Deşi sunt consideraţi extrem de disciplinaţi când e vorba de politică, cei de la UDMR mai au şi scăpări. Primarul din Corunca, Nagy Martin a atacat-o dur pe preşedinta Consiliului Judeţean Mureş Lokodi Edita, în plină şedinţă de consiliu local. „Lokodi este o mincinoasă”, a spus edilul drept răspuns doleanţelor unui cetăţean.

Anul VIII, nr. 45716 pagini, PREȚ: 2,99 leiApare săptămânal, 20 - 26 iunie 2011FONDATOR: AURELIAN GRAMA

pagina 3

www.ziaruldem

ures.ro

Nagy:„Lokodi, o mincinoasă”

pagina 4

Emigrant în America Pomelnice pe net pentru mântuirea sufletuluiAu plecat peste mări şi ţări...De cele

mai multe ori, sărăcia a fost cea care i-a împins să plece de acasă. Trăind sen-timente amestecate - obidă, teamă şi speranţă - au plecat fără să se mai uite măcar o singură dată în urmă. Au luat însă ţara cu ei, în suflet, locul unde au purtat-o mereu.

Cele sfinte ţin pasul cu tehnologia. Dacă până acum trebuia să te deplasezi la Biserică pentru a scrie un pomelnic sau un acatist, internetul vine în ajutorul enoriaşilor. Aceştia, în doi timpi şi trei mişcări în faţa calculatorului îşi pot trimite rugăciunea on line către cultele religioase.pagina 13 pagina 12

La un semn al lui Băsescu, nebunia regionalizării a cuprins întreg ţinutul românesc, dând apă la moară armăsarilor însetaţi din UDMR şi CSN.

Bazându-se pe teoria lui Marko, expusă în lucrarea De Bello Hunico, capii maghiarimii de pe lângă Ţinutul Secuiesc au declanşat:

Hunoriada şi Lokodiseea

Formula prin care Einstein a ajuns celebru, a scris-o Eminescu cu 10-15 ani înainte

De la Bruxelles se vede mult mai mişto Ţinutul ăsta Secuiesc, pe cuvânt... Asta nu înţeleg rumânii ăştia, că azi totul se rezolvă la standarde europene, inclusiv enclavele

etnice... Ce dacă ungurii nu au nicio treabă cu ăia 500 de

secui rămaşi la ultimul recensământ?

Am calculat cam cât putem forţa mâna Guvernului, fără să ne

arunce peste bord de la guvernare... Cam 100%! Au nevoie de noi ca de aer! Deci...

la luptă... nu ne oprim până la Budapesta! Pardon, la

Odorhei!

Ştiu că

deocamdată

ne luptăm din

vorbe, da’ nu aţi

văzut unde mi-a

ascuns Frunda

tolba cu săgeţi?

Dacă, totuşi, o

să avem nevoie?

Banditul ăsta

iar joacă la două

mâini...

Am putea adopta strategia

strămoşului Attila! Trădăm

coaliţia, doar nu e prima oară,

şi atacăm frontal, dinspre Buda şi

Bruxelles! Oricum, merinde sub

şaua calului am pus destulă

atâţia ani la guvernare! Ce ziceţi?

Eu aş vrea să fiu pajul care duce vestea victoriei la Budapesta... Oricum sunt

cetăţean maghiar şi intru mai uşor la Viktor! La lupte nu mă bag, că sunt procuror la bază

şi ştiu ce înseamnă să încalci legea...

2 Anul VIII, nr. 457 | 20 - 26 iunie 2011

regiunea, bate-o vina!

Praf în ochi să nu fie de deochiActuala guvernare a reuşit din nou să abată discuţiile către o temă etnică, atât de uşor digerabilă de către masa largă a populaţiei. Nu mai contează că 10 mii de poliţişti sunt daţi afară dintr-o lovitură, că medicii de familie şi-au întrerupt activitatea săptămâni la rând. Nu mai contează că deşi suntem informaţi că am ieşit din recesiune, oamenii o duc din ce în ce mai greu. Dintr-o dată cea mai mare problemă a noastră a devenit nemulţumirea UDMR-ului (să nu cădem în tentaţia de a spune că în-treaga comunitatea maghiară din Ardeal este de aceeaşi părere), căreia nu-i place cum amanţii de la PDL au creionat viitoarea împărţire teritorială a ţării. Instant, şi cel mai sărac cetăţean al acestei ţări a uitat de foame şi lipsuri şi s-a avântat în a comenta subiectul

zilei. Moldovenii, muntenii, oltenii, bănăţenii au sărit imediat cu celebra frază: „vor să ne ia Ardealul” sau „dacă nu le convingă să meargă în ţara lor”. Pe toate site-urile ziarelor şi televiziunilor am văzut mii de comentarii care mai „academice” cu privire la cine a fost primul, care are dreptul mai mare etc. Eu îi înţeleg într-o mare măsură pe reprezentanţii maghiarilor: vor ca etnicii lor să fie organizaţi într-o zonă unde să aibă majoritate. Pentru că majoritatea posturilor din administraţia regională se vor da în funcţie de aceste procente. Vorbim aici de deconcentrate pe care UDMR le va pierde în formula actualei împărţiri. De bani. De posturi.Dacă judeţul din centrul ţării, din care cu onor face parte şi Mureşul va fi organizat aşa cum vrea preşedintele şi al său partid,

UDMR va ajunge la un procent de maxim 20 la sută şi va deveni un partid secundar. Fapt ce nu s-ar întâmpla în formula susţinută de ei, unde ar avea o majoritate absolută. Nu contează că ar fi marginalizaţi, că ar pierde bani. Ce contează e că vor tăia şi vor împărţi ciolanul fără olahii atât de mult dispreţuiţi.Subiectul cu regiunile de dezvoltare, ar fi ajuns oricum în dezbatere publică, la un moment dat, dar nu în varianta de acum, că a zis Băsescu să se facă regionalizare şi hai să punem de-o regionalizare a României. Scoasă parcă dintr-o mapă pregătită de mult, această poveste cu reîmpărţirea administrativă miroase a ateliere de creaţie sereisto-cotrocenistice.

Ionel Albu

Un pasager…uituc O geantă suspectă, uitată de un călător la Aeroportul Transilvania Târgu Mureş a pus pe jar autorităţile şi personalul aeroportului. Pirotehniştii au venit de urgenţă la faţa locului pentru a vedea dacă bagajul prezintă pericol. După o ora de cercetări s-a ajuns la concluzia că geamantanul a fost uitat de un pasager grăbit, aşa că a fost o alarmă falsă. Toate acestea se întâmplau în data de 12 iunie, iar din cauza valizei buclucaşe, activitatea aeroportului a fost suspendată între orele 13.40 şi 15.00, însă traficul aerian nu a avut de suferit. Bagajul suspect se afla în staţia de maxi-taxi din apropierea terminalului de sosiri. Procedura impune ca în astfel de

cazuri să intervină de urgenţă pirotehniştii. Interesante şi destul de haioase au fost însă reacţiile pasagerilor care aşteptau să se urce în avion. De exemplu, un bărbat spunea că pe el nu-l interesează ce este în geantă, pentru el putea fi chiar şi o bombă. Scopul lui era foarte clar: trebuia să ajungă la Roma. Bine că n-a fost nicio problemă, iar pasagerul a putut pleca spre destinaţia dorită liniştit. A fost în schimb un exerciţiu bun pentru trupele antitero. Cică s-au mişcat bine. Schimb de maşini în lipsa lichidităţilor Faptul că românii stau prost cu banii se ştie. Că încă criza

economică nu a trecut se simte. În acest context şi vânzările la maşini au scăzut în ultimii doi ani cu peste 30 la sută. Pro-prietarii de autoturisme nu au mai suportat însă să vadă cum se duc investiţiile lor pe apa sâmbetei şi au găsit ime-diat soluţia: schimbul de maşini. Observăm că tot mai mult se practică trocul prin pieţele auto. Dai o maşină mai veche, primeşti una mai nouă şi mai oferi ceva diferenţă. Toată lumea este fericită. Nici taxa auto nu mai dă bătăi de cap, iar ministrul Mediului, Borbely Laszlo poate să apară liniştit prin presă să tot anunţe reducerea acestei taxe, pentru că românii nu mai stau după el.

Cum a început un nou sezon de vară la Weekend, cum au răsărit şi agăţătoriiUnii dintre şoferii târgumureşeni nu înţeleg prea bine înţelesul cuvântului trotuar pietonal. Aşa că parchează cum îi duce capul. Ruşinică!!!

Reorganizarea administrativ teritoriala a ţării bate la uşă, iar senatorul Gyorgy Frunda îşi face timp şi pentru expoziţii de pictură cu iz maghiaro-nipon la Galeriile UAP

În sfârşit vedeţi domnilor că se poate să fim ca fraţii, chiar dacă vorbim de pictură. Felicitări doamnelor

Kobayashi şi Ferencz, cu siguranţă aţi putea improviza o regiune plastică fără să se supere nimeni, cu două trei

culori, în care predominant să fie verdele

Măi băiete, du-te la alergat, cu

burta aia nu prinzi nimic vara asta!

Dar de aia mai gră-suţă, cu costum de baie roz ce zici?

Curentul s-a luat şi sunt nevoit să o fac ca pe vremea voastră, în urmă cu 50 de ani, cu clopoţelul. . intraţi la clasă mai repede dragi absolvenţi, că aşteaptă şi alţii să

intre la ora de dirigenţie, să nu cumva să încurc promoţia 51 cu 61, că şi aşa sunt încurcate lucrurile rău de tot,

cu Legea educaţiei asta nouă.

Bui Simion, un director ocupat din ce în ce mai mult cu generaţiile de absolvenţi din epoca de aur care s-au îndrăgostit de ora de dirigenţie după decenii de la absolvire.

Anul VIII, nr. 457 | 20 - 26 iunie 2011 3DeMiseC(ui)

De Covasna

Deşi sunt consideraţi extrem de disciplinaţi când e vorba de politică, cei de la UDMR mai au şi scăpări. Primarul din Corunca, Nagy Martin a atacat-o dur pe preşedinta Consiliului Judeţean Mureş Lokodi Edita, în plină şedinţă de consiliu local. „Lokodi este o mincinoasă”, a spus edilul drept răspuns doleanţelor unui cetăţean.Cine a spus că şedinţele forurilor locale din me-diul rural nu pot fi interesante s-a înşelat profund. Săptămâna trecută, aleşii comunali din Corunca s-au adunat să dezbată în regim extraordinar probleme importante ale localităţii. După ce s-a trecut de ordinea de zi, mai mulţi locuitori şi-au prezentat consilierilor şi mai ales primarului doleanţele. Cea mai aprigă dintre ele a fost o doamnă care i-a reproşat edilului că nu s-a pre-ocupat suficient de extinderea reţelelor de apă curentă şi canalizare. „Duc apă de la fântână ca în evul mediu. De ce nu se extinde canalizarea în comună? Doamna Lokodi mi-a spus într-o emisi-une în direct că s-au dat 200 de mii de euro pen-tru comună. Ce s-a făcut cu aceşti bani?”, a în-trebat revoltată femeia. Drept răspuns la această acuzaţie, edilul a făcut o altă afirmaţie bombă. „Dacă v-a spus Lokodi aşa ceva înseamnă că este o mincinoasă. Nu am primit bani pentru aşa ceva”, s-a apărat primarul.

Lokodi o dă întoarsăContactată telefonic, preşedinta CJ Mureş Lo-kodi Edita nu a recunoscut existenţa respectivei afirmaţii. „Eu personal nu am spus nimănui că se vor da banii pentru Corunca”, a declarat şefa de la judeţ. Mai mult, Lokodi consideră că respectiva persoană care a făcut afirmaţiile a înţeles greşit ce i s-a explicat, mai ales că respectiva discuţie s-a purtat prin intermediul unei intervenţii în di-

rect. „Eu am spus că s-au făcut lucrări care în mo-mentul de faţă funcţionează în Corunca. Şi că pe viitor vom mai încerca continuarea lor. Nici vorbă de fonduri actuale”, a mai spus preşedinta.

Aquaserv dă dreptate primaruluiReprezentanţii companiei Aquaserv îi dau drep-tate edilului din Corunca. Ei spun că respectiva localitate nu a fost inclusă pe listă. Proiectul de care se făcea referire şi care va fi implementat până în 2013 este în valoare de 110 milioane de euro şi vizează investiţii în aglomerările ur-bane. „Proiectul, implică reabilitarea sau extin-

derea reţelelor de apă potabilă, reabilitarea sau extinderea reţelelor de canalizare, precum şi construirea unor uzine de apă noi şi a unor staţii de epurare noi. Corunca nu este inclusă în acest proiect, din păcate”, a explicat Nicolae Tomuleţiu, purtătorul de cuvânt al Companiei Aquaserv. Cu alte cuvinte şefa de la judeţ a cam fost prinsă cu cioara vopsită, în timp ce făcea promisiuni electorale fără acoperire.

Coaliţie nefuncţională în Corunca Coaliţia UDMR-PD-L scârţâie în teritoriu, iar în comuna Corunca nici nu se poate vorbi de

coaliţie, ci mai degrabă de duşmănie între consilierii locali ai celor două partide. Fiecare şedinţă pare a fi un adevărat circ unde certu-rile se ţin lanţ şi toate proiectele propuse de un partid sunt contrazise de celălalt. La fel ca şi în Târgu Mureş aleşii locali au format bisericuţe: cei şapte consilieri UDMR s-au grupat într-un colţ al sălii de şedinţe, în timp ce aleşii PD-L şi cei doi independenţi au luat loc în celălalt capăt. Fiecare punct de pe ordinea de zi a adus o adevărată dezbatere între cele două tabere. „Şedinţele acestea extraordinare le facem de pe o zi pe alta, n-avem şedinţa ordinară, avem extraordinară, nu ne putem consulta, doar să votăm, noi răspundem”. Sunt convins că este o tactică ca să nu ne putem documenta, nu ştim ce votăm, deci efectiv”, a declarat Victor Macaveiu, con-silier local independent, CL Corunca. De cealaltă parte nici aleşii locali ai UDMR nu s-au lăsat mai prejos. În frunte cu primarul Nagy îi acuză pe cei din „opoziţie” de interese strict electorale ce caută să împiedice dezvoltarea comunei.

Preşedintele PDL Corunca trădat de propriul consilierCulmea a fost că nici cei din PDL nu au fost chiar uniţi. La mai multe puncte, Ioan Suciu, unul dintre consilieri, care este în acelaşi timp vicepreşedinte al PD-L Corunca a votat alături de cei din UDMR lăsându-l cu gura căscată pe colegul său care tocmai atacase respectiva hotărâre. Deşi i-a cerut explicaţii, consilierul Ioan Pop şeful portocaliilor din comună, nu a reuşit să afle motivul pentru care al său coleg votează invers decât ar trebui. Oare banii mai au culoare politică?

