Cuprins:

Întroducere.............................................................................................. 3

Capitolul I Violenţa domestică: definiri conceptuale

1.1. Definirea conceptului de violenţă domestică............................ 7

1.2. Tipurile şi formele violenţei domestice..................................... 10

1.3. Etapele şi comportamentele violenţei domestice..................... 13

Capitolul II Implicaţiile psihosociale ale violenţei domestice

2.1. Ciclul violenţei în familie.......................................................... 15

2.2. Consecinţele violenţei domestice.............................................. 17

2.3. Metode asistenţiale în lucrul cu victemele violenţei domestice 20

Bibliografie ..........................................................................................

27

Întroducere

Omul se naşte printr-o minune, tot el se dăruie printr-o minune, omul şi

fiinţa lui au fost create pentru a fi şi a exista, a dărui şi a face diversele fenomene

din societatea existentă.

Soydan spunea “ne-am născut pentru a ajuta pe alţii”, de ce atunci există

teamă, frică, de ce totţi se gîndesc la diversele lucruri pe care nu trebuie nicidecum

să le înfăptuiască.

Violenţa domestică – există, deoarece a fost concepută din lucruri negîndite

şi fapte nedorite, ea se manifestă peste tot în lume, agresorii şi victemele ei pot fi

tineri sau bătrîni, integri fizic sau handicapaţi, bogaţi sau săraci, cultivaţi sau

analfabeţi, muncitori de rînd, oameni cu studii superioare, celebrităţi, sportivi

faimoşi sau şomeri.

Ea există şi va exista, dacă vom fi mereu indiferenţi de ceea ce se întîmplă în

jurul nostru, noi trebuie să acţionăm puţin cîte puţin pentru ca lumea să fie mai

bună, mai atentă la acele fapte şi lucruri mizere din jurul nostru.

Vom fi mai buni – societatea va fi mai bună, mai sănătoasă, mai liberă în

ceea ce poate şi încearcă să posede în cele mai dese cazuri.

Actualitatea temei investigate

Violenţa domestică o putem considera o variabilă intermediară, ăn sensul că

ea acumulează efectele unor factori sociali şi psihologici şi la rîndul ei influenţează

disoluţia conjugală. În studiile efectuate din ţara noastră între anii 1985 – 1989 pe

problematica neînţelegerilor în familie şi a divorţialităţii, violenţa este invocată de

respondenţi (în special de femei) pe primele locuri dreptcauză a divorţului (Bejan

şi Buruiană, 1989)

Ca şi pentru alte subiecte ale familiei, lipsesc date concrete cu privire la

violenţa în familiile din Republica Moldova.

3

Sociologia americană se întreabă, în primul rînd, dacă actualmente violenţa a

crescut faţă de trwcut în societatea americană. Răspunsul nu e uşor de dat, întrucît

pînă în anii '70 nu existau cercetări sistematice în domeniu. Iar aceste cercetări nu

s-au efectuat deoarece violenţa în familie nu era considerată problemă relevantă.

Studiile de debut (în SUA) pe problema violenţei s-au concentrat asupra

variabilelor psihologice, a trăsăturilor de personalitate şi comportamentelor. În

viziunea unor autori (Beth şi alţii, 1985), acestea s-au oprit la două desconsiderări

implicate: soţi beţivi, mame necorespunzătoare, soţii ameninţătoare şi rele.

Cercetările ulterioare au arătat că violenţa este răspuns complex la anumite

condiţii ale vieţii: sărăcia, lipsa de putere socio-politică, promovarea în mass-

media a violenţei faţă de femei, ideologia dominaţiei şi agresivităţii masculine şi

altele.

Cele mai multe acte de violenţă domestică au loc între soţi. Potrivit unei

anchete, în 16% din toate cuplurile americane soţii ajung să se loviască (Straus şi

alţii, 1980). În general „atacatorii” sunt bărbţii, la violenţele cărora tot mai multe

soţii răspund cu violenţă. Totuşi, femeile sunt de departe în mai mare măsură

vitime ale agresiunii în familie, mai mult chiar decît copii. Datele arată că atît

variabilele economice cît şi psihologice intervin înhotărîrea soţiilor de a rămîne sau

nu în abuzul conjugal (Strube şi Barbaur, 1983).

Privitor la cauzele violenţei domestice, mulţi sociologi preferă să o considere

o reflectare, un rezultat al toleranţei şi chiar al încurajării agresivităţii din viaţa

socială în ansamblu: violenţa din stradă, din stadioane, din locuri publice, din

mass-media, luptele armate. Dar, nu sunt oare aici în joc factori care răspund de

agresivitate în general printre cei de natură biologică nu pot fi ignoraţi?

Oricum, ceea ce în consensualitate studiile au arătat că violenţa nu rezolvă

violenţa din familie ci le amplifică. Mai mult, violenţa naşte violenţă şi o transmite

prin socializare şi învăţare socială.

Deşi există cercetări care o contrazic, cele mai multe date validează teoria

„transferului generaţional al violenţei familiale” (Stacey şi Shupe, 1983).

4

Vizînd şi simţind pe propria piele bătaia din partea părintelui, copilul o va practica

şi el cînd va fi părinte.

Odată învăţat în copilărie acest model de relaţionare capătăt pentru copil

forţa unui tipar care se aplică tuturor relaţiilor sociale în care va întra ca adult.

Se constată că în 74% din cazuri (Killen, 1998) are loc această repetare de la

o generaţie la alta a modelului de comportament violent în familie.

Există însă şi indivizi care au şansa să se desprindă de modelul în care au

fost crescuţi. Eric Erikson consideră că acest privilegiu aparţine adolescenţilor.

G.M., în vîrstă de 12 ani, copilul unic al unor părinţi violenţi, elev bun cu o

figură prea gravă şi tristă pentru vîrsta lui spunea în 1997 : „Tata a fost un băiat ca

şi mine. El îl vedea pe bunicul cum o batea pe bunica şi cum îi vorbea cu vorbe

devastatoare. Tata a făcut la fel cu mama. Dar la mine s-a terminat. Eu nu îmi voi

creşte copii ca să vadă astfel delucruri şi nu mă voi purta urît cu soţia mea.”

Mărturia gravă a acestui copil se duce cu gîndul la un pom plin cu fructe verzi, dar

avînd undeva , pe un ram, un fruct deja copt, mult inainte de vreme, deoarece în

interiorul lui, fructul poartă un vierme. E viermele violenţei din familia în care a

crescut şi care la condamnat la o maturitate precoce, furîndu-i copilăria.

Studii mai recente arată că repetarea violenţei delao generaţiela alta se

petrece în următoarele proporţii diferite: cînd e vorba de violenţă fizică, trecerea se

face în proporţie mai mare, cînd este vorba de abuz sexual, se dezvoltă o violenţă

fizică în relaţiile interpersonale în proporţie relativ mai redusă.

Pe de altă parte, 18% dintre partenerii violenţi nu provin din familii unde să

li se fi oferit modele de relaţionare violentă. În aceasta diferemţa de la o generaţie

la alta ar trebui căutată calea diminuării violenţei în familie.

Într-o cercetare din 1997, în Timişoara, şcoala generală Nr:22, pe lot de:

- 32 copii, elevi în clasa a 7-a;

- 36 de părinţi ai acestor copii;

- 34 de bunici ai aceloraşi copii;

5

au rezultat cîteva semnificative care arată că de la o generaţie la alta conştiinţa

efectelor nocive ale bătăii creşte, în vreme ce incidentele de abuz fizic asupra

copiilor scad, deşi nu în aceeaşi măsură (Muntean, 1999).

Astfel, copii recunosc că în proporţie de 68,7% că sunt bătţi, în timp ce

părinţii lor, doar 18,7% consideră că a bate copilul este o metodă potrivită de

educaţie.

Apare un procent de aproape 50% de copii care sunt bătuţi, deşi părinţii lor

ştiu că aceasta nu este o metodă adecvată de educaţie.

În generaţia părinţilor 78,1% au fost bătuţi decătre părinţii lor, actualii

bunici. Deşi 60% dintre părinţii care au fost bătuţi în copilărie sunt conştienţi de

efectele negative ale bătăii, toţi utilizează bătaia în relaţia cu copilul lor.

Bunicii mărturisesc că în proporţie de 87,5% au fost bătuţi în copilărie şi

consideră în proporţie de 84,3% că bătaia este o metodă necesară în educaţie.

Populaţia Bătuţi Cred în bătaie Diferenţa

Copii(32) 68,75%

Părinţi (36) 78,1% 18,75% 59,35%

Diferenţa 9,35%

Bunicii (34) 87,5% 84,3% 3,2%

Diferenţa 9,4% 65,6%

Cerecetarea noastră a investigat, deasemenea, opinia publicăîn privinţa bătăii

copilului. Rezultatele arată că opnia publică susţine, că, în familia românească,

abuzul fizic al copilului se întîlneşte cuo frecvenţă de 90% (80% consideră că este

un fenomen generalizat şi frecvent întîlnit), 16,6% considerînd bătaia o metodă

educativă indespensabilă, iar 20% ometodă uneori necesară.

Datele noastre se aproprie de celeobţinute într-o cercetare organizată de

EPOCH World Wide în România în 1996. S-a aflat atunci că în proporţie de 96%

părinţii români nu consideră că a bate copilul înseamnă al umili şi ai provoca

6

suferinţă psihică, găsinduse că în proporţie de 87% bătaia copilului este

considerată o practică frecventă.

Scopul lucrării constă în: descrierea fenomenului de violenţă domestică

asupra femeii, familiei, şi întregii societăţi.

Obiectivele lucrării:

- De a identifica cauzele care duc la apariţia violenţei;

- De a evidenţia impactul violenţei asupra femeii, familiei, şi întregii societăţi;

- Dea descrie ciclul violenţei în familie;

- De a caracteriza etaăele şi comportamentele specifice violenţei domestice;

- De a identifica consecinţele manifestării violenţei domestice;

- De a descrie tipurile şi formele violenţei domestice;

- De a caracteriza principalele metode asistenţiale ăn lucrul cu victemele

violenţei domestice.

Gradul de investigare a problemei

De cele mai multe ori oamenilor le place să vadă familia ca un loc relativ

imun la violenţă, un loc în care o familie iubitoare le asigură susţinere şi îngrijire,

care îi apără de lumea violentă. Dar decele mai multe ori nuse intîmplă aşa.

Cerecetările au arătat că bărbaţii, femeile şi copiii, sunt mai mult probabil

expuşi violenţei în propriile case, decît pe stradă sau ăn alte locuri publice. Se

ăntăplă de fapt un adevărat paradox – familia este sursa de dezordine, conflict şi

neînţelegere, chiar dacă o funcţie fundamentală a acesteia este de a asigura

satisfacţie emoţională.

Pentru că familia este un loc inchis cu reguli proprii şi fără un control

exterior, care să medieze interacţiunile, membrii familiei se „dezbracă” de

hainelepe carele poartă în societate şi îşi dezvăluie adevărata faţă. Fiecare poate să

îşi exprime liber sentimentele pe care le-a simţit dea lungul zilei, frustrarile şi

dorinţele neîndeplinite, pe care le-a simţit, trăit şi nu le-a putut revărsa în lumea

7

exterioară. C Păunescu (1994, pag. 90) consideră că „familia este celmai activ

centru de agresivitate, poate şi pentru că înfamilie fiecare îşi poate dezveli

adevărata faţă a personalităţii sale”.

Toate aceste atitudini se adună, puţin cîte puţin pînă cînd nu se mai ştie de

unde s-a început ţi pînă unde se va merge. Climatul familial se deteriorizează şi

apar disfuncţii ale familiei. I.Mitrofan şi N.Mitrofan (1991) definesc violenţele

familiale „atitudini şi conduite cu caracter heteroagresiv ce se produc între

membrii familiei în contextul unui cliam conflictual sever, ce indică o deteriorare

semnificativă a funcţionalităţii familiale.”

În lucrarea „Violenţa – aspecte psihosociale”, Stith şi Williams 1990,

definesc violenţa domestică ca orice act violent comis de o persoană de pe poziţia

unui rol marital, sexual, pariental sau de ocrotire, asupra altor persoane cu roluri

reciproce.

În lucrarea „Tratat de Asistenţă Socială”, nivelul de conştientizare a

fenomenului de violenţă domesticăeste descris de cercetările din 1996 care au avut

ca obiectiv central investigarea opiniei publice privin înţelegerea complexităţii

fenomenului.

Abordarea metodologică

Pentru a putea fi relatată această temă, autorul a folosit drept metode de

cercetare analiza istorcă, compararea datelor deja evaluate în lucrările dereferinţă,

prin intermediul metodei statistice, analiza abordărilor conceptuale şi demonstrarea

importanţei familei, şi consecinţele fenomenului de violenţă domestică asupra ei şi

existenţa unui sistem de protecţie pentru ocrotirea dezvoltarea în general a familie

Structura lucrării

Teză este alcătută din două capitole, primul capitol are trei paragrafe, al

doilea capitol de asemenia trei paragrafe.

Primul capitol cuprinde definirile conceptuale ale violenţei domestice.

În primul paragraf al acestui capitol am definit conceptul de violenţă

domestică şi caracteristicele lui. Al doilia paragraf conţine tipurile şi formele de

8

violenţă domestică şi caracteristicele fiecăruia. În al treilea paragraf am anumerat

etapele şi comportamentele specifice violenţei domestice pentru fiecare în parte.

Al doilea capitol are ca scop implicaţiile psihosociale ale violenţei

domestice.

În primul paragraf al acestui capitol am descris ciclul violenţei în familie. În

al doilia paragraf sunt descrise consecinţele frecvente şi inevitabile ale violenţei

domestice. În al treilea paragraf am enumerat rolul asistentului social şi metodele

asistenţiale în lucrul cuvictimele violenţei domestice.

9

Capitolul I Violenţa domestică: definiri conceptuale

1.1. Definirea conceptului de violenţă domestică

„Violenţa domestică”, este definită ca un model sistematic de

comportamente abuzive,desfăşurate pe o perioadă de timp, putînd deveni mai

frecvente şi mai grave, aplicate în scopul controlului, dominării şi/sau coerciţiei.

Asemenea comportamente pot include atît abuzul verbal şi ameninşarea; abuzul

psihic, psihologic şi sexual, cît şi distrugerea bunurilor şi animalelor de casă.

Agresorul săvîrşeşte abuzurile adesea într-un mediu creat de el însuşi, care în final

prinde victima ca prinr-o capcană intr-o stare de teamă, izolare, deposedare şi

confuzie. Episoadele de violenţă domestică nu sunt acte întîmplătoare de violenţă

sau incidente provocate de pierderea cumpătului.

Conceptul de violenţă domestică a fost introdus destul de recent, prin anii

1970. Termenii de violenţă în familie şi de violenţă între rude, sunt folosiţi pentru a

se referi la orice act, care este săvîrşit cu intenţia de a răni sau a face rău din punct

de vedere fizic, individului cu care oo persoană se înrudeşte din punct de vedre

legal ori este rudă apropiată de sînge (Gelles şi Straus, 1988). Hartmann 1981

menţionează că familia este locul în care conveţuiesc „oamenii care au activităţi şi

interese diferite şi care, în acest proces, intra adesea în conflict”. Alţi specialişti

definesc violenţa domestică „ca orce act violent comis de o persoană de pepoziţia

unui rol marital, sexual, pariental sau de ocrotire asupra altor persoane, cu roluri

reciproce” (Stith şi Williams, 1990).

Din punct de vedere clinic, o definiţie larg acceptată a vilenţei domestice

este aceea formulată de Stark şi Fliteraft (1996), care consideră că aceasta „ este o

ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau trecut, a unei răniri fizice în

10

cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de

domiciliu.

Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale,

distrugerea bunurilor care aparţin victemei, izolarea de prieteni, de familie sau alte

potenţiale surse de sprijin, ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative

pentru victimă, incusiv a copiilor, furturi, controlul asupra banilor, lucrurilor

personale ale victemelor, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de

îngrijire şi protecţie.

Deşi violenţa domestică este un fenomen care a însoţit dintotdeauna

construirea şi dinamica familiei, intrarea ei în atenţia ştiinţelor juridice şi sociale,

este de dată recentă. Doar în ultimii 20 de ani ştiinţele sociale şi reglementările

legale, internaţionale fac referinţă la violenţa domestică.

Abordarea fenomenului de violenţă domestică s-a petrecut ulterior

generalizării, în rîndurile profesioniştilor şi ale comunităţilor, a interesului privind

prevenirea violenţei domestice.

Este înteresant de remarcat faptul că majoritatea femeilor implicate într-o

relaţie violentă conştientizează amploarea pericolului violenţei pe care o suportă

abia în momentul ăn care manifestările copiilor le trezesc sentimentul

responsabilităţii parientale.

Principala funcţie a familiei şi a părintelui luat izolat – protejarea copiilor

este cel mai adesea neglijată în cazul familiilor violente. Cu toate acestea unul

dintre cele mai frecvente argumente ale femeilor care rămîn în relaţie cu un

partener violent este: „în momentele bune, el ştie să fie un tată bun, iar copii au

nevoie de ambii părinţi”. Pe de altă partre, decizia lor este de a lua măsuri de

protecţie faţă de partenerul violent, în numeroase cazuri, de conştientizare a

pericolului ce planează asupra copiilor sau care a atins deja copiii.

Avem astfel, încă odată dovada unei paralele între modul încare se

construiesc şi se i-au masurile deprotecţie în spaţiul domestic, al familiei, faţă

decei mai slabi membri – copii, bătrîni, femei şi modul în care sunt conştientizate

11

riscurile şi se i-au măsurile la nivelul unei cominităţi sau a unei societăţi. Ideea că

familia reprezintă celula de bază a societăţii apare în mod implicit în dezvoltarea

măsurilor de protecţie în cazul violenţei în familie.

Un tablou complet privind nivelul de abordare a fenomenului violenţei

domestice în cadrul unei societăţi va trebui să ţie seama de:

1. reprezentarea socială a fenomenului la nivelul societăţii;

2. serviciile adresate fenomenului şi legistaţia în baza cărora funcţionează;

3. sitiatţia economico-socială.

Violenţa în familie a stat în conul deumră a interesului general, aşa cum

manifestările interesului general s-au oprit în faţa uşei închise a căminului care

adăposteşte viaţa familiei. Viaţa privată aparţine exclusiv indivizilor, familiei deşi

ori de cite ori aceasta interfera flagrant cu bunul mers al comunităţilor,

cureglementările generale ce girau viaţa comunităţilor, se luau măsuri mai mult

primitive decît reparatorii. Astăzi însă asistăm la o creştere a atenţiei publice faţă

de spaţiul vieţei private, iar dezvăluirele inerente privind violenţele care se petrec

în acest spaţiu au obligat statele democratice la asumarea responsabilităţii faţă de

fiecare membru al ei, indiferent unde s-ar afla, chiar şi în spatele uşelor închise ale

căminului familial.

Comportamentele umane manifestate în spaţiul public aparţin indivizilor

„născuţi” în spaţiul privat. Pe măsură ce această idee apărută şi dezvoltată prin

multiple studii în domeniul prevenirii abuzului şi al neglijării femeii şi copilului s-a

infiltrat în conştiinţa socială, au apărut: interesul pentru viaţa privată a individului

şi al familiei, diverse studii reglementările şi legile serviciile de prevenţie şi

intervenţie. Spaţiul public, prin conştientizarea riscurilor şi starea de alertă

consecutivă, traduse prin interesul manifest faţă de domeniul vieţii private a

familiei şi a indiviţilor,penetrează spaţiul privat cu intenţia deprotejare a

indivizilor, dar uneori şi cu efecte de disconfort şi pentru ei. Uneori acest interes

conduce la prezentări deşanţate în presă, cu efecte nocive asupra reprezentării

sociale care vor vehicula imaginea unei violenţe domestice cu aură de

12

„normalitate” rezultată din frecfenţa manifestărilor prezentate. Un astfel de interes

intruziv faţă se spaţiul privat frizează adeseori bunul simţ, ce se întîmplă

deconcertat în faţa relatărilor incredibile şi dureroase.

Violenţa domestică este o problemă globală, cu care se confruntă toate ţările

lumii, bine camuflată şi deghizată prin intermediul multor reprezentări greşite

depre rolul tradiţional al bărbatului şi al femeii în familie şi societate. Sociologii,

bunăoară, sunt tentaţi să explice prezenţa violenţei prin tradiţiile socio-culturale

din societate. Violenţa domestică apare ca urmare a lipsei de cultură, a perceperii

eronate a valorilor familiale şi sociale, fie a neglijării lor.

Agresivitatea întrafamiliară repreţintă o patologie relaţională, o conduită

comportamentală deviantă. Prin implicaţiile sale psihobiologice, sociojuridice,

economice, heteroagresiunea intrafamiliară devine o problemă de importanţă

majoră pentru actuala societate.

Familia patogenă dezvolă un risc deosebit atît pentrumembrii săi cît şi pentru

sănătatea socială în general. Violenţa fizică şi cea verbală între soţi, alcoolismul

părinţilor, gelozia cu componente patologice, abuzul sexual afemeii şi al copilului,

delecvenţa juvenilă, molestările şi abandonul bătrînilor, sărăcia şi şomajul – toate

acestea sunt doar cîteva dintre „dimensiunile „ anomiei familiei contemporane, ale

căror valori tradiţionale suferă restructurări serioase.

Autorii care abordează în lucrările sale problema violenţei domestice indică

la o extindere enormă în ultimii ani al acestui fenomen cu impact psiho şi

sociopatogen.

Motivul principal care a generat, atît de tîrziu recunoaşterea violenţei

familiale şi abordarea ei ca o problemă socială l-a constituit coloritul specific

atribuit familiei: spaţiul privat cu caracter „tabu”, în care nu poate fi admisă nici o

intervenţie din afară.

Femeia suferă cel mai mult în urma violenţei domestice, deoarece, face

parte din categoria persoanelor (împreuna cu copii şi cei foarte în vîrstă) ceprezină

un grad mare de vulnerabilitate victimală, date fiind caracteristicile sale

13

bioconstituţionale şi psihocomportamentale. Prin tradiţie, feminitatea desemnează

o serie de trăsături de personalitate specifice femeii, precum: sensibiiate, fineţe,

activitate ordonată, sentimente deosebite, preocupări pentru frumos, emotivitate,

intelegenţă analitică, atitudini emoţionale.

Dar tot prin tradiţii imaginea femeii în raport cu cea a bărbatului a fost

general defavorizată, bărbaţii, mai ales cei căsătoriţi, avînd drepturi depline de

aplicare a sancţiunilor axate peagresiune fizică. Femeia trebuie să suporte dea

lungul timpului multe variante de umilire, desconsiderare şi chiar maltratare, toate

acestea ca urmare a unor norme socio culturale acceptate şi promovate de grupurile

şi macrogrupurile de apartenenţă.

1.2. Tipurile şi formele violenţei domestice

Pentru realizarea unei intervenţe adecvate este necesară însă o definiţie

operaţională care să cuprindă tipurile de violenţă, clasificate după formele lor de

manifestare. Altfel spus, violenţa intrafamiliară este un act sau un ansamblu de acte

la săvîrşirea cărora se foloseşte un anumit grad de forţă fizică realizaţ în cadrul

unui grup care îndeplineşte funcţii familiale.

Marciana Popescu şi Ana Muntean, (2000) specifică că violenţa

intrafamiliară cuprinde mai multe tipuri de violenţă:

- Violenţă fizică activă, prin care se provoacă celuilalt membru de familie o

serie de vătămări;

- Violenţă fizică pasivă, ce constă în întreruperea sau insuficienţa relaţiilor

sociale sau sexuale;

- Violenţa verbală;

- Violenţa sexuală.

14

Formele de victimizare la care a fost supusă femeia au variat de la o cultură

la alta, de la o etapă istorică la alta, de la forme uşor agresive pînă la forme

violente, fizic şi psihic traumatizante.

Fără a minimaliza impactul negativ al violenţei asupra altor categorii de

victime (copii, bătrîni) şi gravitatea altor forme de victimizare a femeilor (violul),

vom aborda doar procesul de victimizare a femeii din persectivă violenţei

domestice.

În multitudinea de varinate de abordare şi analiză contemporană de abordare

a violenţei domestice putem delimita două poziţii de extremă:

- Tratarea violenţei ca o suită de acţiuni ce dăunează, provoacă durerea,

suferinţe celor din familie;

- Identificare violenţei cu tendinţa de a-şi supune alţi oameni, de a fi lider, de

a realiza activităţi autoritare.

Violenţa fizică, sexuală, emoţională, economică, ameninţările şi intimidarea

reprezintă forme de adresare violentă în familie. Scopul persoanei care comite

actul de violenţă este de a deţine puterea şi controlul în relaţiile familiale. În mare

parte, actele de violenţă domestică sunt săvîrşite de bărbat împotriva femeii.

Bărbaţii care manifestă comportament violent pot folosi urmaătoarele forme

de control pentru a deţine putere asupra femeii:

1. Violenţa fizică: împinge, ghionteşte, bate, palmuieşte, strangulează, trage

de păr, izbeşte, apucă, foloseşte arma, răstoarnă, prăbuşeşte la podea, răsuceşte

mîinele, muşcă, aruncă cu diverse obiecte, crează obstacole fizice, care nu-i permit

femeii să iasă din casă, nu-i permite să primească ajutor medical în caz de

necesitate (boală, graviditate sau traume). Violenţa fizică, nu întotdeauna lasă urme

uşor vizibile (vînătăi, fracturi).

2. Violenţa emoţională: bărbatul agresor ameninţă că îi va răpi copii, ori o va

face să se sinucidă, loveşte în demnitatea personală a femeii cu vorbe umilitoare,

grosolănii, reproşîndu-i că-şi îndeplineşte prost rolul de soţie, mamă. Aceste

acţiuni condiţionează degradarea personalităţii femeii. Violenţa emoţională este o

15

formă importantă în deţinerea controlului asupra partenerei. Multe femei, victime

ale violenţei afective susţin că aşa forme ale violenţei domestice sunt cu mult mai

distrugătoare decît violenţa fizică, cu toate că nu lasă urme şi cicatricii vizibile.

3. Violenţa sexuală: partenera este impusă să întreţină relaţii sexuale sau este

lipsită de aşa relaţii. Forţarea femeilor de a asista sau de a lua parte la acte sexuale,

de a le exploata în scopuri de prostituţie sau de pornografie reprezintă o

manifestare a violenţei sexuale.

4. Violenţa economică: femeilor nu li se permite să se încadreze în cîmpul

muncii, sunt lipsite de bani, sunt impuse să ceară de la bărbat bani pentru a face

cele mai necesare cumpărături (hrană, îmbrăcăminte pentru sine şi copii).

5. Izolarea: limitează folosirea telefonului, i se interzice să comunece cu cei

apropiaţi, femeia este supraveghiată în permanenţă: ce face, cu cine prieteneşte, cu

cine se întîlneşte, ce voorbeşte.

Agresorii îşi aranjiază cu traiul familiile în locuri puţin populate, le

îndepărtează intenţionat de prieteni şi rude.

Multe decenii, violenţa domestică a fost considerată o formă de manifestare

obişnuită în familiile dezorganizate şi îngrupurile marginale, defavorizate social şi

economic, dar aceste fenomene de manifestare sunt frecvente şi în cazul familiilor

cu un statut social ridicat, carenu sunt însă dispuse să recunoască aceste

comportamente, creînd o imagine falsă, sau incompletă, asupra amplorii acestui

fenomen.

Statisticele internaţionale estimează că frecvenţa acestor forme de violenţă a

crescut în ultimii ani. Astfel în SUA, unul din opt adulţi a fost implicat într-un

episod violent. În Republica Moldova conform unor statistici ale Serviciului de

Prevenire a Criminalităţii, în anii 1997 – 1998 s-au inregistrat următoarele cifre:

16

Tab. 1 Statistica formelor de violenţă domestică

Victeme

(femei)

Vătămare

corporală

Tentative de

omor

Lovituri

cauzatoare de

moarte

Omor

1997 1998 1997 1998 1997 1998 1997 1998

Ale soţului 144 72 8 15 7 7 26 17

Ale

concubinului

123 179 8 22 2 11 22 23

Ale eltei rude 74 52 3 5 4 3 5 18

Total 341 203 19 42 13 21 66 56

După cum se poate observa din tabel, formele fizice ale violenţei domestice

pot culmina pînă la situaţii grave cauzatoare de moarte. Escaladarea fenomenului

violenţei, poate transforma victima,în agresor fapt prezentat în tabelul următor:

Tab.2 Statistica formelor de violenţă domestică

Femei autori Vătămare corporală Lovituri letale Omor

1997 1998 1997 1998 1997 1998

Asupra soţului 6 37 0 0 29 12

Asupra concubinului 5 52 0 0 9 6

Asupra altei rude 2 20 0 9 9 6

Total 13 109 0 9 47 24

1.3.Etapele violenţei domestice

Etapa 1 etapa încordării crescînde

17

Etapa 2 etapa violenţei active

Etapa 3 etapa „iubirii şi căinţei” sau „luna de miere”

Etapa încordării crescînde se caracterizează prin:

- Cazuri de violenţă neînsemnată;

- Femeia încearcă să liniştiască bărbatul, devenind mai grijulie şi mai

răbdătoare;

- Încearcă/se străduie să nu nimerească sub mîna lui;

- Percepe comportamentul grosolan al bărbatului ca fiinddrept împotriva ei;

- Crede că poate evita furia lui;

- Devine complice şi poartă răspundere de comportamentul lui;

- Nu-şi permite să se supere pe bărbat, nu se revoltă cînd acesta manifetă

agresiune faţă de ea;

- Minimalizează anumite incidente sau consecinţele lor;

- Neaga frica faţă de soţ şi acţiunile lui agresive;

- Crede că poate controla comportamentullui.

Pe măsura creşterii tensiunii, devine tot mai greu de a folosi metodele expuse

mai sus pentru a incadra situaţia îndomeniul normalităţii şi femeia se inchide în

sine. Bărbatul la rîndul său, foloseşte furia femeii ca pretext pentru exploziile

agresive ulterioare şi situaţia devine tot mai încordată.

1. Etapa violenţei active se caracterizează pierderea autocontrolului, lipsa

autocontrolului fiind însoţită de un comportament distructiv. Agresorul, de obicei,

îşi îndreptăţeşte comportamentul agresiv. Acţiunile lui sunt imprevizibile. Dacă

femeia opune rezistenţă, el devine şi mai agresiv, mai crud. În unele cazuri femeia

ce provoacă intenţionat pentru a pune capăt tensiunii mereu crescînde. În aceste

momente ea simte nu atît durerea fizică cît nepuntinţa de a se apăra, de a evita sau

a fugi de agresor. Adesea minimalizează gravitatea traumelor primite. Asemenea

18

incidente o fac să devină apatică, închisăîn sine, indispusă şi neputincioasă. Uneori

se izolează pentru cîteva zile, înainte de a se adresa după ajutor.

2. Etapa „iubirii şi căinţei” sau „luna de miere” se caracterizează prin linişte

şi pace neobişnuită. Bărbatul încearcă să compenseze comportamentul precedent

prin grijă permanentă şi manifestării de dragoste. El ăşi recunoaşte greşelile,

ănduplecă soţia să nu plece, să rămîna la el. Agresorul este convins că va putea să

se stăpîniască şi promite orice, uneori urmează şedinţe de psihoterapie.

Promisiunile bărbatului, aparent sincere, menţin speranţa femeii că el va putea să

se schimbe. Ea recunoaşte acele calităţi, care au atras-o şi care i-au plăcut la el şi-l

caracterizează pozitiv. Recunoaşte în el acea persoană de care s-a îndrăgostit

cîndva, susţine că ar merge la orce pentru a înbunătăţi relaţiile, iar el îi aminteşte

permanent că are nevoie de ea, că nu poate trăi fără ea, că se va sinucide dacă va

pleca şi nu se va mai intoarce la el. Anume aici se produce legătura simbolică.

Femeia primeşte toate „bunurile” căsătoriei, astfel agresorul o cumpără şi ea

devine complicele lui, ea este supusă în înregime voinţei lui.

În continuare prezentăm descrierea comportamentului specific agresorului şi

vitemei la fiecare etapă.

Etapa I poate dura de la cîteva minute pînă la luni, ani.

Comportamente specifice:

Agresorul: Victima:

O învinuieşte;

O limitează în acţiuni;

Este supărăcios;

Refuză să comunice;

Pleacă trîntind uşa;

Aruncă obieste;

Obijduieşte;

Ocărăşte;

Se închide în sine;

Este nervoasă;

Exploadează;

Se alimentează neregulat;

I se dereglează somnul sau

doarme prea mult;

Nu poate să se concentreze;

Lucrează foarte mult sau tot mai

19

Se comportă rău cu copii;

Permanent înjoseşte pe cineva;

Ameninţă;

Nu conştientizează că creşte că

creşte incordarea, tensiunea.

puţin şi mai puţin;

Nu poate vorbi despre „aceasta”

Este predispusă către orice din

partea soţului;

Conştientizează creşterea

permanentă a încordării.

Etapa II poate dura de la 5 minute pînă la o zi sau mai mult. Actul de

violenţă are loc cu uşile închise. Intensitatea violenţei creşte proporţional cu

numărul de recidive.

Comportamente specifice:

Agresorul: Victima:

Minimalizează gravitatea

traumelor şi gravitatea

consecinţelor;

O ghionteşte sau o pălmuieşte;

O zgîrîie, o trage de păr, foloseşte

arma, o muşcă, o ameninţă;

Strigă.

Este impusă să intreţină relaţii

sexuale;

Nu se poate apăra;

Nu se poate supune;

Plînge;

Se sperie.

20

Capitolul II Implicaţiile psihosociale ale violenţei domestice

2.1. Ciclul violenţei în familie

Cel mai bun indicator al violenţei domestice este existenţa unui incident

produs anterior momentului în care se discută riscul de violenţă în familie.

Indiferent de forma pe care a luat-o manifestarea violenţei, apariţia ei în relaţiile

dinre membrii familiei reprezină o breşă ce treptat vă îngădui forme şi manifestări

tot mai ample, mai variate şi mai frecvente. O nevinovată remarcă de genul „nu-

mi place cum ţi-ai aranjat părul” sau „nu-mi place cum te-ai imbrăcat” va atrage

după sine în timp consecinţe, tot mai dramatice.

Aceste remarce pot fi apreciate de către cel/cea cărui îi sunt adresate ca o

manifestare a interesului, sau altfel spus al iubirii.În realitate, apare aici deja o

arogare a dreptului de a impune celuilalt limitele existenţei şi ale manifestărilor,

după bunul plac al celui care se simte în poziţia dominantă.cel supus nu are dreptul

de existenţă proprie, la nevoi proprii. Existenţa şi nevoile lui se vor conforma

pricncipiilor şi îngrădirilor impuse, adese ori arbitrar,decătre cel care domină.

Se descriu în ciclul violenţei domestice cu treceri recognoscibile între

diferitele faze ale ciclului.

Imediat după incident apar regretele, remuşcările agresorului, compasiunea

pentru victimă, surpriza că a fost cu putinţă un altfel de eveniment, teama de a fi

părăsit. Victima este speriată, intr-o stare de alertă, şocată de evenimentul violent

şi mai ales la început, dornică de a se proteja. Poate că măsurile pe care le ia nu

sunt cele mai bune, ţinînd seama de starea de panică pe care o trăieşte, dar de

regulă ele se centrează pe impulsul de a pleca, de a părăsi situaţia şi pe agresor.

În subsidiarul acestei situaţii apar tentativele agresorului de a convinge

victima să îl ierte, prin autoculpabilizare şi daruri. După o rezistenţă iniţială,

proporţională cu gradul de luciditate al victimei, ea va ceda şi se va umple cu

21

speranţe. Cuvintele şi darurile o vor convinge că ceea ce sa petrecut este un

incident izolat şi o vor face de asemenia să îşi găsească o parte din vină în

declanşarea conflictului. La capătul acestei faze consecutive evenimentului cei doi

vor fi din nou împreună ca la început, plini de speranţe şi dornici de a uita ceea ce

s-a întîmplat.

Copii – martori, deşi statisticele arată că, în 80% din cazuri în astfel de

evenimente şi ei devin victime directe, ţintă a loviturilor agresorului (Lossus,

2001) – vor avea probabil o perioadă mai lungă deangoasă şi memoria lor nu va

îngădui instalarea uitării probabil niciodată. Căci în memoria autobiografică cese

construieşte după virsta de un an, ca şi în memoria implicită, senzorimotoare,

specifică vîrstei cuprinse într 0 şi 1 an, se vor păstra urme care se pot manifesta în

diferite momente ale vieţii individului, cu atît mai insidios, inexplicabil şi

necontrolat cu cît au avut loc la vîrste mai mici. „Deşi nu vom putea niciodată să

ne amintim explicit ceea ce ni s-a întimplat în primul an de viaţă, experienţa din

acel timp, pe care am trăit-o cu cel care nea îngrijit, a lăsat un puternic şi un greu

impact asupra proceselor noastre implicite. Această experienţă atinge procese

emoţionale, comportamentale, perceptive, precum şi modelul mental a lumii

celeilalte şi al proprii noastre lumi. ” (Siegel, 2000)

În urmaătoarea fază a ciclului violenţei în familie, reîncepe o acumulare a

tensiunilor. Încidente mici, inerente vieţii cotidiene a familiei, conduc la tensiuni

ce nu se soldează cuizbucniri la început, darcare se acumulează. Primele izbucniri

agresive vor fi mai vagi, mai generalizate şi mai nevinovate. În această perioadă,

victima încă se află în faza speranţelor şi a încrederii şi va avea impresia că,

împreună cu agresorul, ei fac un front comun în faţa problemelor. El se va enerva

împotriva copiilor care sunt prea gălăgioşi, a colegului care l-a dezavantajat într-o

situaţie, a supei ce nu este insuficient de caldă, a politicienilor care conduc, a

mamei ei sau a unei vecine care sună la telefon sau vine în casă la ore nepotrivite.

Va avea o proastă dispoziţie tot mai accentuată şi persistenă, ea îi va da dreptate,

va potoli copii, va blama colegul, va merge pe vîrfuri, va reîncălzi supa, vă înjura

22

politica şi politicienii, şi va atrage atenţia mamei sau vecinei că nu doreşte să mai

fie „deranjată”.

Tot acum ea începe să se preocupe exagerat de evitarea starii lui deproastă

dispoziţie. Mintea ei va fi plină de soluţii menite să îl calmeze.

Agresivitatea crescută începe să se direcţioneze însă, în urmatoarea fază,

înspre victimă. La început sunt cuvintele neplăcute, grele ameninţătoare apoi

gesturi debruscare şi ţinta se conturează totmai clar. E o fază în care relaţiile celor

doi devin raporturi de vînător – pradă, el este tot mai precis în atacuri de hărţuire,

ea este tot mai fără scăpare, face „greşeli”, tot mai frecvente, se simtetot mai

neputincioasă şi vinpvată de tot ceea ce se întîmplă.

Acum ar avea nevoie de „gardienii” pe care i-a îndepărtat. Mama, sora,

vecina, nuvor fi disponibile acum, cînd li se solicită sprijinul.

Conflictul izbucneşte disproporţionat de la un incident oarecare, acumulînd

circumstanţial toţi factorii cu valoare de a potenţa sau favoriza declanşarea

conflictului.

Incidentrul de mai scurtă sau mai lungă durată, de o gravitate variabilă,

încheie ciclul, care se reia.

În timp, variaţiile care apar privesc gravitatea şi perioada de timp a fazelor

dintre incidente. După cîţiva ani incidentele pot fi tot mai grave, iar faza

remuşcărilor, a insistenţelor pentru iertare şi împacare tot mai scurtă, pînă la

absenţa totală.

2.2. Consecinţele violenţei domestice

Violenţa domestică are impact negativ asupra oricărei persoane pe care o

maschiază. Acest efect negativ este conturat şi în comportamentul femeii

victimizate. Profilul psihosocial al femeilor agresate de partenerii de cuplu a fost

identificat şi de specialiştii canadieni:

1. dureri cronice ce demonstrează o proastă stare de sănptate;

23

2. Vizite frecvente la medic;

3. Grad scăzut de autopreţuire;

4. Experimentarea unor epzoade de violenţă în timpul copilăriei;

5. Dependenţă emoţională faţă de partener;

6. Respectul acordat trebuinţelor partenerului; asumarea responsabilităţii

pentru conduita acestuia;

7. Exigenţa unor idei sau acte suicidale;

8. Posibilitatea ca în calitate de mamă să-şi maltrateze copilul;

9. Tulburări nocturne: insomnii, coşmaruri vidente;

10.Agitaţie severă, anxietate, stare de nervozitate permanentă;

11.Gîndire confuză, incapacitate dea lua decizii, lipsă de concentrare;

12.Opinii rigide cu privire la rolul femeii şi al bărbatului.

Femeile victime ale violenţei domestice sunt traumate atît fizic, cît şi

eoţional nu numai în timpul actului de violenţă, dar şi în perioada ce urmează.

Acest set de traume specifice femeilor victime a primit denumirea de sindromul

traumatizării secundare ca rezultat al violenţei domestice.

Sindromul are două faze:

1. faza acută nemijlocită, în perioada căreia femeia vectimă se află în

stare de criză, se dereglează activitatea ei normală;

2. faza ce durează are duraţie mai mare, în care victima conştientizează

importanţa şi urmările actului violent, a schimbărilor care au survenit

în viaţa ei.

Sindromul include reacţii fiziologice, emoţionale şi comportamentale drept

rezultat al agresiunii trăite şi al periculozităţii recidivei.

1. Faza acută nemijlocită generează un şir de coportamente specifice:

Reacaţia nemijlocită. Este răspîndit pe larg mitul că imediat după

acest eveniment femeia victimă manifestă un comportament isterical

şi fobic. Nu esteun coportament obligatoriu. Dimpotrivă femeile

24

victime vorbesc despre un diapazon foarte larg de reacţii emoţionale

din perioada posttraumatică. Racţia fizică şi emoţională poate fi atît de

intensivă, incît victima poate fi marcata de şoc sau depresie.

- stilul expresiv în timpul interviului – femeia manifesă fobii,

furie;

- stilul de control – reacţiile sunt dirijate şi controlate.

- se comportă de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic – emoţiile reale

sunt camuflate

Reacţia fiziologică. În urma actului de violenţă fizică sau sexuală

femeile descriu o multitudine de reacţii fiziologice. De regulă, spun că

le doare tot corpul, uneori părţile luiaparte mîinele, picioarele, capul

gîtul, pieptul. Se înregistrează:

- dereglarea somnului – insomnii, coşmaruri;

- dereglarea în alimentaţie – nu are poftă de mîncare, simte

dureri în burtă, vometează, pierde gustul mîncării.

Reacţia emoţională. Femeia victimă a violenţei domestice se simte

vinovată, înjosită, ruşinată, este marcată de fobie, stres, depresie,

anxietate. Acestea sunt nişte tratări ce stau la baza sindromului

nominalizat. Multe femei susţin că au vazut moartea cu ochii lor.

Trăirile emoţionale variază de la remuşcări, degradare, vinovăţie,

ruşine, disconfort pînă la furie, dorinţa de a se răzbuna,ura faţă de

bărbaţi. Varietatea trăirilor emoţionale determină modificarea

frecventă a dispoziţiei.

Reacţia cognitivă. Încearcă să se debaraseză de gîndurile grele, dar

conştientizează că ele le urmăresc mereu. Se gîndesc cum ar fi putut

evita violenţa, să nu o provoace. Acesta le face să se simte vinovate.

Mult mai greu le vine femeilor care încearcă să-şi camufleze reacţiile

şi sentimentele. În exterior ele apar a fi foarte calme, de parcă cu ele

25

nu s-ar fi întîmplat nimic, interiorul, însă este perturbat de emoţii

negative.

2. Faza reorganizării. Violenţa duce la schimbarea ritmului şi activităţii nu

numai în perioada acută nemijlocită, dar şi în perioada imediat următoare care are

o durată mult mai mare – luni sau ani întregi. Sunt mai multe circumstanţe care

asigură ieşirea din criză: stilul personal al victimei, particularităţile ei psihologice,

oamenii care o înconjoară, susţinerea şi ajutorul lor, atitudinea lor faţă de ea după

incident. Pe parcursul procesului de reorganizare, femeile victime ale violenţei

trebuie să depăşiacă următoarele momente:

Schimbări în stilul de viaţă. De obicei, în urma actului de violenţă trăită

survin schimbări în multe aspecte ale vieţii. Totuşi, unele femei victimizate

continuă să îndepliniască obligaţii cotidiene, merg la studii, lucru, dar sunt

incapabile de a se încadra în activitatea de muncă. O altă categorie de femei

aplică alt stil de viaţă – preferă să-şi petreacă timpul acasă, practic nu ies

nicăieri nu lucrează. Victima frecvent se adresează după ajutor familiei de

origine, de la care este sigură că va primi susţinere şi în cadrul căreia se

simte în securitate. În alte cazuri simt necesitatea de a se mişca, de a pleca

undeva, de a schimba locul detrai. Probabil această dorinţă este generată de

nevoia de a fi în securitate, de frica de soţ, de aceea îşi schimbă adresa

numărul de telefon.

