionãm pentru ca aceasta sã se realizezemereu în mod paºnic ºi constructiv, în respect ºi în dialog, prevenindorice tentaþie de conflict ºi de samavolnicie.

Prin convertirea lui Paul înþelegem semnificaþiaPrin convertirea lui Paul înþelegem semnificaþiaPrin convertirea lui Paul înþelegem semnificaþiaPrin convertirea lui Paul înþelegem semnificaþiaPrin convertirea lui Paul înþelegem semnificaþiaconvertirii evanghelice (25 ianuarie)convertirii evanghelice (25 ianuarie)convertirii evanghelice (25 ianuarie)convertirii evanghelice (25 ianuarie)convertirii evanghelice (25 ianuarie)

În Evanghelia acestei duminici rãsunã cuvintele primei predicia lui Isus în Galileea: “Timpul s-a împlinit; împãrãþia lui Dumnezeueste aproape: convertiþi-vã ºi credeþi în Evanghelie!” (Mc 1,15). ªitocmai astãzi se comemoreazã Convertirea sfântului Paul. Ocoincidenþã fericitã, mai ales în acest An Paulin, graþie cãruia putemînþelege adevãrata semnificaþie a convertirii evanghelice -metanoia - privind la experienþa apostolului (...) Convertirea luiPaul s-a maturizat în întâlnirea cu Cristos înviat; aceastã întâlnirea fost decisivã pentru a-i schimba radical existenþa. Pe drumulDamascului s-a întâmplat pentru el ceea ce Isus cere în Evangheliade astãzi: Saul s-a convertit deoarece, datoritã luminii divine, “acrezut în Evanghelie”. În aceasta constã convertirea sa ºi a noastrã:în a crede în Isus mort ºi înviat ºi în a ne deschide luminii haruluisãu divin (...)

Convertirea înseamnã, ºi pentru fiecare dintre noi, a crede cãIsus “s-a dat pe sine pentru mine”, murind pe cruce (cf. Gal 2,20);ºi cã, înviat, trãieºte cu mine ºi în mine. Încredinþându-mã puteriiiertãrii sale ºi lãsându-mã prins de mânã de cãtre el, pot ieºi dinnisipurile miºcãtoare ale orgoliului ºi ale pãcatului, ale minciuniiºi ale tristeþii, ale egoismului ºi ale oricãrei false siguranþe, pentrua cunoaºte ºi a trãi bogãþia iubirii sale.

Invitaþia la convertire, pusã în valoare de mãrturia sfântuluiPaul, rãsunã astãzi, la încheierea Sãptãmânii de Rugãciune pentruUnitatea Creºtinilor, deosebit de importantã pe plan ecumenic.Noi, creºtinii, nu am ajuns încã la þelul deplinei unitãþi, dar dacãne lãsãm convertiþi continuu de Domnul Isus, vom ajunge cusiguranþã. Fericita Fecioarã Maria, Mama Bisericii Una ºi Sfântã,sã ne obþinã darul unei adevãrate convertiri, pentru ca sã serealizeze cât mai curând dorinþa fierbinte a lui Cristos: “Ca toþi sãfie una!”.

Adaptare dupã wwwAdaptare dupã wwwAdaptare dupã wwwAdaptare dupã wwwAdaptare dupã www.oecumene.radiovaticana.org.oecumene.radiovaticana.org.oecumene.radiovaticana.org.oecumene.radiovaticana.org.oecumene.radiovaticana.org

Moartea lui Cristos a dat sens suferinþei noastre (1 februarie)Moartea lui Cristos a dat sens suferinþei noastre (1 februarie)Moartea lui Cristos a dat sens suferinþei noastre (1 februarie)Moartea lui Cristos a dat sens suferinþei noastre (1 februarie)Moartea lui Cristos a dat sens suferinþei noastre (1 februarie)

(...) Isus suferã ºi moare pe cruce din iubire. În felul acesta, dacã ne gândim bine, a dat sens suferinþei noastre, un sens pe care mulþibãrbaþi ºi femei din orice epocã l-au înþeles ºi însuºit, simþind seninãtate profundã ºi în amãrãciunea unor dure încercãri fizice ºi morale.ªi tocmai „forþa vieþii în suferinþã” este tema pe care episcopii italieni au ales-o pentru obiºnuitul Mesaj cu ocazia actualei Zile pentruViaþã. Mã alãtur din inimã cuvintelor lor, în care se simte iubirea Pãstorilor pentru lume ºi curajul de a vesti adevãrul, curajul de a spunecu claritate, de pildã, cã eutanasia este o falsã soluþie la drama suferinþei, o soluþie nedemnã de om. Adevãratul rãspuns nu poate fi, defapt, a da moartea, oricât de „dulce”, ci a mãrturisi iubirea care ajutã la a înfrunta durerea ºi agonia în mod uman. Sã fim siguri deaceasta: nici o lacrimã, nici a celui care suferã, nici a celui care îi stã aproape, nu se pierde înaintea lui Dumnezeu.

Fecioara Maria a pãstrat în inima ei de mamã secretul Fiului sãu, a împãrtãºit cu el ceasul dureros al pãtimirii ºi rãstignirii, susþinutãde speranþa învierii. Sã-i încredinþãm ei persoanele care sunt în suferinþã ºi pe cine se strãduieºte în fiecare zi în susþinerea lor, slujindviaþa în orice fazã a ei: pãrinþi, lucrãtori sanitari, preoþi, cãlugãri, cercetãtori, voluntari, ºi mulþi alþii. Pentru toþi sã ne rugãm.

Din alocuþiunileDin alocuþiunileDin alocuþiunileDin alocuþiunileDin alocuþiunileSfântului PãrinteSfântului PãrinteSfântului PãrinteSfântului PãrinteSfântului Pãrinte

la rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea AngelusAngelusAngelusAngelusAngelus

Din alocuþiunileDin alocuþiunileDin alocuþiunileDin alocuþiunileDin alocuþiunileSfântului PãrinteSfântului PãrinteSfântului PãrinteSfântului PãrinteSfântului Pãrinte

la rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea AngelusAngelusAngelusAngelusAngelus

3Pelerin la Vatican

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

VVVVVaticanulaticanulaticanulaticanulaticanulîn arena globalã:în arena globalã:în arena globalã:în arena globalã:în arena globalã:

Sfântul PãrinteSfântul PãrinteSfântul PãrinteSfântul PãrinteSfântul Pãrintepe Ype Ype Ype Ype You Tou Tou Tou Tou Tubeubeubeubeube

Benedict al XVI-lea, fan al generaþiei digitaleBenedict al XVI-lea, fan al generaþiei digitaleBenedict al XVI-lea, fan al generaþiei digitaleBenedict al XVI-lea, fan al generaþiei digitaleBenedict al XVI-lea, fan al generaþiei digitaleNoi tehnologii, noi relaþii. Pentru o culturã a respectului,

dialogului ºi prieteniei. Iatã titlul Mesajului Papei pentru cea de-a43-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor Sociale, din 24 mai. Tinerii suntcei cãrora li se adreseazã, în principal, Benedict al XVI-lea în acestdocument, prezentat, pe 23 ianuarie, la Sala de Presã Vaticanã.

ªi nu întâmplãtor. „Generaþia digitalã” este în atenþia Papeipentru cã de la aceasta porneºte impulsul de a evanghelizaInternetul, „adevãrat dar pentru umanitate”, o generaþie care poateface din reþeaua electronicã un „loc” capabil sã promoveze marilevalori ale existenþei ºi nu un spaþiu de banalizare a raporturilorumane.

Dedicat noilor tehnologii, documentul analizeazã lumeadigitalã, apreciind aspectul pozitiv al acesteia ºi subliniindresponsabilitãþile pe care le implicã gestiunea unui astfel deinstrument.

Înainte de toate, a spus, avantajele noilor tehnologii trebuiesã fie „puse în serviciul tuturor fiinþelor umane”. Pontiful îiîncurajeazã pe cei care lucreazã în acest sector sã promoveze „oculturã a respectului, a dialogului ºi a prieteniei”.

Dar nu ezitã sã spunã un „Nu!” categoric celor care se servescde Internet pentru a alimenta „ura ºi intoleranþa”, pentru a degrada„frumuseþea ºi intimitatea sexualitãþii umane, pentru a-i exploata„pe cei slabi ºi lipsiþi de apãrare”. În acest ultim caz, Benedict alXVI-lea mulþumeºte acelor reþele digitale care „cautã sã promovezesolidaritatea umanã, pacea, dreptatea ºi drepturile omului” maicu seamã în zonele lumii unde posibilitatea de acces la Interneteste penalizatã de o discrepanþã tehnologicã greu de remediat.„Ar fi o gravã pierdere pentru viitorul umanitãþii – afirmã SfântulPãrinte – dacã noile instrumente ale comunicãrii, care permit aîmpãrtãºi cunoºtinþe ºi informaþii într-un mod mai rapid ºi eficient,nu ar fi fãcute accesibile celor care sunt deja marginalizaþieconomic ºi social”.

AAAAAvantajele spaþiului cibernetic, în viziunea Pontifuluivantajele spaþiului cibernetic, în viziunea Pontifuluivantajele spaþiului cibernetic, în viziunea Pontifuluivantajele spaþiului cibernetic, în viziunea Pontifuluivantajele spaþiului cibernetic, în viziunea PontifuluiDedicând un capitol din mesaj celor care se conecteazã la

Internet, în fiecare zi ºi de mai multe ori pe zi, pentru necesitãþiprofesionale sau pentru divertisment, Papa subliniazã aspectelepozitive numite „dorinþã de conexiune” ºi „instinct de comunicare”,care se regãsesc în „înclinaþia” naturalã a fiinþelor umane de aintra în relaþie cu alþii. În fond, observã Pontiful, „aceastã dorinþãde comunicare ºi de prietenie este înrãdãcinatã” în natura noastrãca „reflex al participãrii noastre la iubirea comunicativã ºiunificatoare a lui Dumnezeu, care vrea sã facã din umanitate osingurã familie”.

Printre beneficiile spaþiului cibernetic, a enumerat: posibilitateaca familiile sã rãmânã în contact chiar dacã sunt despãrþite dedistanþe enorme; accesul facilitat ºi imediat al studenþilor ºi alcercetãtorilor la documente, izvoare ºi descoperiri ºtiinþifice ºiposibilitatea acestora de a lucra – prin intermediul Internetului –în echipã, chiar dacã se aflã în zone diferite ale lumii.

AAAAAvertizãri privind pericolelevertizãri privind pericolelevertizãri privind pericolelevertizãri privind pericolelevertizãri privind pericoleleTotodatã, Papa nu ezitã sã semnalizeze pericolele, punân-

du-i în gardã mai ales pe tineri. Sfatul este de „a nu banaliza

ideea ºi experienþa de prietenie”. „Ar fi trist – se citeºte în Mesaj –dacã dorinþa noastrã de a susþine ºi dezvolta online prieteniiles-ar realiza în dauna disponibilitãþii pentru familie, pentru veciniºi pentru cei care se întâlnesc în realitatea de fiecare zi, la loculde muncã, la ºcoalã, în timpul liber. De fapt, atunci când dorinþade conexiune virtualã devine obsesivã – adaugã – consecinþaeste cã persoana se izoleazã, întrerupând interacþiunea socialãrealã. Aceasta sfârºeºte prin a deranja chiar modelele de odihnã,de tãcere ºi de reflecþie necesare pentru o dezvoltare umanãsãnãtoasã”.

ªi Papa a ajuns pe Yªi Papa a ajuns pe Yªi Papa a ajuns pe Yªi Papa a ajuns pe Yªi Papa a ajuns pe You Tou Tou Tou Tou TubeubeubeubeubePe 23 ianuarie a fost activat canalul vatican pe You Tube.

Materiale ale Centrului de Televiziune Vaticanã ºi ale Radio Vaticansunt puse astfel la dispoziþia persoanelor din toate þãrile, de oriceorientare religioasã ºi ideologicã, care au interes faþã de ceea cespune Papa ºi Biserica Catolicã. Adresa este: www.youtube.com/vatican

Intrând pe site-ul You Tube (www.youtube.org), se poate aveaacces direct la documente video ºi audio despre activitateaPapei. De pildã, prin You Tube, cei interesaþi pot asculta ºi RadioVatican în limba românã, accesând vocea „Radio Vaticana”,aflatã pe pagina iniþialã a site-lui, sau accesând direct adresa:www.oecumene.radiovaticana.org/rom/index.asp

4 Catedrala Sfântul Iosif - 125 ani

PrPrPrPrPr. Eugen Bortoº, parohul catedralei Sfântul Iosif. Eugen Bortoº, parohul catedralei Sfântul Iosif. Eugen Bortoº, parohul catedralei Sfântul Iosif. Eugen Bortoº, parohul catedralei Sfântul Iosif. Eugen Bortoº, parohul catedralei Sfântul Iosif

“...mã gândesc la cei mulþi care în trecut, în prezent - ºisper cã ºi în viitor - au venit, vin ºi vor veni cu drag încatedralã pentru a se ruga, pentru a-L adora pe CristosEuharisticul, pentru a participa la sfintele celebrãri din timpulsãptãmânii ºi mai ales din duminici ºi sãrbãtori, pentru aprimi sfintele sacramente.

Pentru mulþi, catedrala este în viaþa lor mai mult decâtpropria casã, cãci în ea mai lesne Îl cautã ºi Îl gãsesc peDumnezeu. Mulþi, participând zilnic la liturghie, spun ca ºievreii care se îndreptau spre templul din Ierusalim:“Bucuratu-m-am când mi s-a spus: În casa Domnuluivom merge...” (Ps 122,1).

Îmi place sã insist ºi sã subliniez cã aceastã catedralãeste o bisericã iubitã, cãutatã, frecventatã de aceiaºicredincioºi ani ºi zeci de ani la rând. Câþi au devenit creºtini,de-a lungul anilor, primind taina Sfântului Botez în catedralã,câþi au fãcut aici prima Sfântã Spovadã ºi Împãrtãºanie înziua solemnã rãmasã înscrisã cu litere de neºters între celemai frumoase amintiri din viaþa lor? Câþi au primit darurileDuhului Sfânt în taina Sfântului Mir, ºi câte cãsãtorii solemnenu s-au oficiat aici, dând Bisericii familii creºtine cu viaþãfrumoasã?

ªi apoi, în cei 125 de ani de existenþã, catedrala a fostmartorã ºi la hirotoniri de preoþi, ºi la consacrãri de episcopi,care au ºtiut sã pãstreze aprinsã flacãra credinþei atât întimp de pace, cât ºi în timp de prigoanã, chiar cu preþulvieþii.”

La aniversarea catedralei...La aniversarea catedralei...La aniversarea catedralei...La aniversarea catedralei...La aniversarea catedralei...

La 19 august 1870Sfântul Pãrinte Papa Pius al IX-leal-a ales ºi l-a numit ca episcopadministrator apostolic al Vicariatului Valahieipe cãlugãrul pasionist Ignazio-Felice Paoli,un om providenþial care a avut ideea construiriiCatedralei Sfântul Iosif ºi care a depus eforturisupraomeneºti pentru ridicarea acesteia.

Trei ani mai târziu,au început lucrãrile de construire a catedralei,iar la 19 septembrie 1875a fost pusã piatra de temelie.

Dupã numeroase piedici ºi greutãþi,la 15 februarie 188415 februarie 188415 februarie 188415 februarie 188415 februarie 1884 a avut locinaugurarea solemnã a catedralei.Era o zi de vineri. Mai târziu,arhiepiscopul Paoli avea sã declare cã a fostcea mai fericitã zi din viaþa sa.

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

CATEDRALASFÂNTUL IOSIF

125 DE ANI125 DE ANI125 DE ANI125 DE ANI125 DE ANIDE LA

CONSACRARE

“Unde am f i noi,“Unde am f i noi,“Unde am f i noi,“Unde am f i noi,“Unde am f i noi,cei de astãzi ,cei de astãzi ,cei de astãzi ,cei de astãzi ,cei de astãzi ,

fãrãfãrãfãrãfãrãfãrãaceastã Catedralã?”aceastã Catedralã?”aceastã Catedralã?”aceastã Catedralã?”aceastã Catedralã?”

(Arhiepiscop Ioan Robu)

CATEDRALASFÂNTUL IOSIF

125 DE ANI125 DE ANI125 DE ANI125 DE ANI125 DE ANIDE LA

CONSACRARE

15 februarie 1884-

15 februarie 2009

5Catedrala Sfântul Iosif - 125 ani

Evenimente deosebite care au avut locEvenimente deosebite care au avut locEvenimente deosebite care au avut locEvenimente deosebite care au avut locEvenimente deosebite care au avut locîn catedrala Sfântul Iosifîn catedrala Sfântul Iosifîn catedrala Sfântul Iosifîn catedrala Sfântul Iosifîn catedrala Sfântul Iosif

15 august 192015 august 192015 august 192015 august 192015 august 1920 - a fost consacrat, pentru Episcopia de Iaºi,Monseniorul Alexandru Theodor Cisar, preot al Arhidiecezei deBucureºti; episcop consacrator a fost Arhiepiscopul RaymundNetzhammer.

25 iulie 194325 iulie 194325 iulie 194325 iulie 194325 iulie 1943 – a fost consacrat Monseniorul Marcu Glaser,Vizitator Apostolic pentru Transnistria. Participanþi: nunþiul AndreaCassulo, arhiepiscop Alexandru Theodor Cisar, episcopii Mihai Robu,Vasile Aftenie ºi Marton Aron.

5 aprilie 19485 aprilie 19485 aprilie 19485 aprilie 19485 aprilie 1948 - Monseniorul Canonic Anton Durcovici a fostconsacrat episcop pentru dieceza de Iaºi. Participanþi: nunþiul apostolicGerard Patrick O’Hara, arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar ºiepiscopul Marcu Glaser.

19 noiembrie 195019 noiembrie 195019 noiembrie 195019 noiembrie 195019 noiembrie 1950 - în condiþii grele, de clandestinitate, în capelade botez a Catedralei, a fost consacrat episcop preotul greco-catolicAlexandru Todea, viitor mitropolit de Blaj ºi cardinal. Consacrator afost episcopul Iosif Schubert, ºi el consacrat episcop tot înclandestinitate, la Nunþiaturã.

15 august 195315 august 195315 august 195315 august 195315 august 1953 - arhiepiscopul mitropolit Alexandru TheodorCisar, reîntors la Bucureºti dupã domiciliul forþat la Orãºtie, a celebrato Sfântã Liturghie pontificalã, sãrbãtorindu-ºi jubileul de aur alhirotonirii preoþeºti.

22 decembrie22 decembrie22 decembrie22 decembrie22 decembrie 19841984198419841984 – are loc prima Sfântã Liturghie pontificalãde instalare a Monseniorului Ioan Robu, dupã o vacanþã de 30 deani a scaunului arhiepiscopal ºi mitropolitan. Ioan Robu fuseseconsacrat episcop la Roma, în Capela Paulinã, de cãtre EminenþaSa cardinalul Agostino Casaroli, Secretar de Stat al Sanctitãþii SaleIoan Paul al II-lea, în ziua de 8 decembrie 1984.

8 mai 1999 8 mai 1999 8 mai 1999 8 mai 1999 8 mai 1999 - papa Ioan Paul al II-lea, în timpul vizitei sale înRomânia, a participat, în catedralã, la Sfânta Liturghie celebratã în ritoriental de cãtre toþi episcopii greco-catolici din þarã în frunte cumitropolitul de Blaj, Lucian Mureºan, acum arhiepiscop major. Totaici, în capela de botez, l-a salutat pe cardinalul Alexandru Todea,unul din marii mãrturisitori ai credinþei pe pãmânt românesc.

8 decembrie 20038 decembrie 20038 decembrie 20038 decembrie 20038 decembrie 2003 - arhiepiscopul mitropolit Ioan Robu l-aconsacrat episcop pe vicarul sãu general, Cornel Damian, numitepiscop auxiliar de Bucureºti. Conconsacratori au fost nunþiul apostolicJean Claude Perriset ºi episcoul de Iaºi, Petru Gherghel.

22-24 iulie 200222-24 iulie 200222-24 iulie 200222-24 iulie 200222-24 iulie 2002 - prin strãdania cãlugãrilor ioaniþi, a fost adusãîn catedralã o relicvã a sfintei Tereza de Lisieux;

2-5 mai 20042-5 mai 20042-5 mai 20042-5 mai 20042-5 mai 2004 - pãrinþii franciscani minori conventuali dinMoldova s-au îngrijit de aducerea, spre venerare, a unei relicve asfântului Anton de Padova;

10-11 iunie 200710-11 iunie 200710-11 iunie 200710-11 iunie 200710-11 iunie 2007 - statuia Sfintei Fecioare Maria de la Fatima,în timpul pelerinajului sãu în România, a poposit ºi în catedralaSfântul Iosif;

mai 2008mai 2008mai 2008mai 2008mai 2008 - trupul Fericitului Ieremia Valahul, în drumul de întoarcerepe meleagurile natale, a fost adus ºi în catedrala Sfântul Iosif.

