z } µoe ]}vo ^ v } ]]o} ]d]v ]o}...

1

Institutul Național de Sănătate Publică Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate

Raportul Național de Sănătate a

Copiilor și Tinerilor din ROMÂNIA

2017

2


Raportul Național de Sănătate a Copiilor și Tinerilor din ROMÂNIA

2017

“Sănătatea copiilor și adolescenților este importantă pentu fiecare societate.

Chiar și în societățile bogate, îmbunătățirile în acest domeniu, vizând asigurarea

echitabilă a sănătății și bunăstării pentru copii și adolescenți, vor necesita schimbarea,

adeseori sistemică, către o abordare comprehensivă, cu implicarea întregului Guvern.”

Strategia OMS EURO, Investiția în copii: Strategia europeană pentru sănătatea copiilor și

tinerilor 2015–2020

3


CUPRINS

INTRODUCERE _______________________________________________________________________ 4

CAP. I. INDICATORI DEMOGRAFICI _______________________________________________________ 5

I. 1 NATALITATEA_____________________________________________________________________ 5

I. 2 MORTALITATEA INFANTILĂ __________________________________________________________ 6

I. 3 MORTALITATEA PERINATALĂ _________________________________________________________ 8

I. 4 MORTALITATEA NEONATALĂ PRECOCE ________________________________________________ 9

I. 5 MORTINATALITATEA ________________________________________________________________11

I. 6 MORTALITATEA LA COPII ____________________________________________________________ 13

CAP. II INDICATORI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI______________________________________ 15

II. 1 DEZVOLTAREA FIZICĂ________________________________________________________________ 15

II. 2 MORBIDITATEA ____________________________________________________________________ 20

II. 2.1 Morbiditatea înregistrată prin examene de bilanţ ______________________________________ 20

II. 2.2 Morbiditatea înregistrată în cabinetele de medicină primară_____________________________ 25

II. 2.3 Anii de viață ajustați cu dizabilitatea (DALY) __________________________________________ 27

II. 2.4 Evaluarea morbidităţii cronice prin dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri __________ 29

II. 2.5 Morbiditatea înregistrată prin triajul epidemiologic în colectivitățile de copii și tineri__________33

CAP. III DETERMINANȚI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI__________________________________ 39

III. 1 Evaluarea profilului de risc psiho-social în comunități școlare_____________________________ 39

III. 2 Utilizarea modelului ecologic pentru intervenţiile de prevenire a violenţei la elevi ____________ 48

III. 3 Identificarea, cuantificarea și monitorizarea comportamentelor cu risc la elevi în contextul stării de bine_________________________________________________________________________________ 56

III. 4 Evaluarea bullying-ului la elevi_______________________________________________________ 69

III. 5 Supraponderea și obezitatea_________________________________________________________ 73

RAPORT NAŢIONAL DE SĂNĂTATE A COPIILOR ŞI TINERILOR DIN ROMÂNIA

4 Institutul Național de Sănătate Publică

Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate

INTRODUCERE

Prezentul Raport, al șaptelea în seria Rapoartelor privind sănătatea copiilor, elaborate și disponibile pe site-ul

INSP, la adresa http://insp.gov.ro/sites/cnepss/sanatatea-copiilor/, integrează atât informațiile sintezelor

naționale cât și informațiile statistice analizate de către specialiștii Centrului Național de Statistică și

Informatică în Sănătate Publică (CNSISP) furnizate de către DSP-urile teritoriale și Institutul Național de

Statistică.

Raportul valorifică și sintetizează rezultatele activităților de supraveghere realizate de către specialiștii

Direcțiilor de sănătate publică teritoriale, în cadrul Programului naţional de evaluare şi promovare a sănătăţii şi

educaţie pentru sănătate, PN V, Subprogramul de evaluare şi promovare a sănătăţii şi educaţie pentru

sănătate, PN V.1, sub coordonarea metodologică a Centrului Național pentru Promovarea și Evaluarea

sănătății (CNEPSS) din cadrul INSP.

Raportul actual analizează aspectele demografice și ale morbidității specifice diferitelor etape de dezvoltare ale

copiilor și tinerilor dar și informațiile privind determinanții sănătății și aduce, în plus față de informațiile

dispensarizării, triajului, consultației preventive privind dezvoltarea fizică, supravegherii comportamentelor cu

risc și informații privind comportamentele tip bullying în şcoală.

În concluzie, Raportul, prin informațiile privind nivelul și dinamica indicatorilor și determinanților stării de

sănătate pentru copiii și tinerii României, reprezintă o resursă pentru identificarea priorităților și

fundamentarea deciziilor privind prioritățile de intervenție viitoare, care să asigure punerea în aplicare a

cerințelor Strategiei Naţionale de Sănătate 2014-2020 “Sănătate pentru Prosperitate”, aria strategică de

intervenție pentru domeniul sănătății publice, OG 1, îmbunătăţirea stării de sănătate şi nutriţie a femeii şi

copilului.

Coordonator,

Director CNEPSS, Conf. Univ. Dr. Alexandra Cucu




CAP I. INDICATORI DEMOGRAFICI

Conform cifrelor raportate de către Institutul Naţional de Statistică, titularul statisticii demografice din țara

noastră, în România, în anul 2016 exista un număr total de 3 060 384 copii 0-14 ani (15,53% din totalul

populației rezidente a României), cu următoarea structură pe grupe de vârstă: 190 625 copii pentru grupa de

vârstă 0-1 an (0,97%), 770 816 copii pentru grupa de vârstă 1-4 ani (3,91%), 1 048 907 copii pentru grupa de

vârstă 5-9 ani (5,32%) şi 1 050 036 copii la grupa de vârstă 10-14 (5,33%).

Total populație % din total populație % din total copii 0-14 ani

Total populație rezidentă 19 703 494 100,00 -

Total copii 0-14 ani, din care: 3 060 384 15,53 100,00

0-1 an 190 625 0,97 6,23

1-4 ani 770 816 3,91 25,19

5-9 ani 1 048 907 5,32 34,27

10-14 ani 1 050 036 5,33 34,31

Tabel nr. 1 Ponderea pe grupe de vârstă la copii (0-14 ani) în România, anul 2016 Sursa datelor: INS

I.1 NATALITATEA

Natalitatea, fenomenul demografic al născuților vii, se menține pe trendul descendent al intervalului 1997-

2016, după cum se observă din Figura 1, scăzând de la 10,3‰ loc. în urmă cu 19 ani, în 1997, la 8,6‰ loc. în

2016 când se înregistrează și cea mai mică valoare a intervalului. Dinamica fenomenului înregistrează mici

oscilații, valorile ratei brute de natalitate menținându-se peste 9,0‰ loc. până în anul 2010, după care scade și

revine la această valoare, alternativ.

Fig. 1 Evoluţia ratei de natalitate pe medii, în România în perioada 1997-2016

Sursa: INSP-CNSISP

Din perspectiva numărului născuţilor vii acesta scade de la 201 023 în 2015 la 190 238 în 2016 (8,6‰).

10.3

10.4

10.3

10.3 9.7

9.3

9.4

9.5

9.8 9.7 9.5

9.8 9.9

9.4

8.7 9

9.6

8.8 9

8.6 8.7

8.7

8.6

8.6

7.9

7.8

8.1

8.6

9.2 9.3

9.1

9.5 9.5

9.2

8.4 8.6

9.3

8.4 8.8

8.3

12.3

12.4

12.3 12.3 12

11 11 10.7

10.5 10.3

10.1 10.3 10.3

9.7

9.2 9.5

10

9.2 9.3 8.9

7

8

9

10

11

12

13

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

la 1

00

0 lo

cuit

ori

Total Urban Rural




Pe medii se continuă tendințele anterioare, astfel numărul de născuţi vii, mai mare în mediul urban, scade de

la 110 437 născuți vii în anul 2015 la 103 645 în anul 2016. Similar și în mediul rural numărul născuților vii scade

de la 90 586 în 2015 la 86 593 născuți vii în 2016.

În context european dinamica ratei natalităţii din România comparativ cu rata medie a natalităţii din UE în

perioada 1997-2014 se situează constant sub nivelul mediei europene care osciliează în jurul valorii de 10‰, în

timp ce valorile naționale scad la sub 9,0‰ din anul 2014.

Fig. 2 Evoluţia ratei de natalitate, România vs UE în perioada 1997-2014 Sursa: WHO/Europe, European HFA Database

I.2 MORTALITATEA INFANTILĂ

Mortalitatea infantilă, principalul indicator sintetic pentru starea de sănătate a copiilor, deși înregistrează o

tendință favorabilă, de scădere accentuată, de la 22‰ în anul 1997 până la valoarea de 7,3‰ în anul 2016, se

situează încă la o valoare ridicată față de media europeană (3,7‰ născuți vii la nivelul anului 2014). Fig.3.

Fig. 3 Mortalitatea infantilă în România în perioada 1997-2016 Sursa: INSP-CNSISP

Dinamica ratei mortalităţii infantile în România și în UE, ilustrată în figura 4, prezintă o scădere importantă pe

întreaga perioadă, mai accentuată în România, care scade de la 22‰ născuți vii în anul 1997 la 8,3‰ născuți vii

în 2014, iar în UE de la 6,8‰ născuți vii în anul 1997 la 3,7‰ născuți vii în anul 2014. Chiar dacă această

10.5

10.6

10.4 10.4

9.8 9.7 9.8

10 10.2 10.2 10 10.3 10.4

9.9

9.2

9.4 9.3

8.8

10.7

10.6

10.5 10.6 10.3 10.2 10.3 10.4 10.4 10.5 10.6

10.8 10.7 10.7 10.4 10.3

10 10

8

9

10

11

12

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 1

00

0 lo

cuit

ori

Romania UE

22.0

20.5

18.6

18.6

18.4

17.3

16.7

16.8

15.0

13.9

12.0

11.0

10.1

9.8

9.4

9.0 7.8

8.4

7.5

7.3

0

5

10

15

20

25

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

la 1

00

0 n

ăscu

ți v

ii




scădere a ratei mortalităţii infantile din România este semnificativă, aceasta are o valoare de peste două ori

mai mare faţă de media europeană în anul 2014.

Fig. 4 Mortalitatea infantilă în România vs UE în perioada 1997-2014 Sursa: WHO/Europe, European HFA Database

Din perspectiva cauzelor, ierahia afecțiunilor este dominată de cauzele perinatale, bolile respiratorii și

anomaliile congenitale, conform figurii de mai jos.

Fig.5 Structura deceselor 0-1 an pe principalele cauze de deces în România 1997–2016 Sursa: INSP-CNSISP

Principalele cauze ale mortalității infantile în anul 2016 au fost reprezentate de:

- cauzele perinatale care reprezintă 26,7% din totalul cauzelor de deces la copiii 0-1 ani în anul 1997, 33,2% în

2000 şi 37,8% în 2005; din 2003 cauzele perinatale devin principala cauză de deces infantil cu 33,4%, în 2014 se

atinge maximul perioadei de 39,3%, scăzând în anul 2015 la 36,4%, iar în 2016 la 35,7%;

- bolile aparatului respirator, care s-au situat pe primul loc cu 34,5% în 1997, trec din 2000 pe locul 2 după

cauzele perinatale, revin pe primul loc cu 31,3% în 2002; în 2013 înregistrează valoarea minimă a perioadei

22 20.5

18.6 18.6 18.4 17.3 16.7 16.8

15 13.9

12 11

10.1 9.8 9.4 9 8.1 8.3

6.8 6.5 6.1 5.9 5.8 5.5 5.3 5.1 4.9 4.6 4.5 4.3 4.2 4 4 3.8 3.7 3.7

0

4

8

12

16

20

24

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 1

00

0 n

ăscu

ți v

ii

Romania UE

26.3

35.7

22.1

15.9

0

20

40

60

80

100

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

la %

din

to

tal d

eces

e 0

-1 a

n

Ap. resp. Cauze perinatale Anom.congenitale Alte cauze




studiate de 24,0% din totalul deceselor; în 2014 și 2015 se menține la aceeași proporție de 24,4%, însă în 2016

cresc la 26,3%.

- anomaliile congenitale au oscilat între 22,5% în 1997 şi 23,6% în 2015, reprezentând a treia cauză de deces

infantil. În 2016 scad la 22,1%.

În profil teritorial în anul 2016 cele mai mari valori ale mortalității infantile s-au înregistrat în județele Călărași

(13,1‰ născuți vii), Mehedinți (12,5‰ născuți vii) şi Tulcea (11,8‰ născuți vii) iar cele mai mici valori în județul

Ilfov 3,5‰), municipiul București (4,4‰ născuți vii), Cluj, Prahova și Timiș (4,7 ‰ născuți vii).

O creștere a mortalității infantile în anul 2016 față de anul 2015 s-a înregistrat în județele: Brăila (10,6‰ în anul

2016 față de 5,4‰ născuți vii în anul 2015), Galați (9,7‰ născuți vii în anul 2016 față de 5,5‰ născuți vii în

anul 2015), Giurgiu (10,5‰ născuți vii în anul 2016 față de 6,2‰ născuți vii în anul 2015), iar o scădere

accentuată se observă în județele Tulcea (11,8‰ în anul 2016 față de 14,4‰ în anul 2015), Timiș (4,7‰ în anul

2016 față de 7,1‰ în anul 2015), Maramureș (6,8‰ în anul 2016 față de 8,9‰ în anul 2015).

Fig. 6. Mortalitatea infantilă în România în anul 2016 Sursa: INSP-CNSISP

I.3 MORTALITATEA PERINATALĂ

Mortalitatea perinatală (însumând născuţii morţi, decesele la naştere şi în primele 6 zile de viaţă raportate la

născuții vii din aceeași perioadă) în perioada 1997-2016 are o evoluție favorabilă, descendentă, înregistrând

valori cuprinse între 12,6‰ la începutul intervalului şi 6,6‰ în anul 2016. După anul 2004 dinamica mortalității

perinatale este una constant descendentă. (Fig. 7).




Fig. 7 Mortalitatea perinatală în România în perioada 1997–2016 Sursa: INSP-CNSISP

În context european, pornind de la o valoare aproape dublă față de cea înregistrată în UE în anul 1997, în

România mortalitatea perinatală scade progresiv de la 12,6‰ născuți vii+născuți morți în anul 1997 la 6,6‰

născuți vii+născuți morți în anul 2014.

Fig. 8 Mortalitatea perinatală în România vs UE în perioada 1997-2014 Sursa: WHO/Europe, European HFA Database

I.4 MORTALITATEA NEONATALĂ PRECOCE

Mortalitatea neonatală precoce (cuprinde totalitatea deceselor survenite în primele 6 zile de viaţă; se

calculează la 1000 născuţi vii şi este inclusă şi în indicatorul mortalităţii infantile) în România își menţine

tendinţa de scădere pentru perioada analizată, de la 6,4‰ născuți vii în anul 1997 la 2,7‰ născuți vii în anul

2016.

12.6

12.8 11.9

12.1

11.9

11.9

11.9

12.8

11.6

10.6 9.4

8.6 8

7.7

7.6

7

6.8

7.3 6.6

6.6 6

8

10

12

14

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

la 1

00

0 n

ăscu

ți v

ii+n

ăscu

ți m

orț

i

12.6 12.8

11.8 12.1

11.8 11.8 11.8 12.2

10.6

9.8

8.8

8

7.3 7 6.9

6.2 6.5 6.6

7 6.9 6.7 6.8 6.7 7 7 6.8

6.5 6.4 6.3 6.2 6.5

6.1 6.1 6 6 6.1

4

6

8

10

12

14

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 1

00

0 n

ăscu

ți v

ii+n

ăscu

ți m

orț

i

Romania UE




Fig.9 Mortalitatea neonatală precoce în România în perioada 1997-2016 Sursa: INSP-CNSISP

În anul 2016 judeţele cu o mortalitate neonatală precoce mai mare decât media pe țară au fost Vrancea (6,2‰

născuți vii), Mehedinți (5,4‰ născuți vii), Hunedoara (5‰ născuți vii), iar o rată a mortalității neonatale

precoce mai mică s-a înregistrat în judeţele Ilfov (0,6‰ născuți vii), Sălaj și Neamț (1,2‰ născuți vii) şi în

Prahova (1,3‰ născuți vii).

Cea mai mare creștere a mortalității neonatale precoce în anul 2016 față de anul 2015 s-a înregistrat în

județele: Ialomița (4,1‰ născuți vii în anul 2016 față de 1,5‰ născuți vii în anul 2015), Galați (4,7‰ născuți vii

în anul 2016 față de 2,9‰ născuți vii în anul 2015) și Brăila (4,5‰ născuți vii în anul 2016 față de 2,9‰ născuți

vii în anul 2015).