Visurile şi coşmarurile reprezintă sindromul principal care continuă să

influenţeze în perioada respectivă. Femeile victimeale violenţei domestice

descriu două tipuri de visuri:

- coşmaruri care actualizează actul de violenţă în urma căruia femeia a

suferit şi care încearcă să se apere, dar nu reuşeşte.

- visurile ce reflectă faza terminală a actului de violenţă apar mai

tîrziu.

26

Fobiile. Un mecanism de autoapărare îl constituie cultivarea fobiilor

specifice situaţiei în cauză. Femeia se teme să rămînă singură, să aibă relaţii

sexuale, să se întîlniască cu agresorul.

Reacţia complexă la violenţa domestică. Sunt femei care pot vorbi despre

greutăţile pe care le întîmpină în aceste perioade. Ele eu nevoie de

consultaţii mai îndelungate şi mai intensive. La ele pot săse dezvolte

sindroame adăugătoare: depresia de lungă durată, abuzul de alcool sau

utilizarea altor substanţe psihotropice, comportamentul suicidal, sau

psihopat, regresie, refzul de a trăi o viaţă normală, dorinţa de a declanşa

conflicte familiale ş.a.

Reacţia slabă la voinţa domestică. Acest tip de reacţie apare la femeile care

nu vorbesccu nimeni despre cele întîmplate, nu-şi exteriorizează emoţiile.

Ca rezultat, feeia devine închisă în sine. Dacă consultantul îi pune întrebări

despre personalitatea ei, ea răspunde, dar nu înţelegător.

2.2. Consecinţele violenţei domestice.

Pentru a clarifica problema, consultantul trebuie să-i adreseze o serie de

înrebări adecvate situaţiei. Celmai potrivit lucru în acest caz este de a.i insufla

curaj şi optimism. Trebuie să înţelegem de ce femeia victimă a violenţei domestice

preferă tăcerea.

Consultarea literaturii ştiinţifice ce abordează fenomenul violenţei domestice

şi consecinţele, etapele ei asupra femeilor a permis identificarea unor reacţii

generale în comportamentul femeilor victimizate:

Frica

De a rămîne singură

Că va fi găsită şi pedepsită de cel ce a agresat-o

Că se va afla ce s-a întîmplat cu ea

De propria-i furie

Vinovăţia

27

Că a greşit

Că a încălcat normele religioase sau culturale

Furie

Faţă de sine pentru faptul că „a permis să se întîmple”

Faţă de cei care au ocrotit-o

Faţă de societate

Faţă de soţ

Trădare

Din partea lui Dumnezeu

Din partea statului

Din partea soţului

Din partea familiei

Neîncredere

În sine

În propriile capacităţi de a aprecia oamenii şi evenimentele

Faţă de oameni, chiar faţă de cei care au „trădat-o”

Neputinţă

Se gîndeşte „că niciodată nu va fi mai bine”

Că nu-ţi poate dirija propria viaţă

Că a fi femeie înseamnă a fi în permanenţă abizată

Îndoială

„care într-adevăr aceasta s-a întîmplat?”

„de ce aceasta s-a întîmplat cu mine?”

Şoc

A rămas frapată, însă nu poate plînge

Dezorientare

Nu-şi găseşte locul

Slab memorizează.

2.3. Rolul şi metodele asistenţiale în lucrul cu victemele violenţei domestice

28

Dreptul de a trăi fără teama de brutalitate fizică este recunoscut oricărui

individ, indiferent de sex. Exercitarea, implicitrealizarea acestui drept este însă

diferit înţeleasă şi suportă o tratare diferită din partea autorităţilor şi a opiniei

publice atunci cînd victemele violenţei sunt femeile, îndeosebi în situaţiile în care

violenţa semanifestă în cadrul familiei. Relaţiile tensionate între soţi, transferate în

registrul raporturilor părinţi – copii (încadrul sistemului parental) se finalizează cu

manifestări violente care conduc sper dezechilibrul sistemului familial. În

evaluările sale asistentul social trebuie să fie preocupat de modul în care soţii sau

părinţii înţeleg violenţa, cauzele acesteia, îndeosebi consecinţele asupra lor ca

executanţi sau victime.

Fapte şi comportări violente au persistat în relaţiile dintre oameni din cele

mai vechi timpuri, chiar de la apariţia umanităţii. Manifestările agresive au

rădăcini adînci în tradiţiile culturale şi religioase, demulte ori fiind justificate,

încurajate, ba chiar legalizate într-un şir de societăţi, unde bărbaţilor li se

“încredinţiază grija faţă de femei”, prin aceasta oferindu-le-se defapt, privilegiul

nelimitat de a predomina, de a asupri, ba chiar şi de a stăpîni femeia.

Sistemele judiciare şi educaţionale din unele ţări contribuie la infiltrarea în

conştiinţa membrilor societăţii a părerii, precum că comportarea violentă a

bărbaţilor ar fi firească şi acceptabilă. Maltratarea femeilor, omorîrea fetiţelor nou

născute, avorturile selective (renunţarea la feţii de gen feminin) sunt acţiuni

atestate de veacuri, considerate o realitate, neplăcută, dar inevitabilă. În unele ţări,

mutilarea genitală, arderea vaduvilor, a femeilor suspectate de adulter, sunt

calificate drept “măsuri de întrţinere a ordinii publice”.

În ultimele decenii ale secolului XX vilenţa asupra femeilor a luat proporţii

îngrijorătoare. Astăzi în multe ţări femeile sunt supuse unei violenţe permanente –

atît în familie cît şi în societate. Traficul de femei şi prostituţia forţată reprezintă în

fond forme moderne voalate de sclavagism şi oviolare gravă a drepturilor

persoanelor de gen femenin. Într-o stare deplorabilă se află femeile din categoriile

29

vulnerabile, iar cele din zonele de conflict sunt supuse celor mai odioase forme de

violenţă.

Activitatea asistenţială se va desfăşura cu succes în cazul în care cei ce

realizează intervenţia cunosc nevoile femeii, victeme ale abuzului domestic.

Cercetările constată că femeia victimă a violenţei are nevoie de:

Susţinere şi acceptarea sentimentelor şi a hotărîrilor ei;

Atenţia;

Preocupări de sănătatea ei;

Un adăpost sigur pentru ea şi copii ei;

Informaţii clare despre drepturile sale;

Recăpătarea sentimentului de control asupra vieţii personale.

Un element obligatoriu în intervenţie îl constituie respectarea confidenţialităţii de

către fiecare membru al echipei multidisciplinare. Ea este importantă din

următoarele perspective:

Confidenţialitatea (păstratrea tainei clientului) are valoare majoră în

consiliere. Încrederea în consilier, sentimentul de securitate îi ajută victimei

să-şi expună sincer viziunile;

Femeia victimă are dreptul să spuie doar ceea ce consideră ea că este

necesar;

Informaţia primită dela client poate fi divulgată doar în cadrul discuţiilor cu

supervizorul;

Notiţele, procesele verbale sunt, deasemenia confidenţiale;

În cazul cînd femeia victimă este trimisă de la o altă instituţie, consilierul nu

are dreptul să comunice prin telefon informaţii despre ea acestei instituţii (cu

excepţia cazului cînd victimă îşi dă consinţămîntul.

30

Dacă consilierul este cunoscut cu victima (colegă, vecină, rudă etc.), este de

dorit să orienteze la alt specialist. Consilierul este personal responsabil de păstrarea

tainei femeii-victime.

Este dificil pentru asistentul social să realizeze consilierea în cazul cînd:

Constată că această femeie nu-i place;

Viziunele ei diferă de ale lui;

Femeia are un accent puternic sau foloseşte cuvinte neînţelese de dînsul;

Studiile, cultura şi experienţa ei de viaţă diferă de la cele ale asistentului

social;

El a mai auzit această istorie;

Nu ştie ce să răspundă;

Femeia spune ceva ce consilierul nu doreşte să audă ;

Propriile sentimente sunt foarte puternice ;

Atenţia consilierului este concentrată la propriile sentimente şi îşi aude doar

propriul glas.

Asistenţii sociali elaborează împreună cu victima planul de securitate. Ce

înseamnăun plan de securitate? Fiecare om, care trăieşte în familii unde este

violenţă, are nevioe de un plan de securitate. Planul de securitate trebuie sa fie

strict individual, să fie elaborat pentru fiecare persoană în parte, ţinînduse cont de

starea familială, vîrsta, prezenţa copiilor, starea financiară, dar, în acelaşi timp, să

includă elementele generale de bază.

Alcătuind planul de securitate ţineţi cont de:

Toate căileposibile de a părăsi locuinţa: uşa, geamul, liftul, scările, ieşirile

de sub-sol. După posibilitate, puteţi repeta căile de refugiu ;

Alegeţi un loc unde puteţi pleca pe un timp oarecare: la prietenă, rude, ccare

vă pot da un ajutor în aceste condiţii, la hotel sau spital – principalul este ca

să fiţi în siguranţă;

31

Adunaţi lucrurile de primă necesitate: bani pentru transport, hainele cele mai

necesare, cheia de la casă, paşaportul, medicamentele, cărticica de telefoane

şi adrese, biuterii depreţ;

Încercaţi să economisiţi o sumă de bani;

Evitaţi conflictele în locurile unde pot fi obiecte cu care văpoate lovi;

Revedeţi în fiecare lună planul de securitate.

În cadrul centrului nominalizat funcţionează linia de telefon fierbinte sau

“telefonul încrederii”.

Cei ce se adresează la telefonul încrederii pot primi informaţie, consultanţii

şi ajutor referito la problemele violenţei domestice.

Linia de telefon fierbinte (LTF), deserveşte femeile victime ale violenţei familiale

(sexuale, fizice, emoţionale) sau persoane ce telefonează din numele lor.

Obiectivele majore ale LTF sunt:

Ascultarea impatică a victemei;

Asigurarea susţinerii emoţionale;

Oferirea infformaţiei cu privire la posibilităţile victimei;

Discutarea acţiunilor pe care victima intenţionează să le realizeze şi, în caz

de necesitate, orientarea la servicii sau programe ce cuprind nevoile lor.

Telefonul încrederii activează prin intermediul:

Ascultării active şi susţinere emoţională a clientului;

Evaluării necesităţilor persoanelor care telefonează;

Susţinerea active a deciziei femeii de a apela la ajutor şi de a rupe tăcerea;

Oferirea informaţiei despre drepturile şi posibilităţile victimei;

Orientări la programe consultative şi terapeutice;

Elaborarea, împreuna cu victima a unui plan desecuritate.

Activitatea LTF se bazează pe principii profesionalecare garantează:

32

Păstrarea tainei profesionale a clientului;

Atitudine identică şi respect faţă de toate persoanele ce apelează la ajutor,

indiferent de vîrstă, apartenenţa etnică sau religioasă;

Oferirea informaţiei depline referitor la alternativele şi posibilităţile

victimei;

Atitudinea nonacuzatoare faţă de femeia victimă a violenţei;

Înţelegere, stimă şi susţinere.

Cele mai frecvente probleme cu care se adresează femeile, vizează violenţa

fizică, 60% fiind violenţă fizică din partea soţului sau a feciorului. Femeile sunt

nevoite să tolereze violenţa fizică, deoarece nu au unde pleca, nu au cu ce îşi

întreţine copiii.

În ceea ce priveşte violenţa verbală, multe feei nu o consideră o problemă de

bază, dar constată că este un lucru neplăcut. Multe dintre ele nici nu

conştientizează că aşa tip derelaţii nu pot fi considerate normale.

Depresia femeilor însoţeşte toate categoriile de probleme. Problemele

sexuale, exteriorizate de un număr foarte mic de persoane, sunt cauzele primordiale

a divorţului. Se observă o corelaţie între probleme, foarte rar, cei care telefonează

se adresează cu o singură problemă. Majoritatea cazurilor reprezintă supreapuneri

a mai multor probleme.

Încele ce urmează propun cîteva module aplicative administrate în asistenţa

socială a femeii victime a violenţei domesstice. În intervenţie este importantă prima

etapă, cînd se fac evaluările iniţiale. În acest fel, consilierii au bază pentru a decide

dacă trebuie să ofere sprijin individual unuia dintre parteneri sau să continuie cu

ajutorarea neutră a ambilor.

În orcare dintre cazuri, neutralitatea faţă de ambii parteneri nu trebuie

considerată neutralitate faţă de violenţă însăşi.

Comportamentul violent trebuie combătut cu chiar partenerul violent ce

poate să salute o astfel deintervenţie. O persoană care niciodată nu şi-a pierdut pînă

33

atunci controlul, se poate simţi adînc ruşinată şi terifiată de pierderea controlului.

Ea sau el poate deveni culpabil(ă) să folosească cuvinte în loc de violenţă

familială, dacă este deschis un canal decomunicare a disperării şi fricii care pot fi

cauzele subterane ale violenţei.

Strucutra întîlnirilor simultane cu ambii parteneri (locul de desfăşurare şi

durata întînlnirii, aranjamentele pentru primire, aşezarea şi centraşizarea discuţiei)

are nevoie de o planificare atentă. Dacă e femeie se teme să-şi întîlniască

partenerul, e important să înţelegem teama ei (poate să se teamă să rămîie cu el în

anitcameră sau că va fi forţată să cedeze cerinţelor lui, sau că va fi urmărită după

aceea , sau toate acestea la un loc). O mică diferenţă de oră (să zicem, de 20

min)îipoate permite să fie deja instalată în camera în care se poate discuta, fără să

ajungă faţă în faţă cu soţul sau cu partenerul în pragul uşei, astfel încît va părăsi

clădirea fără a-i fi teamă că va fi urmărită. Toate acestea se pot aranja fără a

încheia o alianţă cu ea, dacă consilierul subliniază că nici unul dintre parteneri nu

au fost prejudecat pe baza unor plîngeri neverificate de client. În interviurile sale

simultane ce vor administra următoarele strategii:

1) Chiar de la început, se acordă o mare grijă pentru a stabili o alianţă de lucru

cu ambii parteneri, deşi va fi mai uşor sa-i acorde unuia în parte. Cînd vin la

prima întîlnire foarte tensionaţi şi ostili, consultantul îi salută călduros şi

păstrează in contact vizual egal cu ei în context cînd vorbesc. Se adresează

direct şi foarte atent, astfel ca să nu se refere niciodată la careva din ei, la

persoana a treia;

2) Să aibă grijă, de asemenea ca prima întîlnire să deruleze sub formă de

discuţie, al cărei conţinut să fie conceput de ambii.

3) Nivelul ridicat al emoţiilor la prima întîlnire poate fi contracarat prin cîteva

modalităţi;

Prin aranjarea scaunelor în triunghiorientate spre centru, astfel ca

partenerii să nu îşi întîlniască privirile, iar asistentul social să îi poată

privi pe ambii în acelaşi timp;

34

Prin stabilirea regulii că fiecare dintre ei are egală posibilitate de a

vorbi şi că nimănui nu i se permite să îl intrerupă pe celălalt;

Prin sublinierea faptului că, deşi ca soţ şisoţiepot fi profund diferiţi,

ei sunt încă părinţi pentru copii lor şi au responsabilitatea comună de

a reduce tensiunea la care sunt supuşi;

Prin stabilirea unor limite de timp precise (de regulă ultimul sfert de

oră) pentru rezumarea şi pentru confirmarea paşilor următori care

trebuie realizaţi:

o Săse concentrze asupra faptelor din prezent; aceasta nu înseamnă să

ignorăm sentimentele puternice ce au fost recunoscute.

Recunoaşterea seriozităţii problemei, a obiectivelor şi a percepţiilor

conflictuale ajută să cobăare încordarea emoţională şi să se prevină o

explozie. Trebuie de concretizat problemele imediate, care necesită

rezolvarea în următoarele zile.

o Confidenţialitatea esteo problemă importantă atunci cînd se ridică

plîngerideordin personal. Clientul trebuie convins că taina personală îi

va fi păstrată.

În cadrul centrului pentru reabilitarea psihologică a femeilor victime ale

violenţei domestice se adiministrează diverse programe cu elemente de

psihoterapie. Se cere să se ţie cond de principiile generale ale psihoterapiei şi codul

deontologic al asistentului social. Principalele tehnici de lucru cu beneficiarii sunt:

metodica depolarizării poziţiei apreciative a clientului, metodele de reconstruire a

personalităţii, evaluarea aspectului pozitiv al clientului, acceptarea şi

autoacceptarea propriei persoane. Paralel cu eceste tehnici se utilizează consilierea

individuală, terapia de grup, trainingul, individual, trainingul de comunicare în

grup şi trainingul asertiv.

35

Încheiere

Violenţa domestică se manifestă pestetot în lume, are locîn toate grupurile

etnice, rasiale, economice, religioase, de gen, vîrstă şi clasă. Ea poate coincide cu

36

folosirea şi abuzul de alcool sau droguri. Poate fi asociată cuprobleme emoţionale

sau tulburări mentale, suportarea în copilărie a violenţei în familie şi a abuzurilor,

sau cu nici unul din aceşti factori. Are loc în oraşe, suburbii, cît şi în zonele rurale,

există în toate sferele vieţii. Pînă nu demult problema violenţei asupra femeii era

separată de contextul Drepturilor Omului. Prin această se explică, probabil, că în

convenţia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei,

adoptată în 1979, noţiunea de violenţă asupra femeii nu se menţionează. După

Conferinţa a III-a mondială de la Naerobi 1985, sub influenţa mişcării femenine

din diferite regiuni ale globului, societatea a început să fie preocupată de această

problemă. În decembrie 1993 adunarea generală a ONU a adoptat declaraţia cu

privire la supremarea violenţei asupra femeii. În declaraţie se menţionează că

violenţa faţă de femei reprezină uzurparea drepturilor fundamentale ale femeilor şi

reduce posibilităţile lor de a se folosi de aceste drepturi. Violenţa exercitată faţă de

femei reprezintă orice act de violenţă comis pe bază de sex, care provoacă sau

poate provoca prejudiciul stării fizice sau psihice, precum şi amuninţările cu astfel

de acte, privaţiunea de libertate forţată sau spontană, atît în viaţa socială cît şi cea

particulară.

Scopul tezei a fost de a descrie fenomenul de violenţă domestică asupra

femeii, familiei şi întregii comunităţi.

S-au realizat următoarele obiective:

Au fost indentificate cauzele care duc la apariţia violenţei;

A fost evidenţiat impactul violenţei domestice asupra femeii, familiei şi

întregii comunităţi;

A fost descris ciclul violenţei în familie;

Au fost carcterizate etapele şi comportamentele specifice violenţei

domestice;

Au fost identificate consecinţele manifestării violenţei domestice;

Au fost descrise tipurile şi formele violenţei domestice;

37

Au fost caracterizate rolul şi principalele metode asistenţiale în lucrul cu

victimele violenţei domestice.

Structura lucrării

În cadrul primului capitol ne-am referit la definirile conceptuale ale violenţei

domestice. În primul paragraf al acestui capitol am definit conceptul de violenţă

domestică şi caracteristicele lui. În al diolea paragraf ne-am referit şi am

caracterizat tipurile şi formele de violenţă domestică. În al treilea paragraf am

descris şi caracterizat etapele şi comportamentele specifice violenţei domestice.

În cadrul celui deal doilea capitol ne-am referit la implicaţiile psihosociale

ale violenţei domestice. În primul paragraf am desris şi caracterizat ciclul violenţei

în familie. În al doilea paragraf am descris consecinţele frecvente şi inevitale ale

violenţei domestice.

În al treilea paragraf am enumerat şi caracterizat rolul şi metodele

asistenţiale în lucrul cu victemele violenţei domestice

Bibliografie

38

1. Asistenţa Socială în perioada de tranziţie: probleme şi modalităţi de

soluţionare, Centrul Republican de Resurse pentru Asistenţa Socială,

Chişinău 2000

2. Asistenţa socială în context european, Chişinău 2002

3. Bulgaru Maria, Aspecte teoretice şi practice ale Asistenţei Sociale, Chişinău

2003

4. Declaraţia asupra eliminării violenţei asupra femeilor, Centrul Naţional de

Studii şi Informare pentru problemele femeii, cu sprijinul financiar al

Asociaţiei Avocaţilor Americani

5. Iliuţ Pertu, Sociologia familiei

6. Killen K., Copilul maltratat, Timişoara 1997

7. Mîndrilă Gabriella, Violenţa în familie: cauze şi efecte

8. Neamţu George, Tratat de Asistenţă Socială, Polirom 2003

9. Neculau Adrian, Violenţa, volum coordonat de Gilles Ferreol, Polirom 2003

10.Paladi George, Familia: Probleme Sociale, Demografice şi Psihologice,

Chişinău 2005

11.Sherri L. Schornstein, Violenţa domestică şi asistenţă medicală, Chişinău

2003

12.Spînu Maria, Întroducere în Asistenţa Socială a familiei şi protecţiei

copilului, 1998

Introducere

39

Încă din anii 1960, cînd a fost pentru prima oară identificat ca o problemă

socială modernă, s-a scris foarte multe, despre abuzul asupra copiilor. Scriitorii de

specialitate au căutat să izoleze natura şi cauzele abuzului şi metodele specifice de

prevenire şi tratare a acestuia.

Copilul are rolul cel mai important în cadrul familiei, comunităţii şi întregii

societăţi. El este persoana de care va depinde viitorul societăţii, însă ce fel de

viitor, dacă copilul este abuzat de către proprii lui părinţi şi de către alte persoane

în grija cărora se află copilul. Trebuie de luat în consideraţie faptul că abuzul

asupra copilului, indiferent de tipul lui, aduce copilului stări şi dereglări ale

psihicului, stări din care el greu va ieşi sau chiar va fi dominat de ele toată viaţa.

Mulţi părinţi, majoritatea fac parte din categoriile vulnerabile; consumatori

de alcool, îşi descarcă furia pe copii, aceştia din urmă ajung să manifeste nişte

comportamente neadecvate, deci ei sunt nişte copii care cu greu se integrează în

comunitate, sunt mai distanţi de restul copiilor.

Copilului trebuie să i se acorde toată atenţia şi să i se satisfacă toate cerinţele

şi nevoile căci de aceste lucruri va depinde comportamentul şi capacităţile lui de

mai departe. Trebuie de remarcat că în dezvoltarea sănătoasă şi educarea copilului

depinde de părinţi, căci ei sunt acei care plantează seminţa şi tot ei sunt persoanele

care trebuie să strîngă roada şi ce agricultor nu-şi doreşte ca roada să fie bogată, şi

frumoasă de care să se mîndrească atît el cît şi membrii comunităţii.

Actualitatea lucrării Abuzul îndreptat împotriva copilului este o problemă care

în prezent este întîlnită tot mai des. Pe majoritatea străzilor oraşului întîlnim

diferiţi copii care cerşesc pentru a putea mînca o bucăţică de pîine. Mulţi dintre

aceşti copii au ajuns în stradă din cauza familiei, adică a părinţilor, care fără milă

abuzează de ei. Unii dintre copii care ajung în stradă sunt instituţionalizaţi în

instituţii speciale de unde ei nu vor să se mai întoarcă acasă la părinţii lor, din

cauza că ei sunt trataţi necorespunzător. Eu m-am referit în mod special la această

temă, deoarece această problemă mă afectează într-o oarecare măsură, căci copilul

40

abuzat nu are nici o vină ceea ce unii nu înţeleg acest lucru. Pur şi simplu la noi în

societate nu prea se ţine cont de părerea copilului, deci el este într-un fel îndepărtat

şi ferit de anumite lucruri care îi sunt de folos. De multe ori opinia copilului nu se

ia în consideraţie şi chiar unii se amuzează pe seama copilului, ducîndu-l pe acesta

să se închidă în sine şi să-i fie frică să-şi exprime opinia.

Scopul tezei este de a analiza fenomenul de abuz şi de a evidenţia serviciile

sociale oferite persoanelor abuzate.

Pentru a atinge acest scop avem nevoie de următoarele

Obiective:

- de a analiza termenul de abuz din mai multe perspective şi abordări;

- de a evidenţia şi explica tipurile sau formele de abuz;

- de a evidenţia rolul echipei pluridisciplinare în combaterea fenomenului;

- de a identifica sau scoate în evidenţă cauzele apariţiei abuzului;

- de a descrie reţeaua de servicii sociale oferite persoanelor care au suferit

de pe urma abuzului;

- de a analiza relaţia dintre asistent social şi părinte în vederea combaterii

fenomenului;

- de a propune soluţii pentru a preveni abuzul îndreptat împotriva

copilului.

Gradul de investigare a problemei. Pentru a realiza această lucrare, autorul, va

folosi un şir de lucrări, scrise de diferiţi autori. Cele mai importante lucrări la care

s-au făcut referinţă în mod special sunt: Abuzul asupra copilului scrisă de M.

Cooper şi D. Ball. În această carte sunt descrise într-un mod mai general diferite

abordări teoretice şi practice în ceea ce priveşte abuzul. Deasemenea, aici se face

referinţă la rolul părinţilor şi a echipei pluridisciplinare în soluţionarea problemei

de abuz precum şi rolul serviciilor sociale. Trebuie de menţionat faptul că terapia,

în această lucrare, are şi ea un rol foarte important.

41

O altă lucrare foarte importantă este lucrarea lui George Neamţu care se

numeşte Tratat de Asistenţă Socială, care se referă la o gamă variată de abordări

din mai multe domenii asistenţiale. Capitolul III al acestei lucrări se referă în mod

special la Abuzul şi neglijarea copilului unde sunt redate noţiunile principale şi

tipurile de abuz.

O a treia lucrare la care s-a referit autorul este o lucrare al cărei coordonator

este Cătălin Zamfir, cu o contribuţie specială a Elenei Zamfir, care se numeşte

Pentru o societate centrată pe copil.

În această lucrare se vorbeşte despre copil ca entitate fundamentală a

societăţii, sunt descrise principalele servicii oferite copilului, se face referinţă pe

larg la nevoile şi drepturile copilului.

Şi nu în cele din urmă aş vrea să fac referinţă la Dicţionarul de Politici

Sociale care are o importanţă deosebită în definirea şi explicarea diferitor

fenomene existente în societate.

Abordarea metodologică a lucrării. Pentru a elabora această lucrare, autorul a

folosit următoarele metode: metoda analizei, datorită ei autorul va putea să

analizeze şi să explice fenomenul de abuz din mai multe perspective; metoda

statistică care va ajuta autorul să folosească în cadrul tezei anumite date statistice

referitoare la fenomen; metoda istorică prin care s-a încercat să se facă referinţă la

abuz din diferite perioade şi timpuri.

Structura lucrării. Teza respectivă este alcătuită din două capitole fiecare avînd

cîte trei paragrafe.

În primul capitol, paragraful 1. autorul se referă la noţiunile principale ale

abuzului oferite din perspectiva mai multor abordări. Deasemenea în acest paragraf

sunt definite principalele tipuri sau forme ale abuzului .

În paragraful 2 al capitolului I autorul vorbeşte despre principalele studii

asupra fenomenului, aici se descriu, în general, principalele patru studii ale

abuzului.

42

În paragraful 3 al capitolului I autorul se referă la copil ca fiind entitatea

fundamentală a societăţii. Tot aici se scot în evidentă principalele nevoi ale

copilului precum şi drepturile acestuia. Deasemenea, în acest paragraf, se scot în

evidenţă principalele cauze care au dus la abuz.

În Capitolul doi autorul pune accent mai mult pe serviciile sociale acordate

persoanelor abuzate. Aşadar, în paragraful 1. al capitolului II se vorbeşte despre

fenomenul abuzului prezent atît în Republica Moldova cît şi în alte ţări. Aici voi

descrie fenomenul abuzului în România, principalele realizări care s-au făcut în

SUA, Franţa precum şi a altor regiuni.

În paragraful 2 al capitolului II autorul se referă la rolul echipei

pluridisciplinare, ca de exemplu: medicii pediatri, medicii generalişti, psihiatrii,

poliţiştii, în combaterea fenomenului de abuz.

În ultimul paragraf al capitolului II se referă la relaţia dintre asistent social şi

părinte precum şi a serviciilor sociale oferite de către aceştia. Este descrisă pe larg

legătura pe care trebuie să o aibă aceste persoane, cum este de dorit ca ele să

colaboreze şi cum trebuie să se comporte asistentul social în relaţia cu părintele.

Cap. I Noţiuni introductive ale abuzului.

§1. Delimitări conceptuale ale abuzului. Tipuri.

Multe secole la rînd s-a considerat necesară o bună bătaie dată copiilor şi

pedepsirea severă cînd aceştia erau neascultători. Atitudinea a început să se

schimbe în secolul al XX-lea, odată cu reducerea mortalităţii la copii. La mijlocul

secolului al XVIII-lea, 50, 70% din copii mureau pînă la 5 ani. Pînă în 1865 rata

mortalităţii infantile a scăzut la 15,4%, iar acum este aproximativ 2%, datorită

43

îmbunătăţirii sistemului de sănătate publică, controlul bolilor infecţioase,

îmbunătăţirea dietei şi îmbunătăţirea practicii în obstetrică şi pediatrie. Figuri

importante ale vieţii publicului, literare şi medicale au ridicat problema abuzului

asupra copilului şi anume în secolul XX cînd au fost timpul schimbărilor sociale şi

cruciadelor prin companii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale copiilor,

pentru sprijinirea celor fără case şi copiilor orfani.1

Abuzul şi neglijarea copilului sînt constructe legale, sociale şi culturale

asociate în mod esenţial unui anumit loc. Ceea ce noi mai numim azi infanticid şi

deci maltratare a copilului în cel mai grav mod cu putinţă era pentru populaţiile

antice o practică firească de restrîngere a mărimii familiei şi promovare a sănătăţii

speciei. Tot astfel, anumite practici şi obiceiuri definite de noi ca abuz sunt tolerate

şi chiar încurajate în alte societăţi. De aceea, este necesară stabilirea unei definiţii

generale valabile, care să aibă în atenţie promovarea interesului suprem al copilului

şi asigurarea bunăstării acestuia.

Perspectiva legislativă defineşte abuzul ca fiind: vătămarea fizică sau

psihică, abuzul sexual sau exploatarea, neglijarea sau maltratarea unui copil de

către o persoană responsabilă pentru ocrotirea copilului în anumite circumstanţe

care indică vătămarea sau ameninţarea sănătăţii şi bunăstării copilului, conform

prevederilor în vigoare; termenul de persoană responsabilă pentru ocrotirea

copilului include orice angajat al unei instituţii de ocrotirea: şi orice persoană

angajată pentru a oferi servicii de ocrotire a copilului în afara familiei (Child

Abuse Revention and Treatment Act, 1974, amendat de Child Abuse Revention,

Adoption and Family Services Act, 1992-42, sec. 5106g.).

În ceea ce priveşte perspectiva legislativă românească, conform Codului

penal român, abuzul copilului apare definit ca privind rele tratamente aplicate

minorului reprezentînd:

Aplicarea, de către părinte sau de către persoana căruia i-a fost încredinţat,

de măsuri sau tratamente de orice fel care pun în primejdie gravă dezvoltarea

1 Davit M. Cooper, Davit Ball, Abuzul asupra copiilor, Iaşi 1995, pag. 5

44

fizică, intelectuală sau morală a copilului. Include alungarea de acasă, expunerea la

îmbolnăvire, aplicarea de lovituri corporale grave, ameninţarea gravă, lipsirea de

libertate, punerea minorului să cerşească, punerea unui minor să practice

prostituţia, punerea minorului sa asiste la scene ori acte cu caracter obscen etc.

Totodată, legea privind protecţia copilului aflat în dificultate face referiri la

situaţiile în care viaţa şi sănătatea copilului sunt ameninţate, înglobînd oarecum

noţiunea de abuz în noţiunea de copil aflat în dificultate.

Dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului sunt încălcate prin modul

de exercitarea a drepturilor părinteşti, prin purtarea abuzivă sau prin neglijenţă

gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte ori dacă educarea, învăţătura sau

pregătirea profesională a copilului nu se face în spiritul respectului faţă de normele

social-morale ale societăţii, se poate cere decăderea din drepturile părinteşti.2

În 1988, în lucrările pregătitoare ale legii referitoare la prevenirea relelor

tratamente şi la protecţia copilului din Franţa, comisia de lucru a utilizat ca

definiţie de lucru pentru copilul abuzat următoarele aserţiuni:

Copil victimă a părintelui sau a adultului care îl are în grijă, fie prin acte

brutale voluntare comise contra copilului, fie prin omisiunea internaţională a

îngrijirilor, fapte ce conduc la răniri fizice sau comportamentale, mai greu de

evidenţiat pentru că nu lasă urme fizice: brutalităţi controlate, comportamente

sadice, manifestări de respingere, dispreţuitoare faţă de copil, abandon afectiv,

exigenţe educaţionale, disproporţionate faţă de capacităţile copilului ca şi abuzul

sexual.

Toate aceste distincţii şi delimitări coincid numai în parte cu evaluările de

natură juridică, întrucît violenţa, agresiunea sau abuzul implică o multitudine de

definiţii şi în plus, sancţiunea fizică reprezintă în majoritatea legislaţiilor naţionale,

un drept legal al părinţilor.3

Între anii 1965 şi 1985 literatura care analiza abuzurile asupra copiilor a

crescut enorm, mai întîi în America şi apoi în Anglia. Chiar schimbarea 2 Launa Miruna Pop,Dicţionarul de politici sociale, Editura Expert pag.893 George Neamţu, Tratat de asistenţă socială, Iaşi: Polirom 2005, pag. 698

45

denumirilor, de la copil bătut, la răniri neaccidentale, pînă la abuzurile actuale

asupra copiilor, toate acestea sugerează că descoperirile de mîine vor face ca

definiţiile de astăzi să fie necorespunzătoare. Chiar Departamentul de Sănătate şi

Securitate Socială a publicat mai multe circulare foarte importante despre abuzurile

asupra copiilor, mai multe chiar decît în orice alt domeniu specific de asistenţă

socială.

Problema abuzului asupra copiilor este de acum de interes internaţional şi în

1976 s-a fondat Societatea Internaţională pentru Prevenirea Abuzurilor asupra

Copiilor şi a Neglijării acestora, urmată în 1976 de Asociaţia Britanică pentru

Studiul şi Prevenirea Neglijării şi Abuzului asupra copiilor.

În prezent sînt puţine probleme de identificare a actelor de abuz grosolan

asupra copiilor (crimă, tratare sadică, incest sau neglijare gravă), dar graniţele între

parentajul inadecvat şi formele minore de abuz sînt mult mai greu de determinat.

Se cunosc trei tipuri de abuz şi anume: abuzul fizic, abuzul sexual şi abuzul

psihologic.

- Abuzul fizic

Abuzul fizic al copilului în funcţie de actele de agresiune comisă asupra

copilului, care au ca rezultat vătămarea fizică a copilului sau eşecul de a preveni

suferinţa fizică produsă unui copil, incluzînd otrăvirea intenţionată, sufocarea

intenţionată şi sindromul Münchausen by proxi (DHHS, 1991)

Chase (1975) implică în definirea abuzului copilului persoanele care vor fi

considerate responsabile pentru maltratarea fizică a copilului:

Abuzul fizic reprezintă vătămarea deliberată şi intenţionată a unui copil,

comisă de o persoană care are copilul în ocrotire.

Din punct de vedere medical, abuzul fizic este definit prin raportarea la

gradul de severitate al vătămării fizice determinate: echimoze, leziuni, fracturi,

arsuri, traumatisme.

Deci, în paradigma medicală, abuzul fizic este definit în funcţie de

instituţionalitate, raportată la drepturile şi responsabilităţile stabilite prin lege

46

pentru cei implicaţi. Astfel, copilul este definit ca fiind victima unui comportament

abuziv, în timp ce părintele este fie agresor (prin încălcarea drepturilor copilului şi

nerespectarea responsabilităţilor personale faţă de copil), fie complice (prin eşecul

de a preveni abuzul sau de a denunţa comportamentul abuziv faţă de copil

factorilor de decizie).

O oarecare referire la abuzul fizic al copilului mai apare în Codul familiei şi

Ordonanţa Guvernului privind protecţia copilului aflat în dificultate nr. 26/1997 la

articolele care stabilesc situaţiile în care se procedează la decăderea din drepturile

părinteşti.

A treia paradigmă folosită în definirea abuzului fizic al copilului este cea oferită

de asistenţa socială, în contextul căreia abuzul fizic este definit în funcţie de

consecinţele anticipare. Astfel, reechilibrarea sistemului familial devine cadrul de

atenţie, abuzul fizic fiind definit în termenii disfuncţiilor relaţionale.

- Abuzul sexual

În termenii generali, abuzul sexual este definit în Enciclopedia de Asistenţă

Socială ca fiind orice contact forţat, manipulat sau obţinut prin persuadarea

psihică, cu un copil, de către o persoană adultă (diferenţa de vîrstă între copil şi

persoană adultă fiind în general estimată de cel puţin 5 ani, pentru a defini abuzul

din perspectiva unui raport de putere) responsabilă pentru ocrotirea acestuia, în

scopul obţinerii unei gratificări sexuale de către persoana adultă.

Boszormenz – Nagy şi Spark (1984) redefinesc abuzul sexual al copilului în

familie în baza loialităţilor invizibile stabilite între părintele sau persoana

abuzatoare şi copilul abuzat. Astfel, abuzul este perpetuat, în măsura în care

copilul protejează prin tăcere relaţiile intrafamiliale.

Codul penal român identifică o serie de comportamente, incluse în categoria

infracţiunilor sexuale, care pot constitui abuzul sexual. Cu toate acestea, multe

comportamente rămîn în afara definiţiei juridice folosite de Codul penal.

- Abuzul psihologic

47

Abuzul psihologic constă în: tortura psihologică, teroarea psihologică,

vătămarea psihică, abandon psihologic.

Cercetătorul american Garbarino definea abuzul psihologic drept atac

concentrat al unui adult asupra dezvoltării conştiinţei de sine şi a competenţei

sociale a copilului.

Abuzul psihologic constituie acel comportament inadecvat, susţinut şi

repetat, care distruge sau reduce în mod substanţial potenţialul de creativitate şi

dezvoltare a unor abilităţi mentale ale copilului incluzînd inteligenţa, memoria,

recunoaşterea, percepţia, atenţia şi dezvoltarea morală.

În viziunea educaţiei tradiţionale moldoveneşti copiii sunt consideraţi

proprietate a părinţilor care, în mare parte, decid soarta acestora. Pedeapsa

corporală, agresiunea verbală, ameninţarea umilirea, ignorarea, critica violenţa sunt

percepute ca instanţe adecvate pentru socializarea copiilor. Sloganul Eu am fost

crescut cu vărguţa şi a ieşit ceva din mine rămîne a fi principiul educativ al multor

adulţi.4

§2. Studii asupra fenomenului

Se publică multă literatură avînd ca temă abuzul asupra copilului dar în

ciuda acestui fapt, starea de conştientizare este minimă. Diferitele studii care au ca

obiect de cercetare acest fapt pot fi clasificate astfel:

1) Studii epidimologice

Aceste studii descriu lărgimea problemei şi caracteristicile socio-

demografice. Ele au identificat un număr mare de caracteristici ale familiilor

abuzive unde copii ca grup au următoarele caracteristici:

a) copiii abuzaţi sînt mai ales prematuri sau au greutate mică la naştere;

4 Launa Miruna Pop,Dicţionarul de politici sociale, Editura Expert pag.98

48

b) băieţii sunt mai expuşi la abuz decît fetele, cu excepţia adolescenţei, cînd

fetele sînt mai expuse la factorii de risc;

c) cele mai grave leziuni tind să fie provocate copiilor mici;

d) copiii sînt ilegitimi;

e) nu sunt dintre cei bolnavi sau handicapaţi din naştere.

Nici una dintre aceste asociaţii nu trebuie interpretată ca indicatoare a unei

relaţii cauzale (de exemplu: greutate mică la naştere, ilegitimitate şi părinţi tineri –

sînt toate legate statistic, fără a fi legate şi de abuzul asupra copilului). Dar este

mai rezonabil a bănui că copii mai mici sînt cei mai expuşi riscului de lezări din

cauza vulnerabilităţi lor fizice şi dependenţei de părinţi.

Caracteristici comune familiilor abuzive:

- părinţii sînt mai tineri decît normal;

- schimbări frecvente ale căminului;

- familii mai numeroase decît în mod obişnuit;

- structuri familiale atipice (proporţie mai mare decît normal de părinţi

vitregi şi alţi părinţi non - biologici);

- discordii conjugale frecvente (uneori cu violenţă);

- statut economic scăzut;

- rată a şomajului ridicată;

- cotă ridicată a delicvenţei.

Aceste trăsături nu sînt diferite în mod semnificativ de alte grupuri de părinţi

care au probleme cu copiii (cei din clinicile pediatrice sau de educare a copilului)

sau alte grupuri cu probleme de personalitate sau sociale (supradoze); dar ele ajută

la definirea populaţiei aflată în stare de risc.

Dificultăţi similare de îngrijire a copiilor sînt probabil experimentate şi de

membrii mai avantajaţi ai societăţii, dar fie sînt ascunse sub masca competenţei şi

respectabilităţii, fie rezolvate înainte de dezvoltarea crizei, folosind cunoştinţe care

nu sînt la îndemîna celor mai săraci.

49

Un alt studiu care a avut ca obiect de cercetare a fenomenului de abuz asupra

copilului este:

2) Studii tipologice

Acestea divizează familiile abuzive în tipuri cu caracteristici comune şi le

caracterizează după criteriul personalităţii, psihopatologice, funcţionării

psihosociale sau istoriei copilului.

Putem evidenţia următoarele trăsături comune:

- incidenţă ridicată a tulburărilor de personalitate;

- privări ale mamei / tatălui în istoria parentală;

- atitudini parentale rigide cu privire la disciplină;

- percepţie distorsionată a copilului;

- ignoranţă în privinţa comportamentului impulsiv / toleranţă la stres

scăzută;

- circumstanţe sociale adverse,

- sănătate slabă;

- clasă socială joasă.

Aceste trăsături ajută la înţelegerea părintelui, dar nu sînt întotdeauna legate

de părintele abuziv.

Un al treilea Studiu care analizează fenomenul abuzului asupra copilului

sună în felul următor:

3) Studii terapeutice

Ele descriu munca cu familia a unei persoane sau echipe multidisciplinară;

ele încearcă să demonstreze natura pe termen lung a terapiei pentru multe familii,

deşi unora le-au trebuit perioade mai scurte.

În cadrul acestei intervenţii putem distinge mai multe arii:

- terapia relaţională cu părinţii, axată pe dezvoltarea emoţională;

- educaţia de bază despre abilităţile de îngrijire a copilului, dezvoltarea

acestuia;

- eforturi de a îmbunătăţi circumstanţele sociale ale familiei;

50

- munca directă cu copilul;

- comunicarea activă cu alte agenţii.

Trebuie să existe studii comportamentale, lucrului cu grupul sau terapiei

familiei – ca elemente ale procesului. O consideraţie majoră o reprezintă: relaţia

dintre efectivitatea terapeutică şi randamentul personalului.

Am putea spune cu certitudine că multe modele terapeutice sînt bazate pe

relaţia dintre familie şi asistent social.

Şi în final vom face referinţă la următoarele studii:

4) Studii de management

Aceste studii punctează necesitatea unei revizuiri formale mai riguroase a

deciziilor şi a progresului muncii cu familia şi copilul.

Centre de tratament familial şi grupuri terapeutice sînt disponibile în puţine

locuri, iar terapeuţii specialişti şi mai rari. Puţini copii abuzaţi au acces la

cercetările de dezvoltare de rutină sau terapii de vorbire; mulţi trebuie să se bazeze

pe abilităţile de bază ale asistentului social şi cadrului medical.

Multe caracteristici ale copiilor abuzaţi par a fi moduri de apărare a

personalităţii într-un mediu ostil; multe se regăsesc la copiii din familiile abuzive –

interiorizarea atitudinii părinţilor pentru ei duce la auto – învinovăţire, vinovăţie,

slabă apreciere de sine, nevoia de a uita; inabilitatea modelării sentimentelor (furie,

depresie), perioade de pasivitate, urmate de izbucniri.

Adeseori, copiii îşi atrag prin aceasta vinovăţia însă cel mai important lucru

pentru cei ce încearcă să ajute este suspiciunea copiilor faţă de terapeut (bănuit a fi

la fel ca părinţii).

În aceste condiţii, copilul, în special adolescentul, nu poate dezvolta repede

o legătură pozitivă cu terapeutul, asistentul social, părinţii adoptivi şi alţi adulţi. Un

mod de abordare comportamental, incluzînd exerciţii de relaxare, poate da motivul

unei auto – examinări şi schimbări mai mult decît terapia.

51

Mulţi părinţi abuzivi au aceste caracteristici ca o consecinţă a propriei

copilării şi deci, trebuie să beneficieze de un mod de abordare terapeutic similar.

