ş i. (2009/c 45/02), publicat în jurnalul oficial al uniunii europene … de armonizare a... ·...

1. A. Titlul actului comunitar, subiectul reglementat şi scopul acestuia I. Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Communication from the Commission — Guidance on the Commission's enforcement priorities in applying Article 82 of the EC Treaty to abusive exclusionary conduct by dominant undertakings (Text with EEA relevance) (2009/C 45/02) Prezentul document stabileşte priorităţile care vor ghida acţiunea Comisiei în aplicarea articolului 82 la practicile de excludere ale întreprinderilor dominante. This document sets out the enforcement priorities that will guide the Commission's action in applying Article 82 to exclusionary conduct by dominant undertakings.

II. Comunicarea comisiei privind defirea pieţei relevante în sensul dreptului comunitar al concurenţei (97/C 372/03) Commision Notice on the definition of relevant market for the purposes of Community competition law (97/C 372/03) Scopul prezentei comunicări este de a explica modul în care Comisia utilizează conceptul de piaţă relevantă a produsului sau de piaţă geografică relevantă în aplicarea dreptului comunitar al concurenţei, în special în aplicarea Regulamentului nr. 17 şi a Regulamentului (CEE) nr. 4064/89 al Consiliului, a regulamentelor echivalente din alte sectoare, cum ar fi transporturile, cărbunele şi oţelul sau agricultura, precum şi a dispoziţiilor relevante ale Acordului SEE (1). În prezenta comunicare, trimiterile la articolele 85 şi 86 din tratat şi la controlul concentrărilor economice se înţeleg ca trimiteri la dispoziţiile echivalente ale Acordului SEE şi ale Tratatului CECO. The purpose of this notice is to provide guidance as to how the Commission applies the concept of relevant product and geographic market in its ongoing enforcement of Community competition law, in particular the application of Council Regulation No 17 and (EEC) No 4064/89, their equivalents in other sectoral applications such as transport, coal and steel, and agriculture, and the relevant provisions of the EEA Agreement (1). Throughout this notice, references to Articles 85 and 86 of the Treaty and to merger control are to be understood as referring to the equivalent provisions in the EEA Agreement and the ECSC Treaty.

B. Alte surse ale legislaţiei UE

2. Titlul actului normativ naţional, subiectul reglementat şi scopul acestuia Proiectul regulamentul privind stabilirea poziţiei dominante pe piaţă şi evaluarea abuzului de poziţie dominantă. Subiectul proiectului îl constituie analiza factorilor de care se ţine cont la stabilirea poziţiei dominante, precum şi a factorilor în baza cărora Consiliul Concurenţei evaluează abuzul de poziţie dominantă. The draft version of the Regulament on determination of the dominant position on the market and evaluation of the abuse of dominant position. The subject of the draft is examination of the factors which are need to be taken into account in determining the dominant position and of the factors on which the Competition Council evaluates the abuse of a dominant position.

3. Gradul de compatibilitate Compatibil

4. Prevederile şi cerinţele reglementărilor comunitare (articolul, paragraful)

5. Prevederile actului normativ naţional (capitolul articolul, subparagraful, punctul etc.)

6. Diferenţa 7. Motivele ce explică faptul că proiectul este parţial compatibil sau imcompatibil

8. Instituţia Responsabilă

9. Termenul-limită de asigurare a compatibilităţii complete a actului naţional

1

Vid de reglementare în legislaţia comunitără.

Capitolul I Dispoziţii generale Pct.1 Regulamentul privind stabilirea

poziţiei dominante pe piaţă şi evaluarea abuzului de poziţie dominantă (în continuare Regulament) este elaborat în temeiul art.10 alin. (6) al Legii concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012 (în continuare Legea Concurenţei), ţinîndu-se cont de Comunicarea Comisiei 2009/C 45/02 – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivă ale întreprinderilor dominante.

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 II Obiectul rezentului document Pct.2 Prezentul document stabileşte priorităţile care vor ghida acţiunea Comisiei în aplicarea articolului 82 la practicile de excludere ale întreprinderilor dominante. Alături de deciziile de aplicare specifice ale Comisiei, se are în vedere creşterea clarităţii şi a previzibilităţii cu privire la cadrul de analiză general pe care Comisia îl utilizează pentru a

Pct. 2 Prezentul Regulament stabileşte priorităţile Consiliului Concurenţei în aplicarea art.10 şi 11 din Legea concurenţei şi prevede analiza factorilor prevăzuţi la art. 10 alin. (3) din Legea concurenţei, precum şi a factorilor în baza cărora Consiliul Concurenţei evaluează abuzul de poziţie dominantă. Pct. 3 Prevederile prezentului Regulament se aplică raporturilor juridice ce apar în legătură cu efectuarea investigaţiilor cazurilor privind practicile abuzive interzise de art. 11 ale Legii concurenţei, precum şi în cadrul determinării poziţiei dominante pe piaţa relevantă (unică sau colectivă).

Compatibil

2

determina dacă ar trebui să urmărească unele cazuri referitoare la diferite forme de practici de excludere şi ajutarea întreprinderilor pentru a evalua mai bine dacă un anumit comportament poate conduce la o intervenţie a Comisiei în temeiul articolului 82. Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct.19 ... În prezentul document, sintagma ”blocare cu caracter anticoncurenţial” este folosită pentru a descrie o situaţie în care accesul eficace al unor concurenţi actuali sau potenţiali la surse de aprovizionare sau pe pieţe este împiedicat sau eliminat, ca rezultat al practicilor întreprinderii dominante, prin care este probabil ca întreprinderea dominantă să fie capabilă de a mări preţurile în mod profitabil, în detrimentul consumatorilor.

Pct. 4 În sensul prezentului Regulament noţiunile utilizate semnifică următoarele:

blocare cu caracter anticoncurenţial este situaţia în care accesul al unor concurenţi actuali sau potenţiali la surse de aprovizionare sau pe pieţe este împiedicat sau eliminat, ca rezultat al practicilor întreprinderii dominante;

Compatibil


costuri marginale reprezintă costurile suportate de o întreprindere pentru a produce o unitate suplimentara (de produs);

Noţiunea a fost preluată din Glosorulul de termenfolosiţi în politica de concurenţă a Uniunii Europene

i

Costuri marginale - costuri suportate de o întreprindere pentru a

3

4

produce o unitate suplimentară (de produs). Costurile marginale depind numai de costurile variabile, în timp ce costurile fixe nu variază în funcţie de volumul producţiei


costuri medii variabile reprezintă raportul dintre costurile variabile şi producţia executată

Proiectul Regulamentului conţine noţiunea de cost mediu variabil. Curtea s-a expus în cazul AKZO v Comisia C-62/86 cu privire la practicile de preţuri monopoliste joase: 71. Preţurile mai mici decît costurile medii variabile (aceastea sunt costurile care depind de cantitatea de bunuri produse) prin intermediul cărora o întreprindere dominantă are drept scop eliminarea unui concurent trebuie considerate drept practici abuzive.....


piaţa din amonte este piaţa situată în stadiul precedent al lanţului de producţie sau de distribuţie;

Proiectul Regulamentului conţine noţiunea de piaţă din amonte. Noţiunea a fost preluată din Glosorulul de termeni folosiţi în politica de concurenţă a Uniunii Europene Piaţa din amonte – piaţa situată în stadiul precedent al lanţului de producţie sau de distribuţie.


piaţă din aval este piaţa aflată în poziţia următoare alăturată a lanţului

Proiectul Regulamentului conţine noţiunea de piaţă din aval.

de producţie sau distribuţie;

Noţiunea a fost preluată din Glosorulul de termeni folosiţi în politica de concurenţă a Uniunii Europene Piaţă din aval – piaţa aflată în poziţia următoare alăturată a lanţului de producţie sau distribuţie


subvenţionarea încrucişată reprezintă utilizează venitul provenit de pe o piaţă pentru a finanţa pierderile de pe altă piaţă.

Proiectul Regulamentului conţine noţiunea de subvenţionare încrucişată.