Fig 10. Mortalitatea neonatală precoce în România în anul 2016 Sursa: INSP-CNSISP

6.4

6.5

5.7

6.2

6.1

5.7

5.9

6.8

6

5.4

4.8

4.1

3.7

3.7

3.5

3.2

3.3

3.3

3

2.7

0

2

4

6

8

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

la 1

00

0 n

ăscu

ți v

ii




Dinamica mortalităţii neonatale precoce din România comparativ cu UE în perioada 1997-2014 se observă,

conform figurii de mai jos, că înregistrează o tendinţă de scădere, de la 6,4‰ născuți vii în anul 1997 la 3,3‰

născuți vii în anul 2014. Prin comparație cu nivelurile și dinamica la nivelul UE, deși dinamica este una

favorabilă, de scădere, valorile naționale rămân mai mari decât valorile medii europene, 3,3 la mie față de

1,9‰ născuți vii în anul 2014.

Fig. 11 Mortalitatea neonatală precoce în România vs UE în perioada 1997-2014 Sursa: WHO/Europe, European HFA Database

I.5 MORTINATALITATEA

Mortinatalitatea (numărul de născuţi morţi raportat la 1000 de născuţi vii + născuţi morţi), din perspectiva evoluției

multianuale are o tendință de scădere, de la 6,2‰ în anul 1997 la 3,8‰ în anul 2016. Cea mai mică valoare a

intervalului analizat se înregistrează în anul 2013 – 3,6‰.

Fig. 12 Mortinatalitatea în România în perioada 1997-2016 Sursa: INSP-CNSISP

6.2

6.3

6.2

5.9

5.8

6.2

6

6

5.7

5.2

4.7

4.5

4.3

4

4.1

3.9

3.6

4

3.7

3.8

0

2

4

6

8

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

la 1

00

0 n

ăscu

ți v

ii+n

ăscu

ți m

orț

i

6.4 6.5

5.7

6.2 6.1 5.7

5.9

6.8

6

5.4

4.8

4.1 3.7 3.7

3.5 3.2

3.4 3.3 3.1 3 2.9 2.8 2.7 2.6 2.5 2.5

2.3 2.2 2.2 2.1 2 2 1.9 1.8 1.8 1.9

0

2

4

6

8

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 1

00

0 n

ăscu

ți v

ii

Romania UE




În ceea ce priveşte repartiţia pe medii în anul 2016 faţă de anul 2015 indicele de mortinatalitate crește pentru

mediul urban cu 0,4‰ şi scade în mediul rural cu 0,2‰. Județele cu cele mai mari rate de mortinatalitate în

anul 2016 au fost: Satu-Mare (10,7‰), Ialomița (7,8‰), Bihor (6,5‰) și Hunedoara (5,9‰). Cele mai mici valori

ale mortinatalității s-au înregistrat în județele Dolj (0,4‰), Iași (0,8‰), Cluj (1,8‰) și Vâlcea (1,9‰). O creştere

apreciabilă a acestui indice se remarcă în judeţele Satu Mare (de la 6,5‰ în anul 2015 la 10,7‰ în anul 2016),

Ialomița (de la 3,7‰ în anul 2015 la 7,8‰ în anul 2016) și Brăila (de la 2,5‰ în anul 2015 la 5,7‰ în anul

2016).

Fig. 13 Mortinatalitatea în România vs UE în perioada 1997-2014 Sursa: WHO/Europe, European HFA Database

În România mortinatalitatea scade de la 6,2‰ în anul 1997 la 4‰ în 2014, în timp ce pentru UE rata crește ușor

de la 5‰ în anul 1997 la 4,8‰ în anul 2014 (Fig. 13). Analizând figura de mai sus se constată că, începând din

anul 2007, valorile pentru România scad, în timp ce media valorilor pentru UE înregistrează rate mai mari.

În figura 14 se observă că evoluția în dinamică a mortalităţii la copiii 1-4 ani, în perioada 1997–2016, prezintă o

tendinţă de scădere constantă de la 1,1‰ locuitori în anul 1997 la mai puțin de o treime - 0,3‰ locuitori în

2016.

Fig. 14 Dinamica mortalităţii copiilor 1-4 ani în România în perioada 1997-2016 Sursa: INSP-CNSISP

6.2 6.3 6.2 5.9 5.8

6.2 6 6

5.7

5.2

4.7

4.5

4.3 4 4.1 3.9

3.7 4

5 4.9 4.8 4.6 4.7 5.1 5.1 5 4.9 4.9

4.8

5 5.2

4.9 4.9 4.9 4.8 4.8

2

4

6

8

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 1

00

0 n

ăscu

ți v

ii+n

ăscu

ți m

orț

i

Romania UE

1.1

1.0

1.0

0.9 0.8

0.8 0.7

0.7

0.6

0.6

0.5

0.5

0.4

0.5

0.5

0.4

0.4

0.3

0.4

0.3 0.2

0.4

0.6

0.8

1.0

1.2

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

la 1

00

0 c

op

ii 1

-4 a

ni




I.6 MORTALITATEA LA COPII

Conform datelor statistice ale INS numărul de decese pentru grupele de vârstă 0-14 ani înregistrează scăderi de

la 8307 decese în 1997 la 2074 decese în 2016. Din perspectiva valorilor ratei mortalităţii pe grupe de vârstă se

observă o scădere pentru toate grupele de vârstă. Îmbucurător, cea mai accentuată reducere se înregistrează la grupa

de vârstă 0-4 ani, de la o valoare maximă de 5,2‰ locuitori în 1997 la 1,6‰ în 2016.

Fig. 15 Mortalitatea pe grupe de vârstă la copii şi tineri, în perioada 1997-2016 Sursa: INS

În anul 2016 în privința structurii deceselor înregistrate pe clase de boli, la copiii şi tinerii de până la vârsta de 19 ani,

în ordine descrescătoare, primele 5 clase de boli sunt:

- boli ale aparatului respirator 22% ;

- leziuni traumatice şi cauze externe 21%;

- afecţiuni perinatale 20%;

- malformaţii congenitale şi anomalii cromozomiale 14%;

- tumori 6%.

Fig. 16 Structura deceselor 0-19 ani pe principalele cauze de deces în România în anul 2016 Sursa: INSP-CNSISP

5.2 4.9 4.5 4.5 4.1 3.8 3.7 3.8

3.4 3.2 2.7 2.5 2.3 2.2 2 1.9 1.8 1.8 1.8 1.6

0.8 0.8

0.6 0.4 0.4

0.4 0.3 0.3 0.3 0.3

0.3 0.3

0.2 0.3 0.2 0.2 0.2 0.2 0.2

0.2

0.4 0.5

0.6 0.6 0.6

0.5 0.4 0.3

0.3 0.3 0.3

0.3 0.3 0.2

0.2 0.3 0.2 0.2 0.2 0.2

0.7 0.6

0.6 0.6

0.5 0.5

0.5 0.6 0.6

0.5 0.6

0.6 0.5 0.5

0.4 0.5 0.4 0.4 0.4

0.4

0

1

2

3

4

5

6

7

8

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

la 1

00

0 lo

cuit

ori

0- 4 ani 5- 9 ani 10-14 ani 15-19 ani

22%

21%

20%

14%

6%

4%

4%

3% 2%

2% 1%

Boli ap. respiratorLeziuni traumaticeAfect. prd. perinatalaMalf. congenitaleTumoriBoli sis. nervosRez. anorm. ale inv. cl.Boli ap. circulatorBoli infectioaseBoli ap. digestivBoli endocrineBoli ap. genito-urinarBoli sangeBoli sist. osteo-artic.




Pe grupe de vârstă ierarhia cauzelor de deces este dominată de afecțiuni specifice vârstei, astfel: grupa de

vârstă sub 1 an (cauze perinatale; boli ale aparatului respirator; malformaţii congenitale) şi grupa 15-19 ani

(boli sistem osteo-articular, leziuni traumatice şi cauze externe, boli aparat circulator).

Fig. 17 Structura deceselor pe clase de boli şi grupe de vârstă la copii şi tineri în România, în anul 2016 Sursa: INSP-CNSISP

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Tumori

Rez. anorm. ale inv. cl.

Malf. congenitale

Leziuni traumatice

Boli sist. osteo-artic.

Boli sist. nervos

Boli sange

Boli infectioase

Boli endocrine

Boli ap. respirator

Boli ap. genito-urinar

Boli ap. digestiv

Boli ap. circulator

Afect. in prd. perinatala

sub 1 an 1-4 ani 5-9 ani 10-14 ani 15-19 ani




CAP II. INDICATORI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI

II. 1 DEZVOLTAREA FIZICĂ

Ca o condiţionare multifactorială, dezvoltarea fizică sintetizează cel mai bine efectul factorilor endogeni, al

factorilor de mediu, socio - economici şi al îmbolnăvirilor asupra organismului; ea măsoară, la mari intervale de

timp, eficienţa programelor de sănătate, mai ales a activităţilor de promovare a sănătăţii mamei, copilului şi

tinerilor.

Sursa informaţiilor

Examenele medicale profilactice de bilanţ ale stării de sănătate se efectuează anual preşcolarilor (la intrarea în

grădiniţă), elevilor din clasa I-a, IV-a, a VIII-a şi a XII-a, şcoala profesională, la nivelul colectivităţilor şcolare de

către medic şi asistenta medicală, atât în mediul urban, cât şi în mediul rural, în vederea cunoaşterii nivelului de

dezvoltare fizică, prevenirii unor îmbolnăviri, depistării precoce a unor afecţiuni sau deficienţe, aplicării

tratamentului recuperator, orientării şcolare şi profesionale în funcţie de starea de sănătate.

Semnificaţia pentru sănătatea publică

Examenele medicale profilactice de bilanţ ale stării de sănătate reprezintă un instrument valoros de evaluare a

stării de sănătate atât la nivel individual, cât şi la nivel populaţional, ceea ce face ca acestea să fie unele dintre

cele mai importante metode utililizate în sănătatea publică şi în medicina preventivă.

Individualizaţi prin particularităţi anatomice, fiziologice, de adaptare şi de sănătate, copiii şi tinerii reprezintă un

important segment din populaţia unui teritoriu. La copii și tineri, sănătatea are situaţia cea mai favorabilă faţă

de adulţi dar şi vulnerabilităţi specifice, astfel încât sănătatea acestor vârste poate fi considerată un indicator al

sănătăţii colectivităţilor şi un «barometru» pentru situaţia de la vârstele următoare. Sănătatea copiilor şi

tinerilor ar trebui sa fie unul dintre principalele motive de preocupare pentru decidenţi, pentru că asigurarea

sănătăţii la aceste vârste reprezintă garanţia unui nivel de sănătate acceptabil la generaţiile următoare.

Metodologie

Datele colectate prin examinările medicale la nivelul colectivităţilor sunt centralizate la DSP judeţene, trimise

către INSP unde sunt prelucrate statistic şi analizate. În anul şcolar 2015/2016 examenele de bilanţ au inclus un

număr de 569 491 preşcolari şi elevi proveniţi din mediul urban şi rural (urban 38 județe şi rural 26). Dinamica

numărului de copii examinaţi prin examenele de bilanţ în perioada 2002-2016 ilustrată în tabelul de mai jos, are o

evoluție oscilantă, înregistrându-se o creștere de la 480 693 copii examinați în anul 2002 la un număr de 569

491 în anul 2016.

Județele care nu au transmis datele brute au fost: pentru mediul urban Covasna, Ilfov, Arad și Vaslui; pentru

mediul rural Brăila, Brașov, Covasna, Gorj, Giurgiu, Ilfov, Olt, Mehedinți, Prahova, Tulcea, Teleorman, Arad,

Timiș, Maramureș și Vaslui.

Motivul principal al raportării scăzute în mediul Rural: acoperirea limitată cu cadre medicale, atât la nivelul

rețelei de medicină școlară din mediul rural dar și la nivelul DSP județene.




An

școlar

Nr.copii

examinați

Nr.județe

urban

Nr.județe

rural

2002 480 693 36 -

2004 879 717 37 22

2005 817 378 38 26

2006 767 797 39 25

2007 724 041 36 23

2008 723 050 37 21

2009 621 582 33 19

An

școlar

Nr.copii

examinați

Nr.județe

urban

Nr.județe

rural

2010 493 941 30 18

2011 759 585 40 26

2012 706 022 38 25

2013 672 241 40 24

2014 494 851 38 23

2015 666 869 39 27

2016 569 491 38 26

Tabel 1 Dinamica numărului de copii examinaţi prin examenele de bilanţ în perioada 2002-2016

Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la copiii şi

tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an şcolar 2015-2016”

Rezultate

Din punct de vedere al dezvoltării fizice, populaţia de copii din colectivităţile şcolare supuse examenului de

bilanţ în anul şcolar 2015-2016 a înregistat o dezvoltare armonică pentru 72,7% dintre copii și dizarmonică

pentru restul de 27,3%. Structura populaţiei şcolare din punct de vedere al diagnosticului de dezvoltare fizică

înregistrată în anul şcolar 2015/2016, ilustrată în figura de mai jos, este reprezentată în mediul urban de 70,5%

armonici și 29,5% dizarmonici, iar în mediul rural de 84,6% armonici și 15,4% dizarmonici.

Fig. 1 Structura lotului din perspectiva diagnosticului de dezvoltare fizică

Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la copiii şi tinerii din

colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an şcolar 2015-2016”

Analiza dinamicii diagnosticului de dezvoltare fizică 2002-2016 evidenţiază o dezvoltare fizică foarte bună,

pentru mai mult de 70% dintre copii examinați, aceștia fiind dezvoltaţi armonic. Se observă că, de-a lungul

perioadei urmărite, în mediul urban procentajul de armonici scade cu aproximativ 5 procente, iar în mediul

rural acesta creşte cu aproximativ 9 procente.

72.7 70.5

84.6

27.3 29.5

15.4

0

20

40

60

80

100

Tara Urban Rural%

Armonici Dizarmonici




Fig. 2 Dinamica diagnosticului de dezvoltare fizică armonică 2002-2016



Din perspectiva distribuţiei copiilor cu dezvoltare dizarmonică în funcţie de perioada de dezvoltare, în mediul

urban se observă o predominenţă a dizarmonicilor cu plus de greutate pentru toate categoriile de școlari

(excepție preșcolarii) fig. 3, iar în mediul rural imaginea este similară (Fig. 4).

Fig. 3 Distribuţia frecvenţei copiilor cu dezvoltare dizarmonică, pe perioade de dezvoltare, mediul urban 2015/2016



75.4 75.4 75.4 73

74.6 71.6 71.9

76

72 71.9 71 71.6 72.5 70.5

75.4

82.8 81.9 80.2

82.5 83.1 83 82.6 84 85.1

80.1

85.4

82.1 84.6

60

65

70

75

80

85

90

95

100

2002 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

URBAN RURAL

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

3.5

4

4.5

Prescolari Cls.I Cls.IV Cls.VIII Cls.XII Profes. Studenti%

D. +Gr.

D. -Gr.

%




Fig. 4 Distribuţia frecvenţei copiilor cu dezvoltare dizarmonică, pe perioade de dezvoltare, mediul rural 2015/2016



Dinamica diagnosticului de dezvoltare pentru populaţia de copii şi tineri examinaţi arată că în 2002 procentul

copiilor cu dizarmonie prin minus de greutate este mai mare decât al celor cu dizarmonie prin plus de greutate,

apoi din 2005 curba se încrucișează, scade procentul celor cu dizarmonie prin minus de greutate și crește

procentul celor cu dizarmonie prin plus de greutate, ajungând în 2016 ca dizarmonia prin plus de greutate să fie

mai mare cu 4,5 procente (Fig. 5).

Fig. 5 Dinamica frecvenţei copiilor cu dezvoltare dizarmonică, România 2002-2016



Analiza lotului studiat arată că atât în urban cât și în rural există un procent sensibil egal de armonici, indiferent

de genul acestora.

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

Prescolari Cls.I Cls.IV Cls.VIII Cls.XII Profes. Studenti%

D. +Gr. D. -Gr.

11.6

12.2 12.2

14.5

15.2

14.5

15.9

12.8

11.3

9.9 10.9 11.2 11.2 11.4

6

8

10

12

14

16

18

2002 2005 2008 2011 2014 2015 2016% D. + Gr. D. - Gr.




Indiferent de genul subiecților, dezvoltarea dizarmonică prin plus de greutate este mai mare decât cea prin

minus de greutate, în ambele medii de dezvoltare.

Fig. 6 Profil dezvoltare, fete urban 2015/2016

Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a

stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la copiii

şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an

şcolar 2015-2016”

Fig. 8 Profil dezvoltare, băieți urban 2015/2016

Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi

a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la

copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural -

an şcolar 2015-2016”

Fig. 7 Profil dezvoltare, fete rural 2015/2016





Fig. 9 Profil dezvoltare, băieți rural 2015/2016





În concluzie, informaţiile examenului de bilanţ relevă o tendință de schimbare în dinamica tabloului de

dezvoltare fizică armonică a copiilor şi adolescenţilor din colectivităţile şcolare în sensul scăderii procentului de

armonici de la 75,4% în 2002 la 70,5% în 2016. Urmărind dizarmonicii în perioada 2002-2016, se observă că

ponderea copiilor şi adolescenţilor cu dizarmonie prin plus de greutate este din ce în ce mai mare.

Continuarea şi extinderea activităţiii de supraveghere a stării de sănătate a copiilor şi tinerilor prin examenele

de bilanţ, inclusiv în colectivităţile de copii din mediul rural vor permite identificarea precoce a tendinţelor

nefavorabile şi proiectarea intervenţiilor sănătăţii publice în concordanţă cu acestea.