Toate studiile relatate mai sunt s-au efectuat în S.U.A. de unde putem trage

următoarele concluzii:

- o definiţie prea largă există a abuzului asupra copilului determină o

împotmolire a sistemului de înregistrare / raportare, făcînd imposibil un

model de coordonare;

- serviciile desfăşurate nu pot face faţă numărului de noi cazuri raportate;

- raportarea forţată la poliţie reduce rata de identificare a cazurilor;

- nu trebuie lărgită în continuare aria sistemului fără fondurile necesare

creşterii resurselor.5

§3 Copilul – entitatea fundamentală a societăţii. Cauzele apariţiei

abuzului.

Imaginea copilului a parcurs schimbări semnificative de-a lungul istoriei,

afectînd, direct sau indirect, modul în care copilul a fost tratat în familie şi în

comunitate. De la regulamentele spartane, care promovează supraveţuirea celor

puternici, condamnîndu-i pe cei mai vulnerabili, pînă la legalitatea infanticidului

care nu a fost declarat ilegal în dreptul roman decît în anul 318 e.n., copilul este

prezentat ca proprietate a familiei, a comunităţii şi implicit a societăţii din care face

parte, bunăstarea sa depinzînd de bunul plac al acestora. Societatea occidentală nu

se prezintă cu o situaţie mult diferită, istoria şi literatura descriind copilul ca fiind

considerat un adult mai mic, căruia îi sunt atribuite toate responsabilităţile unei

persoane adulte. Dacă în timp imaginea copilului se schimbă, şi datorită noilor

curente psihologice care definesc copilul după noi parametri, dar şi datorită

5 Vasilie Miftode, coordonator, Abuzul asupra copiilor în perspectiva asistenţei sociale, Universitatea Alexandru Ioan Cuza 1999, pag. 70

52

apariţiei mişcării pentru drepturile omului, care consideră copilul ca un capitol

special al preocupărilor de prim rang, anii 1990 ne pun în faţa încheierii unei

evoluţii ciclice, copilul fiind din nou considerat responsabil şi judecat după

criteriile folosite în judecarea unei persoane adulte. Cu toate acestea, în toate

perioadele şi în toate tipurile de societate, în ciuda dinamicii normelor folosite în

creşterea şi educarea copiilor au existat întotdeauna familii care au preţuit copilul,

înconjurîndu-l cu dragoste şi acordîndu-i o ocrotire parentală după cel mai înalte

standarde.

Copilul este sursa umană a viitorului iar bunăstarea unei societăţi depinde de

gradul de educaţie şi profilul social moral al copiilor şi tinerilor, de starea sănătăţii

lor şi de posibilităţile lor de integrare într-o societate modernă.6

Conform Convenţiei cu privire la drepturile copilului prin copil se înţelege

orice fiinţă umană sub vîrsta de 18 ani cu excepţia cazurilor cînd în baza legii

aplicabile copilul majoratul este stabilit sub această vîrstă. Din acest punct de

vedere copilul reprezintă valoarea centrală a comunităţii, un bun social colectiv.7

Atitudinea faţă de copil este una dintre cele mai importante componente ale

modernizării unei societăţi. Nu este întîmplător faptul că organismele europene

acordă modului în care o ţară se îngrijeşte de copii săi un rol de criteriu de

performanţă europeană.

Există în mod cert o evoluţie universală a valorilor, normelor, standardelor

juridice care reglementează situaţia copilului, exprimată în forme diferite,

convenţii internaţionale (Convenţia ONU asupra situaţiei copilului), convenţii

regionale (Convenţia Uniunii Europene), în standardele culturale cu privire la grija

şi responsabilitatea faţă de copil. România poartă în propriul său proces rapid de

evoluţie modernă şi europeană asemenea standarde. Ea şi le-a asumat totodată

juridic şi politic, semnînd convenţii internaţionale.

Copilul are nevoile oricărei persoane, dar într-o configuraţie specifică.

Copilul are nevoie de o familie a mediul uman cel mai bun pentru propria sa 6 Cătălin Zanfir, Pentru o societate centrată pe copil, Bucureşti iunie 1997, pag. 157 Convenţia cu privire la drepturile copiilor, pag. 7

53

dezvoltare sau, în lipsa acesteia, de un substitut al care să se apropie cît mai mult

posibil de caracteristicile familiei naturale. Dincolo de acestea, copilul are nevoie

fundamentală de condiţiile care să-i asigure dezvoltarea rapidă. În mod special el

este caracterizat prin: nevoia de formare / dezvoltare, de suport uman şi social, de

protecţie specială. Copilul are un set de nevoi fundamentale: hrană, îmbrăcăminte

adecvată, mediu uman suportiv şi securizant, grijă şi îngrijire, stimulare fizică,

cognitivă şi emoţională, condiţii ale formării sale culturale şi profesionale.

Copilul a devenit în societatea actuală subiect direct al drepturilor umane.

Societatea tradiţională reprezintă o comunitate de familii, cu două categorii de

cetăţeni: cetăţeni de primă importanţă (bărbaţi – capul familiei) şi femeile şi copii,

membri de importanţă secundară. Drepturile cetăţeneşti se refereau primordial la

bărbaţi. Femeile şi copii depindeau aproape exclusiv de autoritatea şi voinţa

capului de familie. Societatea modernă conferă drepturi şi datorii egale tuturor

persoanelor. Copilul reprezintă nu un simplu membru, imatur, al familiei, supus

integral autorităţii părinţilor, ci o persoană ce drepturi depline. El este un membru

al comunităţii, un cetăţean, un membru al umanităţii, de care familia sa are

responsabilităţi speciale, nedeţinînd însă un drept suveran asupra sa.

Secolul XX a realizat, printre altele, tranziţia de la dreptul suveran al

familiei asupra copiilor, la dreptul copilului care trebuie respectate de întreaga

comunitate în colaborare cu familia. Dreptul copilului este suveran, şi el trebuie

apărat chiar în raport cu propria sa familie. Orice decizie care îl priveşte trebuie

făcută în interesul superior al copilului, şi nu al părinţilor sau al altor persoane sau

grupuri.

Nevoile copilului au început să fie tratate nu ca simple nevoi pe care

societatea poate să decidă să le satisfacă sau nu, ci drepturi a căror satisfacţie nu

mai este facultativă, ci obligatorie.

Această nouă perspectivă produce obligaţii interne şi internaţionale, ţara

noastră semnînd Convenţia Universală a Drepturilor Copilului în 1990. în 1993, ea

a trebuit să ofere un raport către ONU asupra modului în care drepturile copilului

54

conţinute în Convenţie au fost îndeplinite. În 1997 urmează a se înainta un al

doilea raport.

Trebuie însă să fim conştienţi de faptul că în întreaga lume s-a produs un

decalaj. Adaptarea sub formă de legi şi de norme a drepturilor a luat-o înaintea

capabilităţilor societăţii de a asigura condiţiile realizării acestor drepturi. Acest

lucru este valabil în toate ţările, chiar şi în cele mai dezvoltate; este cu atît mai

adevărat pentru ţara noastră aflată într-o tranziţie care a devenit acut dureroasă

social. Nu este vorba doar de mentalitate (trecerea de la conceperea copilului ca o

fiinţă de care trebuie să ai grijă, la un subiect în sine cu drepturi specifice), dar şi

de mijloace. Aceste mijloace nu sunt doar financiare, dar şi instituţionale şi

culturale.

Copilul este îndreptăţit, prin însăşi situaţia sa de copil, la un suport social

special şi suplimentar. Plăpînd, cu capacităţi de a înţelege lumea şi pe el însuşi în

formare, cu capacităţi reduse de autoprotecţie, copilul trebuie să i se asigure o

protecţie specială împotriva factorilor agresivi ai mediului. Societatea modernă se

bazează pe principiul că fiecare membru al său trebuie să facă eforturi proprii

pentru a-şi asigura condiţiile de viaţă. Copilul este exceptat de la această cerinţă. El

nu poate să-şi producă prin efort propriu cele necesare, colectivitatea în conjuncţie

cu familia trebuind să i le asigure.

Extraprotecţia copilului nu trebuie redusă doar la cea economică, el trebuie

protejat de procesele de dezagregare socială care au loc, de explozia insecurităţii

mediului (copilul victimă), de tentaţiile de a fi utilizat ca subiect de exploatare

economică şi sexuală.

Copilul – resursă umană a viitorului. Celebrul întemeitor al psihanalizei,

Sigmund Freud, rezuma întreaga sa contribuţie în propoziţia: copilul este părintele

adultului. Această afirmaţie conţine un adevăr mai larg decît doctrina feudiană

strictă. Premisele dezvoltării personale armonioase, echilibrate sunt puse masiv şi,

în multe privinţe, definitiv, în perioada copilăriei. Tonusul moral, orientarea

55

socială responsabilă, bunăstarea subiectivă, atitudinea constructivă, asumarea

valorilor morale – toate reprezintă un complex originat clar în copilărie.

Copilul devine o investiţie vitală pentru societatea actuală, care are nevoie

de forţa de muncă înalt calificată, dar şi de membrii liberi conştienţi şi

responsabili, capabili să-şi construiască propria viaţă.

Deci, pentru dezvoltarea sa, copilul are nevoie de oportunităţi şi de condiţii.

Oferirea doar de şanse nu este suficient, copilul are un drept fundamental la un

minim cert de condiţii de dezvoltare care să i se ofere necondiţionat.

Copilul este entitatea fundamentală a societăţii şi el trebuie protejat de orice

formă de abuz şi neglijări care se pot realiza în propria lui familie, în familiile de

plasament sau în instituţii ce sunt destinate protecţiei copilului.

Cauze ale abuzului.

Contextul socio – economic actual (sărăcia unui mare segment de populaţie,

şomajul, proliferarea materialelor cu caracter de violenţă şi obscen, lipsa unor

alternative educative de petrecere a timpului liber pentru copii), dar şi lipsa unor

servicii specializate de identificare, investigare şi relaxare a acestui tip de probleme

determină creşterea şi răspîndirea anumitor tipuri de comportament abuziv. Alte

cauze ale abuzului sunt: mediul familial şi perpetuarea modelului parental abuziv,

lipsa educaţiei şi ignoranţa cu privire la abuz, stresul generat de scăderea nivelului

de trai, consumul de alcool, boală mentală, număr mare de copii în familie, vîrsta

tînără a părinţilor, etc. Copilul face parte din categoria persoanelor cu o

vulnerabilitate crescută datorită caracteristicilor specifice vîrstei: sunt lipsiţi

aproape complet de posibilităţi fizice şi psihice de apărare; capacitate redusă de

autoapărare; capacitate redusă de anticipare a unor acte comportamentale proprii

sau ale altora, în special ale adulţilor; capacitatea redusă de înţelegere a efectelor, a

consecinţelor unor acţiuni proprii sau ale altor persoane; capacitate empatică

redusă; imposibilitatea de a discerne între intenţiile bune şi rele ale altor persoane;

nivelul înalt de sugestibilitate şi al credulităţii; sinceritate şi puritatea

sentimentelor, gîndurilor şi intenţiilor lor.

56

Statul îşi asumă un minim de responsabilitate care nu este negociabil:

educaţie, sănătate, resurse financiare minime, o serie de bunuri şi servicii oferite

gratuit sau la preţuri subvenţionate familiilor cu copii. Familia îşi asumă

responsabilitatea de a oferi, prin efort propriu, condiţiile necesare dezvoltării

normale a copilului, utilizînd şi resursele puse la dispoziţie de stat; ea are totodată

întreaga responsabilitate a cooperării cu organismele publice pentru a asigura

copilului utilizarea deplină a oportunităţilor oferite de aceasta.

Deci, după cum putem observa familia este locul principal în care copilul se

poate dezvolta normal şi de unde poate prelua anumite comportamente care îl pot

ajuta să se integreze în societate şi de ea depinde soarta lui de mai departe.8

Cap. II. Servicii sociale oferite persoanelor abuzate.

§1. Fenomenul abuzului copiilor în R. Moldova şi în alte ţări.

8 Cătălin Zanfir, Pentru o societate centrată pe copil, Bucureşti iunie 1997, pag. 17

57

Din anii 1960 în ţările occidentale s-a dezvoltat un interes special pentru

identificarea şi combaterea abuzului asupra copilului. Recunoaşterea dreptului

suprem al copilului ca persoană umană independentă, asumarea de către

colectivitate a responsabilităţii de a apăra respectarea drepturilor copilului chiar

faţă de propria familie a deschis o nouă viziune asupra abuzului.

Atît Codul juridic roman, cît şi reglementările altor societăţi ofereau puteri

nelimitate părinţilor asupra propriilor lor copii, care nu aveau nici un drept legal la

protecţia contra abuzurilor. Violenţa îndreptată contra copiilor era legitimă,

Deasemenea, în cursul Evului mediu, dominat, aşa cum se ştie de valori şi instituţii

religioase, de tradiţiile învăţămîntului scolastic în acord cu care pedepsele fizice

reprezintă un mijloc infantibil, adică care nu poate greşi sau nu se poate înşela, de

asigurare a unei educaţii adecvate copiilor.

Înainte de a face referinţă la fenomenul abuzului asupra copiilor în R.

Moldova9 voi începe prin a dezvălui acest termen în perspectiva altor ţări.

În România, abordarea problemei abuzului asupra copilului se încadrează în

limitele impuse de două premise deosebit de importante:

-Rapiditatea dezvoltării percepţiei şi atitudinii asupra fenomenului la nivel

internaţional;

-Lipsa cadrului legislativ specific abuzului şi, mai mult decît atît, a unei

definiri clare a noţiunii de abuz, chiar şi în rîndul specialiştilor. Anumite paternuri

culturale specifice (pudoare, frica de autorităţi) unei culturi centrate pe adult, care

conferă familiei un statut închis este de natură a frîna procesul de conştientizare

colectivă a situaţiilor de abuz. Copilul este deasemenea educat în spiritul

obedienţei, iar disfuncţionalităţile majore ale familiei sunt trecute sub tăcere.

Datele statistice referitoare la cazurile de abuz şi exploatare sexuală a

copilului sunt aproape inexistente fapt ce a determinat minimalizarea fenomenului.

Nu există un control strict din partea statului iar abuzul sexual nu este perceput ca 9 Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copiii şi familiile în situaţi de risc, Materialele conferinţei internaţionale Chişinău 2003, pag. 69

58

o problemă socială gravă. Situaţia devine mai dramatică din cauza absenţei legilor

care să permită intervenţia în raportarea cazurilor de abuz familial şi instituţional.

Numărul real al cazurilor de abuz fizic, sexual şi emoţional este necunoscut şi

necontrolat. Unele forme de abuz (ex. abuzul emoţional, neglijarea) nu au însă o

recunoaştere socială. La aceasta se adaugă lipsa măsurilor de protecţie a mamei şi a

copilului care ar putea declara abuzul.

Percepţia colectivă indică prezenţa tuturor formelor de abuz în multe şcoli şi

instituţii de ocrotire a copilului. Există deja cazuri larg mediatizate de abuz în

diferite instituţii pentru copii. Abuzul emoţional este prezent şi la grupurile socio –

culturale care, pe considerente filozofice şi religioase, obligă copiii la practicarea

unor ritualuri sau la respectarea anumitor interdicţii ( de exemplu: neacceptarea

transfuziilor de sînge, neparticiparea şcolară ) care restrîng şi limitează drepturile

copilului.

Legislaţia românească nu operează cu termenii de abuz aşa cum sunt

definiţii în documentele ONU şi în cele ale CE, însă conţinutul acestora este în cea

mai mare parte acoperit de legislaţia penală cu referire la copilul victimă

( exemplu: incest, corupţie, viol, seducţie) sub forme diferite şi într-o concepţie

diferită.

Din datele statistice atrase din dosarele de cercetare aflate în evidenţa

Direcţiei Poliţiei Criminale, reiese că au fost înregistrate în 1995, 676 cazuri de

agresiune sexuală în care victimele, infracţiunilor au fost minori (601 fete şi 75

băieţi), 119 avînd vîrsta pînă la 10 ani. Violul a fost infracţiunea cu cele mai multe

victime 328 copii, adică 49,75 din cazuri, iar din acestea 218 au fost eleve.

Proxenetismul (71,2%) şi prostituţia (67,3%) s-au referit la minore fără ocupaţie,

iar 14,2% din cazurile de perversiuni sexuale au avut ca victimă minorul; 26,5%

dintre aceştia erau copii între 0-10 ani.

Conform părerii unor ziarişti români, maltratarea este o consecinţă directă a

sărăciei. Deci după cum vedem în România a fost acordată o mai puţină atenţie

59

asupra fenomenului de abuz, larg conştientizat în ţări cu tradiţie în domeniul

protecţiei copilului.

Diferitele cercetări sociologice întreprinse în Occident au arătat că

maltratarea ca problemă socială determină şi întreţine alte probleme sociale, printre

care preluarea de către copii a modelelor de violenţă promovate de părinţi, fuga ori

vagabondajul sistematic, antrenarea în prostituţie, delicvenţă şi în alte acţiuni

ilicite. În ansamblul ei violenţa antrenează violenţă, iar aceasta nu este altceva

decît reflectarea unui anumit climat social care, în România de astăzi, poate fi

descris cel mai bine prin noţiunea de anomie (dezordine, haos).

În majoritatea ţărilor, cu unele excepţii, părinţilor şi adeseori, învăţătorilor

care predau la clasele mici, li se recunoaşte dreptul legal de a aplica anumite

sancţiuni copiilor. Aceleaşi sancţiuni fizice aplicate de către persoane străine, care

nu au relaţii de tutelă sau raporturi educative cu copii sunt considerate delicte

penale. Unele ţări, printre care şi Suedia, interzic, în schimb, pedepsele corporale

aplicate de părinţi sau educatori.

În pofida progreselor înregistrate în domeniul gîndirii şi activităţii

pedagogice, sancţiunile fizice (mai ales, bătăile aplicate cu nuiaua sau varga)

continuau să rămînă un mijloc principal de disciplinare a copiilor. Aceasta a

permis comiterea a numeroase abuzuri, adeseori cu consecinţe dramatice pentru

micile victime ale părinţilor sau educatorilor.10

Începînd din secolul al XX-lea se întreprind primele măsuri de reformă

contra abuzurilor disciplinare îndreptate contra copiilor, reflectate, mai ales, în

legislaţia cu privire la sancţionarea juridică a părinţilor, care prin maltratare, ajung

să-şi omoare proprii copii.

În paralel capătă extindere ideea protecţiei copiilor bătuţi, abandonaţi sau

delicvenţi. În S.U.A. apar primele aşezăminte instituţionale, denumite Case de

refugiu avînd ca scop principal protejarea copiilor şi tinerilor de mediile urbane

10 Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copiii şi familiile în situaţi de risc, Materialele conferinţei internaţionale Chişinău 2003, pag. 70

60

familiale corupte. Proiectate iniţial pentru a proteja copiii de amestecul cu drojdia

societăţii din familiile sărace sau de pe străzi, aceste aşezăminte ofereau

oportunităţi pentru internarea copiilor neglijaţi sau abandonaţi de părinţi.

Obiectivul lor principal nu consta în protecţia reală a copiilor, ci în prevenirea

probabilităţii ca aceşti copii să devină delicvenţi. Ideea fundamentală care a stat la

baza acestor aşezăminte, înfiinţate în Europa, era aceea a descreşterii probabilităţii

ca diferitele categorii de copii neglijaţi, bătuţi sau abandonaţi să urmeze

deficienţele părinţilor în ceea ce priveşte mizeria, sărăcia şi violenţa. Aceste

instituţii nu au avut însă nici un efect real asupra diminuării abuzului asupra

copilului. Un alt eveniment important în lupta contra abuzului l-a reprezentat

crearea, tot în SUA, a unor societăţi speciale pentru Prevenirea Cruzimii împotriva

Copiilor, similare cu cele pentru prevenirea cruzimii împotriva animalelor. Dar nici

eforturile acestor societăţi n-au reuşit să diminueze fenomenul de maltratare a

copiilor. În plus, salvarea copilului de abuzurile parentale nu au făcut altceva decît

să mărească numărul copiilor instituţionalizaţi şi problemelor create de acest

proces al instituţionalizării.

În Franţa, în secolul al XVII-lea, o contribuţie importantă în domeniul

educaţiei a avut-o Francois Fenelon, cunoscut autor al lucrării Aventurile lui

Télémaque şi al tratatului Despre educaţia fetelor, care a încercat să introducă o

serie de elemente noi în sistemul pedagogic optînd pentru o instruire atrăgătoare,

lipsită de constrîngeri şi durităţi.

Statisticile oficiale nu dau deloc impresia că Anglia şi Ţara Galilor ar suferi

de o epidemie a abuzurilor asupra copiilor. În ce priveşte crimele, cu atît mai mult

pentru eşantioanele mici. Deşi pentru răniri cifrele sunt mari, şi aici există

dificultăţi specifice. În primul rînd, trebuie să ţinem seama de contextul social care

poate varia din cînd în cînd. În al doilea rînd – şi aceasta este problema centrală –

în analiza abuzurilor asupra copiilor, definiţia de rănire este dinamică şi nu statică,

astfel încît cadrul în care se fac presupunerile este departe de a fi clar. Ceea ce este

61

evident este faptul că mai puţini oameni sunt condamnaţi azi de a-şi fi omorît copii

decît în trecut.

Oricare ar fi motivul, aceasta este o statistică foarte importantă.

În prezent cu toate progresele înregistrate şi popularizarea sa prin mass –

media, fenomenul de abuz asupra copiilor rămîne constant ca amploare. Deşi

reglementările legale ale mai multor ţări permit aducerea în faţa instanţelor de

judecată pentru abuz, sentinţele sunt foarte blînde şi nu se aplică decît în jumătate

din cazurile identificate.11

Făcînd referinţă la aceste ţări, este timpul să ajung şi la fenomenul abuzului

asupra copilului în R. Moldova care nu este îmbucurătoare. Deci după cum am

precizat mai sus, problema copiilor este actuală pentru toate comunităţile umane,

indiferent de nivelul de dezvoltare economică sau socială, iar pentru ţara noastră, o

ţară săracă, este un domeniu dificil care necesită intervenţii financiare, umane

permanente şi stabile. Problema protecţiei copilului de diferite tipuri de abuz este

una din principalele probleme sociale ale societăţii moderne.

Republica Moldova, ca orice ţară aflată în proces de tranziţie, la momentul

actual se confruntă cu o explozie neaşteptată a problemelor sociale, situaţie pentru

care sistemul de protecţie nu a fost suficient pregătit. Problema abuzului se

agravează tot mai mult din această cauză Guvernul Republicii Moldova a stabilit

familia şi copilul ca fiind drept obiectiv prioritar al protecţiei sociale. Reieşind din

cele expuse este necesar de a face un efort sporit pentru a acorda copilului asistenţa

specială pentru a asigura respectarea drepturilor sale în mod permanent.

Printre obiectivele majore pe care şi le-a propus Republica Moldova este

reconsiderarea statutului copilului; crearea condiţiilor optime pentru toţi copii, în

special pentru grupurile vulnerabile de copii şi cei din mediul rural.

O importanţă majoră în dezvoltarea sistemului de protecţie a copilului, care

este supus abuzului, o are competenţa resurselor umane, în care este nevoie de

11 George Neamţu, Tratat de asistenţă socială, Iaşi: Polirom 2005, pag. 696

62

investit continuu prin organizarea şi desfăşurarea activităţilor de formare şi

perfecţionare profesionale.

Pentru combate fenomenul abuzului în Republica Moldova este necesar de a

întreprinde nişte acţiuni concrete pentru crearea unui sistem unic de protecţie

socială şi juridică a copiilor. Aceste sistem va îmbunătăţi, într-o oarecare măsură,

condiţiile de dezvoltare, educare şi protecţie a tuturor copiilor şi, în special, a celor

asupra cărora s-a produs abuzul.

Conform raportului UNICEF Situaţia copiilor şi femeilor în Republica Moldova

în anii 2000 – 2001, numărul copiilor neşcolarizaţi a crescut cu 60% pe parcursul

ultimilor ani (de la 5000 - 8000). Numărul cazurilor de abandon al copiilor a

crescut în 1995 cu circa 20%. În anul 1998 au fost abandonaţi 1549 de copii. În

ultimii 4 ani a crescut şi numărul copiilor cu dizabilităţi – de la 12,4 mii la 14 mii,

aceştia constituind 1,3% din numărul total al copiilor. 35% din copii lucrează,

majoritatea lor nefiind plătiţi sau îndeplinind munci domestice mai mult de 4 ore

pe zi etc.

Fondul de Investiţii Sociale din Moldova este orientat spre crearea unor

alternative sociale de îngrijire a copiilor vulnerabili, bazate pe comunitate şi avînd

drept obiectiv prevenirea instituţionalizării copiilor şi reintegrarea lor în familie şi

societate.12

§2. Rolul echipei pluridisciplinare în combaterea fenomenului.

După Roth, cunoaşterea fenomenului abuzului comis împotriva copiilor are

caracteristicile unui iceberg : ceea ce iese la suprafaţă este o doar mică parte din

ceea ce rămîne ascuns. Dintre adîncuri spre suprafaţă, straturile muntelui de gheaţă

sunt: 1. Abuzurile necunoscute pentru toate persoanele din afara familiei; 2.

Abuzurile cunoscute vecinilor şi unui număr restrîns de cunoştinţe; 3. Abuzul

cunoscut unor profesionişti ( de exemplu medici, cadre didactice); 4. Abuzul

12 Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copiii şi familiile în situaţi de risc, Materialele conferinţei internaţionale Chişinău 2003, pag. 42

63

cunoscut unor organizaţii, instituţii ( şcoală, circumscripţie medicală) 5. Abuzul

cunoscut de forurile legale de investigare ( instituţii de protecţie a copilului); 6.

Abuzul investigat de procuratură şi tribunal.

Relele tratamente împotriva copilului sun realităţi ale vieţii familiale din

Moldova, realităţi pentru care serviciile destinate respectării drepturilor copilului

trebuie să fie pregătite. Situaţiile de viaţă ale copiilor expuşi abuzurilor nu pot fi

rezolvate prin măsuri doar administrative. Surse de optimism în analiza

schimbărilor din reţeaua tradiţională sunt reprezentate de noile modele

profesionale, apărute la nivelul diferitelor foruri decizionale, organizaţii şi

instituţii, care cunosc de acum problematica abuzurilor împotriva copiilor. În

nenumărate instituţii, s-au iniţiat noi programe de formare şi clasificare a

specialiştilor. Aşa cum s-a întîmplat şi în alte ţări, primele rezultate scot şi mai

mult în relief dificultatea de a găsi răspunsuri potrivite în cadrul sistemului nostru

de protecţie a copilului implicarea în viaţa unui copil victimă necesită o expertiză

cu specific interdisciplinar. De aceea, rezolvarea unor astfel de cazuri necesită

colaborarea unei întregi echipe pluridisciplinare: asistent social, medic pediatru şi

pedopsihiatru, psiholog, terapeut, jurist, poliţist, echipă care nu poate funcţiona cu

adevărat în interesul copilului dacă nu are puncte comune de vedere şi priorităţi

unice: interesul primordial al copilului. Mai mult echipa pluridisciplinară nu poate

funcţiona adecvat doar pe baza bunăvoinţei sau a cunoştinţelor profesionale ale

membrilor ei, ci numai pe baza unor instrumente legale fondate structuri ale

statului şi ale societăţii civile a căror misiune comună devine drepturile şi

bunăstării copiilor.

Abuzul asupra copilului constituie o problemă care, prin natura sa, nu este

domeniul unui singur grup de asistenţi sociali. Alarmele publice privind cazurile de

abuzuri asupra copiilor au reverberat într-o măsură mai mare sau mai mică, prin

intermediul asistenţilor sociali sau agenţilor care au contactat cu copii aflaţi într-o

asemenea situaţie; ei au fost forţaţi să comunice şi să colaboreze, iar anchetatorii

oficiali s-au plîns în mod regulat atunci cînd asistentul social nu şi-a îndeplinit

64

sarcinile. Este adevărat că teama centrală a rapoartelor oficiale a fost mai degrabă

colaborarea între lucrători decît eficienţa metodelor particulare de tratament al

copiilor cu abuzuri. Dacă asistenţii s-ar fi implicat mai rapid în preocuparea

publică, probabil că mulţi dintre copii n-ar mai fi murit.

Colaborarea interdisciplinară este de dorit în orice domeniu de asistenţă

socială şi de aceea acest capitol va analiza trăsăturile principalilor lucrători şi ale

agenţilor cu care are de-a face asistentul social de autoritate locală. Serviciile de

ocrotire sunt departe de a fi omogene şi este de aceea tot mai important a le

înţelege atitudinile, filozofiile şi practicile.

Medicii pediatri. Acest grup este cel mai apropiat de cazurile de abuzuri asupra

copiilor, publicînd însă din 1966 îndrumări referitoare la aceste situaţii.

Pediatrii sunt importanţi pentru asistenţii sociali din mai multe motive: în

primul rînd ei sunt cei care fac principalele diagnoze medicale asupra copiilor, ceea

ce determină scoaterea sau nu a copilului din cadrul familiei; în al doilea rînd,

statutul clar al pediatrului în acest domeniu este important în sprijinirea altor

lucrători, în special medici generalişti; în al treilea rînd, rolul lor de martori experţi

este un factor în prezenţa cazurilor în faţa tribunalului pentru tineret. Aşa cum

sugerează şi numele lor, preocuparea directă a pediatrilor este copilul ca pacient, o

abordare care ar putea fi folositoare în contrabalanţarea concepţiei asistenţilor

sociali privind contextul de familie. Este evident că atitudinile balanţarea

concepţiei asistenţilor sociali privind contextul de familie. Este evident că

atitudinile ’70 şi ’80 adică mai întîi copilul, în al doilea rînd familia devin o

concepţie dominantă.

Decretul privind copiii, din 1975 susţine şi încurajează activitatea de

protecţie a copiilor, reduce perspectivele de reabilitare a copiilor care au suferit

abuzuri şi netezeşte calea către încredinţarea pe termen lung şi adopţie. Intervenţia

timpurie, mutarea energetică a copilului din cadrul familiei şi definiţii mult mai

largi ale noţiunii de abuz au caracterizat concepţia pediatrilor în problema

abuzurilor asupra copiilor.

65

Medicii generalişti. Ca grup, medicii generalişti sunt cei mai importanţi

pentru asistenţii sociali care se ocupă de problema copiilor cu abuzuri. Anchetele

Departamentului de Sănătate şi Securitate Socială arată în Apendixul său că

medicii generalişti au fost implicaţi în 17 din cele 18 cazuri studiate.

Din toate grupurile de medici, credem că medicii generalişti pot produce cea

mai mare frustrare pentru asistenţii sociali. Ei sunt o parte esenţială a vieţii de

familie, deşi în activitatea de echipă pot fi foarte evazivi.

Relaţia dintre medicii generalişti şi asistenţii sociali nu este simplă. Pe cît

permite diferenţele de ordin cultural, cele două forme de pregătire au deseori

accente diferite; modelul medical pune accentul pe diagnosticul concis care

conduce la tratamente specifice, pe importanţa sacră a responsabilităţii faţă de

individ şi pe o concepţie mai degrabă ierarhică a lucrului în echipă. Asistenţa

socială pe de altă pare, este mult mai preocupată de modalităţile eclectice,

multidisciplinare, de flexibilitate, participarea clientului, lucrul în echipă şi de

conformitatea în cadrul organizaţiei.

Dacă generaliştii nu cunosc problema abuzului asupra copiilor şi a

consecinţelor sale este important ca asistenţii sociali să comunice aceste informaţii

prin scrisori, detalii din audierile de la tribunal, strict confidenţial.

S-ar putea întîmpla ca un grup să fi făcut prea mult şi altul prea puţin.

Scopul ar fi dezvoltarea încrederii între cele două servicii locale. Importanţa

medicilor generalişti pentru asistenţii sociali este baza lor de securitate locală în

cadrul comunităţii, contactele regulate cu păturile largi ale populaţiei şi astfel,

simţul lor de perspectivă în legătură cu oamenii pe care i-au îngrijit.

Psihiatrii. Relaţia dintre psihiatri şi asistenţii sociali beneficiază de faptul că

ambele grupuri prefigurează arii de cunoaştere asemănătoare, mai puţin precise

decît în cazul celorlalţi medici.

Adesea, psihiatrii au privit abuzul asupra copiilor ca pe o provocare majoră,

mai ales în încercarea de a afla psihopatologia specifică a celor care comit abuzuri.

Psihiatrii pentru copii vor oferi ajutor în cazul în care copilul este cauză sau

66

simptom al rivalităţii familiei, iar dezvoltarea tehnicilor terapiei de familie

încurajează o perspectivă mai amplă a problemei.

În ciuda importanţei aparente pe care o au psihiatrii în problema copiilor cu

abuzuri, adesea ei nu sunt implicaţi. Analiza anchetelor realizate de Departamentul

de Sănătate şi Securitate Socială arată implicarea lor în numai 4 din cele 18 cazuri

înregistrate.

Există o potenţială relaţie valoroasă între psihiatri, medicii generalişti şi

asistenţii sociali, dacă lucrul în echipă este acceptat şi se dezvoltă. Pentru asistenţii

sociali, psihiatrul poate oferi servicii ca terapist, fie pentru părinţi, fie pentru

întreaga familie şi este, deasemenea, o sursă de expertiză pentru natura bolilor

mintale, efectele drogurilor şi a altor tratamente.

Poliţist. În doi ani de zile de la publicarea circularei Departamentului pentru

Sănătate şi Securitate Socială, circulară care a definit regulile de bază ale politicii

în cazurile de abuzuri asupra copiilor, ei au fost nevoiţi să publice o alta, în 1976,

pentru a aduce recomandări şi îndrumări care să acopere rolul poliţiei. În

continuarea ideii că abuzurile asupra copiilor constituie o crimă în care poliţia

trebuie implicată, unele declaraţii ale guvernului au fost în mod evident necesare

din cauza incertitudinii generale referitoare la: cu, unde şi chiar de ce poliţia

trebuie să participe la investigaţii şi discuţii. Ca urmare, au apărut important

schimbări şi în această parte ne vom concentra asupra a trei principale întrebări: în

primul rînd, rolul poliţiei în investigarea cazurilor de abuzuri asupra copiilor; în al

doilea rînd, planificarea ulterioară a cazului şi în al treilea rînd, cît de importante

sunt consideraţiile filozofice privind această problemă.

Oricum, de vreme ce preocupările generale privind toate formele de abuz au

escaladat în 1974, implicarea poliţiei a crescut corespunzător. Dacă prima abordare

s-a bazat pe un model de boală a fost complicat deoarece, prin definiţiei, dacă

copilul este suspectat că a suferit un abuz, atunci apar investigaţiile şi identificare

ofensei legale.

67

Ca rezultat al circularei din 1976, poliţia a devenit un auditoriu regulat al

întîlnirilor de informare şi recomandări în cazurile de abuzuri asupra copiilor. Mai

mult, ei au fost încurajaţi de Departamentul pentru Sănătate şi Securitate Socială să

facă disponibile cazierele şi alte informaţii despre părinţi şi ocrotitori, care ar putea

folosi în investigaţiile cazurilor de abuzuri asupra copiilor. Poliţia locală şi

asistenţii sociali au multe lucruri în comun, dar şi multe deosebiri. Ambele grupuri

sunt sensibile la opiniile publice şi ale guvernului, ambele lucrează în cadrul unor

mari organizaţii oficiale, şi cel mai important, împărtăşesc rolul de investigator şi

procuror. Astfel, reacţia poliţiei la abuzurile asupra copiilor a constatat în

extinderea şi specificarea rolului lor în cooperarea cu alte organizaţii.

Pregătirea poliţiei s-a lărgit pentru a putea ţine cont de abuzurile asupra

copiilor, în unele forţe de poliţie, tema a căpătat un statut mai ferm. La Devon, de

exemplu, un detectiv implicat în cazurile de abuz asupra copiilor, de cercetare a

acestora, este unul din autorii importante broşuri şi participă la conferinţe

internaţionale şi are întîlniri regulate cu pediatri şi psihiatri.

Reieşind din cele relatate mai sus, constatăm că echipa pluridisciplinară are

un rol foarte important în practica asistenţei sociale. Asistentul social şi echipa

pluridisciplinară pot ajunge la rezultate frumoase, indiferent de domeniul abordat.13

§3. Relaţia Asistent Social – părinţi: servicii sociale.

Cu toate că părinţii sau ocrotitorii sunt doar o parte a ecuaţiei de evaluare, eu

sunt un factor dinamic. Reacţia lor la investigaţie va altera ecuaţia şi de aceea

asistentul social trebuie să fie foarte clar în relaţia sa cu ei. Onestitatea, autoritatea

şi compasiunea trebuie să definească relaţia: onestitate – în faptul că părinţii au

dreptul de a şti că se află sub o examinare atentă singura excepţie posibilă este

situaţia rară unde ascunderea adevărului poate fi necesară pentru a duce copilul 13 Davit M. Cooper, Davit Ball, Abuzul asupra copiilor, Iaşi 1995, pag. 25

68

imediat la loc sigur, autoritate – asistentul trebuie să fie sigur în realizarea

sarcinilor oficiale, fără a se sustrage de la responsabilitate, compasiune – în măsura

în care spre deosebire de poliţie, asistentul social trebuie să se preocupe de

interacţiunea dintre autorul crimei şi victimă.

Părinţii pot fi sursa principală de informaţii în ceea ce priveşte actul de abuz

asupra copilului; de aceea este oportun să se caute cooperarea lor în înţelegerea

motivului pentru care a avut loc abuzul. Bunăvoinţa lor poate permite asistentului

să petreacă mai mult timp cu copilul acasă, unde, în ciuda abuzului suferit, el se

poate simţi mai în siguranţă decît într-o rezervă de spital. Părinţii pot părea azi

nişte monştri, iar mîine să aibă din nou lucruri vitale de oferit copiilor lor. Între

timp, asistentul trebuie să găsească modalităţi de a lăsa o uşă deschisă pentru

negocieri. Părinţii pot avea remuşcări numai acolo unde simt un grad de

compasiune din partea asistentului; fără aceasta, ostilitatea şi teama lor pot fi greşit

interpretate ca indiferenţă crudă şi lipsă de cooperare.

Mai tîrziu, în procesul de investigaţie, vor fi decizii suplimentare de luat în

ceea ce priveşte implicarea părinţilor. Trebuie ei să fie invitaţi la conferinţele de

ca ? Un studiu a 38 de Departamente de Servicii Sociale arată că 22 dintre ele nu

au informat părinţii că numele copiilor lor a fost trecut în registrul copiilor cu

abuzuri şi acest lucru sugerează că procesul exclude în mod sigur părinţii.

Îndrumarul din 1986 al Departamentului de Sănătate şi Securitate Socială

recomandă ca părinţii să fie informaţi, dar este ferm împotriva prezenţei lor la

conferinţele de caz pe care ei le privesc ca întîlniri profesionale axate pe detaliile

cooperării dintre agenţii în scopul protejării copilului şi elaborării de planuri de

viitor. Procedurile trebuie să asigure atît rolurile de autoritate, cît şi de compasiune.

O întîlnire oficială de documentare asupra motivelor examinate poate fi stînjenită

de prezenţa părinţilor ( la fel cum poliţia nu invită criminalul suspect la

investigaţii). Oricum, o întîlnire ulterioară poate fi asigurată, astfel că părinţii să

poată auzi dovezile care se aduc împotriva lor şi să răspundă. Onestitatea

asistentului social va ajuta părinţii să cunoască faptul că se lucrează la un proces

69

oficial, care din cînd în cînd îi va exclude. Fie că le place sau nu, ocrotirea copiilor

este de primă importanţă. Acest lucru poate suma dur, însă este mult mai productiv

decît orice încercare de a masca adevărul. În acest moment, asistentul social

trebuie să fie alert faţă de propriile sale anxietăţi de rol. El trebuie să investigheze

ferm şi corect preocupîndu-se totodată într-un fel şi de părinţi.

La capătul unui spectru a grupului de lucru avem intense complexe grupuri

terapeutice, cum ar fi Gestalt, sau mai recent, psihodramele. La celălalt capăt, sunt

acelea care se centrează pe mediul extern şi pe factorii poliţiei în cazurile de abuz

asupra copiilor. O cale pentru asistenţii sociali ar fi să aducă laolaltă persoana care

a suferit abuzul, pe cel care a săvîrşit abuzul, familiile celor care au săvîrşit abuzuri

şi asistenţii sociali recunoscînd faptul că abuzul nu este o problemă individuală, ci

un fenomen cu rădăcini în natura structurală a societăţii.

La început, părinţii manifestă nervozitate şi proteste de nevinovăţie. După un

timp. Suferinţa şi supărare. În acest moment, asistentul social trebuie să se

intereseze de problemele lor imediate, spunîndu-le că pot vorbi despre copil mai

tîrziu, avînd loc o schimbare a focalizării pe ceea ce s-a întîmplat de la raport. Asta

permite dezvăluirea multor nelinişti şi temeri. Asistentul social trebuie să arate

părinţilor ce fel de om este şi să-şi ofere ajutorul: o ceaşcă de cafea, o gustare,

condus acasă eventual cu maşina de la spital, asistenţă financiară. Aceste lucruri

reduc neliniştea părinţilor; ei sînt adesea încurcaţi de acest mod de abordare ( O

mamă: Eşti aici de o oră şi încă aştept să-mi trînteşti legea sub nas ca toţi ceilalţi

asistenţi sociali, dar n-o faci şi nu pot înţelege de ce). Faptul că părinţii nu întîlnesc

o parte negativă duce la apropierea cu asistentul social, îi predispune la confidenţe

şi la împărţirea sarcinilor de rezolvare a problemelor.

Trebuie observată natura relaţiilor cu ceilalţi, în special cu membrii familiei

şi cu asistentul social. În cazul în care există probleme în relaţiile părinte – asistent

social, este esenţială cauza: personalizarea asistentului social sau circumstanţele

familiale ? Trebuie apreciate relaţiile părinţilor cu autorităţile: o comportare

70

obişnuit agresivă este îngrijorătoare; omisiunile regulate vorbesc despre probleme

legate de încrederea în sine.

Indiferent de modul de abordare, asistentul social se va înfrunta cu o

multitudine de probleme, mai grele sau mai uşoare. Asistentul social şi părintele

trebuie să ajungă la un acord, se încheie un contract care stabileşte criteriile ce

evaluează progresul. Modificarea comportamentului este un mod de a diviza

problema; aceasta cere o analiză, împreună cu părinţii, a comportamentelor care

pun probleme şi a unui plan de depăşire a acestora. Este foarte important ca

părinţii să aibă sprijin regulat şi acces la o linie telefonică. La stress, părintele şi

asistenţii sociali se complac în reacţii dramatice, exagerate şi panicatoare. Sînt

impulsivi, intoleranţi, cer atenţie imediată, rezultate ale necesităţii de a convinge

lumea de proasta stare a lucrurilor ( uneori din cauza modului de viaţă şi

educaţiei), toate aceste cerinţe sunt cerute de către părinţi şi de aceea asistentul

social trebuie să-i ofere o bună ascultare. Deasemenea, trebuie să i se arate

părintelui că scenele nu sînt necesare, de aceea uneori părintele este numit actor.

Este bine ca asistentul social să-şi păstreze calmul, să nu intre în panică la

ameninţările cu sinuciderea sau uciderea copilului. Este necesară o perioadă lungă

de timp pentru schimbarea trăsăturilor profunde de personalitate, dar persistenţa,

consistenţa, sprijinul, sinceritatea asistentului social pot contribui în mare parte la

procesul de dezvăţare.

Apropierea de părintele imatur. Se evaluează rezistenţa la negarea şi aruncarea

vinei – adică ei cu uşurinţă pot da vina pe alte persoane sau chiar pe proprii lor

copii – caracteristici ale imaturităţii. Aceşti părinţi sînt impetuoşi, furioşi şi uşor

fustrabili, cu o slabă stăpînire de sine; mulţi sînt înţepeniţi în propria lor copilărie.

Sarcina majoră a terapiei este promovarea creşterii emoţionale, maturizării şi

stabilitatea de a face faţă vieţii, mai ales relaţiilor cu ceilalţi: Mulţi părinţi cu

învăţat din experienţe amare că toate motivele sînt suspecte, deci nu există nici un

motiv pentru care ei ar trebui să-l accepte sau să aibă încredere în asistentul social.

71

În stadiile iniţiale, este prezentă agresiunea şi ostilitatea din partea părinţilor,

alternativ cu cooperarea şi supunerea (rezultate din sentimente de disperare şi

teamă). Asistentul social trebuie să dovedească că se poate avea încredere în el şi

că părintele merită într-adevăr să fie ajutat. Deasemenea, asistentul social trebuie

să demonstreze că grija lui este reală; se poate începe prin sprijin financiar şi

practic ( conduceri la clinică, scrisori la diverse apartamente, haine etc.).