Noţiunea a fost preluată din Decizia Comisiei din 20 martie 2001 privind o procedură în temeiul articolului 82 din Tratatul CE (Cazul COMP/35.141 - Deutsche Post AG);(notificată cu numărul C (2001)728); (2001/354/CE);

Jurnalul Oficial L 125, 05/05/2001 p. 0027 – 0044. Din punct de vedere economic subvenţionare încrucişată are loc în cazul în care câştigurile de la un anumit serviciu nu sunt suficiente pentru a acoperi costurile marginale ale furnizării acestui serviciu şi unde nu există un alt serviciu sau pachet de servicii câştigurilor obţinute din prestarea acestor servicii depăşind costurile pentru furnizarea acestora. Serviciul pentru

5

care veniturile depăşesc costurile legate doar de acest serviciu este sursa de subvenţionare încrucişată, iar serviciul în care veniturile nu acoperă costurile marginale este destinaţia acestuia.


Pct. 5 Noţiunile nedefinite în punctul 4 au înţelesul dat de Legea concurenţei.

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct. 9 Evaluarea faptului dacă o întreprindere se află într-o poziţie dominantă şi a nivelului puterii de piaţă deţinute este o primă etapă în aplicarea articolului 82.

Capitolul II Evaluarea poziţiei dominante Pct. 6 Stabilirea poziţiei dominante constituie o etapă indispensabilă în aplicarea art.11 din Legea concurenţei.

Compatibil

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009

Pct. 7 Faptul că o întreprindere deţine poziţie dominantă nu este ilegal în sine, o astfel de întreprindere are dreptul să concureze pe baza propriilor merite. Poziţia dominantă conferă o responsabilitate specială întreprinderii respective, de a nu

Compatibil

6

Pct. 1 ... În conformitate cu jurisprudenţa, faptul că o întreprindere se găseşte într-o poziţie dominantă nu este ilegal în sine, iar o astfel de întreprindere dominantă are dreptul să concureze pe baza propriilor merite. Cu toate acestea, întreprinderea respectivă are responsabilitatea specială de a nu permite ca prin comportamentul său să se deterioreze concurenţa autentică şi loială pe piaţa comună.

permite ca prin comportamentul său să se denatureze concurenţa. Întreprinderea dominantă deţine putere de piaţă.

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct.12 Evaluarea unei poziţii dominante va ţine seama de structura concurenţială a pieţei şi în special de următorii factori: — presiunea exercitată de ofertele existente ale concurenţilor actuali şi de poziţia pe piaţă a acestora (poziţia pe piaţă a întreprinderii dominante şi a concurenţilor săi), — presiunea exercitat ă de ameninţarea credibilă a unei viitoare expansiuni a concurenţilor actuali sau a intrării pe piaţă a unor concurenţi potenţiali expansiunea şi intrarea pe piaţă), — presiunea exercitată de puterea de negociere a clienţilor întreprinderii

Pct. 8 La stabilirea poziţiei dominante se va ţine seama de structura concurenţială a pieţei şi în special de factorii prevăzuţi de art.10 alin.(3) din Legea concurenţei: 8.1.Poziţia (cota) pe piaţă a întreprinderii dominante şi a concurenţilor ei; 8.2.Expansiunea şi intrarea pe piaţă; 8.3.Puterea compensatorie a cumpărătorilor.

Compatibil

7

(puterea compensatorie a cumpărătorilor) Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct.13 Cotele de piaţă oferă o primă indicaţie utilă pentru Comisie în legătură cu structura pieţei şi cu importanţa relativă a diferitelor întreprinderi active pe piaţă. Cu toate acestea, Comisia va interpreta cotele de piaţă prin prisma condiţiilor de piaţă relevante şi în special a dinamicii pieţei, precum şi a gradului de diferenţiere a produselor. Tendinţa sau evoluţia cotelor de piaţă de-a lungul timpului poate fi luată de asemenea în considerare în cazul pieţelor volatile sau a pieţelor care funcţionează pe bază de licitaţii.

Secţiunea 1 Poziţia (cota) pe piaţă a întreprinderii dominanteşi a concurenţilor ei Pct. 9 Cota de piaţă a unei întreprinderi este un factor important în stabilirea poziţiei dominante, dar, luat separat, nu este neapărat hotărîtor. Este necesar, de asemenea, să se ia în consideraţie, după caz, cotele de piaţă ale întreprinderilor concurente, modul în care cotele de piaţă au evoluat în timp (dinamica pieţei), gradul de diferenţiere a produselor.

Compatibil


Pct. 10 Determinarea pieţei relevante şi calcularea cotelor de piaţă se efectuează conform capitolului V din Legea concurenţei şi prevederilor prezentei secţiuni.

Comunicarea Comisiei privind definirea pieţei relevante în sensul dreptului comunitar al concurenţei

Pct. 11 Atît valoarea vînzărilor, cît şi

Compatibil

8

IV. Calcularea cotelor de piaţă Pct. 54 În general, vînzările sunt punctul de referinţă pentru calculul cptelor de piaţă, dar există şi alte repere care, în funcţie de produsele specifice sau de industria în cauză, pot oferi informaţii utile cum ar fi, în special, capacitatea, numărul agenţilor în oferta de pe piaţă, unităţile de flote în domeniul aerospaţial sau rezervele deţinute în cazul anumitor sectoare cum ar fi industria minieră. Pct.55 Din experienţă, se stie că atît volumul, cît şi valoarea vînzărilor, reprezintă informaţii utile. În cazul produselor diferenţiate, se consideră, în general, că valoarea vînzărilor şi cota de piaţă corespunzătoare lor reflectă mai bine poziţia şi puterea relative ale fiecărui furnizor .

volumul cantitativ cum ar fi, în special, numărul de clienţi, volumul de trafic, capacitatea instalată, numărul întreprinderilor în oferta de pe piaţă, unităţile de flote în domeniul aerospaţial sau rezervele deţinute în cazul anumitor sectoare, reprezintă informaţii utile pentru calcularea mărimii totale a pieţei şi cotele de piaţă deţinute. În cazul produselor diferenţiate se consideră că valoarea vînzărilor şi cota de piaţă corespunzătoare lor reflectă mai bine poziţia întreprinderii.


Pct. 12 La calcularea cotei de piaţă se exclud produsele destinate pentru nevoile interne ale întreprinderii, cu excepţia cazului cînd întreprinderea a comercializat în mod repetat aceste produse.

9

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct. 14 Comisia consideră că, în general, cotele de piaţă reduse reprezintă un bun indicator al absenţei unei puteri de piaţă semnificative. Experienţa Comisiei sugerează că o poziţie dominantă este puţin probabilă în cazul în care cota de piaţă a întreprinderii este mai mică de 40 % pe piaţa relevantă. Cu toate acestea, pot exista cazuri specifice în care, deşi cota de piaţă este inferioară acestui prag, concurenţii nu pot exercita o presiune eficace asupra comportamentului unei întreprinderi dominante, de exemplu în cazul în care aceştia se confruntă cu limitări importate ale capacităţii. Astfel de cazuri pot merita, de asemenea, atenţie din parte Comisiei.

Pct. 13 De regulă, cotele mici de piaţă reprezintă un bun indicator al absenţei unei puteri de piaţă semnificative. O poziţie dominantă este puţin probabilă în cazul în care cota de piaţă a întreprinderii este mai mică de 40% pe piaţa relevantă. Pot exista cazuri specifice în care, deşi cota de piaţă este inferioară acestui prag, concurenţii nu pot exercita o presiune eficace asupra comportamentului întreprinderii presupuse a fi dominante. Pe măsură ce cota de piaţă este mai mare şi perioada de timp mai lungă, este cu atît mai probabil ca aceste elemente să constituie un indiciu premărgător important al existenţei unei poziţii dominante.

Compatibil

10


Pct. 14 Una sau mai multe întreprinderi în situaţia în care cota sau cotel e cumulate pe piaţa relevantă depăşesc 50%, conform art. 10 alin. (4) din Legea concurenţei, se prezumă că se află în poziţie dominantă pînă la proba contrarie. Odată cu constatarea acestei valori, Consiliul Concurenţei încetează procedura de evaluare a poziţiei dominante. În cazul prezentării argumentelor întemeiate această prezumpţie poate fi contestată şi se va continua evaluarea poziţiei dominante prin prisma celorlalţi factori prevăzuţi la art.10 alin. (3) din Legea Concurenţei (expansiunea şi intrarea pe piaţă şi puterea compensatorie a cumpărătorului).