În lumina fenomenelor prezentate mai sus considerăm că „Educația pentru o viață sănătoasă” în școală este

o necesitate, nu o opțiune.

Ca o condiţionare multifactorială, dezvoltarea fizică sintetizează cel mai bine efectul factorilor endogeni, al factorilor de

mediu, socio-economici şi al îmbolnăvirilor asupra organismului; ea măsoară, la mari intervale de timp, eficienţa

programelor de sănătate, mai ales a activităţilor de promovare a sănătăţii mamei, copilului şi tinerilor.

71

16.7

12.3 armonici

D+Gr.

D-Gr.

70

17.6

12.4 armonici

D+Gr.

D-Gr.

85.7

8.7 5.6

armonici

D+Gr.

D-Gr.

86.6

7.6

5.8

armonici

D+Gr.

D-Gr.




II.2 MORBIDITATEA

Sursa informaţiilor

Evaluarea morbidităţii la copii şi tineri se face prin examenele medicale profilactice, efectuate la nivelul

colectivităţilor şcolare de către medic şi asistenta medicală (examene de bilanţ, triaj), cât şi prin cele efectuate

la nivelul cabinetelor de medicină primară.

Semnificaţia pentru sănătatea publică

Individualizaţi prin particularităţi anatomice, fiziologice, de adaptare şi de sănătate, copiii şi tinerii reprezintă un

important segment din populaţia unui teritoriu. La copii şi tineri, sănătatea are situaţia cea mai favorabilă faţă, de adulți

dar şi vulnerabilităţi specifice, astfel încât sănătatea acestor vârste poate fi considerată un indicator al sănătăţii

colectivităţilor şi un «barometru» pentru situaţia de la vârstele următoare. Sănătatea copiilor şi tinerilor ar trebui să fie

unul dintre principalele motive de preocupare pentru decidenţi, pentru că asigurarea sănătăţii la aceste vârste

reprezintă garanţia unui nivel de sănătate acceptabil al generaţiilor următoare.

Metodologiile de evaluare a morbidităţii:

- Prin examenul medical de bilanţ desfăşurat anual în colectivităţile de copii şi tineri din mediul urban şi rural se

evaluează starea de sănătate a grupului țintă studiindu-se morbiditatea generală prin prevalenţa de perioadă;

- Colectarea anuală de date actualizate din registrele de boli cronice aflate în cabinetele medicale şcolare (sau

în cabinetele individuale ale medicilor de familie, acolo unde nu există cabinet de medicină şcolară);

- Triajul epidemiologic este o metodă activă de supraveghere a stării de sănătate, practicată în colectivităţile de

copii şi adolescenţi după fiecare vacanţă şcolară (creşe, grădiniţe, centre de plasament, şcoli generale, şcoli

profesionale, licee).

II.2.1. MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ PRIN EXAMENE DE BILANȚ

Prin examenele de bilanţ în cursul anului şcolar 2015-2016 au fost înregistrate 161301 cazuri,

reprezentând o morbiditate generală de 27,3% din totalul populaţiei examinate la nivelul ţării, cu

diferenţe importante în privinţa îmbolnăvirilor, în mediul urban, conform tabelului de mai jos.

Medii Numar total copii

examinati

Copii bolnavi

Nr.total %

Urban (38 judete) 489 627 146 374 29.9

Rural (26 judete) 102 004 14 927 14.6

Total tara 591 631 161 301 27.3

Tabel 2 Distribuţia morbidităţii cronice generale în anul şcolar 2015/2016



Județele care nu au transmis datele brute au fost: pentru mediul urban Covasna, Ilfov, Arad și Vaslui; pentru

mediul rural Brăila, Brașov, Covasna, Gorj, Giurgiu, Ilfov, Olt, Mehedinți, Prahova, Tulcea, Teleorman, Arad,

Timiș, Maramureș și Vaslui.




Motivul principal al raportării scăzute în mediul Rural: acoperirea limitată cu cadre medicale, atât la nivelul

rețelei de medicină școlară din mediul rural dar și la nivelul DSP județene.

Dinamica fenomenului, conform datelor colectate de-a lungul anilor, variază între valorile de 26% în 2002 şi

27,3% în 2016.

Fig. 10 Dinamica morbidităţii generale a copiilor şi adolescenţilor din colectivităţi, România 2002-2016



Morbiditatea rezultată în urma examinării stării de sănătate a preșcolarilor și elevilor în anul școlar 2015 – 2016

înregistrează o creștere atât în mediul urban, cât și în mediul rural. Urmărind evoluția morbidității pe o

perioadă de 15 ani, se observă că valorile acesteia evoluează pe o reprezentare în dinți de fierăstrău începând

din 2002 până în 2014 pentru ambele medii; în ultimii doi ani curba ia un aspect ușor crescător mai evident în

urban, dar prezent și în rural.

Pentru populația studiată morbiditatea medie a ultimilor 10 ani 2007-2016 în mediul urban se situează la

27,77%, iar în mediul rural la 14,2%.

Fig. 11 Dinamica morbidităţii generale a copiilor şi adolescenţilor din colectivităţi, urban – rural, România 2007 – 2016



26

24.6

25.5

23

25.2

22.9

25.6

22.2

25.2

24.1

24.9

24.9

25.31 27.3

0

5

10

15

20

25

30

2002 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016%

28.9 26.5

29

24.9

28.3 26.9 27.9 27.3 28.1

29.9

15.9 14.7 14.7

12.8 14.5 14.2 13.6 13.5 13.8 14.6

0

5

10

15

20

25

30

35

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016Urban Rural

%




În perioada 2002-2016 se evidenţiază o creştere a procentului morbidităţii odată cu vârsta pentru toate

categoriile, conform datelor din tabelul de mai jos.

Anul

Prescolari%

Cls.I%

Cls. IV-a%

Cls.aVIII-a%

Cls.aXII-a%

Prevalenta pe

tara%

2002 17.9 26.3 25.5 28.6 29.8 26.0

2004 12.9 19.2 19.6 25.3 19.5 24.6

2005 13.8 16.8 18.1 25.1 21.1 25.5

2006 14.0 17.3 17.3 23.0 22.5 23.0

2007 13.2 17.0 20.1 22.4 22.5 25.5

2008 14.4 17.6 18.7 21.5 23.6 22.9

2009 16.2 18.3 17.1 21.8 23.5 25.6

2010 14.3 16.1 18.5 20.3 26.1 22.2

2011 16.4 25.0 26.8 28.6 34.7 25.2

2012 15.6 24.0 25.7 28.5 31.7 24.1

2013 15.7 25.4 27.9 29.3 31.5 24.9

2014 16.7 24.9 27.2 31.2 29.8 24.9

2015 16.4 25 27.1 31.2 29.7 25.3

2016 17.2 27.5 29.4 35.1 33.0 27.3

Tabelul 3 Nivelul prevalenţei afecţiunilor cronice la copiii şi tinerii din colectivităţi, România 2002 - 2016



Nivelul prevalenţei pe cauze de îmbolnăvire pentru anul şcolar 2015/2016 la nivelul ţării a relevat faptul că pe

primul loc se situează viciile de refracţie. Următoarele afecțiuni ocupă locuri diferite în funcție de mediul de

proveniență al elevilor. Obezitatea de cauză neendocrină ocupă locul 2 în topul afecțiunilor cronice pentru

elevii din mediul urban, pe când în mediul rural ocupă locul 3.

Fig. 12 Nivelul prevalenţei afecţiunilor cronice 2015/2016



7.2

3.2

2.5

1.8

1.6

1.2

0.93

0.83

0.77

0.6

1.7

1.4

0.7

1.5

1.22

0.53 0.92

1.15

0.57

0.54

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Vicii de refractieObezitatea de cauza neend.

Def.castig.ale col.vert.Sechele de rahitism

Hipotrofia pond.Hipotrofia stat.

Deform.castig.ale membr.Alte boli de metab.

Astmul bronsicAlte tulb.de vedere

Anemia cr.carenta FeAfectiuni cr.amig.si veg.

Tulb.de comport.si adapt.Tulb.de vorbire

%

Rural Urban




Pentru mediul urban:

- Prevalenţa viciilor de refracţie creşte de la preşcolar până la casa a XII-a.

- Prevalenţa obezităţii de cauză neendocrină are aproximativ aceeaşi caracteristică de curbă cu valori

crescătoare de la preşcolar la clasa a XII-a.

- Deformările dobândite ale coloanei vertebrale au o prevalenţă care creşte odată cu vârsta subiecţilor

examinaţi, începând de la clasa a I-a la clasa a XII-a.

Pentru mediul rural:

- prevalenţa viciilor de refracţie creşte de la preşcolar la clasa a VIII-a, vârful curbei înregistrându-se la această

vârstă;

- prevalenţa obezităţii de cauză neendocrină creşte de la preşcolar, la şcolarul de clasa aVIII-a.

Analizând datele obţinute prin examenele de bilanţ ale stării de sănătate, se observă că în ceea ce privește

ponderea primelor trei afecțiuni cronice în mediul urban, pe primul loc se situează viciile de refracție cu

23,95%, urmate de obezitatea de cauză neendocrină cu 10,8% și deformările câștigate ale coloanei vertebrale

cu 8,27% (Fig. 13).

Fig. 13 Ponderea primelor trei afecţiuni cronice la clasele

studiate în mediul urban 2015/2016





Fig. 14 Ponderea primelor trei afecţiuni cronice la clasele

studiate în mediul rural 2015/2016





În ceea ce privește ponderea primelor trei afecțiuni cronice în mediul rural, pe prima poziție se situează la fel ca

în mediul urban viciile de refracție cu 11,87%, urmate în ordine descrescătoare de hipotrofia ponderală cu

10,06% și de obezitatea neendocrină (9,43%) (Fig. 14).

Concluzii

Din analiza datelor centralizate pentru întreaga ţară – mediul urban şi rural în anul şcolar 2015/2016 a rezultat

o prevalenţă medie a morbidităţii generale de 27,3%; morbiditatea din mediul urban fiind mult mai mare faţă

de cea din mediul rural (29,9% faţă de 14,6%).

23.95

10.8

8.27

56.98

vicii derefractie

obezitateneendocrina

deformaricastig.decol.vertbr.

11.87

10.06

9.43

68.64

vicii derefractie

hipotrofiaponderala

obezitateaneendocrina

altele




- În mediul urban valoarea prevalenţei bolilor cronice creşte odată cu vârsta, cea mai mare valoare fiind

înregistrată în clasa a VIII (40,7%).

- În mediul rural valoarea prevalenţei se descrie ca o curbă relativ crescătoare cu cea mai ridicată valoare la

clasa a XII-a (18,1%).

Pe primul loc, ca de altfel în toţi anii precedenţi, se află viciile de refracţie, urmate în urban de obezitatea de

cauză neendocrină, care în rural ocupă locul trei. Locul al treilea pentru mediul urban este reprezentat de

morbiditatea prin deformaţiile dobândite ale coloanei vertebrale, iar în rural pe locul doi de hipotrofia

ponderală.

Trebuie avută în vedere importanţa majoră a efectuării corecte a acestor examene medicale de bilanţ în

vederea depistării din timp a tuturor îmbolnăvirilor şi deficienţelor cu scopul urmăririi permanente şi tratării

corespunzătoare.

Nu trebuie uitat faptul că toate aceste afecţiuni şi deficienţe ale nivelului dezvoltării fizice au un mare răsunet

asupra capacităţii de adaptare la efort a copiilor, deci, cu implicaţii majore asupra procesului instructiv-educativ

şi, mai ales, asupra rezultatelor obţinute de elevi în cadrul acestuia.

Cunoscând influenţa factorilor mezologici, peristatici ai mediului ambiental asupra stării de sănătate, se vor

depista din timp toţi acei factori care pot genera, favoriza sau agrava aceste deficienţe în vederea ameliorării

lor.

Dintre aceştia - cu mare impact asupra stării de sănătate putem aminti:

alimentație necorespunzătoare,

marile şi frecventele deficienţe ale mobilierului şcolar (degradat, necorespunzător vârstei şi mai ales

scopului),

nerespectarea curbei de efort a elevilor la întocmirea programelor şcolare şi la programarea tezelor şi

testelor,

un iluminat artificial total necorespunzător în sălile de clasă, ateliere şi laboratoare.

una din cele mai grave deficienţe în sezonul rece este imposibilitatea asigurării temperaturii normale în

interiorul unităților destinate colectivităţilor de copii şi tineri. Corelat cu acest fapt este nerespectarea

corespunzătoare a microclimatului (supraaglomerare în sălile de clasă, lipsa de aerisire şi ventilaţie, lipsa de

curăţenie).

Toţi copii şi tinerii depistaţi cu afecţiuni cronice trebuie să fie corect dispensarizaţi şi trataţi în scopul evitării

apariţiei complicaţiilor şi sechelelor, în vederea recuperării totale a acestora.

Pentru a avea o populație de copii și adolescenți sănătoși azi și o populație de adulți sănătoși mâine, revenim

asupra dictonului „a preveni e mai ieftin decât a trata”, iar acest lucru se obține printr-o educație susținută atât

în familie dar cu precădere în școală, neuitând că, copilul este cel mai bun educator pentru părintele său.




II.2.2 MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ ÎN CABINETELE DE MEDICINĂ PRIMARĂ

Din datele colectate de către Centrul Național de Statistică și Informatică în Sănătatea Publică din cadrul

Institutului Național de Sănătate Publică București, prin raportările primite din cabinetele de medicină primară

(medicina de familie) în anul 2016 reies următoarele:

Morbiditate înregistrată

Indici la 100000 locuitori (incidența specifică)

Incidențatotal țară

Incidența 0-14 ani

Incidența 0-4 ani

Incidența 5-9 ani

Incidența 10-14 ani

TOTAL 74297.5 160515.6 218117.2 145760.2 122513.6

Bolile infecțioase și parazitare 2699.0 9353.8 11863.2 9811.2 6599.2

Tumori 501.7 122.1 151.8 90.3 126.8

Bolile sângelui, ale organelor

hematopoietice și unele tulburări ale

mecanismului de imunitate

907.1 2361.3 3505.3 1985.1 1689.6

Boli endocrine, de nutriție și metabolism 2834.3 3438.8 5172.2 2567.2 2722.2

Tulburări mintale și de comportament 1187.4 718.8 519.1 831.5 788.9

Bolile sistemului nervos 1641.2 599.9 315.6 499.8 960.2

Bolile ochiului și anexelor sale 2685.5 5513.3 6384.1 5333.0 4896.2

Bolile urechii și apofizei mastoide 2406.9 5282.3 7006.4 4911.4 4074.2

Bolile aparatului circulator 4372.5 328.1 283.0 330.8 366.7

Bolile aparatului respirator 28095.7 99384.8 142901.5 90341.7 68573.3

Bolile aparatului digestiv 8601.9 13828.5 16824.1 12525.8 12386.9

Bolile pielii și țesutului celular

subcutanat 4044.9 10900.4 14366.1 9273.9 9351.8

Bolile sistemului osteo-articular, ale

mușchilor, țesutului conjunctiv 6488.5 841.3 387.5 558.5 1539.2

Bolile aparatului genito-urinar 4957.2 2901.9 2706.1 2439.7 3542.9

Sarcina, nașterea și lăuzia 150.4 3.2 0.0 0.0 9.2

Unele afecțiuni a căror origine se

situează în perioada perinatală 20.4 131.5 418.6 0.0 0.0

Malformații congenitale, deformații și

anomalii cromozomiale 54.4 269.3 699.3 89.1 55.7

Simptome, semne și rezultate

anormale ale investigațiilor clinice și de

laborator

1180.6 2742.6 3554.7 2557.9 2183.6

Leziuni traumatice, otrăviri și alte

consecințe ale cauzelor externe 1467.7 1793.7 1058.5 1613.3 2647.0

Tabel nr 4. Morbiditatea înregistrată în cabinetele de medicină de familie în anul 2016 Sursa: INSP-CNSISP

După cum se poate observa din tabelul de mai sus:

morbiditatea înregistrată pentru grupa de vârstă 0-4 ani este mai mare decât la grupele de vârstă 5-9

ani și 10-14 ani; excepție fac următoarele grupe de boli: tulburările mintale și de comportament, bolile




sistemului nervos, bolile aparatului circulator, bolile sistemului osteoarticular, mușchilor și țesutului

conjunctiv, leziuni traumatice, otrăviri și alte consecințe ale cauzelor externe.

La toate grupele de vârstă, patologia aparatului respirator se situează pe primul loc ca incidență.

Patologiile cele mai frecvente care afectează copiii la toate grupele de vârstă includ boli ale aparatului

digestiv, ale pielii și țesutului subcutanat, boli infecțioase și parazitare precum și boli ale urechii și

apofizei mastoide.