Albeta Ionescu

Primarul din Corunca sparge buba

Scandal în UDMR: „Lokodi, o mincinoasă”

Sătui să se vorbească la televizor de criză şi sărăcie, actualii guvernanţi portocalii au găsit de cuviinţă să deschidă cutia Pandorei împărţirii teritoriale a României. Aşa că au anunţat că vor forma niscaiva judeţe noi, mai mari, mai primitoare şi mai ales mai atractive pentru fondurile europene. Numai că partenerilor de coaliţie, verzii de la UDMR nu prea le convine situaţia. Şi din nou ameninţă. Sau mai bine zis şantajează!Proiectul de reorganizare administrativă al PDL a aprins spiritele în interiorul coaliţiei de guvernare. UDMR nu vrea să renunţe la ideea de reîmpărţire

în care judeţele Harghita, Covasna şi Mureş să se regăsească doar ele trei în aceeaşi unitate administrativă şi care să traseze graniţele aşa numitului Ţinut Secuiesc. Aşa că fiecare parte a început hora declaraţiilor care mai de care mai belicoasă.

UDMR boicotează guvernulUltraşii de la udemereu nu prea au gustat „gluma” lui Băse&Boc. Aşa că s-au răţoit la colegii din palatul Victoria. “UDMR nu este de acord cu această soluţie şi nu cred că vom putea accepta. Fie ca e vorba de asumarea răspunderii, fie că e vorba de alte forme de legife-

rare un astfel de proiect. Putem discuta reorganizarea administrativ-teritorială, pentru că este nevoie, dar în urma unor dezbateri şi analize foarte serioase. Cu varianta de opt regiuni nu suntem de acord”, a declarat vicepriemierul Marko Bela. Un alt motiv de disensiune în Coaliţie îl reprezintă modalitatea de adoptare a proiectului. Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, precizează că subiectul asumării răspunderii nu a fost discutat în Coaliţie. “Nu am dis-cutat în coaliţie o astfel de soluţie, nu am discutat de fapt în coaliţie de proiectul de lege în forma propusa de PDL. Forma propusă cu cele opt regi-uni transformate în judeţe din punctul nostru de vedere nu este acceptabilă. Orice proiect trebuie discutat în coaliţie, mai ales dacă se doreşte asumarea răspunderii pe acel proiect”, a declarat Kelemen Hunor. Pe scurt liderul UDMR ameninţă cu căderea guvernului Boc. “Sigur, premierul poate să decidă şi singur că de aceea e premier, dar dacă nu are susţinerea coaliţiei atunci e greu de crezut că asumarea va reuşi. Noi în forma propusă de colegii din PDL nu putem accepta această reorganizare administrativă”, a subliniat liderul UDMR.

Propuneri peste propuneriÎn timp ce PDL vrea 8 judeţe, supra-

puse peste actualele regiuni de dez-voltare, UDMR propune deocamdată doar reorganizarea regiunilor de dezvoltare, dorind să fie de două ori mai multe adică 16. Din tabăra USL au apărut până acum două variante de reorganizare. Prima, cea oficială, a fost lansată la prezentarea viziunii USL asupra administraţiei locale, care ar trebui să intre în vigoare din 2016, şi o variantă alternativă, lansată de preşedintele PNL, Crin Antonescu, cel care a vorbit despre suprapune-rea a 16 regiuni de dezvoltare, cu atribuţii sporite faţă de actualele 8, şi

cu păstrarea celor 41 de judeţe.

Radicalii maghiari ameninţă cu nesupunerea civicăPreşedintele CNS, Izsak Balazs, a declarat anterior că Guvernul se pregăteşte sa adopte o împărţire administrativă “care întrece în privinţa caracterului său an-timaghiar reforma administrativa din 1968 a lui Ceauşescu”, şi a cerut locu-itorilor din Secuime “să se pregătească chiar şi de nesupunere civică”.

Albeta Ionescu

Regionalizare, reorganizare....mama ei de guvernare

Cum arată demografic Ţinutul SecuiescPotrivit recensământului populaţiei din anul 2002, etnicii ma ghiari formează majoritatea absolută a judeţelor Covasna şi Harghita şi reprezintă o importantă parte a populaţiei judeţului Mureş. În 2002, în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, trăiau 668.471 de etnici maghiari (59,2%), dintr-o populaţie totală de 1.129.522 de locuitori. În judeţele Covasna şi Harghita, etnicii maghiari formează o majoritate de 73,8% şi respectiv 84,1%. Potrivit datelor oficiale, o parte a acestor maghiari, în special cei rurali, se identifică, direct sau indirect, cu secuii. În ceea ce priveşte datele demografice, dintre cele trei judeţe care compun aşa-numitul Ţinut Secuiesc, cel mai mic este Covasna cu 222.481 locuitori, mai bine de jumătate dintre aceştia trăind în mediul rural. Potrivit datelor

oficiale, în Covasna se regăsesc 164.158 de etnici maghiari, adică 73,81% din totalul populaţiei din judeţ. Cu o suprafaţă de 3.710 kmp, densitatea de locuitori în judeţul Covasna este de 60 loc/kmp. Judetul Harghita are o populaţie de 325.127 locuitori, din care peste 56% trăieşte în mediul rural. În judeţul Harghita, există 276.038 etnici maghiari, adică 84,61% din totalul populaţiei. Suprafaţa judeţului este de 6.639 kmp şi densitatea este de 52 loc/kmp. Judeţul Mureş este şi cel mai mare din Ţinutul Secui-esc. Populaţia judeţului este de 580.672 locuitori, din care 48% locuiesc în mediul rural. În Mureş trăiesc 228.275 etnici maghiari, adică 39,26% din totalul de locuitori din judeţ. Conform recensământului din 2002, mu-nicipiul Târgu Mureş este oraşul din România cu cel mai mare număr de etnici maghiari (70.108 locuitori de etnie maghiara).

Economia Ţinutului SecuiescÎn ceea ce priveşte datele economice ale acestor judeţe, observăm că salariul mediu net este mai mic decât salariul mediu net pe ţară 1.472 lei. Astfel, potri-vit datelor Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP), sala-riul mediu net în judeţul Mureş este de 1.254 lei, în judetul Harghita de 1.189 lei, iar în Covasna de 1.254 lei. În ceea ce priveşte aportul fiecărui judeţ la PIB, avem următoarele cifre estimate pentru 2011: judeţul Mureş - 10,69 mld lei; judeţul Harghita - 6,21 mld lei; judeţul Covasna - 3,99 mld lei, penultimul loc la nivel naţional înaintea judeţului Giurgiu.

Deşi nu există ca şi unitate administrativ-teritorială Ţinutul Secuiesc are de câţiva ani o „poartă” de intrare

UDMR insistă pentru a-şi impune propria viziune asupra regionalizării României

Preşedintele CJ Murel, Lokodi Edita Emoke ştie şi nu mai ştie ce afirmaţii face în direct. Cu gândul la America nici că nu ne mirăm

băi vasi i-a şi învaţă cum se face. Dacă pro-miteai şi tu ce trebuia poate erai acum preşe-

dintele PDL

La voi cum era termenul? Cred că grofi. noi cei por-tocalii îl preferăm pe cel de

baroni. sau moguli.

4 Anul VIII, nr. 457 | 20 - 26 iunie 2011

funar e relativ

“Premierul Emil Boc a minţit atunci când a spus că România nu va mai primi fonduri europene dacă nu se face reorganizarea, deoarece banii europeni nu se primesc, ci se absorb.”Ciprian Dobre, preşedintele PNL Mureş

„În privinţa reprezentării femeilor, Primăria Reghin stă foarte bine pentru că raportându-ne numai la conducerea Primăriei, eu sunt în minoritate: am şi viceprimar şi secretar de gen feminin.”Nagy Andras, primarul municipiului Reghin

„Nu m-am înscris în partid pentru a vâna vreo funcţie.”Dumitru Matei, preşedintele PC Ibăneşti

„Trebuie să le mulţumesc soţiei şi fiicelor pentru că ele m-au ajutat şi fără sprijinul lor nu aş fi intrat în viaţa publică, de fapt reuşita în viaţă o datorez lor.”Vasile Gliga, deputat PSD

“Plec din Antena 3 cu o strângere de inimă, aceea a jurnalistului care a fost martorul transformării unui

“breaking news” în “breaking the news“. Nu ştiu ce s-a întâmplat dar am evoluat de la ştiri din oră în oră la analize despre Moni si Pepe.”Paula Rusu, jurnalist

„Nu văd nimic bun în actuala con-figuraţie a Parlamentului, într-o ma-jo-ritate constituită nelegitim per-vertind rezultatele unui vot popular.”Alexandru Petru Frătean, preşedintele PSD Mureş

„Mă îngrozesc când mă gândesc ce va fi la nivelul unui judeţ sau a unei entităţi administrativ-terito-riale mamut care va conţine şase judeţe de astăzi.”Dinu Socotar, preşedintele executiv al PC Mureş

”Pentru mine România şi Târgu-Mureşul înseamnă deja acasă. Este însă foarte greu să rezolv totul singur. Nimeni nu mă ajută, nici de la Federaţie, nici din altă parte, până acum am umblat tot singur pentru a-mi rezolva actele.”Carlos Alberto Ferreira ”Car-lao”, portarul echipei City’us

„În cariera mea mi-a fost dat să întâlnesc situaţii şi situaţii, să întâl-nesc „femeia – bărbat”, adică fe-meia bun organizator, competentă, cu putere de muncă, rezistenţă, timp sacrificiu şi aşa mai departe şi mi-a fost dat să întâlnesc şi foarte multe situaţii invers, „bărbatul – fe-meie.”Dumitru Matei, şeful Inspec-toratului Şcolar Judeţean Mureş

„Mi se pare de neacceptat ca judeţul Mureş să se afle pe piaţa naţională obiect de vânzare între PDL şi UDMR, adică PDL vinde şi UDMR cumpără. Imaginaţi-vă ce ar însemna ca această Universi-tate (UMF – n.r.) să funcţioneze în două locaţii diferite, într-o locaţie românii, într-o locaţie maghiară.”Ionela Ciotlăuş, preşedintele PNL Târgu-Mureş

Săptămâna trecută, am analizat, discutând cu secretarul general al PRM, Gheorghe Funar, sensuri-le adânci, pe alocuri hazoase, ale unei conspiraţii mondiale împo-triva statului român şi culturii ro-mâne. Am aflat, printre altele, că povestea descoperirii Americii are rădăcini dacice şi că noi, românii, suntem „buricul” civilizaţiei mon-diale, grădina Maicii Domnului, iar Eminescu a fost mult peste Einstein, care i-a furat descoperi-rile. În plus, toţi preşedinţii Româ-niei de după 1990 au fost evrei.

Rep.: Ce mai este şi cu România de azi ?Gheorghe Funar: După lovitura de stat din de-cembrie 1989, România nu mai este în mâna românilor. A fost ocupată, practic, de forţe oculte străine care conduc ţara noastră iar economia naţională a fost lichidată şi se derulează acum un holocaust împotriva României. Şi se urmăreşte exterminarea fizică poporului român şi mutarea statului Israel pe teritoriul românesc, în gradina Maicii Domnului. Acesta este scenariu care se derulează de 21 de ani. Ceea ce e mai grav e fap-tul că acest holocaust este mai periculos decât cel îndreptat, pe nedrept, împotriva evreilor, în tim-pul celui de al Doilea Război Mondial.

Rep.: De ce credeţi asta?Gh.F.: De ce? Întrebarea dumneavoastră este fo-arte bună şi binevenită. Datorită istoriei noastre adevărate şi care se confundă cu cea a omenirii. Istoria noastră, din păcate, a fost falsificată. Mulţi nu cunosc faptul că noi suntem urmaşii poporului primordial. Bunul Dumnezeu a lăsat primii oame-ni pe pământ în spaţiul dacic. Lucrul acesta este confirmat în Biblie. Dacă veţi citi Biblia regretatu-lui Bartolomeu, cea mai bună traducere a Bibliei, veţi găsi, la pagina 24, ce a scris Moise în Facere: a făcut trimitere la ţara Havila, care în anagramă înseamnă Valahia, înconjurată de râul Fison, de-numirea antică a Dunării. Toţi specialiştii recunosc acest lucru, că cea mai veche civilizaţie a fost în spaţiul dacic, cu circa 10-12.000 de ani înainte de Hristos. Toţi europenii recunosc că se trag de aici. Cel mai bun exemplu în acest sens este Germania. Ştiţi ce înseamnă Deutschland în traducere? O să vă şocheze, probabil...Ţara dacilor.

Rep.: Astăzi (15 iunie) îl sărbătorim pe Emi-nescu. Şi viaţa lui a fost falsificată?Gh. F.: Astăzi se împlinesc 122 de ani de la asasin-area lui Eminescu, pusă la cale, încă din 1883, de Titu Maiorescu, altă coadă de topor a românilor, şi evreul Şuţu. După ce Katy Slavici, soţia evreică unguroaică a lui Ioan Slavici, a strigat, pe la 6 dimineaţa, că Eminescu e nebun, au venit nişte băieţi şi l-au băgat în dubă (sublinerea red.) şi l-au dus. L-au internat fără nicio analiză prealabilă. Nimic. Nu au reuşit să-l omoare atunci şi, în vara lui 1889, s-a decis lichidarea lui fizică. În ziua

când Eminescu a mers la baia publică, împreună cu un prieten de al lui, acesta din urmă a strigat că Eminescu are un pistol şi vrea să-l omoare pe rege. Au sărit poliţiştii şi l-au arestat. I-au făcut injecţii cu mercur(4-7 mgr) şi, dacă au văzut că nu moare, i-au făcut frecţii cu mercur să intre în piele substanţa otrăvitoare. Nu au reuşit nici aşa. Apoi, cei din administraţia spitatului evreiesc Cari-tatea, au pus pe un nebun autentic, Poenaru, să îl lovească în cap cu o piatră. Aşa a murit cel mai mare şi genial român al nostru. Deunăzi am citit o carte a unui profesor de fizică de la Azuga în care se demonstrează că Eminescu a fost genial şi în domeniul fizicii. Are descoperiri în domeniul acesta pe care se pare că le-a citit, sau au ajuns, şi pe mâna lui Einstein şi el a ajuns un om recu-noscut pe plan mondial. Formula celebră prin care Einstein a ajuns celebru, a scris-o Eminescu cu 10-15 ani înainte.