Proiectul Regulamentului conţine prevederi care stipulează acţiunile Consiliului Concurenţei în situaţia în care cota sau cotele cumulate pe piaţa relevantă depăşesc 50%.

11

12


Pct. 15 15.1.Pe pieţele care funcţionează pe bază de licitaţii (licitaţii publice sau licitaţii organizate de sectorul privat), cotele de piaţă mari reprezintă un indiciu insuficient sau eronat al puterii de piaţă în cazurile în care: 15.2.Licitaţiile sînt mari şi ocazionale; 15.3.Produsele sînt relativ omogene şi piaţa nu este saturată. Pct.16 Dacă licitaţiile au loc frecvent şi valoarea medie a acestora este mai mică în comparaţie cu cifra de afaceri anuală a întreprinderilor, cotele de piaţă reprezintă un indice fiabil. Pct. 17 După caz, se analizează informaţia referitor la evoluţia cotelor de piaţă pentru o anumită perioadă de timp pentru a scoate în evidenţă prezenţa caracterului dinamic al pieţei. Pct. 18 Compararea cotelor de piaţă calculate în baza unităţilor valorice sau cantitative, cu datele din diferite segmente ale pieţei cum ar fi: între clienţii mari şi mici, import versus oferta internă, etc. sau cu datele din alte perioade de timp, poate contribui la depistarea distorsiunilor structurale, precum şi a dinamicii pieţei.

Redacţie propusă de experţii din cadrul proiectului TWINNING

13

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct.16 Concurenţa este un proces dinamic,

iar evaluarea presiunilor concurenţiale asupra unei întreprinderi nu se poate baza numai pe situaţia existentă pe piaţă. Impactul potenţial al expansiunii unor concurenţi actuali sau intrarea pe piaţă a unor concurenţi potenţiali, inclusiv ameninţarea unei astfel de expansiuni sau intrări, sunt de asemenea relevante. O întreprindere poate fi descurajată să mărească preţurile dacă expansiunea sau intrarea pe piaţă sunt probabile, oportune şi suficiente. Pentru ca expansiunea sau intrarea pe piaţă să fie considerate probabile de către Comisie, trebuie ca acestea să fie suficient de profitabile pentru concurent sau pentru cel care intră pe piaţă, luându-se în considerare factori precum barierele în calea expansiunii sau intrării pe piaţă, reacţiile probabile ale pretinsei întreprinderi dominante şi ale celorlalţi concurenţi şi riscurile şi costurile unui eşec. Pentru ca expansiunea sau intrarea pe piaţă să fie considerate oportune, trebuie să fie suficient de rapide pentru a descuraja sau împiedica

Secţiunea 2 Expansiunea şi intrarea pe piaţă Pct. 19 O întreprindere poate fi discurajată să se comporte într-o manieră anticoncurenţială dacă expansiunea sau intrarea pe piaţă sunt probabile, oportune şi suficiente. Pct. 20 Pentru ca expansiunea sau intrarea pe piaţă să fie considerate probabile de către Consiliul Concurenţei, trebuie ca acestea să fie suficient de profitabile pentru concurent sau pentru cel care intră pe piaţă, luîndu-se în considerare factori precum barierele în calea expansiunii sau intrării pe piaţă, reacţiile probabile ale pretinsei întreprinderi dominante şi ale celorlalţi concurenţi, riscurile şi costurile unui eşec. Pct. 21 Pentru ca expansiunea sau intrarea pe piaţă să fie considerate oportune, trebuie să fie suficient de rapide pentru a descuraja sau împiedica exercitarea unei puteri de piaţă semnificative. Posibilitatea potenţialilor concurenţi de a intra într-o perioadă oportună de timp are efectul unei forţe de descurajare pentru întreprinderea deja existentă. Perioada de timp adecvata pentru intrare depinde de particularităţile şi dinamica pieţei relevante şi

Compatibil

exercitarea unei puteri de piaţă semnificative. Pentru ca expansiunea sau intrarea pe piaţă să fie considerate suficiente, nu este de ajuns o simplă intrare la scară redusă, de exemplu pe o nişă se piaţă, ci trebuie ca acestea să aibă dimensiunea necesară pentru a descuraja orice încercare de mărire a preţurilor de către pretinsa întreprindere dominantă pe piaţa relevantă.

capacităţile specifice ale potenţialilor concurenţi. Ca punct de pornire se foloseşte perioada de timp necesară întreprinderilor care deja activează pe piaţă ca să-şi adapteze productivitatea. Dacă intrarea sau extinderea pe piaţa relevantă nu se desfăşoara cu success timp de trei ani, acest fapt nu va fi considerat ca fiind o reuşită, oferind probe despre existenţa barierelor de intrare pe piaţa relevantă. Această perioadă de timp stabileşte limita maximală de intrare şi în dependenţă de particularităţile pieţei poate fi mai mică de trei ani. Pct. 22 Pentru ca expansiunea sau intrarea pe piaţă să fie considerate suficiente, nu este de ajuns o simplă intrare la scară redusă, ci trebuie ca acestea să aibă dimensiunea necesară pentru a descuraja orice încercare de mărire a preţurilor de către pretinsa întreprindere dominantă pe piaţa relevantă.

14

Vid de reglementare în legislaţia comunitără. .

Pct. 23 Expansiunea sau intrarea pe piaţă se analizează prin prisma barierelor în calea expansiunii sau intrării pe piaţă. Pct. 24 Barierele de intrare pe piaţă sînt caracteristici specifice ale pieţei, care oferă întreprinderilor deja active, avantaje asupra concurenţilor potenţiali. Pct. 25 Barierele în calea expansiunii împiedică întreprinderile prezente pe piaţa relevantă să-şi mărească cota de piaţă. Pct. 26 Factorii care fac dificilă intrarea pe piaţa relevantă a unui potenţial concurent, de asemenea, fac dificilă mărirea cotei întreprinderei prezente pe piaţă. Pct. 27 Barierele de expansiune sau intrare sînt înalte în sectoarele unde majorarea capacităţii solicită investiţii mari cum ar fi, în special, construirea fabricilor de producere, găsirea noilor surse de aprovizionare, extinderea reţelelor de distribuţie şi sînt joase în acele sectoare, în care odată cu efectuarea unor investiţii mari de intrare pe piaţă, costul marginal de producere a unei noi unităţi de produs este foarte jos. Pct. 28


15

Dacă barierele în calea expansiunii sau intrării pe piaţa relevantă sînt joase şi expansiunea sau intrarea este uşoară, atunci chiar şi întreprinderile active cu o cotă de piaţă mare nu vor putea să se comporte de o manieră anticoncurenţială. Pct. 29 Dacă barierele în calea expansiunii sau intrării pe piaţă sînt înalte, concurenţii existenţi sau potenţiali sînt împiedicaţi să-şi extindă cota de piaţă sau să intre uşor pe piaţă. Întreprinderile active în această situaţie vor tinde să-şi exercite poziţia lor dominantă.

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct. 17 Barierele în calea expansiunii sau intrării pe piaţă pot lua diferite forme. Pot fi bariere legale, precum tarife sau cote, sau pot lua forma unor avantaje de care beneficiază, în mod specific, întreprinderea dominantă, precum economii de scară şi de anvergură, accesul privilegiat la factori de producţie esenţiali sau la resurse naturale, tehnologii

Pct. 30 Barierele în calea expansiunii sau intrării pe piaţă pot lua diferite forme şi sunt diferite pentru fiecare piaţă relevantă. Circumstanţele specifice ale unui caz vor determina gradul în care anumite bariere vor contribui mai mult decît altele la stabilirea poziţiei dominante. La evaluarea poziţiei dominante se pot lua în considerare orice număr sau combinaţie de bariere în calea expansiunii sau intrării. Pct. 31 La evaluarea barierelor de intrare şi de expansiune, se ţine cont de trecutul sectorului (prezenţa sau absenţa exemplelor de intrare frecvente şi cu succes pe piaţa

Compatibil

16

importante sau o reţea bine stabilită de distribuţie şi de vânzare . De asemenea, pot include costuri şi alte obstacole, care rezultă, de exemplu, din efectele de reţea, cu care se confruntă clienţii când trec la un nou furnizor. De asemenea, practicile întreprinderii dominante pot crea bariere la intrarea pe piaţă, de exemplu, în cazul în care aceasta a făcut investiţii importante pe care şi cei care intră pe piaţă sau concurenţii ar trebui să le realizeze sau în cazul în care a încheiat contracte pe termen lung cu clienţii săi, care au efecte considerabile de blocare a pieţei. Cotele de piaţă constant ridicate pot reprezenta un indiciu al existenţei unor bariere la intrarea pe piaţă şi în calea expansiunii.