II.2.3 POVARA ÎMBOLNĂVIRILOR ESTIMATĂ PRIN DALY Povara îmbolnăvirilor se măsoară prin ani de viață ajustați pentru dizabilitate, DALY (Disability Adjusted Life Years), care reprezintă suma anilor de viaţă pierduți prin decese premature și a anilor trăiţi cu dizabilitate dată de prezenţa bolii sau a accidentelor, ajustați pentru gravitatea bolii. Organizația Mondială a Sănătății a publicat în 2016 estimări ale DALY pentru anul 2015. Cele mai frecvente 20 de cauze de DALY la grupele de vârstă 0-4 ani și 5-14 ani sunt prezentate în tabele 5 și 6.

Tabel 5. Povara îmbolnăvirilor la grupa de vârstă 0-4 ani, principalele 20 cauze, în România, în anul 2015 Sursa: Global Health Estimates 2015: DALYs by Cause, Age, Sex, by Country and by Region, 2000-2015. Geneva, World Health

Organization; 2016. Site: http://www.who.int/healthinfo/global_burden_disease/en/

Pentru copiii din grupa de vârstă 0-4 ani, ierarhia cauzelor medicale care generează povara bolii, exprimată prin DALY, este dominată de infecțiile respiratorii inferioare, complicațiile prematurității, anomaliile congenitale, în special cele cardiace și anemia feriprivă, unele dintre acestea fiind afecțiuni cu potențial mare de prevenire.

Loc Cauza DALY la 100000

1 Infectii respiratorii inferioare 5229

2 Complicatii ale prematuritatii 4564

3 Alte anomalii congenitale 2300

4 Anomalii congenitale cardiace 2046

5 Anemie feripriva 1302

6 Asfixie si traumatism la nastere 834

7 Alte afectiuni neonatale 706

8 Alte leziuni fara intentie 662

9 Boli ale pielii 366

10 Accident rutier 223

11 Boli diareice 223

12 Malnutritie protein-calorica 191

13 Leucemii 189

14 Defecte de tub neural 168

15 Alte tumori maligne 162

16 Sepsis si infectii neonatale 142

17 Inec 140

18 Cancere de creier si sistem nervos 130

19 Alte boli endocrine, de sange si imune 129

20 Encefalita 129




Loc Cauza DALY la 100000

1 Anemie feripriva 1252

2 Tulburari comportamentale ale copilariei 366

3 Boli ale pielii 296

4 Astm 295

5 Infectii respiratorii inferioare 275

6 Anxietate 237

7 Migrena 207

8 Gastrita si duodenita 201

9 Inec 195

10 Accident rutier 175

11 Autism si sindrom Asperger 155

12 Tulburari depresive 153

13 Alte leziuni fara intentie 134

14 Disabilitate intelectuala idiopatica 127

15 Epilepsie 127

16 Alte afectiuni neonatale 123

17 Dureri lombare si cervicale 122

18 Cancere de creier si sistem nervos 113

19 Alte boli infectioase 102

20 Alte anomalii congenitale 94 Tabel 6. Povara îmbolnăvirilor la grupa de vârstă 5-14 ani, principalele 20 cauze, în România, în anul 2015

Sursa: Global Health Estimates 2015: DALYs by Cause, Age, Sex, by Country and by Region, 2000-2015. Geneva, World Health

Organization; 2016. Site: http://www.who.int/healthinfo/global_burden_disease/en/

Pentru copiii din grupa de vârstă 5-14 ani, pricipalele cauze medicale care generează povara bolii, exprimată prin DALY, sunt anemia feriprivă, tulburările comportamentale ale copilăriei, bolile pielii, astmul și infecțiile respiratorii inferioare, unele dintre acestea beneficiind de intervenții preventive sau de tratament precoce.




II.2.4 EVALUAREA MORBIDITĂŢII CRONICE PRIN DISPENSARIZARE ÎN COLECTIVITĂŢILE DE COPII ŞI

TINERI

Dispensarizarea are ca obiectiv prevenirea, combaterea şi recuperarea bolilor cronice prin supravegherea

medicală organizată a unor categorii de indivizi sănătoşi sau bolnavi şi aplicarea măsurilor medico-sociale

corespunzătoare; este o metodă de prevenire, combatere şi recuperare, fiind aşadar un instrument de lucru

valoros pentru sănătatea publică. Dispensarizarea este o metodă complexă de organizare a ocrotirii sănătăţii în

cadrul instituţiilor curativ-profilactice, care prevede supravegherea activă a sănătăţii a unor grupe de oameni,

după particularităţile lor fiziologice (copii de toate vârstele, adolescenţi, femei gravide) şi a persoanelor cu

anumite afecţiuni (ulcer gastroduodenal, tuberculoză, boli cardiovasculare, oncologice, venerice, psihice etc).

Se realizează prin diagnosticarea activă şi precoce a bolilor cronice sau cu potenţial de cronicizare, prin

studierea şi înlăturarea cauzelor care contribuie la apariţia şi răspândirea lor şi prin luarea unor anumite măsuri

sociale, curativ-profilactice şi sanitar-igienice. Are drept scop păstrarea şi întărirea sănătăţii populaţiei,

creşterea longevităţii şi a calităţii vieţii, studierea profundă a legăturii dintre modificările patologice apărute şi

mediul înconjurător, în special a factorilor sociali.

Descrierea morbidităţii cronice prin boli dispensarizabile în colectivităţile de copii şi tineri se face prin

calcularea prevalenţei pe an şcolar la nivelul cabinetelor medicale şcolare.

Dinamica raportărilor primite anual de la nivelul Dsp-urilor, înregistrează o creștere în intervalul 2002-2016 de

la un număr de 22 județe în anul 2002 la 36 în anul 2016, excepție făcând anii 2009 cu 22 și 2010 cu 24 de

județe. În anul şcolar 2015-2016: s-au primit raportări de la 35 de judeţe şi Municipiul București, deci 36 de

raportări. Județele care nu au transmis date sunt: Covasna, Gorj, Tulcea, Botoșani, Vaslui și Ilfov.

Fig. 15 Dinamica numărului de județe care au raport în perioada 2002-2016

Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2015-2016”

Din datele înregistrate, prevalenţa bolilor cronice la nivel naţional pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 şi 19

ani, aflaţi în evidenţa cabinetelor medicale şcolare este de 16,46% (faţă de 15,5% în anul 2015); cea mai scăzută

valoare s-a înregistrat în judeţul Caraș Severin – 2,9%, iar cea mai ridicată valoare s-a înregistrat în Arad 35,13%

(Fig. 16).

22

36 40

34 38

32 30

22 24

35 36 34

38 35 36

0

10

20

30

40

50

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016%




Fig. 16 Prevalenţa bolilor cronice dispensarizate în cabinetele

medicale şcolare în anul şcolar 2015-2016, pe judeţe şi pe ţară

Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin

dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2015-

2016”

Ponderea primelor 10 boli cronice reprezintă 72,12%

din totalul cazurilor de boală, comparativ cu celelalte

53 de boli cronice înregistrate, care reprezintă doar

27,95% din numărul total de cazuri (Fig. 17).

Fig. 17 Structura morbidităţii cronice dispensarizate-top 10 boli

cronice

Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin

dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2015-

2016”

13.51

35.13

17.17

15.62

14.92

15.91

10.84

5.75

28.52

9.67

9.42

2.9

32

10.88

14.12

3.34

21.11

12.51

17.77

16

13.45

24.56

12.87

16.63

23.1

20.37

6.45

15.25

12.28

24.76

21.47

5.65

6.37

31

18.99

6.83

16.46

0 10 20 30 40

Alba

Arad

Arges

Bacau

Bihor

Bistrita

Brasov

Braila

Bucuresti

Buzau

Calarasi

Caras Severin

Cluj

Constanta

Dambovita

Dolj

Galati

Giurgiu

Harghita

Hunedoara

Ialomita

Iasi

Maramures

Mehedinti

Mures

Neamt

Olt

Prahova

Salaj

Satu Mare

Sibiu

Suceava

Teleorman

Timis

Valcea

Vrancea

Prevalenta pe tara

%

28.67%

27.95% 10%

10% 4.34%

3.74% 3.51%

3.43%

3.23%

2.65%

2.59%

vicii refractie

alte boli cronice

obezitate neendocrina

vicii de postura

astm bronsic

hipotrofie ponderala manifesta

alte boli cronice ale ap. locomotor

tulburari de vorbire

retard psihic si intelect de limita

spasmofilie

tulburari nevrotice si de comportament




În ceea ce privește prevalenţa primelor zece boli cronice dispensarizate în anul şcolar 2015-2016, ilustrată în figura

următoare, se poate observa că viciile de refracție ocupă prima poziție cu 4,72%, urmate de obezitatea

neendocrină 1,64% și viicile de postură cu 1,63% , celelalte boli înregistrând valori ale prevalenței sub 1%.

Fig. 18 Prevalenţa primelor 10 boli cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2015-2016

Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2015-2016”

Analiza prevalenţei bolilor cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2015-2016 pe cicluri

de învăţământ arată că, cea mai ridicată valoare se înregistrează la elevii din ciclul gimnazial – 21,37% (Fig. 19).

Fig. 19 Prevalenţa bolilor cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2015-2016, pe cicluri de învăţământ Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2015-2016”

Valorile mici înregistrate la copiii din creşe pot fi interpretate şi prin prisma unei supravegheri medicale deficitare a

colectivităţilor de copii cu vârstă mică; aceşti copii sunt în grija medicilor de familie iar medicii care se ocupă de

colectivităţile de copii (medicii şcolari) nu deţin date privind morbiditatea prin boli cronice la aceste grupe de

vârstă. Aceste date se pot obţine doar printr-o foarte bună colaborare între medicii de familie, medicii şcolari şi

4.72

1.64

1.63

0.71

0.61

0.57

0.56

0.53

0.43

0.42

0 1 2 3 4 5

vicii refractie

obezitate neendocrina

vicii de postura

astm bronsic

hipotrofie ponderala manifesta

alte boli cronice ale ap. locomotor

tulburari de vorbire

retard psihic si intelect de limita

spasmofilie

tulburari nevrotice si de…

0

5

10

15

20

25

cresa gradinita cl.I-IV cl. V-VIII cl.IX-XII%

%




Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană. Absenţa datelor reprezintă un factor de eroare în calcularea prevalenţei pe

ţară: un alt factor de eroare este reprezentat şi de populaţia de referinţă care nu a fost raportată corect şi complet

în toate judeţele analizate. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că foarte mulţi copii de vârstă mică nu sunt

cuprinşi în colectivităţi (creşe şi grădiniţe de stat).

În concluzie, din raportările primite de la cabinetele medicale şcolare în ultimii ani reiese că prevalenţa bolilor

cronice dispensarizabile la copii şi tineri se menţine ridicată. Dispensarizarea corect întocmită nu se poate realiza

decât printr-o strânsă colaborare interdisciplinară, cu implicarea medicilor de familie, a medicilor şcolari, a

pediatrilor şi, nu în ultimul rând, a specialiştilor în igiena copiilor şi tinerilor, cărora le revine sarcina de a colecta,

centraliza şi prelucra datele din teritoriu pentru o descriere generală a fenomenului şi pentru elaborarea de

programe profilactice care să asigure îmbunătățirea stării de sănătate a populaţiei infantile.




II.2.5. MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ PRIN TRIAJUL EPIDEMIOLOGIC ÎN COLECTIVITĂȚILE DE COPII ŞI

TINERI

Triajul epidemiologic este o metodă activă de supraveghere a stării de sănătate practicată în colectivităţile de copii

şi adolescenţi.

Triajul epidemiologic se efectuează prin: anamneză succintă, termometrizare, examen clinic al cavităţii buco-

faringiene, examen clinic al tegumentelor şi mucoaselor de către medici şi asistente medicale.

Identificarea potenţialului epidemiologic din creşe, grădiniţe, centre de plasament, şcoli generale, licee, șoli

profesionale în cadrul efectuării triajului epidemiologic arată orientarea profilactică a acţiunilor medico-sanitare şi

social economice privind ocrotirea sănătăţii populaţiei.

Triajul epidemiologic efectuat la începutul acestui an şcolar 2015-2016 în toate cele 41 de județe ale țării și

municipiul București,“triajul după vacanţa de vară” a cuprins 2 269 880 copii şi adolescenţi, din care 633 123 din

mediul rural şi 1 636 757 din mediul urban.

Numărul de copii examinaţi în cadrul triajului epidemiologic a crescut în ultimii ani, de la un număr de 928 923 de

copii examinaţi prin examenul de triaj în anul şcolar 2007/2008, s-a ajuns la un număr de 2 269 880 copii

examinaţi în anul şcolar 2015/2016 (Fig.20).

Fig. 20 Dinamica numărului copiilor şi adolescenţilor examinaţi în ultimii ani şcolari

Sursa: Raport naţional “Supravegherea stării de sănătate a copiilor după vacanţe prin triaj epidemiologic-an şcolar 2015-2016

Din totalul de copii examinaţi, au fost diagnosticaţi cu boli infecto-contagioase şi parazitare 24 794, înregistrându-

se o prevalenţă a de moment a bolilor infecto-contagioase şi parazitare de 1,09% (Fig.21).

928.923 1.050.183

1.563.973

2.162.786 2.280.861

2.417.518 2.324.844

2.260.885 2.269.880

0

500000

1000000

1500000

2000000

2500000

3000000

2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013 2013/2014 2014/2015 2015/2016

Numar

An scolar




Fig. 21 Dinamica prevalenţei de moment a bolilor transmisibile în ultimii ani şcolari

Sursa: Raport naţional “Supravegherea stării de sănătate a copiilor după vacanţe prin triaj epidemiologic-an şcolar 2015-2016”

Prevalenţa de moment a bolilor transmisibile mai frecvente în unităţile de învăţământ situează pe primul loc

anginele 0,555% respectiv 12 590 de cazuri (din care 0,003% angine cu streptococ B hemolitic – 70 de cazuri),

urmate de pediculoză 0,352% respectiv 7 987 cazuri, micoze 0,057% respectiv 1 287 de cazuri , scabie 0,014%

respectiv 307 de cazuri și boala diareică acută 0,004% respectiv 85 de cazuri (Fig. 22).

Fig. 22 Prevalenţele de moment ale bolilor transmisibile diagnosticate la începutul anului şcolar 2015-2016


În condiţii epidemiologice sezoniere, patologia este dominată de infecţiile acute ale căilor respiratorii superioare,

întâlnite, de fapt, la toate vârstele. Au fost diagnosticati cu angine: la creșă 64 de cazuri din totalul de 11 418 copii

examinați (prevalență 0,561%); la centrele de plasament din totalul 2 814 de copii examinați 32 de cazuri

(prevalență 1,137%); la grădinițe din totalul 355 572 de copii examinați 3 079 de cazuri (prevalență 0,866%); la școli

din totalul de 1 211 760 elevi examinați 6 282 de cazuri (prevalență 0,518%); la licee din totalul de 641 493 liceeni

0.28

1.48

0.63 0.46

1.18 1.12 1.13 1.15 1.09

-

0.50

1.00

1.50

2.00

2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013 2013/2014 2014/2015 2015/2016%

ani scolari

0.555

0.352

0.057

0.014

0.004

0.003

0.001

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6

Angine

Pediculoza

Micoze

Scabie

BDA

Angine strept. β hemol.

Varicela

%




examinați 2 821 de cazuri (prevalență 0,44%); iar la școlile profesionale din totalul de 29 720 examinați 182 de

cazuri (prevalență 0,612%) (Fig.23).

Fig. 23 Prevalenţa de moment a principalelor afecţiuni diagnosticate pe tipuri de colectivităţi la începutul anului şcolar 2015-2016


În dinamică, în ultimii ani, cazurile de angină depistate la triajul de la începutul anului sunt cu valori între 0,36% și

0,555% în septembrie 2015 întâlnindu-se 12 590 cazuri (Fig.24).

Fig. 24 Angina-prevalenţe de moment în ultimii ani şcolari


Depistarea cu ocazia triajului a anginelor cu SβH+, în ultimii ani a înregistrat oscilaţii mari de la 0,001% la 0,03%

(datorate, probabil, şi dificultăţilor obiective privind recoltarea exudatelor faringiene la copiii cu angine prezumtiv

0.561

1.137

0.866

0.518

0.44

0.612

0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2

Crese

Centre deplasament

Gradinite

Scoli

Licee

Scoli prof

%

BDA Angine cu SH Scabie Micoze Pediculoza Angine

0.36

0.54

0.36

0.41

0.63

0.62

0.595

0.576

0.555

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7

An scolar 2007/2008

An scolar 2008/2009

An scolar 2009/2010

An scolar 2019/2011

An scolar 2011/2012

An scolar 2012/2013

An scolar 2013/2014

An scolar 2014/2015

An scolar 2015-2016

%




streptococice). Dificultăţile de depistare sunt cu atât mai mari cu cât 10-20% din copii sunt purtători sănătoşi. În

anul şcolar 2015/2016 prevalenţa de moment a fost 0,003% în septembrie 2015, adică 70 de cazuri (Fig.25).

Fig. 25 Dinamica prevalenţei de moment a anginelor cu SβH+, în ultimii ani şcolari


Pediculoza prezintă la începutul acestui acest an şcolar o prevalenţă per total colectivităţi de 0,352% (în număr

absolut 7 987 de cazuri) (Fig.26).