Rep.: Cum au ajuns scrierile eminesciene din fizică la Einstein?Gh.F.: Au fost subtilizate şi au ajuns la Einstein. Nu vă pot spune concret de către cine. La fel cum şi hărţile pe care dacii le-au făcut atunci când au de-scoperit America, acestea au ajuns în mâinile unui evreu, Cristofor Columb care, se zice, că a desco-perit America. Când a ajuns acesta în America a găsit acolo băştinaşii care, de fapt, erau urmaşii dacilor.

Rep.: Ce poezie vă place mai mult din creaţia eminesciană?Gh.F.: Aş face trimitere la poezia „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!”

Rep.: Revenind în actualitate, cum comentaţi „cazul” plăcuţei de pe statuia lui Matei Corvin?Gh.F.: Ungurii, această minoritate etnică, care nu este loială statului român, nu recunoaşte Uni-rea de la 1918, cum nu a votat nici Constituţia, creează atât de mari probleme cum nu am avut noi în istoria noastră milenară. Dar totul este pe fondul slăbiciunilor pe care preşedinţii României, începând din 1990 încoace, le-au permis. Deo-arece toţi sunt alogeni şi nu înţeleg de ce nu recu-nosc acest lucru.

Rep.: De ce spuneţi că sunt alogeni?Gh.F.: Nu sunt români. Fac parte dintr-o etnie din care făcea parte şi Silviu Brucan care nu avea ba-calaureat şi a ajuns membru deplin al Academiei.

Rep.: Sunt evrei toţi preşedinţii României?Gh.F: Da. Dar nu înţeleg de ce le e ruşine de acest fapt? Nu înţeleg de ce îi e ruşine lui Băsescu să spună că tatăl lui trăieşte în Israel. Sau că Petre Roman e evreu. Singurele formaţiuni politice care au scăpat de acest scenariu al preşedinţilor alo-geni au fost PUNR (care acum nu mai există) şi Partidul România Mare.Rep.: Ce mai face senatorul Corneliu Vadim Tudor?Gh.F.: Este „mitraliat” din toate poziţiile pentru a fi discreditat. Gestul de arunca cu apă în execu-torul judecătoresc a fost unul simbolic. A aruncat cu apă curată.

Rep.: De ce aţi vopsit băncile în culorile tricolo-rului românesc?Gh.F.: (Râde din nou cu poftă) Culorile noastre sunt milenare. Se regăsesc pe columna lui Traian,

pe steagul de luptă dacic, lupul dacic, până şi pe steagul capitalei ungare se regăsesc aceste cu-lori, pe portul nord coreean, deci era firesc să le promovăm peste tot.

Rep.: Mai este un an până la viitoarele alegeri...Gh.F.: Dacă îmi permiteţi să vă fac o precizare. De 21 de ani, în România, nu au fost alegeri, ci furt de vot. De 21 de ani spun acest lucru clar şi răspicat. Pe noi au reuşit să ne scoată din Parlamentul României şi nu mai avem reprezentare decât în Parlamentul European.

Rep.: Ce părere aveţi de regionalizarea ţării?Gh.F.: Băsescu a primit mutarea în plic, din străinătate, de federalizare a ţării. A scăpat po-rumbelul. E o tâmpenie tot ce se întâmplă în zilele acestea.

Rep.: Unde vă vedeţi peste zece ani?Gh.F: Nu ştiu. Depinde ce vrea bunul Dumnezeu. Trebuie să fim bun români până la capăt.

A consemnat Florin Lazăr

Apocalipsa după Funar

Şi cum vă ziceam, einstein nu ar fi existat dacă nu-l omorau pe eminescu, la fel cum nu ar fi existat Boc şi apostu dacă nu m-ar fi ucis politic pe mine...

asta-i viaţa...

Doamnă ce staţi atât. Pu-

neţi ştampila pe cine tre-

buie: Copotoiu for ever?

eu cu cine votez? Că la prezidenţiale am mers pe mâna lui Geaonă şi am

luat ţeapă.

Referendumul pentru determinarea noului rector de la UMF Târgu Mure a dat mari bătăi de cap profesorilor şi studenţilor din Senatul Universităţii

Arhiepiscopul Irineu Bistriţeanu şi protopopul Gheorghe Şincan îngrijoraţi de efectele crizei economice asupra mersului Bisericii

Spune părinte protopop cum stăm în Mureş. am strâns ceva sau tot săraci? Că vă văd pe majoritatea

cu jeep-uri şi maşini de fiţe

Prea Sfinţite să ştiţi că merge rău de când cu criza. Oamenii nu apelează

nici măcar la pomelnicele online

Anul VIII, nr. 457 | 20 - 26 iunie 2011 5"Să Se revizuiaSCă. PriMeSC!Dar Să nu Se SChiMBe niMiC."

Situaţie fără precedent în învăţământul uni-versitar mureşean. Peste 400 de absolvenţi ai Universităţii „Petru Maior” de la patru specializări erau cât pe ce să susţină examenul de licenţă în alte centre universitare datorită nepromovării la timp a unei Hotărâri de Gu-vern. „La sfârşitul lunii mai am aflat stupefiaţi că nu o să dăm licenţa aici ci la altă Universitate cu toate că Specializarea Drept este acreditată. Nu am înţeles foarte bine explicaţiile, dar nu îmi convine să mă duc prin alt oraş să dau licenţa. Lucrez şi trebuie să-mi iau liber plus că este o cheltuială în plus”, ne-a spus Andrea, studentă la specializarea Drept.

Hotărârea de Guvern lipseşte cu desăvârşireLiviu Marian, rectorul Universităţii „Petru Maior” ne explică situaţia creată. „Conform uzanţelor, în fiecare an Ministerul Educaţiei trebuie să promoveze o Hotărâre de Guvern în care noile specializări acreditate să fie cer-tificate prin Hotărârea de Guvern. Comisia de la ARACIS (n.r.: Agenţia Română de Asigu-rare a Calităţii în Învăţământul Superior) vine înainte verifică dosarele pe care le-am depus

noi şi acele dosare, dacă le acreditează, merg la Minister şi acesta le trece în Hotărârea de Guvern. Din păcate din 2009 Ministerul nu a mai scos Hotărâre de Guvern şi în asemenea condiţii Hotărârea din 2009 este şi acum în vigoare pentru că, nefiind o alta, noi am rămas cu Specializare Drept, de exemplu, care a fost acreditată în septembrie anul trecut şi nor-mal trebuia fără nicio problemă să organizăm examenul de licenţă aici”, ne-a declarat Liviu Marian. Potrivit documentelor, Specializarea Drept a fost acreditată în luna noiembrie a anului 2010, aşa cum arată adresa nr. 8866 din 7 noimebrie 2010 remisă Universităţii de către ARACIS, ultima Hotărâre de Guvern pen-tru aprobarea nomenclatorului domeniilor, a structurilor instituţiilor de învăţământ superior şi a specializărilor/programelor de studii uni-versitare de licenţă acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu organizate de acestea, are numărul 749 şi a fost publicată la 24 iunie din 2009. Pe scurt, din 2009 până în prezent Guvernul nu a reuşit să dea copy-paste din tabele ARACIS într-un tabel centralizat şi să scoată o Hotărâre de Guvern. Bine că au avut timp să facă studii de impact şi să-şi asume răspunderea pe Legea Educaţiei.

Legea Educaţiei pune beţe-n roateProblemele nu se opresc la lipsa Hotărârii de Guvern. Astfel, potrivit Legii Educaţiei Naţionale, comisiile de examinare pentru examenul de licenţă nu mai au dreptul de a se deplasa la altă unitate de învăţământ. De asemenea, legea interzice perceperea unei taxe de examinare de la studenţi. În aceste condiţii studenţii ar fi trebuit să se deplaseze la alte centre universitare iar UPM ar fi fost obligată să suporte transportul acestora, suma ridicându-se la 60.000 lei.

Paşcan se arată încrezător şi ştie el de ceConducerea UPM a bombardat Ministerul cu

memorii dar fără rezultat. Un memoriu a fost făcut şi prefectului Marius Paşcan, care plecat la Bucureşti cu probleme de doctorat, a in-trat şi până la domnu’ ministru să încerce să rezolve ceva. Coridoarele din Minister mai au şi urechi iar sursele noastre ne-au informat că s-a lăsat cu urlete şi strigăte în cabinetul mi-nisterial. După două zile aflăm de la cei de la UPM că a venit un ordin de ministru care le permite să organizeze licenţa aici la Mureş şi să vină comisii din alte centre universitare care să examineze şi studenţii să plătească taxă de licenţă. Adică exact ca până acum. Ne pu-nem întrebarea, dacă astfel se aplică şi se face reformă de ce şi-au mai asumat răspunderea?

Lex Tetrix

Funeriu, licenţa sau cum să ne contrazicem propria lege

Povestitorul şef al României, Traian Băsescu, a apărut acum două săptămâni cu o nouă creaţie pe piaţa literat-politică a naţiei noastre. Reor-ganizarea administrativ-teritorială. Am putea fi păcăliţi să credem că Traian Băsescu a visat noaptea povestea asta şi a venit dimineaţa să ne-o spună. Chiar dacă aparent Băse a scos povestea de nicăieri, el vorbea încă de la în-ceputul anului despre problema reorganizării şi le atrăgea atenţia membrilor Guvernului că trebuie făcută în timp util, nu de alta dar legea electorală şi multe altele nu pot fi schimbate cu şase luni înainte de alegeri. Cum a auzit naţia politică română de povestea Preşedintelui a sărit în aer. „UDMR nu va fi de acord cu această variantă”, ne spunea deputatul Kerekes Karoly. „Preşedintele nu are iniţiativă şi trebuie organi-zat referedum. Noi avem un proiect de reorga-nizare sistematică”, au sărit în cor USL-işti. „Ne gândim să ne asumăm răspunderea”, a spus PDL pentru a nu mai ştiu a câta oară.Povestea asta arată un singur lucru. În România,

un om are o idee. Că omul acesta se numeşte Traian Băsescu, Elena Udrea, Victor Ponta, Crin Antonescu, Dorin Florea, Popescu Ionică sau Gicu Stângă e absolut irelevant. Domnule, omul are o idee şi pe principiul liberei exprimări o aduce în atenţia publică. Atenţia publică, în loc să stea calmă şi să spună „Ne arătaţi şi nouă cum, ce, cine, când, de ce şi cum costă” începe şi analizează, para-analizează, despică firul, caută interesele absconse şi ajungem se pare în povestea asta a reorganizării până la punctul unor eventuale mişcări de protest „fără arme deocamdată”, ca să-i cităm pe cei din CNS. Eu vreau să văd un studiu de impact care să-mi spună şi mie: de ce trebuie să desfiinţăm judeţele? Cum vor arăta noile structuri? Câte legi şi alte acte normative trebuie modificate? Cât costă treaba asta că sunt contribuabil? Fraţilor voi ştiţi ce înseamnă o reorganizare administrativ-teritorială?

Lex Tetrix

Povestea reorganizării sau despre ce discutăm?

Pentru două ore, joi seara, cei mai sus nominalizaţi au renunţat la a-şi arunca replici acide prin conferinţe de presă şi, sub atenta organizare a PSD Târgu Mureş, s-au adunat o masă dreptunghiulară pentru a discuta pro-blemele oraşului. Temele generale propuse de cei de la PSD au fost atragerea de investi-tori la Târgu Mureş în vederea creări de locuri de muncă şi transparenţa în administraţia publică locală. „Este o dovadă de maturi-tate că ne putem strânge la o masă”, a spus Dragoş Popa, care a dat startul afirmaţiilor de acelaşi gen din partea colegilor politicieni.

La discuţii pe principii înainteÎntâlnirea oamenilor politici, care semăna sincer cu un fel de dezbateri pentru un nemenţionat Congres de Pace a decurs fără incidente majore atât timp cât s-a vorbit de principii generale. Toţi au fost de acord că pentru a atrage investitori trebuie să le oferi acestora un mediu calm, serios şi prietenos. Ceea ce nu se poate face, zicem noi, atunci când Dorin Florea le spune celor de la Mc-Donalds că le-a făcut copertină la pasaj să-şi mute oalele fără să le ude ploaia. „Declaraţiile

unui om politic sunt importante. Ei (n.r. marii investitori) se uită la comportamentul politic în timp”, a spus Poruţiu şi noi îl credem că ştie ce vorbeşte.

La probleme punctuale înapoiCornel Brişcaru şi-a arătat, nu o dată, colţii pe parcursul dezbaterilor fiind cât pe ce la un moment dat să-i determine pe Dumitru Ma-tei, inspector şcolar general şi pe vicele Ce-gzi să părăsească discuţiile. Problema deja a fost arhianalizată şi ne referim aici la labora-toarele Electromureş. Apele s-au calmat, cei din PDL au luat notiţe de sugestiile colegilor iar cei din PNL au declarat că vor organiza ei următoarea întâlnire. Concluzia cea mai importantă care s-a desprins din discuţii a fost enunţată de Ioana Roman. „Cred că nu suntem povestiţi de mult”, a conchis consil-ierul local. Poate dacă vor povesti mai des vom vedea mai puţine schimburi, mai mult sau mai puţin fondate, de replici prin inter-mediul presei şi vom vedea şi noi ceva proi-ecte cât de cât coerente pentru oraş.

Lex Tetrix

Dreptunghiulara masă rotundăa politicii mureşene

La sfârşitul anului trecut Guvernul Boc şi-a asumat răspunderea pe Legea Educaţiei Naţionale. Nici nu a început să fie bine aplica-tă în practică marea reformă a învăţământului românesc că au şi apărut tot felul de probleme. Una dintre ele, „made in Mureş” l-a determinat pe Funeriu să-şi contrazică propria lege.

Să se reorganizeze, dar să nu se schimbe nimic. Să nu se reorga-nizeze, dar să se schimbe totul. Cam aşa putem descrie povestea din ultimele două săptămâni având ca subiect reorganizarea ad-ministrativ-teritorială.

Cornel Brişcaru, Mihail Poruţiu, Ioana Roman, Dragoş Popa, Dumitru Matei, Ionela Ciotlăuş, Csegzi Sandor, Mihai Vartolo-mei, Benedek Istvan şi Sebastian Pui au găsit un element co-mun. Lipsa investitorilor şi a transparenţei în administraţie i-au adus pe toţi la masa dezbaterilor.

auzi Gicule, tu după care lege dai licenţa? nu ştiu mă, da dincolo

era mai ieftin.

„vai ce bine că ne mai întâlnim şi noi să povestim, chiar nu în-ţeleg cum să conducem un oraş dacă nu ne vorbim între noi.