Părinţii trebuie încurajaţi în tot ceea ce îi interesează, este important ca

părintele s ştie unde pot suna la orice oră pentru problemele care pot apărea

( singurătate sau depresie copleşitoare, scandal în familie etc.). Se pot face

aranjamente pentru că nimeni nu poate fi disponibil 24 ore ( nici părinţii, nici

asistentul social ); părinţilor li se face cunoştinţă cu ceilalţi care pot răspunde

apelurilor lor. Familia nu trebuie ajutată de un serviciu rigid, care nu respectă

dreptul lor la crize la orice oră ( dar aceasta nu mai este problema asistentului

social singur ci a agenţilor de care aparţin). Dacă agenţia nu asigură un serviciu

adecvat, asistentul social trebuie să exploreze alte alternative şi nu trebuie să se

simtă personal răspunzător pentru problemă. Dependenţa de asistent social trebuie

evitată, deoarece după un timp (luni sau ani), apare dorinţa de a deveni ca

asistentul social. Deci, părinţii trebuie încurajaţi să-şi rezolve singuri problemele

ajutîndu-i să înţeleagă ei însuşi şi să conştientizeze gradul de dificultate. Una dintre

sarcinile cela mai grele este ajutarea părinţilor de a se descurca cu sentimentul lor

de dezamăgire şi chiar furie pentru proprii lor copii.

Asistentul social este persoana care ştie să iasă din orice situaţie, chiar dacă

la un moment dat întîlneşte în practica sa de lucru unele dificultăţi, căci de munca

asistentului social cu părinţii depinde soarta copilului mai departe.14

Serviciile sociale

Protecţia socială şi suportul social pentru membrii colectivităţii se realizează

în principal prin două mecanisme distincte: transfer financiar şi servicii sociale.

Cînd ne gîndim la serviciile sociale oferite de colectivităţi copiilor, primele în

14 Davit M. Cooper, Davit Ball, Abuzul asupra copiilor, Iaşi 1995, pag. 30

72

minte ne vin serviciile de sănătate şi de învăţămînt. Societăţile dezvoltate au

adăugat în ultimele decenii un al treilea sector de servicii sociale adresat în mod

special copilului şi familiei, deşi nu mai lor, asistenţa socială.

Serviciile de asistenţă socială se adresează tuturor persoanelor familiilor şi

chiar comunităţilor care se află într-o situaţie de risc. Situaţia de nevoie se

caracterizează prin faptul că persoana / familia / comunitatea respectivă nu deţine

mijloacele ( capacităţi, informaţii, resurse ) pentru soluţionarea problemelor

personale şi sociale cu care se confruntă.

În cazul depistării unor semne de abuz fizic sau emoţional asupra copilului,

poliţia îl ia din familie şi îl plasează în adăpost pentru cazuri de urgenţă. Se face

apel la serviciile de protecţie a copilului care urmează să investigheze cazul pe

parcursul a 72 ore şi, în cazul în care a fost constatat abuzul, să prezinte Curţii de

Justiţie datele necesare. În aceste circumstanţe judecata poate să decidă ca copilul

să fie plasat într-o altă familie şi, în baza cazului, să intenteze un proces de

protecţie a copilului. Asistentul social din reţeaua administrativă locală de

protecţie a copilului va începe lucrul cu familia pentru a încerca să rezolve în

interiorul acesteia problema apărută, pentru a putea să întoarcă copilul înapoi

acasă, sau, în caz dacă acest lucru nu este posibil, să caute nişte alternative

permanente pentru adopţie. Între timp, copilul este plasat cu familia de asistenţi

parentali profesionişti.

Deşi Statul Minesota este unul dintre statele cele mai bogate în servicii

sociale, acestea nu sunt suficiente pentru a acoperi toate necesităţile – adăposturile

sunt întotdeauna pline.

Majoritatea sunt prestate contra plată, deşi asistenţa medicală se prestează şi

gratuit, atunci cînd persoana nu poate să plătească.

Minesota are cel mai mare număr de adăposturi în SUA:

- locuri ascunse;

- grupuri de sprijin.

Prin intermediul acestora sunt oferite servicii de:

73

- consiliere personală, suport general;

- formare a aptitudinilor părinteşti şi de comunicare sănătoasă;

- sprijin în accesarea asistenţei financiare din partea statului, îngrijire

medicală, consiliere, servicii de transportare etc.

Pentru copii sunt înfiinţate grupuri de sprijin unde ei învaţă: să-şi controleze

supărarea, sa se respecte pe sine, să facă diferenţă între contactul fizic bun şi cel

abuziv, să menţină relaţii sănătoase cu cei din jur, să fie pozitivi în comunicare, să-

şi facă prieteni şi alte chestiuni care apar în viaţa de fiecare zi.

În soluţionarea unui caz individual, cu scopul de a oferi ajutor în adaptarea

la viaţa cotidiană, la împrejurări noi, avocatul se comportă ca un adult care serveşte

drept model, activează ca mediator între părinţi şi copii, atunci cînd copilului îi

este frică să vorbească direct cu mama , modelează relaţii sănătoase, oferă activităţi

de odihnă şi acte de sprijin general.

Totodată, cazul poate fi recomandat altor agenţii şi servicii cum ar fi

Serviciul de consiliere, atunci cînd acest lucru este necesar.

Aceste servicii sunt puse şi la dispoziţia victimelor violenţei domestice, care

continuă să trăiască acasă.

- Este disponibil Serviciul de consiliere a familiilor.

- Judecătoria.

- Ordin de protecţie;

- Ia decizia ca abuzatorul să urmeze cursuri de controlare a furiei;

- În orice caz de protecţie a copilului, la judecată se va prezenta părintele,

asistentul social – ca reprezentant al structurii de protecţie a copilului din regiunea

respectivă şi care este responsabil de acest caz, precum şi un tutore – o persoană

independentă, voluntar din comunitate, care are acces la informaţiile referitoare la

cazul dat şi intervievează copilul, oferind o evaluare independentă a cazului. În

cadrul procesului, evaluarea şi recomandările făcute către tutore sunt luate foarte

mult în consideraţie.

74

Deci, copilului trebuie să i se ofere cele mai importante lucruri şi anume:

dragoste, securitate, respect, încurajări, toate aceste lucruri sunt necesare pentru o

creştere satisfăcătoare a copilului, pentru a nu se ajunge la serviciile oferite de

asistent social.15

15 Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copiii şi familiile în situaţi de risc, Materialele conferinţei internaţionale Chişinău 2003, pag. 73

75

Încheiere

Făcînd anumite cercetări sau analizări asupra fenomenului de abuz am văzut că

copilului din cele mai vechi timpuri i se aplicau diferite bătăi, fie cu vărguţa sau

pus şi simplu erau pedepsiţi în mod mai sever de părinţii săi sau de persoanele în

grija cărora se află copilul. Însă cu trecerea timpului aceste bătăi au devenit din ce

în ce mai dese, transformîndu-se în traume fizice şi psihice foarte grave.

Actualitatea temei. Realizînd această lucrare, mi-am dat seama că abuzul este o

problemă mult mai gravă decît mi-am imaginat. Deasemenea, acest fenomen

pentru a putea fi combinat necesită multă muncă, în unele cazuri este necesar să se

lucreze mai mult cu părinţii decît cu copilul. Părintele este persoana care produce

aceste abuzuri şi pentru a fi tratată este necesară o relaţie strînsă între el şi asistent

social, o relaţie în care să nu se facă discriminare ci să se comunice ca de la egal la

egal. Asistentul social în practica sa nu-şi poate efectua munca de unul singur ci

are nevoie de o echipă de persoane din cadrul diferitor agenţii care vor facilita

procesul de rezolvare a problemei.

În prezent problema abuzului este tot mai des întîlnită şi de aceea trebuie de luat

măsurile necesare stopării acestui fenomen care pune la pericole viaţa şi sănătatea

minorului.

De aceea în Republica moldova s-a stabilit ca copilul şi familia să fie drept

obiectiv prioritar al protecţiei sociale.

Scopul tezei a fost de a analiza fenomenul de abuz şi de a evidenţia servicii

sociale oferite persoanelor abuzate .

Pentru ca acest scop să se realizeze am folosit următoarele Obiective:

- de a analiza termenul de abuz din mai multe perspective şi abordări.

Datorită acestui obiectiv eu ştiu că abuzul reprezintă vătămarea fizică şi

psihică a unui copil de către o persoana responsabilă pentru ocrotirea

copilului... Această definiţie a fost propusă din perspectivă legislativă;

76

- de a evidenţia şi explica tipurile sau formele de abuz. Aici autorul a făcut

referinţă la trei tipuri de abuz psihologic;

- de a evidenţia rolul echipei pluridisciplinare în combaterea fenomenului.

În cadrul acestui obiectiv, autorul s-a referit la cele mai importante

persoane şi la rolul lor în rezolvarea problemei de abuz şi care este pe

larg relatat în lucrare;

- de a identifica sau scoate în evidenţă cauzele care au produs apariţia

abuzului. Acest obiectiv a fost atins cu succes de autor, care a menţionat

cele mai importante cauze existente.

- de a descrie reţeaua de servicii sociale oferite persoanelor abuzate. Acest

obiectiv, Deasemenea, a fost tratat în lucrare, unde s-a evidenţiat rolul

asistentului social şi al altor persoane şi agenţii în oferirea acestor

servicii;

- de a analiza relaţia dintre asistent social şi părinte în vederea combaterii

fenomenului. Prin acest obiectiv autorul a scos în evidenţă cît de

importantă este relaţia dintre asistent social şi părinte. Deasemenea , s-ai

evidenţiat şi posibilele neînţelegeri dintre aceste două părţi şi impactul

lor în rezolvarea problemei;

- de a propune soluţii pentru a preveni abuzul îndreptat împotriva

copilului. Acest obiectiv nu a fost de atins de către autor din cauza lipsei

de surse şi informaţii necesare.

Structura lucrării

Teza respectivă a fost alcătuită din două capitole, care la rândul lor au fost

au fost constituite din trei paragrafe.

În capitolul I, paragraful unu, autorul s-a referit la noţiunele principale ale

abuzului din mai multe abordări. După cum s-a putut observa termenul de abuz

este definit în mod diferit însă toate se referă la copil, sănătate, vătămare.

77

Majoritatea oamenilor nu prea cunosc termenul de abuz de aceea ar trebui ca

în societate să se opereze cât mai mult cu el şi să se aducă la cunoştinţă

consecinţele pe care le poate avea abuzul asupra copilului.

În paragraful doi, al capitolui I autorul ne-a vorbit despre principalele studii

ale abuzului. El a făcut referinţă la patru studii principale făcute în SUA, studii

care au o mare importanţă în practica asistenţei sociale.

În cadrul celui de-al treilea paragraf al capitolului I autorul s-a referit în mod

special la copil în cadrul societăţii. Autorul ne-a adus la cunoştinţă principalele

nevoi ale copilului şi cum trebuie el tratat şi educat în cadrul societăţii. Deci

copilul este viitorul iar viitorul depinde de de educaţia pe care o primeşte, de

modul cum este tratat în familie şi de către cei din jurul lui. De aceea înainte de a

avea un copil trebuie să ne gîndim dacă suntem capabil de al creşte şi educa.

În capitolulu II autorul a pus accentul pe serviciile sociale oferite

persoanelor abuzate.

În paragralul unu s-a vorbit despre fenomenul de abuz atât în Republica

Moldova cît şi în alte ţări. Aici au fost descris abuzul în România, principalele

realizări care s-au făcut în SUA, Franţa etc.

În paragraful doi al capitolui II ne-a vorbit despre un grup de persoane care

au un rol important în asistenţă socială fără de care cu greu se va ajunge la

rezultate aşteptate. Deci, bineînţeles este vorba despre echipa pluridisciplinară:

medicii, pediatri, medici generalişti, psihiatrii, poliţiştii toţi aceştea folosesc la

combaterea fenomenului de abuz.

Paragraful al treilea al capitolui II s-a referit în mare parte la relaţia dintre

asistent social şi părintele şi la servicii sociale pe care le oferă aceştea. DE aici se

poate de observat foarte bine cât de important este lucru cu părintele, am putea

spune că se lucrează mai mult cu el decât cu copilul.

Această teză a fost realizată de către autor pentru a putea depista cele mai

importante lucruri despre abuz care pe viitor îi vor fi de folos în practica sa de

asistent social.

78

Bibliografie

1. Tratat de Asistenţă Socială. Volum coordonat de Neamţu G. Collegium Polirom 2003.

Cap. III „Abuzul şi neglijarea copilului”. „Maltratarea copilului”.2. Anale ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi ( serie nouă)

Sociologie – Politologie Iaşi 2004.3. Irimescu G. „Traumatizarea copilăriei sau despre consecinţele

abuzului şi ale neglijării copilului”

79

4. Consţin Tiberiu Soiţu „Rolul ataşamentului faţă de părinte în dezvoltarea copilului”.

5. Sorin M. Rădulescu „Sociologia problemelor sociale ale vîrstelor” Lumina Lex.

6. „Filozofie, Sociologie, Politică şi Tînăra generaţie” coordonator Ţopac V., Aliona Botnari, octombrie 2003.

7. Spînu M. „Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţiei copilului”

8. Launa Miruna Pop – coordonator – Dicţionar de Politici Sociale. Editura Expert.

9. Universitatea „Al. I. Cuza” Facultatea Filozofie Secţia Asistenţă Socială „Abuzul asupra copiilor în perspectiva Asistenţei Sociale” coordonator Miftode V., Absolvent Mihalache R.

10.Ball D. şi David M. Cooper „Abuzul asupra copiilor” Iaşi 1995.11.Bulgaru M. „Metode şi Tehnici în Asistenţă Socială” Chişinău – 2002.12.Coordonator – Zamfir C., contribuţie specială Zamfir E. „Pentru o

societate centrată pe copil” Bucureşti 1997.13.„Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copii şi

familiile în situaţii de risc” Chişinău 2003.14.Dicţionar Sociologic.15.Convenţia cu privire la drepturile copilului.

Cadrul teoretic

Ce cauzează violenţa in familie ? Această întrebare este importantă atît pentru

teoreticienii, cât şi pentru practicienii domeniului. Stabilirea cauzalităţii presupune o

analiză a violenţei la urmatoarele niveluri : individual, familial/cuplu, vecinătate,

comunitate, cultură, sistem economic sau epocă istorică, precum şi o analiză a

variabilelor : gene, simptome psihiatrice, atitudini individuale, moduri de gândire,

performanţe în managementul furiei, atitudini sociale, influenţa mediei, legislaţie,

pentru aceasta fiind imperios necesară o abordare de tip integrativ.

La nivel naţional, studii care să surprindă analiza factorilor ce conduc la violenţă

în familie s-au facut foarte recent, în timp ce pe plan internaţional, în anii '70 au

apărut primele studii de caz şi primele analize calitative făcute pe eşantioane mici, dar

şi reacţia diferiţilor observatori la acele studii, pe care le-au descalificat, con siderandu-

le aberante şi extrem de rare. A urmat apoi etapa de determinate a incidenţei şi prevalenţei în

80

cadrul populaţiei, urmată de studii corelaţionale., care şi-au propus să determine

diferenţa dintre bărbaţii violenţi de cei nonviolenci

Următorul pas în progresul metodologiilor l-au constituit analiza datelor corelaţionale şi

descriptive şi dezvoltarea teoriilor explicative. În literature de specialitate se regăsesc cinci

perspective predominante: biologică, psihopatologică, socială, sistemică şi feministă care îş

propun să descrie cauzele violenţei în familie revizuind suportul empiric şi descriind implicaţiile şi

limitele intervenţiei şi prevenirii.

Cu, alte cuvinte, teoriiie menţionate examinează factorii intrapersonali, interpersonali şi

societal ice menţin, provoacă sau elimină violenţa din familie.

1.1. Teorii şi studii biologice

Teoriile biologice despre agresiune şi violenţă pun accentul pe factorii

genetici şi neuropatologici şi iau in considerare schimbările în structura sau

funcţionarea creierului datorate traumelor sau factorilor endocrini. Aceste

prezumţii iniţiale au fost înlocuite cu propunerile moderne ce susţin că

factorii sociali Iucrează ca variabile intermediare în modificarea sau

declanşarea diferitelor laturi ale comportamentului, luînd astfel naştere

conceptul de biologie socială.

Aceste teorii şi implicaţii asociate pentru practică sunt intens

controversate şi, de asemenea, sunt foarte greu de testat empiric.

Totuşi, o recapitulare a literaturii recente despre violenţa în familie relevă

doua curente predominante de gândire : primul consideră ca accidentele

craniene reprezintă o cauză a agresiunii în familie, iar al doilea pune

accentul pe ideile neodarwiniene despre adaptarile evoluţioniste care

determină violenţa masculină îndreptată asupra femeii.

La sfarşitul anilor '80 şi începutul anilor '90, Rosenbaum et al. au publicat

o serie de articole care evidenţiau legătura dintre agresiunea maritală şi

traumatismele craniene (Rosenbaum şi Hoge, 1989; Rosenbaum, 1991 ;

Rosenbaum et al., 1994). Astfel, ei au descoperit ca mulţi dintre bărbaţii

care abuzează au suferit în antecedent traumatisme craniene şi, mai târziu,

mulţi dintre aceştia au devenit violenţi cu membrii familiei for. Autorii au

extins studiile şi au demonstrat că traumatismele craniene determină o

deteriorare gravă neuroIogică ce are ca urmare diminuarea controlului

asupra impulsurilor, crează hipersensibilitate la alcool, cauzează dificultăţi

81

de comunicare, afectează judecata şi creşte nivelul stresului în cadrul

famiiiei.

Descoperirea acestor legături nu este prea bine primită pentru că, în

parte, poate absolvi indivizii violenţi de responsabilitatea acţiuniior lor. S-au

acceptat limitări metodologice ale cercetărilor, pentru motivul că unele

accidente craniene pot fi cauzate de abuzul în copilărie, în acest caz ,

corelaţia dintre abuzul familial şi traumatismele craniene poate fi neavenită.

Ulterior, cercetările au evidenţiat că indivizii care au suferit un traumatism

cranian nu erau mai agresivi acasă decît alţi indivizi (Rosembaum et al

1994).

Această perspectivă nu are contribuţii majore la cunoaşterea domeniului,

dar oferă două indicii remarcabile:1)cercetarea făcută în cazul afecţiunilor

neurologice, cauzate de abuz în copilărie sau neglijare, demonstrează că

eforturile de prevenire sunt cruciale;şi 2)există posibilitatea ca un segment

de abuzatori să nu răspundă favorabil la intervenţiile psihoeducaţionale sau

cognitive.Explicaţiile neodarwniene (teoria evuluţionistă a genelor) si

psihologice despre agresiunea masculină îndreptată împotriva partenerei

evidenţiază inf!uenţa genetică asupra comportamentului. Aceste explicaţii

dovedesc ca „interacţiunile noastre sociale sunt influenţate de

predispoziţiile genetice pentru a acţiona într-un mod adaptabil în trecutul

nostru ancestral" (Emlen, 1997, p. 565). Cu alte cuvinte, comportamentele

care ajută organismele să răspundă cu succes la problemele legate de

mediul înconjurător se reproduc bine şi sunt în masură sa fie

genetic .moştenite.

În concordanţă cu aceste teorii, toate tipurile de comportament

reprezintă produse ale mecanismelor psihologice interne, dezvoltate prin

selecţie naturală în vederea rezolvării unor probleme de adaptare. Influenţa

genetică nu este privită ca determinism pur, ea poate influenţa

comportamentul numai în cadrul anumitor contexte şi ca răspuns la

impulsuri specifice (Branningam, 1997). Aceaste teorie susţine că forţele

evoluţioniste favorizează organismele capabile de a se reproduce cu succes.

De aceea, masculii vor avea tendinţa să obţină şi să-şi păstreze parteneri

tineri şi fertili, care pot produce urmaşi sănătoşi.

82

Atât timp cât teoria evolutionistă argumentează că mecanismele interne

pot rămâne inactive pe tot parcursul vietii, excepţie făcând situaţiile cînd

sunt declanşate de anumite contexte relevante, este dificil de realizat un

tratament sau un program de prevenire bazate pe această teorie (Molten,

1996).

1.2. Teorii şi studii psihologice şi psihopatologice

Majoritatea teoriilor psihologice care se referă la maltratare au ca punct de

plecare conceptia lui Freud (1959) - masochismul feminin. În această

formulare, femeia masochistă este descrisă ca dorind să fie bătută

asemenea unui copil neajutorat, dependent şi rau. Freud vedea acest

comportament autodistructiv ca rezultat al efectului de rezolvare a

conflictului oedipian. Shainnes (1979) prezintă masochismul ca un proces

care implică trăsături socioculturale, şi nu de instinct, care se subordonează

forţelor primare (libidoului). Barbaţii violenţi tind să-şi folosească violenţa ca

pe un mecanism de imensificare a Eu-lui, deoarece repertoriul lor de

comportamente nonviolente este foarte limitat.

Alte teorii psihologice susţin că violenţa în familie este o deviere a

comportamentului autodistructiv dinspre sine spre altă persoană. De

exemplu , bărbaţii care se simt frustraţi îşi pot exteriorize sentimentele

negative asupra soţiei şi a copiilor, comportamentul violent fiind de fapt o

formă de apărare împotriva dependenţei faţă de partener.

Susţinătorii acestor teorii sugerează că eforturile făcute în legătură cu

violenţa în familie în ultimii douăzeci de ani, folosind cu precădere analiza

feministă, au creat o dilemă pentru clinicienii care doreau să dezvolte

programe efective de tratament pentru barbaţii abuzatori. Ei susţin că

eforturile depuse pentru ameliorarea atitudinilor sociale şi de apărare a

inegalităţilor structurale nu vor avea impact asupra comportamentului

abuzatorilor din zilele noastre dacă se accencuează doar rolul factorilor

sociali, precursori ai violentei (Dutton şi Starzomski, 1997).

Cercetătorii domeniului propun şi o evaluare psihologică a profilului

bărbatului abuzator. Cei care au aderat la acest subiect argumentează că

eforturile depuse pentru ameliorarea atitudinilor sociale şi e apărare a

inegalităţilor structurale nu vor avea impact asupra comportamentului

83

abuzatorilor din zilele noastre dacă se accentuează doar rolul factorilor

sociali, precursori ai violenţei.(Dutton şi Starzomschi 1997)

Cercetătorii domeniului propun şi o evaluare psihologică a profilului

bărbatului abuzator. Cei care au aderat la acest subiect argumentează că

eforturile făcute prin programele de intervenţie nu pot fi în totalitate

dominate de macrosisteme, cum ar fi schimbarea atitudinilor publice,

trebuind să se ia în considerare şi caracteristicile unice ale abuzatorului. Ca

societate, trebuie sa rămănem fideli măsurilor sociale care combat violenţa

îndreptată asupra femeii, dar, din perspectivă clinică, trebuie să punem la

punct planuri de tratament individuale pentru potenţialii agresori, susţin

clinicienii. Numeroase studii privind profilul psihologic al abuzatorilor, fie

dintre cei diferiţi justiţiei, fie dintre cei care urmează tratamente în grup,

arată că anumite profiluri de personalitate antisocoale sau borderliene sunt

puternic reprezentate în cadrul acestei categorii particulare de populaţie

(Hamberger şi Hastings 1991)

Cea mai semnificativă concluzie a acestor studii, în special din

perspective tratamentului pare să fie următoarea: personalitatea

borderliene considerată ca fiind prevalentă în 11-15% din populaţia

generală este majoritară în categoria abuzatorilor.

Dutton şi Galont(1995) sugerează, de asemenea, că indivizii cu

personalitate borderline au un accentuat sentiment personal de

neîncredere, cu trimitere în copilărie la experienţele trăite atunci, rele sau

imaginare, de abandon sau ataşament ambivalent sau de mânie. Aceste

experienţe din frageda copilărie creează un adolescent mânios şi detaşat,

marcat de un sentiment general de inferioritate. Un asemenea adolescent,

dacă este expus mediului social care-l poate modela, poate căpăta un

comportament abuziv faţă de femei şi o atitudine stereotipă de contrazicere

“masculină” şi de interiorizare a sentimentelor, iar prin comportamentul pe

care-l manifestă fie acasă, fie în comunitate poate fi considerat un potenţial

abuzator. În ceea ce priveşte personalităţile antisociale, provocarea constă

în necesitatea clinică de a identifica acest grup particular şi de a avea

siguranţă că în grupurile supuse tratamentului nu interferează cu

tratamentele de care au nevoie alţi membri ai grupului. Pentru acest grup

84

tratamentul poate îmbrăca forma unei strategii manageriale de risc, de

prevenire a recidivei.

Violenţa se regăseşte la un număr relative restrăns de bărbaţi ce

suferă de boli mentale şi este asociată şi cu atitudinea faţă de femeie, cu

anumite inegalităţi structurale şi cu penetrabilitatea violenţei în societate.

Explicaţia confor căreia agresorii ar avea probleme psihice a fost denigrată

în ultimii ani, iar multe lucrări teoretice omit să aducă în discuţie acest

subiect.

Pe de altă parte, intervenţia terapeutică pe termen lung şi resursele

multiple de care comunitatea ar trebui să beneficieze au făcut ca această

abordare să fie folosită cu precădere în înţelegerea evoluţiei agresorilor şi a

dorinţei de schimbare a comportamentului acestora, în elaborarea unor

programe de prevenire primară, şi mai puţin pentru identificarea unor

tehnice terapeutice specifice.

13. Teoria sistemică

Susţinătorii teoriei sistemelor explică violenţa împotriva partenerului ca rezultat

al acţiunii sistemului familial. În cadrul acestui model familia este văzută ca un system

cu o structură dinamică, avănd anumite componente interdependente, care

interacţionează reciproc.

Din perspectivă teoretică, o acţiune violentă în familie este o reacţie în lanţ declanşată de un

membru al familiei. Astfel, violenţa este menţinută prin roluri, relalii şi mecanisme de

feedback, care reglează şi stabilizează sistemul. Data violenţa este recompensată de către

sistem, este probabil să reapară, iar, în timp, dinamica poate deveni atât de stabilizată, încât

tinde să fie întreruptă. Această explicaţie cauzală constă în faptul că unitatea de analiză pentru

evaluare şi intervenţie o reprezintă familia ca sistem sau un subsistem familial.

Wileman §i Wileman (1995) au descoperit ca reducerea violenţei este asociată cu asumarea

responsabilităţii de către bărbat în scopul schimbării şi cu asumarea rolului activ de către femeie

în echilibrarea puterii în cadrul relaţiei. Modele de interacţiune relaţională în cadrul cuplurilor

pot diferenţia mai bine relaţiile agresive de cele non-agresive, decât caracteristicile

interpersonale sau demografice (Lloyd 5i Emery, 1994; Stets, 1992). Interpersonalitatea

corelează agresiunea fizică împotriva partenerului cu creşterea nivelului de rigiditate, ostilitate,

agresiune verbală şi conflict şi prin scăderea nivelurilor de argumentare şi comunicare

constructive şi a posibilităţilor de rezolvare a problemelor (Babcock et al., 1993). Aceste

85

descoperiri au contribuit la conceptualizarea agresiunii împotriva partenerilor, ca fiind un act de

comunicare.

Din perspectiva sistemelor, accentuarea interacţiunilor face posibilă identificarea modelelor

comportamentale asociate cu violenţa relaţională. Faptul ca viaţa romantică poate coexista cu

violenţa în anumite momente, în unele relaţii, combinată cu complexitatea interacţiunilor dintre

parteneri, sugerează că, astfel, caracteristicile relaţionale pot intermedia semnificaţia şi

interpretarea dată violenţei, atât de către agresor, cat şi de către victimă. Satisfacţia maritală

apare aici ca fiind un exemplu de variabilă mediatizată (Roger,, Castleton si Lloyd, 1996 ;

Sabourin, 1995, spin Cunningham er rl., 1998). Cuplurile care raportează agresiune fizică şi

satisfacţie maritală slabă sau moderată dau dovadă de niveluri ridicate de mesaje

nefundamentate şi complexitate simetrică, un tipar de comunicare unde ambii indivizi încearcă

să- şi exercite controlul în cadrul relaţiei. Coexistenţa agresiunii psihice şi a insatisfacţiei

meritale în cadrul cuplului este asociată cu niveluri înalte de aversiune, reciproce

comportamentului negative, şi cu replici de furie, ostilitate făţişă, defensivitate, cu posibilităţi

slabe de rezolvare a problemelor şi modele de pretenţie-renunţare din partea indivizilor.

Cercetările demonstrează, de asemenea, prezenţa traumelor emoţionale şi riscurilor de accidentări la

copii care sunt martori la atacurile violenteî membrii familiei (Paled, Jaffe şi Edleson, 1995). Se

încearcă o intervenţie teoretică prin care

să se obţină înţelegerea legăturii dintre violenţa îndreptată asupra femeii şi stiturilor diferite de de

desfăşurare a fenimenelor din familie impiicând copilul (Margolin. Job.. Ghosh şi Gordes. 1996, apud

Cunningham et al., 1998).

Mai mult, se încearcă crearea unui cadru teoretic pentru integrarea in acest

domeniu de studio a abuzului asupra copilului, violenţei împotriva femeii, a interacţiunilor

maritale, a ataşamentului părinte –copil şi a stilurilor de creştere educare.

Cercetările lui Margolinşi ale colaboratorilor ei,( 1996) în legătură cu agresiunea în cadrul

căsătoriei asociată cu modelele specifice de comunicare părinte –copil reprezintă o încercare de

identificare a mecanismelor care fac legătura între subsistemele familiale(de pildă, părinţi-

copii).

Explicaţiile sistemice şi intervenţiile pentru tratarea violenţei împotriva partenerilor au

fost foarte controversate. Majoritatea criticilor s-au concentrate pe următoarele aspecte:

- neutralitatea inerentă a clinicianului în intervenţia sistemică duce la neutralitatea

abuzului;

- explicaţiile sistemice determină coresponsabilitate pentru violenţă şi contribuie

la justificarea violenţei agresorului;

86

- terapiile sistemice eşuează în modul de adresare către genuri, lucru care

contribuie la violenţă în familie şi la efecte diferenţiale ale violenţei.

Trute (1998) adduce critici tratamentului systematic al violenţei şi propune includerea

tratamentului specific, pe genuri, şi realizarea unei enaluări corecte înainte de a fi folosită

intervenţia sistemică. Acest model de tratament poate fi considerat de success în tratarea

violenţei moderate, cînd femeia doreşte să păsreze relaţiile cu partenerul. Astfel, numărul de

cupluri care trebuie luate în evidenţă pentru tratamentul sistematic, din motive de sigiranţă este

redus. O altă critică este că acceptarea acestui tip de intervenţie poate fi ca o pată alunecoasă

dacă criteriile de monitorizare şi selecţie nu sunt respectate în timp.

Teorii şi studii sociale

Conform acestei teorii, rădăcinile comportamentului violent se află în

mediul în care cesstoriei asociats cu modele specifics de comunicare

parents - copil reprezinta

care traie~te persoana, in special in comportar~entul „altora" semnificativi.

Din

', o ineercare de identificare a mecanismelor care fee legatura

intre subsistemele fame

- lisle (de pilda, parinli - copse).

observa~ia comportamentului altora, un indrvid ?nva~e care

comportament este eel

Ex licaliile sistematice ~i intervenliile entru tratarea violen ei im

otriva arten - adecvat social, care comportament poets da rezultatele dorite

fare sa fee sanclionat. f; : P P 4 P P e

~u alts cuvinte, deficitele cognitive sunt invalate, nu

rno~tenite de cstre individ, ~i

~ rilor au fost foarte controversate. Majoritatea criticilor s-au

concentrat pe urmetoarele

I acestea pot fi transformate in comportamente inadecvate. La fel de

important este ~i ~~

aspects :

faptul ca acele comportamente prosociale Bunt mai rare la

indivizii la care s-a incer

87

` ~ - neutralitatea inerenta a clinicianului in intervenlia sistemica

dace la neutralitatea cat

rezolvarea problemelor de comunicare efectiva sau imbunstelirea calitslii

rely

' ~ abuzului ; liilor

interpersonale. Intervenliile bezels pe perspectiva invalarii sociale runt, de

- explicalii sistematice determine coresponsabilitate pentru violenla ~i

contribuie la

aeeea, inradscinate in eforturile ~eute pentru prevenirea expunerii c;opiilor

la modele

justificarea violenlei agresorului ;

negative (atat in vials for de zi cu zi, c5t ~i prin mass-media), dar ~i pentru

pro

~' - terapiile sistematice e,ueaza in modal de adresare catre

genuri, lucru care

movarea dezvoltarii abilitelilor acelora care au fost expu~i

influenlei respective.

~ ; contribuie la violenla in familie ~i la efectele diferenliale ale

violenlei. Studiile sociale teoretice (vezi Bandura, 1997) ~i teoria

cognitiv-sociale (Bandura,

Trute 1998 educe critics tratamentului sistematic al violen ei

1986, spud Cunningham et al., 1998), cand sunt aplicate families, asigurs o

bazs

( ) l ~i propune inclu-

conceptuale pentru experienlele din copilarie care

contribuie la rscul ~i vulnera

derea tratamentului specific, pe genuri, ~i realizarea unei evaluari corecte

inainte de

. I a fi folosite intervenlia sistemica. Acest model de tratament

poets fi considerat ca

88

bilitatea de a comets abut asupra partenerului in timpul

maturitslii. Cu alts cuvinte,

fund de succes in tratarea violenlelor moderate, cand femeia dore~te sa

pastreze

aceste studii postuleazs o legatura cauzala intre doua variabile : expunerea

Ia violenla

in familie de origins ~i violenla impotriva partenerului in perioada de

maturitate.

relaliile cu partenerul. Astfel, numeral de cupluri care trebuie iuate in

evidenla Teoria propune ideea ca not suntem receptive la modelul

comportamental al „celorpentru tratamentul sistematic, din motive de

siguranla, este redus. O ally critics este lalli"

semnificativi, inregistrsm aceet comportament ~i it internalizsm. In timpul

ca acceptarea acestui tip de intervenlie poets fi ca o panty alunecoasa dace

criteriile

~= copilariei ~i adolescenlei, observaliile la modal cum se comports

parinlii anal cu

de monitorizare ~i seleclie nu sunt respectate fn limp.

celslait ofers primele studii de comportament. Ln copil care create intr-

un media

~' ands cicaleala sr furia se transforms in comportament agresiv va fi

supus riscului de

1.4. TeOrll sSi Stucdii sOelale a

deveni agresiv Ia maturitate. Observarea comportamentului agresiv intre

parirli, a

intrigilor, rszbunarilor runt considerate Gauze ale abuzului asupra

partenerului. U~in

Din ers ectiva sociolc«ice" perspectiva acestei teorii, violenla este privita

ca un comportament dobandit. Tcrllu

p p ~ . a organ:zarea vielii de familie predrspune

spre o rata a ~i tipnl studirior obsen~alionale Bunt

89

denendente de o serie ds factors. cum ar fr violenlei ca urmare a

drferenlelor de varsta, sex, interess care crew tsnsiunile

~ ~ 'v - r:-~ o z~,.,l - ~

~.~_.?;"..„,.;u ~,:~?T'bcdta ek 6RmelYtatd auL~ G~iiaCC.iil C

1 a.:UCS 1uC'. viii: 6 3Yt27 `f.