Fig. 26 Dinamica prevalenţelor de moment ale pediculozei, în ultimii ani şcolari


Triajul epidemiologic efectuat după vacanţa de iarnă a cuprins un număr de 2 146 366 copii şi adolescenţi, din care

585 588 din mediul rural şi 1 560 778 din mediul urban.

0.001

0.03

0.03

0.005

0.03

0.009

0.006

0.008

0.003

0.003

0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03 0.035

An scolar 2006/2007

An scolar 2007/2008

An scolar 2008/2009

An scolar 2009/2010

An scolar 2010/2011

An scolar 2011/2012

An scolar 2012/2013

An scolar 2013/2014

An scolar 2014/2015

An scolar 2015/2016

%

0.22

0.51

0.32

0.29

0.312

0.337

0.352

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6

An scolar 2009/2010

An scolar 2010/2011

An scolar 2011/2012

An scolar 2012/2013

An scolar 2013/2014

An scolar 2014/2015

An scolar 2015.2016

%




Comparativ cu triajul epidemiologic de la începutul anului şcolar, efectuat în septembrie 2015 - când prevalenţa de

moment a bolilor diagnosticate a fost de 1,092% ( fiind diagnosticate 24 794 cazuri de îmbolnăvire), observăm că la

triajul după vacanţa de iarnă, în ianuarie 2016, prevalenţa de moment a fost mai mare 1,181% ( fiind diagnosticate

25 341 cazuri ) (Fig.27).

Fig. 27 Prevalenţa de moment septembrie 2015-ianuarie 2016


În figura 28 se observă prevalenţa îmbolnăvirilor prin boli infecţioase şi parazitare diagnosticate, în cadrul triajului

epidemiologic după vacanţa de iarnă, în ianuarie 2016.

Fig. 28 Prevalenţa de moment a bolilor diagnosticate după vacanţa de iarnă


1.092

1.181

0 0.5 1 1.5

Prevalenta de moment septembrie 2015

Prevalenta de moment ianuarie 2016

%

0.005

0.005

0.006

0.01

0.049

0.342

0.644

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7

Angine streptococice β hemol.

Boala diareica acuta

Scabie

Varicela

Micoze

Pediculoze

Angine

%




Prevalenţa de moment a bolilor transmisibile în unităţile de învăţământ situează pe primul loc anginele (0,644%

respectiv 13 818 cazuri), urmate de pediculoză (0,342% respectiv 7 339 cazuri), micoze (0,049% respectiv 1 042

cazuri), varicelă (0,01% respectiv 215 cazuri), scabie (0,006% respectiv 123 cazuri), BDA (0,005% respectiv 103

cazuri), angine cu streptococ β hemolitic (0,005% respectiv 102 cazuri). Scarlatina a fost depistată doar la un copil

din mediul urban (Fig.28).

În ceea ce priveşte distribuţia îmbolnăvirilor pe tipuri de colectivităţi, în figura următoare se observă că, cea mai ridicată prevalență de moment a acestora se înregistrează în centrele de plasament (3,342%) respectiv 111 cazuri din 3 321 examinați, apoi şcoli profesionale (1,589%) respectiv din 26 875 examinați 427 de cazuri, în grădiniţe (1,42%) respectiv 4 692 de cazuri din 330 521 examinați, şcoli generale (1,222%) respectiv 14 031 de cazuri din 1 148 144 examinați, urmate de licee (0,905%) 5 517 de cazuri din 609 753 examinați și de creşe (0,77%) 87 de cazuri din 11 300 examinați.

Fig. 29 Distribuţia îmbolnăvirilor pe tipuri de colectivităţi-ianuarie 2016”


După vacanța de iarnă, patologia este dominată, la fel ca la începutul anului școlar, de infecţiile acute ale căilor

respiratorii superioare, înregistrându-se valori ușor crescute la toate grupele de vârstă. Au fost diagnosticați cu

angine: la creșă din totalul de 11 300 copii examinați 73 de cazuri (prevalență 0,646%); la centrele de plasament

din totalul 3 321 de copii examinați 49 de cazuri (prevalență 1,475%); la grădinițe din totalul 330 521 de copii

examinați 3 061 de cazuri (prevalență 0,926%); la școli din totalul de 1 148 144 elevi examinați 6 715 de cazuri

(prevalență 0,585); la licee din totalul de 609 753 liceeni examinați 3 523 de cazuri (prevalență 0,578%); iar la

școlile profesionale din totalul de 26 875 examinați 234 de cazuri (prevalență 0,871%).

0.77

0.905

1.222

1.42

1.589

3.342

0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4

Crese

Licee

Sc. generale

Gradinite

Sc. profesionale

Centre plasament

%




Fig. 30 Prevalenţa de moment a principalelor afecţiuni diagnosticate pe tipuri de colectivităţi-ianuarie 2016


0 0.646

1.475

0.926

0.585

0.578

0.871

0 0.5 1 1.5

Crese

Centre plasament

Gradinite

Scoli generale

Licee

Scoli profes.

%

Angine

Pediculoza

Micoze

Varicela

Scabie




CAP. III DETERMINANȚI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI

III.1 EVALUAREA PROFILULUI DE RISC PSIHO-SOCIAL ÎN COMUNITĂȚI ȘCOLARE

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (World Health Organization) a dezvoltat un nou concept, Profilul de mediu psiho-

social (1) pentru a ajuta deopotrivă profesorii, elevii şi părinţii în demersul de realizare a unui climat pozitiv în şcoli,

ca mijloc de ameliorare a calităţii şcolii şi promovare a bunăstării fizice şi mentale a tinerilor.

WHO recomandă utilizarea Profilului de mediu psiho-social ca parte integrantă a eforturilor de promovare a

sănătăţii prin intermediul şcolii, în conjuncţie cu instrumentele din Local Action: Creating Health Promoting

Schools, WHO/ School/00.3 (Acţiune Locală: Crearea şcolilor promotoare ale sănătăţii).

Se apreciază că mediul şcolar poate potenţa bunăstarea socială, emoţională şi capacitatea de învăţare când:

este cald, prietenos şi recompensează învăţarea;

promovează în special cooperarea şi mai puţin competiţia;

oferă susţinere şi facilitează comunicarea deschisă;

încurajează activităţile creative;

încurajează dezvoltarea de proceduri şi regulamente care interzic pedeapsa fizică şi promovează

interacţiunea non-violentă pe terenul de joacă, în clasă şi între personalul şcolii şi elevi prevenind în felul

acesta pedeapsa fizică, agresivitatea, hărţuirea şi violenţa;

promovează drepturile egale ale băieţilor şi fetelor prin oportunităţi egale şi proceduri democratice.

Un mediu psiho-social şcolar sănătos este deopotrivă benefic pentru profesori, elevi, familii şi comunitate.

ROLUL ȘCOLII ÎN STAREA DE BINE A COPILULUI

Școala joacă un rol pivotal în dezvoltarea caracterului copiilor și tinerilor și interrelaționarea lor, în asigurarea stării

de bine individuale și colective.

Mediul psiho-social școlar se referă la mediul social, relațiile interpersonale în școală și felul în care elevii și

personalul interacționează, dar se referă și la experiența elevilor referitoare la procesul de învățare. A fost

demonstrat faptul că mediul fizic, social și emoțional în care personalul și elevii petrec o mare parte din fiecare zi,

poate afecta sănătatea lor fizică, emoțională și mentală și starea de bine, precum și rata abandonului școlar (1).

Faptul că sănătatea şi rezultatele educaţionale sunt legate intrinsec, şi că şcoala reprezintă locaţia ideală pentru

eforturi în ambele direcţii, se bucură de o largă recunoaștere (1, 2) și a generat, ca urmare, dezvoltarea a

numeroase programe internaţionale având ca scop ameliorarea deopotrivă a învăţării şi sănătăţii prin intermediul

şcolii.

IMPORTANŢA EVALUĂRII PROFILULUI PSIHO-SOCIAL

Având în considerare timpul petrecut de către copii la şcoală, dimensiunea psiho-socială a şcolii a stârnit interesul

unui număr tot mai mare de cercetători preocupaţi de impactul şcolii asupra bunăstării emoţionale a tinerilor.

MacIntosh (1) a elaborat o teorie conform căreia „reacţiile pozitive în şcoală pot creşte probabilitatea elevilor de a

continua procesul instructiv educativ, de a dezvolta angajamente faţă de procesul de învăţare şi de a utiliza această




instituţie în avantajul lor”. Astfel, un climat pozitiv, suportiv în şcoală poate avea o contribuţie critică pentru

realizările academice.

METODOLOGIE

Selecţia eşantionului reprezentativ pentru fiecare unitate de învăţământ s-a efectuat în conformitate cu

recomandările cuprinse în documentul WHO - Creating an Environment for Emotional and Social Well-Being: An

important Responsability of a Health-Promoting and Child-Friendly School. În intervalul şcolar 2014-2016 au fost

chestionaţi 2362 elevi şi 1633 cadre didactice dintr-un număr de 40 unităţi de învăţământ din 21 de judeţe (38

şcoli): Alba, Bacău, Bihor, Brăila, Braşov, Buzău, Cluj, Dâmboviţa, Galaţi, Giurgiu, Hunedoara, Maramureş,

Mehedinţi, Mureş, Olt, Prahova, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Vrancea și Municipiul Bucureşti (2 şcoli).

Pentru identificarea factorilor de risc psihologici și sociali din mediul școlar a fost utilizat Chestionarul de profil

psiho-social, care conține o serie de întrebări concepute cu intenţia de a ajuta la conştientizarea importanţei

mediului psiho-social sanogen şcolar în rândul personalului şcolar şi elevilor, precum și la identificarea

caracteristicilor pozitive ale mediului şcolar şi a celor care necesită a fi îmbunătăţite. Instrumentul evaluează

condiţiile din şcoală, activităţile şcolare din şi din afara programului şcolar şi în timpul drumului între şcoală şi casă.

Scopul ultim al investigării profilului psiho-social este de a identifica o serie de condiţii care prin modificarea lor pot

duce la ameliorarea climatului din şcoală, astfel încât capacitatea şcolii de a susţine elevii şi de a promova învăţarea

şi dezvoltarea să crească, elevii şi profesorii fiind principalii beneficiari ai acestor realizări.

Chestionarul a fost aplicat iniţial cadrelor didactice, și la un interval de 3 săptămâni a fost aplicat elevilor din două

clase ale aceleiaşi unităţi de învăţământ. Datele primare au fost introduse în bază de date format Excel, pe file

individuale pentru profesori şi elevi. Procedura de studiu a fost concepută pentru a sigura confidenţialitatea

datelor şi participarea voluntară. S-au utilizat chestionare cu auto-administrare care pe prima pagină includ

instrucţiunile de completare și care nu conţin informaţii despre identitatea respondentului.

Pentru fiecare şcoală în parte s-au calculat suma scorurilor, media pe arie şi media pe întrebare pentru fiecare din

cele 7 arii calitative ale chestionarului. Aspectele investigate în cadrul fiecărei arii a chestionarului sunt formulate

ca afirmaţii, iar întrebarea pentru fiecare afirmaţie este „Cât de mult se potriveşte şcolii dvs.?”. Scala de răspuns

este cuprinsă între 1 şi 4 (deloc, puţin, destul de mult, foarte mult). Numărul de itemi ai ariei înmulţit cu 4 va oferi

rezultatul maxim, ideal al ariei. Pentru fiecare şcoală s-au evidenţiat ariile calitative deficitare care s-au situat în

primele 3 ranguri, separat din punctul de vedere al cadrelor didactice şi elevilor.

REZULTATE

Aria calitativă 1. Asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare

Profesorii sunt factorul cel mai important în crearea unei atmosfere eficiente și incluzive. Copiii au o capacitate înnăscută de

a învăța, dar această capacitate poate fi compromisă și, uneori, distrusă. O școală prietenoasă recunoaște, încurajează și

sprijină capacitățile în creștere ale copiilor care învață. Şcoala trebuie să reprezinte un mediu prietenos şi sigur de muncă şi




joacă. Rolul profesorului include grija pentru bunăstarea psihică a elevilor. Climatul şcolar a fost identificat ca una dintre

cele mai importante trăsături ale unei şcoli. Când atmosfera din şcoală este neprietenoasă, îngrijirea nu este atentă, lipseşte

încurajarea şi recompensarea, sănătatea mentală, atât a elevilor cât şi a profesorilor poate fi afectată în mod advers.

Impactul unei atmosfere neprietenoase este în mod particular dăunător dacă persistă o perioadă mai lungă de timp.

La nivel naţional, în această arie a fost obţinut din partea profesorilor o medie de 3,13/ item, iar pentru elevi o

medie de 2,74/ item, medii care corespund procentual unor valori de 78,25%, respectiv 68,50% din valoarea ideală.

78.25%68.50%

100.00%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

120%

profesori elevi ideal

Fig. 1 Asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare

Se observă că din perspectiva profesorilor şcoala asigură în mare măsură un climat adecvat, dar din perspectiva

elevilor cerinţele pentru asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare sunt acoperite

într-o mai mică măsură.

Rezultatele obţinute relevă necesitatea ca la nivel general şcolile să-şi revizuiască o serie de aspecte legate de

această arie calitativă şi să stabilească mecanisme eficiente de feed-back între profesori şi elevi pentru

identificarea deficienţelor şi stabilirea de măsuri de corectare.

Aria calitativă 2. Susţinerea cooperării şi învăţării active

Când elevii cooperează, încadrarea în învingători şi învinşi este mai puţin evidentă şi prin urmare, se evită umilirea

consecutivă a celor consideraţi rataţi. Prin această metodă pot beneficia în mare măsură elevii cu dificultăţi de

învăţare şi cei din comunităţi dezavantajate. Atunci când elevii primesc în mod constant mesajul că sunt rataţi,

dorinţa lor de a reuşi se erodează. Când elevii cooperează în procesul de învăţare, implicarea în rezolvarea

sarcinilor este mai mare, se reduc diversiunile şi se utilizează o proporţie mai mare din timp pentru instruire. Copiii

sunt capabili să se ajute între ei mult mai mult, cei cu un nivel mai scăzut, cât şi cei cu un nivel mai înalt al

realizărilor beneficiind deopotrivă, munca elevilor devenind mai atentă, aprofundată şi bine prezentată.




74%

64.75%

100.00%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

120%


Fig. 2 Susţinerea cooperării şi învăţării active

În această arie, şcolile au obţinut din partea profesorilor o medie de 2,96/item, iar din partea elevilor de 2,59/

item, ceea ce denotă că învăţarea activă şi cooperarea sunt, atât din perspectiva profesorilor, cât şi a elevilor

încurajate într-o proporţie destul de mare. Din punct de vedere procentual aceste medii corespund unor valori de

74%, respectiv 64,75% din valoarea ideală.

Rezultatele ariei punctează totuşi necesitatea unei mai atente implementări a procedurilor de învăţare.

Aria calitativă 3. Interzicerea pedepsei fizice şi a violenţei

Pedepsirea fizică a elevilor în şcoală este inacceptabilă pentru buna sănătate mentală. Violenţa faţă de elevi, în

forma pedepsei corporale, poate fi sancţionată legal, fiind văzută ca o formă de abuz al copilului. În această arie,

şcolile au obţinut din partea profesorilor o medie de 3,33 /item, iar din partea elevilor de 2,91 /item, ceea ce

denotă că din perspectiva profesorilor există în mare măsură politici de interzicere a pedepsei fizice şi violenţei,

chiar dacă din cea a elevilor acestea nu se situează la nivelul dorit. Din punct de vedere procentual aceste medii

corespund unor valori de 83,25%, respectiv 72,75% din valoarea ideală.

83.25%

72.75%

100.00%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

120%


Fig. 3 Interzicerea pedepsei fizice şi a violenţei

Existenţa unor reguli clare şi corecte şi aplicarea lor cu consecvenţă este vitală pentru menţinerea disciplinei.

Scorurile ariei denotă necesitatea creări de oportunităţi pentru ca profesorii să poată dobândi cunoştinţe şi




deprinderi care să le permită să facă faţă violenţei la diverse niveluri, mergând de la agresiunea verbală, de tipul

poreclelor şi rumorii în clasă, până la intervenţia în cadrul unor încăierări.

Aria calitativă 4. Intoleranţa faţă de agresivitate, hărţuire şi discriminare

Copiii au dreptul fundamental de a se simţi în siguranţă la şcoală şi de a fi scutiţi de asuprire, umilire intenţionată şi

pericole potenţiale cauzate de intimidare şi hărţuire.

Deşi majoritatea cercetărilor în acest domeniu s-au axat pe studiul personalităţii intimidatorilor şi victimelor, multe

progrese în această direcţie pot fi realizate prin schimbarea modului de organizare al şcolii şi prin ajustarea

atitudinii colective şi atmosferei generale cu scopul prevenirii hărţuirii şi intimidării, atitudinea profesorilor având

efecte importante în descurajarea acestora. Neluând atitudine în cazul plângerilor, profesorii contribuie sau chiar

cresc teama celor care sunt ţinta atacurilor.