Mai bine să fim amici să nu ne mai punem beţe-n roate. ”

Anul VIII, nr. 457 | 20 - 26 iunie 20116facă -se voia ta!

Cine nu a văzut prin oraş celebrele deja numere de înmatriculare gen: FBI, CIA, XXX, BMW etc. Ma-joritatea atârnând în faţa şi spatele maşinilor de fiţe, conduse de băieţi de bani gata sau piţipoance de mall. În afară de acestea ne-am mai obişnuit cu autovehiculele care au plăcuţe de înmatriculare cu inspiraţie dumnezeiască: MIR, MYR, DUH, HAR. Care aparţin în general unor feţe bisericeşti sau a familiilor lor apropiate. Cu ocazia venirii ÎPS arhi-episcopului de Alba, Irineu Bistriţeanul am avut ocazia să admirăm astfel de cazuri. Şi nu am scă-pat ocazia să vi le arătăm şi dumneavoastră. (A.I.)

Sfinţenia atinge şi numerele de înmatriculare

Anul VIII, nr. 457 | 20 - 26 iunie 2011 7povestea lui pan

Reporter: Spuneaţi că popularitatea de care vă bucuraţi în occident a început să îl irite pe fostul preşedinte al României Nico-lae Ceauşescu, când v-aţi dat seama că dumneavoastră aţi intrat în vizorul său? Şi că vrea să vă extermine?Gheorghe Zamfir: În martie 1982, am fost aju-tat de fostul Ministru de Externe al României de atunci, Ştefan Andrei care mi-a dat un paşaport în buzunar şi mi-a spus: urcă-te mâine în avi-onul de 9.30 care zboară la Paris ia-ţi naiurile şi valiza de lucru şi nu te mai întoarce în România până îţi voi comunica eu, pentru că te omoară Ceauşescu. M-am speriat dar m-am conformat dacă era viaţa mea în joc, a trecut aproape un an şi am vrut să mă întorc să îmi vând vila care o aveam atunci în România, să lichidez tot ce mai aveam în ţară şi mi s-a spus la telefon că nu e cazul să vin că o să mor. Am început să plâng la telefon în hohote şi mi-a spus mi-nistrul Ştefan Andrei că e periculos să aterizez în România. La câteva zile am aflat prin nişte scurgeri de informaţii la cineva din la Serviciul de Informaţii că urma să fiu ucis între aero-portul Otopeni şi Băneasa. Maşina în care mă aflam eu urma să fie lovită de un tractor să fiu făcut zob şi aruncat într-un şanţ.

Rep.: Care ar fi fost interesul lui Ceauşescu?G.Z.: Se pare că Ceauşescu devenise foarte gelos pe mine că ajunsesem în sondajele

internaţionale numărul unu mondial şi pe plan internaţional eram mai cunoscut şi mai popu-lar decât el. Îl deranjam foarte mult involun-tar, pentru că Nicolae Ceauşescu lupta atunci să primească Premiul Nobel pentru Pace. A cui pace nu ştiu? Pentru că ţin minte foarte bine că imaginea lui era pusă pe toate zidurile marilor fabrici şi uzine cu lozinca”Ceauşescu PACE-Ceauşescu PACE”. Era o propagandă uluitoare şi tone de bani băgaţi în această campanie de imagine a dictatorului pentru ca acesta să obţină acest titlu suprem. Dar cu toate de-mersurile sale diabolice nu a reuşit, pentru că Ceauşescu a căzut în panta cealaltă a ob-scurantismului comunism şi a demenţializării sistemului şi transformării lui în “cel mai iubit conducător”. Ceauşescu începea să sufere tot mai mult de grandoare şi să fie obsedat de cultul personalităţii. În timp ce românii din ţară trebuiau să aprindă doar un bec în casă, să facă cozi interminabile la alimentele raţionalizate, frigul şi foamea toate lucrurile care i-au chinuit pe români au declanşat într-un fel sau altul şi ceea ce a urmat. În 1984 Nicolae Ceauşescu s-a interesat de mine personal a aflat că sunt la Paris şi l-a trimis pe fiul său Nicu Ceauşescu să mă caute să mă convingă să mă întorc în ţară că mi se vor da toate onorurile posibile.

Rep.: A venit Nicu Ceauşescu la Paris pentru dumneavoastră?

G.Z.: M-a găsit prin ambasadorul României de la Paris de atunci Manea Mănescu. M-am întâlnit cu fiul dictatorului la Ambasada României la Par-is. Tata se afla din întâmplare în vizită la mine şi nu m-a lăsat să merg singur la întâlnirea cu Nicu Ceaşescu de frică să nu mă răpească comuniştii, aşa că am mers împreună şi am servit un ceai împreună, cu fiul dictatorului care s-a străduit să mă convingă prin toate felurile să revin în ţară. Eu i-am spus: lasă-mă să mă gândesc puţin şi te anunţ când mă hotărăsc. Dar după plecarea lui Nicu Ceauşescu din Franţa, ambasadorul României la Paris care era un domn distins şi care ştia el multe lucruri şi probabil că ţinea la mine şi mă aprecia m-a sfătuit să nu mă întorc în ţară pentru că el nu îmi garantează întoarcerea mea vreodată la Paris.

Rep.: Am înţeles că au fost mai multe ten-tative?G.Z.: În 1985 mă aflam în stradă încercând să dau de finul meu, marele pictor Andrei Sorel. El era pe partea cealaltă a bulevardului şi m-a chemat până la el. Am traversat şi la un mo-ment dat a oprit lângă mine o Dacie albă cu numere de corp diplomatic, s-a deschis o uşă fulgerător şi un individ a încercat să mă tragă în maşină. Moment în care Andrei a strigat în gura mare, s-a repezit şi m-a tras din mâna omului, adică m-a salvat. Dacă ajungeam în maşina aceea nu ştiu ce s-ar fi putut întâmpla cu mine. În acelaşi an încă mă aflam la Paris şi primesc un telefon de la un domn pictor, al cărui nume nu vreau să îl spun acum, şi pe care îl consideram prieten. Omul mi-a spus că vine cu o expoziţie de pictură la Paris şi apoi merge la New-York. M-a mirat şi i-am spus: „bine dar eu nu cred că lucrările tale sunt chiar de ex-pus la Paris”, pentru că eu ştiam că mai e şi colonel de securitate. Eram deja foarte speriat pentru că simţeam că sunt urmărit peste tot de oamenii lui Ceauşescu. Atunci în perioada aceea am primit şi o scrisoare de la tata din România în care îmi spunea să mă feresc exact de pictorul care mă sunase, că a fost trimis de Ceauşescu să mă otrăvească. Aşa că am fu-git la Montreal unde eram rezident canadian, dar la scurt timp, acelaşi pictor a făcut rost de numărul meu de telefon care mă gândeam că e imposibil de aflat şi m-a sunat cu aceeaşi poveste. Că prietenia noastră de nezdrunci-nat nu poate fi anulată de nimic şi de nimeni. I-am spus că da, aşa e ne vedem şi că poate merg chiar eu la New-York că aveam maşină cu număr canadian şi cunoşteam foarte bine drumul de la Montreal la New-York erau 700 de km distanţă. Doar că eu am fugit în Paris din

nou unde iarăşi a venit după mine tipul ăsta să mă caute şi atunci m-am hotărât să plec în Elveţia şi nu am greşit pentru că a fost singura ţară în care nu a mai reuşit să îmi dea de urmă. Tipul s-a întors în ţară urmând ca la vreo doi ani să aflu că a decedat de cancer.

Rep.: Aţi revenit în ţară după revoluţia din 1989. Care a fost primul impact ?G.Z.: Urât! Este cea mai mare greşeală a mea că m-am întors. În 1990 m-am întors în România unde mi s-a întâmplat ce mi s-a întâmplat. Pen-tru că apariţia mea de la Balconul Universităţii cu Jos Comunismul-Jos, Iliescu, discursurile pe care le am încheiat cu rugăciunea “Tatăl nos-tru” în faţa a 25.000 de oameni care au aprins lumânări şi brichete nu s-a difuzat niciodată pe post. La fel nici cuvântările mele din 28 ianua-rie, 4 februarie din Chişinău 1990 când am fost primit ca un şef de stat în Basarabia în manda-tul preşedintelui Mircea Snegur şi pe vremea Ministrului Culturii Ion Ungureanu. Acolo l-am întâlnit pe Vieru, pe Andrei Strâmbean care era un mare dramaturg.. Vieru a scris atunci în ziarul lor de la Chşinău, un miracol românesc, pe o pagină de ziar: Ştefan Cel Mare, Eminescu şi Zamfir. Am dat acolo 5 concerte epocale în care plângea toată sala care avea o capacitate de 4.000 de locuri. Preşedintele era în extaz a spus că îmi face o statuie în mărime naturală, că dau unei comune din Basarbaia numele de Gheorghe Zamfir, m-au făcut membru de onoare al Uniunii Compozitorilor şi profesor de onoare al Conservatorului “Gheorghe Dima” din Chişinău. Plus mi-au dat 2.400 de mp de teren pentru a face o casă memorială în ini-ma capitalei în timp ce în România nu mi s-a dat ci mi s-a luat totul. În Chişinău atunci s-a şi inaugurat zidul de cărămidă, al casei cu un sobor de preoţi cu slujbă religioasă şi a rămas acel teren al lui Gheorghe Zamfi pe strada Ve-ronica Micle, colţ cu Mihai Eminescu. A rămas de izbelişte pentru că eu nu puteam să merg acolo, deoarece eu eram în exil şi la un mo-ment dat acest teren a fost luat de mafioţii din Chişinău care au construit acolo nişte baruri şi discoteci ilegal. M-am dus după câţiva ani să îmi iau terenul înapoi la Zaporojan, arhitectul şef din Chişinău care mi-a găsit actele pe teren scrise în limba rusă dar nu am mai primit nimic până la urmă pentru că avut grijă cineva să dispară dosarul pe acel teren. (Va urma)

Au consemnat Robert MATEI şi Ştefan BRUMAR

Episodul II

Gheorghe Zamfir “Trebuia să fiu ucis între aeroportul Otopeni şi Băneasa” În acest număr al Ziarului de Mureş continuăm interviul ma-estrului Gheorghe Zamfir, su-pranumit “Regele Naiului”, pe care l-am întâlnit la Reghin, acasă la prietenii săi de o viaţă, istoricul Dumitru Vasi Şoimoşan şi cântăreaţa Natalia Gliga. Aici omul care a introdus naiul în toate stilurile şi genurile muzi-cale ne-a dezvăluit cum, gloria care i-a adus-o naiul îi putea fi fatală. Asta pentru că a început să îl deranjeze pe Nicolae Ceau-şescu care lupta în aceea peri-oadă pentru obţinerea premiu-lui Nobel pentru pace, singurul care îi lipsea din colecţia sa per-sonală de distincţii. Gheorghe Zamfir ne-a dezvăluit numeroasele tentative de omor încercate la adresa sa, la comanda lui Ceauşescu

8 Anul VIII, nr. 457 | 20 - 26 iunie 2011

la donna e mobile

Cu sediul în Tg.Mureş str. Barajului nr. 6 organizează licitaţie publică cu strigare, pentru vânzarea mijloacelor fixe de mai jos :Autobetonieră Renault Kerax –MS-71-TTM-preţ pornire -92160 lei Autobetonieră Renault Kerax-–SB-27-TTM –preţ pornire -92160 lei Autoturism Dacia 1310-MS-40-EPG- preţ pornire-1716 lei Autoturism Dacia 1310-MS-41-EPG- preţ pornire-1661 leiAutoturism Dacia 1310-MS-46-EPG-preţ pornire – 1661 lei Strung 280x600 mm- nr. inv. A21050024 – preţ pornire – 3095 lei Licitaţia are loc în data de 23.06.2011, la ora 10°° la sediul sucursalei din Tg. Mureş , str. Barajului nr. 6 .Preţurile de pornire sunt fără TVA . În caz de ne-adjudecare licitaţia se va repeta în data de 30.06.2011 ora 10oo.Taxa de participare la licitaţie este de 100 lei iar garanţia de participare este 10% din preţul de pornire. Taxa şi garanţia de participare se achită la casieria sucursalei sau la bancă. Cererea şi documentele de participare la licitaţie se depun în plic închis şi se înregistrează la secretariatul sucursalei din Tg. Mureş str. Barajului nr. 6 până cel târziu în ziua licitaţiei ora 9°°. Mijloa-cele fixe sunt expuse în: Tg.Mureş str. Barajului nr. 6 respectiv Sîncraiu de Mureş str. Salciilor nr. 20 .Licitaţia se desfăşoară în conformitate cu regulamentul de licitaţie afişat la sediul sucursalei .Informaţii suplimentare la telefon 0265-404230 sau 0265-404192.

S.N.G.N. ROMGAZ S.A. – SUCURSALA TRANSPORT TEHNOLOGIC

ŞI MENTENANŢĂ TG.MUREŞ

Cine a fost în acest sfârşit de săptămână canicular să se „răcorească” la „Weekend” a avut numai de câştigat. Mai ales iubitorii sexului frumos care au avut parte de o adevărată expoziţie de corpuri care de care mai apetisante. Mureşencele s-au întrecut în a-şi etala dotările de la Mama Natură sau de medicul plastician, fără nicio o urmă de pudicitate. Ceea ce nu le-a prea plăcut vizitatorilor din Complex a fost apa extrem de murdară din bazinul de înot olimpic. Practic, puteai ve-dea cu ochiul liber pete întregi de mucegai sau alge strânse pe fundul apei din bazin. Parcă înotai în Mureş nu într-o piscină de standarde europene. În plus apa din canalele de spălat picioarele a fost atât sâmbătă cât şi duminică extrem de murdară. Iar cabi-nele de schimb au fost pline de mizerie şi urât mirositoare. Aşa că administraţia complexului ar trebui să ia urgent măsuri până nu apar cazuri de îmbolnăvire sau poate chiar ceva mai grav.În rest toate bune şi frumoase. Ne vedem acolo săptămâna viitoare!

(A.I.)

Magia sânilor dezgoliţi

Mii de târgumureşeni au ales să-şi petreacă sfârşitul de săptămână în Complexul de agrement şi sport „Mureşul” din Târgu Mureş

Frumuseţile autohtone s-au grăbit să-şi etaleze nurii

Fetele nu s-au sfiit să se răcorească şi cu o bere rece

Unele dintre ele au preferat să se hidrateze doar cu apă

Fetele au avut grijă să nu se expună la soare fără a avea parte de protecţie

Nu toate au ţinut cont de sfaturile medicului şi au cam exagerat cu statul la soare

Uite draga mea cum se face. Se masează puţin apoi se

întinde crema. dar tu o să ai voie după

18 ani ne-am înţeles?