relevantă) şi de etapele evoluţiei pieţei relevante. Pct. 32 Barierele în calea expansiunii sau intrării pe piaţă sînt: legale şi economice. Pct. 33 Barierele legale tind să limiteze numărul de întreprinderi active pe piaţa relevantă şi să prevină intrarea noilor concurenţi. Barierele legale, după caz, sînt impuse de legislaţie, de alte acte normative sau de drepturile de proprietate intelectuală, etc. 33.1.Barierele legale impuse prin acordarea drepturilor exclusive sînt absolute şi determină, independent, poziţia dominantă pe piaţa relevantă la care se referă aceste drepturi. 33.2.Legislaţia poate impune cote referitor la numărul de întreprinderi căror li se permite să activeze pe o anumită piaţă relevantă, protejînd întreprinderile care deja activează de o intrare potenţială pe piaţa relevantă. 33.3. Legislaţia care stabileşte criterii obiective şi acestea se aplică în mod egal tuturor întreprinderilor nu constituie bariere legale. Legislaţia duce la constituirea barierelor de intrare dacă nu se aplică în mod egal tuturor întreprinderilor. Întreprinderile deja prezente pe piaţa relevantă ar putea beneficia de

17

standarde (criterii/cerinţe) care sunt relativ uşor a fi întrunite de către acestea, dar mai dificil pentru un concurent nou intrat. Pct. 34 Barierele economice includ costurile irecuperabile de intrare, accesul privilegiat la canalele de furnizare sau distribuţie, facilităţile esentiale, renumele întreprinderii, costurile sporite de transfer, economiile de scară şi de gamă, efectul de reţea, strategiile de descurajare, etc. Pct. 35 Evaluarea efectelor barierelor de intrare şi de expansiune, precum şi a avantajelor pe care le oferă întreprinderilor existente depinde de circumstanţele specifice ale cazului, cum ar fi: costurile legate de intrare ale întreprinderilor care deja activează pe piaţă, precum şi ale potenţialilor concurenţi, modalitatea de obţinere a resurselor necesare (simplu sau complicat), modul în care cadrul legal afectează perspectiva de intrare sau expansiune, costul minim de gestiune.

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial

Secţiunea 3 Puterea compensatorie a cumpărătorului Pct. 36 Presiunile concurenţiale pot fi exercitate nu numai de concurenţii

Compatibil

18

al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 (c)Puterea compensatorie a cumpărătorilor Pct. 18 Presiunile concurenţiale pot fi exercitate nu numai de concurenţii actuali sau potenţiali, ci şi de clienţi. Este posibil ca şi o întreprindere cu o cotă de piaţă ridicată să nu poată fi capabilă să acţioneze, în mare măsură, în mod independent faţă de clienţi care au o putere de negociere suficientă. Această putere compensatorie a cumpărătorilor poate rezulta din dimensiunea clienţilor sau din importanţa lor comercială pentru întreprinderea dominantă, precum şi din capacitatea lor de a schimba uşor furnizorii, de a favoriza o nouă intrare pe piaţă sau de a se integra vertical şi de a ameninţa în mod credibil cu astfel de acţiuni. Dacă puterea compensatorie a cumpărătorilor este suficient de mare, poate descuraja sau împiedica o încercare a întreprinderii de a mări preţurile în mod profitabil. Cu toate acestea, puterea cumpărătorilor poate să nu fie considerată ca reprezentând o presiune suficient de eficientă dacă protejează numai un anumit segment sau un segment limitat dintre clienţi de puterea de piaţă a întreprinderii dominante.

actuali sau potenţiali, ci şi de clienţi. O întreprindere cu o cotă de piaţă mare poate să nu fie capabilă să acţioneze în mod independent faţă de clienţii care au o putere de negociere suficientă. Pct. 37 Puterea compensatorie a cumpărătorilor poate rezulta din dimensiunea clienţilor sau din importanţa lor comercială pentru întreprinderea dominantă, precum şi din capacitatea lor de a schimba uşor furnizorii, de a favoriza o nouă intrare pe piaţă sau de a se integra vertical şi de a ameninţa în mod credibil cu astfel de acţiuni. Pct. 38 Dacă puterea compensatorie a cumpărătorilor este suficient de mare, poate descuraja sau împiedica o încercare a întreprinderii de a se comporta de o manieră anticoncurenţială. Puterea cumpărătorilor poate să nu fie considerată ca reprezentînd o presiune suficient de eficientă dacă protejează numai un anumit segment sau un segment limitat dintre clienţi de puterea de piaţă a întreprinderii dominante.


Secţiunea 4 Poziţia dominantă colectivă Pct. 39

Proiectul Regulamentului conţine prevederi privind stabilirea poziţiei

19

Suplimentar, la stabilirea poziţiei dominante colective Consiliul Concurenţei va aplica şi prevederile din prezenta secţiune. Pct. 40 Două sau mai multe întreprinderi pot ocupa împreună o poziţie dominantă (poziţie colectivă) atunci cînd, chiar în lipsa oricărei legături structurale sau de altă natură între ele, acestea operează pe o piaţă a cărei structură este considerată propice producerii unor efecte coordonate. Pct. 41 Legăturile structurale sau de altă natură (formale) constau din: legături directe şi/sau indirecte dintre acţionarii sau fondatorii întreprinderilor, contracte, obligaţii juridice, acţiuni comune, contracte de licenţă, etc. Pct. 42 Conceptul dominanţei colective se aplică comportamentului paralel, cum ar fi: adoptarea de decizii referitor la preţ, volumul producţiei, calitatea produselor, etc. Nu este necesar să existe un acord expres asupra comportamentului paralel, adoptarea aceleiaşi politici reprezentă o dovada suficientă.

dominante colective Prevederile date au fost preluate din Ghidul ”Abuz de poziţie dominantă” al autorităţii de concurenţă din Marea Britanie (2004), pct. 4.23-4.25

Vid de reglementare în legislaţia comunitară.

Secţiunea 5 Evaluarea poziţiei dominante pe pieţele secundare

Proiectul Regulamentului conţine prevederi privind evaluarea poziţiei dominante pe pieţele

20

Pct. 43 Pieţele secundare cuprind produse complementare care sunt determinate de produsul primar. Pct. 44 În cazul în care întreprinderea deţine poziţie dominantă pe piaţa primară şi comite un abuz pe piaţa secundară, nu este necesar să se stabilească poziţia dominantă a întreprinderii respective pe piaţă secundară.

secundare Prevederile date au fost preluate din Ghidul ”Abuz de poziţie dominantă” al autorităţii de concurenţă din Marea Britanie (2004), pct. 5.7 Aşa cum s-a explicat mai sus în pct. 4.1., art. 82 şi capit. 2 – privind Interdicţiile, implică două sarcini: dacă o întreprindere este dominantă, şi dacă se abuzează de această poziţie dominantă. Nu este necesar să se demonstreze că abuzul a fost comis în piaţa pe care întreprinderea deţinea poziţie dominantă. În anumite circumstanţe, art.82 şi capitolul II – privind Interdicţiile, se pot aplica în cazul în care o întreprindere care ocupă o poziţie dominantă într-o piaţă comite unabuz într-o piaţă diferită, dar strîns legată. Acest principiu a fost stabilit de Curtea Europeană, în cazul Tetra Pak II.