În această arie, şcolile au obţinut din partea profesorilor o medie de 3,26 /item, iar din partea elevilor de 2,80

/item, ceea ce denotă că în pofida faptului că profesorii consideră că şcolile dispun în mare măsură de politici

ferme şi mecanisme de combatere a agresivităţii, intimidării, hărţuirii şi discriminării, elevii nu se simt pe deplin

protejaţi şi consideră că unităţile de învăţământ nu au politici clare şi proceduri de combatere a agresivităţii şi

hărţuiri şi de abordare a victimelor. Elevii consideră că profesorii nu sunt suficient de implicaţi în prevenirea

discriminării şi a excluderii. Din punct de vedere procentual aceste medii corespund unor valori de 81,5%, respectiv

70% din valoarea ideală.

81.50%

70%

100%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

120%


Fig. 4 Intoleranţa faţă de agresivitate, hărţuire şi discriminare

Se impune discutarea în mod deschis a problemei şi conceperea unui plan clar de acţiune pentru a aborda

intimidarea, hărţuirea şi consecinţele lor. Părinţii trebuie încurajaţi să lucreze în parteneriat cu profesorii pentru a

preveni escaladarea la o serie de comportamente indezirabile.

Profesorii trebuie să sesizeze schimbarea de la tachinarea în joacă la insultă, să fie capabili să contracareze

agresiunea fizică de îndată ce devine evidentă. Mentori din rândul elevilor pot să-şi asume responsabilitatea pentru

integrarea în şcoală a nou-sosiţilor şi a celor singuratici. Creşterea capacităţii şi motivării elevilor pentru cooperare

poate conduce la reducerea agresivităţii în şcoală. Intervenţiile de succes necesită ameliorări marcate ale climatului




şcolar, în special în termenii ordinii şi disciplinei, întăririi atitudinilor pozitive faţă de şcoală şi muncă, pentru

reducerea numărului de victime, injurii, traume emoţionale şi comportamente anti-sociale de tipul vandalismului.

Aria calitativă 5. Dezvoltarea activităţilor creative

În consolidarea procesului de învăţare, odihna şi relaxarea joacă un rol important. Recreaţiile asigură elevilor

oportunitatea schimbului informaţional, timpul liber fiind vital în dezvoltarea imaginaţiei elevilor. Este important ca

şcoala să asigure oportunităţi, facilităţi şi timp pentru învăţarea unor meşteşuguri şi arte, precum şi condiţii în care

elevii să poată acţiona fără presiunea performanţei sau a evaluării.

În această arie, şcolile au obţinut din partea profesorilor o medie de 3,02/item, iar din partea elevilor de 2,60

/item. Este aria şcolară care a obţinut cele mai mici scoruri, atât din partea profesorilor, cât şi a elevilor, ceea ce

denotă faptul că nu sunt asigurate într-o măsură suficientă locuri de joacă şi oportunităţi de dezvoltare a

capacităţilor creative ale elevilor. Din punct de vedere procentual aceste medii corespund unor valori de 75,5%,

respectiv 65% din valoarea ideală.

75.50%

65%

100%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

120%


Fig. 5 Dezvoltarea activităţilor creative

Se impune ca şcolile să analizeze aceste aspecte şi să caute modalităţi de ameliorare. Idei simple, cu costuri reduse,

cum ar fi utilizarea de pietre, marcaje colorate pentru delimitarea unor locuri pentru diverse jocuri, pot fi

deopotrivă distractive şi eficiente. Solicitarea de idei în acest sens din partea elevilor poate aduce soluţii

inovatoare, simple, eficiente şi agreate de către aceştia.

Aria calitativă 6. Legătura dintre şcoală şi familie prin implicarea părinţilor

O funcţie importantă a sistemului de învăţământ este să ofere asistenţă familiilor pentru a-şi ajuta copiii să devină

membri productivi şi stabili din punct de vedere emoţional şi social ai comunităţii. Deşi predarea este de

importanţă primară pentru învăţare, nu este posibil să se ignore familia din care provine copilul, fără ca aceasta să

genereze riscuri potenţiale ale învăţării eficiente.




83%

71.25%

100.00%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

120%


Fig. 6 Legătura dintre şcoală şi familie prin implicarea părinţilor

În această arie, la nivel naţional a fost obţinut din partea profesorilor o medie de 3,32 /item, iar din partea elevilor

o medie de 2,85 /item, denotând o implicare destul de redusă a părinţilor. Din punct de vedere procentual aceste

medii corespund unor valori de 83%, respectiv 71,25% din valoarea ideală.

Este important ca şcolile să-şi revizuiască politicile în acest domeniu, pentru a întări relaţia dintre familie şi şcoală,

contactul dintre familie şi şcoală fiind benefic învăţării.

Absenţa contactului între şcoală şi familie, duce la trecerea neobservată a problemelor şi schimbărilor majore din

viaţa copilului, în timp ce un climat pozitiv în şcoală şi o relaţie bună şcoală-familie vor asigura mediul pentru

dezvoltarea unor niveluri ridicate de auto-încredere şi stimă de sine.

Aria calitativă 7. Promovarea oportunităţilor egale de participare la luarea deciziilor

Şcolile prietenoase şi promotoare ale sănătăţii asigură elevilor suportul emoţional şi social şi îi ajută să

dobândească încrederea de a vorbi liber despre şcoală şi viaţa lor în cadrul acesteia.

În această arie, şcolile au obţinut din partea profesorilor o medie de 3,17/item, iar din partea elevilor de 2,66

/item. Dacă profesorii consideră că şcoala promovează într-o măsură destul de mare oportunităţi egale în luarea

deciziilor, elevii sunt de părere că implicarea lor este redusă în acest domeniu, scorul fiind unul dintre cele mai

scăzute, imediat după aria calitativă 5. Din punct de vedere procentual aceste medii corespund unor valori de

79,25%, respectiv 66,5% din valoarea ideală.

79.25%

66.50%

100.00%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

120%


Fig. 7 Promovarea oportunităţilor egale de participare la luarea deciziilor




Profesorii trebuie să realizeze că o componentă importantă a bunăstării emoţionale şi sociale a unei persoane este

sentimentul acceptării ei aşa cum este. Sentimentul excluderii sau inegalităţii (îndeosebi pentru motive ce nu ţin de

controlul personal) este dăunător pentru stima de sine şi demnitate. Elevii care sunt trataţi ca egali şi cred în şansa

lor de a avea succes ca oricare altă persoană, nu au numai o probabilitate mai mare de a-şi atinge potenţialul

intelectual, dar îşi vor preţui şcoala pentru mediul prietenos şi de susţinere şi vor fi mai toleranţi cu cei care sunt

„diferiţi”.

Şcolile trebuie să-şi găsească propriile modalităţi de recunoaştere şi primire a elevilor cu apartenenţă etnică,

religioasă şi culturală diferită, ca şi a celor cu necesităţi speciale, săracilor şi orfanilor.

CONCLUZII GENERALE

Analiza întreprinsă a conturat ca priorităţi pentru ameliorarea mediului psiho-social şcolar, deopotrivă din

perspectiva elevilor cât şi a profesorilor, dezvoltarea activităţilor creative, promovarea oportunităţilor egale şi

participarea la luarea deciziilor.

Conform psihologului Donald Winnicott creativitatea aparţine sentimentului de a te “simţi viu”. Pentru a fi creativi,

copiii trebuie să se simtă în siguranţă din punct de vedere emoţional. Copiii sunt exploratori prin natură, dar pentru

a fi creativi au nevoie de un mediu propice. Îndrăzneala de a face ceva diferit, sau într-un mod nou, este inima

creativităţii. Copiii au nevoie de experienţe pozitive, de spaţiu personal pentru a fi singuri cu ei înşişi şi în acelaşi

timp au nevoie de sentimentul de conexiune cu alte persoane, în special cei care sunt importanţi pentru ei

emoţional.

Bibliografie

1. WHO. Local Action: Creating Health-Promoting Schools, WHO/SCHOOL/00.3. Information Series on School Health, WHO 2000,

www.unicef.org

2. Jamal F., Fletcher A., Harden A., Wells H., Thomas J., Bonell C. (2013) The school environment and student health: a systematic review and

meta-ethnography of qualitative research.BMC Public Health, 13(798), 1-11.

3. Bradley B and Greene A (2013). Do health and education agencies in the United States share responsibility for academic achievement and

health? A review of 25 years of evidence about the relationship of adolescents' academic achievement and health behaviors. Journal of

Adolescent Health, 52 (5), 523-32

4. Suhrcke M, de Paz Nieves C (2011).The impact on health and health behaviours on educational outcomes in high income countries: a

review of the evidence. Copenhagen: WHO Regional Office for Europe

5. MacIntosh JI. Dimensions and determinants of school social climate in schools enrolling middle year students.SSTA Research Centre

Report #91-04. Saskatchewan, Canada.




III.2 UTILIZAREA MODELULUI ECOLOGIC PENTRU INTERVENŢIILE DE PREVENIRE A VIOLENŢEI LA ELEVI

INTRODUCERE

Criza ecologică ce ameninţă integritatea naturii are origini vechi. Carta mondială a naturii (1) consacră adevărul că

umanitatea şi civilizația fac parte din natură, iar legile acesteia consacră dreptul omului de azi şi a generaţiilor viitoare la

un mediu sănătos , statului revenindu-i sarcina de a lua toate măsurile de protecţie a naturii. Degradarea naturii se

produce concomitent cu degradarea omului. Magnitudinea violenţei actuale, consumul de droguri, bolile sociale etc.,

sunt simptome ale degradării relaţiilor interumane, respectiv a mediului de viață. Prin recunoaşterea cauzelor

relaţionale, social culturale şi ambientale ale violenţei s-a creat un model ecologic de studiu al acesteia, cu şanse

crescute de predicţie şi profilaxie. Având în vedere că viaţa individului, a societăţii, a generaţiilor viitoare sunt structurate

pe educaţia etică, imperativul acesteia în ce priveşte violenţa este acela al „învăţării traiului în comun”.

Actualmente violenţa este recunoscută ca o semnificativă problemă de sănătate publică şi totodată o problemă socială.

Violenţa poate conduce la decese, victimele actelor de violenţă interpersonală necesită uneori îngrijiri medicale şi într-o

mare proporţie violenţa are consecinţe mentale de lungă durată. Violenţa interpersonală se poate manifesta în spaţii

publice (pe stradă, baruri, cluburi, locul de muncă, şcoală, spital, instituţii sociale etc.) sau la nivelul locuinţei.

Costurile directe şi indirecte ale violenţei interpersonale, prin scăderea productivităţii, sunt enorme pentru victimă,

familie şi societate. Rata înaltă a violenţei interpersonale în comunităţile sărace se asociază cu urmări financiare, sociale

şi psihologice.

OMS acordă o atenţie particulară violenţei în general şi violenţei interpersonale în particular. În 28.05.2003 OMS a

adoptat Rezoluţia 56.24 care încurajează Statele Membre să raporteze magnitudinea problemei, factorii de risc,

eforturile curente pentru a preveni violenţa şi acţiunile viitoare de încurajare a responsabilităţilor multisectoriale.

Instituţiile internaţionale au crescut suportul financiar, tehnic şi politic în vederea întăririi acţiunilor de prevenire a

violenţei la nivel local, naţional, regional şi internaţional.

Raportul Mondial privind Violenţa şi Sănătatea conține o invitație adresată statelor să acorde prioritate prevenirii

violenţei în rândul tinerilor (2).

Comitetul regional OMS pentru Europa a emis rezoluţia RC55/R9/15 septembrie 2005, vizând prevenirea agresiunilor

fizice, iar Consiliul Uniunii Europene a emis o recomandare în vederea prevenirii agresiunilor fizice şi a promovării

siguranţei tinerilor, aceştia fiind un grup populaţional ce necesită o atenţie sporită. Apelul făcut sectorului sanitar vizează

preluarea conducerii în ceea ce priveşte intervenţia multisectorială pentru prevenirea şi combaterea violenţei.

Strategia regiunii OMS Europa „Investing in children: the European child and adolescent health strategy 2015-2020”

situează intervenţiile destinate prevenirii violenţei şi abuzului emoţional asupra copiilor şi adolescenţilor ca una din

priorităţile de intervenţie, definite prin aria tematică 37, dedicată specific acestui domeniu. În acest sens OMS

recomandă ţărilor membre evaluarea magnitudinii violenţei ca problemă de sănătate publică la elevi şi a factorilor de

risc în relaţie cu aceasta, conform modelului ecologic, prezentat în Rezoluţia Adunării Mondiale a Sănătăţii WHA

49.25/20-25 mai 1996.




Modelul ecologic este un concept care urmăreşte înţelegerea violenţei interpersonale ca problemă de sănătate publică

şi a factorilor de risc adiacenţi, propune modele de intervenţie şi maniere de evaluare ale programelor de prevenire.

Raportul Comisiei UE privind factorii sociali determinanţi ai sănătăţii subliniază că distribuţia inegală de putere, venituri,

bunuri şi servicii duce la inechităţi în starea de sănătate a populaţiei din diferite ţări europene (3).

Definiţii de lucru: luând în considerare delimitările conceptuale referitoare la agresivitate, agresiune și violenţă, în acest

studiu se vor utiliza următoarele definiţii de lucru:

Comportament agresiv - orice tip de comportament, fizic sau simbolic, menit să producă injurierea cuiva.

Violenţa – o conduită agresivă acută, caracterizată îndeosebi prin folosirea forţei fizice; o formă majoră de manifestare a

agresivităţii.

Violenţa şcolară – include pe lângă comportamentul agresiv şi alte tipuri de comportament violent.

Include orice formă de manifestare a unor comportamente precum: exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi:

poreclire, tachinare, ironizare, imitare, ameninţare, hărţuire, bruscare, împingere, lovire, rănire; comportamente care

intră sub incidenţa legii (ex. abuzul sexual, portul de arme, furt); vandalism – provocarea de stricăciuni cu bună ştiinţă.

O definiţie a violenţei este precizată în Raportul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din 2002, şi se referă la „ameninţarea

sau folosirea intenţionată a forţei fizice sau a puterii contra propriei persoane, contra altuia sau contra unui grup sau a

unei comunităţi care antrenează sau riscă puternic să antreneze un traumatism, un deces sau daune psihologice, o

dezvoltare improprie sau privaţiuni”.

Aceeaşi definiţie este luată în considerare de către alţi specialişti care efectuează un studiu amplu referitor la violenţa în

şcolile din România. Deşi în vorbirea curentă termenii agresivitate, agresiune şi violenţă par să aibă aproape acelaşi

înţeles totuşi în literatura de specialitate sunt precizate diferenţele dintre aceste noţiuni.

Aggression – comportamentul agresiv (agresiunea) se referă la comiterea de atacuri fără provocare manifestate pe plan

fizic sau verbal.

METODOLOGIE

Pornind de la aceste considerente, studiul naţional de tip descriptiv în abordare transversală, coordonat

metodologic de Centrul Regional de Sănătate Publică Cluj şi implementat de specialiştii din DSP-urile teritoriale, a

avut ca obiectiv general evaluarea magnitudinii şi a gravităţii violenţei în rândul elevilor, iar ca obiective specifice:

identificarea predictorilor riscului înalt – randament şcolar slab, religiozitate redusă şi angajarea în munca la negru;

identificarea factorilor de risc în relaţie cu comportamentul violent, conform modelului ecologic – factori

relaţionali (violenţa domestică, divorţialitatea), factori socio-culturali (şomajul membrilor familiei, venit mediu

redus pe membru de familie, frecvenţa participării la servicii religioase, rezultate şi expectanţe şcolare minime) şi

factori ambientali (condamnări ale membrilor familiei, angajarea elevilor în muncă la negru între 20-30 ore pe

săptămână); iniţierea activităţilor ţintite de promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate.

În cadrul studiului au fost investigați prin metoda chestionarului un număr de 4612 elevi. Instrumentul utilizat a

fost YRBSS (Aria comportamentului agresiv) – elaborat de CDC SUA anul 1990, în vederea monitorizării

comportamentelor cu risc pentru sănătate la tineri. Acest instrument a fost adaptat particularităților socio-

economice și cultural educative din țara noastră. Chestionarul YRBSS este utilizat în studii populaționale în statele

din U.E. și nu numai.




REZULTATE PRIVIND IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC ÎN RELAȚIA CU COMPORTAMENTUL VIOLENT

Factori de risc în relaţie cu comportamentul violent, conform modelului ecologic

1. Factori de risc relaționali

1.1 Comportamentul violent în relaţie cu starea civilă a familiei

75.3%70.3%

64.6%

19.3%23.8% 25.7%

5.4% 5.9% 9.7%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Căsătoriţi Divorţaţi Concubinaj

niciodată 1-3 ori/* > 3 ori pe/*

Χ2=20.3; p<0.0004

Fig. 8 Corelația dintre starea civilă a familiei și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)

* Intervalul standard de 3 luni înaintea investigării

Aproape zece din o sută elevi cu frecvente acte de agresivitate (> 3 ori/*) provin din familii cu părinţi ce trăiesc în

concubinaj.

Aproape şase elevi din o sută, cu frecvente acte de agresivitate, fac parte din familii cu părinţi divorţaţi şi cinci din o

sută fac parte din familii cu părinţi căsătoriţi.