Fată să te dau cu ceva cremă acum sau mai stai

la prăjit puţin?

Haide draga mea încă un pahar şi gata. Ştii care e sfatul doctorului: 2 litri de apă pe zi!

9Anul VIII, nr. 457 | 20 - 26 iunie 2011

cine “Spală” apa din bazin?

la Complexul „Weekend”

Soare, apă, iarbă verde. Totul te îmbie să tragi un pui de somn liniştit pe pajiştea din „Weekend”

Vara asta fac tot ce-mi trece prin cap....oooo!Apa din bazinul olimpic a fost în acest week-end extrem de murdară

10 Anul VIII, nr. 457 | 20 - 26 iunie 2011

filmul din cetatea medievală

A intrat pe poarta Liceului Papiu o dată cu ins-taurarea perioadei comunismului, mediocru la limba rusă, dar fruntaş la sport fiind chiar căpitanul echipei de baschet a liceului. Sunt amintiri pe care inginerul Ceontea Călin, absol-vent al Promoţiei 1951 a Colegiului Papiu ni le-a depănat la întâlnirea de 6 decenii cu foştii colegi de generaţie, considerată la vremea respectivă una rebelă, de către conducerea şcolii.

Reporter : Cum a fost în urma cu 60 de ani ?Ceontea Călin : Perioada de început a anilor de liceu a stat sub auspiciile anilor 1947-1948, când vremurile erau foarte grele. Dar au trecut şi acum vin alte vremuri grele, în special datorită bătrâneţii.Rep.: Înainte de intrarea în liceu, a fost perioada monarhiei.C. C.: Monarhia am prins-o de mic, şi nu am reuşit să înţeleg prea multe, doar din ce mi-au spus părinţii. Din ce mi-au povestit ei, am rămas cu imaginea că monarhia era una din soluţiile ca această ţară să iasă din marasmă.Rep.: Comunismul era proaspăt instaurat... C. C.: Anii de liceu au fost totuşi deosebiţi, deo-arece în tinereţe omul suportă orice. Noi am fost o clasă unită, o clasă care am fost şi puţin răzvrătiţi, nu am fost cuminţi din punct de vedere al solicitărilor direcţiunii şcolii de atunci. Am avut

şi un director care nu prea ne-a înţeles, sau nu a vrut să ne înţeleagă, domnul director Jovmir Te-odor. Dumnezeul să-l ierte, şi cu regret trebuie să spun că la ora actuală nu mai trăieşte nici un profesor pe care l-am avut în liceu. Rep.: Cum era liceanul Ceontea Călin ?C. C.: Mi-a plăcut tare mult sportul, am fost căpitanul echipei de baschet a liceului. Alături de alţi 6 colegi, în 1951 am câştigat Campio-natul Orăşenesc la Baschet. În acei ani, liceele cu limbă de predare maghiară dominau baschetul şi noi am fost singura echipă care a spart această dominaţie, câştigând acest trofeu în 1951.

Rep.: Cum erau acei ani 50 ?C. C.: Erau grei datorită lipsurilor pe care le-am simţit cu toţii. Noi nu am fost o generaţie care să facem deosebire între unul sau altul, că venea de la ţară, sau era de la oraş. Chiar cei care au venit de la ţară s-au integrat ex-traordinar între cei care erau aşa zişi orăşeni. Partea mai dificilă a fost aceea că ni s-au schimbat destul de des profesorii, deşi unii, de când am început liceul, au fost alături de noi până la momentul absolvirii. Aici mă refer la profesorul de istorie Lupşa Ioan, profesorul Janet George de geografie, şi Nedelcu Alexan-dru, care ne-a fost şi diriginte în ultimul an, profesori şi oameni deosebiţi.

Rep.: Cum aţi caracteriza clasa din care aţi făcut parte ?C. C.: Eram o clasă minunată, foarte bună şi pot spune că din cei 43 elevi care am absolvit în 1951, doar 3 nu au terminat o facultate. Şi din cei care am făcut o facultate, au ieşit ingineri, medici, economişti, avocaţi, preoţi, practic toate categoriile sociale.Rep.: Ce a urmat după terminarea liceului ?C. C.: Am urmat cursurile Facultăţii de In-dustrializare a Lemnului, am început-o la Bucureşti, şi după reoganizarea activităţilor de studiu, am ajuns la Braşov, unde am ter-minat Institutul Forestier din Braşov în 1956.Rep.: Cum se simţea comunismul atunci ?C. C.: Atunci a fost perioada cea mai grea. Se simţea, mai ales că eu când m-am mutat la Braşov, în perioada studenţiei nu am avut altă locaţie la cămin, decât fosta puşcărie din Braşov, unde am stat 42 într-o cameră, studenţi fiind. Braşovul se numea atunci Stalin, era în plină perioadă a procesului de stalinizare a României. Rep.: Aţi prins mai multe perioade, Monarhia, Comunismul, Capitalismul ...C. C.: Mai mult am prins perioada comunistă, care mi-a creat numeroase probleme.Rep.: Ce fel de probleme ?C. C.: Au fost probleme datorită regimului co-munist de atunci, în special asupra tatălui meu, care s-au repercusat şi asupra persoanei mele. După terminarea facultăţii, în 1956, tatăl meu a fost condamnat la 18 ani de închisoare,

condamnat politic sub acuzarea de atentat la siguranţa naţională. Din cei 18 a ispăşit 8 ani de închisoare, până în 1964 când s-a dat decretul de amnistiere, când au fost eliberaţi deţinuţii politici. Am avut de suferit în aceea perioadă deoarece nu puteam accede la un post de con-ducere datorită situaţia tatălui meu, şi am, fost deseori refuzat la modul foarte dur pentru ac-cederea în vreo funcţie mai importantă. Rep.: A venit apoi Revoluţia din 89. S-a schimbat ceva ?C. C.: O dată cu schimbarea de regim în 1989, m-am aşteptat să urmeze altceva decât ce s-a întâmplat. Din păcate nu a fost aşa cum am sperat.

Rep.: Ce sfat le-aţi da celor tineri ?C. C.: Să aibă răbdare, să se gândească că sunt români, şi să îşi îndeplinească ţelul, dar doar dacă le place ceea ce vor să facă. Dacă nu-ţi place ceea ce faci, nu iese cum trebuie. Rep.: Câtă bază trebuie să pună pe carte, pe studiu ?C. C.: După câte aud acum şi tot ce se întâmplă, nu ştiu ce valoare mai are această sintagmă, ai carte, ai parte. Copiii care învaţă şi sunt legaţi de carte cu siguranţă vor avea şi parte. Eu locuiesc între Liceul Unirea şi Liceul Papiu, şi în fiecare zi îi văd cum trec copiii prin faţa casei mele. Îi văd foarte zburdalnici, plini de entuziasm dar se pare că ceva lipseşte, nu prea se implică în nişte treburi mai serioase.

A consemnat Alin ZAHARIE

După două ediţii reuşite (vă spun asta fiindcă am fost martor) iată vine pasul trei cu sigla deja binecunoscută SFF, acest pas fiind unul greu şi apăsat, datorită producţiilor cinematografice şi a invitaţilor de seamă din lumea celei de a 7-a arte. Dacă la primele două ediţii, cei omagiaţi au fost regizorul Alexandru Tatos şi actorul Gheor-ghe Dinică, ediţia din acest va aduce un omagiu actorului Ştefan Iordache, care va fi prezent în Piaţa Cetăţii în chiar prima seară a festivalului, joi, 23 iunie, ora 20.30, unde publicul spectator îl va putea vedea sau revedea pe Victor Petrini în „Cel mai iubit dintre pământeni”. Vor urma apoi alte porţii zdravene de film românesc de calitate, din care amintim „Bibliotheque Pascal”, „Marţi după Crăciun”, „Lumea văzută de Ion B.”, „Bună, ce faci”, „Aurora”,, „Felicia înainte de toate”, “Morgen” „Caravana Cinematografică”. Dacă festivalul debutează cu “Cel mai iubit dintre pământeni” în regia lui Şerban Marinescu, el se

încheie cu o altă figură care s-a considerat de-a lungul a decenii „cel mai iubit fiu al poporului” , prin filmul „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, care va putea fi vizionat sâmbătă, 25 iunie, în Piaţa Cetăţii din Sighişoara. Dacă mai punem la socoteală proiecţiile de film de scurt metraj, găzduite de Clubul Aristocrat, putem deja să ne face, o impresie despre meniul bogat pe care SFF ni-l propune pentru acest an.Deci, timp de 4 zile, Măria Sa Filmul, ne va încânta cu minunăţiile sale, într-un loc minunat plin de poveste, Cetatea Sighişoarei. Dacă cinematografele îşi cerşesc în continuare spectatorii, filmul românesc ajunge să nu mai fie profet în ţara lui, acum e un ex-celent prilej de a contrazice aceste aspecte, şi ne putem reîndrăgosti frumos de ce este naţional şi să-i demonstrăm că pribegiile lui minunate prin întreaga lume sunt apreciate şi acasă la el. O putem face chiar la doi paşi de noi, la Sighişoara, un loc poate prea ocolit de mulţi dintre noi, care

din păcate nu conştientizează ce minunăţie de loc putem avea. Pentru cei care nu au fost la primele doua ediţii, au acum prilejul să simtă magia filmu-lui într-un loc plin de poveste, unde istoria şi arhi-tectura locului se contopeşte perfect cu lumea filmului. Timp de 4 zile se vor putea întâlni cu

oameni minunaţi, atât prin intermediul filmelor prezentate cât şi a invitaţilor festivalului care vor spune poveşti frumoase despre film şi nu numai. Unul din protagonistul ediţiei de anul trecut , regizorul Nae Caranfil spunea : “Un film nu este opera unei agenţii de turism, nu este finanţat de un program pentru atragerea străinilor pe lito-ral, ci este o operă de artă şi un act de cultură. El îşi are propriul său univers”. Unul aparte am spune noi, un univers care poate face diferenţa între noi şi ceilalţi. Cine sunt ceilalţi ? Nici nu mai contează, atâta timp cât ne găsim timp pentru ceva frumos care să ne trezească din amorţeala asta generală, cu filme de prost gust, cu ac-tori pe post de preşedinţi, premieri, politicieni, afacerişti, cu reprezentaţii la fel de proaste. SFF 2011 ne propune să evadăm într-o altă lume decât cea care vedem zilnic la televizor, pe stradă, în Parlament sau mai ştiu eu pe unde. Nu e greu, e nevoie doar de puţină bunăvoinţă pentru a pătrunde într-o lume minunată de ce-luloid, cum frumos îi mai spunea Lazăr Cassvan, în cartea sa, pe care cu bucurie am găsit-o în rafturile bibliotecii, plină de praf.

Alin ZAHARIE

Amintirile unui fost absolvent de la Papiu

Liceul şi epoca de aur

Sighişoara devine platoul de proiecţie al filmelor româneşti premiateDupă ce a colindat lumea în lung şi-n lat, pe la festivaluri de prestigiu în cursul anului trecut, filmul românesc de bună calitate va poposi timp de 4 zile în Cetatea Sighişoara, el fiind protagonistul ediţiei a tre-ia a Sighişoara Film Festival, care va avea loc în perioada 23-26 iunie.

La 70 de ani după ce Al. Papiu Ilarian intra definitiv în istorie, Ceontea Călin făcea primi paşi în liceul ce poartă numele paşoptistului ardelean, paşi rememoraţi la 6 decenii de la absolvire

Anul VIII, nr. 457 | 20 - 26 iunie 2011 11ia gogoaşa înfuriată!

www.ziaruldemures.ro

Spital privat la Sighişoara cu beţe în roate de la începutCetăţenii municipiului Sighişoara şi nu numai, ar putea beneficia pe viitor de servicii medicale la standarde europene în cadrul primului centru medical privat, ce se doreşte a fi construit la Sighişoara. Investiţia aparţine omului de afaceri Ion Diniţă, liderul organizaţiei judeţene a PC Braşov care şi-a pus în gând să facă la Sighişoara o clinică modernă dotată la standarde europene şi să reînvie turismul medical în zonă. Clinica se va realiza în cadrul unui bloc aflat deja în proprietatea sa, după ce va evacua lo-catarii, şi va concesiona centrala termică dezafectată şi o parcelă de spaţiu verde pentru parcări, alei, accese. Deşi pro-iectul pare a fi unul agreat de Primărie, consilierii locali nu par pe deplin convinşi, găsind suficiente beţe în roate. Ba că s-au mai vândut spaţii şi nu s-a mai realizat ceea ce se spusese iniţial, sau că centrala termică dezafectată pe care omul de afaceri vrea să o conce-sioneze ar trebui întâi scoasă la licitaţie, nu poate fi dată cu dedicaţie, ba că sunt garaje în zonă care se doresc a fi desfiinţate. Votul final se va da când va intra proiectul de hotărâre în şedinţa de Consiliu Local.

Din nou reţete gratuite de la medicii de familieS-a spart gheaţa. Medicii de familie au început să se gândească la binele pacienţilor, au renunţat la protest şi au început de săptămâna trecută să semneze noile contracte cu Casa de Asigurări de Sănătate Mureş. Aşa se face că pacienţii nu-şi vor mai băga mâna în

buzunar pentru plata medicamentelor, pentru că medicii de familie au început să elibereze din nou reţete gratuite şi compensate şi bilete de trimitere la me-dicul specialist

Viitorul UMF cu amestec româno-maghiar?Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş se află între ciocan şi nicovală cu problema limbilor de pre-dare. Dascălii maghiari au cerut să aibă state de funcţii distincte faţă de pro-fesorii români, precum şi susţinerea lucrărilor practice în limba maghiară de către studenţii de etnie maghiară. Prob-lema a fost discutată săptămâna trecută în şedinţa de Senat, dar s-a ajuns la o concluzie, pentru că cei de la Facultatea de Medicină Dentară nu au respectat procedura. În schimb, Consiliul Facultăţii de Medicină şi Farmacie au votat ca pre-darea cursurilor să se facă în continuare în limba română. Viitorul universităţii va fi dezbătut din nou, la o nouă şedinţă de Senat.

Cerşetorii din nou pe drumuriCerşetorii rămân fără domiciliile im-provizate pe unde au apucat. Poliţiştii locali au început să facă curăţenie prin municipiul Târgu Mureş demarând ac ţiu nea de evacuare a persoanelor care locuiesc ilegal în adăposturi im-provizate, pentru a preîntâmpina actele infracţionale comise de acestea, precum şi izbucnirea unor eventuale epidemii. prima acţiune a avut loc, miercuri, prin evacuarea a patru rromi care ocupau ile-gal imobile din incinta Ştrandului 1 Mai.