21

22

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct. 20 În mod normal, Comisia va interveni în temeiul articolului 82 atunci când, pe baza unor probe concludente şi convingătoare, este probabil ca pretinsele practici abuzive să ducă la o blocare cu caracter anticoncurenţial. Comisia consideră următorii factori ca fiind relevanţi, în general, pentru o asemenea evaluare: — poziţia întreprinderii dominante: în general, cu cât poziţia dominantă este mai puternică, cu atât este mai ridicată probabilitatea ca practicile de protejare a acestei poziţii să ducă la blocarea cu caracter anticoncurenţial, — condiţiile de pe piaţa relevantă: acestea includ condiţiile de intrare pe piaţă şi de expansiune, precum existenţa unor economii de scară şi/sau de anvergură şi efectele de reţea. Economiile de scară se referă la faptul că este mai puţin probabil ca nişte concurenţi să intre sau să rămână pe o piaţă dacă întreprinderea dominantă blochează o parte importantă din piaţa respectivă. În mod similar, aceste practici îi pot permite întreprinderii dominante să „răstoarne” o piaţă caracterizată prin

Capitolul III Evaluarea abuzului de poziţie dominantă Pct. 45 Consiliul Concurenţei va interveni în temeiul art.11 din Legea concurenţei atunci cînd, pe baza unor probe concludente şi convingătoare, este probabil ca pretinsele practici abuzive să ducă la o blocare cu caracter anticoncurenţial sau la exploatarea puterii de piaţă. Pct. 46 Consiliul Concurenţei consideră, în special, următorii factori ca fiind relevanţi pentru evaluarea practicilor abuzive: 46.1.Cota întreprinderii dominante; 46.2.Cota concurenţilor întreprinderii dominante; 46.3.Condiţiile de pe piaţa relevantă; 46.4.Poziţia clienţilor sau a furnizorilor de factori de producţie; 46.5.Intensitatea pretinselor practici abuzive; 46.6.Eventualele probe ale unei blocări efective sau a unei exploatări; 46.7.Probe directe ale unei strategii de excludere sau de exploatare.

Compatibil

efecte de reţea în favoarea sa ori să îşi consolideze în mod suplimentar poziţia pe o astfel de piaţă. De asemenea, dacă barierele la intrarea pe piaţa din aval şi/sau din amonte sunt importante, aceasta înseamnă că poate costa mult pentru concurenţi să depăşească eventuala blocare printr-o integrare verticală, — poziţia concurenţilor întreprinderii dominante: aceasta se referă la importanţa concurenţilor pentru menţinerea unei concurenţe efective. Un anumit concurent poate juca un rol concurenţial semnificativ chiar dacă are doar o cotă de piaţă redusă în comparaţie cu alţi concurenţi. De exemplu, poate fi concurentul cel mai apropiat de întreprinderea dominantă, un concurent deosebit de inovator sau poate avea reputaţia de a reduce în mod sistematic preţurile. În evaluarea sa, Comisia poate lua în considerare în cazurile corespunzătoare, pe baza informaţiilor disponibile, dacă există strategii de contracarare realiste, eficace şi oportune pe care ar fi probabil să le aplice concurenţii, — poziţia clienţilor sau a furnizorilor de factori de producţie: acesta poate include analiza posibilei selectivităţi a practicilor respective. Întreprinderea dominantă poate exercita practicile respective numai asupra anumitor consumatori sau furnizori de factori de producţie care pot avea o importanţă deosebită pentru intrarea pe piaţă sau pentru expansiunea concurenţilor, sporind astfel probabilitatea unei blocări cu caracter

23

anticoncurenţial. În ceea ce priveşte clienţii, poate fi vorba, de exemplu, de acei clienţi care sunt cei mai susceptibili să răspundă la ofertele unor furnizori alternativi, de acei clienţi care prezintă un mijloc aparte de distribuţie a produsului, care ar fi potrivit pentru o întreprindere care intră pe piaţă, de acei clienţicare sunt situaţi într-o zonă geografică potrivită pentru o întreprindere care intră pe piaţă sau de cei care au posibilitatea de a influenţa comportamentul altor cleinţi. În ceea ce priveşte furnizorii de factori de producţie este cel mai probabil ca cei cu care întreprinderea dominantă a încheiat acorduri de furnizare exclusivă să poată răspunde la cererile clienţilor care sunt concurenţi ai întreprinderii dominante pe o piaţă în aval sau să poată realiza produse la un nivel — sau într-o locaţie — care corespunde în mod special întreprinderilor care intră pe piaţă. De asemenea, vor fi analizate orice strategii, la dispoziţia clienţilor sau furnizorilor de factori de producţie, care ar putea ajuta la contracararea practicilor întreprinderii dominante, —intensitatea pretinselor practici abuzive: în general, cu cât este mai ridicat procentul vânzărilor totale de pe piaţa respectivă afectate de aceste practici, cu atât ele durează mai mult şi cu cât sunt exercitate în mod regulat, cu atât este mai ridicat efectul probabil de blocare, — eventuale probe ale unei blocări efective: dacă aceste practice există

24

de suficient timp, performanţa pe piaţă a întreprinderii dominante şi a concurenţilor săi pot furniza probe directe privind blocarea cu caracter anticoncurenţial. Din motive datorate pretinselor practici abuzive, cota de piaţă a întreprinderii dominante a putut creşte sau s-a putut încetini o scădere a cotei de piaţă. Din motive similare, este posibil ca actualii concurenţi să fi fost marginalizaţi sau să fi ieşit de pe piaţă, iar concurenţii potenţiali să fi încercat să intre pe piaţă şi să fi eşuat, — probe directe ale unei strategii de excludere: acestea includ documente interne care conţin probei directe ale unei strategii de excludere a concurenţilor, precum un plan amănunţit de a exercita anumite practici pentru a exclude un concurent, pentru a împiedica intrarea sau pentru a preveni apariţia unei pieţe sau probe ale unor ameninţări concrete privind acţiuni de excludere. Asemenea probe directe pot fi utile pentru a interpreta practicile întreprinderii dominante. Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct. 21

Pct. 47 Consiliul Concurenţei va completa analiza factorilor menţionaţi la pct. 46 cu oricare alţi factori specifici practicilor abuzive pe care îi consideră utili, ţinînd cont de particularitatea pieţei afectate.

Compatibil

25

Atunci când instrumentează un caz, Comisia va dezvolta analiza factorilor generali menţionaţi la punctul 20, alături de cea a factorilor specifici descrişi în secţiunile care abordează anumite tipuri de practici de excludere şi de a oricăror altor factori pe care îi consideră utili. În mod normal, această evaluare va fi efectuată prin compararea situaţiei actuale sau probabil viitoare de pe piaţa respectivă (în condiţiile existenţei practicilor întreprinderii dominante) cu o analiză contrafactuală adecvată, precum simpla absenţă a practicilor respective, sau cu un alt scenariu realist alternativ, luând în considerare practicile comerciale bine stabilite.

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct. 28 În aplicarea articolului 82, Comisia va examina, de asemenea, argumentele înaintate de o întreprindere dominantă, conform cărora practicile sale sunt justificate . O întreprindere dominantă poate face

Pct. 48 La aplicarea art. 11 din Legea concurenţei, Consiliul Concurenţei va examina, de asemenea, argumentele înaintate de o întreprindere dominantă, conform cărora practicile sale sunt justificate, fiind necesare din punct de vedere obiectiv sau producînd creşteri semnificative ale eficienţei, care compensează orice efecte anticoncurenţiale asupra consumatorilor, cu condiţia că practicile respective sînt indispensabile şi proporţionale cu

Compatibil

26

acest lucru fie demonstrând că practicile sale sunt necesare din punct de vedere obiectiv sau demonstrând că practicile sale produc creşteri semnificative ale eficienţei, care compensează orice efecte anticoncurenţiale asupra consumatorilor. În acest context, Comisia va evalua dacă practicile respective sunt indispensabile şi proporţionale cu pretinsul scop urmărit de întreprinderea dominantă.

pretinsul scop urmărit de întreprinderea dominantă.

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct. 31 Este de datoria întreprinderii dominante să furnizeze toate probele necesare pentru a demonstra că practica respectivă se justifică în mod obiectiv. Este apoi de competenţa Comisiei să evalueze în ultimă instanţă dacă practicile în cauză nu sunt necesare din punct de vedere obiectiv şi, pe baza unei puneri în balanţă a efectelor aparent anticoncurenţiale şi a creşterilor de eficienţă prezentate şi probate, dacă este probabil ca acestea să aducă prejudicii consumatorilor

Pct. 49 Întreprinderea dominantă este obligată să prezinte toate probele necesare pentru a demonstra că practica respectivă se justifică în mod obiectiv sau creşte eficienţa, îndeplinînd condiţiile prevăzute la art.11 alin.(6) şi (7) din Legea concurenţei. Pct. 50 Consiliul Concurenţei evaluează dacă practicile în cauză nu sunt necesare din punct de vedere obiectiv şi, pe baza unei puneri în balanţă a efectelor aparent anticoncurenţiale şi a creşterilor de eficienţă prezentate şi probate, dacă este probabil ca acestea să aducă prejudicii consumatorilor.