in~rafamillale. La 4ce step ~~ ad.~u„a o components lmpol tanr_a, _ da ~, .

~~~.ei~le. e.

P l t

~ ± ~

G ~ t

~

socletalil In C3Y"e tralCS[e 121; Ilea reSp?Ct2Va. Se pOate VpCE1i degnre e

i`~ '-!.:.PLL '~.

am; * ,:.~ ..

.r:-~

.;; - . r -

"~~ ~ t?airs c ~ b 'rv. 1 ~ i

i.~ i, ~ l i .. i

,,

,.clos: violenla create in gentiles cnnduce la violenla in societa.e si;

rovers, :~

edr~__ e

2 ~ ss atoru ui ~i mo~clai a nd tdtct.~ a _~1 ~p~ltas le.~~u!ui;

1 ,- ~ Fn r ~;~..~ ~, ,.......-,. s .- = f

'i3~-, .:. ... !_.t.. C ~ ~.. sl1.«..,............3 ~ .,,_ .~,-

L _ _..

soueta_e c a.e ac.vepta ~ .~ ~4.~ilu ~n ...,ate_ s1s_ele , _a,.l pub.ic~ nee

ent~`.ar a l~~lsu.ri~... ,

. -

~..-_ _

-. ,

90

v ~ 1~.1~_s di-, 1a+~1i t~ E.

~;r~,~~~s; souo~ogres este cea care considers cauzele violenlei

car° cincva se asooiaza).

domestics ca rezid~tnd u; r~rl cF~sul ~~le 5ocializare diferit aI barbatilor r

femeilor, dir r

c

~

Eandura ,,1437) sugsreaze ca sursa studiilor obssn~alr ~r 4'~ ;_° f x na.-

_

,

~ ;< diferen a ti ayes de fa.i.~.u .-~, c,.n ~.luri, traduce difsrn„1. stsrecd

_n,. ~ehurlla.~, ~

,

- - ..

•. .. ;

,. , .,

4 P l' la

fzrn:it i to 1.?t:gme, cl ~i la subculture In sere familie 1,1 duct tra~u!, ln~ala~f~ ~;=u,

g,scenariile" sociale contribuind ~i ele la conturarea problemei.

~expe~n~r , ~

io;enlu prin teieviziurss.

~._rce.arile cu~t.t~aic Gxia~ii,le`~~. modal cum variaza rata abuzurilor in

diferite

Ideea cs violenla prin televiziune saujocuri video invala ropers ss deveni

a~>resi~~i

¢ tare in fancies de caracterisuci cum ar fi normele legate de

violenla ~i tiparele

este o ~rob':eina discutabils. Freedman ( (484. 198~~ a ~;~- _ ~ ...~ ..

_ . . ~ . ..

iclen ei m souetatc ( LEA m., 84 Ctchah i Kosenfeld • 9y4 . ,~cu <<

undc nu .. .. , .. ~ -

91

: _..-:- ...

,.,-,:,

a~ l § ! i a 0 E-

~7dsnFd `...id.Cd d le<~aturil ;nCre Ul.ivuaC~.« uv~~i Cilli,21u1. ~~- 5

~~?:~I_17s~ t,tit_,zc.~.

3n_, at. 1. Icnl~. it , ~u i,,, ~~. ~~nls so~.w. >~lce

exammcaca prccesu~ abdteru

agresiv exagerat, m temp ce Eron, Gentry ~i Schlegal

(1994). ~.unnm*ham e: ul.

de is norms si tiparels violenlei- Acest lucru poets include tehnicr de

ralionalizare ~i {1998) au aratat ca exists o asociere, cheer controland

variaolle cum ar fi nivslu~ cc

~: neutralizai-e care suns suportate de semeni. Teoriile

socrologice despre violenls

s vs

en 1

i r ~~n c rcct`teri

l atitudinea agre i

~i comp rtam, tu. paru_, or Ma ec. t. ea

considers genus ca fiend o variabils-chess. nu din Gauze diferenlelor

mo~tenite dinn~e in domeniu examineazs posibilitatea ca expunerea la

violenla prin televizrune si sexe, ci din Gauze factorilor structurali care

creeaza acres diferenliat la puierea jocun vrdeo ss aelioneze ca o influenla

mediatica mai malt decal o legatura directs politics ~i economics.

92

138

ASISTENTA SOCIALA. STUDII $I APLICATll

VIOLENTA IN FAMILIE $I METODOLOGIA INTERVENTIEI 139

cauzala cu comportamentul agresiv. Astfel, expunerea repetata, in limp, la

violenla prin televiziune, cinematograf, sport, jocuri video 5i muzica video

ar cauza desensibilizarea. Aceasta, in combinalie cu o insumare a violenlei

din societate, ar insemna o justificare a folosirii violentei de catre individ.

In literature de specialitate se regasesc doua moduri de testare a

validitalii explicaliilor sociale, in privinla violenlei in familie. Primul include

evaluarea programelor de intervenlie, iar al doilea - urmarirea transmiterii

intergeneralionale a comportamentului abuziv.

Studiile corelalionale privind transmiterea intergeneralionala a violentei

in familie ofera suport empiric teoriilor sociale. In general, s-a observat ca

la copiii care runt martori ai agresiunilor dintre parinli este crescuta

probabilitatea ca ei sa devina agresori 5i/sau victime ale agresiunii.

Totu~i, nu toli copiii expu§i vor avea acest tip de comportament §i nu la

toli adullii abuzatori s-au identificat abuzuri in copilarie sau expunerea la

abuzuri. Indivizii care au fost martori la agresiunea asupra mamei in

familiile for de origine au o rata de trei on mai crescuta a violenlei in

comparalie cu cei care nu au trait asemenea experienle. Barbalii 5i femeile

care au fort subiectul pedepselor fizice, pe timpul copilariei, au manifestat

un grad ridicat de violenla in familie, ca adulli. Mai mutt chiar, ei au

raportat practicarea de pedepse corporate ~i abuzuri asupra propriilor

copii.

Un domeniu care a primit o atenlie considerabila este metoda de

rezolvare a conflictului marital. Aceste studii evidenliaza ca indivizii care

au fost martori la violenla in familia de origine ~i-au insu~it un model

insufficient de rezolvare a conflictulai ~i ca indivizii care agreseaza pot

avea strategii de rezolvare a conflictului mai pulin eficiente in comparalie

cu nonagresorii. In mod specific, Indivizii care au asistat la violen(a

interpersonala foloseau mai degraba strategii de rezolvare conflictului

ineficiente care concurau la cre~terea senti_mentelor de neferiz;ire

maritala Si a fenomenelor de abuz asupra ferE--ii.

93

Straus si Yodanis (1996) au testat an rnoa,.: a .Au: sr ,. C ae : aprobarea

normative a violenlei, conflictul conjugal i depresiae 3P a incercat sa expiic-

'.r ~? pedeapsa corporal. _n ~ r

mai tarziu_ S-a aratat ca pedeapsa ccirporala a fort asociaia cu

posihiiitatea crescuta de uitare a violenlei impotriva unuia dintre parinli,

adti tui suferind de depresie, $i s-a ie1T.<..~-fill u L:C*i:;rC a iliVelillul

vi}iifl~ r... ,': .,. 1P aceste componente a fost

asociate cu pct hilitar_ea 'esetP±i de :*resitre psihica a partenerului.

Stith si Fancy (1993) au elaborat un model de violenla severe conjugate

folosind ca variabile acceptarea violenlei conjugate, stresul conjugal,

egalitarismut sexelot, aicoolismul si respectul de sine. Rezuitatele studiilor

lor, bazate pe urn esantion de 91 de indivizi (39 in tratament pentru

agresiune $i 52 in tratament pcntru alcool), au sugerat o case indirecta

intre observarea violenlei pe parcursul copilariei *i, trial tarziu, a violenlei

severe conjugate, traversand niveluri scazute de egalitarism sexual *i

aprobare a violenlei maritale. Hind martor is a~resiuni intre parinli in

amilia de origine, individul este Indus direct spre egalitaristn ~i aprobare

a violenlei conjugate, care, la randul lot, determine folosirea violentei

severe.

Folosind un qantion longitudinal de 360 de barbali ~i 290 de femei, care

au fost intervievali de 5apte on in 13 am, Mihalic ~i Elliott (1997) au

descoperit o diferenla de gen in modul cum Bunt influenlali copiii. Efectul

asistarii la violenla in timpul copilariei este mull mai dramatic in cazul

femeilor decal in cazul barbalilor. Martore hind la violenla in familia de

origine, femeile devin agresoare la maturitate.

Reitzel-Jaffe (1997, spud Cunningham et al., 1998) a folosit o analiza bazata

pe inodelul ecualiei structurale pentru teoria cunoa5terii in cazul violenlei

la barbali. Rezultatele au indicat ca violenla in familia de origine

(observarea abuzului asupra unuia dintre parinli sau asupra copilului) a

lost asociate cu convingerile negative in ceea ce prive*te unul sau altul

dintre genuri ~i cu acceptarea violenlei interpersonale. In schimb, aceste

convingeri erau asociate cu existenla prietenilor care erau abuzivi in

relaliile lor. Asocierea cu prieteni abuzatori era apoi corelata cu nivelul de

94

violenla al subiectilor. Experimentarea violenlei in familia de origine are un

elect direct, dar mai redus, asupra nivelurilor de violenla prezente in

relaliile de cuplu ale subiectului. Astfel, modelul a indicat un elect direct al

convingerilor negative in ceea ce prive5te genul sau violenla

interpersonala asupra folosirii violenlei in relalii.

In dude cre5terii numarului de studii empirice care suslin transmiterea

intergeneralionala a violenlei, uncle critici sugereaza ca prea mull accent

se pune pe asocierea dintre asistarea la violenla dintre parinli sau

experimentarea abuzului copilului §i comportamentul violent de mai tarziu

asupra propriului partener *i/sau copii. Kaufman §i Ziegler (1987) au

sugerat ca transmiterea intergeneralionaia este mai pulin probabil sa

apara daca : respectivul copil ar avea parte de sustinerea si dragostea

macar a unuia dintre parinli ; daca adultul ar avea o retake de afectiune §i

sprijin ; daca individul, luand aminte la experienlele abuzive din trecut, se

angajeaza sa nu repete la randul lui ciclul agresiunii.

Un domeniu deschis studiului ar t. eel al combinaliiior factorilor

prospectivi $i de risc asupra comportamentului indfividuiui, Cerc?ta`rile in

zcest domeniu evolueaza si

c5 . qr itPa f,',XisF;~ ~?l7i m,. -~rl+w L'artaba) ~e d- R +, ~rat°7,pvnti

~_ar ~, pput (-P a _ , _e" tare ar putea alut•a

w

sa se Prevada care coPit este puternic afectat de asistcate« la acte de viol

enla dintre

P

arinri si care cop, par ,.. tie ;.a...t:° •, iarc2ti.

1.5. Teorii si studii feminist

Din perspective feminists, maitratarea soliei trebnie studiata in contextui

societalii care se bazeaza pe forma de organizare patriarhala : normele si

iegile patriarhale, pozilia de subordonare fcm°ii ~_ autcritGt.~a bar~ ~i ,

~,_'tura patriarhaz ~~a a socier~a -

. ',ar ~u.ci. __~-r:~ .lit yi

familiei legitimeaza inegalitatea dintre sexe. f3aca i"erneile se afirma, suns

sanclfionate pentru temeritatea lot, iar daca sunt pasive, provoaca

95

nemullumire prin neparticiparea ]or. De fapt, femeile no sunt uiciodata in

pozilie de invingator. M. Roy (1977) considers ca maltratarea soliei trebuic

privita sub aspect global, prin prisms influentelo educalionale $i legislative.

Autoarea subliniaza ca intr-o societate violenla oricinc poate deveni agresor

sau vicdma, atunci cand violenla este tolerate, iar victimele Bunt blamate.

In acest context, toll invals ca agresiunea poate fi folositoare pentru a

140

ASISTENTA SOCIALA. STUDII 51 APLICATII

VIOLEN]'A IN FAMILIE sI METODOLOGIA INTERVENTIEI

141

se introduce cadrul legislativ adecvat 5i pentru a da not interpretari contractului marital in

vederea stoperii violentei in familie.

Mi5carea feminists afirma ca violenta masculine indreptata impotriva femeilor este o

consecinte a pozitiei lipsite de putere a femeilor intr-o societate patriarhala. Deci problems

abuzului este un rezultat al dezechilibrului de putere din cadrul relatiilor dintre berbati 5i

femei. La sfar~itul anilor '60 *i inceputul anilor '70, activi~ti feminigti au inceput se vorbeasca

in numele acelor multe femei tacute 5i abuzate, cu care ei lucrau. Curajul unor avangardi*ti

femini~ti a facut ca aceasta „conspiratie a tacerii" se fie distruss $i sA ridice con~tiintei

publice problems din punct de vedere social. Reactiile au fost de Erica ;;i ostilitate ; eforturile

respective au fost condamnate ~i doer in mica masura au primit validare publics. La nivel

individual, ei lucrau cu femeile abuzate ~i cu copiii acestora pentru punerea la punct a

strategiilor de sigurants 5i pentru a oferi protectie. Curand s-a dovedit ca erau putine locuri la

care puteau apela o femeie agresata *i copiii ei. Urmatoarea etapa a actiunii feministe era

infiintarea de adaposturi. Lucratorii din aceste adaposturi erau instruiti *i posedau cuno§time

de baze, pentru determinarea parametrilor victimizsrii 5i impactului asupra copiilor care au

asistat la violence. Consilierii feministi ~i avocatii care au ascultat femeile victime ale

violencei conjugale ~i copiii acestora au inceput sA realizeze necesitatea tinerii unei anumite

evidence a abuzurilor. Urmatorui nivel a insemnat dezvoltarea de programe de tratament ~i

incercarea de schimbare a sistemului de justicie.

Din perspectiva feminists, munca de consiliere, pe multiple niveluri, demonstreaze ca

centralitatea patriarhala este motivul violencei domestice, slat in termenii „dinamicii" victime -

agresor, cat *i in termenii inechitatilor sistematice 5i sociale. S-au conturat doua modele

explicative ale violentei domestice in cazul femeilor abuzate : teoria ciclicitajil violenlei 5i

roata de putere fi control.

96

Primal model identifies fret faze ce caracterizeaza mince dintre incidentele violentei

domestice : perioade de formare a tensiunii, incidental violent scat §i perioada de pocsin(e

(retnu5care) dragastoass sari drier perioada de absents a tensiunii. Astfel.

1) Se construie~te o reiatie tensionsta, care poate aura iurli sau zile, perioad5 in care spar

incidence minore pe care victims, in, special remeia, le suporta incercand

a1n}eze psttchc:r~t: Dacz sent ~,.f;~..,.~....u,..._i putin doui, incicic:~!e succesive,

sentimentele negative ale victimei vor sport concomitent cu con$tientizarea dificultstilor de

prevenire a aitor forme de violenta. Uncle dintre victime incearca sA ini(ieze o confruntare

iizics cu partenerul, .ocmai pentru ca anticipeara o maximizare a tensiurii.

2) Se activeaza violenta. Victims poate fi agressta fizic, psihic sau sexual limp de mat multe zile.

Aceasta faze se caracterizeaza grin declan$area necontrolata a tensiunilor acumulate in prima

faze. Lips coritrnlului asupra comportamentului este indicate de interventia celei de a treia

parti (Peli(ie, vecini, prieteni, rude).

3) Se earacterizeaza prin caimarea celor dour parti implicate in relatia violenta ~i prin

comportament tandru din partea agresorului. Acesta devine iubitor, stmt, poate oferi daruri,

poate formula scuze 5i promisiuni ~i poate incerca satisfactii sexuale (Walker, 1984, 1995).

Unit femini~ti au manifestat preocupsri in legatura cu folosirea ,.ciclului", sustinand ca se

poate explica implicarea femei in propria victimizare ~i sugerand CA aceasta ar detine un

anumit grad de control asupra comportamentului abuziv al partenerului. Poate cel mai

problematic aspect al ciclului pentru majoritatea este conceptul de neajutorare dobdndita, care

se spune ca rezulta din inabilitatea femeii de a prevedea ie~irile partenerului ; acest lucru nu

poate fi explicat ca neajutorare mo~tenita sau slabiciune a femeii abuzate.

Al doilea model, roata de putere fi control, s-a dovedit a fi cel mai util model pentru tratarea

afar a barbatilor, cat ~i a femeilor. Modelul plaseaz5 violenta in cadrul formelor de abuz

emotional/psihologic, economic ~i sexual. Modelul este in conformitate cu perspectiva

feminists, care plaseaza dominatia masculina in central oricsrei relatii agresive sau abuzive.

Cele opt fragmente ale rotii de putere ~i control sunt : intimidarea ; abuzul emotional ;

izolarea ; negarea ~i blamarea ; folosirea copiilor ; privilegiul masculin ; abuzul economic ;

folosirea constrangerilor ~i ameninterilor. Acestea reprezints „tactici de control" folosite de

abuzatori ca metode de ,,control coercitiv" care, in combinatie cu folosirea violentei scat

psihice, cat .5i sexuale, ii ajute sA p5streze puterea ~i sa-~i domine partenerul. Dutton ;;i

Starzomski (1997) au descoperit opt categorii intercorelabile ale rotii de putere si control,

care se reg5sesc la barbatii abuzatori, sugerand un sindrom de abuz de putere §i control, tar

97

violenta impotriva femeii fiind parte a anal model coercitiv de control - in mod exclusiv

responsabilitatea abuzatorului, ~i niciodata a victimei.

Falosiircl constrdn-erea fi cnrreiiirl(a rile (8) ; folosind inthnlidnrecr (1)

- amenintand cu fry[«tiirea ~iolentei si/sau folnsind violent:'

~`+!'= t d~Ct

~.mi nx~ind c« o va pltas. ,:a se va sinucide, cs ii vii afecta hlrnastarea materials ;

- distrua5ndu-i lucrurtle pcrsonaic snaroand lucruri

- obligand-o sa rename la pl5ngere agresand animale de companie ; - obligand-o sa face

lucntri ilegale sub ameuintarea cu arena.

Folflsind abuzul economic (7) ; folosind abuzul emotional (2)

- %mpiedicand-o sa-5i gaseasca o slujbA sae sa o pastreze defaimand-o,

facand-o

sa aiba o parere proasta despre sine;

- determinand-o sa-i team bani, dandu-i o alocalie, luandu-i banii, injurand-

o,

facand-o sa creada ca este nebuna ;

- impiedicand-o sa aiba informa(ii despre banii familiei, terorizand-o,

umilind-o,

facand-o sa se simta vinovata.

Folosind privilegii masculine (6) ; folosind izolarea (3) - tratand-o ca pe o sluga,

controland ce face, cu cine se intalne~te ~i ce vorbege ; - comportandu-se

ca „seniorul castelului", controland ce cite~te, undo se duce,

stabilind care Bunt rolurile stricte ale femeii ~i barbatului, limitandu-i con

tactele exterioare ;

- folosind gelozia pentru a justifica propriile acliuni.

• Folosind copiii (5) ; minimizkrtd, negdnd fi acuzdnd (4)

98

facand-o sa se simta vinovata in privinta copiilor, minimizand abuzul

savar$it ~i neluand in serios temerile ei fala de acesta ;

- folosind copiii pentru a transmtte mesaje spunand ca nu s-a savar$it nici un

abuz ;

- folosind vizitarea copiilor pentru a o hartui, atribuindu-i responsabilitatea

comportamentului abuziv ;

ameninjand-o ca ii is copiii, spunand ca ea 1-a provocat.

Explicaliile patriarhale Bunt criticate ca fund unidimensionale si fixiste. De

exemplu, un studiu facet despre violenla intre soli 5i puterea casatoriei, ill

Mexico, au aratat ca dominalia solului nu este nici universaIa, nici

surmontabila (Cunningham et al., 1998).

Featherstone (1997) ,?i:a?eati pent[-d ideez potrivit carei<t rozi(ii'se ~

alt;rilnr sexelor suns subiscts ale schimr riicr constanie, redefinlts .5i n a

suns stwu ~ Aulnrul sugereaza folosirea conceptuiui de ctominare, mat

degraba decal a celui de pn+?erg, deOare-::°. CrC: ala um potrivit in cadrul

drU:^< sz ,caw Ft :'.XZ. S21t: vutnerabifitatea $i dependen(a caractcristice

reta4iiior violente Dutror; tin E! uCron, Starzornski ~i Saunders, 1994) a fosi

unul dintre criticii analizei feminists. FJ intreabii astfel : Darn violenia in

fativlic ste un prn,?i,s al organizarii sociair patriarhalt•. de Ce unit barbaii iii

abuzeazn saints, i?i (imp ce aliii nu o fac'? Dutton ;usline de asemenea, ca

analiza trebuie sa includa o recunoa~tere a variabilelor indihiduais cu

conditia ca explicatiils individuals sa fie privite in contextul patriarhal fnra

rjtionalizari s,au scuze,

.

99

de iluminare; egal cu 600 Ix (luS

ci), iar ~ cet ' mat. '':buni ' `

. . „ ,, functionale - In cond%tu „ . ~.~ndic6 ai

~staru k alumtnar'.~t egalA cu 1200 Ix. Daca flu este nevoie de o prea mare precizie in ;6uor,u,

cind di-_mensiunZWdiferiteior ob'

tecfe.depa$esc 5 ,tnm, b~tele.j~n uig4a-. . re stabilesc ca'este

sufieienti o iluminare'art'ficia~a egaba 'cu 150 Ix. Cind insa se cere o precizie. mare

in ,lucru §i dimensiunile obiectelor sunt mai mici de 0,15 mm, se considera necesara o

iluminare artfficiala cu parametrii ,ftttre 400 gi '1500 Yc sau o iluminare combinatA cu

parametri intre 1500 §i 5000 Lx.

Unit savanti consider-A, ca 70 procente din toati Knformatia despre

tumea inconjuratoare omul o obtine cu ajutorul or'ganelor vederii, iar alti

savanti ,largesc aceasta faaultafie pina la 90 procente. ,Cele -mai bune conditii pentru realizarea functiei. vizuale

§i inalta capacitate de lucru vizual poate fi asigunaita in aaz,ul ` unei suficiente-

Iluminari--nat,urale, deoarece anume;,cu;_i1'umi-.

n . area rt

_a_tu,rala_s-a, ~ieP rins._ochiul omului„in_p j rocest,il,~v:olu`iei__-_

.

100

tate cromaticii este daltonismul, adica incapacitatea de a deosebi cuborile ro$ie $i verde.

Chiar ~i indivizii cu vedere norenala . pot sa nu deosebeasca partea albastra-violeta a

spectrului. Bicromati sunt persoanele cu cecitate cromatica partiata, vederea ;.arora, propabil,

se intemeiaza nu pe trei, ci numai pe doua zulori primare. Dicrqmazia poate fi intilnita la

aproximativ 8%

Un.ii oameni poseda devieri de la vederea crorna#ica .norma la. Aeeasta

deviere este numita cecitatie cromalica sau acromatopsie. Cecitatea

cromaticA este o stare de vedere cromatica eronatA. Unul dintre cele

mai des, intiinite tipuri de ceci

~

din barbati Si numai la 0,5% femei. Uncle persoane nu, deosehesc culoarea

galbena de cea verde, iar altele nu percep culoa;ea verde.

101

'.~Una cilntre cete cnat 6es ltaimtte 4ez':ea t de ,la veoerea r,ur_

" este n:iopia. Demutt s-a observat, oa tniopia este decisebit

-f,4c raspindita in mijlocul oamenilor care in funcjie de ocupa= liile aor de faecare zi sunt

nevoiti sa-$i, incordeze vedewihe; sa examineze obiecte de mici dimensiuni, aplecindu-se

spre masa (ze(arii din tapografPi, corectorii de texte, desenatorii etc.). ,

Cauza acestui fenomen consta nu nut'nai in incordarea mu~chilor ochiului.

Unii.savanjitonsidera, ca in cazul capultii aplecat se intensifioA -fluxul singelui sore

globul ocular. Supsaali

-uten.tat cu -singe, -globul acesta-.i$i mare§te dimensiunile §i atunci imaginea examinata

devine neclara.

S-aa stahilit, ca in par(;i.le de nord, unde organismul se alnrneaiteaza ansuficient cu

raze ultraviolete, iar hrana e mai saracA in vitamine, miopia este mult mai raspindita'deqit

in wnelle sud:ice. ,

Un elevi miop vede prost departe, face gre§e1i atunci cind copie de pe - tablA, nu

recuztoa§te cunoscutii ' pe strada, jar i~a teatru ,~i la cinema nu poate sedea in ul-ifimele

rYndur•i,

Persoanele a caror miopie slabA $i medie progreseaza, dupa

_ ;iieca.re-15 minute de munca- v'izuaLa trebuie sa faca o pauia-de

` odi'hna de 5,-minute; pe~soanele cu tzn grad sporit de .miopue

,

~:fi~̀ ebuie sa-*i-:#aca pauze pentru odihna dupa fiecare j0_jninu~te

11 pentru nu: mai . p,u,tin de 40 Frtinute.

In prezeiit de adum e fap.ti-dOvedit, ra asupra_~ocliilpr influ*hteaza gi~ctiu#ati'iiE

patologice-din uncle or ganeti;-De exempku, ddabetuW.$i nefrita nrifluetijeazg negativ asupra

vederii.. 5-a constatat, ca conjunctivita $i anflamatia irisului achi•ul+ui trebuie c~oncepute

nu-~:rntmai drept maWii oa atare, ca. $i, ca siireptrnne ale disbalantarii genera7le a

organismului, care este-un reaultat, al' consumtiIui exagerat de zahar, proteine etc. Prin

urmare, al.'tmentarea nerationa,i;a inA.tenteaza nu numai asupra ochilor, cf $i asupra

proceselor ,ptin intermeditil carora se infaptuie$t'e procesut vederii'. _

In scopcs prof_i_.f_a_, ~bolilnr de oclri in ratia de al;imentare trebuie sa se inctuda legume

Si fYtucte proaspete, ncyci, liactate. Carnea ~i pe~tlele in raVa de alirrfentare trebuie sa fie

ci; mai putine % nu in fiecare zi: Trebuie sa se excludA cortip'hetamente din ratie

conservele $i afumaturihe, sA se tedatca la cant'itati minime consumul de ceai .1are, cafea,

jem, prajituri cu c-rema, diocolatA.

102

-

Daca in ra(ia de a1imentara este lipsa vftaAn;ina A, se dezval'ta maladia cunoscuta cu

denumirea de corbul gaini)ior)p sau

c'ei:utc nG:.tttIn3. .liala0ia SL d_z:

bolnacui vede prost in amurg. `d'ifat;lina - A se con(ine in czlliitati mari• in tLntura de pe§te,

In ficatul de batog, in gabenusu} de ou, iar in forma de prowityaMina ~(diferite fel+uri de

carotinA) el se contine-in cantitati suf.iciente in.caise, morcovi, portocale, spanac, mazare

verde; in alte produse atiimeritare vegetate.

Recomandfiri igienice pentru cei care lucreazy' cu tehni:ca electronicILde calc+ui

Este inadmisibil 's-a' se organizeze activitatea until calectiv mare de elevi la uin singur

videoi;erminal in pirioare, fara a se respecta distanta necesarA de la ochiull omului pina aa ecran,

care-trebuie sa fie nu mai mica de 50 cm. Lucrul cu tehriica electrionica de calcul trebuie

orgatlizat 'cu.pre,ponderenja inditiriduak in afara de cazurile cind activitatea in grup este

motivata de considerente pedagogice..

tllobila din cabinetele dotate cu tehnicA elecironica de cal'c, ca de altfel ~i 'in -sa,~il"e

cde~~Lasa°~bi~nuite; trebu.ie sa fie ;•opsite in, culori deschise- (verde-descttis, albastru~suriu,

galben-verziu etc.). L-til.izarea mobilei de culoare alba cu supraia)a strMucitoare este -

inadmisibila, Aeoarece in acest caz cre?te brusc gradul de intensitate -a `4tiirimfi,

infbuenjind' negativ asupra vedeFii ,elevilor. Suprafata stralucitoare a meselor de lucru ~i a

utilajelor, .zarbe$te~::uchri,.,ii..-obose~tie .~e, elevi, provocind reducerea graduiuii de -agerime a

veder,ii, "de rapiditate a deosebiTii detali,illor, de stabilitate a clarviziunii ~i conduce la

reducerea capacita#ii de muncA. Evojujia rapidA a oboselii este cauzatA de asemenea §i de

culoarea Topie-apr*as5 a; catpaalui compu,terului $i a c,l'apelor. Culoarea corpulni computerului

trebuie sA lie ait mai asemanatoare de culoarea cimptzl;ui ecranului. Cind clavia'tura

computerului are c,uloare opacA, ca intr-o masura mai rrrica provoacA incordarea

analizatorului vizual dealt lucrul cu claviatura stt`al•ucitoare.

In cazul reprezentArii cromatice a informatiei in litere ~i cifre pe

ecranul'videoterminalulu,i, semnele colprate trebuie amplasate pe cimp de culoare deschisa

(alba sau sura-deschisa). Concomiten.t pot fi reprezentate nu mai. mult de 3-4 culori.

Activitatea anaYizatoruliui v,izual poate fi aomplicata de dlaritatea §i gradul de contrast

'insuficnent al tabboului de pe ecran, licarirea rindur.ilox in procesul schimbArii •cadrelor,

prezen(a unor pete lumina pe ecran, ceea cc poate conduce la aparitia

103

ectan,-1a dureri de tap §'i, prin urmare, la reducerea grad.uh: i de at.en(ie §i a capacgtatti de

Tryunca.

Z4u' se rec,omanda ca in cabinetut cu tehnica electc?onica de c,alcul A se ostupe ferestrele cu

storuri negre, iar elevii sa se ioloseasd de LuminkarttFicliaLa. Cond,i(:i:ile nefavorabile' ale

iluminar,ii atit naturale, cit $i celei wtificiale complica munctia %a videoterminal gi

contribuie la dezvoltarea devierilAr de la normal a, functiei vazului.

'In timpul muncii cu cornput,ere invA(aorul< trebuie sa le ~ofere elevilor ta timp (Inainte de a

se face observaita oboseala) pauze pentru odihnA. Durata insttmma-tA a pauzelor pentru udahria

trebuie sa constituie nu. mai putin de 10-15% din ttiznpul rezervat pentru munca 'instruat'ivii

1'a computer. In cadrul orarului de lucru trebuie sa se fixeze timp pantru gimnastica ochilalr *i

pentru ofta.lmotrenaj, care sA imbine concomitent activ`ismul; motoric ,al, ochilor, t~aPwtipufi $i -

corpulrui.

13.2. Afec(iuni oou)S.re.

Glaucomul, este o afectiune oculara oroniaa, principala manifest+are a careia oonsta in

cregterea presiurLii intraoculare.

, Se manifesta prin dur~eri in ochii ~i dureri de rap, prin ince(u~area vederii, apari(ia de cercuri

cuTcuoeice in momentele cind bplndv,u.l pr.iveste l.a lum.ina. -

Cataracta este intunecarea cristalinului ochiului, inso(ita de slabirea vederii de la mar,imi

rninime pina la pierderea totala a vederiib .

Strabismul este o deregrale a vederii, provocata de devierea unuia din axurile v;izuale de

l:a punc#ul comun de fixare.

Conjunctivita este inflaanalia inveH$ului mucos al pleoapelor ~i a globului ocular

(conjunctivei). Conjuctivita acuta este provocata de diferi(i agenji patogeni (stafilococ,

pneumococ, streptococ, viru~i, etc.). Aparitia acestei imbolnaviri este favoriza.fa de raciri,

slabirea organismului, microtraume ale ochi.u,lui. Se tnarsifcsta prin inro~irea pleoapelcr,

farmarea coji(elor galbene pe pleoape, prurit in ochi, dureri de lumina, scu ,rgeri de

lac;rima §i puroi, inro§irea g!obului ocular. Dimineata bolnavul se treze$te cu pleoapele

ind>teiate, simte usturimi in ochi sau chiar dureri. Conjunctivita conduce de obicei la dereglarea

somnului, la scaderea poftei de -mincare, copiii devin capriciosi. Uneori bo4navul.ui ii vine greu

sa ridice pleoapele.

n;Zinile. Na tre:.uie sd v, "t-',Lz~i;~ d.,

car(,i etc. Compresele de Lion §i tr,rnpouY:e',e diii \a~fu, dc cLrt s-a follasit bdlnavut, trebuie

arse. Intru evit,area acumul'arii microbilor ochii bolnavi nu trebuie legati. D,upa fiecare doua

ore trebuie sa facem toaleta ochilor: cu,rfitirea cojiteSLor tari de pe pleoapp ou Itampom din

104

vatd' InmwiaYi intr=o sodutie slaba de permanganat de cal+iu, sau solutie de 2% de acid boric,

iar dace aceste preparate stint lipsa se utitazeaza apA fiarta caldu(a. Ochii se spala, din

seringA sau din pipeta, utiCizi'ndu-se preparatele recomandaere mai sus sau c:eai tare.

Tampoanele din vaha trebuie sA fie separate pentru fiecare ochi.

Ulciorul (hordeolum) este infl,ama,(ia puroioasa acuta a glandei sebacee a marginii pleoapei,

situate la rAdacina gen+ei, De cele mai multe ori drept cauza a evolbu(iei bolii serve$te -con-

tamimarea cu stafifococ. Pe ma:rginea plaoapei apare o inflatura hmitata 0 dureroasa,

inso(ita de hiperemia p it pleoapei §i conjunctivita. DupA trei-patru zile pe virfu orului se-

formeazA -uncap galben, dupa spargerea car se ecreteazA ;puro.i §i particule de (esut -

necrozat. Este p a ormarea concomiteNta a mai multor ulcioare. Se interzice stoarce puroiul,

din u'Ccior = aceasta conduce La-apari(i if,6~elor campiica)ii (flegmonul pai,pebra.l,-

meningita etc.). In scopul tratArii ulciorulu.i este necesar sa, se appice pe locut inflama(iei solutie

cu spirt de verde de briliantsau-spirt obi*nuit qu ooncentra(ia de 70%. AfarA de asta, de trei-

patrsu ori pe zi in.ochi trebuie sA se -picuse solujie de 20-30% de sol;u(ae de albucida sau

solu(;e de 1% de penicitina, sau sAlu(ie de 1% de eritromicina. Se recomand'a tratament

cu cAldurA seach, rerapie cu ochiul nu trebuie frecat cu degetele, sau sis se incerce evacua• rea

fi,riceFului de gunoi cu ba'tista de nas ori cu limba. In aceste cazuri este posibilA infectarea

ochiuaui, care conduce la boJ'i de ochi. Pentru a i'nt;attrra firicelul de gunoi sau muscuJi(a din ochi,

trebuie sa se u,mple ping la j<<argini .in pahar cu ap2 liarta cfldutA sau cu ceai tare, sa sc

intro6°ica oc-hiul respectiv in acest lichid :~i sA se ctipeasca'din gene. Pentru a evacua fi-:

ricel:ele de gunoi din och'i se mai Tecomanda intoarcerea pleoa pelor ~pe dos gi eliminarea

'firicel,ului de gunoi cu un capAt aS unei batiste de nas ourate. Ochiul poate ti spa~at gi cu

apA cu-.rata. Daca in urma acestor tentative firicelul de gunoi sau

Apreseze n~Edicului cftalmotog.

13.3. Igiena suzului

Pierderea capacitatii de perceptie a sunetelor se nume§te surditate. Deosebim surditate

completa §i parjiala; in caztAI ultimei se mai pastreaza rama$ite ale auzului, care permit per-

cep(ia unor sunete nevocale puternice (fluierAturi, sirene etc.), sau cuvinte bine cunosoute,

pronuntate cu voce tare 1!a ureche. Surditatea completa se intilnE§te destul de rar.

Rama§ite mai esentiale ale azului,.care permit perceptia vorbirii, marturisesc prezenta

hipoacuziei (acest om se nume§te 4udul de urechio). SuTdYtatea poate fi numai la o

ureche sau la amb6e urachi. Su7d:itatea ntimai a unei urec,hi de obicei il incomodeaza

pu(in pe om, din care cauza, Hind prezenta ineA in copilarie, acesta o poate descoperi cu

105

totul intimpla+tdr.

Un rol esen(ial in cadrul protilaxiei surdita(ii- il joaca ttatarea bolilor infec(ioase, mai

ales la copii.

Un ,1oc aparte revine profilaxiei surdita(ii profesional+2. La liocurile de l,ucru c:u exces de

galagie §e,vibra(iuni exista.,examene medicale preliminare obf igatorii pentru cei care se

anga-~ jeaza la lucru, iar apoi examene medicale periodice pentru to(~ angajajii.

Urechea omului percepe oscila(iille sonore cu frecvenja nu mai tnica d® 16 Hz (adica

infrasunet) §i nu mai mari de 20000 Hz: Sunetele cu o frecven(a de peste 20000 Hz (adica

ultrasunet) nu sunt•perceptlte de urechea. omuttoL In scopul masatrarii intensitatii sunetului se

utilizeaza o unitate special.a - bel (B} sau PItz dc z,nce ©ri mai mic6 - decihelul (dB). Diapnz-inul

auzului onlulLyi cuprinde parametri't de ;130 dB.

Urechea omului este mai sensibiya )ia sunete puternice §i mai pu,(in sensibila la sunete slabe.

PragtAl auzului este egal ct° (0 d'?, f̂ ~~-,̂ ft.a. frun-.elr;r - c,u 1J, :;,aa,t•,ta_- cu 25, z 9~

'?

d Z~.~..•.n,,r . -1 ~ .s 3J- .,, zgo;;,:~tui trat-sf.,,, t,~lu i t~

,~lui or` aec'_-. ' -

cu 50-80, al unui difuzor de strad,a - cu 90-96, urietul unui aqtomobil in start - ou 100, al

unei prese meaanice $i a altor tipuri de :utilaje industriale - cu 100-115, a unui avion -- cu

120, pragul de durere este egal Gu 130, zgoanvtuJi unei rachete la start este egal cu 140 dB.

...~a; cc:.-' aaju-,f;e l'~-r:i_ producere, iar cel. auditiv - dupa 0,12 sec.

Uhterul avioanelor, gAlAgia aut,Omobi),elor, precum §i cea de loate zilele, insa puternica,

sunt cauze ale p;roastei dispozitii, nevrozelor $i .dereglarilqr: psihice. ,

cCindva omenirea va fi nevoita sA lupte contra galagiei cu aeeea•$i fermitate, cu oase

lupta in prezent contra ciurrtei *i a hokrei3~, - scria 1a inceputul secolului nostru vestitul

savant german R. Koch.

Popul•a(ia ora.§ului Baikon•ur rnar;tu,rise$te, ca urletul, unei rachete in start poate sa-),

doboare pe om de pe picioare, sa-1 c,ontuzion,eze.

Investigatiile efeCtuate in imprejurimile aeraportului londonez Hitrow au demonstrat, ca

populatia tocala sufera mai des de deregl`ari •psihice, dech in alte zone ale capitalei Marii

Britarrin. In conformitate ce datele cercetAtorilor francezi galagia constituie cauza a?0% din

106

nevrozele inregistrate in zona Paristtlui Mare. Ian gzomotul: provocat de-zbarul avioanelor de

asupra,Moskovei este stabilit sa•nu depa,$easca ziua 110 dB, §i 102 dB noaptea. Aceste norme

v'adit insuficiente te miri dacA pot asigura sAnAtatea nerv'ilor moscovfi(il,or. De-prea mare galagie

in. apartamente se plind 3% din englezi $i 67% din traitorii c,ra§ului Riga: • `

In Europa avioanele noaptea nu zboarA. Aeroportul Les Bourges se inchide la ot=ele 21.15

~i se deschide din nou la orele 5. Pr;nci.palul aeroport al capita;lei franceze de asernenea i§i

intrerupe activitatea la orele 22.00

Zgomotul industria;I coriduce la obosirea au4ul,ui, iar apoi la hipoacuzie. Sub influenta

zgomotului de prodttctie ap.ar reactii neurastenice, deregl'ari ale func(iilor tnactului gastro-

infestina:P, sporirea functiei glandei tiraide Yi a glandei suFrart-nale. Ca;agiz industrial~

cauzeaz~_ dureri de cap, ame(eli, irJoirinie, transpi; 4ii, batai intense alje cardWlui eic.

Cele mai mari mArimi adinisibile ale zgomotului constituie 1000-1600 Hz §i 70 dB.

f_l,rif:.lf.' n°C~tuUri3ioc^_rf,' eEE Z t- f:1 1U;i r;'7_.t:t},irc -

. E~, , ,i 2 iiz.

Apl'icarea termenul,ui asurdomutj,`1a copii necesifa unele preciaari_ In timp ce surd ,itatea este

un defect stabil, cmutenia)~ care este condijionata de surditate poate f'i invinsA in

procesul unei instruiri speciale adecvate, in

89

sQ.deprinde a vorUi. 'i'era~en;>sl, insa, eaurd.ornufr deseorh se ap hck,§i la acei copi'i (sau

chiar rnaturi), care saa cleprixa sr:

-,;,pt'6nun(e cuvlinteie $i de fapt nu Main sunt mu(n, ci rrumai surzi.Reie$indu-se din aceasta, s-a

modificat §i denumirea -~coT,ilor speciale pentru surdomuti: acum ele se numesc §colfr pentru

AUZUI se poate reduce de asemenea §i in oazucile cind in trreche nimereste un corp

strain. Cflpiii , deseori introduc in nas $i urechi diferite ob{iecte (nasturi, bile, mazare, fasole,

nisip etc.). In scopul 'el;iminarii mazarii §i fasolei din uireche in ea se picurA gl:icerina;

nit4pul se va spaLa cu solutie de peroxid de hidrogen; Insectele nimerite in ureche vor fi evacuate

u.i,ourindu-se ulei vegetail,. In modul cel ma'r categoric se interzice evacuarea corpurilor s'traine

din ureche cu ;a,jutorul be(elpr de. chibrit, acelor, ggra;flelor.

Otita este inflaarra(ia urechai. Otita extern;a de ceil+e mai dese ori se man,ifesta pTints-an

furuncul format in conductut avditiv extern, ffind un :riezul#at al introducer+ii unei` in,fec(ii

in urma unei traume (cur'a(irea urechilor cu chibrituri, atx bolduri etc.). In cazut otitei apar

dureri atunci qfnd se apasA pe tragus„ c~nd se deschide gura sau se casca, se simt

107

usturirr.i, pot fi observate seare(ii puroioase. In aceste cazuri in conductul aud.itiv se

introduce lo fi§ie mica de Ntfon, inzrruiata in sa)irt cu . concentrajia de 70%, apoi copikrrl'

trebuie dus la medic. In caLul otitei medii se nid:icA temperatura cor;pului, apar dureri

puternice in ureche, care se resimte in toatA partea respectivia a capului, in din(i, se

~manifesta senza(ia. de infundare a urechii, se reduce auzu;C $i apare senz•a(ia de zgomot in

ureche. Durerile se intensificA atunci cind se sufIa nasul, se stranuta, se tu$e§te, precum §i in

procesut inghi(ir,ii al.imentelor. Daca din ureche apar secre(ii puroioase, durerile de

regu;ta dispar saFj devin mai pu(in suparatoare, temperatura se norrnalizeaza, s'tarea generaha

a sanat,atii se amelioreaza. Aceast,~, insa, nu inseamna, ca otita s-a vindecat, bolnavul urmind

sA 'fie adus lia medic. •

It-; c.aLurde otita ac(iune analr7ezica §i curatf~~l pored,-acidul bor~ic incalzit, gYicerina

carbolica (se pieura caL'eva picaturi in urechea bolnavA). Pentru preintimpinarea acutiza,rii otitei

este necesar ca inainte de scal,dat, spalatu-L oapului, precum §i pe timp cu vi'nt urechea bolnavA

sa tie astupatA cu un mic tampon de vatA tratat cu unsori (ulei vegetal fiert §i rAcorit, sau alte

uleiuri).

rr-1orUiaa a orra 'tu i Y;

gani':rii vasului pe valurile maril, In tirnt;!t c-U avionul, precum $i atunci cind se calatore§te

cu trerrul sau automobilu.l. Manifestarile raului de mare sunt multiple: ame(eli, dureri de

cap, oboseala, secre(ie abundenta de saliva; transpi- . ra>}ie rece, vomitari. Dupa vomitare

starea suferindului fntruaitva se amelioreaza. DacA raul de mare dureazi prea mult, unii

indivizi chiar i§i pot pierde cuno$tin(a. Preparatele farmaceutice mai eficiente indicate in

aceste cazuri sunt aeronul, dimedroyul.

13.4. dgiena sam(ulul olfactiv

Sim(ul olfactiv este procesul de perceptie a mfirosului; el reprezinta o varietate a

sensibilita(ii, orientata spre percep(ia celor mai variate 5ubstan(e mirositoare cu ajutorul

analizatorului olfactiv. Mirosul are o mare InsemnAtate bdologica. Cu ajutorul lui

putem desl4i. mirosul bucatelor (oa•menii cu simtul olfactiv dereglat mai des risca sa se

intoxice): -Simtul olfactiv bine dezvoltat este absolut necesar oamen,il.or care profeseaza

anumite ocu•pa(ii de productiAe = chimisti, parfumari, degustatori etc.

Caracteristicile calitative ale mirosu,lui pot fi determinate ca aromatizate: eterice, de

spirt, fenol, intepatoare, bihlite, miros de putrtgai, de pucioasa, statute; p.icante: miros de

piper negru, fenhel, mosc, menta, usturoi, migdala; mniros de fructe: lamiie, koka, cafea, ceai,

portocalA; mdnos de ierburi: fin, conifere; miros de flori: topora§i,' levantica, iasomie,

tranda.fir, crin, garoafa, liliac etc. DupA caracterul lor - respingatoare, nedeterminate,

108

placute, dezgustAtoare, gre(oase etc.; dupa intensitate - slabe, moderate, ciare,' piaterr:ice,

foarte puternice. Se mai impart mirasurik in suportab:le Yi ir•suportabale. Omul ppate'deslu$i

circa 10 mii de mirosuri, iar unele animale -$i mai multe.

Cradut de rercepfie a rntrrosuriior de catre organism depfnde c'e mai mul(i factori: de starea

fizialogice a organismului, de vi•rsta, de mediul inconjurator (temperatura, umiditate etc.).

Daca mucoasa nasului este prea umedA sau p,rea uscatA, perceptia mirosurilor nu este

eficiente sau chiar dispare complet

(de exemplu, la guturai). In unele cazuri mirosuA unor substante poate provoca dureri de cap,

vomitbri.

109

Cuprins:

Întroducere.................................................................................................... 3

Capitolul I Violenţa domestică: definiri conceptuale

1.4. Definirea conceptului de violenţă domestică............................ 7

1.5. Tipurile şi formele violenţei domestice..................................... 10

1.6. Etapele şi comportamentele violenţei domestice..................... 13

Capitolul II Implicaţiile psihosociale ale violenţei domestice

2.4. Ciclul violenţei în familie.......................................................... 15

2.5. Consecinţele violenţei domestice.............................................. 17

2.6. Metode asistenţiale în lucrul cu victemele violenţei domestice 20

Bibliografie ..........................................................................................

27

110

Întroducere

Omul se naşte printr-o minune, tot el se dăruie printr-o minune, omul şi

fiinţa lui au fost create pentru a fi şi a exista, a dărui şi a face diversele fenomene

din societatea existentă.

Soydan spunea ne-am născut pentru a ajuta pe alţii, de ce atunci există

teamă, frică, de ce toţi se gîndesc la diversele lucruri pe care nu trebuie nicidecum

să le înfăptuiască.

Violenţa domestică – există, deoarece a fost concepută din lucruri negîndite

şi fapte nedorite, ea se manifestă peste tot în lume, agresorii şi victemele ei pot fi

tineri sau bătrîni, integri fizic sau handicapaţi, bogaţi sau săraci, cultivaţi sau

analfabeţi, muncitori de rînd, oameni cu studii superioare, celebrităţi, sportivi

faimoşi sau şomeri.

Ea există şi va exista, dacă vom fi mereu indiferenţi de ceea ce se întîmplă în

jurul nostru, noi trebuie să acţionăm puţin cîte puţin pentru ca lumea să fie mai

bună, mai atentă la acele fapte şi lucruri mizere din jurul nostru.

Vom fi mai buni – societatea va fi mai bună, mai sănătoasă, mai liberă în

ceea ce poate şi încearcă să posede în cele mai dese cazuri.

Actualitatea temei investigate

Violenţa domestică o putem considera o variabilă intermediară, în sensul că

ea acumulează efectele unor factori sociali şi psihologici şi la rîndul ei influenţează

disoluţia conjugală. În studiile efectuate din ţara noastră între anii 1985 – 1989 pe

problematica neînţelegerilor în familie şi a divorţialităţii, violenţa este invocată de

respondenţi (în special de femei) pe primele locuri drept cauză a divorţului (Bejan

şi Buruiană, 1989)

111

Ca şi pentru alte subiecte ale familiei, lipsesc date concrete cu privire la

violenţa în familiile din Republica Moldova.

Sociologia americană se întreabă, în primul rînd, dacă actualmente violenţa a

crescut faţă de trecut în societatea americană. Răspunsul nu e uşor de dat, întrucît

pînă în anii '70 nu existau cercetări sistematice în domeniu. Iar aceste cercetări nu

s-au efectuat deoarece violenţa în familie nu era considerată problemă relevantă.

Studiile de debut (în SUA) pe problema violenţei s-au concentrat asupra

variabilelor psihologice, a trăsăturilor de personalitate şi comportamentelor. În

viziunea unor autori (Beth şi alţii, 1985), acestea s-au oprit la două desconsiderări

implicate: soţi beţivi, mame necorespunzătoare, soţii ameninţătoare şi rele.

Cercetările ulterioare au arătat că violenţa este răspuns complex la anumite

condiţii ale vieţii: sărăcia, lipsa de putere socio-politică, promovarea în mass-

media a violenţei faţă de femei, ideologia dominaţiei şi agresivităţii masculine şi

altele.

Cele mai multe acte de violenţă domestică au loc între soţi. Potrivit unei

anchete, în 16% din toate cuplurile americane soţii ajung să se loviască (Straus şi

alţii, 1980). În general „atacatorii” sunt bărbţii, la violenţele cărora tot mai multe

soţii răspund cu violenţă. Totuşi, femeile sunt de departe în mai mare măsură

victime ale agresiunii în familie, mai mult chiar decît copii. Datele arată că atît

variabilele economice cît şi psihologice intervin în hotărîrea soţiilor de a rămîne

sau nu în abuzul conjugal (Strube şi Barbaur, 1983).

Privitor la cauzele violenţei domestice, mulţi sociologi preferă să o considere

o reflectare, un rezultat al toleranţei şi chiar al încurajării agresivităţii din viaţa

socială în ansamblu: violenţa din stradă, din stadioane, din locuri publice, din

mass-media, luptele armate. Dar, nu sunt oare aici în joc factori care răspund de

agresivitate în general printre cei de natură biologică nu pot fi ignoraţi?

Oricum, ceea ce în consensualitate studiile au arătat că violenţa nu rezolvă

problemele din familie ci le amplifică. Mai mult, violenţa naşte violenţă şi o

transmite prin socializare şi învăţare socială.

112

Deşi există cercetări care o contrazic, cele mai multe date validează teoria

„transferului generaţional al violenţei familiale” (Stacey şi Shupe, 1983). Vizînd

şi simţind pe propria piele bătaia din partea părintelui, copilul o va practica şi el