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Mihail Koglniceanuera atât de impresionat

de mãreþia Catedralei Sfântul Iosif,încât a declarat

de la tribuna Parlamentului cã“este cel mai frumos edificiu religios

care existã în România”(Monitorul oficial nr. 24

din 19 decembrie 1884).Pa

gini

rea

lizat

e de

A.C

.Pa

gini

rea

lizat

e de

A.C

.Pa

gini

rea

lizat

e de

A.C

.Pa

gini

rea

lizat

e de

A.C

.Pa

gini

rea

lizat

e de

A.C

.

6 Din viaþa arhidiecezei

RUGÃCIUNE PENTRU UNITRUGÃCIUNE PENTRU UNITRUGÃCIUNE PENTRU UNITRUGÃCIUNE PENTRU UNITRUGÃCIUNE PENTRU UNITAAAAATE:TE:TE:TE:TE:ÎPS Ioan Robu, „Sã pãstrãm legãtura ºi mãsura iubirii”ÎPS Ioan Robu, „Sã pãstrãm legãtura ºi mãsura iubirii”ÎPS Ioan Robu, „Sã pãstrãm legãtura ºi mãsura iubirii”ÎPS Ioan Robu, „Sã pãstrãm legãtura ºi mãsura iubirii”ÎPS Ioan Robu, „Sã pãstrãm legãtura ºi mãsura iubirii”

„Pentru a face ecumenism, trebuie sã ne convertim, sã necunoaºtem bine ºi sã fim fideli rugãciunii pentru idealul refacerii unitãþii”,a afirmat ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop ºi mitropolit de Bucureºti, laîncheierea celebrãrii ecumenice care a avut loc sâmbãtã, 24 ianuarie,în catedrala Sf. Iosif, în cadrul Octavei mondiale de rugãciune pentruunitatea creºtinilor.

Amintind îndemnurile documentului „Unitatis redintegratio”(Refacerea unitãþii) al Conciliului Vatican II, arhiepiscopul Ioan Robu asubliniat cã, în dialogul cu ceilalþi ºi despre ceilalþi, trebuie pãstratãîntotdeauna „mãsura cuviinþei ºi mãsura iubirii”. „În ultimul timp – a explicatarhiepiscopul -, a apãrut, uneori la radio, uneori pe site-uri sau în diferitebroºuri, un limbaj ofensator, degradant, un limbaj care poate aparþinesecolului al XI-lea”. „Cred – a afirmat Excelenþa Sa, adresându-sereprezentanþilor cultelor creºtine prezenþi la celebrare - cã trebuie sã fimfoarte sensibili faþã de acest fenomen ºi sã nu-l încurajãm nici prin tãcereanoastrã, ci, dimpotrivã, sã luãm atitudine, cãci este extrem de periculos”.

„În lumea noastrã – suntem creºtini botezaþi – dacã admitem sãvinã încã o datã din urmã valul urii ºi al insultelor, atunci suntem înafara istoriei adevãrate a mântuirii. Dacã vom admite sã creascã rãul,atunci nu suntem fideli chemãrii pe care Dumnezeu ne-a dãruit-o”, amai spus arhiepiscopul Ioan Robu. „Cred – a afirmat arhiepiscopul înîncheierea intervenþiei sale - cã rugãciunea trebuie sã rãmânã maideparte drumul nostru, o rugãciune pentru unitate, aºa cum este fãcutãîn Octava mondialã de rugãciune”.

(A.C.)(A.C.)(A.C.)(A.C.)(A.C.)

„Implicarea laicului în domeniul social” a fost tema conferinþei, dinluna ianuarie, organizatã sub egida Academiei Durcovici. Conferinþaa avut loc miercuri, 28 ianuarie, la Institutul Sfânta Tereza, din Bucureºti,ºi a fost susþinutã de doamna Maricica Cihodaru, preºedintã aAsociaþiei Aproapele. Absolventã a facultãþii de Teologie romano-catolicã ºi asistenþã socialã a Institutului romano-catolic Sfânta Tereza,din Bucureºti (promoþia 1997), doamna Cihodaru este implicatã îndomeniul social din anul 1996.

„Acþiunea caritativã – a explicat doamnaCihodaru - este o colaborare cu Dumnezeu.Caritatea nu este altceva decât un mod de viaþã,un mod de a pune la dispoziþia aproapelui talanþiiprimiþi, pentru a intra în dinamismul gratuitãþii luiDumnezeu”. Activitãþile de voluntariat, a maiarãtat preºedinta Asociaþiei Aproapele, nu sereduc doar la gesturile de caritate pe care le

R ã s p u n s l a t e l e g r a m a d e f e l i c i t a r eR ã s p u n s l a t e l e g r a m a d e f e l i c i t a r eR ã s p u n s l a t e l e g r a m a d e f e l i c i t a r eR ã s p u n s l a t e l e g r a m a d e f e l i c i t a r eR ã s p u n s l a t e l e g r a m a d e f e l i c i t a r e t r imisã Sfântului Pãr inte Papatr imisã Sfântului Pãr inte Papatr imisã Sfântului Pãr inte Papatr imisã Sfântului Pãr inte Papatr imisã Sfântului Pãr inte Papa

cu pr i le jul Solemnitãþ i i Naºter i i Domnuluicu pr i le jul Solemnitãþ i i Naºter i i Domnuluicu pr i le jul Solemnitãþ i i Naºter i i Domnuluicu pr i le jul Solemnitãþ i i Naºter i i Domnuluicu pr i le jul Solemnitãþ i i Naºter i i Domnului

Din Vatican, 2 ianuarie 2009

Excelenþa Voastrã,

Sfântul Pãrinte doreºte sã vã adreseze mulþumiri pentruscrisoarea plãcutã trimisã ºi pentru cuvintele pãtrunse derespect ºi veneraþie pe care i le-aþi adresat. Sanctitatea Sapreþuieºte mult acest gest ºi îl roagã pe Pruncul Isus, aflatîn iesle, sã vã copleºeascã cu daruri bogate ºi protecþiecereascã pe Excelenþa Voastrã, pe Episcopul Auxiliar ºiîntreaga mult iubitã turmã a credincioºilor din Bucureºti.

Aºadar, invocând mijlocirea Mamei lui Isus, garanþie adarurilor de Sus, Sanctitatea Sa vã împarte cu bucurieBinecuvântarea Apostolicã atât Excelenþei Voastre, cât ºiEpiscopului Auxiliar ºi întregii comunitãþi pe care o pãstoriþi.Aceasta sã vã aducã în noul an mare mângâiere ºi impulspentru viaþa creºtinã.

Fericit de faptul cã mi s-a oferit prilejul de a vã comunicatoate acestea, adaug cele mai bune urãri din partea meaºi vã salut cu respectul cuvenit.

+ Ferdinandus FiloniSubstitut al Secretariatului de Stat

putem face, dar îl ajutã pe voluntar la construirea identitãþiipersonale, îi cizeleazã caracterul, îi dã forþã în situaþii dificile. Pelângã aceasta, voluntariatul are ca obiectiv binele comun: „Pentrucreºtin, voluntariatul devine o ocazie serioasã pentru a fi semn vizibilºi concret al dragostei lui Dumnezeu”. „Astãzi - a afirmat în încheieredoamna Cihodaru -, mai mult ca oricând, trebuie sã fim atenþi lalegile propuse de stat, care trebuie sã respecte drepturile celor maisãraci ºi cu voce mai slabã. Mãrturia creºtinã a voluntariatului trebuiesã aibã mereu în centrul sãu demnitatea persoanei”.

Asociaþia Aproapele este o organizaþieumanitarã, nonguvernamentalã, înfiinþatã în2003. Misiunea ei este aceea de a sensibilizaºi de a trezi conºtiinþa oamenilor faþã deproblemele semenilor, de a forma ºi educapersoanele pentru propria dezvoltare ºi pentrusprijinirea celorlalþi, de a educa lainterculturalitate ºi pace.

(A.C.)(A.C.)(A.C.)(A.C.)(A.C.)

Conferinþã despreConferinþã despreConferinþã despreConferinþã despreConferinþã despreimplicarea laicilor în domeniul socialimplicarea laicilor în domeniul socialimplicarea laicilor în domeniul socialimplicarea laicilor în domeniul socialimplicarea laicilor în domeniul social

7Din viaþa arhidiecezei

Promovarea fami l ie iPromovarea fami l ie iPromovarea fami l ie iPromovarea fami l ie iPromovarea fami l ie iLa sfârºitul întâlnirii, Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea a transmis, prin internet, un mesaj. Printre altele, spunea: „Astãzi, mai mult ca

oricând, e necesarã mãrturia ºi implicarea publicã a tuturor celor botezaþi pentru a fi afirmatã din nou demnitatea unicã ºi de neînlocuita familiei, bazatã pe cãsãtoria dintre un bãrbat ºi o femeie ºi deschisã vieþii (...). Trebuie sã fie promovate ºi acele mijloace legislative ºiadministrative care sã susþinã familiile ºi drepturile lor inalienabile, ca (familia) sã poatã duce mai departe misiunea sa extraordinarã”.

Înainte de a da binecuvântarea sa apostolicã papa a anunþat cã cea de-a VII-a întâlnire mondialã va avea loc la Milano, în 2012.

A consemnat prA consemnat prA consemnat prA consemnat prA consemnat pr. F. F. F. F. FABIAN MÃRIUÞABIAN MÃRIUÞABIAN MÃRIUÞABIAN MÃRIUÞABIAN MÃRIUÞ

În ianuarie 2009, Mexicul a fost în prim-planul vieþii Bisericii prin congresul teologico-pastoral, 14-16 ianuarie, ºi prin celebrãrile, din 17-18 ianuarie, de la Sanctuarul Sfintei Fecioarede la Guadalupe, în cadrul Întâlnirii Mondiale a Familiilor.

Biserica noastrã localã a fost reprezentatã de o delegaþie de 12 persoane, condusã dePS Cornel Damian, responsabil cu pastoraþia familiilor în cadrul Conferinþei Episcopale Române.

Întâlnirea mondialã a famililor: Ciudad de MexicoÎntâlnirea mondialã a famililor: Ciudad de MexicoÎntâlnirea mondialã a famililor: Ciudad de MexicoÎntâlnirea mondialã a famililor: Ciudad de MexicoÎntâlnirea mondialã a famililor: Ciudad de Mexico

O reþea de famil i iO reþea de famil i iO reþea de famil i iO reþea de famil i iO reþea de famil i i„Dintre mãrturiile prezentate la Ciudad de Mexico,

cel puþin douã au aparþinut unor familii sãrace, careau destãinuit marea lor jertfã pentru a-ºi creºte ºieduca copiii. Spusele lor m-au ajutat sã înþeleg cât deimportantã este munca în familie, acasã, cât deimportantã este comunicarea simplã, directã dintrepãrinþi ºi copii. Deºi foarte sãrace din punct de vederematerial, familiile respective au arãtat, prin mãrturialor, cã a fi familie unitã, la bine ºi la greu, e o imensãbogãþie. În acel moment m-am gândit la bogãþiafamiliei pentru simplul fapt de a fi familie. Ca pãstor,am convingerea cã ajutorul dat familiilor pentru a descoperi aceastã bogãþie, dincolo de standardul social, profesional, intelectual almembrilor sãi, e o lucrare de mare preþ.

Profesorul Pierpaolo Donati, din Milano, a arãtat, în expunerea sa la congres, cã modalitatea cea mai simplã ºi fireascã de a veniîn întâmpinarea familiilor este de a le ajuta sã se susþinã reciproc, prin crearea unei reþele de familii. În acest sens a subliniat rolulasociaþiilor creºtine” (Ep. Cornel Damian).

Zi le de harZi le de harZi le de harZi le de harZi le de har„Cele trei zile de congres, în care au fost dezbãtute mai multe subiecte pe tema

familiei, ne-au îmbogãþit mintea. Participarea la celebrarea Rozariului ne-a umplutsufleteºte. Era prima datã când recitam aceastã rugãciune marianã împreunã culume atât de diferitã, de pe toate continentele. În faþa bazilicii din Guadalupe nesimþeam priviþi de Maica Domnului ºi ocrotiþi sub mantia ei.

Eminenþa Sa, cardinalul Ennio Antonelli a amintit cã iniþiatorul întâlnirilor mondialeale familiilor a fost papa Ioan Paul al II-lea. În momentul în care vorbea despre acestfapt, într-un gest simbolic, a îndreptat mâna spre cer, spunând cã de-acolo „papa nepriveºte”. ªi cerul a fost generos. Norii s-au deschis, lãsând loc unei raze de soare,ceea ce a impresionat asistenþa.

Sãrbãtoarea de sâmbãtã seara, în care membrii fiecãrei delegaþii s-au prezentatîn costume naþionale, ne-a umplut de emoþie. În plus, am fost mândri sã purtãm,alãturi de celelalte familii din România, drapelul nostru.

Ne-a impresionat ospitalitatea mexicanã. Înaintea ºi în timpul festivitãþii de sâmbãtã am constatat bucuria celor prezenþi,dorinþa lor de a fi împreunã, de a face fotografii. Chiar dacã nu reuºeam sã comunicãm întru totul prin cuvinte, aveam un limbajcomun: „limbajul Iubirii”. Ne-am simþit aproape, conºtienþi cã suntem parte din Biserica lui Cristos.

Ne-am întors acasã cu dorinþa ºi hotãrârea de a ne implica mai mult în viaþa parohiei noastre” (Andreea ºi Ioan Robu, Bucureºti).

8 Biserica în lume

Creatorul pilulei îºi deplânge realizareaCreatorul pilulei îºi deplânge realizareaCreatorul pilulei îºi deplânge realizareaCreatorul pilulei îºi deplânge realizareaCreatorul pilulei îºi deplânge realizareaChimistul austriac Carl Djerassi, unul dintre cei trei cercetãtori care au contribuit la crearea

primei pilule contraceptive orale, îºi deplânge realizarea. Djerassi, acum în vârstã de 85 deani, a scris un comentariu în care caracteriza declinul demografic din Europa drept un„scenariu de groazã” ºi o „catastrofã” produsã în parte de inventarea pilulei.

Realizând cã ceea ce a creat este periculos ºi vãtãmãtor pentru lumea modernã, chimistulînsuºi a pornit un asalt asupra “pilulei”, declarând în ziarul austriac Der Standard cã invenþialui este în parte rãspunzãtoare pentru dezechilibrul demografic din Europa. Pe continent, asusþinut el, nu existã acum „nici un fel de legãturã între sexualitate ºi reproducere”. „ÎnAustria catolicã, o þarã care are în medie 1,4 copii per familie, aceastã rupturã este acumcompletã”. „Comparativ cu obezitatea, scãderea natalitãþii este mult mai gravã, dar nimeni

nu-i acordã o mare importanþã”. Tinerii austrieci comit „suicid la nivel naþional dacã nu vor sã procreeze”. ªi dacã nu vor sã facã asta,atunci vor trebui sã ia în considerare, pentru viitor, „politici inteligente de imigraþie”, a opinat cercetãtorul.

Arhiepiscopul de Viena, Cardinalul Christoph Schönborn, a amintit pentru televiziunea austriacã faptul cã în 1968, când Papa Paulal VI-lea a condamnat în enciclica sa Humanae vitae contracepþia artificialã, a fost perceput, de cei mai mulþi, în mod negativ. DarPapa Paul al VI-lea a prevãzut atunci cã pilula va cauza o dramaticã scãdere a ratei natalitãþii.

„O persoanã dincolo de orice suspiciune, precum Carl Djerassi... afirmã cã fiecare familie trebuie sã aibã trei copii pentru amenþine nivelurile populaþiei, dar suntem foarte departe de aceasta”, a spus Cardinalul.

Se sperã în relaþii buneSe sperã în relaþii buneSe sperã în relaþii buneSe sperã în relaþii buneSe sperã în relaþii bunecu noul Patriarh al Moscoveicu noul Patriarh al Moscoveicu noul Patriarh al Moscoveicu noul Patriarh al Moscoveicu noul Patriarh al Moscovei

Pe 1 februarie, în CatedralaCristos Mântuitorul, din Moscova, aavut loc ceremonia de întronare aPreafericitului Kiril, noul Patriarh alMoscovei ºi al Întregii Rusii. Laeveniment a participat ºi o delegaþiea Sfântului Scaun, condusã deCardinalul Walter Kasper, preºe-dintele Consiliului Pontifical pentruPromovarea Unitãþii Creºtinilor.Cardinalul a transmis noului Patriarhun mesaj din partea Sfântului Pãrinteºi i-a oferit un potir “ca semn al dorinþei atingerii comuniuniidepline cât mai rapid posibil”.

Mesajul exprimã stima pe care Papa i-o poartã nouluiierarh ºi îl asigurã pe acesta de rugãciunea sa: „Mã rog caTatãl nostru ceresc sã vã dea plinãtatea darurilor Duhului Sfântîn misiunea Dvs ºi sã vã sprijine sã cãlãuziþi Biserica în iubireaºi pacea lui Cristos”. Alexei al II-lea, predecesorul actualuluiPatriarh, a lãsat o moºtenire eclezialã caracterizatã de „înnoireºi dezvoltare” ºi „a menþinut un spirit de deschidere ºi decooperare cu ceilalþi creºtini, ºi cu Biserica Catolicã înparticular, pentru apãrarea valorilor creºtine în Europa ºi întoatã lumea. [...] Sunt sigur cã Preafericirea Voastrã va continuasã construiascã pe aceastã solidã temelie, pentru binelecredincioºilor Dvs ºi al creºtinilor de pretutindeni “. [...] „Sper,din toatã inima, cã vom continua sã cooperãm pentru gãsireade cãi care sã încurajeze ºi sã întãreascã comuniunea înTrupul lui Cristos, în fidelitate faþã de rugãciunea Mântuitoruluica toþi sã fie una, pentru ca lumea sã creadã” mai spuneSfântul Pãrinte în mesajul sãu.

Biserica Catolicã din TBiserica Catolicã din TBiserica Catolicã din TBiserica Catolicã din TBiserica Catolicã din Turcia,urcia,urcia,urcia,urcia,un tezaur care nu trebuie pierdutun tezaur care nu trebuie pierdutun tezaur care nu trebuie pierdutun tezaur care nu trebuie pierdutun tezaur care nu trebuie pierdut

La începutul acestei luni, episcopii catolici din Turcias-au aflat la Roma, în vizitã ad limina (întâlnire a episcopilor cuPapa, odatã la cinci ani). Cu aceastã ocazie, Suveranul Pontifi-a îndemnat pe creºtini ºi pe musulmani sã coopereze lapromovarea pãcii ºi a dreptãþii. Totodatã, Papa a cerutautoritãþilor de la Ankara sã recunoascã Biserica Catolicã, dinpunct de vedere juridic, o mãsurã care „este în avantajul întregiisocietãþi turce”.

Vorbind pentru Radio Vatican despre situaþia catolicilordin aceastã þarã, preºedintele Conferinþei Episcopale din Turcia,Episcopul Luigi Padovese, vicar apostolic de Anatolia, a spus: „ÎnTurcia, comunitatea catolicã se exprimã în diverse rituri ºi diverseconfesiuni. Numeric vorbind, acum este foarte redusã, darimportantã atât pentru trecutul istoric cât ºi pentru teologia ºiliturgia care le deosebeºte ºi le calificã. Este un tezaur care nutrebuie pierdut”. Referindu-se la efectele pe care le-a avut cãlãtoriaapostolicã a Papei din 2006, Episcopul Padovese a spus: „Cusiguranþã, cãlãtoria Papei, a contribuit la instaurarea unui climatmai senin (...) chiar dacã persistã acte sporadice de vandalism.Aceasta aratã cã încã mai existã sentimente anticreºtine, dar evorba, totuºi, de grupuri marginale”.

Cu ocazia Anului Paulin, Episcopii din Turcia au fãcutpublicã o Scrisoare pastoralã, adresatã tuturor creºtinilor dinþarã, convinºi cã acest an poate contribui la un dialog ecumenicmai intens, „dupã cum se observã din faptul cã împãrtãºimaceeaºi atenþie faþã de Apostolul Neamurilor, exprimat în diferiteocazii, cum ar fi iniþiative culturale sau celebrãri comunitare,promovate împreunã cu Biserica Ortodoxã... Sunt momenteimportante, care ne ajutã sã fim conºtienþi cã nu suntem singuri.Este elocvent ceea ce am dorit sã amintim în Scrisoareapastoralã ºi anume cã, înainte de a fi catolici, ortodocºi sauprotestanþi, suntem creºtini...”.

9Biserica în lume

Pagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICAN

Despre dialogul dintre catolici ºi evreiDespre dialogul dintre catolici ºi evreiDespre dialogul dintre catolici ºi evreiDespre dialogul dintre catolici ºi evreiDespre dialogul dintre catolici ºi evrei

Pe 17 ianuarie a fost celebratã Ziua Dialogului dintre Catolici ºi Evrei. Conferinþa RabinilorItalieni a decis ca anul acesta sã nu participe la eveniment din cauza controverselor suscitatede reformularea rugãciunii pentru evrei, din Vinerea Sfântã, în Liturghierul din 1962, care invocãrecunoaºterea „lui Isus Cristos, Mântuitor al tuturor oamenilor”.