În medie aproximativ şapte din zece elevi se înscriu în categoria celor cu rare acte de agresivitate sau nu prezintă

astfel de manifestări. Cei mai mulţi dintre aceştia fac parte din familii cu părinţi căsătoriţi legal (Fig. 8).

1.2 Comportamentul violent în relaţie cu violenţa domestică și climatul familial

75.6%

54.1%

19.3%

31.4%

5.1%14.5%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Calm Violent


Χ2 =82.56; p<0.0001

Fig. 9 Corelația dintre climatul familial și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)





Mai puțin de doi din zece elevi aparţinând familiilor cu un climat violent au prezentat frecvent acte de

violenţă/agresivitate. Prevalenţa elevilor cu comportament agresiv a fost de trei ori mai redusă în familiile cu un

climat familial calm (Fig. 9).

1.3 Comportamentul violent în raport cu relaţiile parentale

74.6%

42.1%

20.0%

33.3%

5.4%

24.6%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Pozitivă Cu agresiuni fizice


Χ2=49.23; p<0.0001

Fig. 10 Corelația dintre relația parentală și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)


Mai mult de doi din zece elevi care fac parte din familii în care s-au înregistrat acte de agresivitate fizică între

părinţi, au prezentat în mod frecvent un comportament agresiv. În familiile cu relaţii parentale pozitive, prevalenţa

elevilor cu frecvente acte de agresivitate fizică a fost de patru ori mai redusă faţă de cea a elevilor provenind din

familii în care se înregistrează acte de agresivitate fizică între părinţi (Fig. 10).

1.4 Comportamentul violent al elevilor în relaţie cu pedepsele fizice

79.7%

54.6%

16.6%

32.6%

3.7%12.7%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Nu Da


Χ2=281.8; p<0.0001

Fig. 11 Corelația dintre pedepsele fizice și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)





Mai mult de unu din zece elevi supuşi pedepselor fizice în familie au prezentat în mod frecvent acte de agresivitate.

În familiile în care nu se aplică pedepse fizice copiilor, prevalenţa elevilor cu manifestări agresive frecvente este de

trei ori mai redusă (Fig. 11).

2. Factori de risc socio-culturali în relaţie cu comportamentul violent

Indicatori de evaluare

Accesul facil la alcool/alte droguri (Factor de risc prioritar): Accesul facil la droguri la nivel comunitar, creşte riscul

abuzului de droguri la tineri. În şcolile în care elevii au o mai mare accesabilitate la droguri, se întâlneşte o rată mai

mare a utilizatorilor de droguri (4, 5)

Accesul la arme de foc: Prevalenţa portului armelor de foc în comunitate este predictor pentru probabilitatea crescută a

comportamentului violent. Puterea legislativă şi dinamica comunitară combinate influenţiază accesabilitatea la droguri şi

arme (4, 5).

Norme comunitare şi legislaţie interpretabilă, favorabile utilizării drogurilor, armelor de foc şi actelor de violenţă (Factor

de risc prioritar): Normele comunitare (atitudinile) şi politicile referitoare la alcool, droguri şi violenţă sunt comunicate pe

anumite căi. Oficial, acestea sunt comunicate împreună cu legi şi instrucţiuni poliţieneşti şi constrângeri (exemplu: taxe pe

alcool, licenţe pentru lichior, legislaţie ce controlează (beţia) starea de om beat, infracţiunea pentru vânzarea la minori, legi

şi regulament pentru vânzarea armelor de foc etc.). Informare corectă, expectaţiile şi practicile comunităţii promovează sau

nu climatul de acceptare, aprobare sau de toleranţă la problemele comportamentale (4, 5).

Tranziţie şi mobilitate: Parcurgerea problematică a şcolii primare, predicţionează riscul problemelor

comportamentale. Frecvente tranziţii neprogramate ale comunităţilor cresc problemele comportamentale. Rata

ridicată a mobilităţii (familii care se mută frecvent din casă în casă din loc în loc) pare a fi în legătură cu creşterea

riscului pentru consum de droguri şi alte comportamente delincvente (4).

Ataşamentul scăzut al vecinilor şi comunitate dezorganizată: Rata înaltă a problemelor cu drogurile, delincvenţa şi

violenţa în comunitate sau vecinătate sunt acţiuni ale adulţilor care determină reducerea ataşamentului copiilor

faţă de comunitate. Aceste condiţii sunt nelimitate în comunităţile cu venituri reduse. Rata scăzută de participare

la vot şi neimplicarea părinţilor în susţinerea şcolii reduc de asemenea ataşamentul copiilor faţă de comunitate (4).

Sărăcia (privaţiuni economice extreme): Copilul care trăieşte în zone/cartiere sărace şi cu crime, sunt mai

predispuşi la delincvenţă, sarcini premature, abandon şcolar şi violenţă. Copiii care trăiesc în aceste zone şi au

adoptat comportamente cu risc prezintă primele probleme de adaptare și sunt mai predispuşi la a avea probleme

cu drogurile mai târziu în viaţă (4).

2.1 Comportamentul violent în relaţie cu situaţia economică a familiei

74.9% 74.3%69.4%

18.7% 20.3% 21.9%

6.4% 5.4% 8.8%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Ridicat Mijlociu Scăzut


Χ2=5; p nesemnificativ

Fig. 12 Corelația dintre venitul familiei și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)





Mai mult de şase din o sută elevi din familii cu nivel economic ridicat au prezentat comportament agresiv frecvent.

Frecvenţa înregistrată în cazul familiilor cu nivel economic redus a fost de 8,8% (Fig. 12).

2.2 Comportamentul violent în relaţie cu frecvenţa participării la servicii religioase

70.3%76.7% 74.8%

22.7%18.7% 19.5%

7.1% 4.6% 5.8%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Niciodată 1-2 ori/lună Săptămânal


Χ2=19.9; p=0.000

Fig. 13 Corelația dintre frecventarea bisericii și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)


Şapte din o sută elevi care nu participă la servicii religioase şi aproape şase din 100 elevi care participă săptămânal

au prezentat în mod frecvent acte de agresivitate/violenţă (Fig. 13).

2.3 Comportamentul violent în relaţie cu randamentul şcolar

78.8%72.7%

57.4%

16.6%21.6%

27.3%

4.5% 5.7%15.3%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Bun Mijlociu Scăzut


Χ2 =63, p<0.0001

Fig. 14 Corelația dintre randamentul școlar și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)


Prevalenţa elevilor cu frecvente acte de agresivitate a fost de trei ori mai redusă în grupul elevilor cu randament

şcolar bun. Expectanţele şcolare superioare modelează comportamentul, în sensul adoptării conduitelor pozitive şi

al învăţării traiului în comun (Fig. 14).




3. Factorii de risc ambientali în relaţie cu comportamentul violent

3.1 Comportamentul violent în relaţie cu antecedentele penale în familie

74.8%

59.2%

19.7%

29.8%

5.5%11.0%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Nu Da


Χ2=25.33; p<0.0001

Fig. 15 Corelația dintre antecedentele penale în familie și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)


Prevalenţa elevilor cu un comportament agresiv/violent manifestat în mod frecvent, în familiile în care nu s-au

înregistrat antecedente penale, a fost de două ori mai redusă decât prevalenţa acestor elevi în familiile cu

antecedente penale (Fig. 15).

3.2 Comportamentul violent în relaţie cu prestarea muncii la „negru” remunerate

76.2%

61.9% 57.9%

18.7%

31.1% 27.6%

5.1% 7.0%14.5%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Nu 1-5 ore/săpt. 6-30 ore/săpt


Χ2 =82, p<0.0001

Fig. 16 Corelația dintre muncile remunerate și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)


Mai mult de 1 din 10 elevi care au prestat muncă la „negru” remunerată au prezentat în mod frecvent acte de

agresivitate/violenţă. Prevalenţa elevilor, cu un asemenea tip de comportament, a fost redusă de trei ori în




subgrupul elevilor care nu au prestat astfel de munci. Studiul a relevat că munca la „negru” remunerată poate

influenţa evoluţia comportamentală, fie prin anturajul nepotrivit, fie prin reducerea timpului alocat pregătirii

şcolare (Fig. 16).

CONCLUZII

Modelul ecologic de evaluare a violenţei constituie un instrument valoros în profilaxia şi combaterea violenţei la

adolescenţi.

Prin identificarea factorilor de risc şi a factorilor de protecţie în relaţie cu violenţa se direcţionează în mod ţintit

resursele umane şi financiare (uneori precare).

Studiul a dat posibilitatea ierarhizării factorilor de risc şi a factorilor de protecţie după cum urmează:

Factori de risc:

Rang (R)1 Acte de agresivitate fizică în familie

R2 Pedepse fizice aplicate de către părinţi

R3 Climat familial tensionat

R4 Angajarea în munca la negru, remunerată

Factori de protecţie

Rang (R) 1 Expectanţe şcolare superioare

R2 Randament şcolar bun

R3 Relaţii intrafamiliale armonioase

R4 Participare constantă la serviciile religioase

R5 Educaţie prin metode nonviolente

Bibliografie

1.Scripcaru Gheorghe, Astarastoaie Vasile, Isac Liliana, “Bioetica si ecologie”, Revista Română de Bioetică, Vol. 2, nr. 3, 2004

2. Krug, E., Dahberg, I., Mercy J., Zwi, A. & Rafael, L. (eds.) (2002). World Report on Violence and Health. Online version,

http://whqlibdoc.who.int/hq/200279241545615.pdf -12/08/2007

3. European Report on Preventing Violence and knife Crime among Young People, WHO, 2010

4. Hawkins, J.D., et al. (1992). Risk and Protective Factors for Alcohol and Other Drug Problems in Adolescence and Early Adulthood:

Implications for Substance Abuse Prevention. Psychological Bulletin, 112:1. 64-105.

5. Surgeon General’s Call to Action to Prevent Suicide (1999) Department of Health and Human Services. Retrieved from

http://www.surgeongeneral.gov/library/calltoaction/calltoaction.htm




III.3 IDENTIFICAREA, CUANTIFICAREA ȘI MONITORIZAREA COMPORTAMENTELOR CU RISC LA ELEVI ÎN

CONTEXTUL STĂRII DE BINE

ROMÂNIA ÎN CONTEXT EUROPEAN – Date de prevalență

În România în anul 2016 prevalența fumatului curent la tinerii de 15 ani a fost de 16,16% (1); în anul 2009

prevalența era de 16%, iar în țările europene în același an rata fumatului curent la tinerii de 15 ani era de 9%

(2). Se poate observa o tedință staționară a fumatului curent la tinerii de 15 ani din România în perioada 2009-

2016.

În anul 2016 în România consumul de alcool la tinerii de 15 ani a fost de 31,42% (1); în anul 2013 consumul de

alcool în România era de 20%, în țările Uniunii Europene (UE), în același an, fiind de 13% (3). Având în vedere

datele de prevalență prezentate, se observă o tendință ascendentă a consumului de alcool în România, în

perioada 2013-2016.

În România în anul 2016 prevalența comportamentului agresiv la adolescenții de 15 ani a fost de 11,91% la fete

și de 30,03% la băieți (1). În anul 2009, la nivel european, frecvența agresivității la aceeași vârstă a fost de 42%

(4).

În România, în anul 2016, rata tentativelor de suicid la liceeni a fost de 5,96 la 100.000 de subiecți (1); în anul

2005, rata suicidului în 27 de țări din EU a fost de 8 la 100.000 de persoane cu vârsta de 15-29 de ani (2).

Consumul de canabis la tinerii de 15 ani din România în anul 2016 a fost de 4,05% (1), prezentând o tendință

descendentă față de anul 2013, când a fost de 8% (3); în țările UE în anul 2013 prevalența a fost de 15% (3);

Consumul autoraportat de cocaină în România, în anul 2016, a fost de 0,81% la adolescenții de 15-18 ani,

consumul de ecstasy înregistrat fiind de 0,6% (2).

În anul 2016, în România, a crescut frecvența utilizatorilor de droguri injectabile cu 0,25% față de valorile

înregistrate în anul 2014 (2).

S-a înregistrat în România o nouă categorie de consumatori de substanțe cu potențial adictiv, respectiv de

substanțe etnobotanice, cu o prevalență a consumului de 1,27% în anul 2016, cu 0,38 mai redusă față de anul

2014 (2).

În anul 2016 prevalența elevilor de 15 ani din România care au avut raporturi sexuale a fost de 13,63% (1),

înregistrându-se o tendință descendentă față de anul 2009, când prevalența era de 31% (4); în același 2009,

prevalența în țările UE a fost de 26% (4).

În România, în anul 2016, prevalența elevilor utilizatori de prezervative a fost de 23,18% pe plan național și de

9,5% la elevii de clasa a IX-a (1); În anul 2009 prevalența elevilor sexual activi din România care utilizează

prezervativul ca metodă contraceptivă a fost de 70%, în timp ce la nivelul țărilor UE prevalența era de 78% în

același an (4).

În anul 2016 prevalența sarcinilor nedorite la elevele din ciclul liceal din România a fost de 5,39% la clasa a XII-a

și de 0,81% la clasa a IX-a (1); în anul 2007 prevalența sarcinilor nedorite la fetele de 15-19 ani din România a

fost de 58‰; în același an, conform Raportului OMS realizat pentru 28 de țări din UE, prevalența sarcinilor

nedorite la elevele de 15-19 ani a avut valoarea cea mai redusă în Elveția (7‰), iar cea mai ridicată în Bulgaria

(aprox. 59‰) (1).




În anul 2016 prevalența consumului zilnic de fructe la elevii de 15 ani din România a fost de 90,37%, numărul

de porții consumate zilnic variind de la 1-5 (1); în anul 2009, prevalența consumatorilor de fructe zilnic la elevii

de 15 ani din România a fost de 34,5%, iar la nivelul statelor UE valoarea prevalenței era de 13% (4).

În România în anul 2016 prevalența elevilor care efectuează două ore de activitate fizică pe săptămână a fost

de 54,44% (1); la nivelul țărilor UE, prevalența în anul 2009 a acestei categorii de activitate fizică a fost de

12,3% (2).

Prevalența elevilor din România care petrec ≥ 4 ore zilnic vizionând emisiuni TV a fost de 12,69% în anul 2016

(1); În Europa în anul 2009 prevalența acestei categorii de elevi, cu vârste cuprinse între 15-19 ani, care

vizionează emisiuni TV ≥ 4 ore zilnic a fost de 24% (2).

Evaluarea comportamentelor cu risc pentru sănătate la elevii din România în anul 2016

Rezultate

Studiul a avut ca scop evaluarea comportamentelor cu risc la elevii din România dintr-o nouă perspectivă, aceea

de determinanți ai stării de bine. Examinările s-au realizat pe un eşantion naţional de elevi cu vârste cuprinse între

15-19 ani, reprezentativ statistic (N=7953). S-a utilizat metoda chestionarului, instrumentul folosit fiind Youth Risk

Behavior Surveillance System CDC – SUA. Judeţele incluse în studiu au fost: Arad, Caraş - Severin, Hunedoara,

Timiş, Bacău, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vrancea, Botoşani, Argeş, Brăila, Buzău, Călăraşi, Constanţa, Dîmboviţa,

Dolj, Giurgiu, Gorj, Ilfov, Mehedinţi, Olt, Prahova, Teleorman, Tulcea, Vâlcea și Alba, Bihor, Bistriţa – Năsăud, Cluj,

Covasna, Harghita, Maramureş, Mureş, Sălaj, Sibiu, Satu-Mare, Brasov, precum și Municipiul Bucuresti. Examinările

s-au desfășurat în 108 școli.

Analiza consumului de alcool a vizat următoarele componente: consumul ocazional de alcool; plasarea

consumului ocazional de alcool la elevii din România în context European; vârsta inițierii consumului de alcool;

vârsta inițierii consumului de alcool în România în context European; consumul frecvent de alcool.

Consumul ocazional de alcool

Fig. 17 Procentul elevilor care au consumat alcool ocazional (de 1-5 ori în intervalul standard de 30 de zile)

41.74

43.08

39.08 39.78

34.59 32.96 28.98

29.89

0

10

20

30

40

50

2010 2012 2014 2016%

B F




În intervalul 2010-2016, tendinţa prevalenţei consumatorilor ocazionali de alcool (Fig. 17) a fost descendentă atât

la băieţi cât şi la fete.

Consumul ocazional de alcool la adolescenţi – România în context european

Fig. 18 Frecvenţa elevilor de 15 ani care au consumat alcool cel puţin o dată pe săptămână

Sursa: Health Behavior in School Aged Children Survey (WHO) International Report 2013/2014

Conform raportului internaţional al studiului OMS – HBSC 2013/2014, România se situează pe locul 8 din 41 de ţări,

în ordine descrescătoare, în ceea ce priveşte frecvenţa elevilor de 15 ani care au consumat alcool cel puţin o dată

pe săptămână, 30% dintre băieţi şi 10% dintre fetele chestionate raportând acest comportament cu risc pentru

sănătate (Fig. 18). De menționat faptul că examinările efectuate în contextul studiului HBSC s-au efectuat la elevi

din ciclul de învățământ gimnazial. Datele Sintezei Naționale YRBSS 2016 (2) evidențiază faptul că, la același

segment de vârstă, de 15 ani, dar la elevi de liceu, prevalența consumului ocazional este mai ridicată (37,29% la

băieți, respectiv 26,03% la fete) față de valorile înregistrate de sudiul HBSC pentru aceeași vârstă dar la elevi din

ciclul gimnazial. În acest context măsurile de combatere a consumului trebuie să înceapă cât mai timpuriu.