Mare veste mare pentru consumatorii de langoşi uleioşi ce zac în vitrina cuşcubetei din gangul ce duce spre Grădina de Vară. Dacă anii trecuţi aţi fost daţi afară din grădină din cauza langoşului pe care nu-l puteaţi consuma la masă, de anul acesta, ghici ce? S-au scos langoşii din meniul Grădiniii de Vară iar voi puteţi consuma liniştiţi langoşi de la cuşcubeta uleioasă, cu halba de bere-n faţă, sub umbra copacilor deşi din grădină. Haios este că anumite produse au fost scoase din meniu însă nu şi din reclama afişată deasupra barului, soluţia fiind benzile adezive lipite deasupra pentru a anula pro-dusul în cauză. Dar ce mai, tot atât de important e că putem hali langoşi în grădină. Pofta mare şi spor la-ngrăşare!

Grădinarul

Poţi să mânci d’afară, la Grădina de Vară!

12 Anul VIII, nr. 457 | 20 - 26 iunie 2011

s-a scumpit iertarea păcatelor

Cele sfinte ţin pasul cu tehnolo-gia. Dacă până acum trebuia să te deplasezi la Biserică pentru a scrie un pomelnic sau un aca-tist, internetul vine în ajutorul enoriaşilor. Aceştia, în doi timpi şi trei mişcări în faţa calculato-rului îşi pot trimite rugăciunea on line către cultele religioase.

Iată cum Biserica integrează tehnologia în rân-durile sale. Fie că eşti la început de drum sau un veteran în treburi bisericeşti, modalitatea de a fi conectat la cele sfinte prin interme-diul internetului se pare că nu este o ruşine. Cauza ar fi probabil şi lipsa în multe locuri a pomelnicelor, fiind poate credincioşi mai puţini, sau credincioşi cu mai puţină dare de mână. Şi cum criza financiară nu a ţinut cont de cele sfinte, conducerea lăcaşurilor de cult a trebuit să dea dovadă de spirit inventiv. Fie că locuieşti în România, Italia, sau peste ocean, nu mai este nevoie să rogi un prieten din ţară să-ţi scrie un pomelnic la Biserică. Portalul www.crestinortodox.ro se îngrijeşte de credincioşii de pretutindeni, venindu-le în ajutor ca să fie pomeniţi la sfintele slujbe, pentru a-şi întări credinţa strămoşească şi a putea primi mai re-pede putere în vreme de necaz.

Sume fixe pentru plata pomelnicului

„Salut, te informăm că am primit pomelnicul”, sună mesajul pe care administratorii portalului

îl trimit, doar după ce a fost confirmată plata online a serviciului bisericesc. Mănăstirea unde doreşti să fi pomenit primeşte solicitarea prin email, părintele stareţ o scoate la imprimantă şi o citeşte în biserică. Cât despre confirmarea din partea bisericii aceasta se face într-un interval de două săptămni de la trimiterea pomelnicu-lui. Dacă nu ştii paşii, secţiunea „Cum să trimiţi pomelnicul” din josul paginii îţi arată tot ce tre-buie să faci. Totul e să ai bani pe card. Pentru că altfel nu ai cum plăti. Care sunt taxele? 1 euro pentru un acatist citit o zi în biserică, 1,84 de euro pentru două zile, 2,80 euro pentru trei zile, sau dacă doriţi să fiţi pomeniţi o perioadă mai lungă de timp, puteţi opta pentru abona-

ment lunar la preţul de 24 de euro. Fără taxe, pomelnicul nu trece „pasul următor” şi nu este trimis către biserica pe care ai selectat-o. Pentru izbăvirea de păcate a celor vii şi a celor trecuţi în nefiinţă, „vama” este plătită direct de pe cardurile Visa, MasterCard, Discover, Ameri-can Express sau prin sistemul de plată online PayPal. Întrebarea este dacă intră şi TVA-ul în preţ, sau din pomelnice nu se mai fac deduceri fiscale. Şi de aici altă chestiune întrebătoare, chitanţa mi se va trimite pe net sau…deloc?Dar acestea sunt răutăcisme diavoleşti şi nu trebuie să ne întrebăm mult, ci să credem că e adevărat şi frumos. Căci netul poate salva suflete pierdute în navigarea lor prin marea de siteuri.

Oamenii normali aleg să meargă la BisericăDar confortul acesta e valabil dacă vreţi să fiţi pomeniţi în bisericile care apar pe portal, nu şi cele din judeţul Mureş unde, ca să fim sănătoşi, trebuie să facem mişcare până la faţa locului.

“Noi suntem oameni normali, în sensul că nu ne ocupăm de prostii care nu au nimic cu biserica. La noi nu se practică aşa ceva în Ardeal. Avem altă mentalitate, suntem oameni sănătoşi. Cine se ocupă cu aşa ceva nu merită să fie în Bi-serica Ortodoxă Română”, a precizat părintele Partenie Pop, protopop de Târnăveni. Iar preoţii care le-ar da doar prin gând să recurgă la tehnologii avansate vor fi aspru sancţionaţi.

„Nu avem astfel de preoţi. Şi pe care îl prind l-am terminat. Eu le-am atras atenţia şi cunosc poziţia mea: pe care îl prind îi fac raport la Înalt Prea Sfinţitul şi pe urmă va primi sancţiunea cuvenită”, a explicat protopopul. Este trist că oamenii se gândesc ca şi rugăciunile lor să fie postate pe internet, să-şi facă publice pro-blemele. „Părerea mea este că orice rugăciune are şi confidenţialitatea ei, trebuie să stai de vorbă cu preotul, să-i spui ce necaz ai. Aşa deja îţi faci publice toate problemele. Preoţii de asta depun jurământul, pentru a păstra se-cretul spovedaniei. Are caracterul ei secret, nu vrea omul să bată toba peste tot. Dacă oamenii optează în sensul acesta este destul de trist”, a afirmat şi părintele Teodor Beldean, proto-popul de Reghin.Nici Patriarhia nu este de acord cu iniţiativa întreprinzătorilor care oferă comoditatea. Dona ţiile credincioşilor ar trebui să fie bene vole, iar serviciul religios nu ar trebui condiţionat de achitarea unei taxe prestabilite.

Arina MOLDOVAN

Pomelnice pe net pentru mântuirea sufletului

Ideea pomelnicelor online nu e pe placul bătrânilor. Ar însemna să înceapă cursurile de calculator.

ajută-mă şi pe mine Doamne să găsesc o

cale să mă pomenească cumva la Biserică, că eu

nu ştiu să lucrez pe internet.

Controversele între Primăria Corunca şi Inspecto-ratul Teritorial de Muncă (ITM) Mureş continuă.Reprezentanţii primăriei nu acceptă nici în ruptul capului faptul că munca la negru s-ar fi desfăşurat în instituţie şi au acţionat în judecată ITM-ul.

În urmă cu două săptămâni, Primăria comunei Corunca a fost amendată de ITM Mureş pentru practicarea muncii la negru în cadrul compartimentului Agent Agricol, de către o singură persoană. Dacă reprezentanţii Primăriei Corunca spun că pen-tru acel post nu aveau angajată nici o persoană, posturile fi-ind blocate, iar ţăranii din comună nu prea ştiu carte să-şi facă singuri temele când vine vorba de întocmirea dosarelor pentru subvenţii de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) Mureş, cei de la ITM o ţin una şi bună: agricultorii pot găsi soluţii, dar la Primărie să nu lucreze nimeni cu nici un obiect, fără să fie angajat.Cea care a acceptat să consilieze agricultorii comunei, la rugămintea acestora, este chiar fosta angajată a compartimen-tului Agent Agricol, Arva Magdalena, pensionată în toamna anului trecut. A lucrat în acest post 36 de ani şi patru luni şi se pare că era singura persoană competentă din comună să ajute agricultorii cu digitizarea hărţii agricole şi întocmirea dosarelor pentru subvenţii la APIA. „Suntem şocaţi de ceea ce se întâmplă. În data de 13 mai am venit la Primărie si era aici un inspector din partea ITM, care a început să ne acuze că am angajat pe cineva fără forme legale. Nu am angajat pe nimeni. Atâta doar, că o doamnă ajuta agricultorii să întocmească dosarele pen-

tru subvenţii. Noi i-am pus la dispoziţie calculatorul şi a făcut muncă în folosul comunităţii, pentru oameni. Nu a luat bani de la nimeni”, a motivat Nagy Martin, primarul comunei Corunca.

10.000 lei amendă pentru munca la negruDe faptul că au primit amendă din partea ITM, primarul spune

că a aflat din presă, iar conducerea ITM susţine că acesta ştia şi nu a vrut sub nici o formă să semneze actul de constatare a contravenţiei emis în data de 8 iunie, care a fost transmis ulte-rior prin poştă. După o săptămână se pare că ar fi ajuns actul de constatare la Primărie „L-am primit de abia luni. Am dat ITM-ul în judecată. Tot colectivul de muncă a semnat că nu este de acord cu ce au făcut ei. Oamenii au obligaţia lor să-şi ajute se-menii. Adică menirea primăriilor este să ajute oamenii. Mai spun odată: noi nu am angajat pe nimeni la negru”, a declarat Nagy Martin, sigur de faptul că acest control a fost unul comandat.

Amenda plătită în 15 zile sau executare silităLegea nu iartă. Poate fi muncă voluntară pentru săteni, dar e muncă la negru în ochii autorităţilor. „În termen de 15 zile trebuie să plătească amenda. Dacă nu, intră în executare silită. E dreptul lor să conteste în instanţă dacă vor”, a răspuns An-drei Mureşan, inspectorul şef al ITM Mureş. Aceasta a mai spus că, potrivit legislaţiei, orice persoană care prestează activităţi cu scop lucrativ trebuie să fie înregistrată cu forme legale de muncă. Ori femeia avea acces la datele din calculatorul instituţiei şi la arhiva instituţiei, respectiv la Registrul Agricol lu-crând fără forme legale.

„Astea sunt consemnate inclusiv în declaraţii ale persoanelor care au venit la noi la ITM şi au dat declaraţii”, a mai spus Andrei Mureşan, subliniind totodată că funcţionarul public al primăriei nu are nici o legătură să întocmească dosare pentru terţe per-soane pentru APIA.

Arina MOLDOVAN

ITM Mureş şi Primăria Corunca la cuţite, în instanţă

Primarul Nagy Martin se dă de ceasul morţii ca cei de la ITM Mureş să înţeleagă că nu are nici în clin nici în mânecă cu munca la negru

am de gând în calit

ate de

primar să dau de ştir

e ţării

cum sunt atacate

primăriile

pentru munca vo

luntară.

Şi în judecată îi dau.

aveţi 15 zile să plătiţi amenda, de nu executarea silită vă mănâncă

Directorul de la ADR Centru, Simion Creţu, în încercarea de a explica cum se scot banii de la Elena Udrea pentru finanţări.

Hai domnule creţu să-i dăm bătaie cu banii ăia!

aţi auzit ce m-au întrebat ăştia

de la presă, de ce merg greu

finanţările. păi ei nu ştiu ce greu

se scot banii de la udrea.

Doamnă, io nu înţeleg unde m-i pădurea pe

calculator.

să vă arăt repede să nu vină iarăşi cei de la itm să mă prindă. poate îmi puşcă şi mie o amendă.

Arva Magdalena, angajata fictivă a Primăriei Corunca arătându-i ţăranului unde are pământul pe harta online

13Anul VIII, nr. 457 | 20 - 26 iunie 2011

file De arHivă

Au plecat peste mări şi ţări...De cele mai multe ori, sărăcia a fost cea care i-a împins să plece de acasă. Trăind sentimente ame-stecate - obidă, teamă şi speranţă - au plecat fără să se mai uite măcar o singură dată în urmă. Au luat însă ţara cu ei, în suflet, locul unde au purtat-o mereu. În vis, în scrisorile trimise celor de acasă, în discuţiile lor...Pentru ei, emigranţii români, nu a fost deloc uşor pentru că au luat viaţa de la capăt. Iar printre cei care au trăit „american dream”, au fost şi mureşeni.

SUA şi Canada au fost preferateCauze diverse, dar în mod pregnant cele socio-economice, au făcut ca de mai bine de un secol, românii - mai ales românii transilvăneni - să emigreze spre spre alte lumi, dar mai ales spre continentul american, văzut ca un “tărâm al făgăduinţei”. Că nu a fost întotdeauna aşa, transpare din corespondenţa lor purtată cu cei din ţară, dar mai ales din articolele apărute în diverse publicaţii ale vremii, în care cei de acolo se întreceau să le dea sfa-turi utile celor de acasă. În 1881, statisticile oficiale nord-ameri-cane au înregistrat pentru prima dată 11 emigranţi din teritoriile româneşti. Şi în Canada s-au stabilit români, dar primii dintre ei şi-au făcut apariţia aici în intervalul 1882 şi 1918. În marea lor majoritate, emigranţii erau muncitori agricoli, dar care au lucrat la început la construcţia de căi ferate şi abia apoi în agricultură. Al doilea val, poate fi considerat cel de după primul război mondial şi până în 1929, nefiind însă foarte consistent ca număr. Acesta a cuprins rude şi prieteni ai celor deja stabiliţi în Canada, unii dintre ei reuşind să obţină slujbe în comerţ sau în profesii care le-au permis accesul în rândul clasei de mijloc. Un mureşean înşelat la un birou de schimb

“America e bună pentru oamenii tineri, care pot să mai înveţe ceva şi să progreseze aicea, pentru aceia care sunt mai în etate şi părinţi de familie, e mai bine să rămâie acasă”, scria abonatul român cu numărul 3277 (?), în articolul “Din America” publi-cat în “Foaia poporului”, din mai 1902. Într-un alt articol, “Din păţaniile emigranţilor”, semnat N. Suciu şi publicat tot în zia-rul de mai sus, în aprilie 1903, acesta le scria celor din ţară:

“Înainte de plecare să-şi iee un costum de haine de oraş şi un cufăr de mână, nu cum vin mulţi cu cioareci văpsiţi negri, cu

suman de lână, nici lungă, nici scurtă, cu căciulă de oi cu lână mare şi o săculeaţă albă în bâtă. Pe aceştia englezii îi bat cu zăpadă, cu pietre sau îi huiduie. Care vin îmbrăcaţi bine şi cu cufăr în mână, aceia nu păţesc ruşine”. Un alt român, pe nu-mele său Vasile Greavu - cu experienţă după mai mulţi ani de şedere în America - în articolul “Către fraţii din toate părţile Americii”, publicat în “Foaia poporului”, din noiembrie 1905, le adresa românilor sfatul de a-şi depune economiile “cu folos” la banca Colonial Trust Co., din Pittsburgh, deoarece - spunea el