Referitor la acest aspect, cardinalul Walter Kasper, preºedintele Consiliului Pontificalpentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor ºi preºedinte al Comisiei speciale pentru raporturilereligioase cu evreii în cadrul aceluiaºi Consiliu Pontifical, a declarat: „Desigur este un semnde îngrijorare, dar trebuie sã spun cã evreii italieni nu au un dialog direct cu Vaticanul, ci cuConferinþa Episcopalã Italianã. Dialogul nostru la nivel universal cu evreii, mai ales în StateleUnite, în Canada, dar ºi în alte pãrþi în lume, ºi chiar cel pe care îl avem cu Marele Rabinatde la Ierusalim, decurge foarte bine ºi ei participã, în aceste zile, la dialog. Sunt doar evreiidin Italia cei care au o sensibilitate specialã, cei care au întrerupt dialogul. Noi sperãm sãpoatã reveni la un dialog serios”.

Despre opinia unor exponenþi ai comunitãþii ebraice italiene, conform cãreia reformularea rugãciunii implicã o prezumþie desuperioritate a creºtinismului, Cardinalul a declarat: „Ei protesteazã împotriva aºa-zisei superioritãþi a creºtinismului, dar trebuie sãspun cã acest cuvânt – superioritate - nu aparþine terminologiei noastre. Noi spunem cã Vechiul Testament, pe care îl avem încomun, este împlinit de Noul Testament, de Isus Cristos; dar aceasta este o poziþie pe care am avut-o întotdeauna. Toþi ºtiu cã în sferacristologiei suntem divizaþi. Este esenþial ca doi parteneri, care au poziþii diferite, sã se respecte în privinþa acestor puncte. Este, deci,important sã avem un dialog, dar este ºi mai important, în acest context, sã avem o bazã comunã ºi pe aceastã bazã sã vedemvalorile comune care sunt foarte importante pentru actuala societate secularizatã. Suntem chemaþi, cu tãrie, sã dãm o mãrturiecomunã pentru familie, pentru drepturile omului, pentru pace, pentru dreptate. Nãdãjduiesc ca ºi evreii italieni sã împãrtãºeascã cunoi aceastã angajare, în respectul poziþiilor celuilalt”.

Un Un Un Un Un an de rugãciune pentru viaþãan de rugãciune pentru viaþãan de rugãciune pentru viaþãan de rugãciune pentru viaþãan de rugãciune pentru viaþãConferinþa Episcopalã

Spaniolã a propus un ande rugãciune pentru viaþã,care se celebreazãîncepând cu 2 februarie,sãrbãtoarea ÎntâmpinãriiDomnului, ºi are ca temãcuvintele îngerului Gabriel:Binecuvântat este rodultrupului tãu.

Anul de rugãciune esteo iniþiativã a SubcomisieiEpiscopale pentru Familieºi Apãrarea Vieþii, al cãreipreºedinte este episcopulde Cartagina, Mons. JuanAntonio Reig Pla. Iniþiativa

a fost prezentatã la nivel naþional în cadrul Adunãrii Plenare aEpiscopilor, din luna noiembrie a anului trecut, ºi aprobatã deComitetul Executiv al CCE.

Mons. Reig Pla a explicat cã aceastã iniþiativã “este urgentã încontextul noilor legi, care spun cã vor sã promoveze viaþa în Spania,atât asupra avortului cât ºi asupra eutanasiei”.

Episcopul i-a invitat pe cei din dieceza pe care o pãstoreºte, ºimai ales familiile cu copii ºi cu persoane bolnave, sã se roage ºi sã„ofere sacrificii spirituale” pentru aceastã intenþie, iar preoþilor parohile-a cerut sã promoveze recitarea Rozariului ºi adoraþia laPreasfântul Sacrament.

Card. Walter Kasper

Mesajul Papei pentru Postul Mare 2009Mesajul Papei pentru Postul Mare 2009Mesajul Papei pentru Postul Mare 2009Mesajul Papei pentru Postul Mare 2009Mesajul Papei pentru Postul Mare 2009

Mesajul Papei pentru PostulMare, din acest an, propune spremeditare o frazã din evangheliadupã Matei: "Dupã ce a postitpatruzeci de zile ºi patruzeci denopþi, în cele din urmã i s-a fãcutfoame" (Mt 4,2). În centrulMesajului se aflã postul capracticã creºtinã de pocãinþã.

În fiecare an, mesajul Suveranului Pontif le aminteºtecredincioºilor îndatorirea pe care o au de a-ºi deschideinima ºi de a fi generoºi faþã de cei aflaþi în nevoie. Anulacesta, Papa invitã la redescoperirea adevãratului postcreºtin ca expresie a iubirii: a se lipsi de ceva pentru a dãruisãracilor.

Mesajul a fost prezentat, în ziua de 3 februarie, în AulaIoan Paul al II-lea, a Sãlii de presã a Sfântului Scaun. Laconferinþa de prezentare au intervenit cardinalul Paul JosefCordes, preºedintele Consiliului Pontifical Cor Unum, mons.Karel Kasteel, secretar, mons. Giampiero Del Toso,subsecretar al aceluiaºi departament vatican, ºi doamnaJosette Sheeran, director executiv al Programului AlimentarMondial al Naþiunilor Unite. Ziariºtii prezenþi la conferinþade presã au avut la dispoziþie textul Mesajului tradus înlimbile italianã, francezã, englezã, germanã, spaniolã,portughezã, polonã, românã, rusã ºi chinezã.

10 Sfânta Scripturã

Duminica a VDuminica a VDuminica a VDuminica a VDuminica a V-a (B)-a (B)-a (B)-a (B)-a (B)

Activitatea publicã a lui Isuscare, în sinagoga de laCafarnaum, a debutat cu aceaînvãþãturã proclamatã cu putere ºicu eliberarea unui om de duhulnecurat care îl stãpânea, cuprinde,în fragmentul evanghelic al acesteiduminici, alte câteva aspecte careîntregesc o zi obiºnuitã de muncãa Mântuitorului: vindecareasoacrei lui Petru (Mc 1,29-31),vindecãrile multiple înfãptuite laasfinþitul soarelui (Mc 1,32-34) ºiplecarea din Cafarnaum cãtre alte

localitãþi unde avea sã repete aceastã primã experienþã.Demn de notat pentru aceste fapte ale lui Isus este cadrul în care ele se desfãºoarã.

Pãrãsind sinagoga, evanghelistul Marcu ne conduce în casa lui Simon ºi a lui Andrei.Cu alte cuvinte, noi pãrãsim un cadru iudaic tradiþional pentru a intra într-altul, casa luiSimon-Petru, care evoca Biserica. Într-adevãr, „casa” va deveni, foarte curând, loculnoilor reuniri ale comunitãþii ecleziale. Cei care îl însoþesc pe Învãþãtor nu vor aveaparte aici de o învãþãturã, ci de o vindecare. Aceasta este, însã, descrisã în termenii„învierii”. Isus, într-adevãr, se apropie de femeia culcatã ºi o face „sã se ridice” (verbulutilizat aici este folosit de obicei de cãtre evangheliºti pentru a indica Învierea, mai întâicea a lui Isus). Gestul lui Isus elibereazã femeia de febrã, iar eaîncepe sã slujeascã. În Bisericã, viaþa cotidianã este organizatãîn jurul acestor doi poli: binefacerea ºi slujirea. Iar slujirea esteun har, un act de libertate.

Vindecãrile care urmeazã au valoare de universalizare aacþiunii binefãcãtoare a lui Isus: ceea ce a înfãptuit în sinagogãîn folosul omului posedat, iar în casã, în folosul soacrei lui Simon,acum înfãptuieºte, în public, în folosul tuturor celor care vin la El.

Dupã ce a isprãvit, Isus iese din Cafarnaum pentru a-Lreîntâlni pe Tatãl. El a ieºit de la Tatãl pentru a le proclamatuturor Vestea cea Bunã a Împãrãþiei, deoarece, într-adevãr,toatã lumea îl cautã.

Duminica a VI-a (B)Duminica a VI-a (B)Duminica a VI-a (B)Duminica a VI-a (B)Duminica a VI-a (B)

Vindecarea leprosului, relatatã în fragmentul evanghelic alduminicii a ºasea de peste an, are, în seria vindecãrilor înfãptuitede Isus, ceva aparte. Leprosul l-a provocat, oarecum, pe Isusexhibându-i rãul care îl face sã sufere. Or, Cel care proclamãpretutindeni cã Împãrãþia lui Dumnezeu este aproape nu poatepactiza cu impuritatea profundã pe care lepra o înfãþiºeazã privirii.Isus, totuºi, acceptã provocarea acestui om astfel încât în loc sãfie contaminat de el, îi redã sãnãtatea. ªi, dacã îl vindecã, este

Dacã Isus a avut o atât de sensibilã conºtiinþãa misiunii de a împlini voinþa Tatãlui, apostolii, iarPavel (Paul) ne este oferit în a doua lecturã aacestei duminici drept exemplu, se vor chemaþisã rãspundã exigenþei de a vesti ºi de a vindecaîntr-o mãsurã cât mai apropiatã celei aMântuitorului. Totuºi, strigãtul Apostolului, vai miede nu voi vesti Evanghelia, nu trebuie înþelesîntr-un sens juridic. În cuvintele sale cititorultrebuie, mai curând, sã discearnã teama de anu corespunde acelei iubiri imense arãtate lui

de cãtre Cristos. Astfel, dupã cum Cristosl-a iubit pe Pavel în mod gratuit, Pavel îiiubeºte ºi îi slujeºte pe creºtini. Aceastãgratuitate va fi mândria lui ºi rãsplata lui,bucuria interioarã a iubirii (v. 18).

Se ºtie ce rol important a jucat acesttext al Apostolului în reflecþiile conciliuluiVatican II. El traseazã, pentru viaþa Bisericiidin toate timpurile, o cale luminoasã ºiprincipii ale cãror consecinþe practice nuvor fi epuizate niciodatã: libertateinterioarã, disponibilitate, adaptabilitate,gratuitate în iubire.

EVEVEVEVEVANGHEL IAANGHEL IAANGHEL IAANGHEL IAANGHEL IAIeºind din sinagogã, Isus a intrat în casa

lui Simon ºi Andrei împreunã cu Iacob ºi Ioan.Soacra lui Simon zãcea la pat cu febrã, iar eide îndatã i-au vorbit despre ea. El s-a apropiatºi, prinzând-o de mânã, a ridicat-o. Atuncifebra a lãsat-o ºi ea a început sã-i slujeascã.În seara aceea… au început sã aducã la El toþibolnavii ºi îndrãciþii ºi toatã cetatea era adunatãla uºã… Dimineaþa, încã pe întuneric,sculându-se, a ieºit din casã ºi s-a dus într-unloc singuratic ºi se ruga. Simon ºi cei care eraucu el l-au cãutat ºi, gãsindu-l, i-au spus: „Toþite cautã” (Mc 1,29-39).

pentru a-i reda libertatea. În felul acesta, el va reveni în comunitatedupã ce se va fi supus instituþiilor ei (constatarea preotului, jertfapentru vindecare). ªi totuºi Isus îi interzice sã vorbeascã desprevindecarea sa bineºtiind cã doar o viaþã corectã va reprezentamãrturia cea mai autenticã a dobândirii libertãþii. În plus, oferindjertfa pe care Moise a prescris-o, el se va situa, în adevãr, în faþalui Dumnezeu care, singur, purificã de leprã ºi de oricareimpuritate… În cele din urmã, am putea observa cã cel vindecat

LECTURA A 2-ALECTURA A 2-ALECTURA A 2-ALECTURA A 2-ALECTURA A 2-AFraþilor, dacã vestesc Evanghelia, nu e o

laudã pentru mine, fiindcã stã asupra meadatoria. Cãci vai mie de nu voi vesti Evanghelia!Dacã fac aceasta din voia mea, am rãsplatã; dardacã o fac din poruncã, e o slujire ce-mi esteîncredinþatã… Deºi sunt liber faþã de toþi, m-amfãcut rob tuturor, ca sã câºtig pe cât mai mulþi.Cu cei slabi m-am fãcut slab, ca sã-i câºtig pecei slabi; tuturor toate m-am fãcut, ca în orice felsã mântuiesc pe unii. Dar toate le fac pentruEvanghelie, ca sã fiu pãrtaº de ea (1Cor 9,16-23).

EVEVEVEVEVANGHEL IAANGHEL IAANGHEL IAANGHEL IAANGHEL IAA venit la Isus un lepros, l-a rugat ºi, îngenunchind, i-a spus: „Dacã vrei, poþi sã mã cureþi”. Lui Isus i s-a fãcut milã ºi, întinzând mâna, l-a atins

ºi i-a spus: „Vreau, curãþã-te!” ªi îndatã lepra s-a îndepãrtat ºi a fost curãþat. Atunci l-a trimis afarã zicându-i cu asprime: „Vezi sã nu spui nimãnuinimic, ci mergi, aratã-te preotului…” Însã acela, plecând, a început sã vesteascã tuturor… ªi veneau la El de pretutindeni (Mc 1,40-45).

11Sfânta Scripturã

PrPrPrPrPr. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN TARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIU

Cât de actual este un astfel de text.Oprindu-ne ºi numai pentru câteva momenteasupra pãrþii sale finale, am putea meditaasupra vocaþiei creºtine ca imitare a lui IsusCristos, asupra umilinþei care nu estenicidecum un dispreþ de sine ci, întâi de toate,recunoaºterea celuilalt. În mod deosebit textul

paulin ne invitã la o reflecþie asupra libertãþii creºtine. Aceasta este, în modfundamental, capacitate ºi posibilitate de slujire, „instrument” al slavei lui Dumnezeu ºi al reuºitei omului. Ea se dobândeºte prin victoriacontinuã asupra noastrã înºine ºi ritmatã de neobosita caritate creºtinã. Ea este respectuasã faþã de ceea ce existã ºi creatoare faþã deviitor.

LECTURA A 2-ALECTURA A 2-ALECTURA A 2-ALECTURA A 2-ALECTURA A 2-AFraþilor, fie cã mâncaþi, fie cã beþi, fie cã faceþi altceva,

toate sã le faceþi spre slava lui Dumnezeu. Nu fiþi piatrãde poticnire nici iudeilor, nici pãgânilor, nici Bisericii luiDumnezeu, dupã cum ºi eu întru toate mã strãduiesc sãplac tuturor, necãutând folosul meu, ci pe al celor mulþi,ca sã se mântuiascã. Fiþi imitatorii mei, precum ºi eu suntal lui Cristos (1Cor 10,31-11,1).

Duminica a VII-a (B)Duminica a VII-a (B)Duminica a VII-a (B)Duminica a VII-a (B)Duminica a VII-a (B)

Prin vindecarea pe care o înfãptuieºte în favoarea unui paralitic, Isus face unpas mai departe în pedagogia sa de a-ºi revela identitatea mesianicã ºi de aînfãptui pe deplin lucrarea mântuitoare pentru care a venit în lume. În centrulpericopei acestei duminici stã fraza: Ca sã ºtiþi cã Fiul Omului are puterea de aierta pãcatele pe pãmânt…, care articuleazã toate aspectele evenimentuluirelatat. Astfel, privirea lui Isus discerne, în ingeniozitatea purtãtorilor tãrgii pecare era aºezat paraliticul, o adevãratã credinþã. Acestei credinþe Mântuitorul îirãspunde oferindu-i celui suferind iertarea pãcatelor, iertare care dobândeºte,în acest context, valoare de vindecare ce merge pânã la rãdãcinile rãului (trupul

nu povesteºte atât ce i s-a întâmplat, cât mai ales cã el vesteºte Cuvântul. Or, aceastã proclamaremarcheazã fidelitatea omului faþã de Cuvântul care l-a marcat ºi l-a transformat. Astfel, leprosulapare ca cel care prefigureazã pe predicatorii evangheliei, cei care trebuie sã fim noi: oameni pecare întâlnirea cu Cristos i-a transformat ºi i-a purificat, oameni care vor vesti Cuvântul celor pe careîi vor întâlni… dupã ce vor fi evitat orice ambiguitate.

EVEVEVEVEVANGHEL IAANGHEL IAANGHEL IAANGHEL IAANGHEL IAIntrând Isus din nou în Cafarnaum… S-au adunat mulþi…, iar El le vestea

Cuvântul. ªi au venit aducând la El un paralitic purtat de patru bãrbaþi. ªi,neputând sã-l aducã pânã la El din cauza mulþimii, au dezvelit acoperiºulunde era El ºi, fãcând o deschizãturã, au lãsat în jos targa pe care zãceaparaliticul. Vãzând credinþa lor, i-a spus paraliticului: „Fiule, îþi sunt iertatepãcatele!” ªedeau acolo unii cãrturari care se întrebau în inima lor: „De cevorbeºte acesta astfel? Huleºte!…” Cunoscând Isus în duhul sãu cã ei seîntreabã astfel în sine, le-a spus: „… Ca sã ºtiþi cã Fiul Omului are putereade a ierta pãcatele pe pãmânt – i-a spus paraliticului – îþi spun: ridicã-te,ia-þi targa ºi mergi la casa ta!” El s-a ridicat… (Mc 2,1-12).

LECTURA A 2-ALECTURA A 2-ALECTURA A 2-ALECTURA A 2-ALECTURA A 2-AFraþilor, Dumnezeu îmi este martor:

cuvântul meu cãtre voi nu este ºi dadadadada ºi nununununu.Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, celpropovãduit de noi… nu a fost când da da da da da ºicând nununununu, ci în El numai da da da da da a fost. Cãci toatefãgãduinþele lui Dumnezeu, în El sunt dadadadada…Iar Cel care ne întãreºte împreunã cu voi,în Cristos, ºi ne-a uns este Dumnezeu, carene-a ºi pecetluit ºi a dat arvuna Duhului îninimile noastre (1Cor 1,18-22).

Acest scurt pasaj se situeazã într-un paragraf al epistolei 1 Corinteni în care Apostolului ise aduc acuze cu privire la anumite atitudini care, în opinia acuzatorilor, ar fi schimbãtoare ºinu ar fi în conformitate cu ceea ce el predicã. Rãspunsul sfântului Pavel este pe cât de promptpe atât de limpede ºi hotãrât: limbajul, adicã predica sa, nu a fost niciodatã ezitant sauschimbãtor precum zilele. Pentru a se justifica Apostolul face apel la fidelitatea lui Isus. Ar fiimposibil pentru el sã fie când dadadadada , când nununununu de vreme ce îl predicã pe Cel care este mereu DaDaDaDaDa.În acest dadadadada, Isus a lãsat sã ajungã pânã la noi toatã iubirea lui faþã de Tatãl ºi faþã de oameni.În plus, de vreme ce Dumnezeu l-a sãlãºluit pe Duhul Sfânt în inimile noastre, El (Duhul) leconferã apostolilor asigurarea cã predicã cu fidelitate Evanghelia.

Credinciosul de astãzi, ca de altfel ºi cel din toate timpurile, poate avea încredere în mesajulpe care Biserica, de la apostoli pânã astãzi, i-l transmite, mesaj garantat atât de fidelitatea totalãa lui Isus faþã de Tatãl cât ºi de prezenþa dãtãtoare de viaþã a Duhului Sfânt în inima apostolului.Acesta este, însã, chemat, ca ºi Cristos, la a rãspunde cu fidelitate: sã fie dadadadada faþã de Dumnezeu.Pentru aceasta el poate conta pe Duhul Sfânt.

paralizat nu este oare expresia unei inimi infirme?). Apoi, Isus iainiþiativa unei clarificãri prin care scoate în evidenþã autoritatea samanifestatã prin cuvânt (cea de Fiu al omului) ºi prin act (vindecarea).Odatã clarificate aceste aspecte, mai poate fi acuzat de hulã, Elcare mântuieºte de pãcat ºi inimile ºi trupurile? ªi de aici decurge oîntrebare fundamentalã, care i-apreocupat pe oamenii din toategeneraþiile, inclusiv pe cei deastãzi: cine este cu adevãrat FiulOmului care are autoritatea de aierta pãcatele, iertare pe care omanifestã printr-o vindecare câtse poate de vizibilã? Aceastãiertare a pãcatelor pe pãmântare, într-adevãr, valoare deanticipare mesianicã, ºi, în plus,ea reveleazã oceanul demilostivire pe care Tatãl o revarsãasupra noastrã prin lucrareaFiului.

12 Universul familiei

Ce susþine Ce susþine Ce susþine Ce susþine Ce susþine pro-lifepro-lifepro-lifepro-lifepro-life?????

În cuvintele papei Ioan Paul al II-leagãsim o sintezã a doctrinei pro-life: “Aacþiona în favoarea vieþii înseamnã acontribui la reînnoirea societãþii prinedificarea binelui comun. Aºadar, nu eposibilã construirea binelui comun fãrã arecunoaºte ºi a ocroti dreptul la viaþã, pecare se întemeiazã ºi se dezvoltã toatecelelate drepturi inalineabile ale fiinþeiumane. Nici nu poate avea baze solide osocietate care - în timp ce afirmã valori cademnitatea persoanei, dreptatea ºi pacea- se contrazice în mod radical acceptândsau tolerând cele mai diferite forme dedispreþuire sau tolerare a vieþii umane, maiales când este slabã ºi marginalizatã.Numai respectul faþã de viaþã poateîntemeia ºi garanta bunurile cele maipreþioase ºi mai necesare ale societãþii,ca democraþia ºi pacea” (Evangeliumvitae, 101). În alte cuvinte pro-life susþinedreptul la viaþã de la zãmislire la sfârºitulsãu natural, apãrarea vieþii în toateformele sale, mai ales cele mai precare.