Compatibil


Capitolul IV Unele forme specifice de abuz

Proiectul Regulamentului conţine forma de abuz –

27

28

Secţiunea 1 Practicarea unor preţuri excesive Pct. 51 Practicarea unor preţuri excesive este acţiunea interzisă de art.11 alin. (2) lit.e) din Legea concurenţei. Pct. 52 Pentru a demostra practicarea unor preţuri excesive, Consiuliul Concurenţei, după caz, compară costurile de producere cu preţul presupus a fi excesiv şi/sau compară costurile de producere şi preţul produsului de pe o piaţa competitivă, inclusiv din ţările vecine.

practicarea unor preţuri excesive. Curtea s-a expus în cazul C 27/76 United Brands v Comisia în para 250 că: în acest caz stabilirea unui preţ care este excesiv pentru că nu dispune de un coraport rezonabil cu valoarea economică a produsului livrat ar constitui un abuz. Suplimentar Curtea s-a expus în acelaşi caz în para 252 că: întrebările la care urmează de obţinut un răspuns sunt dacă diferenţa dintre costurile reale suportate şi preţul real stabilit este excesivă şi dacă răspunsul este pozitiv, atunci – dacă preţul stabilit este inechitabil în esenţa sa sau în coraport cu alte produse aflate în concurentă.


Secţiunea 2 Legarea şi gruparea Pct. 53 Practica abuzivă interzisă prin art.11 alin. (2) lit.d) din Legea concurenţei se poate manifesta prin legare şi grupare.

Proiectul Regulamentului conţine trimitere la articolul din Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012, unde este prevăzută încălcarea dată.

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C

Pct. 54 Legarea se referă la situaţia cînd clienţii care cumpără un produs (produsul care leagă) sînt obligaţi să cumpere şi alt produs de la

Compatibil

45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct. 48 „Legarea” se referă de obicei la situaţii în care clienţii care cumpără un produs (produsul care leagă) trebuie să cumpere şi alt produs de la întreprinderea dominantă (produsul legat).

întreprinderea dominantă (produs legat).


Pct. 48 Legarea poate avea o bază tehnică sau contractuală

Pct. 55 Legarea poate fi: 55.1.Directă, atunci cînd obligaţia de a cumpăra un alt produs este prevăzută în contract sau proiectul contractului; 55.2.Indirectă atunci cînd sînt create stimulente pentru cumpărarea altui produs de la întreprinderea dominantă prin acordarea de reduceri sau prin politica de preţuri mai avantajoasă. Este considerată legare indirectă chiar şi în cazul cînd însăşi consumatorul solicită aplicarea reducerilor pentru cumpărarea altui produs de la întreprinderea dominantă.

Compatibil


Pct. 56 Gruparea se referă la modul în care produsele sînt oferite şi la preţul care este practicat de întreprinderea dominantă.

Compatibil

29

Pct. 48 „Gruparea” se referă de obicei la modul în care produsele sunt oferite şi la preţul care este practicat de întreprinderea dominantă. Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009

Pct. 48 În cazul grupării pure, produsele sunt vândute numai împreună în proporţii fixe. În cazul grupării mixte, adesea denumită şi reducere multiprodus, produsele sunt puse la dispoziţie şi separat, dar suma preţurilor atunci când sunt vândute separat este mai ridicată decât preţul grupat.

Pct. 57 Gruparea poate fi: 57.1.Simplă, în cazul în care produsele sînt vîndute numai împreună în proporţii fixe; 57.2.Mixtă (reducere multiprodus), în cazul în care produsele sînt puse la dispoziţie şi separat, dar suma preţurilor este mai mare atunci cînd sînt vîndute separat.

Compatibil


Pct. 58 Constituie încălcare acţiunea prevăzută de art.11 alin. (2) lit.d) atunci cînd sînt întrunite următoarele condiţii: 58.1.Întreprinderea ocupă o poziţie dominantă pe piaţa care leagă; 58.2.Produsele care leagă şi produsele legate sînt distincte; 58.3.Există probabilitate ca practicile

Compatibil

30

Pct.50 În mod normal, Comisia va lua măsuri în temeiul articolului 82 atunci când o întreprindere ocupă o poziţie dominantă pe piaţa care leagă şi când, în plus, sunt îndeplinite următoarele condiţii: (i) produsele care leagă şi produsele legate sunt distincte şi (ii) este probabil ca practicile de legare să ducă la o blocare cu caracter anticoncurenţial.

de legare pot să ducă la o blocare cu caracter anticoncurenţial.


Pct. 51 Considerarea de către Comisie a produselor ca fiind distincte depinde de cererea clientului. Două produse sunt distincte dacă, în absenţa operaţiunilor de legare sau grupare, un număr semnificativ de clienţi ar cumpăra sau ar fi cumpărat produsul care leagă fără să cumpere şi produsul legat de la acelaşi furnizor, permiţând astfel producţia independentă atât pentru produsul care leagă, cât şi pentru cel legat (5). Printre elementele care arată că două produse sunt distincte se află probe directe că, atunci când au de ales, clienţii cumpără produsele care leagă

Pct. 59 Două produse sînt distincte dacă, în absenţa operaţiunilor de legare sau grupare, un număr semnificativ de clienţi ar cumpăra sau ar fi cumpărat produsul care leagă fără să cumpere şi produsul legat de la acelaşi furnizor. Drept probă directă poate servi situaţia în care consumatorii, cînd au de ales, cumpără produsele care leagă şi produsele legate separat. Drept probe indirecte pot fi: prezenţa pe piaţă a unor întreprinderi specializate în fabricarea, prestarea sau vînzarea de produse legate fără produsul care leagă sau a fiecărui dintre produsele grupate; sau probe care arată că întreprinderile cu putere scăzută pe piaţă au tendinţa de a nu lega sau grupa asemenea produse.

Compatibil

31

şi produsele legate separat, de la diferiţi furnizori, sau probe indirecte, precum prezenţa pe piaţă a unor întreprinderi pecializate în fabricarea sau vânzarea de produse legate fără produsul care leagă (6) sau a fiecăruia dintre produsele grupate de întreprinderea dominantă, sau probe care arată că întreprinderile cu putere scăzută de piaţă, în special pe pieţele concurenţiale, au tendinţa de a nu lega sau grupa asemenea produse. Vid de reglementare în legislaţia comunitară

Secţiunea 3 Refuzul de a livra Pct. 60 Refuzul de a livra este o acţiune interzisă de prevederile art. 11 alin. (2) lit.f) şi g) din Legea concurenţei. Pct. 61 Prevederile art. 11 alin. (2) lit.f) şi g) din Legea concurenţei se aplică atît în cazul refuzului direct, cît şi în cazul ”refuzului implicit”. Pct. 62 Refuzul direct include o serie de practici, cum ar fi refuzul de a furniza produse unor clienţi noi sau actuali; refuzul de a acorda licenţă pentru drepturi de proprietate intectuală, inclusiv atunci cînd acestea sînt necesare pentru a furniza informaţii de interfaţă; refuzul de a acorda accesul la o instalaţie sau la o reţea esenţială. Pct. 63 ”Refuzul implicit” include o serie de


32

practici, cum ar fi impunerea unei clauze contractuale inechitabile sau excesive, inclusiv ”micşorarea marjei” (”efect de foarfecă”), întîrzierea excesivă sau perturbarea furnizării produsului, impunerea unor condiţii nerezonabile în schimbul furnizării produsului.

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 D. Refuzul de a aproviziona şi micşorarea marjei Pct.75 Atunci când îşi stabileşte priorităţile în materie de aplicare a normelor, Comisia porneşte de la principiul că, în general, orice întreprindere, dominantă sau nu, ar trebui să aibă dreptul să îşi aleagă partenerii comerciali şi să dispună liber de bunurile sale. Prin urmare, Comisia consideră că o intervenţie în temeiul dreptului concurenţei necesită o analiză atentă în cazul în care aplicarea articolului 82 ar duce la impunerea unei obligaţii de aprovizionare în sarcina întreprinderii dominante (1). Existenţa unei asemenea obligaţii — chiar şi în schimbul unei remuneraţii echitabile — poate reduce motivaţia

Pct. 64 Întru asigurarea dreptului la libertatea contractuală a întreprinderii dominante, nu orice refuz de aprovizionare este o încălcare a legislaţiei concurenţiale.