cînd va fi părinte.

Odată învăţat în copilărie acest model de relaţionare capătăt pentru copil

forţa unui tipar care se aplică tuturor relaţiilor sociale în care va intra ca adult.

Se constată că în 74% din cazuri (Killen, 1998) are loc această repetare de la

o generaţie la alta a modelului de comportament violent în familie.

Există însă şi indivizi care au şansa să se desprindă de modelul în care au

fost crescuţi. Eric Erikson consideră că acest privilegiu aparţine adolescenţilor.

G.M., în vîrstă de 12 ani, copilul unic al unor părinţi violenţi, elev bun cu o

figură prea gravă şi tristă pentru vîrsta lui spunea în 1997 : „Tata a fost un băiat ca

şi mine. El îl vedea pe bunicul cum o bătea pe bunica şi cum îi vorbea cu vorbe

devastatoare. Tata a făcut la fel cu mama. Dar la mine s-a terminat. Eu nu îmi voi

creşte copii ca să vadă astfel de lucruri şi nu mă voi purta urît cu soţia mea.”

Mărturia gravă a acestui copil se duce cu gîndul la un pom plin cu fructe verzi, dar

avînd undeva , pe un ram, un fruct deja copt, mult inainte de vreme, deoarece în

interiorul lui, fructul poartă un vierme. E viermele violenţei din familia în care a

crescut şi care la condamnat la o maturitate precoce, furîndu-i copilăria.

Studii mai recente arată că repetarea violenţei de la o generaţie la alta se

petrece în următoarele proporţii diferite: cînd e vorba de violenţă fizică, trecerea se

face în proporţie mai mare, cînd este vorba de abuz sexual, se dezvoltă o violenţă

fizică în relaţiile interpersonale în proporţie relativ mai redusă.

Pe de altă parte, 18% dintre partenerii violenţi nu provin din familii unde să

li se fi oferit modele de relaţionare violentă. În aceasta diferenţă de la o generaţie la

alta ar trebui căutată calea diminuării violenţei în familie.

Într-o cercetare din 1997, în Timişoara, şcoala generală Nr:22, pe lot de:

- 32 copii, elevi în clasa a 7-a;

- 36 de părinţi ai acestor copii;

113

- 34 de bunici ai aceloraşi copii;

au rezultat cîteva semnificative care arată că de la o generaţie la alta conştiinţa

efectelor nocive ale bătăii creşte, în vreme ce incidentele de abuz fizic asupra

copiilor scad, deşi nu în aceeaşi măsură (Muntean, 1999).

Astfel, copii recunosc că în proporţie de 68,7% că sunt bătţi, în timp ce

părinţii lor, doar 18,7% consideră că a bate copilul este o metodă potrivită de

educaţie.

Apare un procent de aproape 50% de copii care sunt bătuţi, deşi părinţii lor

ştiu că aceasta nu este o metodă adecvată de educaţie.

În generaţia părinţilor 78,1% au fost bătuţi de către părinţii lor, actualii

bunici. Deşi 60% dintre părinţii care au fost bătuţi în copilărie sunt conştienţi de

efectele negative ale bătăii, toţi utilizează bătaia în relaţia cu copilul lor.

Bunicii mărturisesc că în proporţie de 87,5% au fost bătuţi în copilărie şi

consideră în proporţie de 84,3% că bătaia este o metodă necesară în educaţie.

Populaţia Bătuţi Cred în bătaie Diferenţa

Copii(32) 68,75%

Părinţi (36) 78,1% 18,75% 59,35%

Diferenţa 9,35%

Bunicii (34) 87,5% 84,3% 3,2%

Diferenţa 9,4% 65,6%

Cerecetarea noastră a investigat, deasemenea, opinia publică în privinţa

bătăii copilului. Rezultatele arată că opnia publică susţine, că, în familia

românească, abuzul fizic al copilului se întîlneşte cu o frecvenţă de 90% (80%

consideră că este un fenomen generalizat şi frecvent întîlnit), 16,6% considerînd

bătaia o metodă educativă indespensabilă, iar 20% o metodă uneori necesară.

Datele noastre se aproprie de celeobţinute într-o cercetare organizată de

EPOCH World Wide în România în 1996. S-a aflat atunci că în proporţie de 96%

114

părinţii români nu consideră că a bate copilul înseamnă al umili şi ai provoca

suferinţă psihică, găsindu-se că în proporţie de 87% bătaia copilului este

considerată o practică frecventă.

Scopul lucrării constă în: descrierea fenomenului de violenţă domestică asupra

femeii, familiei, şi întregii societăţi.

Obiectivele lucrării:

- De a identifica cauzele care duc la apariţia violenţei;

- De a evidenţia impactul violenţei asupra femeii, familiei, şi întregii societăţi;

- Dea descrie ciclul violenţei în familie;

- De a caracteriza etaăele şi comportamentele specifice violenţei domestice;

- De a identifica consecinţele manifestării violenţei domestice;

- De a descrie tipurile şi formele violenţei domestice;

- De a caracteriza principalele metode asistenţiale în lucrul cu victemele

violenţei domestice.

Gradul de investigare al problemei

De cele mai multe ori oamenilor le place să vadă familia ca un loc relativ

imun la violenţă, un loc în care o familie iubitoare le asigură susţinere şi îngrijire,

care îi apără de lumea violentă. Dar de cele mai multe ori nu se întîmplă aşa.

Cerecetările au arătat că bărbaţii, femeile şi copiii, sunt mai mult probabil

expuşi violenţei în propriile case, decît pe stradă sau în alte locuri publice. Se

întîmplă de fapt un adevărat paradox – familia este sursa de dezordine, conflict şi

neînţelegere, chiar dacă o funcţie fundamentală a acesteia este de a asigura

satisfacţie emoţională.

Pentru că familia este un loc închis cu reguli proprii şi fără un control

exterior, care să medieze interacţiunile, membrii familiei se „dezbracă” de

hainelepe carele poartă în societate şi îşi dezvăluie adevărata faţă. Fiecare poate să

îşi exprime liber sentimentele pe care le-a simţit de a lungul zilei, frustrările şi

115

dorinţele neîndeplinite, pe care le-a simţit, trăit şi nu le-a putut revărsa în lumea

exterioară. C Păunescu (1994, pag. 90) consideră că „familia este cel mai activ

centru de agresivitate, poate şi pentru că în familie fiecare îşi poate dezveli

adevărata faţă a personalităţii sale”.

Toate aceste atitudini se adună, puţin cîte puţin pînă cînd nu se mai ştie de

unde s-a început şi pînă unde se va merge. Climatul familial se deteriorizează şi

apar disfuncţii ale familiei. I.Mitrofan şi N.Mitrofan (1991) definesc violenţele

familiale „atitudini şi conduite cu caracter heteroagresiv ce se produc între

membrii familiei în contextul unui cliam conflictual sever, ce indică o deteriorare

semnificativă a funcţionalităţii familiale.”

În lucrarea „Violenţa – aspecte psihosociale”, Stith şi Williams 1990,

definesc violenţa domestică ca orice act violent comis de o persoană de pe poziţia

unui rol marital, sexual, pariental sau de ocrotire, asupra altor persoane cu roluri

reciproce.

În lucrarea „Tratat de Asistenţă Socială”, nivelul de conştientizare a

fenomenului de violenţă domesticăeste descris de cercetările din 1996 care au avut

ca obiectiv central investigarea opiniei publice privin înţelegerea complexităţii

fenomenului.

Abordarea metodologică

Pentru a putea fi relatată această temă, autorul a folosit drept metode de

cercetare analiza istorcă, compararea datelor deja evaluate în lucrările de referinţă,

prin intermediul metodei statistice, analiza abordărilor conceptuale şi demonstrarea

importanţei familei, şi consecinţele fenomenului de violenţă domestică asupra ei şi

existenţa unui sistem de protecţie pentru ocrotirea dezvoltarea în general a familiei.

Structura lucrării

Teză este alcătută din două capitole, primul capitol are trei paragrafe, al

doilea capitol de asemenea trei paragrafe.

Primul capitol cuprinde definirile conceptuale ale violenţei domestice.

116

În primul paragraf al acestui capitol am definit conceptul de violenţă

domestică şi caracteristicele lui. Al doilia paragraf conţine tipurile şi formele de

violenţă domestică şi caracteristicele fiecăruia. În al treilea paragraf am argumentat

etapele şi comportamentele specifice violenţei domestice pentru fiecare în parte.

Al doilea capitol are ca scop implicaţiile psihosociale ale violenţei

domestice.

În primul paragraf al acestui capitol am descris ciclul violenţei în familie. În

al doilia paragraf sunt descrise consecinţele frecvente şi inevitabile ale violenţei

domestice. În al treilea paragraf am enumerat rolul asistentului social şi metodele

asistenţiale în lucrul cuvictimele violenţei domestice.

117

Capitolul I Violenţa domestică: definiri conceptuale

1.2. Definirea conceptului de violenţă domestică

„Violenţa domestică”, este definită ca un model sistematic de

comportamente abuzive,desfăşurate pe o perioadă de timp, putînd deveni mai

frecvente şi mai grave, aplicate în scopul controlului, dominării şi/sau coerciţiei.

Asemenea comportamente pot include atît abuzul verbal şi ameninţarea; abuzul

psihic, psihologic şi sexual, cît şi distrugerea bunurilor şi animalelor de casă.

Agresorul săvîrşeşte abuzurile adesea într-un mediu creat de el însuşi, care în final

prinde victima ca prinr-o capcană într-o stare de teamă, izolare, deposedare şi

confuzie. Episoadele de violenţă domestică nu sunt acte întîmplătoare de violenţă

sau incidente provocate de pierderea cumpătului.

Conceptul de violenţă domestică a fost introdus destul de recent, prin anii

1970. Termenii de violenţă în familie şi de violenţă între rude, sunt folosiţi pentru a

se referi la orice act, care este săvîrşit cu intenţia de a răni sau a face rău din punct

de vedere fizic, individului cu care o persoană se înrudeşte din punct de vedre legal

ori este rudă apropiată de sînge (Gelles şi Straus, 1988). Hartmann 1981

menţionează că familia este locul în care conveţuiesc „oamenii care au activităţi şi

interese diferite şi care, în acest proces, intra adesea în conflict”. Alţi specialişti

definesc violenţa domestică „ca orce act violent comis de o persoană de pepoziţia

118

unui rol marital, sexual, pariental sau de ocrotire asupra altor persoane, cu roluri

reciproce” (Stith şi Williams, 1990).

Din punct de vedere clinic, o definiţie larg acceptată a violenţei domestice

este aceea formulată de Stark şi Fliteraft (1996), care consideră că aceasta „ este o

ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau trecut, a unei răniri fizice în

cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de

domiciliu”.

Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale,

distrugerea bunurilor care aparţin victemei, izolarea de prieteni, de familie sau alte

potenţiale surse de sprijin, ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative

pentru victimă, inclusiv a copiilor, furturi, controlul asupra banilor, lucrurilor

personale ale victemelor, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de

îngrijire şi protecţie.

Deşi violenţa domestică este un fenomen care a însoţit dintotdeauna

construirea şi dinamica familiei, intrarea ei în atenţia ştiinţelor juridice şi sociale,

este de dată recentă. Doar în ultimii 20 de ani ştiinţele sociale şi reglementările

legale, internaţionale fac referinţă la violenţa domestică.

Abordarea fenomenului de violenţă domestică s-a petrecut ulterior

generalizării, în rîndurile profesioniştilor şi ale comunităţilor, a interesului privind

prevenirea violenţei domestice.

Este înteresant de remarcat faptul că majoritatea femeilor implicate într-o

relaţie violentă conştientizează amploarea pericolului violenţei pe care o suportă

abia în momentul în care manifestările copiilor le trezesc sentimentul

responsabilităţii parientale.

Principala funcţie a familiei şi a părintelui luat izolat – protejarea copiilor

este cel mai adesea neglijată în cazul familiilor violente. Cu toate acestea unul

dintre cele mai frecvente argumente ale femeilor care rămîn în relaţie cu un

partener violent este: „în momentele bune, el ştie să fie un tată bun, iar copii au

nevoie de ambii părinţi”. Pe de altă partre, decizia lor este de a lua măsuri de

119

protecţie faţă de partenerul violent, în numeroase cazuri, de conştientizare a

pericolului ce planează asupra copiilor sau care a atins deja copiii.

Avem astfel, încă odată dovada unei paralele între modul în care se

construiesc şi se i-au masurile de protecţie în spaţiul domestic, al familiei, faţă de

cei mai slabi membri – copii, bătrîni, femei şi modul în care sunt conştientizate

riscurile şi se i-au măsurile la nivelul unei cominităţi sau a unei societăţi. Ideea că

familia reprezintă celula de bază a societăţii apare în mod implicit în dezvoltarea

măsurilor de protecţie în cazul violenţei în familie.

Un tablou complet privind nivelul de abordare a fenomenului violenţei

domestice în cadrul unei societăţi va trebui să ţi-e seama de:

4. reprezentarea socială a fenomenului la nivelul societăţii;

5. serviciile adresate fenomenului şi legistaţia în baza cărora funcţionează;

6. situatţia economico-socială.

Violenţa în familie a stat în conul de umră a interesului general, aşa cum

manifestările interesului general s-au oprit în faţa uşei închise a căminului care

adăposteşte viaţa familiei. Viaţa privată aparţine exclusiv indivizilor, familiei deşi

ori de cîte ori aceasta interfera flagrant cu bunul mers al comunităţilor, cu

reglementările generale ce girau viaţa comunităţilor, se luau măsuri mai mult

primitive decît reparatorii. Astăzi însă asistăm la o creştere a atenţiei publice faţă

de spaţiul vieţii private, iar dezvăluirile inerente privind violenţele care se petrec în

acest spaţiu au obligat statele democratice la asumarea responsabilităţii faţă de

fiecare membru al ei, indiferent unde s-ar afla, chiar şi în spatele uşelor închise ale

căminului familial.

Comportamentele umane manifestate în spaţiul public aparţin indivizilor

„născuţi” în spaţiul privat. Pe măsură ce această idee apărută şi dezvoltată prin

multiple studii în domeniul prevenirii abuzului şi al neglijării femeii şi copilului s-a

infiltrat în conştiinţa socială, au apărut: interesul pentru viaţa privată a individului

şi al familiei, diverse studii reglementările şi legile serviciile de prevenţie şi

intervenţie. Spaţiul public, prin conştientizarea riscurilor şi starea de alertă

120

consecutivă, traduse prin interesul manifest faţă de domeniul vieţii private a

familiei şi a indiviţilor,penetrează spaţiul privat cu intenţia deprotejare a

indivizilor, dar uneori şi cu efecte de disconfort şi pentru ei. Uneori acest interes

conduce la prezentări detaşanţate în presă, cu efecte nocive asupra reprezentării

sociale care vor vehicula imaginea unei violenţe domestice cu aură de

„normalitate” rezultată din frecfenţa manifestărilor prezentate. Un astfel de interes

intruziv faţă se spaţiul privat frizează adeseori bunul simţ, ce se întîmplă

deconcertat în faţa relatărilor incredibile şi dureroase.

Violenţa domestică este o problemă globală, cu care se confruntă toate ţările

lumii, bine camuflată şi deghizată prin intermediul multor reprezentări greşite

depre rolul tradiţional al bărbatului şi al femeii în familie şi societate. Sociologii,

bunăoară, sunt tentaţi să explice prezenţa violenţei prin tradiţiile socio-culturale

din societate. Violenţa domestică apare ca urmare a lipsei de cultură, a perceperii

eronate a valorilor familiale şi sociale, fie a neglijării lor.

Agresivitatea întrafamiliară repreţintă o patologie relaţională, o conduită

comportamentală deviantă. Prin implicaţiile sale psihobiologice, sociojuridice,

economice, heteroagresiunea intrafamiliară devine o problemă de importanţă

majoră pentru actuala societate.

Familia patogenă dezvolă un risc deosebit atît pentrumembrii săi cît şi pentru

sănătatea socială în general. Violenţa fizică şi cea verbală între soţi, alcoolismul

părinţilor, gelozia cu componente patologice, abuzul sexual afemeii şi al copilului,

delecvenţa juvenilă, molestările şi abandonul bătrînilor, sărăcia şi şomajul – toate

acestea sunt doar cîteva dintre „dimensiunile „ anomiei familiei contemporane, ale

căror valori tradiţionale suferă restructurări serioase.

Autorii care abordează în lucrările sale problema violenţei domestice indică

la o extindere enormă în ultimii ani al acestui fenomen cu impact psiho şi

sociopatogen.

Motivul principal care a generat, atît detîrziu recunoaşterea violenţei

familiale şi abordarea ei ca o problemă socială l-a constituit coloritul specific

121

atribuit familiei: spaţiul privat cu caracter „tabu”, în care nu poate fi admisă nici o

intervenţie din afară.

Femeia suferă cel mai mult în urma violenţei domestice, deoarece,face parte

din categoria persoanelor (împreuna cu copii şi cei foarte în vîrstă) ceprezină un

grad mare de vulnerabilitate victimală, date fiind caracteristicile sale

bioconstituţionale şi psihocomportamentale. Prin tradiţie, feminitatea desemnează

o serie de trăsături de personalitate specifice femeii, precum: sensibiiate, fineţe,

activitate ordonată, sentimente deosebite, preocupări pentru frumos, emotivitate,

intelegenţă analitică, atitudini emoţionale.

Dar tot prin tradiţii imaginea femeii în raport cu cea a bărbatului a fost

general defavorizată, bărbaţii, mai ales cei căsătoriţi, avînd drepturi depline de

aplicare a sancţiunilor axate peagresiune fizică. Femeia trebuie să suporte dea

lungul timpului multe variante de umilire, desconsiderare şi chiar maltratare, toate

acestea ca urmare a unor norme socio culturale acceptate şi promovate de grupurile

şi macrogrupurile de apartenenţă.

1.2. Tipurile şi formele violenţei domestice

Pentru realizarea unei intervenţe adecvate este necesară însă o definiţie

operaţională care să cuprindă tipurile de violenţă, clasificate după formele lor de

manifestare. Altfel spus, violenţa intrafamiliară este un act sau un ansamblu de acte

122

la săvîrşirea cărora se foloseşte un anumit grad de forţă fizică realizaţ în cadrul

unui grup care îndeplineşte funcţii familiale.

Marciana Popescu şi Ana Muntean, (2000) specifică că violenţa

intrafamiliară cuprinde mai multe tipuri de violenţă:

Violenţă fizică activă, prin care se provoacă celuilalt membru de familie o

serie de vătămări;

Violenţă fizică pasivă, ce constă în întreruperea sau insuficienţa relaţiilor

sociale sau sexuale;

Violenţa verbală;

Violenţa sexuală.

Formele de victimizare la care a fost supusă femeia au variat de la o cultură

la alta, de la o etapă istorică la alta, de la forme uşor agresive pînă la forme

violente, fizic şi psihic traumatizante.

Fără a minimaliza impactul negativ al violenţei asupra altor categorii de

victime (copii, bătrîni) şi gravitatea altor forme de victimizare a femeilor (violul),

vom aborda doar procesul de victimizare a femeii din persectivă violenţei

domestice.

În multitudinea de varinate de abordare şi analiză contemporană de abordare

a violenţei domestice putem delimita două poziţii de extremă:

Tratarea violenţei ca o suită de acţiuni ce dăunează, provoacă durerea,

suferinţe celor din familie;

Identificare violenţei cu tendinţa de a-şi supune alţi oameni, de a fi lider, de

a realiza activităţi autoritare.

Violenţa fizică, sexuală, emoţională, economică, ameninţările şi intimidarea

reprezintă forme de adresare violentă în familie. Scopul persoanei care comite

actul de violenţă este de a deţine puterea şi controlul în relaţiile familiale. În mare

parte, actele de violenţă domestică sunt săvîrşite de bărbat împotriva femeii.

123

Bărbaţii care manifestă comportament violent pot folosi urmaătoarele forme

de control pentru a deţine putere asupra femeii:

6. Violenţa fizică: împinge, ghionteşte, bate, palmuieşte, strangulează, trage

de păr, izbeşte, apucă, foloseşte arma, răstoarnă, prăbuşeşte la podea,

răsuceşte mîinele, muşcă, aruncă cu diverse obiecte, crează obstacole fizice,

care nu-i permit femeii să iasă din casă, nu-i permite să primească ajutor

medical în caz de necesitate (boală, graviditate sau traume). Violenţa fizică,

nu întotdeauna lasă urme uşor vizibile (vînătăi, fracturi).

7. Violenţa emoţională: bărbatul agresor ameninţă că îi va răpi copii, ori o va

face să se sinucidă, loveşte în demnitatea personală a femeii cu vorbe

umilitoare, grosolănii, reproşîndu-i că-şi îndeplineşte prost rolul de soţie,

mamă. Aceste acţiuni condiţionează degradarea personalităţii femeii.

Violenţa emoţională este o formă importantă în deţinerea controlului asupra

partenerei. Multe femei, victime ale violenţei afective susţin că aşa forme

ale violenţei domestice sunt cu mult mai distrugătoare decît violenţa fizică,

cu toate că nu lasă urme şi cicatricii vizibile.

8. Violenţa sexuală: partenera este impusă să întreţină relaţii sexuale sau este

lipsită de aşa relaţii. Forţarea femeilor de a asista sau de a lua parte la acte

sexuale, de a le exploata în scopuri de prostituţie sau de pornografie

reprezintă o manifestare a violenţei sexuale.

9. Violenţa economică: femeilor nu li se permite să se încadreze în cîmpul

muncii, sunt lipsite de bani, sunt impuse să ceară de la bărbat bani pentru a

face cele mai necesare cumpărături (hrană, îmbrăcăminte pentru sine şi

copii).

10.Izolarea: limitează folosirea telefonului, i se interzice să comunece cu

ceiapropiaţi, femeia este supraveghiată în permanenţă: ce face, cu cine

prieteneşte, cu cine se întîlneşte, ce voorbeşte.

124

Agresorii îşi aranjiază cu traiul familiile în locuri puţin populate, le

îndepărtează intenţionat de prieteni şi rude.

Multe decenii, violenţa domestică a fost considerată o formă de manifestare

obişnuită în familiile dezorganizate şi îngrupurile marginale, defavorizate social şi

economic, dar aceste fenomene de manifestare sunt frecvente şi în cazul familiilor

cu un statut social ridicat, carenu sunt însă dispuse să recunoască aceste

comportamente, creînd o imagine falsă, sau incompletă, asupra amplorii acestui

fenomen.

Statisticele internaţionale estimează că frecvenţa acestor forme de violenţă a

crescut în ultimii ani. Astfel în SUA, unul din opt adulţi a fost implicat într-un

episod violent. În Republica Moldova conform unor statistici ale Serviciului de

Prevenire a Criminalităţii, în anii 1997 – 1998 s-au inregistrat următoarele cifre:

Tab. 1 Statistica formelor de violenţă domestică

Victeme (femei) Vătămare

corporală

Tentative de

omor

Lovituri

cauzatoare de

moarte

Omor

1997 1998 1997 1998 1997 1998 1997 1998

Ale soţului 144 72 8 15 7 7 26 17

Ale

concubinului

123 179 8 22 2 11 22 23

Ale eltei rude 74 52 3 5 4 3 5 18

Total 341 203 19 42 13 21 66 56

După cum se poate observa din tabel, formele fizice ale violenţei domestice

pot culmina pînă la situaţii grave cauzatoare de moarte. Escaladarea fenomenului

violenţei, poate transforma victima,în agresor fapt prezentat în tabelul următor:

125

Tab.2 Statistica formelor de violenţă domestică

Femei autori Vătămare corporală Lovituri letale Omor

1997 1998 1997 1998 1997 1998

Asupra soţului 6 37 0 0 29 12

Asupra concubinului 5 52 0 0 9 6

Asupra altei rude 2 20 0 9 9 6

Total 13 109 0 9 47 24

1.3.Etapele violenţei domestice

Etapa 1 etapa încordării crescînde

Etapa 2 etapa violenţei active

Etapa 3 etapa „iubirii şi căinţei” sau „luna de miere”

Etapa încordării crescînde se caracterizează prin:

Cazuri de violenţă neînsemnată;

Femeia încearcă să liniştiască bărbatul, devenind mai grijulie şi mai

răbdătoare;

Încearcă/se străduie să nu nimerească sub mîna lui;

Percepe comportamentul grosolan al bărbatului ca fiinddrept împotriva ei;

Crede că poate evita furia lui;

Devine complice şi poartă răspundere de comportamentul lui;

Nu-şi permite să se supere pe bărbat, nu se revoltă cînd acesta manifetă

agresiune faţă de ea;

Minimalizează anumite incidente sau consecinţele lor;

126

Neaga frica faţă de soţ şi acţiunile lui agresive;

Crede că poate controla comportamentullui.

Pe măsura creşterii tensiunii, devine tot mai greu de a folosi metodele expuse

mai sus pentru a incadra situaţia îndomeniul normalităţii şi femeia se inchide în

sine. Bărbatul la rîndul său, foloseşte furia femeii ca pretext pentru exploziile

agresive ulterioare şi situaţia devine tot mai încordată.

3. Etapa violenţei active se caracterizează pierderea autocontrolului, lipsa

autocontrolului fiind însoţită de un comportament distructiv. Agresorul,

de obicei, îşi îndreptăţeşte comportamentul agresiv. Acţiunile lui sunt

imprevizibile. Dacă femeia opune rezistenţă, el devine şi mai agresiv, mai

crud. În unele cazuri femeia ce provoacă intenţionat pentru a pune capăt

tensiunii mereu crescînde. În aceste momente ea simte nu atît durerea

fizică cît nepuntinţa de a se apăra, de a evita sau a fugi de agresor. Adesea

minimalizează gravitatea traumelor primite. Asemenea incidente o fac să

devină apatică, închisăîn sine, indispusă şi neputincioasă. Uneori se

izolează pentru cîteva zile, înainte de a se adresa după ajutor.

4. Etapa „iubirii şi căinţei” sau „luna de miere” se caracterizează prin linişte

şi pace neobişnuită. Bărbatul încearcă să compenseze comportamentul

precedent prin grijă permanentă şi manifestării de dragoste. El ăşi

recunoaşte greşelile, ănduplecă soţia să nu plece, să rămîna la el.

Agresorul este convins că va putea să se stăpîniască şi promite orice,

uneori urmează şedinţe de psihoterapie. Promisiunile bărbatului, aparent

sincere, menţin speranţa femeii că el va putea să se schimbe. Ea

recunoaşte acele calităţi, care au atras-o şi care i-au plăcut la el şi-l

caracterizează pozitiv. Recunoaşte în el acea persoană de care s-a

îndrăgostit cîndva, susţine că ar merge la orce pentru a înbunătăţi relaţiile,

iar el îi aminteşte permanent că are nevoie de ea, că nu poate trăi fără ea,

că se va sinucide dacă va pleca şi nu se va mai intoarce la el. Anume aici

127

se produce legătura simbolică. Femeia primeşte toate „bunurile”

căsătoriei, astfel agresorul o cumpără şi ea devine complicele lui, ea este

supusă în înregime voinţei lui.

În continuare prezentăm desccrierea comportamentului specific agresorului şi

vitemei la fiecare etapă.

Etapa I poate dura de la cîteva minute pînă la luni, ani.

Comportamente specifice:

Agresorul: Victima:

O învinuieşte;

O limitează în acţiuni;

Este supărăcios;

Refuză să comunice;

Pleacă trîntind uşa;

Aruncă obieste;

Obijduieşte;

Ocărăşte;

Se comportă rău cu copii;

Permanent înjoseşte pe cineva;

Ameninţă;

Nu conştientizează că creşte că

creşte incordarea, tensiunea.

Se închide în sine;

Este nervoasă;

Exploadează;

Se alimentează neregulat;

I se dereglează somnul sau

doarme prea mult;

Nu poate să se concentreze;

Lucrează foarte mult sau tot mai

puţin şi mai puţin;

Nu poate vorbi despre „aceasta”

Este predispusă către orice din

partea soţului;

Conştientizează creşterea

permanentă a încordării.

Etapa II poate dura de la 5 minute pînă la o zi sau mai mult. Actul de

violenţă are loc cu uşile închise. Intensitatea violenţei creşte proporţional cu

numărul de recidive.

Comportamente specifice:

128

Agresorul: Victima:

Minimalizează gravitatea

traumelor şi gravitatea

consecinţelor;

O ghionteşte sau o pălmuieşte;

O zgîrîie, o trage de păr, foloseşte

arma, o muşcă, o ameninţă;

Strigă.

Este impusă să intreţină relaţii

sexuale;

Nu se poate apăra;

Nu se poate supune;

Plînge;

Se sperie.

129

Capitolul II Implicaţiile psihosociale ale violenţei

domestice

2.1. Ciclul violenţei în familie

Cel mai bun indicator al violenţei domestice este existenţa unui incident

produs anterior momentului în care se discută riscul de violenţă în familie.

Indiferent de forma pe care a luat-o manifestarea violenţei, apariţia ei în relaţiile

dinre membrii familiei reprezină o breşă ce treptat vă îngădui forme şi manifestări

tot mai ample, mai variate şi mai frecvente. O nevinovată remarcă de genul „nu-

mi place cum ţi-ai aranjat părul” sau „nu-mi place cum te-ai imbrăcat” va atrage

după sine în timp consecinţe, tot mai dramatice.

Aceste remarce pot fi apreciate de către cel/cea cărui îi sunt adresate ca o

manifestare a interesului, sau altfel spus al iubirii.În realitate, apare aici deja o

arogare a dreptului de a impune celuilalt limitele existenţei şi ale manifestărilor,

după bunul plac al celui care se simte în poziţia dominantă.cel supus nu are dreptul

de existenţă proprie, la nevoi proprii. Existenţa şi nevoile lui se vor conforma

pricncipiilor şi îngrădirilor impuse, adese ori arbitrar,decătre cel care domină.

130

Se descriu în ciclul violenţei domestice cu treceri recognoscibile între

diferitele faze ale ciclului.

Imediat după incident apar regretele, remuşcările agresorului, compasiunea

pentru victimă, surpriza că a fost cu putinţă un altfel de eveniment, teama de a fi

părăsit. Victima este speriată, intr-o stare de alertă, şocată de evenimentul violent

şi mai ales la început, dornică de a se proteja. Poate că măsurile pe care le ia nu

sunt cele mai bune, ţinînd seama de starea de panică pe care o trăieşte, dar de

regulă ele se centrează pe impulsul de a pleca, de a părăsi situaţia şi pe agresor.

În subsidiarul acestei situaţii apar tentativele agresorului de a convinge

victima să îl ierte, prin autoculpabilizare şi daruri. După o rezistenţă iniţială,

proporţională cu gradul de luciditate al victimei, ea va ceda şi se va umple cu

speranţe. Cuvintele şi darurile o vor convinge că ceea ce sa petrecut este un

incident izolat şi o vor face de asemenia să îşi găsească o parte din vină în

declanşarea conflictului. La capătul acestei faze consecutive evenimentului cei doi

vor fi din nou împreună ca la început, plini de speranţe şi dornici de a uita ceea ce

s-a întîmplat.

Copii – martori, deşi statisticele arată că, în 80% din cazuri în astfel de

evenimente şi ei devin victime directe, ţintă a loviturilor agresorului (Lossus,

2001) – vor avea probabil o perioadă mai lungă deangoasă şi memoria lor nu va

îngădui instalarea uitării probabil niciodată. Căci în memoria autobiografică cese

construieşte după virsta de un an, ca şi în memoria implicită, senzorimotoare,

specifică vîrstei cuprinse într 0 şi 1 an, se vor păstra urme care se pot manifesta în

diferite momente ale vieţii individului, cu atît mai insidios, inexplicabil şi

necontrolat cu cît au avut loc la vîrste mai mici. „Deşi nu vom putea niciodată să

ne amintim explicit ceea ce ni s-a întimplat în primul an de viaţă, experienţa din

acel timp, pe care am trăit-o cu cel care nea îngrijit, a lăsat un puternic şi un greu

impact asupra proceselor noastre implicite. Această experienţă atinge procese

emoţionale, comportamentale, perceptive, precum şi modelul mental a lumii

celeilalte şi al proprii noastre lumi. ” (Siegel, 2000)

131

În urmaătoarea fază a ciclului violenţei în familie, reîncepe o acumulare a

tensiunilor. Încidente mici, inerente vieţii cotidiene a familiei, conduc la tensiuni

ce nu se soldează cuizbucniri la început, darcare se acumulează. Primele izbucniri

agresive vor fi mai vagi, mai generalizate şi mai nevinovate. În această perioadă,

victima încă se află în faza speranţelor şi a încrederii şi va avea impresia că,

împreună cu agresorul, ei fac un front comun în faţa problemelor. El se va enerva

împotriva copiilor care sunt prea gălăgioşi, a colegului care l-a dezavantajat într-o

situaţie, a supei ce nu este insuficient de caldă, a politicienilor care conduc, a

mamei ei sau a unei vecine care sună la telefon sau vine în casă la ore nepotrivite.

Va avea o proastă dispoziţie tot mai accentuată şi persistenă, ea îi va da dreptate,

va potoli copii, va blama colegul, va merge pe vîrfuri, va reîncălzi supa, vă înjura

politica şi politicienii, şi va atrage atenţia mamei sau vecinei că nu doreşte să mai

fie „deranjată”.

Tot acum ea începe să se preocupe exagerat de evitarea starii lui deproastă

dispoziţie. Mintea ei va fi plină de soluţii menite să îl calmeze.

Agresivitatea crescută începe să se direcţioneze însă, în urmatoarea fază,

înspre victimă. La început sunt cuvintele neplăcute, grele ameninţătoare apoi

gesturi debruscare şi ţinta se conturează totmai clar. E o fază în care relaţiile celor

doi devin raporturi de vînător – pradă, el este tot mai precis în atacuri de hărţuire,

ea este tot mai fără scăpare, face „greşeli”, tot mai frecvente, se simtetot mai

neputincioasă şi vinpvată de tot ceea ce se întîmplă.

Acum ar avea nevoie de „gardienii” pe care i-a îndepărtat. Mama, sora,

vecina, nuvor fi disponibile acum, cînd li se solicită sprijinul.

Conflictul izbucneşte disproporţionat de la un incident oarecare, acumulînd

circumstanţial toţi factorii cu valoare de a potenţa sau favoriza declanşarea

conflictului.

Incidentrul de mai scurtă sau mai lungă durată, de o gravitate variabilă,

încheie ciclul, care se reia.

132

În timp, variaţiile care apar privesc gravitatea şi perioada de timp a fazelor

dintre incidente. După cîţiva ani incidentele pot fi tot mai grave, iar faza

remuşcărilor, a insistenţelor pentru iertare şi împacare tot mai scurtă, pînă la

absenţa totală.

2.2. Consecinţele violenţei domestice

Violenţa domestică are impact negativ asupra oricărei persoane pe care o

maschiază. Acest efect negativ este conturat şi în comportamentul femeii

victimizate. Profilul psihosocial al femeilor agresate de partenerii de cuplu a fost

identificat şi de specialiştii canadieni:

13.dureri cronice ce demonstrează o proastă stare de sănptate;

14.Vizite frecvente la medic;

15.Grad scăzut de autopreţuire;

16.Experimentarea unor epzoade de violenţă în timpul copilăriei;

17.Dependenţă emoţională faţă de partener;

18.Respectul acordat trebuinţelor partenerului; asumarea responsabilităţii

pentru conduita acestuia;

19.Exigenţa unor idei sau acte suicidale;

20.Posibilitatea ca în calitate de mamă să-şi maltrateze copilul;

21.Tulburări nocturne: insomnii, coşmaruri vidente;

133

22.Agitaţie severă, anxietate, stare de nervozitate permanentă;

23.Gîndire confuză, incapacitate dea lua decizii, lipsă de concentrare;

24.Opinii rigide cu privire la rolul femeii şi al bărbatului.

Femeile victime ale violenţei domestice sunt traumate atît fizic, cît şi

eoţional nu numai în timpul actului de violenţă, dar şi în perioada ce urmează.

Acest set de traume specifice femeilor victime a primit denumirea de sindromul

traumatizării secundare ca rezultat al violenţei domestice.

Sindromul are două faze:

3. faza acută nemijlocită, în perioada căreia femeia vectimă se află în

stare de criză, se dereglează activitatea ei normală;

4. faza ce durează are duraţie mai mare, în care victima conştientizează

importanţa şi urmările actului violent, a schimbărilor care au survenit

în viaţa ei.

Sindromul include reacţii fiziologice, emoţionale şi comportamentale drept

rezultat al agresiunii trăite şi al periculozităţii recidivei.

2. Faza acută nemijlocită generează un şir de coportamente specifice:

Reacaţia nemijlocită. Este răspîndit pe larg mitul că imediat după

acest eveniment femeia victimă manifestă un comportament isterical

şi fobic. Nu esteun coportament obligatoriu. Dimpotrivă femeile

victime vorbesc despre un diapazon foarte larg de reacţii emoţionale

din perioada posttraumatică. Racţia fizică şi emoţională poate fi atît de

intensivă, incît victima poate fi marcata de şoc sau depresie.

- stilul expresiv în timpul interviului – femeia manifesă fobii,

furie;

- stilul de control – reacţiile sunt dirijate şi controlate.

- se comportă de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic – emoţiile reale

sunt camuflate

134

Reacţia fiziologică. În urma actului de violenţă fizică sau sexuală

femeile descriu o multitudine de reacţii fiziologice. De regulă, spun că

le doare tot corpul, uneori părţile luiaparte mîinele, picioarele, capul

gîtul, pieptul. Se înregistrează:

- dereglarea somnului – insomnii, coşmaruri;

- dereglarea în alimentaţie – nu are poftă de mîncare, simte

dureri în burtă, vometează, pierde gustul mîncării.

Reacţia emoţională. Femeia victimă a violenţei domestice se simte

vinovată, înjosită, ruşinată, este marcată de fobie, stres, depresie,

anxietate. Acestea sunt nişte tratări ce stau la baza sindromului

nominalizat. Multe femei susţin că au vazut moartea cu ochii lor.

Trăirile emoţionale variază de la remuşcări, degradare, vinovăţie,

ruşine, disconfort pînă la furie, dorinţa de a se răzbuna,ura faţă de

bărbaţi. Varietatea trăirilor emoţionale determină modificarea

frecventă a dispoziţiei.

Reacţia cognitivă. Încearcă să se debaraseză de gîndurile grele, dar

conştientizează că ele le urmăresc mereu. Se gîndesc cum ar fi putut

evita violenţa, să nu o provoace. Acesta le face să se simte vinovate.

Mult mai greu le vine femeilor care încearcă să-şi camufleze reacţiile

şi sentimentele. În exterior ele apar a fi foarte calme, de parcă cu ele

nu s-ar fi întîmplat nimic, interiorul, însă este perturbat de emoţii

negative.

2. Faza reorganizării. Violenţa duce la schimbarea ritmului şi activităţii nu

numai în perioada acută nemijlocită, dar şi în perioada imediat următoare care are

o durată mult mai mare – luni sau ani întregi. Sunt mai multe circumstanţe care

asigură ieşirea din criză: stilul personal al victimei, particularităţile ei psihologice,

oamenii care o înconjoară, susţinerea şi ajutorul lor, atitudinea lor faţă de ea după

135

incident. Pe parcursul procesului de reorganizare, femeile victime ale violenţei

trebuie să depăşiacă următoarele momente:

Schimbări în stilul de viaţă. De obicei, în urma actului de violenţă trăită

survin schimbări în multe aspecte ale vieţii. Totuşi, unele femei victimizate

continuă să îndepliniască obligaţii cotidiene, merg la studii, lucru, dar sunt

incapabile de a se încadra în activitatea de muncă. O altă categorie de femei

aplică alt stil de viaţă – preferă să-şi petreacă timpul acasă, practic nu ies

nicăieri nu lucrează. Victima frecvent se adresează după ajutor familiei de

origine, de la care este sigură că va primi susţinere şi în cadrul căreia se

simte în securitate. În alte cazuri simt necesitatea de a se mişca, de a pleca

undeva, de a schimba locul detrai. Probabil această dorinţă este generată de

nevoia de a fi în securitate, de frica de soţ, de aceea îşi schimbă adresa

numărul de telefon.

Visurile şi coşmarurile reprezintă sindromul principal care continuă să

influenţeze în perioada respectivă. Femeile victimeale violenţei domestice

descriu două tipuri de visuri:

- coşmaruri care actualizează actul de violenţă în urma căruia femeia a

suferit şi care încearcă să se apere, dar nu reuşeşte.

- visurile ce reflectă faza terminală a actului de violenţă apar mai

tîrziu.

Fobiile. Un mecanism de autoapărare îl constituie cultivarea fobiilor

specifice situaţiei în cauză. Femeia se teme să rămînă singură, să aibă relaţii

sexuale, să se întîlniască cu agresorul.

Reacţia complexă la violenţa domestică. Sunt femei care pot vorbi despre

greutăţile pe care le întîmpină în aceste perioade. Ele eu nevoie de

consultaţii mai îndelungate şi mai intensive. La ele pot săse dezvolte

sindroame adăugătoare: depresia de lungă durată, abuzul de alcool sau

utilizarea altor substanţe psihotropice, comportamentul suicidal, sau

136

psihopat, regresie, refzul de a trăi o viaţă normală, dorinţa de a declanşa

conflicte familiale ş.a.

Reacţia slabă la voinţa domestică. Acest tip de reacţie apare la femeile care

nu vorbesccu nimeni despre cele întîmplate, nu-şi exteriorizează emoţiile.

Ca rezultat, feeia devine închisă în sine. Dacă consultantul îi pune întrebări

despre personalitatea ei, ea răspunde, dar nu înţelegător.

4.2. Consecinţele violenţei domestice.

Pentru a clarifica problema, consultantul trebuie să-i adreseze o serie de

înrebări adecvate situaţiei. Celmai potrivit lucru în acest caz este de a.i insufla

curaj şi optimism. Trebuie să înţelegem de ce femeia victimă a violenţei domestice

preferă tăcerea.

Consultarea literaturii ştiinţifice ce abordează fenomenul violenţei domestice

şi consecinţele, etapele ei asupra femeilor a permis identificarea unor reacţii

generale în comportamentul femeilor victimizate:

Frica

De a rămîne singură

Că va fi găsită şi pedepsită de cel ce a agresat-o

Că se va afla ce s-a întîmplat cu ea

De propria-i furie

Vinovăţia

Că a greşit

Că a încălcat normele religioase sau culturale

Furie

Faţă de sine pentru faptul că „a permis să se întîmple”

Faţă de cei care au ocrotit-o

Faţă de societate

Faţă de soţ

Trădare

137

Din partea lui Dumnezeu

Din partea statului

Din partea soţului

Din partea familiei

Neîncredere

În sine

În propriile capacităţi de a aprecia oamenii şi evenimentele

Faţă de oameni, chiar faţă de cei care au „trădat-o”

Neputinţă

Se gîndeşte „că niciodată nu va fi mai bine”

Că nu-ţi poate dirija propria viaţă

Că a fi femeie înseamnă a fi în permanenţă abizată

Îndoială

„care într-adevăr aceasta s-a întîmplat?”

„de ce aceasta s-a întîmplat cu mine?”

Şoc

A rămas frapată, însă nu poate plînge

Dezorientare

Nu-şi găseşte locul

Slab memorizează

2.3. Rolul şi metodele asistenţiale în lucrul cu victemele violenţei domestice

Dreptul de a trăi fără teama de brutalitate fizică este recunoscut oricărui

individ, indiferent de sex. Exercitarea, implicitrealizarea acestui drept este însă

diferit înţeleasă şi suportă o tratare diferită din partea autorităţilor şi a opiniei

publice atunci cînd victemele violenţei sunt femeile, îndeosebi în situaţiile în care

138

violenţa semanifestă în cadrul familiei. Relaţiile tensionate între soţi, transferate în

registrul raporturilor părinţi – copii (încadrul sistemului parental) se finalizează cu

manifestări violente care conduc sper dezechilibrul sistemului familial. În

evaluările sale asistentul social trebuie să fie preocupat de modul în care soţii sau

părinţii înţeleg violenţa, cauzele acesteia, îndeosebi consecinţele asupra lor ca

executanţi sau victime.

Fapte şi comportări violente au persistat în relaţiile dintre oameni din cele

mai vechi timpuri, chiar de la apariţia umanităţii. Manifestările agresive au

rădăcini adînci în tradiţiile culturale şi religioase, demulte ori fiind justificate,

încurajate, ba chiar legalizate într-un şir de societăţi, unde bărbaţilor li se

“încredinţiază grija faţă de femei”, prin aceasta oferindu-le-se defapt, privilegiul

nelimitat de a predomina, de a asupri, ba chiar şi de a stăpîni femeia.

Sistemele judiciare şi educaţionale din unele ţări contribuie la infiltrarea în

conştiinţa membrilor societăţii a părerii, precum că comportarea violentă a

bărbaţilor ar fi firească şi acceptabilă. Maltratarea femeilor, omorîrea fetiţelor nou

născute, avorturile selective (renunţarea la feţii de gen feminin) sunt acţiuni

atestate de veacuri, considerate o realitate, neplăcută, dar inevitabilă. În unele ţări,

mutilarea genitală, arderea vaduvilor, a femeilor suspectate de adulter, sunt

calificate drept “măsuri de întrţinere a ordinii publice”.

În ultimele decenii ale secolului XX vilenţa asupra femeilor a luat proporţii

îngrijorătoare. Astăzi în multe ţări femeile sunt supuse unei violenţe permanente –

atît în familie cît şi în societate. Traficul de femei şi prostituţia forţată reprezintă în

fond forme moderne voalate de sclavagism şi oviolare gravă a drepturilor

persoanelor de gen femenin. Într-o stare deplorabilă se află femeile din categoriile

vulnerabile, iar cele din zonele de conflict sunt supuse celor mai odioase forme de

violenţă.

Activitatea asistenţială se va desfăşura cu succes în cazul în care cei ce

realizează intervenţia cunosc nevoile femeii, victeme ale abuzului domestic.

Cercetările constată că femeia victimă a violenţei are nevoie de:

139

Susţinere şi acceptarea sentimentelor şi a hotărîrilor ei;

Atenţia;

Preocupări de sănătatea ei;

Un adăpost sigur pentru ea şi copii ei;

Informaţii clare despre drepturile sale;

Recăpătarea sentimentului de control asupra vieţii personale.

Un element obligatoriu în intervenţie îl constituie respectarea confidenţialităţii de

către fiecare membru al echipei multidisciplinare. Ea este importantă din

următoarele perspective:

Confidenţialitatea (păstratrea tainei clientului) are valoare majoră în

consiliere. Încrederea în consilier, sentimentul de securitate îi ajută victimei

să-şi expună sincer viziunile;

Femeia victimă are dreptul să spuie doar ceea ce consideră ea că este

necesar;

Informaţia primită dela client poate fi divulgată doar în cadrul discuţiilor cu

supervizorul;

Notiţele, procesele verbale sunt, deasemenia confidenţiale;