Maica Tereza de Calcutta, în discursulþinut la Oslo, în Norvegia, în octombrie1979, cu ocazia decernãrii premiului Nobelpentru pace, califica avortul ca forma ceamai barbarã de mizerie umanã ºi îlconsidera drept principalul pericol careameninþã pacea lumii. “Presimt - afirmaMaica Tereza - cã în zilele noastre cel maimare demolator al pãcii este avortul,deoarece este un rãzboi direct, o ucideredirectã, un omicid direct fãcut chiar demâna mamei (…) Dacã omamã ajunge sã-ºi ucidãcopilul, nu mai existã nimiccare sã mã împiedice ca eusã te ucid pe tine ºi tu sã mãucizi pe mine”.

În lumina acestor învãþãturi,lupta pentru protejarea ºipromovarea vieþii e strânslegatã de bunãstarea omenirii.Acuzele de fundamentalism ºiintoleranþã aduse miºcãrii pro-life, la o succintã analizã, sunttotal nefondate.

O reflecþie asupra toleranþeiO reflecþie asupra toleranþeiO reflecþie asupra toleranþeiO reflecþie asupra toleranþeiO reflecþie asupra toleranþei

În ºirul reflecþiilor de pânã acum,dedicate reformãrii cuvintelor, ne-am maioprit asupra termenului toleranþã. Îlreluãm, de data aceasta din dorinþa de aarãta legãtura sa cu dreptul de a alege,pro-choice, ºi cum se opune dreptului laviaþã susþinut de pro-life.

Auzim vorbindu-se din ce în ce maimult, de toleranþã, în numele democraþieiºi al pãcii. Toleranþa, de fapt, ca noþiune

Pentru susþinãtorii pro-life, darul vieþii esacru - unul dintre postulatele ºi adevãrurilefundamentale ale umanitãþii.În numele cãrei libertãþi ar putea cineva sãdistrugã viaþa altcuiva?Viaþa nu se posedã. E un bun de mare preþ,dat omului spre administrare.A nega sacralitatea vieþii duce la a negaînsuºi fundamentul libertãþii umane.

ReformareaReformareaReformareaReformareaReformareacuvintelor (XIV)cuvintelor (XIV)cuvintelor (XIV)cuvintelor (XIV)cuvintelor (XIV)

Pro-life (pro-vita)Pro-life (pro-vita)Pro-life (pro-vita)Pro-life (pro-vita)Pro-life (pro-vita)

13Universul familiei

PrPrPrPrPr..... FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞ

tehnicã, descrie limita maximã de eroarepermisã ca un ansamblu sã fie funcþional.Dacã privim la societate ca la unansamblu, ar fi firesc sã ne întrebãm pânãunde poate merge toleranþa?

TTTTToleranþaoleranþaoleranþaoleranþaoleranþaîntrîntrîntrîntrîntr-un regim dictatorial-un regim dictatorial-un regim dictatorial-un regim dictatorial-un regim dictatorial

Într-o societate masif icatã,totalitarã, de felul comunismului, totulpoate fi decis printr-un decret. O acþiunepoate fi permisã sau interzisã în funcþiede raþiunile legislatorului. Sã ne gândimla China de azi, unde legislatorul aimpus familiilor de a avea un singurcopil, iar cine depãºeºte aceastã limitãsuportã consecinþele, o pedeapsãdrasticã. În acest caz, persoanaconsideratã în unici tatea sa nuconteazã nicidecum, nici alegereafãcutã de familie de a avea mai mulþicopii . Conteazã numai decretullegislatorului care, din diferite raþiuni,(pentru China ar fi cele demografice, înfapt e vorba de o formã de neo-malthusianism), a instaurat toleranþa“zero”. E vorba de un regim opresiv careîncalcã atât condiþia fireascã a omuluide a fi fiinþã iubitoare, deschisã vieþii,dar ºi libertatea sa.

Toleranþaoleranþaoleranþaoleranþaoleranþaîn societatea de consumîn societatea de consumîn societatea de consumîn societatea de consumîn societatea de consum

În societãþile aºa-zise de consumaltele sunt coordonatele. Existã o vieconºtiinþã a libertãþii individuale, oconºtiinþã care, paradoxal, merge pânãla dispreþul libertãþii ca atare. Acest dispreþgenereazã nihilismul cu consecinþa saimplicitã: lipsa unui rost în viaþã, careafecteazã multe persoane din “lumeabunãstãrii materiale”.

În cazul din urmã toleranþa nu se mairaporteazã la societate/stat, ci la individ.Când avortul sau alte acte contrare vieþiiºi integritãþii sale sunt legiferate, faptul nue impus, comandat, ca în situaþia dinChina, ci e o alegere pe care o facefemeia, sau familia(soþ/soþie), într-uncadru legal. Paradoxul ivit e cã avortul estesusþinut în numele libertãþii, chiar dacã peprimul plan sunt puse alte motivaþii:situaþie economicã precarã, teama de aavea un copil, dorinþa de afirmare

profesionalã (a femeii) etc... Maiputem aminti mentalitateamisoginã, de genul “e treaba ta!”,prin care bãrbatul lasã totul peseama femeii, caz în care femeiatraverseazã o dureroasãsingurãtate, lipsã de dialog ºicoresponsabilitate în sânulcuplului conjugal...

Aceastã înºiruire de motivaþiisunt o faþetã a ceea ce desemnãmprin anti-life mentality. Mentalitateaduce cu sine tendinþa de alinierela un standard de viaþã. Toleranþadevine astfel un modus vivendi. Setolereazã moartea celui nevinovatsau neputincios în vederea uneivieþi presupus mai uºoare, maicomode, mai sigure.

Aºa descoperim o ciudatãîmplinire a sensului etimologic alcuvântului toleranþã. Termenulpoate însemna a suporta.Descompus însã în tolle (a duce cusine) ºi errare (a rãtãci, a sedeplasa fãrã o þintã precisã, agreºi, a fi în eroare) termenul sugereazã cãe mai lesne sã accepti eroarea, sã o ducimai departe, decât sã te opui acesteia.

Expresii de genul: „dacã aºa gândeºtelumea, eu de ce-aº gândi în alt fel”, „dacãaºa acþioneazã lumea, eu de ce-aºacþiona altfel”, “dacã aºa se comportãlumea, eu de ce nu m-aº comporta lafel” aratã cum toleranþa - adicãperpetuarea greºelii - devine„normalitate”. Privitã din perspectivãmoralã situaþia e gravã. Pe tarâm creºtin,religios, orice atentat la viaþã nu e simplãeroare, ci pãcat de moarte.

Rolul BisericiiRolul BisericiiRolul BisericiiRolul BisericiiRolul Bisericiiîn promovarea în promovarea în promovarea în promovarea în promovarea pro-lifepro-lifepro-lifepro-lifepro-life

Cum susþinãtorii pro-choice duc ocampanie deschisã împotriva vieþii,mascatã de aºa-zisul drept de a alege,suþinãtorii pro-life vor sã apere ºi sãpromoveze omul. Fiind de partea vieþii (cf.Familiaris consortio, 30 – adicã prin însãºiesenþa sa pro-life) Biserica este, prinvocaþia sa maternã, în slujba vieþii. Prinurmare, are o obligaþie moralã de a sprijininecondiþionat viaþa, luptând împotrivaoricãrei forme de mutilare sau eliminare

a oricãrei existenþe umane, demascândorice pãcat ce suprimã viaþa.

“Biserica este chematã sã arate, dinnou, tuturor, cu cea mai clarã ºi puternicãconvingere, voinþa ei de a promova cuorice mijloace viaþa umanã ºi de a o apãraîmpotriva oricãrei uneltiri la fiinþa ei, înoricare stadiu de dezvoltare s-ar afla.

Pentru aceasta Biserica condamnã,ca fiind o gravã ofensã adusã demnitãþiiumane ºi dreptãþii, toate acele activitãþiale guvernelor sau ale altor autoritãþipublice care încearcã sã limiteze, în oricemod, libertatea soþilor în a se hotãrî cuprivire la existenþa copiilor. Ca urmare,orice violenþã, exercitatã de acesteautoritãþi în favoarea anticoncepþiei ºichiar a sterilizãrii ºi a avortului procurat,trebuie condamnatã ºi respinsã cu toatãforþa. În acelaºi mod, trebuie detestate,pentru cã sunt nedrepte, manevreleinternaþionale care contribuie cu ajutoareeconomice pentru promovareapopoarelor, dar care sunt condiþionate deprogramarea anticoncepþionalelor,steril izãrii ºi provocãrii avor-tului” (Familiaris consortio, 30).

14În întâlnirea sa cu Domnul, Sfântul Paul a primit misiunea sã

meargã la pãgâni ºi în lumea întreagã pentru a predica Evanghelialui Cristos.

El vorbeºte despre faptul de a fi „apostol al lui Isus Cristosprin voinþa lui Dumnezeu”: „Paul, apostol al lui Cristos Isus prinvoinþa lui Dumnezeu, ºi fratele Timotei, cãtre Biserica luiDumnezeu care se aflã în Corint ºi cãtre toþi sfinþii care sunt înîntreaga Ahaia: har vouã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl nostru ºide la Domnul Isus Cristos” (1Cor 1,1). Experienþa de a fi primit dinpartea lui Dumnezeu o misiune pentru lumea întreagã l-a formatºi i-a dat lui Paul, Apostolul mai mereu bolnav, o forþã într-adevãrsupraomeneascã. Deºi era în lanþuri ºi adeseori calomniat, nuse lasã bãtut. Traverseazã regiuni periculoase ºi singuratice,înfruntã cãlãtorii pe mare pentru a predica în lumea întreagãEvanghelia lui Isus Cristos. Are ambiþia de a merge chiar acolounde nici unul nu a dezvoltat o muncã misionarã. A voit sã ducãmesajul creºtin mai ales în oraºele importante ale ImperiuluiRoman. Dupã ce a vizitat cele mai importante oraºe greceºti,avea în minte sã ajungã pânã în Spania „via Roma” pentru a-ºidezvolta ºi acolo opera misionarã. Simþea în sine impulsul denestãvilit de a propovãdui tuturor oamenilor mesajul lui IsusCristos rãstignit ºi înviat.

InterInterInterInterIntervenþia eliberatoare a lui Dumnezeuvenþia eliberatoare a lui Dumnezeuvenþia eliberatoare a lui Dumnezeuvenþia eliberatoare a lui Dumnezeuvenþia eliberatoare a lui DumnezeuNe întrebãm de ce s-a angajat Paul cu atâta dãruire sã-i

convingã pe coreligionarii sãi ºi pe grecii din cetãþile elenisticesã accepte mesajul lui Isus Cristos. Iudeii erau persoaneevlavioase ºi încercau cu pietate sã împlineascã voinþa luiDumnezeu. Domnul Dumnezeu le-a vorbit ºi le-a arãtat cumtrebuie sã trãiascã într-un mod drept. Ei erau poporul ales,de care Dumnezeu era ataºat într-un mod deosebit. Grecii eraupersoane religioase care aveau zeii lor. În ciuda acestor evidenþe,Paul a depus o muncã istovitoare pentru cã era convins cã acestIsus Cristos are, atât pentru iudei cât ºi pentru greci, un Mesajcare poate sã le deschidã ochii ºi sã-i conducã la adevãrataviaþã. Prin Isus Cristos, a fãcut o experienþã atât de profundã aeliberãrii ºi a mântuirii, încât se simþea mereu determinat sãporneascã la drum, cãtre toþi oamenii, pentru a le propovãduimesajul eliberator al Acestui Isus. În îndeplinirea acestei munci,s-a aflat adesea în mari dificultãþi ºi necazuri, cum le mãrturiseºtecorintenilor: „Cãci nu vreau, fraþilor, ca voi sã rãmâneþi înignoranþã cu privire la necazul care a venit asupra noastrã înAsia, cum am fost copleºiþi peste mãsurã ºi peste puterilenoastre, aºa încât ne pierduserãm speranþa de a mai trãi” (2Cor1,8). Dar tocmai în aceste situaþii, el experimenteazã, în acelaºitimp, intervenþia eliberatoare a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu-llasã sã cadã, îl lasã în necazuri, dar îl elibereazã din nou dinele: „El ne-a eliberat dintr-o astfel de moarte ºi ne elibereazã ºiîn el sperãm cã ne va mai elibera” (2Cor 1,10).

Paul experimenteazãPaul experimenteazãPaul experimenteazãPaul experimenteazãPaul experimenteazãslãbiciunea ºi neputinþaslãbiciunea ºi neputinþaslãbiciunea ºi neputinþaslãbiciunea ºi neputinþaslãbiciunea ºi neputinþa

Paul, în timpul misiunii sale, experimenteazã în propriul trupmisterul morþii ºi învierii lui Isus. κi cunoaºte propria boalã,propria slãbiciune, propria neputinþã înaintea unei lumi atât de

vaste. Dar, în ciuda a toate, porneºte la drum pentru a traversaImperiul Roman ca sã predice peste tot Vestea. Chiar în tensiuneaîntre slãbiciunea personalã ºi puterea mesajului, experimenteazãmisterul Crucii. Precum Domnul Isus Cristos dobândeºte cea maimare victorie în neputinþa sa cea mai profundã (Patimile), tot astfel,sfântul Paul poate afla cum Duhul Sfânt lucreazã tocmai prinslãbiciunea sa ºi conduce pretutindeni oameni la credinþã. În aceºtitermeni el le aratã corintenilor experienþa pe care o face îndeplinindporunca de a propovãdui pãgânilor Vestea cea îmbucurãtoare: „Cãcidupã cum prisosesc pãtimirile lui Cristos în noi, tot la fel prin Cristosprisoseºte ºi mângâierea ºi mântuirea noastrã” (2Cor 1,5).

Dar nu totdeauna se poate lãuda cu suferinþele sale. Suferã ºipentru neputinþa ºi slãbiciunea sa, ºi de aceea îl roagã pe Cristos sãfie eliberat de ele. Experimenteazã slãbiciunea ºi neputinþa sa ca unghimpe în trup, ca un mesager al satanei care-l loveºte cu pumnul.Domnul Cristos rãspunde astfel cererii sale „Dar el mi-a zis: îþi este

SfântulSfântulSfântulSfântulSfântulºi misiunea saºi misiunea saºi misiunea saºi misiunea saºi misiunea sa

SfântulSfântulSfântulSfântulSfântulºi misiunea saºi misiunea saºi misiunea saºi misiunea saºi misiunea sa

SfântuSfântuSfântuSfântuSfântuºi misiunea sºi misiunea sºi misiunea sºi misiunea sºi misiunea s

15

PrPrPrPrPr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. . . . . ISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃ

suficient harul meu, cãci puterea mea se aratã în slãbiciune. Aºadar,mã voi lãuda cu bucurie în slãbiciunile mele ca sã locuiascã în mineputerea lui Cristos” (2Cor 12,9). Apostolul Neamurilor acceptã propriaslãbiciune, frica ºi persecuþiile pentru Cristos ºi este sigur de unsingur lucru: „De aceea, mã bucur în slãbiciuni, jigniri, în necazuri, înlipsuri, în persecuþii, în lipsuri îndurate pentru Cristos, pentru cã atuncicând sunt slab, atunci sunt puternic” (2Cor 12,10).

Experienþa Apostolului, pildã de urmatExperienþa Apostolului, pildã de urmatExperienþa Apostolului, pildã de urmatExperienþa Apostolului, pildã de urmatExperienþa Apostolului, pildã de urmatPentru noi, aceastã experienþã a Apostolului Paul este un ajutor

sã suportãm tensiunile interioare atunci când ne trãim credinþa ºi-opropovãduim altora, ºi când experimentãm fragilitatea fiinþei noastreumane. Pentru mulþi apostoli ºi ucenici ai timpurilor noastre,experienþa Apostolului Paul în propovãduirea sa nu este numai omângâiere, ci o încurajare pentru a-ºi înþelege slãbiciunea ºineputinþa, ºi pentru a nu se condamna pe ei înºiºi atunci când

activitatea lor pastoralã pare a fi în zadar ºi sã vadã cã ºi înaceste situaþii lucreazã Cristos. Atunci când suntem slabi ºiegoismul nostru este învins, un singur lucru este important: sãfim deschiºi harului lui Isus Cristos ºi sã nu contãm pe propriulsucces ºi pe propria noastrã putere de propovãduire. În misiuneasa apostolicã, Paul experimenteazã, pe de o parte, încântareagloriei lui Isus Cristos care strãluceºte ºi pe chipul nostru. Pe dealtã parte, experimenteazã fragilitatea proprie ºi de aceea scrie:„Dar noi avem aceastã comoarã în vase de lut pentru ca putereaimensã sã fie de la Dumnezeu, ºi nu de la noi” (2Cor 4,7).

De multe ori ºi noi aflãm cu durere cã suntem vase slabe ºinesemnificative pentru comoara pe care o purtãm în noi. Dartocmai când egoismul nostru se prãbuºeºte, comoara poatestrãluci cu atât mai luminos în noi ºi prin noi, pentru alþii.

“...avem aceastã comoarã în vase de lut “...avem aceastã comoarã în vase de lut “...avem aceastã comoarã în vase de lut “...avem aceastã comoarã în vase de lut “...avem aceastã comoarã în vase de lut “““““ªi noi, apostolii lumii de astãzi, suferim de neliniºti, descurajãri.

Deseori, ne reproºãm cã predicãm altora vestea ceaîmbucurãtoare, noi neavând personal în suflet aceastã bucurie.Sfântul Paul ar interpreta aceastã experienþã în sensul cã ºi el areîn propriu sãu trup patima ºi moartea lui Isus Cristos: „Pretutindenipurtãm în trupul nostru moartea lui Isus ca sã se arate ºi viaþa luiIsus în trupul nostru” (2Cor 4,10). Indiferent care ar fi cauza suferinþeisau a necazurilor sau a golului nostru interior, toate acestea sunt,pentru Paul, un semn al Patimii ºi Morþii lui Isus care fac sã seprãbuºeascã egoismul nostru pentru ca viaþa lui Isus sãstrãluceascã în trupul nostru. „Cel care l-a înviat pe Domnul Isusne va învia ºi pe noi împreunã cu Isus ºi ne va aºeza lângã elîmpreunã cu voi” (2Cor 4,14). Astfel, reuºim sã înþelegem foartebine ºi noi experienþa apostolului. Simþim cum experienþele lui Paulindicã o cale pentru mulþi care suferã din cauza lor înºiºi, o calecare consistã în a deveni, chiar în suferinþele ºi problemele noastre,deschiºi faþã de misterul lui Isus Cristos, al Crucii ºi al gloriei sale.

Speranþa ce ne mângâie sufletulSperanþa ce ne mângâie sufletulSperanþa ce ne mângâie sufletulSperanþa ce ne mângâie sufletulSperanþa ce ne mângâie sufletulÎn aceste experienþe personale putem vedea mai de aproape

secretul lui Paul, putem sã „furãm” cuvintele sale, pentru cã ºi noisimþim lupta pe care a dus-o ºi el cu propriul sãu trup slab. Într-unfragment al scrisorii sale spune cã este asaltat din toate pãrþile:„Suntem apãsaþi de necazuri din toate pãrþile, dar nu striviþi; suntemîn cumpãnã, dar nu disperaþi; persecutaþi, dar nu abandonaþi;doborâþi, dar nu uciºi” (2Cor 4,8-9). Sfântul Paul nu-ºi ascundepropriile experienþe limitate. În toatã fragilitatea existenþei noastre,strãluceºte o speranþã care nu poate fi înlãturatã nici de umbre ºistrâmtorãri, nici de rãni ºi necazuri. Este vorba de o speranþã care,chiar în mijlocul suferinþelor noastre, ne revarsã siguranþa de a nufi singuri, de a nu fi abandonaþi, de a nu fi niºte faliþi. BunulDumnezeu poate lumina cu strãlucirea sa toate colþurile cele maiîntunecate ale vieþii noastre ºi ne poate lãrgi strâmtorãrile. Gãsimsecretul figurii apostolului Paul tocmai în aceste experienþepersonale ale sale ºi în lucrãrile sale, pentru a gãsi cuvintele drepte,pentru a exprima într-un mod adecvat aceste experienþe alenoastre de faliment, de mizerie ºi de transformãri.

l Paull Paull Paull Paull Paula apostolicãa apostolicãa apostolicãa apostolicãa apostolicãl Paull Paull Paull Paull Paula apostolicãa apostolicãa apostolicãa apostolicãa apostolicãl Paull Paull Paull Paull Paul

sa apostolicãa apostolicãsa apostolicãa apostolicãsa apostolicã

16 Oameni ai credinþei

Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃ

Levi -Levi -Levi -Levi -Levi -aºteptarea nu l-a descurajataºteptarea nu l-a descurajataºteptarea nu l-a descurajataºteptarea nu l-a descurajataºteptarea nu l-a descurajat

Levi, publicanulLevi, publicanulLevi, publicanulLevi, publicanulLevi, publicanulMatei vorbeºte despre chemarea sa la apostolat (9,9-13), în

timp ce Marcu (2,13-17) ºi Luca (5,27-32) vorbesc, în relatareaparalelã, despre un anume Levi, fiul lui Alfeu. De obicei, specialiºtiiNoului Testament considerã cã este vorba despre unul ºi acelaºipersonaj: Matei-Levi, publicanul (colectorul de impozite sauperceptorul), care apare, sub aceastã formã, în toate listele cu ceidoisprezece apostoli. Pe de altã parte, a purta douã nume era unlucru obiºnuit pe vremea lui Isus.În plus, conform unei tradiþiibisericeºti foarte vechi, Matei esteconsiderat autorul primei evan-ghelii, scrisã în aramaicã ºi cuputernice influenþe ebraice.