Compatibil

33

întreprinderilor de a investi şi de a inova şi poate, astfel, aduce prejudicii consumatorilor. Faptul de a şti că pot avea o obligaţie de a aproviziona împotriva propriei voinţe poate determina întreprinderile dominante — sau întreprinderile care estimează că pot deveni dominante — să nu investească, sau să investească mai puţin, în activitatea respectivă. De asemenea, concurenţii pot fi tentaţi să profite gratuit de investiţiile efectuate de întreprinderea dominantă în loc să investească ei înşişi. Niciuna dintre aceste consecinţe nu ar fi, pe termen lung, în interesul consumatorilor. Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct. 76 În general, problemele de concurenţă apar atunci când întreprinderea dominantă intră în concurenţă pe piaţa „din aval” cu acel cumpărător pe care refuză să-l aprovizioneze. Termenul „piaţă din aval” este utilizat pentru a denumi piaţa pentru care factorii de producţie refuzaţi sunt necesari pentru a fabrica un produs sau a furniza un serviciu. Prezenta secţiune se referă numai la acest tip de refuz.

Pct. 65 Refuzul de a livra este considerat drept încălcare în cazul în care întreprinderea dominantă intră în concurenţă pe piaţă din aval cu acea întreprindere pe care o refuză să o aprovizioneze.

Compatibil

Comunicarea Comisiei – Orientări Pct. 66 Compatibil

34

privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct. 81 Comisia va considera că aceste practici reprezintă o prioritate în materie de aplicare a normelor dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: — refuzul se referă la un produs sau un serviciu care este necesar în mod obiectiv pentru a putea intra în concurenţă în mod eficace pe o piaţă din aval, — este probabil ca refuzul să ducă la eliminarea concurenţei efective pe piaţa din aval, şi — este probabil ca refuzul să aducă prejudicii consumatorilor.

Refuzul de a livra se consideră drept încălcare dacă sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 66.1.Refuzul se referă la un produs care este necesar pentru a putea intra în concurenţă în mod eficace pe o piaţă din aval. Această condiţie se consideră îndeplinită dacă produsul refuzat (factorul de producţie) este indispensabil, adică nu există nici un substituient actual sau potenţial pe care s-ar putea baza concurenţii de pe piaţa din aval pentru a concura; 66.2.Este probabil ca refuzul să ducă la eliminarea concurenţei efective pe piaţa din aval; 66.3.Este probabil ca refuzul să aducă prejudicii consumatorilor.

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct. 80 În sfârşit, în locul unui refuz de a aproviziona, o întreprindere dominantă poate practica un preţ pentru produsul de pe piaţa din

Pct. 67 ”Micşorarea marjei” are loc în cazul în care întreprinderea dominantă practică un preţ ridicat pentru factorii de producţie pe piaţă din amonte atît pentru produsul din aval propriu, cît şi pentru concurenţii săi din aval, în acelaşi timp întreprindera dominantă vinde produsul din aval la un preţ scăzut, care nu permite unui concurent la fel de eficient să presteze o activitate comercială profitabilă pe piaţa din aval,

Compatibil

35

amonte care, în comparaţie cu preţul pe care îl practică pe piaţa din aval, nu permite nici chiar unui concurent la fel de eficient să presteze o activitate comercială în mod profitabil pe piaţa din aval, pe termen lung (aşa numita „micşorare a marjei”). În cazurile de micşorare a marjei, criteriul pe care se bazează în general Comisia pentru a determina costurile unui concurent la fel de eficient este cel al CMMTL al diviziei din aval al întreprinderii dominante integrate.

practicînd suvenţionarea încrucişată.

Vid de reglementare în legislaţia comunitară

Secţiunea 4 Practicarea unor preţuri de ruinare în scopul înlăturării concurenţilor Pct. 68 Practicarea unor preţuri de ruinare în scopul înlăturării concurenţilor este o acţiune interzisă de art. 11 alin. (2) din Legea concurenţei.


Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct. 23 Consideraţiile expuse la punctele 23-27 se aplică practicilor de excludere bazate pe preţ. Concurenţa dură în

Pct. 69 Consiliul Concurenţei va interveni în cazul cînd practicile de excludere bazate pe preţ au împiedicat sau pot împiedica concurenţa din partea concurenţilor care sînt consideraţi a fi la fel de eficienţi ca şi întreprinderea dominantă şi, în anumite circumstanţe, din partea concurenţilor ipotetici, la fel de eficienţi ca şi întreprinderea dominantă.

Compatibil

36

materie de preţuri este în general benefică pentru consumatori. În scopul prevenirii blocării cu caracter anticoncurenţial, în mod normal, Comisia va interveni numai atunci când practicile respective au împiedicat deja sau pot împiedica concurenţa din partea concurenţilor care sunt consideraţi a fi la fel de eficienţi ca şi întreprinderea dominantă

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct. 24 Cu toate acestea, Comisia recunoaşte că, în anumite circumstanţe, un concurent mai puţin eficient poate exercita, de asemenea, o presiune care ar trebui luată în considerare atunci când se analizează dacă anumite practici de excludere bazate pe preţ duc la o blocare cu caracter anticoncurenţial. Comisia va examina această presiune în mod dinamic, având în vedere că, în absenţa unor practici abuzive, un asemenea concurent poate beneficia de avantaje legate de cerere, precum efectele de reţea şi de învăţare, care vor tinde să-i sporească eficienţa.

Pct. 70 Un concurent mai puţin eficient (concurent ipotetic) poate exercita, de asemenea, o presiune care ar trebui luată în considerare atunci cînd se analizează dacă anumite practici de excludere bazate pe preţ duc la o blocare cu caracter anticincurenţial. Pct. 71 Se va examina această presiune în mod dinamic, avînd în vedere că, în absenţa unor practici abuzive, un asemenea concurent poate beneficia de avantaje legate de cerere, precum efectele de reţea, care vor tinde sa-i sporească eficienţa.

Compatibil

37

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct. 25 Pentru a determina dacă ar fi probabil ca şi un concurent ipotetic, la fel de eficient ca şi întreprinderea dominantă, să fie exclus ca urmare a practicilor respective, Comisia va examina datele economice referitoare la cost şi la preţurile de vânzare şi, în special, dacă întreprinderea dominantă practică preţuri sub nivelul costurilor. Pentru aceasta, este nevoie ca date suficient de fiabile să fie disponibile. În cazul în care aceste date sunt disponibile, Comisia va utiliza informaţii cu privire la costurile întreprinderii dominante înseşi. Dacă nu sunt disponibile informaţii privind aceste costuri, Comisia poate hotărî să utilizeze date privind costurile concurenţilor sau alte date fiabile comparabile.

Pct. 72 Pentru a determina dacă ar fi probabil ca şi un concurent ipotetic, la fel de eficient ca şi întreprinderea dominantă, să fie exclus ca urmare a practicilor respective, Consiliul Concurenţei va examina datele economice referitor la cost şi la preţurile de vînzare şi, în special, dacă întreprinderea dominantă practică preţuri sunt nivelul costurilor medii variabile. Pct. 73 Consiliul Concurenţei va utiliza informaţii cu privire la costurile întreprinderii dominante, iar dacă nu sînt disponibile aceste informaţii, se va utiliza date privind costurile concurenţilor sau alte date fiabile comparabile.

Compatibil

Vid de reglementare în legisla�ia comunitară

Secţiunea 5 Acorduri de exclusivitate Pct. 74 Acordul de exclusivitate este o acţiune interzisă de prevederile art. 11 alin. (2) lit.a) din Legea concurenţei.


Comunicarea Comisiei – Orientări Pct. 75 Compatibil

38

privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct.32 O întreprindere dominantă poate încerca să îşi excludă concuren ţii, împiedicându-i să vândă consumatorilor, prin utilizarea unor obligaţii de cumpărare cu caracter exclusiv sau a unor reduceri, practici denumite acorduri de exclusivitate. Prezenta secţiune stabileşte circumstanţele în care o intervenţie a Comisiei este cel mai probabilă în ceea ce priveşte acorduri de exclusivitate încheiate de întreprinderile dominante.