În cazul cînd femeia victimă este trimisă de la o altă instituţie, consilierul nu

are dreptul să comunice prin telefon informaţii despre ea acestei instituţii (cu

excepţia cazului cînd victimă îşi dă consinţămîntul.

Dacă consilierul este cunoscut cu victima (colegă, vecină, rudă etc.), este de

dorit să orienteze la alt specialist. Consilierul este personal responsabil de păstrarea

tainei femeii-victime.

Este dificil pentru asistentul social să realizeze consilierea în cazul cînd:

Constată că această femeie nu-i place;

Viziunele ei diferă de ale lui;

Femeia are un accent puternic sau foloseşte cuvinte neînţelese de dînsul;

140

Studiile, cultura şi experienţa ei de viaţă diferă de la cele ale asistentului

social;

El a mai auzit această istorie;

Nu ştie ce să răspundă;

Femeia spune ceva ce consilierul nu doreşte să audă ;

Propriile sentimente sunt foarte puternice ;

Atenţia consilierului este concentrată la propriile sentimente şi îşi aude doar

propriul glas.

Asistenţii sociali elaborează împreună cu victima planul de securitate. Ce

înseamnăun plan de securitate? Fiecare om, care trăieşte în familii unde este

violenţă, are nevioe de un plan de securitate. Planul de securitate trebuie sa fie

strict individual, să fie elaborat pentru fiecare persoană în parte, ţinînduse cont de

starea familială, vîrsta, prezenţa copiilor, starea financiară, dar, în acelaşi timp, să

includă elementele generale de bază.

Alcătuind planul de securitate ţineţi cont de:

Toate căileposibile de a părăsi locuinţa: uşa, geamul, liftul, scările, ieşirile

de sub-sol. După posibilitate, puteţi repeta căile de refugiu ;

Alegeţi un loc unde puteţi pleca pe un timp oarecare: la prietenă, rude, ccare

vă pot da un ajutor în aceste condiţii, la hotel sau spital – principalul este ca

să fiţi în siguranţă;

Adunaţi lucrurile de primă necesitate: bani pentru transport, hainele cele mai

necesare, cheia de la casă, paşaportul, medicamentele, cărticica de telefoane

şi adrese, biuterii depreţ;

Încercaţi să economisiţi o sumă de bani;

Evitaţi conflictele în locurile unde pot fi obiecte cu care văpoate lovi;

Revedeţi în fiecare lună planul de securitate.

141

În cadrul centrului nominalizat funcţionează linia de telefon fierbinte sau

“telefonul încrederii”.

Cei ce se adresează la telefonul încrederii pot primi informaţie, consultanţii

şi ajutor referito la problemele violenţei domestice.

Linia de telefon fierbinte (LTF), deserveşte femeile victime ale violenţei familiale

(sexuale, fizice, emoţionale) sau persoane ce telefonează din numele lor.

Obiectivele majore ale LTF sunt:

Ascultarea impatică a victemei;

Asigurarea susţinerii emoţionale;

Oferirea infformaţiei cu privire la posibilităţile victimei;

Discutarea acţiunilor pe care victima intenţionează să le realizeze şi, în caz

de necesitate, orientarea la servicii sau programe ce cuprind nevoile lor.

Telefonul încrederii activează prin intermediul:

Ascultării active şi susţinere emoţională a clientului;

Evaluării necesităţilor persoanelor care telefonează;

Susţinerea active a deciziei femeii de a apela la ajutor şi de a rupe tăcerea;

Oferirea informaţiei despre drepturile şi posibilităţile victimei;

Orientări la programe consultative şi terapeutice;

Elaborarea, împreuna cu victima a unui plan desecuritate.

Activitatea LTF se bazează pe principii profesionalecare garantează:

Păstrarea tainei profesionale a clientului;

Atitudine identică şi respect faţă de toate persoanele ce apelează la ajutor,

indiferent de vîrstă, apartenenţa etnică sau religioasă;

Oferirea informaţiei depline referitor la alternativele şi posibilităţile

victimei;

Atitudinea nonacuzatoare faţă de femeia victimă a violenţei;

Înţelegere, stimă şi susţinere.

142

Cele mai frecvente probleme cu care se adresează femeile, vizează violenţa

fizică, 60% fiind violenţă fizică din partea soţului sau a feciorului. Femeile sunt

nevoite să tolereze violenţa fizică, deoarece nu au unde pleca, nu au cu ce îşi

întreţine copiii.

În ceea ce priveşte violenţa verbală, multe feei nu o consideră o problemă de

bază, dar constată că este un lucru neplăcut. Multe dintre ele nici nu

conştientizează că aşa tip derelaţii nu pot fi considerate normale.

Depresia femeilor însoţeşte toate categoriile de probleme. Problemele

sexuale, exteriorizate de un număr foarte mic de persoane, sunt cauzele primordiale

a divorţului. Se observă o corelaţie între probleme, foarte rar, cei care telefonează

se adresează cu o singură problemă. Majoritatea cazurilor reprezintă supreapuneri

a mai multor probleme.

Încele ce urmează propun cîteva module aplicative administrate în asistenţa

socială a femeii victime a violenţei domesstice. În intervenţie este importantă prima

etapă, cînd se fac evaluările iniţiale. În acest fel, consilierii au bază pentru a decide

dacă trebuie să ofere sprijin individual unuia dintre parteneri sau să continuie cu

ajutorarea neutră a ambilor.

În orcare dintre cazuri, neutralitatea faţă de ambii parteneri nu trebuie

considerată neutralitate faţă de violenţă însăşi.

Comportamentul violent trebuie combătut cu chiar partenerul violent ce

poate să salute o astfel deintervenţie. O persoană care niciodată nu şi-a pierdut pînă

atunci controlul, se poate simţi adînc ruşinată şi terifiată de pierderea controlului.

Ea sau el poate deveni culpabil(ă) să folosească cuvinte în loc de violenţă

familială, dacă este deschis un canal decomunicare a disperării şi fricii care pot fi

cauzele subterane ale violenţei.

Strucutra întîlnirilor simultane cu ambii parteneri (locul de desfăşurare şi

durata întînlnirii, aranjamentele pentru primire, aşezarea şi centraşizarea discuţiei)

are nevoie de o planificare atentă. Dacă e femeie se teme să-şi întîlniască

143

partenerul, e important să înţelegem teama ei (poate să se teamă să rămîie cu el în

anitcameră sau că va fi forţată să cedeze cerinţelor lui, sau că va fi urmărită după

aceea , sau toate acestea la un loc). O mică diferenţă de oră (să zicem, de 20

min)îipoate permite să fie deja instalată în camera în care se poate discuta, fără să

ajungă faţă în faţă cu soţul sau cu partenerul în pragul uşei, astfel încît va părăsi

clădirea fără a-i fi teamă că va fi urmărită. Toate acestea se pot aranja fără a

încheia o alianţă cu ea, dacă consilierul subliniază că nici unul dintre parteneri nu

au fost prejudecat pe baza unor plîngeri neverificate de client. În interviurile sale

simultane ce vor administra următoarele strategii:

4) Chiar de la început, se acordă o mare grijă pentru a stabili o alianţă de lucru

cu ambii parteneri, deşi va fi mai uşor sa-i acorde unuia în parte. Cînd vin la

prima întîlnire foarte tensionaţi şi ostili, consultantul îi salută călduros şi

păstrează in contact vizual egal cu ei în context cînd vorbesc. Se adresează

direct şi foarte atent, astfel ca să nu se refere niciodată la careva din ei, la

persoana a treia;

5) Să aibă grijă, de asemenea ca prima întîlnire să deruleze sub formă de

discuţie, al cărei conţinut să fie conceput de ambii.

6) Nivelul ridicat al emoţiilor la prima întîlnire poate fi contracarat prin cîteva

modalităţi;

Prin aranjarea scaunelor în triunghiorientate spre centru, astfel ca

partenerii să nu îşi întîlniască privirile, iar asistentul social să îi poată

privi pe ambii în acelaşi timp;

Prin stabilirea regulii că fiecare dintre ei are egală posibilitate de a

vorbi şi că nimănui nu i se permite să îl intrerupă pe celălalt;

Prin sublinierea faptului că, deşi ca soţ şisoţiepot fi profund diferiţi,

ei sunt încă părinţi pentru copii lor şi au responsabilitatea comună de

a reduce tensiunea la care sunt supuşi;

144

Prin stabilirea unor limite de timp precise (de regulă ultimul sfert de

oră) pentru rezumarea şi pentru confirmarea paşilor următori care

trebuie realizaţi:

Săse concentrze asupra faptelor din prezent; aceasta nu

înseamnă să ignorăm sentimentele puternice ce au fost

recunoscute. Recunoaşterea seriozităţii problemei, a

obiectivelor şi a percepţiilor conflictuale ajută să cobăare

încordarea emoţională şi să se prevină o explozie. Trebuie de

concretizat problemele imediate, care necesită rezolvarea în

următoarele zile.

Confidenţialitatea esteo problemă importantă atunci cînd se

ridică plîngerideordin personal. Clientul trebuie convins că

taina personală îi va fi păstrată.

În cadrul centrului pentru reabilitarea psihologică a femeilor victime ale

violenţei domestice se adiministrează diverse programe cu elemente de

psihoterapie. Se cere să se ţie cond de principiile generale ale psihoterapiei şi codul

deontologic al asistentului social. Principalele tehnici de lucru cu beneficiarii sunt:

metodica depolarizării poziţiei apreciative a clientului, metodele de reconstruire a

personalităţii, evaluarea aspectului pozitiv al clientului, acceptarea şi

autoacceptarea propriei persoane. Paralel cu eceste tehnici se utilizează consilierea

individuală, terapia de grup, trainingul, individual, trainingul de comunicare în

grup şi trainingul asertiv.

Încheiere

Violenţa domestică se manifestă pestetot în lume, are locîn toate grupurile

etnice, rasiale, economice, religioase, de gen, vîrstă şi clasă. Ea poate coincide cu

folosirea şi abuzul de alcool sau droguri. Poate fi asociată cuprobleme emoţionale

sau tulburări mentale, suportarea în copilărie a violenţei în familie şi a abuzurilor,

sau cu nici unul din aceşti factori. Are loc în oraşe, suburbii, cît şi în zonele rurale,

145

există în toate sferele vieţii. Pînă nu demult problema violenţei asupra femeii era

separată de contextul Drepturilor Omului. Prin această se explică, probabil, că în

convenţia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei,

adoptată în 1979, noţiunea de violenţă asupra femeii nu se menţionează. După

Conferinţa a III-a mondială de la Naerobi 1985, sub influenţa mişcării femenine

din diferite regiuni ale globului, societatea a început să fie preocupată de această

problemă. În decembrie 1993 adunarea generală a ONU a adoptat declaraţia cu

privire la supremarea violenţei asupra femeii. În declaraţie se menţionează că

violenţa faţă de femei reprezină uzurparea drepturilor fundamentale ale femeilor şi

reduce posibilităţile lor de a se folosi de aceste drepturi. Violenţa exercitată faţă de

femei reprezintă orice act de violenţă comis pe bază de sex, care provoacă sau

poate provoca prejudiciul stării fizice sau psihice, precum şi amuninţările cu astfel

de acte, privaţiunea de libertate forţată sau spontană, atît în viaţa socială cît şi cea

particulară.

Scopul tezei a fost de a descrie fenomenul de violenţă domestică asupra

femeii, familiei şi întregii comunităţi.

S-au realizat următoarele obiective:

Au fost indentificate cauzele care duc la apariţia violenţei;

A fost evidenţiat impactul violenţei domestice asupra femeii, familiei şi

întregii comunităţi;

A fost descris ciclul violenţei în familie;

Au fost carcterizate etapele şi comportamentele specifice violenţei

domestice;

Au fost identificate consecinţele manifestării violenţei domestice;

Au fost descrise tipurile şi formele violenţei domestice;

Au fost caracterizate rolul şi principalele metode asistenţiale în lucrul cu

victimele violenţei domestice.

Structura lucrării

146

În cadrul primului capitol ne-am referit la definirile conceptuale ale violenţei

domestice. În primul paragraf al acestui capitol am definit conceptul de violenţă

domestică şi caracteristicele lui. În al diolea paragraf ne-am referit şi am

caracterizat tipurile şi formele de violenţă domestică. În al treilea paragraf am

descris şi caracterizat etapele şi comportamentele specifice violenţei domestice.

În cadrul celui deal doilea capitol ne-am referit la implicaţiile psihosociale

ale violenţei domestice. În primul paragraf am desris şi caracterizat ciclul violenţei

în familie. În al doilea paragraf am descris consecinţele frecvente şi inevitale ale

violenţei domestice.

În al treilea paragraf am enumerat şi caracterizat rolul şi metodele

asistenţiale în lucrul cu victemele violenţei domestice

147

Bibliografie

1) Bulgaru Maria „Aspecte teoretice şi practice ale Asistenţei Sociale”,

Chişinău 2003

2) Neamţu George “Tratat de Asistenţă Socială”, Polirom 2003

148

3) Neculau Adrian “Violenţa”, volum coordonat de Gilles Ferreol, Polirom

2003

4) Paladi George " Familia: Probleme Sociale, Demografice şi Psihologice »,

Chişinău 2005

5) “Asistenţa Socială în perioada de tranziţie: probleme şi modalităţi de

soluţionare”, Centrul Republican de Resurse pentru Asistenţa Socială,

Chişinău 2000

6) Sherri L. Schornstein “Violenţa domestică şi asistenţă medicală”, Chişinău

2003

7) Mîndrilă Gabriella “Violenţa în familie: cauze şi efecte”

8) Iliuţ Pertu « Sociologia familiei »

9) « Asistenţa socială în context european », Chişinău 2002

10) « Declaraţia asupra eliminării violenţei asupra femeilor », Centrul Naţional

de Studii şi Informare pentru problemele femeii, cu sprijinul financiar al

Asociaţiei Avocaţilor Americani

11) Spînu Maria « Întroducere în Asistenţa Socială a familiei şi protecţiei

copilului” 1998

12) Killen K. “Copilul maltratat”, Timişoara 1997

Cuprins:

Introducere.....................................................................................................3

149

Cap. I Noţiuni introductive ale abuzului.....................................................7

§1. Delimitări conceptuale ale abuzului. Tipuri.........................................7

§2 Cadrul teoretic al violenţei…………………………………………….12

§3 Factorii catalizatorii ai violenţei.............................................................19

Cap. II. Violenţa domestică – efecte asupra societăţii...............................22

§1 Studii asupra fenomenului de abuz asupra copiilor.............................22

§2 Cauzele apariţiei abuzului.......................................................................26

§3 Fenomenul abuzului copiilor în R. Moldova şi în alte ţări....................31

Încheiere...........................................................................................................35

Bibliografie……………………………………………………………………39

Introducere

150

Încă din anii 1960, cînd a fost pentru prima oară identificat ca o problemă

socială modernă, s-a scris foarte multe, despre abuzul asupra copiilor. Scriitorii de

specialitate au căutat să izoleze natura şi cauzele abuzului şi metodele specifice de

prevenire şi tratare a acestuia.

Copilul are rolul cel mai important în cadrul familiei, comunităţii şi întregii

societăţi. El este persoana de care va depinde viitorul societăţii, însă ce fel de

viitor, dacă copilul este abuzat de către proprii lui părinţi şi de către alte persoane

în grija cărora se află copilul. Trebuie de luat în consideraţie faptul că abuzul

asupra copilului, indiferent de tipul lui, aduce copilului stări şi dereglări ale

psihicului, stări din care el greu va ieşi sau chiar va fi dominat de ele toată viaţa.

Mulţi părinţi, majoritatea fac parte din categoriile vulnerabile; consumatori

de alcool, îşi descarcă furia pe copii, aceştia din urmă ajung să manifeste nişte

comportamente neadecvate, deci ei sunt nişte copii care cu greu se integrează în

comunitate, sunt mai distanţi de restul copiilor.

Copilului trebuie să i se acorde toată atenţia şi să i se satisfacă toate cerinţele

şi nevoile căci de aceste lucruri va depinde comportamentul şi capacităţile lui de

mai departe. Trebuie de remarcat că în dezvoltarea sănătoasă şi educarea copilului

depinde de părinţi, căci ei sunt acei care plantează seminţa şi tot ei sunt persoanele

care trebuie să strîngă roada şi ce agricultor nu-şi doreşte ca roada să fie bogată, şi

frumoasă de care să se mîndrească atît el cît şi membrii comunităţii.

Actualitatea lucrării

Abuzul îndreptat împotriva copilului este o problemă care în prezent este întîlnită

tot mai des. Pe majoritatea străzilor oraşului întîlnim diferiţi copii care cerşesc

pentru a putea mînca o bucăţică de pîine. Mulţi dintre aceşti copii au ajuns în

stradă din cauza familiei, adică a părinţilor, care fără milă abuzează de ei. Unii

dintre copii care ajung în stradă sunt instituţionalizaţi în instituţii speciale de unde

151

ei nu vor să se mai întoarcă acasă la părinţii lor, din cauza că ei sunt trataţi

necorespunzător. Eu m-am referit în mod special la această temă, deoarece această

problemă mă afectează într-o oarecare măsură, căci copilul abuzat nu are nici o

vină ceea ce unii nu înţeleg acest lucru. Pur şi simplu la noi în societate nu prea se

ţine cont de părerea copilului, deci el este într-un fel îndepărtat şi ferit de anumite

lucruri care îi sunt de folos. De multe ori opinia copilului nu se ia în consideraţie şi

chiar unii se amuzează pe seama copilului, ducîndu-l pe acesta să se închidă în sine

şi să-i fie frică să-şi exprime opinia.

Scopul tezei este de a analiza fenomenul de abuz şi de a evidenţia factorii

socioculturali care influenţiază acţiunele agresorului şi victemei.

Pentru a atinge acest scop avem nevoie de următoarele

Obiective:

- de a analiza termenul de abuz din mai multe perspective şi abordări;

- de a evidenţia şi explica tipurile sau formele de abuz;

- de a evidenţia rolul echipei pluridisciplinare în combaterea fenomenului;

- de a identifica sau scoate în evidenţă cauzele apariţiei abuzului.

Gradul de investigare a problemei. Pentru a realiza această lucrare, autorul, va

folosi un şir de lucrări, scrise de diferiţi autori. Cele mai importante lucrări la care

s-au făcut referinţă în mod special sunt: Abuzul asupra copilului scrisă de M.

Cooper şi D. Ball. În această carte sunt descrise într-un mod mai general diferite

abordări teoretice şi practice în ceea ce priveşte abuzul. Deasemenea, aici se face

referinţă la rolul părinţilor şi a echipei pluridisciplinare în soluţionarea problemei

de abuz precum şi rolul serviciilor sociale. Trebuie de menţionat faptul că terapia,

în această lucrare, are şi ea un rol foarte important.

O altă lucrare foarte importantă este lucrarea lui George Neamţu care se

numeşte Tratat de Asistenţă Socială, care se referă la o gamă variată de abordări

din mai multe domenii asistenţiale. Capitolul III al acestei lucrări se referă în mod

152

special la Abuzul şi neglijarea copilului unde sunt redate noţiunile principale şi

tipurile de abuz.

O a treia lucrare la care s-a referit autorul este o lucrare al cărei coordonator

este Cătălin Zamfir, cu o contribuţie specială a Elenei Zamfir, care se numeşte

Pentru o societate centrată pe copil.

În această lucrare se vorbeşte despre copil ca entitate fundamentală a

societăţii, sunt descrise principalele servicii oferite copilului, se face referinţă pe

larg la nevoile şi drepturile copilului.

Şi nu în cele din urmă aş vrea să fac referinţă la Dicţionarul de Politici

Sociale care are o importanţă deosebită în definirea şi explicarea diferitor

fenomene existente în societate.

Abordarea metodologică a lucrării. Pentru a elabora această lucrare, autorul a

folosit următoarele metode: metoda analizei, datorită ei autorul va putea să

analizeze şi să explice fenomenul de abuz din mai multe perspective; metoda

statistică care va ajuta autorul să folosească în cadrul tezei anumite date statistice

referitoare la fenomen; metoda istorică prin care s-a încercat să se facă referinţă la

abuz din diferite perioade şi timpuri., metoda documentării.

Structura lucrării. Teza respectivă este alcătuită din două capitole fiecare avînd

cîte trei paragrafe.

În primul capitol autorul s-a referit la tipurile de abuz. În viziunea educaţiei

tradiţionale moldoveneşti copiii sunt consideraţi proprietate a părinţilor care, în

mare parte, decid soarta acestora. Pedeapsa corporală, agresiunea verbală,

ameninţarea umilirea, ignorarea, critica violenţa sunt percepute ca instanţe

adecvate pentru socializarea copiilor. Sloganul Eu am fost crescut cu vărguţa şi a

ieşit ceva din mine rămîne a fi principiul educativ al multor adulţi.

Autorul s-a referit la cadrul epistimologic al fenomenului abuzului.

Următorul pas în progresul metodologiilor l-au constituit analiza datelor

corelaţionale şi descriptive şi dezvoltarea teoriilor explicative. În literature de

153

specialitate se regăsesc cinci perspective predominante: biologică, psihopatologică,

socială, sistemică şi feministă. Teoriiie menţionate examinează factorii

intrapersonali, interpersonali şi societal ce menţin, provoacă sau elimină

violenţa din familie.

În capitolulu II autorul Există s-a referil la o evoluţie universală a valorilor,

normelor, standardelor juridice care reglementează situaţia copilului, exprimată în

forme diferite, convenţii internaţionale (Convenţia ONU asupra situaţiei copilului),

convenţii regionale (Convenţia Uniunii Europene), în standardele culturale cu

privire la grija şi responsabilitatea faţă de copil. România poartă în propriul său

proces rapid de evoluţie modernă şi europeană asemenea standarde. Ea şi le-a

asumat totodată juridic şi politic, semnînd convenţii internaţionale.

154

Cap. I Noţiuni introductive ale abuzului.

§1. Delimitări conceptuale ale abuzului. Tipuri.

Ce cauzează violenţa in familie ? Această întrebare este importantă atît

pentru teoreticienii, cât şi pentru practicienii domeniului. Stabilirea

cauzalităţii presupune o analiză a violenţei la urmatoarele niveluri :

individual, familial/cuplu, vecinătate, comunitate, cultură, sistem economic

sau epocă istorică, precum şi o analiză a variabilelor : gene, simptome

psihiatrice, atitudini individuale, moduri de gândire, performanţe în

managementul furiei, atitudini sociale, influenţa mediei, legislaţie, pentru

aceasta fiind imperios necesară o abordare de tip integrativ.

Multe secole la rînd s-a considerat necesară o bună bătaie dată copiilor şi

pedepsirea severă cînd aceştia erau neascultători. Atitudinea a început să se

schimbe în secolul al XX-lea, odată cu reducerea mortalităţii la copii. La mijlocul

secolului al XVIII-lea, 50, 70% din copii mureau pînă la 5 ani. Pînă în 1865 rata

mortalităţii infantile a scăzut la 15,4%, iar acum este aproximativ 2%, datorită

îmbunătăţirii sistemului de sănătate publică, controlul bolilor infecţioase,

îmbunătăţirea dietei şi îmbunătăţirea practicii în obstetrică şi pediatrie. Figuri

importante ale vieţii publicului, literare şi medicale au ridicat problema abuzului

asupra copilului şi anume în secolul XX cînd au fost timpul schimbărilor sociale şi

155

cruciadelor prin companii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale copiilor,

pentru sprijinirea celor fără case şi copiilor orfani.16

Abuzul şi neglijarea copilului sînt constructe legale, sociale şi culturale

asociate în mod esenţial unui anumit loc. Ceea ce noi mai numim azi infanticid şi

deci maltratare a copilului în cel mai grav mod cu putinţă era pentru populaţiile

antice o practică firească de restrîngere a mărimii familiei şi promovare a sănătăţii

speciei. Tot astfel, anumite practici şi obiceiuri definite de noi ca abuz sunt tolerate

şi chiar încurajate în alte societăţi. De aceea, este necesară stabilirea unei definiţii

generale valabile, care să aibă în atenţie promovarea interesului suprem al copilului

şi asigurarea bunăstării acestuia.

Perspectiva legislativă defineşte abuzul ca fiind: vătămarea fizică sau

psihică, abuzul sexual sau exploatarea, neglijarea sau maltratarea unui copil de

către o persoană responsabilă pentru ocrotirea copilului în anumite circumstanţe

care indică vătămarea sau ameninţarea sănătăţii şi bunăstării copilului, conform

prevederilor în vigoare; termenul de persoană responsabilă pentru ocrotirea

copilului include orice angajat al unei instituţii de ocrotirea: şi orice persoană

angajată pentru a oferi servicii de ocrotire a copilului în afara familiei (Child

Abuse Revention and Treatment Act, 1974, amendat de Child Abuse Revention,

Adoption and Family Services Act, 1992-42, sec. 5106g.).

În ceea ce priveşte perspectiva legislativă românească, conform Codului

penal român, abuzul copilului apare definit ca privind rele tratamente aplicate

minorului reprezentînd:

Aplicarea, de către părinte sau de către persoana căruia i-a fost încredinţat,

de măsuri sau tratamente de orice fel care pun în primejdie gravă dezvoltarea

fizică, intelectuală sau morală a copilului. Include alungarea de acasă, expunerea la

îmbolnăvire, aplicarea de lovituri corporale grave, ameninţarea gravă, lipsirea de

libertate, punerea minorului să cerşească, punerea unui minor să practice

prostituţia, punerea minorului sa asiste la scene ori acte cu caracter obscen etc.

16 Davit M. Cooper, Davit Ball, Abuzul asupra copiilor, Iaşi 1995, pag. 5

156

Totodată, legea privind protecţia copilului aflat în dificultate face referiri la

situaţiile în care viaţa şi sănătatea copilului sunt ameninţate, înglobînd oarecum

noţiunea de abuz în noţiunea de copil aflat în dificultate.

Dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului sunt încălcate prin modul

de exercitarea a drepturilor părinteşti, prin purtarea abuzivă sau prin neglijenţă

gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte ori dacă educarea, învăţătura sau

pregătirea profesională a copilului nu se face în spiritul respectului faţă de normele

social-morale ale societăţii, se poate cere decăderea din drepturile părinteşti.17

În 1988, în lucrările pregătitoare ale legii referitoare la prevenirea relelor

tratamente şi la protecţia copilului din Franţa, comisia de lucru a utilizat ca

definiţie de lucru pentru copilul abuzat următoarele aserţiuni:

Copil victimă a părintelui sau a adultului care îl are în grijă, fie prin acte

brutale voluntare comise contra copilului, fie prin omisiunea internaţională a

îngrijirilor, fapte ce conduc la răniri fizice sau comportamentale, mai greu de

evidenţiat pentru că nu lasă urme fizice: brutalităţi controlate, comportamente

sadice, manifestări de respingere, dispreţuitoare faţă de copil, abandon afectiv,

exigenţe educaţionale, disproporţionate faţă de capacităţile copilului ca şi abuzul

sexual. Toate aceste distincţii şi delimitări coincid numai în parte cu evaluările de

natură juridică, întrucît violenţa, agresiunea sau abuzul implică o multitudine de

definiţii şi în plus, sancţiunea fizică reprezintă în majoritatea legislaţiilor naţionale,

un drept legal al părinţilor.18

Între anii 1965 şi 1985 literatura care analiza abuzurile asupra copiilor a

crescut enorm, mai întîi în America şi apoi în Anglia. Chiar schimbarea

denumirilor, de la copil bătut, la răniri neaccidentale, pînă la abuzurile actuale

asupra copiilor, toate acestea sugerează că descoperirile de mîine vor face ca

definiţiile de astăzi să fie necorespunzătoare. Chiar Departamentul de Sănătate şi

Securitate Socială a publicat mai multe circulare foarte importante despre abuzurile

17 Launa Miruna Pop,Dicţionarul de politici sociale, Editura Expert pag.8918 George Neamţu, Tratat de asistenţă socială, Iaşi: Polirom 2005, pag. 698

157

asupra copiilor, mai multe chiar decît în orice alt domeniu specific de asistenţă

socială.

Problema abuzului asupra copiilor este de acum de interes internaţional şi în

1976 s-a fondat Societatea Internaţională pentru Prevenirea Abuzurilor asupra

Copiilor şi a Neglijării acestora, urmată în 1976 de Asociaţia Britanică pentru

Studiul şi Prevenirea Neglijării şi Abuzului asupra copiilor.

În prezent sînt puţine probleme de identificare a actelor de abuz grosolan

asupra copiilor (crimă, tratare sadică, incest sau neglijare gravă), dar graniţele între

parentajul inadecvat şi formele minore de abuz sînt mult mai greu de determinat.

Putem delimita trei tipuri de abuz şi anume: abuzul fizic, abuzul sexual şi abuzul

psihologic.

- Abuzul fizic

Abuzul fizic al copilului în funcţie de actele de agresiune comisă asupra

copilului, care au ca rezultat vătămarea fizică a copilului sau eşecul de a preveni

suferinţa fizică produsă unui copil, incluzînd otrăvirea intenţionată, sufocarea

intenţionată şi sindromul Münchausen by proxi (DHHS, 1991)

Chase (1975) implică în definirea abuzului copilului persoanele care vor fi

considerate responsabile pentru maltratarea fizică a copilului:

Abuzul fizic reprezintă vătămarea deliberată şi intenţionată a unui copil,

comisă de o persoană care are copilul în ocrotire.

Din punct de vedere medical, abuzul fizic este definit prin raportarea la

gradul de severitate al vătămării fizice determinate: echimoze, leziuni, fracturi,

arsuri, traumatisme.

Deci, în paradigma medicală, abuzul fizic este definit în funcţie de

instituţionalitate, raportată la drepturile şi responsabilităţile stabilite prin lege

pentru cei implicaţi. Astfel, copilul este definit ca fiind victima unui comportament

abuziv, în timp ce părintele este fie agresor (prin încălcarea drepturilor copilului şi

nerespectarea responsabilităţilor personale faţă de copil), fie complice (prin eşecul

158

de a preveni abuzul sau de a denunţa comportamentul abuziv faţă de copil

factorilor de decizie).

O oarecare referire la abuzul fizic al copilului mai apare în Codul familiei şi

Ordonanţa Guvernului privind protecţia copilului aflat în dificultate nr. 26/1997 la

articolele care stabilesc situaţiile în care se procedează la decăderea din drepturile

părinteşti.

A treia paradigmă folosită în definirea abuzului fizic al copilului este cea oferită

de asistenţa socială, în contextul căreia abuzul fizic este definit în funcţie de

consecinţele anticipare. Astfel, reechilibrarea sistemului familial devine cadrul de

atenţie, abuzul fizic fiind definit în termenii disfuncţiilor relaţionale.

- Abuzul sexual

În termenii generali, abuzul sexual este definit în Enciclopedia de Asistenţă

Socială ca fiind orice contact forţat, manipulat sau obţinut prin persuadarea

psihică, cu un copil, de către o persoană adultă (diferenţa de vîrstă între copil şi

persoană adultă fiind în general estimată de cel puţin 5 ani, pentru a defini abuzul

din perspectiva unui raport de putere) responsabilă pentru ocrotirea acestuia, în

scopul obţinerii unei gratificări sexuale de către persoana adultă.

Boszormenz – Nagy şi Spark (1984) redefinesc abuzul sexual al copilului în

familie în baza loialităţilor invizibile stabilite între părintele sau persoana

abuzatoare şi copilul abuzat. Astfel, abuzul este perpetuat, în măsura în care

copilul protejează prin tăcere relaţiile intrafamiliale.

Codul penal român identifică o serie de comportamente, incluse în categoria

infracţiunilor sexuale, care pot constitui abuzul sexual. Cu toate acestea, multe

comportamente rămîn în afara definiţiei juridice folosite de Codul penal.

- Abuzul psihologic

Abuzul psihologic constă în: tortura psihologică, teroarea psihologică,

vătămarea psihică, abandon psihologic.

Cercetătorul american Garbarino definea abuzul psihologic drept atac

concentrat al unui adult asupra dezvoltării conştiinţei de sine şi a competenţei

159

sociale a copilului.

Abuzul psihologic constituie acel comportament inadecvat, susţinut şi

repetat, care distruge sau reduce în mod substanţial potenţialul de creativitate şi

dezvoltare a unor abilităţi mentale ale copilului incluzînd inteligenţa, memoria,

recunoaşterea, percepţia, atenţia şi dezvoltarea morală.

În viziunea educaţiei tradiţionale moldoveneşti copiii sunt consideraţi

proprietate a părinţilor care, în mare parte, decid soarta acestora. Pedeapsa

corporală, agresiunea verbală, ameninţarea umilirea, ignorarea, critica violenţa sunt

percepute ca instanţe adecvate pentru socializarea copiilor. Sloganul Eu am fost

crescut cu vărguţa şi a ieşit ceva din mine rămîne a fi principiul educativ al multor

adulţi.19

§2 Cadrul teoretic al violenţei

Următorul pas în progresul metodologiilor l-au constituit analiza datelor

corelaţionale şi descriptive şi dezvoltarea teoriilor explicative. În literature de

specialitate se regăsesc cinci perspective predominante: biologică, psihopatologică,

socială, sistemică şi feministă. Teoriiie menţionate examinează factorii

intrapersonali, interpersonali şi societal ce menţin, provoacă sau elimină

violenţa din familie.

- Teorii şi studii biologice

Teoriile biologice despre agresiune şi violenţă pun accentul pe factorii

genetici şi neuropatologici şi iau in considerare schimbările în structura sau

funcţionarea creierului datorate traumelor sau factorilor endocrini. Aceste

prezumţii iniţiale au fost înlocuite cu propunerile moderne ce susţin că factorii

sociali Iucrează ca variabile intermediare în modificarea sau declanşarea 19 Launa Miruna Pop,Dicţionarul de politici sociale, Editura Expert pag.98

160

diferitelor laturi ale comportamentului, luînd astfel naştere conceptul de biologie

socială.

Aceste teorii şi implicaţii asociate pentru practică sunt intens controversate şi, de

asemenea, sunt foarte greu de testat empiric.

Totuşi, o recapitulare a literaturii recente despre violenţa în familie relevă

doua curente predominante de gândire : primul consideră ca accidentele craniene

reprezintă o cauză a agresiunii în familie, iar al doilea pune accentul pe ideile

neodarwiniene despre adaptarile evoluţioniste care determină violenţa masculină

îndreptată asupra femeii.

La sfarşitul anilor '80 şi începutul anilor '90, Rosenbaum a publicat o serie

de articole care evidenţiau legătura dintre agresiunea maritală şi traumatismele

craniene.20 Astfel, ei au descoperit ca mulţi dintre bărbaţii care abuzează au suferit

în antecedent traumatisme craniene şi, mai târziu, mulţi dintre aceştia au devenit

violenţi cu membrii familiei for. Autorii au extins studiile şi au demonstrat că

traumatismele craniene determină o deteriorare gravă neuroIogică ce are ca

urmare diminuarea controlului asupra impulsurilor, crează hipersensibilitate la

alcool, cauzează dificultăţi de comunicare, afectează judecata şi creşte nivelul

stresului în cadrul famiiiei.

Descoperirea acestor legături nu este prea bine primită pentru că, în parte, poate

absolvi indivizii violenţi de responsabilitatea acţiuniior lor. S-au acceptat limitări

metodologice ale cercetărilor, pentru motivul că unele accidente craniene pot fi

cauzate de abuzul în copilărie, în acest caz , corelaţia dintre abuzul familial şi

traumatismele craniene poate fi neavenită. Ulterior, cercetările au evidenţiat că

indivizii care au suferit un traumatism cranian nu erau mai agresivi acasă decît alţi

indivizi. Această perspectivă nu are contribuţii majore la cunoaşterea domeniului,

dar oferă două indicii remarcabile:

1)cercetarea făcută în cazul afecţiunilor neurologice, cauzate de abuz în

copilărie sau neglijare, demonstrează că eforturile de prevenire sunt cruciale;

20 C.Gorgos, Vademecum în psihiatrie, Editura Medicală, Bucureşti 1990, pag. 89

161

2)există posibilitatea ca un segment de abuzatori să nu răspundă favorabil la

intervenţiile psihoeducaţionale sau cognitive.Explicaţiile neodarwniene (teoria

evuluţionistă a genelor) si psihologice despre agresiunea masculină îndreptată

împotriva partenerei evidenţiază influenţa genetică asupra comportamentului.

Aceste explicaţii dovedesc ca „interacţiunile noastre sociale sunt influenţate

de predispoziţiile genetice pentru a acţiona într-un mod adaptabil în trecutul nostru

ancestral".21 Cu alte cuvinte, comportamentele care ajută organismele să răspundă

cu succes la problemele legate de mediul înconjurător se reproduc bine şi sunt în

masură sa fie genetic .moştenite.

În concordanţă cu aceste teorii, toate tipurile de comportament reprezintă

produse ale mecanismelor psihologice interne, dezvoltate prin selecţie naturală în

vederea rezolvării unor probleme de adaptare. Influenţa genetică nu este privită ca

determinism pur, ea poate influenţa comportamentul numai în cadrul anumitor

contexte şi ca răspuns la impulsuri specifice.22 Aceaste teorie susţine că forţele

evoluţioniste favorizează organismele capabile de a se reproduce cu succes. De

aceea, masculii vor avea tendinţa să obţină şi să-şi păstreze parteneri tineri şi

fertili, care pot produce urmaşi sănătoşi.

Atât timp cât teoria evolutionistă argumentează că mecanismele interne pot

rămâne inactive pe tot parcursul vietii, excepţie făcând situaţiile cînd sunt

declanşate de anumite contexte relevante, este dificil de realizat un tratament sau

un program de prevenire bazate pe această teorie.23

- Teorii psihologice şi psihopatologice

Majoritatea teoriilor psihologice care se referă la maltratare au ca punct de

plecare conceptia lui Freud (1959) - masochismul feminin. În această formulare,

femeia masochistă este descrisă ca dorind să fie bătută asemenea unui copil

neajutorat, dependent şi rău. Freud vedea acest comportament autodistructiv ca

21 C.Ceobanu, Contacţii psihologice ale deficienţii mentale, Iaşi 1996, pag. 6522 Launa Miruna Pop,Dicţionarul de politici sociale, Editura Expert pag.98

23 Ibdem pag.73

162

rezultat al efectului de rezolvare a conflictului oedipian. Shainnes (1979) prezintă

masochismul ca un proces care implică trăsături socioculturale, şi nu de instinct,

care se subordonează forţelor primare (libidoului). Barbaţii violenţi tind să-şi

folosească violenţa ca pe un mecanism de imensificare a Eu-lui, deoarece

repertoriul lor de comportamente nonviolente este foarte limitat.

Alte teorii psihologice susţin că violenţa în familie este o deviere a

comportamentului autodistructiv dinspre sine spre altă persoană. De exemplu ,

bărbaţii care se simt frustraţi îşi pot exteriorize sentimentele negative asupra soţiei

şi a copiilor, comportamentul violent fiind de fapt o formă de apărare împotriva

dependenţei faţă de partener.

Susţinătorii acestor teorii sugerează că eforturile făcute în legătură cu

violenţa în familie în ultimii douăzeci de ani, folosind cu precădere analiza

feministă, au creat o dilemă pentru clinicienii care doreau să dezvolte programe

efective de tratament pentru barbaţii abuzatori. Ei susţin că eforturile depuse

pentru ameliorarea atitudinilor sociale şi de apărare a inegalităţilor structurale nu

vor avea impact asupra comportamentului abuzatorilor din zilele noastre dacă se

accencuează doar rolul factorilor sociali, precursori ai violentei24.

Cercetătorii domeniului propun şi o evaluare psihologică a profilului

bărbatului abuzator. Cei care au aderat la acest subiect argumentează că eforturile

depuse pentru ameliorarea atitudinilor sociale şi e apărare a inegalităţilor

structurale nu vor avea impact asupra comportamentului abuzatorilor din zilele

noastre dacă se accentuează doar rolul factorilor sociali, precursori ai violenţei.25

Cercetătorii domeniului propun şi o evaluare psihologică a profilului

bărbatului abuzator. Cei care au aderat la acest subiect argumentează că eforturile

făcute prin programele de intervenţie nu pot fi în totalitate dominate de

macrosisteme, cum ar fi schimbarea atitudinilor publice, trebuind să se ia în

considerare şi caracteristicile unice ale abuzatorului. Ca societate, trebuie sa

rămănem fideli măsurilor sociale care combat violenţa îndreptată asupra femeii, 24 Chelcea, Septiu, Cunoaşterea vieţii sociale, Fundamende metodologice, Bucureşti 1995, pag. 12325 Ibdem. 1997

163

dar, din perspectivă clinică, trebuie să punem la punct planuri de tratament

individuale pentru potenţialii agresori, susţin clinicienii. Numeroase studii privind

profilul psihologic al abuzatorilor, fie dintre cei diferiţi justiţiei, fie dintre cei care

urmează tratamente în grup, arată că anumite profiluri de personalitate antisocoale

sau borderliene sunt puternic reprezentate în cadrul acestei categorii particulare de

populaţie.26

Cea mai semnificativă concluzie a acestor studii, în special din perspective

tratamentului pare să fie următoarea: personalitatea borderliene considerată ca

fiind prevalentă în 11-15% din populaţia generală este majoritară în categoria

abuzatorilor.

Dutton şi Galont(1995) sugerează, de asemenea, că indivizii cu personalitate

borderline au un accentuat sentiment personal de neîncredere, cu trimitere în

copilărie la experienţele trăite atunci, rele sau imaginare, de abandon sau

ataşament ambivalent sau de mânie. Aceste experienţe din frageda copilărie

creează un adolescent mânios şi detaşat, marcat de un sentiment general de

inferioritate. Un asemenea adolescent, dacă este expus mediului social care-l poate

modela, poate căpăta un comportament abuziv faţă de femei şi o atitudine

stereotipă de contrazicere “masculină” şi de interiorizare a sentimentelor, iar prin

comportamentul pe care-l manifestă fie acasă, fie în comunitate poate fi considerat

un potenţial abuzator. În ceea ce priveşte personalităţile antisociale, provocarea

constă în necesitatea clinică de a identifica acest grup particular şi de a avea

siguranţă că în grupurile supuse tratamentului nu interferează cu tratamentele de

care au nevoie alţi membri ai grupului. Pentru acest grup tratamentul poate

îmbrăca forma unei strategii manageriale de risc, de prevenire a recidivei.

Violenţa se regăseşte la un număr relative restrăns de bărbaţi ce suferă de

boli mentale şi este asociată şi cu atitudinea faţă de femeie, cu anumite inegalităţi

structurale şi cu penetrabilitatea violenţei în societate. Explicaţia confor căreia

26 C.Ceobanu, Contacţii psihologice ale deficienţii mentale, Iaşi 1996, pag. 42

164

agresorii ar avea probleme psihice a fost denigrată în ultimii ani, iar multe lucrări

teoretice omit să aducă în discuţie acest subiect.

Pe de altă parte, intervenţia terapeutică pe termen lung şi resursele multiple

de care comunitatea ar trebui să beneficieze au făcut ca această abordare să fie

folosită cu precădere în înţelegerea evoluţiei agresorilor şi a dorinţei de schimbare

a comportamentului acestora, în elaborarea unor programe de prevenire primară, şi

mai puţin pentru identificarea unor tehnice terapeutice specifice.

- Teoria sistemică

Susţinătorii teoriei sistemelor explică violenţa împotriva partenerului ca

rezultat al acţiunii sistemului familial. În cadrul acestui model familia este văzută

ca un system cu o structură dinamică, avănd anumite componente interdependente,

care interacţionează reciproc.

Din perspectivă teoretică, o acţiune violentă în familie este o reacţie în lanţ

declanşată de un membru al familiei. Astfel, violenţa este menţinută prin roluri,

relalii şi mecanisme de feedback, care reglează şi stabilizează sistemul. Data

violenţa este recompensată de către sistem, este probabil să reapară, iar, în timp,

dinamica poate deveni atât de stabilizată, încât tinde să fie întreruptă. Această

explicaţie cauzală constă în faptul că unitatea de analiză pentru evaluare şi

intervenţie o reprezintă familia ca sistem sau un subsistem familial.

Wileman şi Wileman (1995) au descoperit ca reducerea violenţei este

asociată cu asumarea responsabilităţii de către bărbat în scopul schimbării şi cu

asumarea rolului activ de către femeie în echilibrarea puterii în cadrul relaţiei.

Modele de interacţiune relaţională în cadrul cuplurilor pot diferenţia mai bine

relaţiile agresive de cele non-agresive, decât caracteristicile interpersonale sau

demografice.27.

Interpersonalitatea corelează agresiunea fizică împotriva partenerului cu

creşterea nivelului de rigiditate, ostilitate, agresiune verbală şi conflict şi prin

scăderea nivelurilor de argumentare şi comunicare constructive şi a posibilităţilor

27 Lloyd şi Emery, 1994; Stets, 1992

165

de rezolvare a problemelor (Babcock et al., 199328). Aceste descoperiri au

contribuit la conceptualizarea agresiunii împotriva partenerilor, ca fiind un act de

comunicare.

Din perspectiva sistemelor, accentuarea interacţiunilor face posibilă

identificarea modelelor comportamentale asociate cu violenţa relaţională. Faptul

ca viaţa romantică poate coexista cu violenţa în anumite momente, în unele relaţii,

combinată cu complexitatea interacţiunilor dintre parteneri, sugerează că, astfel,

caracteristicile relaţionale pot intermedia semnificaţia şi interpretarea dată