Publicanii nu aveau deloc unnume bun pe vremea lui Isus ºi nicidupã aceea, numele lui Levi fiindasociat cu categoria vameºilor ºi,prin urmare, cu cei care încalcãlegea fãrã scrupule, cu duºmaniilui Dumnezeu ºi ai întregului popor.Acest lucru se datora taxelorexagerate practicate de vameºi ºiabuzurilor lor de tot felul. În plus,în literatura rabinicã meseriapublicanilor este menþionatãprintre profesiile necinstite.

Chemarea lui LeviChemarea lui LeviChemarea lui LeviChemarea lui LeviChemarea lui LeviÎn aceastã atmosferã nefericitã

îºi desfãºura Matei activitatea de zi cu zi. ªi totuºi, Isus din Nazaretîºi îndreaptã atenþia asupra lui ºi îi spune sã-l urmeze. Noteazãevanghelia lui Matei cã el s-a ridicat imediat de la locul unde seafla, l-a urmat lãsând toate lucrurile aºa cum erau. A fost ochemare fulger, cum fulger a fost ºi rãspunsul lui Levi!

Urmeazã, în puþine cuvinte, douã scene care, actualizate,sunt pline de învãþãminte pentru noi, cei de astãzi. Avem, maiîntâi, scena prin care Levi pregãteºte un mare banchet de adio,iar apoi rãspunsul lui Isus, plin de înþelepciune ºi curaj creºtinesc,adresate celor care aºteptau o mângâiere; printre aceºtia seafla în primul rând Levi, fiul lui Alfeu. În aceastã paginã dinScripturã se vede adevãrata faþã a lui Isus: bun, iertãtor, plin demilã, înþelegãtor, blând, rãbdãtor, binevoitor ºi mai presus detoate iubitor de oameni. Omul a fost luat aºa cum este el! “Nu laceea ce se uitã omul, spune Domnul în cartea lui Samuel, seuitã ºi Domnul. Omul cautã la faþã, pe când Domnul cautã lainimã!” (1Sam 16,7).

Banchetul lui LeviBanchetul lui LeviBanchetul lui LeviBanchetul lui LeviBanchetul lui LeviLevi se hotãrãºte sã ofere o cinã fastuoasã, prilej cu care

invitã foarte mulþi oaspeþi: un mare numãr de publicani, foºticolegi de-ai lui Levi, dar ºi alþi oaspeþi obiºnuiþi, oameni derând; mulþi oaspeþi proveneau din latura religioasã a societãþii,farisei ºi cãrturari. La banchet au venit ºi apostolii lui Isus. Acestlucru demonstreazã cã Levi era o persoanã importantã înambientul respectiv. Erau prezenþi acolo mulþi publicani ºi

oameni pãcãtoºi, aºa cum noteazãMatei ºi Marcu. Aceºtia erau dornicisã-l asculte pe Isus ºi curioºi sã maiafle câte ceva nou de la el. Deodatãfariseii ºi cãrturarii au început sãmurmure, aºa cum au fãcut-o ºi cualte ocazii: „De ce ia masa Isusîmpreunã cu publicanii ºipãcãtoºii?” Se ºtie cã fariseii erauzeloºi în a observa legea, ºi erauadepþii înverºunaþi ai prescripþiilorrituale ºi externe. Într-un cuvânt,fãceau totul numai sã fie vãzuþi ºiadmiraþi; inima lor, în schimb, erastrãinã de toate acestea.

„Îndurare vreau ºi nu jertf㔄Îndurare vreau ºi nu jertf㔄Îndurare vreau ºi nu jertf㔄Îndurare vreau ºi nu jertf㔄Îndurare vreau ºi nu jertfã”În scena a doua, Isus le

rãspunde cu un proverb luat dinînþelepciunea popularã. În acelaºitimp, Isus le sugereazã cã misiuneasa pe pãmânt este asemenea

misiunii unui medic. El trebuie sã-i viziteze ºi sã se intereseze,asemenea unui medic, de cei care au mai multã nevoie deajutorul sãu, de înþelegerea sa, dar ºi de o vorbã bunã pentrua înþelege propria greºealã, pentru a o recunoaºte ºi, înconsecinþã, pentru a se reîntoarce la Dumnezeu ºi a facepocãinþã. Cu alte cuvinte, misiunea sa constã în a salva ºi nuîn a-i condamna pe oameni (cf. In 3,17; 8,15; 12,47; Lc 19,10).Este semnificativ cum se referã evanghelistul Luca la chemarealui Levi: ”Nu am venit sã-i chem la convertire pe cei drepþi, cipe cei pãcãtoºi!” Isus a venit pentru toþi oamenii ºi toþi aud înadâncul cugetului lor chemarea lui Isus “la convertire”, pentrucã toþi simþim în noi nevoia unui Salvator, a unui Mântuitor.Luca, adãugând expresia “la convertire”, voieºte prin aceastasã ne aminteascã faptul cã invitaþia lui Isus implicã o vindecaretotalã ºi radicalã a omului, o cãinþã sincerã ºi o convertireprofundã.

Levi -Levi -Levi -Levi -Levi -aºteptarea nu l-a descurajataºteptarea nu l-a descurajataºteptarea nu l-a descurajataºteptarea nu l-a descurajataºteptarea nu l-a descurajat

17

27 februarie –27 februarie –27 februarie –27 februarie –27 februarie –Sfântul GabrielSfântul GabrielSfântul GabrielSfântul GabrielSfântul Gabriel

al Maicii Îndurerateal Maicii Îndurerateal Maicii Îndurerateal Maicii Îndurerateal Maicii Îndurerate(1838-1862)(1838-1862)(1838-1862)(1838-1862)(1838-1862)

Sfântul lunii

Prezentare de PrPrezentare de PrPrezentare de PrPrezentare de PrPrezentare de Pr. . . . . LIVIU BÃLêCUÞILIVIU BÃLêCUÞILIVIU BÃLêCUÞILIVIU BÃLêCUÞILIVIU BÃLêCUÞI

Sfântul Gabriel s-a nãscut la Assisi, înziua 1 martie 1838, ºi, în aceeaºi zi, a fostbotezat cu numele de Francisc. A trãit înAssisi pentru puþin timp deoarece tatãlsãu, Sante Possenti, a fost transferat laSpoleto, în calitate de membru (ne-specializat) al curþii de apel. Aici moaremama, Agnese Frisciotti, la vârsta de 42de ani, iar Francisc ºi ceilalþi doisprezecefraþi ai sãi au fost crescuþi de tatãl lor, ajutatde fiica mai mare, Maria Luisa, ºi deguvernanta Pacifica.

Balerinul saloanelor din SpoletoBalerinul saloanelor din SpoletoBalerinul saloanelor din SpoletoBalerinul saloanelor din SpoletoBalerinul saloanelor din SpoletoFrancisc Possenti era visul oricãrei fete

pentru cã se îmbrãca mereu cu haine binealese, era un tânãr frumos ºi mereu plinde viaþã. Organiza, deseori, partide devânãtoare, ieºiri la iarbã verde ºi mergeacu plãcere la teatru împreunã cu tatãl ºisurorile lui. Deseori ieºeau la dans, iar înoraº era supranumit „balerinul” pentru cãdansa foarte bine ºi cã era un bunanimator al seratelor din saloanele dinSpoleto. Dumnezeu l-a înzestrat ºi cu ointeligenþã sclipitoare; îi plãcea foarte multsã studieze literatura (în special Manzoni,Grossi, Tommaseo) ºi scria poezii în limbalatinã ºi italianã, cu care a câºtigat multepremii. Era un tânãr bun la suflet, generosºi sensibil la suferinþele celor sãraci ºi, maiales, iubea rugãciunea. A studiat mai întâila Fraþii ªcolilor Creºtine, apoi la iezuiþi. La18 ani a decis sã intre în ordinulpasioniºtilor, care cultivã o deosebitãdevoþiune a patimilor Domnului IsusCristos.

27 februarie –27 februarie –27 februarie –27 februarie –27 februarie –Sfântul GabrielSfântul GabrielSfântul GabrielSfântul GabrielSfântul Gabriel

al Maicii Îndurerateal Maicii Îndurerateal Maicii Îndurerateal Maicii Îndurerateal Maicii Îndurerate(1838-1862)(1838-1862)(1838-1862)(1838-1862)(1838-1862)

Sfântul Gabriel al Maicii ÎndurerateSfântul Gabriel al Maicii ÎndurerateSfântul Gabriel al Maicii ÎndurerateSfântul Gabriel al Maicii ÎndurerateSfântul Gabriel al Maicii ÎndureratePe 22 august 1856, în timpul unei

procesiuni cu icoana Sfintei FecioareMaria din domul din Spoleto, FranciscPossenti a trãit un impuls nestãvilit sãdevinã monah ºi preot. Prima dorinþãºi-a împlinit-o, alãturându-se cãlugãrilorpasioniºti din Morrovalle, în 1856. Cea dea doua nu a mai împlinit-o, deoarece amurit de tânãr.

Primit în casa de noviciat la Morrovalle,în ziua de 21 septembrie 1856, a îmbrãcatrasa cãlugãreascã ºi ºi-a luat numele deGabriel al Maicii Îndurerate. „Paradisulmeu, scria Sfântul Gabriel, sunt durerilescumpei mele Mame cereºti”. Viaþareligioasã îi oferã liniºtea sufleteascã; nuse înspãimântã de orele lungi derugãciune, de penitenþele aspre ºi deposturi pentru cã gãsise ceea ce cãuta.Dupã un an de zile, a depus jurãmântulde viaþã cãlugãreascã ºi a fost trimis sã-ºicompleteze studiile filosofice subîndrumarea pãrintelui Norberto Cassinellicare îi va fi alãturi pânã la moarte. La 10iulie 1859, împreunã cu câþiva confraþi, asosit la Isola del Gran Sasso (Teramo), undeurma sã se pregãteascã pentru preoþiestudiind teologia. Pe 25 mai 1861, încatedrala din Penne (Pescara), SfântulGabriel a primit tonsura ºi ordinele minore.La sfârºitul anului 1861, se îmbolnãveºtede tuberculozã ºi orice tratament s-adovedit a fi nefolositor. Cãlãtoria lui peacest pãmânt se apropia de sfârºit, dar elnu se descuraja, spunând deseori „aºavrea Dumnezeu, aºa vreau ºi eu”.

În dimineaþa zilei de 27 februarie 1862,Sfântul Gabriel i-a salutat pe toþi confraþii,le-a promis cã îºi va aminti de ei în Paradis,

le-a cerut iertare ºi, totodatã, le-a cerut sãse roage pentru el, dupã care a murit.

În timpul ultimei sale boli, SfântulGabriel al Maicii Îndurerate l-a rugat peîndrumãtorul sãu spiritual, NorbertoCassinelli, sã þinã departe de el jurnalulsãu personal pentru a nu cãdea în ispitade a-l reciti ºi de a se lãsa cuprins de trufiepentru harurile deosebite pe care MaicaDomnului i le dãduse. Pãrintele Norbertonu numai cã l-a îndepãrtat, dar l-a ºidistrus, fãrã ca mãcar sã fi citit vreun rând,astfel ne-a privat de „istoria unui suflet”,interesantã ºi utilã prin cunoaºtereabogãþiei sufleteºti a acestui sfânt.

Nimic excepþional nu apãrea în viaþaacestui sfânt. Lucrurile mici, de fiecare zi,deveneau mari datoritã dragostei cu carele împlinea. Spunea adesea: „Dumnezeunu se uitã la cât faci, ci la cum faci;perfecþiunea noastrã nu constã în a facelucruri extraordinare, ci în a le face binepe cele obiºnuite”.

Sfântul Gabriel a fost declarat fericit decãtre Papa Pius al X-lea, în anul 1908, iarîn 1920, Papa Benedict al XV-lea l-aproclamat sfânt.

Sfântul tinerilorSfântul tinerilorSfântul tinerilorSfântul tinerilorSfântul tinerilorSfântul Gabriel este iubit de cãtre

bolnavi, pentru cã el a fost mereubolnãvicios, dar a iubit viaþa, cum puþiniºtiu s-o preþuiascã; este iubit de cãtrestudenþi pentru cã a murit ca student ºistudiind a gãsit mereu motive pentru aaprecia viaþa; este iubit de cãtre tineripentru cã viaþa lui este istoria unui tânãrîndrãgostit de familie, de studiu, de viaþã,de prieteni ºi de succes.

18

„Carismele”„Carismele”„Carismele”„Carismele”„Carismele”MonsenioruluiMonsenioruluiMonsenioruluiMonsenioruluiMonsenioruluiVldimir GhikaVldimir GhikaVldimir GhikaVldimir GhikaVldimir Ghika

„Carismele”„Carismele”„Carismele”„Carismele”„Carismele”MonsenioruluiMonsenioruluiMonsenioruluiMonsenioruluiMonsenioruluiVldimir GhikaVldimir GhikaVldimir GhikaVldimir GhikaVldimir Ghika

Istorie ºi spiritualitate

DominicaniiDominicaniiDominicaniiDominicaniiDominicanii. Între anii 1899-1904, la Roma, Vladimir Ghika - peatunci încã laic - urmeazã cursurile de filosofie ºi teologie la ColegiulSfântul Toma de Aquino al pãrinþilor dominicani, viitoarea universitatepontificalã Angelicum. Studiile sunt încununate de obþinerea titluriloracademice, dar ºi de hotãrârea de a deveni catolic, fãcândprofesiunea de credinþã în faþa unui pãrinte dominican, în bisericadominicanilor, Sfânta Sabina, din Roma. Sunt semnale care susþincã Vladimir, ca laic, ar fi fost chiar terþiar al Ordinului Predicatorilor.

Fiicele Caritãþii ale Sfântului Vincenþiu de Paul.Fiicele Caritãþii ale Sfântului Vincenþiu de Paul.Fiicele Caritãþii ale Sfântului Vincenþiu de Paul.Fiicele Caritãþii ale Sfântului Vincenþiu de Paul.Fiicele Caritãþii ale Sfântului Vincenþiu de Paul. Aflându-sela Salonic, între anii 1904-1905, Vladimir o cunoaºte pe sora Pucci,superioara surorilor de caritate ºi coordonatoarea spitaluluiacestora. Dimitrie Ghika o descrie pe aceastã sorã, în memoriilesale, ca fiind: „imagine a energiei tenace ºi a activitãþii creatoare...”.În 1906, la îndemnul ºi cu ajutorul lui Vladimir, „buna maicã Pucci”se va stabili în România, unde va sluji cu un devotamentnemãrginit, pânã la moarte, pe cei bolnavi.

BenedictiniiBenedictiniiBenedictiniiBenedictiniiBenedictinii. Între 1922-1939, Vladimir Ghika se stabileºte laAbaþia benedictinã Sfânta Maria, la Paris. Locul îi oferã spaþiulnecesar pentru meditaþie, astfel încât sã poatã discerne ºi asimilatoate experienþele spirituale pe care le trãieºte în acel timp.Prezenþa misticilor ca modele ºi ca sfetnici este hotãrâtoare. Practic,acum are loc dialogul cu acea sorã contemplativã care îl convingesã facã pasul decisiv spre preoþie: „O singurã liturghie pe care aþicelebra-o ar fi infinit mai preþioasã pentru suflete decât tot binelepe care l-aþi face acestora prin activitatea dumneavoastrã”.

LazariºtiiLazariºtiiLazariºtiiLazariºtiiLazariºtii. La 7 octombrie 1923 va fi hirotonit preot de cãtrecardinalul Dubois, arhiepiscopul Parisului, în capela lazariºtilor –ramura masculinã a congregaþiei misiunilor, întemeiatã de sfântulVincenþiu de Paul. Va menþine mereu legãtura cu preoþii lazariºtiºi cu Conferinþele Sfântului Vincenþiu de Paul.

BazilitaniiBazilitaniiBazilitaniiBazilitaniiBazilitanii. Cu ocazia hirotonirii sale, le va oferi celor veniþi lacelebrare o imagine a sfântului Iozafat, episcop ºi cãlugar bazilitan,martirizat în Ucraina anului 1623. Împreunã cu rugãciunea scrisã pespate, aceastã imagine este ca un motto al noii sale vieþi sacerdotale.Mai târziu, când greco-catolicii au fost interziºi în România, MonseniorulGhika i-a susþinut din toate puterile pe bazilitanii de la Bixad.

Postulatura Monseniorului Postulatura Monseniorului Postulatura Monseniorului Postulatura Monseniorului Postulatura Monseniorului VLADIMIR GHIKAVLADIMIR GHIKAVLADIMIR GHIKAVLADIMIR GHIKAVLADIMIR GHIKA(www(www(www(www(www.vladimirghika.ro).vladimirghika.ro).vladimirghika.ro).vladimirghika.ro).vladimirghika.ro)

Casa Sfântului IoanCasa Sfântului IoanCasa Sfântului IoanCasa Sfântului IoanCasa Sfântului Ioan. Au trecut 85 de ani de la aprobarea,de cãtre Sfântul Scaun, la 24 februarie 1924, a Statutelor OpereiFraþilor ºi Surorilor Sfântului Ioan, societate auxiliarã de misiuni,întemeiatã de Vladimir Ghika. ªi acum, în documentele oficialeale cauzei de beatificare la Roma, slujitorul lui Dumnezeu,Vladimir Ghika este recunoscut ca fondator de comunitatereligioasã. Pãrintele Vladimir a cheltuit multã energie pentruproiectul de viaþã spiritualã pe care l-a coordonat la Auberive,cu planuri de lãrgire a activitãþii ºi în România.

Spiritualitatea lui Charles de FoucauldSpiritualitatea lui Charles de FoucauldSpiritualitatea lui Charles de FoucauldSpiritualitatea lui Charles de FoucauldSpiritualitatea lui Charles de Foucauld. Aceasta este ceacare l-a determinat sã lucreze în cartierul foarte sãrac al Parisului,Villejuif, începând cu 1927: „prezenþa vie a Sfântului Sacramentºi a unui preot sãrac printre cei sãraci”. Ulterior, în misiunea luise va face o parohie unde vor lucra mulþi preoþi.

CarmelitaniiCarmelitaniiCarmelitaniiCarmelitaniiCarmelitanii. Cu ocazia cãlãtoriei în Japonia, în 1933, a ajutatsurorile calemelitane sã întemeieze prima mãnãstire carmelitanãîn aceastã þarã. De altfel, amiciþia spiritualã cu surorile Micii Terezaa Pruncului Isus era mai veche.

FranciscaniiFranciscaniiFranciscaniiFranciscaniiFranciscanii. Personalitatea sfântului Francisc de Assisi a avut,cu siguranþã, o puternicã influenþã asupra lui Vladimir Ghika, careîncã de pe vremea laicatului sãu, fusese primit în rândul terþiarilorfranciscani.

Aceastã enumerare, fãrã a intra în amãnuntele relaþiei cupersoanele consacrate, aratã o altã faþetã a bogãþiei spiritualea Monseniorului Ghika. Comunitãþile enumerate, prezenteaproape toate in România, se pot mândri cu contribuþia pecare carismele lor au adus-o la definirea personalitãþiislujitorului lui Dumnezeu. Poate cã, în viitor, vom putea ofericititorilor revistei ºi articole cu privire la relaþia specificã pe carea avut-o cu una sau alta dintre aceste congregaþii. Pânã atunci,ne unim în rugãciune pentru ca bunul Dumnezeu sã ne ajutesã purtãm cauza de beatificare la bun sfârºit.

Viaþa ºi activitatea Monseniorului Vladimir Ghika ar putea fi înþelese cu greu dacã s-ar exclude influenþa persoanelor consacrate, pe carele-a întâlnit în decursul timpului. Fiind luna februarie care, în sãrbãtoarea prezentãrii lui Isus în Templu, aminteºte persoanele consacrate, vãpropun sã aruncãm o privire asupra relaþiei slujitorului lui Dumnezeu, Vladimir Ghika, cu aceste persoane. Nu vom putea aminti toatepersoanele care au fost prezente în viaþa sa, dar ne vom opri la cele care au marcat unele momente cheie ale parcursului sãu spiritual.