- “pot fi seduşi de agenţi nesiguri”. Dincolo de utilitatea sfatului, Vasile Greavu, fost învăţător în Topârcea Sibiului, ajuns acum funcţionar la banca menţionată, făcea de fapt şi reclamă băncii în care lucra. Nicolae Suciu - un frecvent corespondent al “Foii poporului” - le atrăgea atenţia celor din ţară, în articolul “Fiţi cu grijă!” asupra faptului că “Vasile Russu din Șăulia Mureşului a fost înşelat la un birou de schimb din New York. Băgaţi de seamă cu cine discutaţi şi numai dacă este îmbrăcat bine!” Un asemenea sfat, a fost probabil util în acele vremuri, astăzi însă, când în jur e plin de escroci îmbrăcaţi bine şi dintre care unii fac chiar şi politică, un asemenea sfat este desuet. Plin de umor, dar şi de candoare, se dovedeşte a fi sfatul lui V. E. Moldovan din Cleveland, publicat în “Foaia Poporului” din ianuarie 1911. Acesta le scria conaţionalilor rămaşi în ţară că “Pentru cei ce vor să-şi caute norocul în America, să evite oraşul, deoarece fumul nu le prieşte, căldura îi suge, povara îi rupe, maşinile îi taie, îi schilodesc şi îi ucid. Să se facă fermieri, la ţară e mâncare bună şi locuinţă curată, acolo rămân sănătoşi, întregi şi frumosi, putând fi model şi pildă bună la sătenii din comuna lor”. De atunci însă, preferinţele s-au mai schimbat, altele sunt profesiile căutate în prezent peste ocean. Puţini români în politica americanăAl treilea val este consemnat la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial şi afluirea lui a durat până spre anul 1955. Motivele emigrării au fost, în principal, de ordin politic. Al patrulea val poate fi apreciat ca fiind situat în perioada anilor ’70 şi ’80, mulţi dintre emigranţi având o foarte bună pregatire profesională. Conform statisticilor oficiale canadiene, în 1986 erau înregistraţi peste 60.000 de români - canadieni (origine unică sau multiplă),

dar astăzi numărul lor este cu mult mai mare. Referitor la româ-nii care trăiesc în SUA, se estimează că aici îşi duc veacul peste 1 milion de americani de origine română. Cea mai mare concen-trare a originarilor din Romania, se află în oraşele din nord-estul SUA - în statele Ohio, Indiana, Michigan, Illinois, Pennsylvania şi la New York. Românii continuă însă să emigreze şi în prezent, cu preponderenţă spre SUA şi Canada, motivele fiind de ordin eco-nomic. Din păcate însă, deşi suntem ca număr, a 20-a comuni-tate din cele 72 stabilite în SUA, spre deosebire de polonezi sau unguri, sunt puţini românii americani care reuşesc să acceadă în sfera politicului şi să facă lobby pentru România. Singurul caz recunoscut este cel cel al miliardarului american de origine română Martin Hooke, ajuns la un moment dat congresman.

Nicolae BALINTwww.nicolaebalint.wordpress.com

Emigrant în America

La nivel naţional, cea mai veche organizaţie a românilor americani, Uniunea şi Liga Societăţilor Române din America, grupează un număr de 32 de societăţi fraternale din 15 state. Activitatea acestor societăţi este însă în declin, fiind orientată cu precădere către organizarea de evenimente cul-tural-etnice şi, din ce în ce mai rar, către implicarea ceva mai activă în viaţa socială multietnică a localităţilor lor. Compo-nenta lor este îmbătrânită, iar numarul membrilor lor scade continuu. Segmentul de comunitate ce alcatuieşte com-ponenta Uniunii şi Ligii este din ce în ce mai mult afectată de „americanizare” şi manifestă un interes scăzut pentru problemele romaneşti. În prezent, activismul organizaţiei se datorează, în principal, unui grup restrâns de persoane care perseverează în cultivarea relaţiilor cu cercurile politice din Ohio şi Michigan şi reuşeşte să impună atenţiei acestora un-ele acţiuni în sprijinul intereselor României. Ziarul Uniunii şi Ligii - „America” – continuă să reprezinte o voce românească (deşi este scris mai mult în limba engleză), bucurându-se de prestigiul celor peste 90 de ani de apariţie neîntreruptă. Editarea lui este mai mult rodul efortului personal al dom-nului Petre Lucaci, care i s-a dedicat mai bine de 40 de ani. O organizaţie creată recent, mai modernă şi cu obiective, cel puţin în intenţie, mai apropiate de conceptul american de lobby este Congress of Romanian Americams (C.O.R.A.). Înfiinţată în anul 1990, la sugestia lui Richard Schifter - în acel moment asistent al secretarului de stat al S.U.A. – şi a congresmenului Frank Wolf, care a insistat asupra necesităţii unirii organizaţiilor românilor americani într-un comitet de acţiune reprezentativ. Potrivit oficialilor de la „Imigra-tion Canada”, după 1990, circa 3.000 de români, mai ales tineri, s-au stabilit, anual, în Canada (ţară care încurajează multiculturalismul etnic/emigraţia, prin intermediul Minis-terului Federal al Emigraţiei şi Cetăţeniei, reprezentat şi la nivel provincial). Dacă primul şi al doilea val cuprindeau mai ales ţărani veniţi din Transilvania, Bucovina şi Dobrogea, ul-timele reunesc români de diverse profesii din întreaga ţară. În prezent, în Canada trăiesc peste 100.000 de români şi originari din România, potrivit unor surse neoficiale. Cei mai mulţi dintre etnicii români se află în provinciile Ontario, Que-bec, Alberta, Saskatchewan, British Columbia şi Manitoba. Oraşele cele mai populate de români sunt: Toronto, Mon-treal, Kitchener, Windsor, Vancouver, Edmonton şi Hamilton. Caracteristica principală a noilor veniţi după 1990 este diver-sitatea de vârste şi profesii, cele mai multe intelectuale, dar şi unele legate de diferite meserii.

Colonişti americani de la început de secol XX, vânzându-şi produsele într-un târg

”Foaia poporului” le prezintă românilor transilvăneni situaţia celor emigraţi în America

Colonist american la vânătoare

Anul VIII, nr. 457 | 20 - 26 iunie 201114ars longa

Oferte turistice - avion, autocar, individual cazare cu masă sau fără masă

• Charter avion PALMA DE MALLORCA cu plecare din Târg –Mureş, în zilele de 21 si 28 august 2011• Charter avion ANTALYA cu plecare din Târgu - Mureş în fiecare zi de luni, începând cu 13 iunie până la 26 sept 2011 • Charter avion Bodrum, Kusadasi şi Marmaris – Turcia cu plecare din Cluj în fiecare zi de luni, începând cu 5 , până la 26 sept 2011• Charter avion Muntenegru şi Croaţia, cu plecări din Bucureşti în fiecare zi de joi, începând cu 16 iunie, până la 15 sept 2011• Plecări din Târgu –Mureş cu avionul la următoarele destinaţii: Barcelona, Budapesta, Dortmund- Germania, Forli- Italia, Londra, Luton, Madrid, Milano, Bergano, Paris Beauvais, Roma – Fiumicino

Vă oferim bilete de avion on-line

Str. Bolyai 28,Tel: 0265-210610, 0757-63.13.28, 0736-38.23.38,e-mail europolistravel@yahoo.com, web-site: www.europolistravel.com.

Galeriile de Artă ale Uniunii Artiştilor Plastici Mureş din incinta Palatulului Culturii au primit miercuri, 8 iunie, vizita a doi artişti plastici importanţi ai momentului.

Hisako Kobayashi (New York) şi Ferencz J. Réka (Budapesta) şi-au expus lucrările pe simezele Galeriilor UAP, oferind publicului prezent o adevărată lecţie despre frumos. Organizată de UAPR Mureş cu sprijinul Consiliului Judeţean Mureş, curatorii expoziţiei fiind criticii de artă Cora Fodor şi Nagy Miklós Kund, expoziţia a re-unit un public iubitor de frumos, restrâns dar co-chet, care a venit la frumoasă confluenţă nipono-maghiară pe simezele Galeriilor UAP Mureş.Dezrădăcinate din spaţiul natal pe tărâmul ar-tei, din Japonia către New York, în cazul artistei Hisako Kobayashi, respectiv din mediul clu-jean către Budapesta, în cazul Ferencz J. Réka, cele două artiste plastice şi-au deschis larg porţile propriului interior iubitorilor de frumos prezenţi la vernisaj.Printr-o execuţie minuţioasă, prin stăpânirea unor procedee tehnice foarte subtile, pictura artistei Hisako Kobayashi, ne duce cu gândul în spaţii care aparent nu au nici o legătură cu arta tradiţională japoneză, care păstrează însă sen-sibilitatea artistei înrădăcinată în cultura niponă căreia îi rămâne fidelă. În contrast cu Hisako Kobayashi, Ferencz J. Réka ne propune o altă abordare plastică, exprimată cu esenţe figu-rativ meditative, puse pe pânză, ca o etalare a gândurilor ascunse în propriul subconştient. “Lucrările semnate de Réka J. Ferencz au ceva din simplitatea desenului de copil, un pic din viziunea unui ucenic scenograf, o adiere de voită naivitate şi o fărâmă din nebunia unui suprarealism. Alteori reduce motivul la scheme geometrice, descompunând obiectul reprezen-tat într-o mulţime de suprafeţe verticale, prin faţetări de tip cubist. În alternanţă, foloseşte linia dinamică, sinuoasă care curge învăluind obiecte în eleganţa con-tururilor care surprind vizual prin excelenţă

feminin, oferind privitorului senzualismul, lu-cru care nu ştirbeşte cu nimic forţa de expre-

sie” a precizat Cora Fodor, critic de artă.Alin ZAHARIE

Confluenţă japonezo - maghiară pe simezele Galeriei UAP

“Pictura pentru mine este o continuă provocare”

Când pictez, de regulă nu folosesc ideii, sau teme, încerc să găsesc un motiv, pictura pentru mine este un proces de cunoaştere a propriei identităţi. Pictura e precum un sunet, lucru reliefat şi în lucrările mele. Totul este într-o continuă mişcare, iar cu-lorile sunt alese intenţionat astfel ca ele să nu aibă un traseu comun. Ele redau tot ce e mai bun din sentimentele mele. De aseme-nea, îmi place elementul de surpriză, pictu-ra pentru mine este o continuă provocare, prin care să descopăr părţi din propria mea identitate. Hisako Kobayashi

Deasupra tuturor, lucrare semnată de artista Ferenecz J. Reka

Visul pierdut, în viziunea artistei Ferencz J. Reka

Criticii de artă Nagy Miklos Kund şi Cora Fodor au făcut o radiografie a universului plastic al celor două artiste

15Anul VIII, nr. 457 | 20 - 26 iunie 2011

ce e scris(oare) rămâne?

Sărbătorile astea ne dau peste cap toate cele! Nu zic că nu ne strică un pic de re-laş din când în când, dar şi când vine aşa pe nepusă masă te bulversează! Cum des-pre ce relaş vorbesc? Păi weekendul ăsta prelungit de Rusalii, tu! Dacă ştiam din timp că e sărbătoare legală mai nou, nu puteam să-mi duc maşina la reparat din timp şi să nu fi aşteptat să mai dau peste o groapă de mi s-a rupt de tot arcul la roata din faţă! Şi m-a costat!!

No, să nu mai desfac firul în patru! Asta e! Mă gândesc totuşi ce s-ar întâmpla dacă s-ar răscula toţi sfinţii din calendar, cerându-şi şi ei dreptul la o zi liberă, ca să fie cinstiţi cum se cuvine? Adică aşa cum ştie românul! Cu mici şi bere! Când am mai clădi originala noastră democraţie? Că se clatină, mai nou, săraca de ea!Draga mea Ravecă, hai să lăsăm politica şi să mai clevetim de ale noastre! Ştii că eu mi-s curioasă din fire şi mă bag peste tot unde e ceva interesant! Aşa a fost mai zilele trecute când am dat o fugă pe la oraş. Să vezi şi să nu crezi! La casa de cultură, da, tu la casă, nu la Palat, că e şi palat şi casă, numai cultura lipseşte câteodată! Mă duc eu la casa de cultură şi văd că e târg. Nu de oale şi surcele ci de ofertă educaţională, tu! Ghici la ce? Educaţia. Nu ghiceşti! La grădiniţe, soro! Ştiu că au fost deja înscrierile încheiate demult! A fost şi propaganda aia ieftină, dată la televizor, când trei nene cu cafele şi o tanti insomniacă au păzit poarta unei grădiniţe, că vezi Doamne, să fie primii la înscriere! Şi după tot circul, spiritele s-au liniştit şi ce să vezi, târ-gul ofertelor! O grămadă de grădiniţe, dintre astea selecte, no,

că doar nu poţi strica evenimentul cu rudele sărace, ştii cum e, cu expoziţie de diplome, fluturaşi, cd-uri, desene şi cine mai ştie ce, unii aveau şi proiectoare! In fine, asta a fost nimic, dar să fi văzut spectacolul! Tu, Raveco! Ziceai că se dă o întrecere, un fel de Şoimii Patriei de pe vremuri! Au urcat pe scenă una după alta grupele de copii cu educatoarele lor cu tot, aveau coloană sonoră, televiziune, reporteri, tot tacâmul. Unii plecau, fiind după prestaţie, alţii se înghesuiau în culise aşteptându-şi rândul în timp ce iarăşi alţii se produceau pe scenă. În sală erau educatoare cu nişte copii pe care nu prea reuşeau să-i ţină în frâu şi nişte curioşi ca mine. Pe la amiază tot mai multă lume ar fi venit, dar cine se se scoală târziu ajunge la spartul tărgului! Apoi tot datorită firii mele iscoditoare am aflat şi un-ele păreri. Zise aşa pe după căuşul palmei! Că nu acum ar fi trebuit organizat! Cică era primul târg de acest fel! Zic şi eu, tu, cam lipsită de logică! Părinţii care ar fi trebuit să vină, să vadă ce oferte sunt, cei care la anul vor avea copii de grădiniţă, lipseau cu desăvârşire. Nimeni dintre cei prezenţi nu a deschis caietele de prezentare de pe la standuri! Păi cine să se uite? Eu, recunosc, nu ştiam că e voie să le atingi, aşa de fain erau aranjate şi păzite de câte o domnişoară! Am impresia că ele între ele s-au lăudat care are standul mai frumos, mai bogat şi care grupă a cântat sau dansat mai fain! Nu ştiu cine plăteşte chestiile astea? Că era şi o masă cu ciuguleli, sucuri, fructe şi cafele, no bine! Pentru participanţi, nu pentru plebe! Dar ori-cum! Erau destui şi toate-s scumpe! Au contribuit fiecare, mă gândesc, dar totuşi! Măcar de ar fi fost la începutul anului, sau de Moş Nicolae, cum zicea cineva pe acolo. Oricum, înainte de înscrieri, aşa ar fi fost logic. Ce m-am ambalat aşa? Păi cum să nu, tu Ravecă, apoi poţi să ştii când va trebui să-mi găsesc şi eu o grădiniţă potrivită pentru nepoţei? No, ai văzut? Trebuie să fii prevăzătoare, tu! Totuşi e bine că cineva a spart gheaţa şi de acuim încolo se vor organiza şi alte târguri, dintre care unul e imposibil să nu nimerească şi perioada potrivită!Vai, tu, Raveco! Acum observ că nu ţi-am mai povestit decât

despre târg! Se pare că tare am fost marcată de el! Voi ce mai faceţi? Cum aţi sărbătorit? Pe mine să nu mă întrebi de astea, că ştii că nu mă omor după sărbători! Un stres inutil! Care magazin e deschis ca să faci cumpărăturile de ultimul mo-ment, când să prepari masa festivă, tu dormi în picioare de oboseală şi alţii chefuiesc...No! Merci!Draga mea Ravecă, te las cu bine! Ţi se pare că nu m-ai prins în toane bune? Nu, dragă! Aşa sunt eu mai nou. Am devenit ceva mai acidă! Păi cum să nu, dacă preţurile-s pipărate?! No, hai că te pup!