violenţei, atât de către agresor, cat şi de către victimă. Satisfacţia maritală apare

aici ca fiind un exemplu de variabilă mediatizată.29.

Cuplurile care raportează agresiune fizică şi satisfacţie maritală slabă sau

moderată dau dovadă de niveluri ridicate de mesaje nefundamentate şi

complexitate simetrică, un tipar de comunicare unde ambii indivizi încearcă să- şi

exercite controlul în cadrul relaţiei. Coexistenţa agresiunii psihice şi a

insatisfacţiei meritale în cadrul cuplului este asociată cu niveluri înalte de

aversiune, reciproce comportamentului negative, şi cu replici de furie, ostilitate

făţişă, defensivitate, cu posibilităţi slabe de rezolvare a problemelor şi modele de

pretenţie-renunţare din partea indivizilor.

Cercetările demonstrează, de asemenea, prezenţa traumelor emoţionale şi

riscurilor de accidentări la copii care sunt martori la atacurile violenteî membrii

familiei. 30 Se încearcă o intervenţie teoretică prin care să se obţină înţelegerea

legăturii dintre violenţa îndreptată asupra femeii şi stiturilor diferite de de

desfăşurare a fenimenelor din familie impiicând copilul.31

Mai mult, se încearcă crearea unui cadru teoretic pentru integrarea in acest

domeniu de studio a abuzului asupra copilului, violenţei împotriva femeii, a

interacţiunilor maritale, a ataşamentului părinte –copil şi a stilurilor de creştere

educare.28 Chelcea, Septiu, Cunoaşterea vieţii sociale, Fundamende metodologice, Bucureşti 1995, pag. 12329 C.Ceobanu, Contacţii psihologice ale deficienţii mentale, Iaşi 1996, pag. 4530 Ibdem, pag. 134.31 M.Spânu, Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia socială,

166

Cercetările lui Margolinşi ale colaboratorilor ei, în legătură cu agresiunea în

cadrul căsătoriei asociată cu modelele specifice de comunicare părinte –copil

reprezintă o încercare de identificare a mecanismelor care fac legătura între

subsistemele familiale(de pildă, părinţi-copii).

Explicaţiile sistemice şi intervenţiile pentru tratarea violenţei împotriva

partenerilor au fost foarte controversate. Majoritatea criticilor s-au concentrate pe

următoarele aspecte:

- neutralitatea inerentă a clinicianului în intervenţia sistemică duce la

neutralitatea abuzului;

- explicaţiile sistemice determină coresponsabilitate pentru violenţă şi

contribuie la justificarea violenţei agresorului;

terapiile sistemice eşuează în modul de adresare către genuri, lucru care contribuie

la violenţă în familie şi la efecte diferenţiale ale violenţei.

Trute (1998) adduce critici tratamentului sistematic al violenţei şi propune

includerea tratamentului specific, pe genuri, şi realizarea unei enaluări corecte

înainte de a fi folosită intervenţia sistemică. Acest model de tratament poate fi

considerat de success în tratarea violenţei moderate, cînd femeia doreşte să

păsreze relaţiile cu partenerul. Astfel, numărul de cupluri care trebuie luate în

evidenţă pentru tratamentul sistematic, din motive de sigiranţă este redus. O altă

critică este că acceptarea acestui tip de intervenţie poate fi ca o pată alunecoasă

dacă criteriile de monitorizare şi selecţie nu sunt respectate în timp.

§3 Factorii catalizatorii ai violenţei

167

Violenţa în familie poate fi definită ca un pattern de control coercitiv

caracterizat prin folosirea comportamentelor abuzive fizice, sexuale sau

emoţionale.

Tratarea cu violenţă a partenerului precum şi relaţionarea abuzivă în cadrul

familiei au devenit un fenomen prezent în multe dintre mediile sociale

caracterizate de deprivarea socio – economică (sărăcie, şomaj, etc.). 32

Studiile efectuate asupra familiei ca instituţie socială a arătat că violenţa

manifestată în context familia reprezintă trăsăturile tipurilor de abuz menţionate

într-un paragraf anterior.

Prin urmare violenţa în famile reprezintă o problemă socială33, care are un

impact direct asupra grupurilor sociale şi asupra întregii societăţi, deoarece

violenţa poate să ducă la consecinţe grave cum ar fi: omor, tentativă de omor,

lovituri cauzatoare de moarte, pruncucidere, vătămare corporală, acte sexuale cu

minorii, viol, perversiuni sexuale, corupţie sexuală, incest, tâlhărie.

În societate se disting numeroşi factoci care sunt ca nişte stimuli ai

violenţei, evidenţiem următorii factori:

1. Factorii anticipativi –evidenţiaţi în concluziile cercetării întreprinse de

Levinson în 1989:

- inegalitatea economică între bărbaţi şi femei;

- obişnuinţa de a folosi violenţa fizică pentru rezolvarea conflictelor;

- autoritatea şi controlul bărbatului în luarea deciziilor în familie;

- un ideal masculine de dominaţie şi duritate acceptat pe plan social.

2. Factorii limitative – a căror existenţă poate reduce gradul de violenţă

familială. Astfel de factori au fost definiţi de Lado în 1997 ca factorii care

tind să limiteze violenţa femeii, inclusive puterea femeii în afara casei,

puterea economică şi politică, implicarea activă în comunitate prezenţa unor

32 G. Păunescu, Agresivitatea şi condiţia umană, Editura Tehnica, Bucureşti 1997, pag. 2333 Petru Iluţ, Familia: cunoaştere şi asistenţă, Editura Argonaud, 1995, pag. 9

168

grupuri de muncă sau solidaritate formate numai din femei şi existenţa unor

locuri unde femeiile pot fi depărtate de violenţă cum ar fi adăposturile şi

casele prietenilor sau ale membrilor familiei.

3. Factorii de risc şi factorii protective:34

Factorii de risc Factorii protectivi

Individuali/familiali Socioculturali

factorii biologici sau

neorofiziologici

(temperament, afecţiuni

cerebrale)

Convingeri culturale

privind dreptul la

autoritate al bărbaţilor

expunerea la un număr

mai mare de

comportamente positive

decât negative

stimă de dsine crescută

rezistenţă psihică

relaţii bune cu colegii,

recompense din

activităţii profesionale şi

suplimentare

interacţiunea familiei cu

familia lărgită şi

comunitatea

empatia şi sprijin

maternal puternic

relaţii apropiate cu un

adult din afara familiei

empatie şi respect pentru

ceilalţi

aptitudini sociale

puternice.

invalidităţi fizice sau

mintale

acceptarea bătăilor

conjugale

consumul de alcool sau

drog

sărăcia, pistoale sau alte

arme în case

violenţa în familia de

origine

violenţa instituţională,

societală

izolarea de familie şi de

prieteni

violenţa din mass-media

niveluri înalte de

exprimare a furiei şi

impulsivităţii

aşteptări nerealiste în

privinţa copiilor

reacţie agresivă la stres

acceptarea rigidă a

conceptelor care susţin

superioritatea şi

34 G. Păunescu, Agresivitatea şi condiţia umană, Editura Tehnica, Bucureşti 1997, pag. 23

169

autoritatea bărbaţilor

asupra femeii

implicarea membrilor

familiei în activităţi

commune şi

independente.

Ca să putem să evaluăm cele scrise au fost folosite documente care atestă şi

evedenţiază aceşti factori. Tehnica documentării este utilizată în scopul culegerii

de date despre un aspect al socialului la care nu avem acces prin observaţie directă

sau în scopul informării teoretice. Documentele sociale sunt valorificate în cadrul

unor ştiinţe teoretice şi aplicative din a cărui grup face parte şi asistenţa socială. În

funcţie de modul de valorificare, documentele vor fi utilizate ca sursă principală de

informaţie sau, complementar, alături de alte metode şi tehnici. Deci putem afirma

că un document social este orice obiect material sau text care conţine o informaţie

comprehensibilă despre o realitate oarecare; ele sunt „urme” ale faptelor şi

proceselor sociale. În practica noastră am folosit dosarul penal al deţinutului pentru

a culege informaţia necesară, deoarece dosarul penal reprezintă un:

- Document scris

- Documen necifric

- Document personal oficial

Marea diversitate a documentelor, utilizate de cercetători şi practicieni pentru

descrierea şi explicarea fenomenelor sociale din trecutul mai îndepărtat sau mai

apropiat, impune clasificarea lor,

Analiza documentelor sociale face apel la un ansamblu de tehnici de cercetare

calitativă şi cantitativă pentru descifrarea semnificaţiilor explicite şi implicite ale

textului. Analiza calitativă se remarcă prin faptul că nu aplică sisteme precodificate

de înregistrare a informaţiilor, presupunând o minimă sistematizare a

instrumentelor de lucru cu textul. Analiza cantitativă, subordonată deziteratului

obiectivităţii şi preciziei, recurge la cuantificarea documentului (stabilirea unor

categorii de analiză, semnalarea frecvenţei acestora, clasificarea, ierarhizarea lor

etc.).

170

1. Interviul este un „fapt de vorbire”; este o tehnică de comunicareşi de

interacţiune umană bazată pe o relaţie asimetrică între cercetător şi

intervievat. Realizarea interviului presupune pargurgerea următoarelor trei

mari secvenţe:

- I- pregătirea interviului

- II- derularea interviului

III- analiza discursurilor şi redactarea raportului de interviu.

Cap. II. Violenţa domestică – efecte asupra societăţii

§1 Studii asupra fenomenului de abuz asupra copiilor

Se publică multă literatură avînd ca temă abuzul asupra copilului dar în

ciuda acestui fapt, starea de conştientizare este minimă. Diferitele studii care au ca

obiect de cercetare acest fapt pot fi clasificate astfel:

5) Studii epidimologice

Aceste studii descriu lărgimea problemei şi caracteristicile socio-

demografice. Ele au identificat un număr mare de caracteristici ale familiilor

abuzive unde copii ca grup au următoarele caracteristici:

f) copiii abuzaţi sînt mai ales prematuri sau au greutate mică la naştere;

g) băieţii sunt mai expuşi la abuz decît fetele, cu excepţia adolescenţei, cînd

fetele sînt mai expuse la factorii de risc;

h) cele mai grave leziuni tind să fie provocate copiilor mici;

i) copiii sînt ilegitimi;

j) nu sunt dintre cei bolnavi sau handicapaţi din naştere.

Nici una dintre aceste asociaţii nu trebuie interpretată ca indicatoare a unei

relaţii cauzale (de exemplu: greutate mică la naştere, ilegitimitate şi părinţi tineri –

171

sînt toate legate statistic, fără a fi legate şi de abuzul asupra copilului). Dar este

mai rezonabil a bănui că copii mai mici sînt cei mai expuşi riscului de lezări din

cauza vulnerabilităţi lor fizice şi dependenţei de părinţi.

Caracteristici comune familiilor abuzive:

- părinţii sînt mai tineri decît normal;

- schimbări frecvente ale căminului;

- familii mai numeroase decît în mod obişnuit;

- structuri familiale atipice (proporţie mai mare decît normal de părinţi

vitregi şi alţi părinţi non - biologici);

- discordii conjugale frecvente (uneori cu violenţă);

- statut economic scăzut;

- rată a şomajului ridicată;

- cotă ridicată a delicvenţei.

Aceste trăsături nu sînt diferite în mod semnificativ de alte grupuri de părinţi

care au probleme cu copiii (cei din clinicile pediatrice sau de educare a copilului)

sau alte grupuri cu probleme de personalitate sau sociale (supradoze); dar ele ajută

la definirea populaţiei aflată în stare de risc.

Dificultăţi similare de îngrijire a copiilor sînt probabil experimentate şi de

membrii mai avantajaţi ai societăţii, dar fie sînt ascunse sub masca competenţei şi

respectabilităţii, fie rezolvate înainte de dezvoltarea crizei, folosind cunoştinţe care

nu sînt la îndemîna celor mai săraci.

Un alt studiu care a avut ca obiect de cercetare a fenomenului de abuz asupra

copilului este:

6) Studii tipologice

Acestea divizează familiile abuzive în tipuri cu caracteristici comune şi le

caracterizează după criteriul personalităţii, psihopatologice, funcţionării

psihosociale sau istoriei copilului.

Putem evidenţia următoarele trăsături comune:

- incidenţă ridicată a tulburărilor de personalitate;

172

- privări ale mamei / tatălui în istoria parentală;

- atitudini parentale rigide cu privire la disciplină;

- percepţie distorsionată a copilului;

- ignoranţă în privinţa comportamentului impulsiv / toleranţă la stres

scăzută;

- circumstanţe sociale adverse,

- sănătate slabă;

- clasă socială joasă.

Un al treilea Studiu care analizează fenomenul abuzului asupra copilului

sună în felul următor:

7) Studii terapeutice

Ele descriu munca cu familia a unei persoane sau echipe multidisciplinară;

ele încearcă să demonstreze natura pe termen lung a terapiei pentru multe familii,

deşi unora le-au trebuit perioade mai scurte.

În cadrul acestei intervenţii putem distinge mai multe arii:

- terapia relaţională cu părinţii, axată pe dezvoltarea emoţională;

- educaţia de bază despre abilităţile de îngrijire a copilului, dezvoltarea

acestuia;

- eforturi de a îmbunătăţi circumstanţele sociale ale familiei;

- munca directă cu copilul;

- comunicarea activă cu alte agenţii.

Trebuie să existe studii comportamentale, lucrului cu grupul sau terapiei

familiei – ca elemente ale procesului. O consideraţie majoră o reprezintă: relaţia

dintre efectivitatea terapeutică şi randamentul personalului.

Am putea spune cu certitudine că multe modele terapeutice sînt bazate pe

relaţia dintre familie şi asistent social. Şi în final vom face referinţă la următoarele

studii:

8) Studii de management

173

Aceste studii punctează necesitatea unei revizuiri formale mai riguroase a

deciziilor şi a progresului muncii cu familia şi copilul.

Centre de tratament familial şi grupuri terapeutice sînt disponibile în puţine

locuri, iar terapeuţii specialişti şi mai rari. Puţini copii abuzaţi au acces la

cercetările de dezvoltare de rutină sau terapii de vorbire; mulţi trebuie să se bazeze

pe abilităţile de bază ale asistentului social şi cadrului medical.

Multe caracteristici ale copiilor abuzaţi par a fi moduri de apărare a

personalităţii într-un mediu ostil; multe se regăsesc la copiii din familiile abuzive –

interiorizarea atitudinii părinţilor pentru ei duce la auto – învinovăţire, vinovăţie,

slabă apreciere de sine, nevoia de a uita; inabilitatea modelării sentimentelor (furie,

depresie), perioade de pasivitate, urmate de izbucniri.

Adeseori, copiii îşi atrag prin aceasta vinovăţia însă cel mai important lucru

pentru cei ce încearcă să ajute este suspiciunea copiilor faţă de terapeut (bănuit a fi

la fel ca părinţii).

În aceste condiţii, copilul, în special adolescentul, nu poate dezvolta repede

o legătură pozitivă cu terapeutul, asistentul social, părinţii adoptivi şi alţi adulţi. Un

mod de abordare comportamental, incluzînd exerciţii de relaxare, poate da motivul

unei auto – examinări şi schimbări mai mult decît terapia.

Mulţi părinţi abuzivi au aceste caracteristici ca o consecinţă a propriei

copilării şi deci, trebuie să beneficieze de un mod de abordare terapeutic similar.

Toate studiile relatate mai sunt s-au efectuat în S.U.A. de unde putem trage

următoarele concluzii:

- o definiţie prea largă există a abuzului asupra copilului determină o

împotmolire a sistemului de înregistrare / raportare, făcînd imposibil un

model de coordonare;

- serviciile desfăşurate nu pot face faţă numărului de noi cazuri raportate;

- raportarea forţată la poliţie reduce rata de identificare a cazurilor;

174

- nu trebuie lărgită în continuare aria sistemului fără fondurile necesare

creşterii resurselor.35

§2 Cauzele apariţiei abuzului.

Imaginea copilului a parcurs schimbări semnificative de-a lungul istoriei,

afectînd, direct sau indirect, modul în care copilul a fost tratat în familie şi în

comunitate. De la regulamentele spartane, care promovează supraveţuirea celor

puternici, condamnîndu-i pe cei mai vulnerabili, pînă la legalitatea infanticidului

care nu a fost declarat ilegal în dreptul roman decît în anul 318 e.n., copilul este

prezentat ca proprietate a familiei, a comunităţii şi implicit a societăţii din care face

parte, bunăstarea sa depinzînd de bunul plac al acestora. Societatea occidentală nu

se prezintă cu o situaţie mult diferită, istoria şi literatura descriind copilul ca fiind 35 Vasilie Miftode, coordonator, Abuzul asupra copiilor în perspectiva asistenţei sociale, Universitatea Alexandru Ioan Cuza 1999, pag. 70

175

considerat un adult mai mic, căruia îi sunt atribuite toate responsabilităţile unei

persoane adulte. Dacă în timp imaginea copilului se schimbă, şi datorită noilor

curente psihologice care definesc copilul după noi parametri, dar şi datorită

apariţiei mişcării pentru drepturile omului, care consideră copilul ca un capitol

special al preocupărilor de prim rang, anii 1990 ne pun în faţa încheierii unei

evoluţii ciclice, copilul fiind din nou considerat responsabil şi judecat după

criteriile folosite în judecarea unei persoane adulte. Cu toate acestea, în toate

perioadele şi în toate tipurile de societate, în ciuda dinamicii normelor folosite în

creşterea şi educarea copiilor au existat întotdeauna familii care au preţuit copilul,

înconjurîndu-l cu dragoste şi acordîndu-i o ocrotire parentală după cel mai înalte

standarde.

Copilul este sursa umană a viitorului iar bunăstarea unei societăţi depinde de

gradul de educaţie şi profilul social moral al copiilor şi tinerilor, de starea sănătăţii

lor şi de posibilităţile lor de integrare într-o societate modernă.36

Conform Convenţiei cu privire la drepturile copilului prin copil se înţelege

orice fiinţă umană sub vîrsta de 18 ani cu excepţia cazurilor cînd în baza legii

aplicabile copilul majoratul este stabilit sub această vîrstă. Din acest punct de

vedere copilul reprezintă valoarea centrală a comunităţii, un bun social colectiv.37

Atitudinea faţă de copil este una dintre cele mai importante componente ale

modernizării unei societăţi. Nu este întîmplător faptul că organismele europene

acordă modului în care o ţară se îngrijeşte de copii săi un rol de criteriu de

performanţă europeană.

Există în mod cert o evoluţie universală a valorilor, normelor, standardelor

juridice care reglementează situaţia copilului, exprimată în forme diferite,

convenţii internaţionale (Convenţia ONU asupra situaţiei copilului), convenţii

regionale (Convenţia Uniunii Europene), în standardele culturale cu privire la grija

şi responsabilitatea faţă de copil. România poartă în propriul său proces rapid de

36 Cătălin Zanfir, Pentru o societate centrată pe copil, Bucureşti iunie 1997, pag. 1537 Convenţia cu privire la drepturile copiilor, pag. 7

176

evoluţie modernă şi europeană asemenea standarde. Ea şi le-a asumat totodată

juridic şi politic, semnînd convenţii internaţionale.

Copilul are nevoile oricărei persoane, dar într-o configuraţie specifică.

Copilul are nevoie de o familie a mediul uman cel mai bun pentru propria sa

dezvoltare sau, în lipsa acesteia, de un substitut al care să se apropie cît mai mult

posibil de caracteristicile familiei naturale. Dincolo de acestea, copilul are nevoie

fundamentală de condiţiile care să-i asigure dezvoltarea rapidă. În mod special el

este caracterizat prin: nevoia de formare / dezvoltare, de suport uman şi social, de

protecţie specială. Copilul are un set de nevoi fundamentale: hrană, îmbrăcăminte

adecvată, mediu uman suportiv şi securizant, grijă şi îngrijire, stimulare fizică,

cognitivă şi emoţională, condiţii ale formării sale culturale şi profesionale.

Copilul a devenit în societatea actuală subiect direct al drepturilor umane.

Societatea tradiţională reprezintă o comunitate de familii, cu două categorii de

cetăţeni: cetăţeni de primă importanţă (bărbaţi – capul familiei) şi femeile şi copii,

membri de importanţă secundară. Drepturile cetăţeneşti se refereau primordial la

bărbaţi. Femeile şi copii depindeau aproape exclusiv de autoritatea şi voinţa

capului de familie. Societatea modernă conferă drepturi şi datorii egale tuturor

persoanelor. Copilul reprezintă nu un simplu membru, imatur, al familiei, supus

integral autorităţii părinţilor, ci o persoană ce drepturi depline. El este un membru

al comunităţii, un cetăţean, un membru al umanităţii, de care familia sa are

responsabilităţi speciale, nedeţinînd însă un drept suveran asupra sa.

Secolul XX a realizat, printre altele, tranziţia de la dreptul suveran al

familiei asupra copiilor, la dreptul copilului care trebuie respectate de întreaga

comunitate în colaborare cu familia. Dreptul copilului este suveran, şi el trebuie

apărat chiar în raport cu propria sa familie. Orice decizie care îl priveşte trebuie

făcută în interesul superior al copilului, şi nu al părinţilor sau al altor persoane sau

grupuri.

177

Nevoile copilului au început să fie tratate nu ca simple nevoi pe care

societatea poate să decidă să le satisfacă sau nu, ci drepturi a căror satisfacţie nu

mai este facultativă, ci obligatorie.

Această nouă perspectivă produce obligaţii interne şi internaţionale, ţara

noastră semnînd Convenţia Universală a Drepturilor Copilului în 1990. în 1993, ea

a trebuit să ofere un raport către ONU asupra modului în care drepturile copilului

conţinute în Convenţie au fost îndeplinite. În 1997 urmează a se înainta un al

doilea raport.

Trebuie însă să fim conştienţi de faptul că în întreaga lume s-a produs un

decalaj. Adaptarea sub formă de legi şi de norme a drepturilor a luat-o înaintea

capabilităţilor societăţii de a asigura condiţiile realizării acestor drepturi. Acest

lucru este valabil în toate ţările, chiar şi în cele mai dezvoltate; este cu atît mai

adevărat pentru ţara noastră aflată într-o tranziţie care a devenit acut dureroasă

social. Nu este vorba doar de mentalitate (trecerea de la conceperea copilului ca o

fiinţă de care trebuie să ai grijă, la un subiect în sine cu drepturi specifice), dar şi

de mijloace. Aceste mijloace nu sunt doar financiare, dar şi instituţionale şi

culturale.

Copilul este îndreptăţit, prin însăşi situaţia sa de copil, la un suport social

special şi suplimentar. Plăpînd, cu capacităţi de a înţelege lumea şi pe el însuşi în

formare, cu capacităţi reduse de autoprotecţie, copilul trebuie să i se asigure o

protecţie specială împotriva factorilor agresivi ai mediului. Societatea modernă se

bazează pe principiul că fiecare membru al său trebuie să facă eforturi proprii

pentru a-şi asigura condiţiile de viaţă. Copilul este exceptat de la această cerinţă. El

nu poate să-şi producă prin efort propriu cele necesare, colectivitatea în conjuncţie

cu familia trebuind să i le asigure.

Extraprotecţia copilului nu trebuie redusă doar la cea economică, el trebuie

protejat de procesele de dezagregare socială care au loc, de explozia insecurităţii

mediului (copilul victimă), de tentaţiile de a fi utilizat ca subiect de exploatare

economică şi sexuală.

178

Copilul – resursă umană a viitorului. Celebrul întemeitor al psihanalizei,

Sigmund Freud, rezuma întreaga sa contribuţie în propoziţia: copilul este părintele

adultului. Această afirmaţie conţine un adevăr mai larg decît doctrina feudiană

strictă. Premisele dezvoltării personale armonioase, echilibrate sunt puse masiv şi,

în multe privinţe, definitiv, în perioada copilăriei. Tonusul moral, orientarea

socială responsabilă, bunăstarea subiectivă, atitudinea constructivă, asumarea

valorilor morale – toate reprezintă un complex originat clar în copilărie.

Copilul devine o investiţie vitală pentru societatea actuală, care are nevoie

de forţa de muncă înalt calificată, dar şi de membrii liberi conştienţi şi

responsabili, capabili să-şi construiască propria viaţă.

Deci, pentru dezvoltarea sa, copilul are nevoie de oportunităţi şi de condiţii.

Oferirea doar de şanse nu este suficient, copilul are un drept fundamental la un

minim cert de condiţii de dezvoltare care să i se ofere necondiţionat.

Copilul este entitatea fundamentală a societăţii şi el trebuie protejat de orice

formă de abuz şi neglijări care se pot realiza în propria lui familie, în familiile de

plasament sau în instituţii ce sunt destinate protecţiei copilului.

Cauze ale abuzului.

Contextul socio – economic actual (sărăcia unui mare segment de populaţie,

şomajul, proliferarea materialelor cu caracter de violenţă şi obscen, lipsa unor

alternative educative de petrecere a timpului liber pentru copii), dar şi lipsa unor

servicii specializate de identificare, investigare şi relaxare a acestui tip de probleme

determină creşterea şi răspîndirea anumitor tipuri de comportament abuziv. Alte

cauze ale abuzului sunt: mediul familial şi perpetuarea modelului parental abuziv,

lipsa educaţiei şi ignoranţa cu privire la abuz, stresul generat de scăderea nivelului

de trai, consumul de alcool, boală mentală, număr mare de copii în familie, vîrsta

tînără a părinţilor, etc. Copilul face parte din categoria persoanelor cu o

vulnerabilitate crescută datorită caracteristicilor specifice vîrstei: sunt lipsiţi

aproape complet de posibilităţi fizice şi psihice de apărare; capacitate redusă de

autoapărare; capacitate redusă de anticipare a unor acte comportamentale proprii

179

sau ale altora, în special ale adulţilor; capacitatea redusă de înţelegere a efectelor, a

consecinţelor unor acţiuni proprii sau ale altor persoane; capacitate empatică

redusă; imposibilitatea de a discerne între intenţiile bune şi rele ale altor persoane;

nivelul înalt de sugestibilitate şi al credulităţii; sinceritate şi puritatea

sentimentelor, gîndurilor şi intenţiilor lor.

Statul îşi asumă un minim de responsabilitate care nu este negociabil:

educaţie, sănătate, resurse financiare minime, o serie de bunuri şi servicii oferite

gratuit sau la preţuri subvenţionate familiilor cu copii. Familia îşi asumă

responsabilitatea de a oferi, prin efort propriu, condiţiile necesare dezvoltării

normale a copilului, utilizînd şi resursele puse la dispoziţie de stat; ea are totodată

întreaga responsabilitate a cooperării cu organismele publice pentru a asigura

copilului utilizarea deplină a oportunităţilor oferite de aceasta.

Deci, după cum putem observa familia este locul principal în care copilul se

poate dezvolta normal şi de unde poate prelua anumite comportamente care îl pot

ajuta să se integreze în societate şi de ea depinde soarta lui de mai departe.38

38 Cătălin Zanfir, Pentru o societate centrată pe copil, Bucureşti iunie 1997, pag. 17

180

§3 Fenomenul abuzului copiilor în R. Moldova şi în alte ţări.

Din anii 1960 în ţările occidentale s-a dezvoltat un interes special pentru

identificarea şi combaterea abuzului asupra copilului. Recunoaşterea dreptului

suprem al copilului ca persoană umană independentă, asumarea de către

colectivitate a responsabilităţii de a apăra respectarea drepturilor copilului chiar

faţă de propria familie a deschis o nouă viziune asupra abuzului.

Atît Codul juridic roman, cît şi reglementările altor societăţi ofereau puteri

nelimitate părinţilor asupra propriilor lor copii, care nu aveau nici un drept legal la

protecţia contra abuzurilor. Violenţa îndreptată contra copiilor era legitimă,

Deasemenea, în cursul Evului mediu, dominat, aşa cum se ştie de valori şi instituţii

religioase, de tradiţiile învăţămîntului scolastic în acord cu care pedepsele fizice

reprezintă un mijloc infantibil, adică care nu poate greşi sau nu se poate înşela, de

asigurare a unei educaţii adecvate copiilor.

Înainte de a face referinţă la fenomenul abuzului asupra copiilor în R.

Moldova39 voi începe prin a dezvălui acest termen în perspectiva altor ţări.

În România, abordarea problemei abuzului asupra copilului se încadrează în

limitele impuse de două premise deosebit de importante:

-Rapiditatea dezvoltării percepţiei şi atitudinii asupra fenomenului la nivel

internaţional;

-Lipsa cadrului legislativ specific abuzului şi, mai mult decît atît, a unei

definiri clare a noţiunii de abuz, chiar şi în rîndul specialiştilor. Anumite paternuri

culturale specifice (pudoare, frica de autorităţi) unei culturi centrate pe adult, care

39 Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copiii şi familiile în situaţi de risc, Materialele conferinţei internaţionale Chişinău 2003, pag. 69

181

conferă familiei un statut închis este de natură a frîna procesul de conştientizare

colectivă a situaţiilor de abuz. Copilul este deasemenea educat în spiritul

obedienţei, iar disfuncţionalităţile majore ale familiei sunt trecute sub tăcere.

Datele statistice referitoare la cazurile de abuz şi exploatare sexuală a

copilului sunt aproape inexistente fapt ce a determinat minimalizarea fenomenului.

Nu există un control strict din partea statului iar abuzul sexual nu este perceput ca

o problemă socială gravă. Situaţia devine mai dramatică din cauza absenţei legilor

care să permită intervenţia în raportarea cazurilor de abuz familial şi instituţional.

Numărul real al cazurilor de abuz fizic, sexual şi emoţional este necunoscut şi

necontrolat. Unele forme de abuz (ex. abuzul emoţional, neglijarea) nu au însă o

recunoaştere socială. La aceasta se adaugă lipsa măsurilor de protecţie a mamei şi a

copilului care ar putea declara abuzul.

Percepţia colectivă indică prezenţa tuturor formelor de abuz în multe şcoli şi

instituţii de ocrotire a copilului. Există deja cazuri larg mediatizate de abuz în

diferite instituţii pentru copii. Abuzul emoţional este prezent şi la grupurile socio –

culturale care, pe considerente filozofice şi religioase, obligă copiii la practicarea

unor ritualuri sau la respectarea anumitor interdicţii ( de exemplu: neacceptarea

transfuziilor de sînge, neparticiparea şcolară ) care restrîng şi limitează drepturile

copilului.

Legislaţia românească nu operează cu termenii de abuz aşa cum sunt

definiţii în documentele ONU şi în cele ale CE, însă conţinutul acestora este în cea

mai mare parte acoperit de legislaţia penală cu referire la copilul victimă

( exemplu: incest, corupţie, viol, seducţie) sub forme diferite şi într-o concepţie

diferită.

Din datele statistice atrase din dosarele de cercetare aflate în evidenţa

Direcţiei Poliţiei Criminale, reiese că au fost înregistrate în 1995, 676 cazuri de

agresiune sexuală în care victimele, infracţiunilor au fost minori (601 fete şi 75

băieţi), 119 avînd vîrsta pînă la 10 ani. Violul a fost infracţiunea cu cele mai multe

victime 328 copii, adică 49,75 din cazuri, iar din acestea 218 au fost eleve.

182

Proxenetismul (71,2%) şi prostituţia (67,3%) s-au referit la minore fără ocupaţie,

iar 14,2% din cazurile de perversiuni sexuale au avut ca victimă minorul; 26,5%

dintre aceştia erau copii între 0-10 ani.

Conform părerii unor ziarişti români, maltratarea este o consecinţă directă a

sărăciei. Deci după cum vedem în România a fost acordată o mai puţină atenţie

asupra fenomenului de abuz, larg conştientizat în ţări cu tradiţie în domeniul

protecţiei copilului.

Diferitele cercetări sociologice întreprinse în Occident au arătat că

maltratarea ca problemă socială determină şi întreţine alte probleme sociale, printre

care preluarea de către copii a modelelor de violenţă promovate de părinţi, fuga ori

vagabondajul sistematic, antrenarea în prostituţie, delicvenţă şi în alte acţiuni

ilicite. În ansamblul ei violenţa antrenează violenţă, iar aceasta nu este altceva

decît reflectarea unui anumit climat social care, în România de astăzi, poate fi

descris cel mai bine prin noţiunea de anomie (dezordine, haos).

În majoritatea ţărilor, cu unele excepţii, părinţilor şi adeseori, învăţătorilor

care predau la clasele mici, li se recunoaşte dreptul legal de a aplica anumite

sancţiuni copiilor. Aceleaşi sancţiuni fizice aplicate de către persoane străine, care

nu au relaţii de tutelă sau raporturi educative cu copii sunt considerate delicte

penale. Unele ţări, printre care şi Suedia, interzic, în schimb, pedepsele corporale

aplicate de părinţi sau educatori.

În pofida progreselor înregistrate în domeniul gîndirii şi activităţii

pedagogice, sancţiunile fizice (mai ales, bătăile aplicate cu nuiaua sau varga)

continuau să rămînă un mijloc principal de disciplinare a copiilor. Aceasta a

permis comiterea a numeroase abuzuri, adeseori cu consecinţe dramatice pentru

micile victime ale părinţilor sau educatorilor.40 Începînd din secolul al XX-lea se

întreprind primele măsuri de reformă contra abuzurilor disciplinare îndreptate

40 Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copiii şi familiile în situaţi de risc, Materialele conferinţei internaţionale Chişinău 2003, pag. 70

183

contra copiilor, reflectate, mai ales, în legislaţia cu privire la sancţionarea juridică a

părinţilor, care prin maltratare, ajung să-şi omoare proprii copii.

În paralel capătă extindere ideea protecţiei copiilor bătuţi, abandonaţi sau

delicvenţi. În S.U.A. apar primele aşezăminte instituţionale, denumite Case de

refugiu avînd ca scop principal protejarea copiilor şi tinerilor de mediile urbane

familiale corupte. Proiectate iniţial pentru a proteja copiii de amestecul cu drojdia

societăţii din familiile sărace sau de pe străzi, aceste aşezăminte ofereau

oportunităţi pentru internarea copiilor neglijaţi sau abandonaţi de părinţi.

Obiectivul lor principal nu consta în protecţia reală a copiilor, ci în prevenirea

probabilităţii ca aceşti copii să devină delicvenţi. Ideea fundamentală care a stat la

baza acestor aşezăminte, înfiinţate în Europa, era aceea a descreşterii probabilităţii

ca diferitele categorii de copii neglijaţi, bătuţi sau abandonaţi să urmeze

deficienţele părinţilor în ceea ce priveşte mizeria, sărăcia şi violenţa. Aceste

instituţii nu au avut însă nici un efect real asupra diminuării abuzului asupra

copilului. Un alt eveniment important în lupta contra abuzului l-a reprezentat

crearea, tot în SUA, a unor societăţi speciale pentru Prevenirea Cruzimii împotriva

Copiilor, similare cu cele pentru prevenirea cruzimii împotriva animalelor. Dar nici

eforturile acestor societăţi n-au reuşit să diminueze fenomenul de maltratare a

copiilor. În plus, salvarea copilului de abuzurile parentale nu au făcut altceva decît

să mărească numărul copiilor instituţionalizaţi şi problemelor create de acest

proces al instituţionalizării.

În Franţa, în secolul al XVII-lea, o contribuţie importantă în domeniul

educaţiei a avut-o Francois Fenelon, cunoscut autor al lucrării Aventurile lui

Télémaque şi al tratatului Despre educaţia fetelor, care a încercat să introducă o

serie de elemente noi în sistemul pedagogic optînd pentru o instruire atrăgătoare,

lipsită de constrîngeri şi durităţi.

Statisticile oficiale nu dau deloc impresia că Anglia şi Ţara Galilor ar suferi

de o epidemie a abuzurilor asupra copiilor. În ce priveşte crimele, cu atît mai mult

pentru eşantioanele mici. Deşi pentru răniri cifrele sunt mari, şi aici există

184

dificultăţi specifice. În primul rînd, trebuie să ţinem seama de contextul social care

poate varia din cînd în cînd. În al doilea rînd – şi aceasta este problema centrală –

în analiza abuzurilor asupra copiilor, definiţia de rănire este dinamică şi nu statică,

astfel încît cadrul în care se fac presupunerile este departe de a fi clar. Ceea ce este

evident este faptul că mai puţini oameni sunt condamnaţi azi de a-şi fi omorît copii

decît în trecut.

Oricare ar fi motivul, aceasta este o statistică foarte importantă.

În prezent cu toate progresele înregistrate şi popularizarea sa prin mass –

media, fenomenul de abuz asupra copiilor rămîne constant ca amploare. Deşi

reglementările legale ale mai multor ţări permit aducerea în faţa instanţelor de

judecată pentru abuz, sentinţele sunt foarte blînde şi nu se aplică decît în jumătate

din cazurile identificate.41

Făcînd referinţă la aceste ţări, este timpul să ajung şi la fenomenul abuzului

asupra copilului în R. Moldova care nu este îmbucurătoare. Deci după cum am

precizat mai sus, problema copiilor este actuală pentru toate comunităţile umane,

indiferent de nivelul de dezvoltare economică sau socială, iar pentru ţara noastră, o

ţară săracă, este un domeniu dificil care necesită intervenţii financiare, umane

permanente şi stabile. Problema protecţiei copilului de diferite tipuri de abuz este

una din principalele probleme sociale ale societăţii moderne.

Republica Moldova, ca orice ţară aflată în proces de tranziţie, la momentul

actual se confruntă cu o explozie neaşteptată a problemelor sociale, situaţie pentru

care sistemul de protecţie nu a fost suficient pregătit. Problema abuzului se

agravează tot mai mult din această cauză Guvernul Republicii Moldova a stabilit

familia şi copilul ca fiind drept obiectiv prioritar al protecţiei sociale. Reieşind din

cele expuse este necesar de a face un efort sporit pentru a acorda copilului asistenţa

specială pentru a asigura respectarea drepturilor sale în mod permanent. Printre

obiectivele majore pe care şi le-a propus Republica Moldova este reconsiderarea

41 George Neamţu, Tratat de asistenţă socială, Iaşi: Polirom 2005, pag. 696

185

statutului copilului; crearea condiţiilor optime pentru toţi copii, în special pentru

grupurile vulnerabile de copii şi cei din mediul rural.

O importanţă majoră în dezvoltarea sistemului de protecţie a copilului, care

este supus abuzului, o are competenţa resurselor umane, în care este nevoie de

investit continuu prin organizarea şi desfăşurarea activităţilor de formare şi

perfecţionare profesionale.

Pentru combate fenomenul abuzului în Republica Moldova este necesar de a

întreprinde nişte acţiuni concrete pentru crearea unui sistem unic de protecţie

socială şi juridică a copiilor. Aceste sistem va îmbunătăţi, într-o oarecare măsură,

condiţiile de dezvoltare, educare şi protecţie a tuturor copiilor şi, în special, a celor

asupra cărora s-a produs abuzul. Conform raportului UNICEF Situaţia copiilor şi

femeilor în Republica Moldova în anii 2000 – 2001, numărul copiilor neşcolarizaţi

a crescut cu 60% pe parcursul ultimilor ani (de la 5000 - 8000). Numărul cazurilor

de abandon al copiilor a crescut în 1995 cu circa 20%. În anul 1998 au fost

abandonaţi 1549 de copii. În ultimii 4 ani a crescut şi numărul copiilor cu

dizabilităţi – de la 12,4 mii la 14 mii, aceştia constituind 1,3% din numărul total al

copiilor. 35% din copii lucrează, majoritatea lor nefiind plătiţi sau îndeplinind

munci domestice mai mult de 4 ore pe zi etc.42

Încheiere

Multe secole la rînd s-a considerat necesară o bună bătaie dată copiilor şi

pedepsirea severă cînd aceştia erau neascultători. Atitudinea a început să se

schimbe în secolul al XX-lea, odată cu reducerea mortalităţii la copii. La mijlocul

secolului al XVIII-lea, 50, 70% din copii mureau pînă la 5 ani. Pînă în 1865 rata

mortalităţii infantile a scăzut la 15,4%, iar acum este aproximativ 2%, datorită

îmbunătăţirii sistemului de sănătate publică, controlul bolilor infecţioase,

îmbunătăţirea dietei şi îmbunătăţirea practicii în obstetrică şi pediatrie. Figuri

42 Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copiii şi familiile în situaţi de risc, Materialele conferinţei internaţionale Chişinău 2003, pag. 42

186

importante ale vieţii publicului, literare şi medicale au ridicat problema abuzului

asupra copilului şi anume în secolul XX cînd au fost timpul schimbărilor sociale şi

cruciadelor prin companii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale copiilor,

pentru sprijinirea celor fără case şi copiilor orfani

Făcînd anumite cercetări sau analizări asupra fenomenului de abuz am văzut

că copilului din cele mai vechi timpuri i se aplicau diferite bătăi, fie cu vărguţa sau

pus şi simplu erau pedepsiţi în mod mai sever de părinţii săi sau de persoanele în

grija cărora se află copilul. Însă cu trecerea timpului aceste bătăi au devenit din ce

în ce mai dese, transformîndu-se în traume fizice şi psihice foarte grave.

Actualitatea temei.

Din anii 1960 în ţările occidentale s-a dezvoltat un interes special pentru

identificarea şi combaterea abuzului asupra copilului. Recunoaşterea dreptului

suprem al copilului ca persoană umană independentă, asumarea de către

colectivitate a responsabilităţii de a apăra respectarea drepturilor copilului chiar

faţă de propria familie a deschis o nouă viziune asupra abuzului.

Atît Codul juridic roman, cît şi reglementările altor societăţi ofereau puteri

nelimitate părinţilor asupra propriilor lor copii, care nu aveau nici un drept legal la

protecţia contra abuzurilor. Violenţa îndreptată contra copiilor era legitimă,

Deasemenea, în cursul Evului mediu, dominat, aşa cum se ştie de valori şi instituţii

religioase, de tradiţiile învăţămîntului scolastic în acord cu care pedepsele fizice

reprezintă un mijloc infantibil, adică care nu poate greşi sau nu se poate înşela, de

asigurare a unei educaţii adecvate copiilor.

Scopul tezei a fost de a analiza fenomenul de abuz şi de a evidenţia factorii

socioculturali care influenţiază acţiunele agresorului şi victemei.

Pentru ca acest scop să se realizeze am folosit următoarele Obiective:

- a fost analizat termenul de abuz din mai multe perspective şi abordări.

Datorită acestui obiectiv eu ştiu că abuzul reprezintă vătămarea fizică şi psihică a

187

unui copil de către o persoana responsabilă pentru ocrotirea copilului... Această

definiţie a fost propusă din perspectivă legislativă;

- au fost evidenţiate şi explicate tipurile sau formele de abuz. Aici autorul a

făcut referinţă la trei tipuri de abuz psihologic;

- au fost identificate cauzele care au produs apariţia abuzului. Acest obiectiv

a fost atins cu succes de autor, care a menţionat cele mai importante cauze

existente.

Structura lucrării

Teza respectivă a fost alcătuită din două capitole, care la rândul lor au fost

au fost constituite din trei paragrafe.

În primul capitol autorul s-a referit la tipurile de abuz. În viziunea educaţiei

tradiţionale moldoveneşti copiii sunt consideraţi proprietate a părinţilor care, în

mare parte, decid soarta acestora. Pedeapsa corporală, agresiunea verbală,

ameninţarea umilirea, ignorarea, critica violenţa sunt percepute ca instanţe

adecvate pentru socializarea copiilor. Sloganul Eu am fost crescut cu vărguţa şi a

ieşit ceva din mine rămîne a fi principiul educativ al multor adulţi.

Autorul s-a referit la cadrul epistimologic al fenomenului abuzului.

Următorul pas în progresul metodologiilor l-au constituit analiza datelor

corelaţionale şi descriptive şi dezvoltarea teoriilor explicative. În literature de

specialitate se regăsesc cinci perspective predominante: biologică, psihopatologică,

socială, sistemică şi feministă. Teoriiie menţionate examinează factorii

intrapersonali, interpersonali şi societal ce menţin, provoacă sau elimină

violenţa din familie.

În capitolulu II autorul Există s-a referil la o evoluţie universală a valorilor,

normelor, standardelor juridice care reglementează situaţia copilului, exprimată în

forme diferite, convenţii internaţionale (Convenţia ONU asupra situaţiei copilului),

convenţii regionale (Convenţia Uniunii Europene), în standardele culturale cu

privire la grija şi responsabilitatea faţă de copil. România poartă în propriul său

188

proces rapid de evoluţie modernă şi europeană asemenea standarde. Ea şi le-a

asumat totodată juridic şi politic, semnînd convenţii internaţionale.

189

Bibliografie:

1 C.Gorgos, Vademecum în psihiatrie, Editura Medicală, Bucureşti 1990

2 C.Ceobanu, Contacţii psihologice ale deficienţii mentale, Iaşi 1996

3 Chelcea, Septiu, Cunoaşterea vieţii sociale, Fundamende metodologice,

Bucureşti 1995

4 C.Ceobanu, Contacţii psihologice ale deficienţii mentale, Iaşi 1996

5 Cătălin Zanfir, Pentru o societate centrată pe copil, Bucureşti iunie 1997

6 Convenţia cu privire la drepturile copiilor

7 Davit M. Cooper, Davit Ball, Abuzul asupra copiilor, Iaşi 1995

8 George Neamţu, Tratat de asistenţă socială, Iaşi: Polirom 2005

9 G. Păunescu, Agresivitatea şi condiţia umană, Editura Tehnica, Bucureşti 1997

10 Launa Miruna Pop,Dicţionarul de politici sociale, Editura Expert

11 M.Spânu, Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia socială

12 Petru Iluţ, Familia: cunoaştere şi asistenţă, Editura Argonaud, 1995

13 Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copiii şi familiile în

situaţi de risc, Materialele conferinţei internaţionale Chişinău 2003

14 Vasilie Miftode, coordonator, Abuzul asupra copiilor în perspectiva asistenţei

sociale, Universitatea Alexandru Ioan Cuza 1999

190

191