19Zile mondiale

11 februarie 2009 – a 151-a aniversare a apariþiilor Sfintei Fecioare de la Lourdes, ºi totodatã ZiuaMondialã a Bolnavului. O zi a îndurãrii divine, manifestatã prin intermediul Sfintei Fecioare. Aceastãdublã aniversare nu îi priveºte doar pe cei bolnavi, ci pe toþi credincioºii care pot da o mânã de ajutorcelor bolnavi, împlinind prin acest gest misiunea de caritate la care ne îndeamnã Biserica.

Boala reprezintã o perioadã de crizã, niciodatã aºteptatã sau “meritatã”, în care cãutãm cudisperare ajutorul lui Dumnezeu ºi pe al aproapelui, într-un mod în care nu o facem atunci cândsuntem sãnãtoºi. Suferinþa bolilor trupeºti genereazã, simultan, ºi suferinþe ale sufletului -singurãtatea celui bolnav, disperarea ºi neîncrederea în bunãtatea divinã, poate chiar reproºuladus lui Dumnezeu - “de ce eu?”. Biserica aminteºte mereu cã momentele de crizã ale vieþiinoastre, în special bolile, pot fi înþelese ca momente în care Dumnezeu ne iubeºte, iar pe cei pecare îi iubeºte, îi încearcã. Pentru a privi boala ca lecþie de viaþã ºi de iubire, omul are nevoie deajutorul omului, ca instrument activ al lui Dumnezeu.

Lourdes este, de mulþi ani, loc de pelerinaj al bolnavilor, care vin cu încredere în milostivireaSfintei Fecioare faþã de cei suferinzi. Vindecarea trupeascã ºi sufleteascãVindecarea trupeascã ºi sufleteascãVindecarea trupeascã ºi sufleteascãVindecarea trupeascã ºi sufleteascãVindecarea trupeascã ºi sufleteascã sunt acþiunea luiDumnezeu nu doar prin minunile de la Lourdes, ci ºi în fiecare situaþie în care omul îl ajutã, într-unfel sau altul, pe omul suferind - iar modalitãþile sunt nenumãrate. Dintre acestea, voluntariatulvoluntariatulvoluntariatulvoluntariatulvoluntariatuleste instrumentul de caritate prin care orice persoanã poate oferi ceva din ale sale (material, timp,abilitãþi, disponibilitate etc.), în adevãratul spirit al caritãþii ºi al mesajului marian de la Lourdes.

Aceastã dublã aniversare înseamnã o invitaþie practicã la caritate faþã de suferinþa trupeascãºi sufleteascã a aproapelui. Cazuri concrete poate identifica fiecare în mediul sãu, în comunitateadin care face parte. Dumnezeu a ales-o pe Sfânta Fecioarã ca vindecãtoare a bolilor trupeºti ºisufleteºti, iar omul poate ºi trebuie sã fie un colaborator activ al acestei misiuni divine. Pentrufaptele de caritate este necesarã voinþa, dorinþa de a-þi ajuta aproapele.

Pe 11 februarie 2009,cu ocazia

Zilei Bolnavului,s-a celebrat o Sfântã

Liturghiela Biserica

Sfinþii Petru ºi Paul(Bãneasa). Aceasta a fost

urmatã de o masãfrãþeascã pentru

persoanele bolnave,organizatã deCentrul Social –

Asociaþia CaritasBucureºti.

Lourdes, bolnavii ºi oamenii sãnãtoºiLourdes, bolnavii ºi oamenii sãnãtoºiLourdes, bolnavii ºi oamenii sãnãtoºiLourdes, bolnavii ºi oamenii sãnãtoºiLourdes, bolnavii ºi oamenii sãnãtoºi

CRISTINA ENESCUCRISTINA ENESCUCRISTINA ENESCUCRISTINA ENESCUCRISTINA ENESCUAsociaþia Caritas BucureºtiAsociaþia Caritas BucureºtiAsociaþia Caritas BucureºtiAsociaþia Caritas BucureºtiAsociaþia Caritas Bucureºti

11 februarie - Ziua Mondialã a Bolnavului11 februarie - Ziua Mondialã a Bolnavului11 februarie - Ziua Mondialã a Bolnavului11 februarie - Ziua Mondialã a Bolnavului11 februarie - Ziua Mondialã a Bolnavului

2 februar ie - Z iua Mondia lã a Persoanelor Consacrate2 februar ie - Z iua Mondia lã a Persoanelor Consacrate2 februar ie - Z iua Mondia lã a Persoanelor Consacrate2 februar ie - Z iua Mondia lã a Persoanelor Consacrate2 februar ie - Z iua Mondia lã a Persoanelor Consacrate

Pe 24 ianuarie, Congregaþia lui Isus (Congregatio Jesu) asãrbãtorit Jubileul de 400 de ani de la fondarea primei case decãtre Maria Ward, fondatoarea congregaþiei.

Cu aceastã ocazie, în Capela Institutului Congregaþiei(Mãnãstirea Sfânta Agnes) a fost celebratã o Liturghie solemnã,prezidatã de Arhiepiscopul Ioan Robu. Au fost prezenþi Mons.Vittorio Blasutti, pãrintele Eugen Bortoº, parohul Catedralei SfântulIosif, alþi preoþi din Arhidiecezã.

Fondatoarea Congregaþiei, Maria Ward, s-a nãscut în Anglia,la 23 ianuarie 1585 ºi a murit la 30 ianuarie 1645.

Dupã 400 de ani, Congregatio Jesu este prezentã, prin cele peste1850 de surori, în 21 de þãri . Apostolatul are ca obiectiv rãspândireaºi slujirea Cuvântului lui Dumnezeu ºi angajarea, cu dãruire, îndomeniul educaþional, social ºi medical. În România, sunt 150 desurori, în 13 comunitãþi, rãspândite în toate zonele þãrii.

(A.C.)(A.C.)(A.C.)(A.C.)(A.C.)

Ziua Mondialã a Persoanelor ConsacrateZiua Mondialã a Persoanelor ConsacrateZiua Mondialã a Persoanelor ConsacrateZiua Mondialã a Persoanelor ConsacrateZiua Mondialã a Persoanelor Consacratecelebratã în Catedrala Sfântul Iosifcelebratã în Catedrala Sfântul Iosifcelebratã în Catedrala Sfântul Iosifcelebratã în Catedrala Sfântul Iosifcelebratã în Catedrala Sfântul Iosif

Congregaþia lui Isus: Jubileu de 400 de aniCongregaþia lui Isus: Jubileu de 400 de aniCongregaþia lui Isus: Jubileu de 400 de aniCongregaþia lui Isus: Jubileu de 400 de aniCongregaþia lui Isus: Jubileu de 400 de ani

În fiecare an, în sãrbãtoarea Întâmpinãrii Domnului, Bisericacelebreazã Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate. „Aceastã ziîi oferã întregii Biserici ocazia de a-i mulþumi lui Dumnezeu pentrudarul persoanelor consacrate”, a amintit nunþiul apostolic înRomânia, Excelenþa Sa Francisco-Javier Lozano, în cadrul sfinteiLiturghii celebrate, în seara zilei de 2 februarie, în catedrala SfântulIosif. Nunþiul Apostolic le-a transmis, totodatã, persoanelorconsacrate, salutul ºi binecuvântarea Sanctitãþii Sale Papa Benedictal XVI-lea.

Sfânta Liturghie a fost prezidatã de Înalt Preasfinþitul Ioan Robu,arhiepiscop ºi mitropolit de Bucureºti. La celebrare au luat parteºi episcopul auxiliar de Bucureºti, mons. Cornel Damian, nunþiulapostolic, pãrintele Eugen Bortoº, parohul catedralei, preoþidiecezani ºi religioºi, alãturi de un mare numãr de persoaneconsacrate ºi de laici.

(A.C.)(A.C.)(A.C.)(A.C.)(A.C.)

20 Arta de a trãi

CãsãtorieCãsãtorieCãsãtorieCãsãtorieCãsãtorieCãsãtorieCãsãtorieCãsãtorieCãsãtorieCãsãtorie

de probãde probãde probãde probãde probãde probãde probãde probãde probãde probã

Societatea în care trãim este apreciatãca fiind una hedonistã, în care primeazãplãcerea ºi bunul plac. Tentaþiile ne atacãcu înverºunare din toate pãrþile. De pestetot ni se oferã cu bunãvoinþã „ponturi”pentru obþinerea maximei plãceri. Filme,spectacole, site-uri de Internet, reviste,muzicã, vestimentaþie - toate au acelaºimesaj care insistã asupra sexualitãþii.

Într-o astfel de societate, cei maiafectaþi sunt tinerii, care nu reuºesc ºi,poate, nici nu-ºi pun problema cã ar trebuisã se opunã acestei invazii a cultuluiplãcerii.

Înainte, nu li se spunea nimic tinerilordespre sexualitate. Astãzi, educaþia(informarea) sexualã începe de la vârste(uneori prea) fragede. Înainte, familia ºisocietatea impuneau o cenzurã moralãdictatã de o pudoare sincerã. Astãzi,sexualitatea ºi erotismul sunt arboratepeste tot, cu o dezinvolturã dezarmantã.Poate cã era necesarã îndepãrtareaacestui tabú, dar nu trebuia sã se cadã încealaltã extremã. Astãzi, adolescenþi cuvârste tot mai mici încep, deja, sã aibãrelaþii intime, iar dacã nu au astfel deexperienþe, apar în ochii colegilor dreptanormali sau ridicoli. Sexul, devenitactivitate cu drept de liberã practicã,degradeazã fiinþa umanã ºi îi conduce petineri într-un labirint din care cu greureuºesc sã iasã, deoarece sunt îndepãrtaþi

de puncte importante de reper: familie,credinþã, Bisericã.

Cu o astfel de moºtenire post-decembristã, într-o societate care a preluataproape totul de la occidentali, o societatecare sporeºte tot mai mult îndoiala asuprainstituþiei cãsãtoriei sacramentale, a apãrutun antidot al eventualelor probleme deconºtiinþã: cãsãtoria de probã.

Despre sexual i tateDespre sexual i tateDespre sexual i tateDespre sexual i tateDespre sexual i tate“ªi l-a creat Dumnezeu pe om dupã

chipul Sãu; dupã chipul lui Dumnezeu l-acreat; bãrbat ºi femeie i-a creat. (...)Dumnezeu s-a uitat la tot ce fãcuse; ºi iatãcã erau foarte bune!” (Gen 1,27,31).

Astãzi, sexualitatea este prezentatã caplãcere, ca marfã, ca joc, ca exploatare,ca seducþie, ca rãzvrãtire, ca sursã desenzaþii tari. Dar “... sexualitatea este o

componentã fundamentalã a personalitãþii,un mod al sãu de a fi, de a se manifesta,de a comunica cu ceilalþi, de a simþi, de aexprima ºi de a trãi dragostea umanã”(Congregaþia pentru Educaþie catolicã –Orientãri asupra iubirii umane).

ªi singurul cadru în care unirea sexualãpoate fi exersatã, în mod conºtient ºiresponsabil, este cãsãtoria. „Sexualitateaumanã este nucleul însuºi al persoaneiumane ca atare. Ea se realizeazã în moduman, numai dacã este parte integralã diniubirea cu care bãrbatul se dãruieºte femeiicu toatã fiinþa sa ºi invers, pânã la moarte.Locul unic care face posibilã o astfel dedãruire este cãsãtoria sau contractul dedragoste conjugalã ori alegerea conºtientãºi liberã cu care bãrbatul ºi femeia se unescîntr-o comunitate intimã, de viaþã ºi dedragoste, voitã de însuºi Dumnezeu (Gaudium et spes, 23).

În lumina Evangheliei, actul conjugalexprimã angajarea pe viaþã a soþilor, unulfaþã de altul; el nu poate fi trãit de ceibotezaþi decât în cadrul cãsãtoriei creºtine,pentru cã aceasta simbolizeazã unireaindisolubilã dintre Cristos ºi Bisericã.

Societatea impuneSocietatea impuneSocietatea impuneSocietatea impuneSocietatea impunealt fe l de modeleal t fe l de modeleal t fe l de modeleal t fe l de modeleal t fe l de modeleªi totuºi, în ultimii ani, tot mai mulþi tineri

aleg sã trãiascã împreunã apelând la aºa-zisa cãsãtorie de probã. ªi la noi, acestfenomen a început sã câºtige teren în

“

Nu putem trãi numai deprobã, nu putem iubi numai deprobã, nu putem accepta unbãrbat, o femeie numai de probã.Nu existã cãsãtorie de probã, aºadupã cum nu existã moarte deprobã (Papa Ioan Paul II, tinerilordin Montreal)

“

21Arta de a trãi

detrimentul cãsãtoriei sacramentale.Potrivit datelor Institutului Naþional deStatisticã, în 2002 s-au înregistrat 129018cãsãtorii, cu 3% mai puþine decât în 1990.O dovadã a faptului cã ºi românii preferãcãsãtoriile de probã este recensãmântulpopulaþiei, din 2002: pentru prima datãs-a impus necesitatea înregistrãrii uniuniiconsensuale, ca tip de aranjament maritalneconvenþional. 828.000 de persoane aurãspuns cã trãiesc în concubinaj, ceea ceînseamnã 3,8% din populaþia României.Aproape jumãtate dintre cei care au alesacest tip de convieþuire au între 20 ºi 34de ani.

Unele studii de sociologie au arãtat cã,trãind împreunã înainte de cãsãtorie, risculde divorþ creºte cu 5%. Cei care au trecutprin experienþa cãsãtoriilor de probã suntmai predispuºi la conflicte, abuz ºi violenþãºi ajung mai greu la fericirea ºi împlinireaconjugalã. Tot sociologii au spus, într-oformã lipsitã de menajamente, cã aºa-zisele cãsãtorii de probã sunt, în multecazuri, „pregãtirea pentru divorþ”.

De ce aceastã prefer inþã?De ce aceastã prefer inþã?De ce aceastã prefer inþã?De ce aceastã prefer inþã?De ce aceastã prefer inþã?ªi totuºi, de ce sunt preferate cãsãtoriile

de probã? Pentru cã e o modã? La modeest l’homme. Deci, moda o alege omul, înfuncþie de propriul sistem de valori.

Pentru cã funcþioneazã spiritul gregar: toþio fac, trebuie sã fac ºi eu la fel? S-ar puteaca în unele cazuri sã funcþioneze. Dargeneraþiile mai tinere sunt atât de voluntareºi þin atât de mult la propriul punct de vedere,încât e destul de greu sã facã o astfel dealegere doar pentru cã aºa fac ceilalþi.

Pentru ca tinerii sã afle dacã suntpotriviþi unul pentru celãlalt sau pentru cãe privitã ca o pregãtire pentru cãsãtoriasacramentalã? Varianta este exclusã.Incompatibilitãþile nu se rezolvã ºi poate nicinu se observã, voit sau nu, în timpul aºa-zisei cãsãtorii de probã.

Aceastã formã de convieþuire esteprovizorie ºi nu poate fi consideratã opregãtire pentru cãsãtorie. Înseamnã viaþacomunã, dar fãrã angajarea reciprocã ºifãrã angajarea celor doi în faþa luiDumnezeu, a Bisericii ºi a comunitãþii.Aceastã formã de convieþuire nu este opregãtire pentru fidelitatea cerutã decãsãtoria sacramentalã. Mai mult chiar, eapoate sã exprime refuzul legãturii unice ºiindisolubile la care soþii creºtini se

angajeazã, unul faþã de celãlalt, însacramentul cãsãtoriei. ªi în multe dinaceste cazuri, cãsãtoria este amânatã petermen nelimitat.

TTTTTermenul ermenul ermenul ermenul ermenul cast i tatecast i tatecast i tatecast i tatecast i tatenu a ieºi t din uznu a ieºi t din uznu a ieºi t din uznu a ieºi t din uznu a ieºi t din uzIubirea sincerã ºi curatã duce la

stãpânire de sine ºi la respect reciproc. Esteadevãrat cã relaþiile sexuale fac parte dinlimbajul iubirii omeneºti, dar dacã suntpremature, pot dãuna realizãrii depline aacestei iubiri. ªi înfrânarea face parte dinlimbajul iubirii! Aceastã virtute este la fel deimportantã atât în perioada premergãtoarecãsãtoriei, ca ºi în viaþa de cãsãtorie.

Pentru creºtin, curãþia prematrimonialãeste o virtute ºi un privilegiu. Virtuteacastitãþii este strâns legatã de virtuteacardinalã a cumpãtãrii, care urmãreºte capasiunile ºi simþurile sã fie conduse deraþiune. Ori omul comandã pasiunilor saleºi trãieºte în pace, ori pasiunile comandãomului ºi acesta devine neliniºtit.

Pãrerea socio logulu iPãrerea socio logulu iPãrerea socio logulu iPãrerea socio logulu iPãrerea socio logulu iDe ce nu se mai cãsãtoresc tinerii?

Multe cupluri care au ales uniuneaconsensualã sunt formate din tineri careconsiderã cã aceasta este formula deconvieþuire optimã pentru vârsta ºi statutullor prezent. Sociologii susþin cã preferinþapentru aceastã formã de convieþuire(cãsãtorie de probã sau concubinaj sauuniune consensualã) este datã de factorieconomici, sociali ºi de schimbareamentalitãþii.

Printre posibilele cauze ar fi: eman-ciparea societãþii româneºti sub influenþamodelului occidental; cerinþele ridicate decalificare ºi educaþie (sunt mai mulþi anide ºcolarizare); dorinþa tinerilor de a facecarierã; lipsa unei locuinþe ºi a surselorpentru un trai decent; lipsa susþinerii dinpartea statului care sã stimulezeîntemeierea unei familii; bani insuficienþipentru oficializarea relaþiei în condiþiidecente.

Pozi þ ia B iser ic i iPozi þ ia B iser ic i iPozi þ ia B iser ic i iPozi þ ia B iser ic i iPozi þ ia B iser ic i i„Astãzi se observã, alarmant,

extinderea unei «culturi» sau a uneimentalitãþi suspicioase în ceea ce priveºtefamilia ca valoare necesarã pentru soþi,pentru copii sau pentru societate. Suntatitudini ºi mãsuri, prevãzute în legislaþii,

care nu ajutã familia fondatã pe cãsãtorieºi îi neagã astfel drepturile. În þãrile undeprocesul decreºtinãrii este mai difuz, seevidenþiazã numeroase crize ale valorilormorale ºi, în particular, pierderea identitãþiicãsãtoriei ºi familiei creºtine” (ConsiliulPontifical pentru Familie, Pregãtirea laSacramentul Cãsãtoriei, 11)

Biserica nu condamnã iubirea, cidistorsiunea sexualitãþii: libertinajul,incestul, pedofilia, homosexualitatea,vagabondajul sexual, contrare naturiilucrurilor. Biserica le spune tuturor cã nuau dreptul de a se uni în afara cãsãtoriei.Cãsãtoria creºtinã presupune maternitateºi paternitate responsabile. De aceea,tinerii care nu au mijloace de întreþinerenu pot întemeia o familie. Aºa stândlucrurile, mulþi dintre ei aleg iubirea liberã,plãcerea. Drama constã în faptul cã, înaceastã situaþie, ei se îndepãrteazã deBisericã ºi cã îºi pot pierde credinþa.

Biserica sugereazã o „pregãtireîndepãrtatã” la cãsãtorie, o pregãtire chiardin timpul adolescenþei. „Tinerii trebuieinstruiþi în mod corespunzãtor ºi la timp, înprimul rând în sânul familiei înseºi, înprivinþa demnitãþii, funcþiei ºi exercitãriidragostei conjugale pentru ca, formaþi întrucurãþie, la timpul potrivit sã poatã trece dela o logodnã demnã, la cãsãtorie”(Gaudium et spes, 49).

Sã te pãstrezi pentru cel care îþi va fisoþ sau soþie nu este un lucru desuet, cieste, de fapt, unul dintre cele maivaloroase daruri pe care le poþi oferi celuide care doar moartea te va despãrþi.

Criticul american Irving Babbitt (1865-1933) spunea: „Când o civilizaþie sedescompune, se descompune din cauzasexului nesãbuit”. Dacã ne uitãm în jurulnostru ºi ne minunãm de câte grozãviivedem cã se întâmplã, poate cã ar trebuisã luãm în serios afirmaþia lui Babbitt.

ªtiu cã nu voi fi în asentimentul multorpersoane, dar cred cã principala cauzã ceduce la uniunea consensualã saucãsãtoria de probã sau concubinaj este,dincolo de pãrerile sociologilor ºi denegãrile tinerilor, înstrãinarea, îndepãrtareaomului de Dumnezeu ºi de principiilemoralei creºtine pe care o apropiere deDivinitate ne-ar face sã le respectãm!

CRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICAN

22

VVVVVoluntariatul:oluntariatul:oluntariatul:oluntariatul:oluntariatul:caritatecaritatecaritatecaritatecaritate

ºi solidaritateºi solidaritateºi solidaritateºi solidaritateºi solidaritate

VVVVVoluntariatul:oluntariatul:oluntariatul:oluntariatul:oluntariatul:caritatecaritatecaritatecaritatecaritate

ºi solidaritateºi solidaritateºi solidaritateºi solidaritateºi solidaritate

Social

CRISTINA ENESCUCRISTINA ENESCUCRISTINA ENESCUCRISTINA ENESCUCRISTINA ENESCUManager ProiectManager ProiectManager ProiectManager ProiectManager Proiect

AsociaAsociaAsociaAsociaAsociaþþþþþia Caritas Bucureia Caritas Bucureia Caritas Bucureia Caritas Bucureia Caritas Bucureºººººtititititi

Voluntariatul este una din formele decaritate cele mai accesibile, reprezentândo îndeplinire concretã a cuvintelor Mân-tuitorului „cum V-am fãcut eu vouã, sãfaceþi ºi voi” ºi a tuturor îndemnurilor salespre ajutorarea aproapelui. Modalitãþilede activitate voluntarã sunt multiple.