Acordurile de exclusivitate includ, în special, obligaţii de depozitare, de cumpărare şi de furnizare cu caracter exclusiv sau reduceri condiţionate, prin care întreprinderea dominantă încearcă să-şi excludă concurenţii, împiedicîndu-i să vîndă consumatorilor sau să se aprovizioneze de la furnizori.

Vid de reglementare în legisla�ia comunitară

Pct.76 Se consideră că obligaţia de furnizare cu caracter exclusiv poate duce la o blocare cu caracter anticoncurenţial dacă această obligaţie leagă majoritatea furnizorilor eficienţi de factori de producţie şi dacă întreprinderile cliente, care sînt concurenţi ai întreprinderii dominante, nu sînt capabile să găsească surse eficiente alternative de aprovizionare cu factori de producţie.


Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în

Pct. 77 Compatibil

39

aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct. 33 O obligaţie de aprovizionare exclusivă înseamnă că un client de pe o anumită piaţă trebuie să se aprovizioneze exclusiv, sau în mare măsură, numai de la întreprinderea dominantă. Alte obligaţii, precum obliga ţiile de stocare, care par să nu reprezinte obligaţii de aprovizionare exclusivă pot să ducă, în realitatea, la aceleaşi efect.

Obligaţia de aprovizionare exclusivă se referă la situaţia cînd un client de pe o anumită piaţă trebuie să se aprovizioneze exclusiv, sau în mare măsură, numai de la întreprinderea dominantă.

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct.37 Reducerile condiţionate sunt reduceri acordate clienţilor ca recompensă pentru un anumit tip de comportament de cumpărare. Conform uzanţelor pentru o reducere condiţionată, clientul primeşte o reducere dacă achiziţiile sale din timpul unei perioade de referinţă depăşesc un anumit prag, reducerea

Pct. 78 Reducerile condiţionate sînt reduceri acordate clienţilor ca recompensă pentru anumit tip de comportament de cumpărare. Pct. 79 Reducerile pot fi: 79.1.Retroactive sînt reducerile acordate pentru toate achiziţiile, dacă achiziţiile clientului din timpul unei perioade de referinţă depăşesc un anumit prag; 79.2.Progresive sînt reducerile efectuate în plus faţă de cele necesare pentru a se atinge pragul.

Compatibil

40

fiind acordată fie pentru toate achiziţiile (reduceri retroactive), fie numai pentr u cele efectuate în plus faţă de cele necesare pentru a se atinge pragul (reduceri progresive). Reducerile condiţionate nu reprezintă o practică neobişnuită. Întreprinderile pot oferi astfel de reduceri pentru a atrage o cerere mai mare, ele putând stimula astfel cererea şi fiind benefice pentru consumatori. Cu toate acestea, astfel de reduceri — atunci când sunt acordate de o întreprindere dominantă — pot avea şi efecte de blocare efectivă sau potenţială similare cu cele cauzate de obligaţiile de cumpărare exclusivă. Reducerile condiţionate pot avea asemenea efecte fără să implice neapărat un sacrificiu din partea întreprinderii dominante

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct. 40 În general, reducerile retroactive pot bloca piaţa în mod semnificativ, întrucât fac mai puţin interesantă pentru clienţi trecerea la un furnizor alternativ pentru mici cantit ăţi de cerere, în cazul în care aceasta ar duce la pierderea reducerilor retroactive. Potenţialul efect de

Pct. 80 Reducerile retroactive pot bloca piaţa în mod semnificativ, întrucît fac mai puţin interesantă pentru clienţi trecerea la un alt furnizor alternativ pentru mici cantităţi de cerere, în cazul în care acesta ar duce la pierderea reducerilor retroactive. Pct. 81 Cu cît reducerea ca procentaj din preţul total este mai ridicată şi cu cît pragul este mai ridicat, cu atît este mai importantă motivaţia sub nivelul pragului şi, prin urmare, cu atît este mai puternică blocarea pentru concurenţii actuali sau potenţiali.

Compatibil

41

blocare al reducerilor retroactive este, în principiu, cel mai puternic pentru ultima unitate de produs cumpărată înainte de depăşirea pragului. Cu toate acestea, ceea ce este relevant în opinia Comisiei pentru o evaluare a efectului de fidelizare al unei reduceri este nu numai efectul asupra concurenţei pentru a furniza ultima unitate, ci efectul de blocare a sistemului de reduceri asupra concurenţilor (actuali sau potenţiali) ai furnizorului dominant. Cu cât reducerea ca procentaj din preţul total este mai ridicată şi cu cât pragul este mai ridicat, cu atât este mai importantă motivaţia sub nivelul pragului şi, prin urmare, cu atât este mai puternică blocarea pentru concurenţii actuali sau potenţiali

Comunicarea Comisiei – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivăale întreprinderilor dominante (2009/C 45/02), publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. C 45/7 din 24.2.2009 Pct. 45 După cum se arată la punctul 27, această analiză va fi inclusă în evaluarea generală, ţinându-se seama de alte probe cantitative sau calitative relevante. În mod normal, este important să se analizeze dacă sistemul de reduceri este aplicat pe baza unui prag individualizat sau standardizat.

Pct. 82 De regulă, este important să se analizeze dacă sistemul de reduceri este aplicat pe baza unui prag individualizat sau standardizat. Pct. 83 Un prag individualizat – bazat pe un procent din nevoile totale ale clientului sau pe o cantitate ţintă individualizată – îi permite întreprinderii dominante să stabilească pragul la un nivel care să îngreuneze schimbarea furnizorilor de către clienţi, creînd astfel un efect de fidelizare maxim. Pct.84 Un prag standardizat – caz în care

Compatibil

42

43

Un prag individualizat — bazat pe un procent din nevoile totale ale clientului sau pe o cantitate ţintă individualizată — îi permite furnizorului dominant să stabilească pragul la un nivel care să îngreuneze schimbarea furnizorilor de către clienţi, creând astfel un efect de fidelizare maxim. Prin contrast, un prag cantitativ standardizat — caz în care pragul este acelaşi pentru toţi clienţii sau pentru un grup de clienţi — poate fi prea ridicat pentru clienţii mai mici şi/sau prea scăzut pentru clienţii mai mari pentru a avea un efect de fidelizare. Dacă, totuşi, se poate stabili că un prag cantitativ standardizat se apropie de nevoile unui număr ridicat de clienţi, este probabil să se considere de către Comisie că un asemenea sistem standardizat de reduceri poate produce efecte de blocare cu caracter anticoncurenţial

pragul este acelaşi pentru toţi clienţii sau pentru un grup de clienţi - poate fi prea ridicat pentru clienţii mai mici şi/sau prea scăzut pentru clienţii mai mari pentru a avea un efect de fidelizare. Dacă pragul standardizat se apropie de nevoile unui număr ridicat de clienţi, este probabil să se considere că un asemenea sistem de reduceri poate duce la o blocare cu caracter anticoncurenţial.


Pct. 39 Ca şi în cazul obligaţiilor de aprovizionare exclusivă, probabilitatea unei blocări cu caracter anticoncurenţial este mai ridicată atunci când întreprinderile concurente

Pct. 85 Atît în cazul obligaţiilor de aprovizionare exclusivă, cît şi în cazul reducerilor condiţionate probabilitatea unei blocări cu caracter anticoncurenţial este mai ridicată atunci cînd întreprinderile concurente nu pot intra în concurenţă pentru întreaga cerere a fiecărui client.

Compatibil

44

nu pot intra în concurenţă pentru întreaga cerere a fiecărui client. O reducere condiţionată acordată de o întreprindere dominantă îi poate permite acesteia să folosească porţiunea „nediscutabilă” din cererea fiecărui client (şi anume cantitatea care ar fi în orice caz cumpărată de către client de la întreprinderea dominantă) ca un efect de levier pentru a scădea preţul care trebuie plătit pentru porţiunea „discutabilă” din cerere (şi anume cantitatea pentru care clientul poate să prefere şi poate găsi înlocuitori)

ş i. (2009/c 45/02), publicat în jurnalul oficial al uniunii europene … de armonizare a... ·...

Documents