Prietena ta, Letiţia.

Draga mea Ravecă, dragă!

Stimaţi cititori, după o pauză bine meritată cu ocazia sărbătorilor din tradiţia ortodoxă, mi-am dat şi mai bine seama cât de mult îmi doresc să fiu ghimpele din coasta ministrului Sănătăţii, Cseke Attila. Cel căruia îi solicit în continuare demisia de onoare în primul rând pentru că anul trecut au murit be-beluşi la maternitatea Giuleşti din capitală şi în al doilea rând pentru tot haosul existent în sistemul sa-nitar. Cu siguranţă dacă m-aş în-tâlni face-to- face cu Cseke Attila, acesta, în calitate de ministru al Sănătăţii, ar veni cu argumente şi ar încerca să mă convingă că Sănă-tatea românească se reformează, aşa cum de altfel şi Traian Băsescu reformează şi chiar modernizează România. Ei bine, în calitatea mea de cetăţean/contribuabil al aces-tei ţări, dar şi de potenţial pacient al sistemului public de sănătate, permiteţi-mi domnule ministru să am rezervele mele în legătura cu încrederea pe care mi-o cereţi să v-o acord pentru ceea ce faceţi.

Întrebările pe care le-am adresat în ar-ticol, consider că sunt nedumeriri fireşti care apar în mintea oricărui om sănătos sau bolnav, atunci când vede că în siste-mul public de sănătate nu sunt bani în niciun sector. Farmaciştii trebuie să-şi primească bani pe medicamente elibe-rate de mai bine de un an de zile, medicii de familie sunt obligaţi practic să sem-neze noi acorduri cu Casa Naţională de Sănătate deşi sunt deja în al treilea an de subfinanţare, spitalele au probleme în continuare cu aprovizionarea de medica-mente şi alte produse sanitare, iar despre datoriile unităţilor spitaliceşti către furni-zori să nu mai vorbim. Să nu uitâm că la-boratoarele de analize epuizează fondu-rile în câteva ore. Nu ştiu sincer dacă este

pe bune sau nu, dar ştiu că dacă merg în ziua cu numărul doi dintr-o lună a anului, trebuie să-mi plătesc analizele. Şi atunci nu este firesc să ne întrebăm unde se duc banii celor contribuie lunar la fondul de sănătate şi la CAS. Deci domnule minis-tru Cseke Attila, cel de la UDMR, numit politic în fruntea Sănătăţii, aştept câteva răspunsuri la aceste întrebări menţionate în rândurile de mai sus. Tare s-a mai bucurat Cseke Attila când a văzut că medicii de familie au cedat şi au început să se înghesuie pe la casele judeţene de sănătate să semneze actele de funcţionare. Şi pentru că era într-o stare de euforie, Cseke Attila a şi dat drumul la promisiuni:„Salut decizia medi-cilor de familie şi le mulţumesc pentru dialogul pe care l-am purtat în aceste săptămâni şi pentru faptul că au ales să se gândească în primul rând la pacienţii lor, aşa cum le-am solicitat în toate întâl-nirile noastre. Sunt conştient de faptul că

asistenţa medicală primară reprezintă un capitol important în sistemul de sănătate şi vom sprijini mai mult acest sector”, de-clara la începutul săptămânii trecute min-istrul CSEKE Attila. Aşadar domnule minis-tru, aştept şi eu, cu nerăbdare, să vâd cât de important este acest capitol al medi-cilor de familie pentru dumneavoastră. Sper să nu aştept mult şi bine. În încheiere ţin să vorbesc şi despre această scindare pe criterii etnice, atât de mult discutată prin mediul medical, a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Tîrgu Mureş. Vreau doar să spun că nu înţeleg unde vor profesa medicii tineri care vor absolvi la secţia maghiară, dacă ei nu vor şti să se înţeleagă în româneşte cu pacienţii români. Poate vor merge medici în Ungaria, cine ştie...Am auzit un zvon conform căruia maghiarii vor să pună stăpânire pe UMF Tîrgu Mureş. Să fie oare chiar aşa? Curios este faptul că tot mai mult maghiarii ţipă că vor nu ştiu ce ţinuturi, că vor materii predate în limba maghiară, că vor, că vor şi parcă vor tot mai mult să se separe de poporul român. Nu e nicio problemă din punctul meu de vedere, dar parcă înainte de 1989 parcă nu erau atât de vocali şi parcă erau chiar îndrăgostiţi de limba română şi de tradiţiile acestei ţări. Şi ce bine era atunci că nu ne uram atât de mult. Dar a venit democraţia, iar pe unii i-a lovit direct în moalele capului şi au provocat, la numai 3 luni de la revoluţie, un scan-dal extrem de violent între români şi maghiari la Tîrgu Mureş. Să le fie ruşine celor care de mai bine de 20 de ani nu fac altceva decât să agite spiritele şi să-i determine români şi maghiari să ajungă din nou la discuţii care nu ar mai trebui să facă parte din viaţa de zi cu zi. Sper totuşi ca oamenii din ambele tabere să nu mai cadă în plasa extremiştilor care nu vor altceva decât nişte voturi ca să poată pleca pe urmă în ce vacanţe scumpe, iar prostimea să se lupte în continuare. Aşadar, terminaţi măi cu prostiile, lăsaţi UMF-ul în pace şi vedeţi-vă de treburile voastre, că de restul se ocupă INERŢIA.

Dr. Mengele

Joi, iunie 2011 (pe terasă)Periculoasă meserie mi-am ales!Aşa am zis eu aseară, dar un client mi-a atras atenţia că nu meseria ci vremurile pe care le trăim sunt periculoase. Norocul meu că iar m-au mutat din barul de cartier, despre care credeam eu că e unul liniştit, că l-au spart nişte derbedei într-o noapte! Sunt din ăştia porniţi după ţigări şi băutură! Nimic nu le stă în cale când îi apucă dambalaua! Au spart gratiile de fier, cum au putut una ca asta, habar n-am!Aşa că sunt înapoi pe terasă, sub umbrele nu mă plouă, nu mă arde soarele, nici nu observ cum trece vremea!Au venit ieri nişte tineri, studenţi, băieţi şi fete, pe terasă încercau după câte mi-am dat seama să îngraşe porcul în ajun! Au luat nişte cafele şi au stat câteva ore, săracii! Şi ar mai fi stat, dar un client abţiguit, unul de se lăuda că a fost comandant de unitate militară, unul burtos, necăjit rău că i-a tăiat Boc din pensie, i-a gonit! Au răbdat bieţii de ei cât au răbdat, dar omul a început să povestească de la paşopt înco-ace, când era el la şcoala militară şi avea un comandant! Apoi până a ajuns la pensia ciuntită, au avut ce asculta săracii! Din politeţe, fetele încercau să-i mai răspundă la întrebări, dar cine se poate înţelege cu un cetăţean turmentat, care-şi dă cu capul de toţi pereţii, realizând abia acum cu cine a votat! Vâzând că nu-i de stat, tinerii au plecat, iar burtosul a chemat un taxi şi după lungi parlamentări, a plecat! Din pensia de 3000 şi după tăriere i-a mai rămas mai mult decât câştig eu în zilele cele mai bune! Şi cu toate astea încă nu m-am îmbătat!

Una mică

Din jurnalul barmaniţei Unde sunt banii din sistemul sanitar!?

Anul VIII, nr. 457 | 20 - 26 iunie 201116grande luna

Nu trebuie să ai cine ştie ce experienţă fashiona-ble, ci doar o estetică a privirii ca să realizezi că cele mai mari momente în modă se nasc fie la Pa-ris, fie sub fusta celor mai nătângi stângăcii. Un exemplu dantelat aici ar fi ultima piesă care nu ar trebui să lipsească nicicum din garderoba unei femei care se respectă: iegării. Indicat ar fi să fie colanţii coloraţi pe care cu toatele îi aveam în co-pilărie. Dacă ţi-au rămas mici în cei 15 ani care au trecut de când îi purtai, nicio problemă, cu cât sunt mai mini, cu atât mai bini.

Cum au intrat iegării în istoria modei...De obicei, pentru că unele domnişoare, mai tinerele, mai bătrânele, stau câte 3 ore cel puţin în faţa oglinzii, se mai întâmplă să fie total absorbite şi ca o parte din concentrarea lor să rămână captivă fără scăpare în sticla păcătoasă. De multe ori, se întâmplă ca femeile de genul celor de care vorbeam mai sus, concentrate

pe cantitatea de fond de ten aplicată, să mai uite să-şi pună dresurile sau lenjeria intimă. Dar iegării au intrat în istoria fashion odată ce prima femeie a uitat să-şi pună rochia peste dresuri, parcurgându-şi traseul obişnuit de piţi: centrul oraşului, centrul universului- mall-ul, aproape în fundul gol şi pe tocuri. Inspirate de această apariţie nemaipomenită a domnişoarei ui-tuce rămase cu capul în oglindă, începând de a doua zi, centrul Târgu Mureşului a fost invadat de iegări şi colanţi, fără nimic de-asupra, tocurile rămânând accesoriul de bază. Adică, dacă n-ar exista pantofii cu toc pe lângă iegări, picioarele s-ar putea spune că ar rămâne dezbrăcate. Ce poate fi mai senzual decât un picior pe care se mulează un prezervativ?Fetelor, vara nu-i ca iarna! Iegării se poartă dintr-un motiv pe care-l cunoaştem cu toatele: nimeni nu ne poate face reproşuri că am avea fundul gol din moment ce avem ceva lipit de el, adică un material care ne face la fel de interesante ca Fata săracului cea isteaţă a lui Ispirescu: nici pe jos, nici pe cal, nici îmbrăcată, nici dezbrăcată. Dacă totuşi sunteţi din acelea care nu suportă ideea de a avea ceva lipit de picior, atunci poate sunteţi din acelea care suportă ceva lipit de cerul gurii. Mai exact, ca să fiţi în trend cu moda, dar nu suportaţi să purtaţi iegări, atunci

poate măcar vă încumetaţi să mai beţi câte un iegăr maister din când în când. În plus, după un iegăr pe gâtişor, poate-ar intra şi iegăru’ pe picior.

Sticla de iegăr

Fetelor, vara asta se poartă iegării!

Miercuri, 15 iunie 2011, ziua în care acum 122 de ani a trecut în nefiinţă cel mai mare demiurg al literaturii române, pe cerul patriei s-a putut admira în voie un fenomen astronomic despre care specialiştii spun că se petrece cam de câte ori vrea Traian Băsescu să fie preşedintele Ro-mâniei într-un deceniu: maximum de două ori.

Despre eclipsa totală de lună este vorba. Când am auzit prima dată că va fi un astfel de eveniment vizibil din Mureş repede mi-a zburat mintea la eclipsa de soare din 1999. Mă şi gândeam unde o să fiu în acel moment, cu cine, dacă o să fie nori, de unde să-mi iau ochelari fumurii… probleme existenţiale, ce mai! După câteva secunde de cujetări made în Ardeal, mi-am dat seama că, de fapt, e doar o eclipsă banală de lună şi că, evident, nu să am nevoie de ochelari, pentru că se va desfășura, nu-i aşa, noaptea! Evrika. Ce no-roc pe capul meu, şi aşa stăteam prost cu banii. Numa’ de ochelari 3D n-aveam eu „chef”. Oricum, de uitat, am zis că mă uit, doar e gratis. Şi dacă e gratis, cu plăcere şi vă mai aşteptăm pe la noi pe la Mureş! Planurile de acasă nu s-au potrivit însă cu cele de pe terasă pentru că, în euforia competiţională a ciocnitului de halbere am uitat complet de evenimentul de deasupra capului. La ora 23.00, când umbra Pământului făcea deja marcaj strâns la Lună, eram demult eclipsat de puterea de „muncă” a unor vecini de ring. Simpatici foc. Mai ales domnişoarele în fustiţă ultra-scurtă care te făceau să uiţi până şi de faptul că e vre-mea de mers acasă, d-apoi de eclipsă. Ups! Deja e 1 noaptea şi peste 5 ore trebuie să mă trezesc. Dar sunt fericit că am fost martorul din umbră al acestui spectacol ceresc. Cine ştie dacă o să mai prind 25 septem-brie 2015 (data următoarei eclipse totale de lună)?! Sper totuşi să nu ne întâlnim iar la terasă… În orice caz, din spusele prietenilor, n-am pierdut mare lucru. Cică Luna, în momentul de maxim, ar fi avut o culoare portocalie aprinsă. Mare brânză! Şi aici la noi, pe pământ, portocaliul e la mare căutare, mai ales acum că se apropie alegerile din 2012! Mureşeni, puneţi-vă ochelarii contra promisiunilor şi nu votaţi orbeşte vre-un aerian care vă eclipsează de departe cu zerourile din cont.

Ion Eclipsatu’

Cod portocaliu de eclipsă sau... Cum mi-am petrecut eclipsa...