Îngrijirea bolnavilor, ajutareapersoanelor vârstnice în activitãþiledomestice sau de socializare, susþinereapregãtirii ºcolare a copiilor sãraci saucursuri de formare profesionalã sau delimbi strãine, activitate în cadrul diferitelorproiecte sociale ºi de caritate – existã o

multitudine de posibilitãþi princare orice persoanã (tineri sauvârstnici, oameni cu slujbã

sau pensio-nari) poateschimba în bine ceva din

viaþa unor semeniaflaþi în suferinþã.Implicarea volun-tarã, ajutorulspecializat, chiarºi bunãvoinþa ºidisponibilitateade ajutor arãtatã

aproapelui suntvalori care pot,r e a l m e n t e ,schimba viaþa

unor oameni greuîncercaþi. „Cre-dinþafãrã fapte, moartãeste”, iar activitateade volun-tariat nueste altceva decât oexprimare fapticã acredinþei noastre.

Vo l u n t a r i a t u ltransformã în ac-

þiune declaraþia Naþiunilor Unite conformcãreia noi, oamenii, avem puterea de aschimba lumea.

Ce costã oferirea câtorva ore dinprogramul unei sãptãmâni pentru activitãþide voluntariat? Mai nimic. Impactul poatefi, însã, copleºitor.

Implicarea la nivel individual este unelement vital în cadrul societãþii ºi totmai mulþi tineri se oferã pentru activitãþide voluntariat, împinºi de motivaþiiprecum:

- bucuria de a putea ajuta un alt om(adeseori într-un anonimat complet, lipsitde gloria publicitãþii);

- satisfacþia de a lãsa în urmã cevamai mult decât activitãþile desfãºurate încadrul slujbei plãtite a fiecãruia;

- dezvoltarea capacitãþilor comuni-caþionale, organizatorice, de lucru înechipã sau aptitudini specifice activitãþiirespective de voluntariat.

Deloc întâmplãtor, este extrem deapreciatã experienþa de voluntariat înCV-urile tinerilor. Implicarea voluntarãcertificã un profil moral ºi uman special,disponibilitate ºi flexibilitate, putere demuncã, voinþã ºi seriozitate.

Activitãþile de voluntariat, organizate,sunt multiple; esenþiale sunt bunãvoinþaºi dorinþa de a ajuta, precum ºiconºtientizarea faptului cã îndemnul sprecaritate al Mântuitorului trebuie trãit înmijlocul vieþii noastre celei de toate zilele,dupã puterile fiecãruia, dar ca oîndatorire moralã deasupra oricãreialteia.

“Prins într-o alergãturã continuã ºi înecat de rutinazilnicã, uiþi de lucrurile cu adevãrat importante, uiþi cât depuþin te “costã” sã faci bine, ºi cã nu te simþi niciodatã maiîmplinit decât atunci când poþi sã ajuþi pe cineva, totaldezinteresat.ªi când te gândeºti cã de 2% din timpul tãu liber poatedepinde viitorul unui copil, realizezi cã e atât de puþin efortpentru o cauzã frumoasã”(www.voluntariat.ro/ce_este_voluntariatul).

Alexandra I. este voluntarã încadrul Asociaþiei Caritas Bucureºti.Are un job foarte bine plãtit la oteleviziune, o familie frumoasã, decisuficiente ocupaþii. Într-o zi, a realizatcã, dincolo de toate acestea, simtenevoia sã facã ceva mai mult, cevacu un impact pozitiv asupra altoroameni. În mãsura posibilitãþilor,Alexandra oferã ceva din timpul,cunoºtinþele, aptitudinile ei pentru aajuta în activitãþile sociale ºi caritabileale Caritas Bucureºti. Rãsplata esteenormã, spune ea; sentimentul de aajuta în mod real viaþa dificilã a unoroameni dezavantajaþi de boalã sausãrãcie nu se comparã cu niciorecompensare materialã.

23Social

PrPrPrPrPr. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE

Psihologul rãspundePsihologul rãspundePsihologul rãspundePsihologul rãspundePsihologul rãspundeSfatu l medicu lu iS fa tu l medicu lu iS fa tu l medicu lu iS fa tu l medicu lu iS fa tu l medicu lu i

Mi-e teamã sã conduc, chiar nu reuºesc sã facacest lucru. Am încercat de mai multe ori ºi-mispun mie însãmi cã la cei 32 de ani pecare-i am nu se poate sã nu fiuautonomã din acest punct devedere. Am permis deconducere de mai mult timp,dar numai când mã gândescsã mã urc în maºinã pentru aconduce, mã cuprinde unadevãrat atac de panicã.Devin agitatã, îmi bate inimafoarte tare ºi îmi tremurã picioarele. Ce trebuie sã fac? Se poate rezolvaproblema? Aþi mai întâlnit cazuri ca acesta?

A conduce maºina presupune asumarea unei mari responsabilitãþi,fiind vorba nu numai de viaþa personalã, dar ºi de a altora. Prin urmare,nu puteþi conduce pânã când nu vã simþiþi aptã în totalitate sã executaþitoate manevrele specifice ºofatului. Fiind vorba de atacuri de panicã,situaþia este serioasã. Dar nu trebuie sã disperaþi! Cel mai probabil,principala cauzã a stãrii de nervozitate este tocmai nesiguranþa, teamacã nu veþi reuºi sã stãpâniþi maºina. Pe lângã aceasta, va trebui sã fiþicapabilã, din punct de vedere psihic, sã rezolvaþi toate solicitãrile pecare le puteþi întâlni în trafic. Timpul de reacþie este esenþial atunci cândconduceþi. Toate acestea, însã, nu se pot dobândi decât în timp. Multepersoane, mai ales femei, au aceeaºi problemã. Un episod în care omicã abatere a fost taxatã de ceilalþi ºoferi din trafic cu remarci negativeºi claxoane interminabile poate sta la baza inhibiþiilor de mai târziu.

Cazurile similare pe care le-am mai întâlnit au fost depãºite prinfaptul cã persoanele respective au început sã conducã, mai întâi cu unºofer experimentat în dreapta (acesta trebuie sã fie calm, înþelegãtor,empatic, rãbdãtor), pentru ca apoi sã conducã singure, în locurineaglomerate, în zile care oferã un confort emoþional (sfârºit desãptãmânã, sãrbãtori). Prin urmare, aceasta ar fi o primã sugestie. Oaltã variantã ar fi aceea de a mai lua niºte lecþii de condus de la uninstructor auto, în cadrul cãrora sã vã conducã prin locuri aglomerate,arãtându-vã cã situaþiile de acolo pot fi rezolvate cu calm ºi concentrare.La fel, cu el puteþi exersa manevrele mai dificile, pe care nu le stãpâniþipe deplin. Orice moment de neatenþie poate însemna producerea unuiaccident, fiind necesarã gestionarea întregului trafic, pentru a putea fievitate ºi greºelile celorlalþi. De asemenea, trebuie sã vã autoconvingeþicã nu sunteþi singura persoanã în trafic, ºofatul fiind posibil pentru toþicei care au permis de conducere ºi cã de altfel aþi trecut prin mai multeprobe care v-au calificat ca posesor de permis de conducere ºi implicitºofer – asta înseamnã cã se poate! Când veþi depãºi aceste etape ºiveþi decide sã faceþi pasul cel mare ºi sã conduceþi singurã... trebuiesã vã fie clar cã toþi ºoferii au trecut prin aceeaºi experienþã. Alegeþi untraseu bine cunoscut, mai puþin circulat, ºi conduceþi cu vitezã micã,fiind atentã la trafic. Aºa veþi cãpãta încredere!

Ultimul, dar ºi cel mai important, sfat este acela de a nu pleca întrafic la volanul maºinii, pânã nu sunteþi ferm convinsã cã aþi rezolvatproblemele actuale (în primul rând pe cele legate de atacul de panicã).

Chemarea Domnului de a-l sluji într-o stare sau altade viaþã se concretizeazã în viaþa fiecãrui om.

Medicul slujeºte în spirit creºtin prin devotamentulsãu faþã de bolnavi. Fiecare din pacienþii sãi îl reprezintãpe Domnul Isus Cristos într-o formã de suferinþã saualta, fizicã sau sufleteascã.

Ziua internaþionalã a bolnavului reaminteºte acestlucru, în fiecare an, celor care se strãduiesc, pe tãrâmmedical sã aline suferinþele.

Un zâmbet, un cuvânt spus aproapelui caîncurajare, rãbdarea cu copiii prea zburdalnici ºigãlãgioºi, dialogul prietenesc cu tinerii care-ºi cautãun drum în viaþã, un sfat binevoitor unui pãrinte îngrijoratde viitorul familiei sale, toate reprezintã forme de slujirepe care un medic, ca bun creºtin practicant, le poateoferi semenilor sãi.

Devotamentul în îngrijirea bolnavilor cronici, abãtrânilor neputincioºi, uneori arþãgoºi ºi egoiºti sau apersoanelor cu handicap fizic, motor, sau a bolnavilorpsihici sunt forme de slujire care solicitã multã stãpânirede sine ºi în special dragostea delicatã a inimii.

Un exemplu strãlucit în aceastã privinþã îl oferãmedicul japonez Paul Tahashi Nagai.

Student la medicinã, citindu-l pe Pascal, s-aconvertit, devenind catolic practicant. Ca medicradiolog, profesor universitar, a contractat leucemiecronicã ºi, cu toatã boala care îl chinuia, a rãmas laNagasaki sã îngrijeascã bolnavii supravieþuitori aibombardamentului atomic.

La prima comemorare a exploziei atomice, care adistrus cartierul creºtin Urakami din Nagasaki, PaulNagai a spus printre altele: „Urakami a fost jertfa deispãºire a urii oarbe care a sfâºiat omenirea îngroaznicul rãzboi mondial. Din cenuºa oraºului nostrusã ridicãm ochii spre cer. Ferice de acei care, ca mieinevinovaþi, au fost sacrificaþi pentru pace. Pentru ceimorþi ºi pentru cei vii sã ne dea Domnul o pace durabilãpe tot pãmântul.” Paul Nagai a murit la 43 de ani, la 1mai 1951, dupã patru ani de grea suferinþã în care ascris câteva cãrþi ca sã-ºi poatã câºtiga existenþa ºiîntreþine cei doi copii.

Menþionãm „Lanþul Rozariului”, amintirea soþiei saleMidori. „Clopotele din Nagasaki”, un jurnal al acelorzile ale morþii, capodoperã tradusã în mai toate limbileºi transpusã pe ecran. „Lãsaþi aceºti copii”, un testament,adio pentru copiii sãi, Kayano ºi Makoto.

Cadrele medicale din societatea noastrã nu ar trebuisã-ºi caute împlinirea profesionalã ºi bunãstarea pemeleaguri strãine ci sã înveþe din exemplele de dãruireºi slujire ale înaintaºilor.

SLUJIREASLUJIREASLUJIREASLUJIREASLUJIREA

DrDrDrDrDr. BEA. BEA. BEA. BEA. BEATRIX PTRIX PTRIX PTRIX PTRIX PALALALALAL

24 Micul prinþ

Ioan Bosco s-a nãscut, la15 august 1815, în sãtucul Becchi,

comuna Castelnuovo,din Italia. Când Ioan avea vârsta

de doi ani, tatãl lui s-a îmbolnãvit gravºi a murit. Mama lui, Margareta,

avea pe atunci 34 ani, ºi a trebuitsã-i creascã singurã pe cei trei fii aisãi: Ioan, Iosif ºi Anton. Ioan era celmai mic. Într-o searã, pe când Ioan

avea 9 ani, a avut un vis...

Într-o curte mare, aproape de casã, era mulþicopii: unii râdeau, alþii se jucau, alþii înjurau...

Nu înþeleg toate aceste

lucruri.

Vei înþelegetotul la timpul

potrivit.

Priveºte! Iatã unde trebuie sã lucrezi. Sã creºti umil, puternic ºi viguros ºi, ce se va întâmpla cu

aceste animale, tu va trebui sã faci

cu fiii mei.

VVVVViiiiisssssuuuuulllllllllluuuuuiiiii

I I I I Ioooooaaaaannnnn BBBBBooooossssscccccooooo

Adaptare de Adaptare de Adaptare de Adaptare de Adaptare de CRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGOREdupã „Viaþa lui Don Bosco în imagini”,dupã „Viaþa lui Don Bosco în imagini”,dupã „Viaþa lui Don Bosco în imagini”,dupã „Viaþa lui Don Bosco în imagini”,dupã „Viaþa lui Don Bosco în imagini”,

wwwwwwwwwwwwwww.donbosco.ro.donbosco.ro.donbosco.ro.donbosco.ro.donbosco.ro

Atunci apãru lângãel o femeiefermecãtoare,îmbrãcatã cuo mantie albã,strãlucitoare.Bãieþii cu care sebãtuse Ioan,deveniserã niºteanimale sãlbatice.

Când Ioanprivi din nou,vãzu cãanimalelesãlbaticedeveniserãniºte mieiblânzi.

Când Ioan se trezidin somn, totul

dispãruse.Mâinile parcã îl

dureau din cauzapumnilor pe care

îi dãduse în vis, iarfaþa îi ardea dincauza palmelor

primite.

Dimineaþã,la micul dejun,

Ioanle povesti

fraþilor, mameiºi bunicii

visul din timpulnopþii.

Ioan se repezi sã-i batãcu pumnii pe bãieþii

care înjurau.Deodatã

apãru un bãrbatimpunãtor,

nobil,cu o mantie albã

ºi faþa luminoasã.

Mai târziu, Ioan Boscoa devenit preot ºi

a început sã se ocupe de copiii orfani ºi sãraci

de pe strãzile oraºului italian Torino,

în în Oratoriul sãu.

Cine ºtie, poate vei ajunge preot.

Nu trebuie sã crezi în vise!

Ioan, nu cu pumnii, ci cu dragoste ºi bunãtate vei dobândi prietenia lor.

Îþi voi da o învãþãtoare, ca sã devii înþelept.

25Suflet tânãr

Dragã prietene,

Cred în iubire. Cred în iubire. Cred în iubire. Cred în iubire. Cred în iubire. Cred cã numele cel mai frumosºi mai înãlþãtor dat lui Dumnezeu este Iubire.Cred cã iubirea nu poate exista fãrã comuniune,fãrã dialog, fãrã a te deschide altuia.Cred cã iubirea trece prin cruce.Cred în Cred în Cred în Cred în Cred în credinþãcredinþãcredinþãcredinþãcredinþã. . . . . Cred cã numai credinþa în Dumnezeualungã din sufletul omului nesiguranþaºi oferã speranþã ºi optimism.Cred cã omul se poate realiza pe deplinatunci când se încrede în Dumnezeuºi se poate împlini cu adevãratatunci când îl iubeºte pe aproapeleasemenea lui Dumnezeu.Cred cã numai credinþa în Dumnezeuîl conduce pe om la fapte concrete de iubire.Cred în speranþã. Cred în speranþã. Cred în speranþã. Cred în speranþã. Cred în speranþã. Cred cã speranþa este sora mai micãce se þine de mânã cu credinþa ºi iubirea.Cred cã speranþa îl ajutã pe omsã priveascã departe,sã depãºeascã obstacoleleºi sã se ridice dupã ce a cãzut.Cred cã cine nu sperã, chiar dacã este tânãr, se poateasemãna cu un bãtrân care a pierdut totul.

PrPrPrPrPr. . . . . DANIEL DANIEL DANIEL DANIEL DANIEL BULAIBULAIBULAIBULAIBULAI

Gândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/ri

Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului,vã invitã sã participaþi,

în data de 21 februarie,ora 14:30, la

Teatrul Þãndãricã, la

F E S T I VF E S T I VF E S T I VF E S T I VF E S T I V A L U LA L U LA L U LA L U LA L U L

P R I E T E N I E I !P R I E T E N I E I !P R I E T E N I E I !P R I E T E N I E I !P R I E T E N I E I !

Sunt aºteptaþi toþi tinerii,plini de voie bunã!

Detalii despre festivalºi alte informaþii

gãsiþi pesite-ul nostru

www.tic.ro.

Dacã treci în vreo searã pe aleea Râmnicu Sãrat din capitalã, aiocazia sã întâlneºti la nr. 5 al acestei strãzi un grup de tineri. De celemai multe ori îi poþi gãsi râzând. Aºa sunt ei, tinerii de la parohia SfântaFecioarã Maria Reginã, plini de viaþã ºi de idei.

ªi eu am trecut, într-o duminicã de vacanþã ºcolarã, dupã slujba dela ora 18, sã petrec un timp în compania lor. Dacã ar fi sã mã iau dupãnumãrul tinerilor din actele parohiei, ar fi trebuit sã întâlnesc peste 120de tineri sau adolescenþi. Dar eu am gãsit mai puþin de douãzeci. Nu edeloc rãu pentru o searã de vacanþã. „ Sunt câþiva tineri care se întâlnescaici, la parohie, stau împreunã, joacã tenis împreunã ºi petrec un timpîmpreunã”, îmi spune pãrintele Veniamin Aenãºoaiei, parohul acesteicomunitãþi. „ Însã, marea majoritate a tinerilor preferã sã stea înanonimat, pentru cã e mai comod”.

Dar, de fapt, ce înseamnã implicarea tinerilor în parohia Cioplea?Dupã ce am stat puþin de vorbã cu ei, printre glume ºi lucruri serioase,

am descoperit cã pentru ei nu e doar o simplã obiºnuinþã sã vinã la parohie.„Aici, pe lângã facultate, prieteni ºi ieºiri, am posibilitatea sã mã implic înceva constructiv”, îmi spune Alexandra Ivaºcu. Are 19 ani ºi a venit în grupulde tineri cu doar 3 ani în urmã. ªi atunci doar din curiozitate. Dar, dupã cea participat la o întâlnire naþionalã a tinerilor, organizatã la ªumuleu-Ciuc,a mers apoi, cu parohia, la Festivalul Prieteniei.

La Cioplea au fost ºi perioade în care tinerii veneau în numãr multmai mare dar, dupã spusele Alexandrei „mulþi veneau numai pentrunote la ºcoalã”. Din septembrie 2008 se ocupã de tineri pãrintele diaconSebastian Vârgã. „Când am ajuns aici am gãsit o echipã foarte unitã,chiar dacã eu, de mic trãind la þarã, aveam altã impresie desprebucureºteni”, spune pãrintele diacon. Tinerii de aici rãspund mereuprompt la toate activitãþile pe care trebuie sã le organizeze precumîmpodobitul brazilor de Crãciun, vizitele la bãtrâni, participãrile lafestivaluri ºi concerte etc.

Responsabilul parohial cu tinerii, Ovidiu Cazamir, spune despregrupul pe care îl susþine cã este mic, dar dinamic. „La cateheze, tineriivin în funcþie de anotimp. În medie vin cam 8-9 tineri la fiecare catehezã,dar au fost ºi cazuri în care au venit 20”, se mândreºte el cu grupul lui.

Pãrintele paroh spune cã „ tinerii care vin în mod obiºnuit la bisericãtrebuie sã-i atragã ºi pe ceilalþi, realizând astfel o relaþie de cunoaºtereîntre ei. Eu mã îndoiesc cã sunt foarte mulþi tineri care sã fie conºtienþi cãmântuirea se zideºte împreunã, ºi pentru noi, ºi pentru ceilalþi”.

Am mai vorbit cu tinerii din Cioplea ºi despre internet: cum îl folosesc,cât îl folosesc... Dacã vreþi sã aflaþi ºi voi ce mi-au povestit, citiþi pe site-ul nostru www.tic.ro .

Acasã la tinerii din CiopleaAcasã la tinerii din CiopleaAcasã la tinerii din CiopleaAcasã la tinerii din CiopleaAcasã la tinerii din Cioplea

Tinerii din parohia Cioplea

Reporterul Suflet tânãr, Anton Balint,împreunã cu parohul Veniamin Aenãºoaiei

Paginã realizatã de ANTON BALINTPaginã realizatã de ANTON BALINTPaginã realizatã de ANTON BALINTPaginã realizatã de ANTON BALINTPaginã realizatã de ANTON BALINT

26 Lecturi

LIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHL

Librãria Sf. IosifLibrãria Sf. IosifLibrãria Sf. IosifLibrãria Sf. IosifLibrãria Sf. Iosifrecomandãrecomandãrecomandãrecomandãrecomandã

Filme DVD cu subtitrareîn limba românã

C ã r þ i l e º i C ã r þ i l e º i C ã r þ i l e º i C ã r þ i l e º i C ã r þ i l e º i f imele DVD fimele DVD fimele DVD fimele DVD fimele DVD s u n ts u n ts u n ts u n ts u n td i s p o n i b i l e l a L i b r ã r i a S f . I o s i fd i s p o n i b i l e l a L i b r ã r i a S f . I o s i fd i s p o n i b i l e l a L i b r ã r i a S f . I o s i fd i s p o n i b i l e l a L i b r ã r i a S f . I o s i fd i s p o n i b i l e l a L i b r ã r i a S f . I o s i f- str- str- str- str- str. Gral Berthelot 19. Gral Berthelot 19. Gral Berthelot 19. Gral Berthelot 19. Gral Berthelot 19, Bucureºti;, Bucureºti;, Bucureºti;, Bucureºti;, Bucureºti;- tel. 021 2015457; 021 - tel. 021 2015457; 021 - tel. 021 2015457; 021 - tel. 021 2015457; 021 - tel. 021 2015457; 021 22222015475;015475;015475;015475;015475;- e-mail : - e-mail : - e-mail : - e-mail : - e-mail : aaaaarcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,rcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,rcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,rcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,rcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,

l ibraria@arcb.ro; l ibraria@arcb.ro; l ibraria@arcb.ro; l ibraria@arcb.ro; l ibraria@arcb.ro;- - - - - w w ww w ww w ww w ww w w. a r c b . r o / l i b r a r i e. a r c b . r o / l i b r a r i e. a r c b . r o / l i b r a r i e. a r c b . r o / l i b r a r i e. a r c b . r o / l i b r a r i e

V. AlbisettiDevinoDevinoDevinoDevinoDevino ceea ce eºti ceea ce eºti ceea ce eºti ceea ce eºti ceea ce eºtiUn parcurs depsihospiritualitatecreºtinãEd. Pauline,Bucureºti,2008

V. PetercãFãclie pentruãclie pentruãclie pentruãclie pentruãclie pentrupaºii meipaºii meipaºii meipaºii meipaºii meiEd. ARCB,Bucureºti, 2008

Giovanni Cavalcoli -Giovanni Cavalcoli -Giovanni Cavalcoli -Giovanni Cavalcoli -Giovanni Cavalcoli -Lupta cea bunãLupta cea bunãLupta cea bunãLupta cea bunãLupta cea bunã

a creºtinuluia creºtinuluia creºtinuluia creºtinuluia creºtinuluiîmpotriva diavoluluiîmpotriva diavoluluiîmpotriva diavoluluiîmpotriva diavoluluiîmpotriva diavolului

(Editura ARCB, 2008)

Viruºii, fie electronici, fie biologici, sunto preocupare frecventã pentru omul zilelornoastre. Deseori uitãm, însã, cã, la fel cumcalculatorul ni se poate virusa încetând sãmai funcþioneze ori executând comenziaiurea, tot aºa ºi sufletul ne poate fi afectatde un “virus” specific, Diavolul. Ne gândimprea puþin la el, mulþi îl ignorã ori îi neagãexistenþa, aratã prof. Giovanni Cavalcolio.p. în cartea sa Lupta cea bunã acreºtinului împotriva diavolului. ªi apoi, cinemai are timp, în lumea noastrã grãbitã ºisuper-tehnologizatã, sã se gândeascã ladiavol?

Faptul nu-i întâmplãtor, dimpotrivã,se înscrie în strategia mai amplã prin care“Cel cu coarne” încearcã sã distrugã operacreaþiei. În alocuþiunea Existenþa ºi acþiuneadiavolului, din 15 noiembrie 1972, Papa Paulal VI-lea se întreba: “Care este nevoia ceamai mare a Bisericii de azi? Sã nu vã parãsimplist ori de-a dreptul superstiþios ºi naivrãspunsul: Biserica are mare nevoie deocrotire împotriva Celui Rãu, numit în modcurent diavol”. Cartea lui Cavalcoli sedeschide cu o subtilã analizã a epociinoastre din perspectiva modului în careaceasta se raporteazã la pãcat. «Omulmodern, când ºi când religios, în relaþia sacu Transcendentul ºi Divinul, evitãmanifestãrile de facturã “barocã” ºi preferãun comportament mai apropiat desecularism ºi de valorile pãmânteºti». Încontinuare, Cavalcoli aratã cã «tradiþiaspiritualã creºtinã grupeazã multele sursede ispitire la rãu în trei mari principii:“carnea”, “lumea”, “diavolul”», ºi cã acestadin urmã, diavolul, nu intervine decât atuncicând vede cã celelalte douã cauze – pofteletrupului ºi trufia lumii – nu sunt suficienteca sã-l ducã pe om la pãcat.

Însã “diavolul nu doarme niciodatã”spune o veche zicalã. Când, cu ajutorul

harului, sufletul cautã sã se întãreascã învirtute, Satana intrã în acþiune, direct sauprin oameni, sub diferite forme care mergde la simpla sugestie pânã la posedare, dela “nevinovatul” ghicit în cãrþi sau în cafea,la magia neagrã ºi pânã la cultul satanic.«Diavolul – aratã Cavalcoli – fiind el însuºi opersoanã, îndeamnã la rãu ca persoanã.Altfel spus, diavolul “ne vorbeºte”, ne inspirãgânduri contrare credinþei ori moralei.[Acestea] sunt percepute ca venind de la unalt “eu”, adicã de la o altã personalitate care,independent de voinþa noastrã, ne vorbeºte,zãmisleºte idei ºi proiecte total strãineobiceiurilor ºi înclinaþiilor noastre fireºti.»

Întocmai asemenea viruºilor pomeniþi laînceput, diavolul se adapteazã permanentla mentalitatea curentã, încât sã poatã loviexact în punctul slab. «În vremurile noastre,sensibile la valorile raþiunii, ºtiinþei ºiorganizãrii sociale, diavolul acþioneazãindirect ºi deghizat – însã la fel de eficient –folosindu-se de însãºi aceastã sensibilitate(...) Diavolul ºi-a adaptat metoda de lucrula schimbãrile istorice, la mentalitatea,obiceiurile ºi mijloacele de exprimare aleomului modern. Activitatea diavolului eorientatã exclusiv cãtre religie. Tocmai deaceea, apariþia unei “societãþi secularizate”– dupã expresia teologului Cox – dovedeºtecât de puternic ºi viclean e diavolul: acumîºi împlineºte lucrarea sub masca“performanþelor seculariste” atât de multrâvnite ºi promovate de aºa-zisa civilizaþiemodernã. Iar mijloacele de comunicare înmasã – presã, televiziune, radio etc. – sefac, de multe ori fãrã sã vrea, ori fãrã sãºtie, mijloace de abilã comunicare a ispitelordiabolice.»

Fireºte, ispita nu-i totuna cu pãcatul.Ispita e propunere, pãcatul e acceptareapropunerii. Subliniind de la bun început cã,aºa cum spunea deja Toma de Aquino, “se

lasã învins de diavol doar cel care nu vreasã i se împotriveascã”, Cavalcoli prezintã,în încheiere, numeroasele surse bogate înhar pe care Biserica le pune la dispoziþiacelor care vor sã poarte “lupta cea bunã”punându-ºi speranþa «în pãtimirea,moartea ºi învierea lui Isus Cristos care l-aînvins o datã pentru totdeauna pe“conducãtorul acestei lumi” – Satana.»

27Educaþie media

În ajunul Crãciunului din anul1252, Clara era grav bolnavã. Toþimembrii comunitãþii conventuluidin San Damiano erau reuniþi înbiserica mãnãstirii pentru a celebra

Naºterea Domnului. Clara zãceaneputincioasã pe un pat din infirmerie,

într-o atmosferã umedã ºi friguroasã,învãluitã de întunericul nopþii. În gând, îi spunea lui Dumnezeucât de mult ar fi vrut sã poatã participa ºi ea la Liturghia careera celebratã în acel moment în bisericã. Deodatã, în modinexplicabil din punct de vedere omenesc, a început sã audãcântãrile pe care fraþii le înãlþau în biserica mãnãstirii, iar peperetele din faþa ei putu urmãri imagini cu ieslea ºi Liturghiade Crãciun din bisericã. Datoritã acestei „transmisiuni îndirect”de care a avut parte, Clara de Assisi (declaratã sfântãîn 1255) a fost proclamatã „patroana cereascã a televiziunii”,la 21 august 1958, de cãtre papa Pius al XII-lea.

Sfânta Clara de Assis i ,Sfânta Clara de Assis i ,Sfânta Clara de Assis i ,Sfânta Clara de Assis i ,Sfânta Clara de Assis i , patroana televiz iuni ipatroana televiz iuni ipatroana televiz iuni ipatroana televiz iuni ipatroana televiz iuni i

Este îngerul care a adusvestea mult doritã aMântuirii neamuluiomenesc. Pentru a-ceasta, la 12 ianuarie1951, Papa Pius al XII-lea l-a proclamatpatron ceresc al tele-comunicaþiilor ºi al celorcare lucreazã în acest sector.Arhanghelul Gabriel este sãrbãtoritîmpreunã cu sfinþii arhangheli Mihail ºi Rafael, la 29 septembrie.

S fântul Gabr ie l Arhanghelul ,S fântul Gabr ie l Arhanghelul ,S fântul Gabr ie l Arhanghelul ,S fântul Gabr ie l Arhanghelul ,S fântul Gabr ie l Arhanghelul , patronul te lecomunicaþ i i lorpatronul te lecomunicaþ i i lorpatronul te lecomunicaþ i i lorpatronul te lecomunicaþ i i lorpatronul te lecomunicaþ i i lor

Sfântul Francisc de Sales,Sfântul Francisc de Sales,Sfântul Francisc de Sales,Sfântul Francisc de Sales,Sfântul Francisc de Sales,patronul jurnal iº t i lorpatronul jurnal iº t i lorpatronul jurnal iº t i lorpatronul jurnal iº t i lorpatronul jurnal iº t i lor

În 1593, Francisc deSales, un tânãr francezde numai 26 de ani, erapreot la Genova.Vãzând cã predicareade la amvonul bisericiinu prea dãdea roade, aînceput sã publice foivolante, pe care le strecura elînsuºi pe sub uºile caselor sau lelipea pe ziduri. De atunci a decis sã continue opera deevanghelizare prin texte scrise. Consacrat episcop la vârsta de32 de ani, fu numit episcop titular de Geneva trei ani mai târziu.A fost îndrumãtor spiritual al sfântului Vincenþiu de Paoli ºi alsfintei Ioana Francisca de Chantal, împreunã cu care a fondatîn 1610 Ordinul Vizitaþiunii. A murit, la Lyon, la 28 decembrie 1622,în urma unui atac de apoplexie. Canonizat în anul 1665, a fostproclamat Doctor al Bisericii de cãtre papa Pius al IX-lea, în anul1877, ºi este sãrbãtorit, în calendar, la data de 24 ianuarie. Afost proclamat patron al jurnaliºtilor ºi scriitorilor la 26 ianuarie1923, de cãtre Papa Pius al XI-lea.

Nãscut la Massa Marittima, la8 septembrie 1380, dintr-o familienobilã, Albizzeschi, rãmas orfande pãrinþi la o vârstã fragedã, afost crescut la Siena de douã mãtuºi.La vârsta de 22 de ani a decis sãîmbrace haina franciscanã. Apãrãtor aldevoþiunii la sfântul nume al lui Isus (pentru care a trecut prin douãprocese canonice, acuzat de erezie, dar din care a ieºit mereunevinovat), punea sã se ºtanþeze monograma „JHS” pe tãbliþe delemn pe care le oferea credincioºilor pentru a le sãruta, la sfârºituldiscursurilor sale. Din acest motiv a fost proclamat, de papa Pius alXII-lea, la 19 octombrie 1956, “Patron pe lângã Dumnezeu al tuturordivulgatorilor de mesaje promoþionale, numiþi, de obicei, publicitari”.A fost canonizat în 1450.

Sfântul Bernardin de SienaSfântul Bernardin de SienaSfântul Bernardin de SienaSfântul Bernardin de SienaSfântul Bernardin de Siena,,,,,pppppatronul publ ic i tar i loratronul publ ic i tar i loratronul publ ic i tar i loratronul publ ic i tar i loratronul publ ic i tar i lor

În 2003, un site italian dedicat sfinþilor (www.santiebeati.org)a lansat o campanie publicã pentru desemnarea unui sfânt patronal internetului. Pe primele douã locuri, la diferenþe foarte mici,s-au clasat fericitul Giacomo Alberione, fondatorul Familiei Pauline,

dedicatã apostolatului prin mijloacele de comunicaresocialã, ºi sfântul Ioan Bosco, fondatorul Ordinului

Salezian. Sfântul Scaun încã nua desemnat un sfânt patronpentru internet.

CRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORE

Sfinþi patroniSfinþi patroniSfinþi patroniSfinþi patroniSfinþi patroniai mijloacelor de comunicare socialãai mijloacelor de comunicare socialãai mijloacelor de comunicare socialãai mijloacelor de comunicare socialãai mijloacelor de comunicare socialã

Sfinþi patroniSfinþi patroniSfinþi patroniSfinþi patroniSfinþi patroniai mijloacelor de comunicare socialãai mijloacelor de comunicare socialãai mijloacelor de comunicare socialãai mijloacelor de comunicare socialãai mijloacelor de comunicare socialã

28

F i l e d e i s t o r i eF i l e d e i s t o r i eF i l e d e i s t o r i eF i l e d e i s t o r i eF i l e d e i s t o r i e

Din istoria Bisericii

Preot Preot Preot Preot Preot OTTO CANISIUS FARRENKOPFOTTO CANISIUS FARRENKOPFOTTO CANISIUS FARRENKOPFOTTO CANISIUS FARRENKOPFOTTO CANISIUS FARRENKOPF,,,,, SJ SJ SJ SJ SJ ( 1888-1967)(1888-1967)(1888-1967)(1888-1967)(1888-1967)

Preotul iezuit Otto Canisius Farrenkopf s-a nãscut la 5 februarie la 1888, la Buchen-Baden (Germania) ºi a urmat studiile teologiceîn Olanda, Anglia ºi India. A fost sfinþit preot în 1918, activând ulterior ca duhovnic în Ucraina, Austria ºi în România, la Bucureºti (1925-1948). A fost colaborator permanent al publicaþiilor arhidiecezane Farul nou, Raiul copiilor ºi Raiul tineretului.

A fost arestat în 1949 ºi eliberat în 1952, fixându-i-se domiciliu obligatoriu la Gherla, alãturi de alþi confraþi iezuiþi. A fost din nouarestat în 1953, respectiv 1955, pentru faptul cã ar fi redactat lucrarea „Sfânta Fecioarã în veci mântuitoare. Însemnãri din lupta BisericiiCatolice împotriva comunismului”. A fost judecat de un tribunal militar ºi achitat în 1955. Va fi totuºi rãpit de securiºti ºi internat abuzivîn Ospiciul de nebuni de la Târnãveni (1955-1963) cu complicitatea unei comisii medicale!

Rãmâne un exemplu, fãrã precedent, de victimã a Securitãþii în anii persecuþiei comuniste. Emigreazã în Germania ºi moare laStuttgart, la 15 august 1967.

În ultima perioadã, Fraternitatea Sacerdotalã Sf. Pius al X-lea s-a aflat în atenþia presei internaþionale ºi româneºti, datoritã decizieiPapei Benedict al XVI-lea de a ridica excomunicarea pentru patru episcopi consacraþi de Monseniorul Marcel Lefebvre, ºi aducerii înatenþia opiniei publice a unor declaraþii, fãcute în noiembrie 2008 de cãtre unul dintre cei patru episcopi lefebvriºti, referitor la camerelede gazare din lagãrele naziste. La solicitarea redacþiei revistei Actualitatea creºtinã, Pãrintele Ieronim IacobPãrintele Ieronim IacobPãrintele Ieronim IacobPãrintele Ieronim IacobPãrintele Ieronim Iacob, director coordonator alrevistei de istorie ecleziasticã Pro Memoria, a oferit câteva lãmuriri.

Cine a fost Marcel Lefebvre?Monseniorul Marcel Lefebvre (1905-1991), episcop francez,

consacrat în anul 1947, cu o îndelungatã activitate pastoralã înAfrica, a participat la Conciliul Vatican II în calitate de superior alCongregaþiei Pãrinþilor Duhului Sfânt. Caracter rigid ºi spirit hipercritic cu privire la reînnoirea liturgicã, colegialitatea episcopalã,ecumenism ºi libertate religioasã, Lefebvre a devenit curând liderulvocilor contrare spiritului conciliar.

Dupã Conciliu, în anul 1970, pentru a menþine vie tradiþialiturgicã a sfântului Pius al V-lea, a fondat Fraternitatea SacerdotalãSfântul Pius al X-lea ºi a deschis un seminar pentru formareapreoþilor sãi în acest spirit, la Ecône, în Elveþia.

Refuzul reformelor liturgice promovate de Conciliu i-a adussuspendarea „a divinis”, adicã de la celebrarea sacramentelor, în1976. În fine, dupã un lung ºi dureros drum al împotrivirilor,episcopul Marcel Lefebvre a fost excomunicat pentru cã aconsacrat patru noi episcopi, fãrã acordul Sfântului Pãrinte, în anul1988. Lefebvre a murit trei ani mai târziu, în 1991, iar urmaºul sãula conducerea fraternitãþii, Monseniorul Bernard Fellay, a începutdificilul parcurs al întoarcerii în sânul Bisericii Catolice.

Ce înseamnã pentru Biserica Catolicã gestul papei de ridicarea excomunicãrii pentru cei patru episcopi?

Ridicarea excomunicãrii episcopilor lefebvriºti, fãcutã publicãpe 24 ianuarie 2009, dupã expresia Suveranului Pontif, este unact de „milostivire pãrinteascã”, în vederea refacerii unitãþii. Papaºi-a exprimat dorinþa ca gestul sãu sã fie urmat de angajareaserioasã a acestor episcopi pentru realizarea comuniunii deplinecu Biserica Catolicã. Episcopii în cauzã trebuie sã facã paºiinecesari, mãrturisindu-ºi adevãrata fidelitate ºi adevãratarecunoaºtere a magisterului ºi a autoritãþii Papei ºi a ConciliuluiVatican II. Rãspunsul papei Benedict al XVI-lea vine dupã ce

conducãtorii fraternitãþii, în repetate rânduri, ºi-au manifestatadânca suferinþã cauzatã de situaþia în care se aflã.

„Cu acest act – este scris în decretul papal – se doreºteconsolidarea relaþiilor reciproce de încredere, întensificarea ºistabilitatea raporturilor Fraternitãþii Pius al X-lea cu ScaunulApostolic”. În intenþiile Papei, „acest dar al pãcii, la terminareasãrbãtorilor Crãciunului, vrea sã fie în acelaºi timp un semn pentrupromovarea unitãþii în dragoste a Bisericii universale ºi înlãturareascandalului diviziunii”.

Printre cei patru episcopi ai Fraternitãþii SacerdotalePius al X-lea este ºi Monseniorul Richard Williamson care, înnoiembrie 2008, a fãcut câteva declaraþii, considerate de presã ºide opinia publicã drept „antisemite”. Opinia unui episcop –proaspãt „împãcat” cu Biserica mamã – poate reprezenta opiniaoficialã a Bisericii Catolice?

Opiniile unui ierarh catolic cu privire la chestiuni istorice, politice,economice etc. nu reprezintã linia oficialã a Bisericii Catolice.Autoritatea sa este calificatã ca fiind „bisericeascã” doar atuncicând se referã la chestiuni de credinþã ºi moralã. Poziþiaepiscopului Williamson cu privire la victimele holocaustului nu esteîmpãrtãºitã nici de Fraternitatea cãreia îi aparþine. MonseniorulBernard Fellay, superiorul acesteia, cerându-i iertare SuveranuluiPontif pentru afirmaþiile colegului sãu întru episcopat, a spus cãacestea „nu reflectã în nici un caz poziþia Fraternitãþii”.

La audienþa de miercuri, 28 ianuarie, Papa Benedict al XVI-leaºi-a exprimat „deplina ºi indiscutabila solidaritate cu fraþii noºtridestinatari ai primei alianþe”, evreii, care s-au simþit ofensaþi deafirmaþiile episcopului Williamson. „Numai drumul dificil al ascultãriiºi al dialogului, al dragostei ºi al iertãrii – a spus Sfântul Pãrinte –conduce popoarele, culturile ºi religiile lumii la þinta doritã, aceea afraternitãþii ºi a pãcii întru adevãr”.

(A.C.)(A.C.)(A.C.)(A.C.)(A.C.)

DrDrDrDrDr..... DÃNUÞ DOBOª DÃNUÞ DOBOª DÃNUÞ DOBOª DÃNUÞ DOBOª DÃNUÞ DOBOª

Fraternitatea Sfântul Pius al X-leaFraternitatea Sfântul Pius al X-leaFraternitatea Sfântul Pius al X-leaFraternitatea Sfântul Pius al X-leaFraternitatea Sfântul Pius al X-leaFraternitatea Sfântul Pius al X-leaFraternitatea Sfântul Pius al X-leaFraternitatea Sfântul Pius al X-leaFraternitatea Sfântul Pius al X-leaFraternitatea Sfântul Pius al X-lea