Vârsta inițierii consumului de alcool

5.894.37

8.03

19.9117.39

4.78

0

5

10

15

20

25

< 9 ani 9-10 ani 11-12 ani 13-14 ani 15-16 ani > 17 ani%

Fig. 19 Distribuția inițierii consumului de alcool în raport cu vârsta elevilor

0

5

10

15

20

25

30

35

Mal

ta

Bu

lgar

ia

Ital

ia

Cro

aţia

Un

gari

a

Gre

cia

Isra

el

Ro

mân

ia

Mo

ldo

va

Ce

hia

Alb

ania

Au

stri

a

Dan

emar

ca

Ola

nd

a

Slo

vaci

a

Slo

ven

ia

Ger

man

ia

Ucr

ain

a

Mac

ed

on

ia

Sco

ţia

Ţara

Gal

ilor

Be

lgia

Fran

ţa

Luxe

mb

urg

Arm

en

ia

An

glia

Po

lon

ia

Litu

ania

Can

ada

Esto

nia

Span

ia

Elve

ţia

Ru

sia

Po

rtu

galia

Leto

nia

Gro

en

lan

da

Fin

lan

da

Sue

dia

Irla

nd

a

No

rve

gia

Isla

nd

a

%

Fete Băieţi




Sub aspectul vârstei la care elevii au consumat prima dată alcool (Fig. 19), rezultatele evidenţiază faptul că: 5,89%

au consumat prima înghiţitură de alcool sub vârsta de 9 ani, 4,37% între 9-10 ani şi 4,78% peste 17 ani.

Vârsta inițierii consumului de alcool în România în context european

Fig. 20 Frecvența elevilor ≤13 ani care au început să consume alcool, la nivel european

Sursa: Health Behavior in School Aged Children International Report from 2013/2014 Survey (WHO)

Dintr-un număr de 41 de ţări, România s-a plasat pe locul 13, în ordinea descrescătoare a frecvenţei elevilor care

au început să consume alcool înaintea vârstei de 13 ani (Fig. 20).

Consumul frecvent de alcool

Fig. 21 Procentul elevilor care au consumat frecvent alcool (> 20 zile) în ultimele 30 de zile

Frecvența elevilor de ambele sexe care au consumat frecvent alcool (>20 zile/lună) în intervalul 2010-2016 a

manifestat o evoluție ascendentă. La fete, creșterea frecenței a fost mai pronunțată (Fig. 21).

0

5

10

15

20

25

30

Isla

nd

a

No

rve

gia

Ital

ia

Be

lgia

…

Mac

ed

on

ia

Isra

el

Ru

sia

Ola

nd

a

Sue

dia

Be

lgia

…

Luxe

mb

urg

Eve

tia

Po

rtu

galia

Irla

nd

a

Arm

en

ia

Gre

cia

Span

ia

Fran

ta

Au

stri

a

Po

lon

ia

Ger

man

ia

Mo

ldo

va

Slo

ven

ia

Can

ada

Mal

ta

Alb

ania

Ucr

ain

a

An

glia

Ro

man

ia

Un

gari

a

Tara

Gal

ilor

Dan

emar

ca

Ce

hia

Slo

vaci

a

Cro

atia

Sco

tia

Fin

lan

da

Leto

nia

Bu

lgar

ia

Esto

nia

Litu

ania

Baieti Fete

3.94

4.02

5.32

5.41

0.77 1.03

2.69

2.94

0

1

2

3

4

5

6

2010 2012 2014 2016%

B F

%




În concluzie, în baza parametrilor înregistrați, se poate aprecia faptul că pe plan european România s-a plasat între

ţările cu frecvenţe mai ridicate ale consumului ocazional de alcool. Acţiunile de profilaxie şi combatere a

consumului de alcool trebuiesc orientate asupra experimentatorilor ocazionali, pentru a evita derapajul acestora

spre consum frecvent. Monitorizarea consumatorilor, în raport cu zona geografică de apartenenţă, a putea oferi

posibilitatea dezvoltării unor intervenţii diferenţiate loco-regionale, în funcţie de necesităţile concrete.

Fumatul

Fig. 22 Procentul elevilor care au fumat în 1-5 zile din ultimele 30 zile

Evoluția frecvenței elevilor care fumează 1-5/30 zile în perioada 2012-2014 a fost descendentă la ambele sexe dar

a crescut în intervalul 2014-2016. De menționat că frecvențele înregistrate la fete sunt mai reduse pe tot parcursul

anilor evaluați, diferența fete-băieți fiind aproape anulată în anul 2016 (Fig. 22).

Fumatul ocazional la adolescenţi – România în context european

Fig. 23 Frecvenţa elevilor de 15 ani care au fumat cel puţin o dată pe săptămână


10.19

12.66

9.19

9.68

9.7 11

8.17 9.57

0

2

4

6

8

10

12

14

2010 2012 2014 2016%

B F

0

10

20

30

40

50

60

Gro

en

lan

da

Bu

lgar

iaC

roat

ia

Ital

iaU

nga

ria

Fran

ta

Ro

man

iaSl

ova

cia

Litu

ania

Luxe

mb

urg

Po

lon

ia

Au

stri

aG

reci

a

Leto

nia

Ge

rman

ia

Ceh

ia

Fin

aln

da

Slo

ven

ia

Ru

sia

Be

lgia

(Fr

ance

za)

Esto

nia

Mal

taU

crai

na

Isra

elO

lan

da

Po

rtu

galia

Be

lgia

(Fl

aman

da)

Sco

tia

Elve

tia

Mac

ed

on

ia

Span

ia

Irla

nd

aD

anem

arca

Tara

Gal

ilor

Mo

ldo

va

An

glia

Sued

iaC

anad

a

Alb

ania

No

rve

gia

Isla

nd

a

Arm

en

ia

Baieti Fete

%




Conform raportului internaţional al studiului OMS – HBSC 2013/2014, România se situează pe locul 7 din 42 de ţări,

în ordine descrescătoare, în ceea ce priveşte frecvenţa elevilor de 15 ani care au fumat cel puţin o dată pe

săptămână (Fig. 23).

Consumul de droguri a vizat următoarele aspecte: consumul experimental de marijuana; consumul

experimental de etnobotanice.

Consumul de marijuana

Fig. 24 Procentul elevilor care au experimentat marijuana de 1-2 ori în 30 de zile

Distribuția frecvenței consumului experimental (de 1-2 ori/30 zile) de marijuana în rândul elevilor, în intervalul

2010-2016, relevă o evoluție aproximativ liniară, scăderile apărute la mijlocul perioadei de evaluare (anul 2012)

fiind atenuate la finalul perioadei (2016) (Fig. 24).

Consumul de etnobotanice pe regiuni geografice

Consumul experimental de etnobotanice a fost confirmat de doi din o sută elevi intervievaţi, cei mai mulţi fiind

înregistraţi în Banat (2,58%) și Moldova (2,21%). Se impune o atenţie particulară consumului de produse

etnobotanice, datorită consecinţelor dramatice ale efectelor imediate şi a instalării rapide a dependenţei.

Comportamentul sexual a vizat următoarele aspecte: ponderea elevilor sexual activi; ponderea elevilor

sexuali activi din România în context European; utilizarea metodelor contraceptive; sarcini nedorite la adolescente

Ponderea elevilor sexual activi

Pe plan național în anul 2016 mai mult de 3 din 10 elevi sunt sexual activi (32,66%), cei mai mulți fiind din Moldova (37,99%) și Transilvania (33,48%).

1.97

1.95

2.32

2.4

1.15 0.8

0.96

0.92

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

2010 2012 2014 2016%

B F




Ponderea elevilor sexual activi din România în context european

Fig. 25 Frecvența elevilor de 15 ani sexual activi, la nivel european

Sursa: Health Behavior in School Aged Children International Report from 2013/2014 Survey (WHO)

România s-a plasat printre ţările cu cei mai mulţi elevi de 15 ani care au avut relaţii sexuale (Fig. 25).

Utilizarea metodelor contraceptive

Utilizarea contraceptivelor orale la ultimul act sexual

Fig. 26 Frecvența elevilor care au raportat utilizarea contraceptivelor orale

Față de anul de referință 2010, în anul 2016 a crescut frecvența elevilor de ambele sexe care au raportat folosirea

contraceptivelor orale la ultimul raport sexual (Fig. 26).

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

Arm

en

ia

Cro

atia

Litu

ania

Elve

tia

Ola

nd

a

Ucr

ain

a

Slo

vaci

a

Be

lgia

…

Irla

nd

a

Po

lon

ia

Ru

sia

Leto

nia

Mo

ldo

va

Isra

el

Be

lgia

…

Po

rtu

galia

Alb

ania

Mac

ed

on

ia

Slo

ven

ia

An

glia

Esto

nia

Ital

ia

Ger

man

ia

Span

ia

Ro

man

ia

Au

stri

a

Fran

ta

Mal

ta

Can

da

Luxe

mb

urg

Isla

nd

a

Ce

hia

Fin

lan

da

Sue

dia

Gre

cia

Sco

tia

Tara

Gal

ilor

Dan

emar

ca

Un

gari

a

Bu

lgar

ia

Baieti Fete

1.81 1.56

3.08 2.52 2.69 3

3.31 3.29

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

3.5

2010 2012 2014 2016%

B F

%




Utilizarea prezervativelor la ultimul act sexual

Fig. 27 Frecvența elevilor care au raportat utilizarea prezervativelor

Deși considerată metoda contraceptivă cea mai sigură (cu excepția abstinenței) frecvența utilizatorilor de

prezervative a prezentat o tendință constantă de scădere în intervalul studiat (Fig. 27).

Sarcini nedorite la adolescente

Fig. 28 Frecvenţa sarcinilor nedorite, în raport cu nivelul de şcolarizare

În raport cu nivelul şcolarizării, cele mai multe sarcini nedorite s-au înregistrat la adolescentele din clasa a XII-a,

respectiv 5,39% dintre liceenele sexual active (Fig. 28). Faţă de anul 2014 numărul sarcinilor nedorite, la acelaşi

segment de vârstă a scăzut cu 3%.

43.14 39.18 36.13

34.28

17.93 18.5

16.38 14.42

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

2010 2012 2014 2016%

B F

0.81

1.82

3.59

5.39

0

1

2

3

4

5

6

Clasa a IX-a Clasa a X-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a%




În concluzie, în ceea ce priveşte comportamentul sexual, tendinţa generală pare să fie către reducerea vârstei

iniţierii raporturilor sexuale. Rata sarcinilor nedorite este în relaţie cu utilizarea redusă a contraceptivelor (în

special prezervative).

Activitatea fizică

Fig. 29 Evoluția frecvenței elevilor care au practicat activitate fizică intensă în 2-3 zile din ultima săptămână

În ceea ce privește evoluția nivelurilor de activitate fizică intensă în rândul elevilor de liceu din România, se poate

observa (Fig. 29) o scădere constantă a activității fizice intense la fete de la 28,62% în anul 2010 la 19,87% în anul

2016, în timp ce la băieți prevalențele se mențin constante la ultimele 3 evaluări (2012, 2014, 2016), dar mai

scăzute comparativ cu anul 2010.

Activitatea fizică la adolescenţi – România în context european

Fig. 30 Frecvenţa elevilor de 15 ani care au practicat activitate fizică moderată sau intensă cel puțin 60 min în fiecare zi


32.13

25.04 26.13 26.56

28.62

22.3

17.86

19.87

0

10

20

30

40

2010 2012 2014 2016%

B F

0

5

10

15

20

25

30

35

Mo

ldo

va

Can

ada

Bu

lgar

ia

Alb

ania

Ucr

ain

a

Isla

nd

a

Slo

vaci

a

Mac

ed

on

ia

Span

ia

Cro

atia

Arm

en

ia

Po

lon

ia

Litu

ania

Un

gari

a

Fin

lan

da

Ola

nd

a

Leto

nia

Luxe

mb

urg

Ce

hia

Ru

sia

Irla

nd

a

Ro

man

ia

No

rve

gia

Be

lgia

(Fr

ance

za)

Esto

nia

An

glia

Slo

ven

ia

Sco

tia

Be

lgia

(Fl

aman

da)

Sue

dia

Ger

man

ia

Mal

ta

Tara

Gal

ilor

Dan

emar

ca

Po

rtu

galia

Gre

cia

Au

stri

a

Gro

en

lan

da

Fran

ta

Elve

tia

Ital

ia

Isra

el

Baieti Fete

%




Conform datelor obținute în cadrul studiului HBSC 2013/2014, România a înregistrat valori similare cu valorile

medii, în ceea ce privește efectuarea a cel puțin 60 de minute de activitate fizică moderată sau intensă în fiecare zi

(Fig. 30).

Vizionarea TV

Fig. 31 Procentul elevilor care au privit la televizor ≥4h/zi într-o zi obișnuită de școală

În ceea ce privește evoluția comportamentului sedentar, se poate observa în anul 2016 (Fig. 31) o scădere a

frecvenței elevilor de liceu care vizionează emisiuni la TV 4 ore pe zi sau mai mult, comparativ cu evaluările

anterioare.

Alimentația

Consumul de fructe

Fig. 32 Procentul elevilor care au consumat fructe de 1-6 ori în ultimele 7 zile

17.83 17.47

17.73

12.2 12.77

15.23

17.07 13.07

0

5

10

15

20

2010 2012 2014 2016%

B F

49.63

64.68

49.66 56.52

47.86

61.57

42.8

58.79

0

10

20

30

40

50

60

70

2010 2012 2014 2016%

B F




Consumul de fructe la elevii din România a înregistrat variații în intervalul 2010 - 2016, respectiv între 47,86% -

58,79% la fete, cu un maxim de 61,57% în anul 2012 și între 49,63% și 58,79% la băieți, cu un maxim de 64,68% tot

în 2012 (Fig. 32). În ceea ce privește numărul de porții zilnice consumate, 31,56% dinte elevi (31,4% dintre băieți și

32,02% dintre fete) au raportat o frecvență a consumului de fructe de 1-4 sau mai multe porții pe zi (Studiu YRBSS

2016).

Consumul zilnic de fructe – România în context european

Fig. 33 Frecvenţa elevilor de 15 ani care au consumat fructe în fiecare zi


În ceea ce privește consumul zilnic de fructe la elevii de 15 ani, România a înregistrat valori apropiate de valorile medii înregistrate în cadrul studiul internațional HBSC 2013/2014 (Fig. 33).

Consumul de lapte

Fig. 34 Procentul elevilor care au consumat 1-6 pahare de lapte în ultimele 7 zile

0

10

20

30

40

50

60

70

Arm

en

ia

Alb

ania

Can

ada

Be

lgia

(Fr

ance

za)

Dan

emar

ca

Elve

tia

Isla

nd

a

Isra

el

Ucr

ain

a

Irla

nd

a

Ital

ia

Mac

ed

on

ia

No

rve

gia

An

glia

Au

stri

a

Po

rtu

galia

Luxe

mb

urg

Fran

ta

Sco

tia

Mal

ta

Mo

ldo

va

Ger

man

ia

Slo

ven

ia

Ru

sia

Span

ia

Ce

hia

Bu

lgar

ia

Ro

man

ia

Esto

nia

Slo

vaci

a

Litu

ania

Po

lon

ia

Ola

nd

a

Cro

atia

Tara

Gal

ilor

Un

gari

a

Gre

cia

Be

lgia

(Fl

aman

da)

Leto

nia

Sue

dia

Fin

lan

da

Gro

en

lan

da

Baieti Fete

41

37.93

38.74 38.22

36.24

43.38

36.55 36

0

10

20

30

40

50

2010 2012 2014 2016%

B F

%




În ceea ce privește consumul de lapte, de asemenea se poate aprecia o evoluție relativ constantă a frecvenței

elevilor care au consumat 1-6 pahare de lapte în ultimele 7 zile premergătoare aplicării chestionarului, cu variații în

intervalul 2010 – 2016, la fete de la 36,24% la 36%, cu un maxim de 43,38% în anul 2012 , iar la băieți de la 41% la

38,22% (Fig. 34).

Percepția greutății

Fig. 35 Procentul elevilor care s-au autoevaluat ca având greutatea peste valorile normale

Frecvența subiecților care și-au auto-perceput greutatea corporală ca fiind peste limitele normale a înregistrat un

declin constant în intervalul 2010-2016 pentru fete și o evoluție constantă în cazul băieților (Fig. 35).

CONCLUZII Rezultatele studiului au relevat următoarele aspecte:

S-a redus consumul ocazional de alcool, dar a crescut frecvența consumatorilor de vârstă mică (≤9 ani),

față de anii anteriori. A crescut în același timp frecvența elevilor care au consumat în mod frecvent alcool.

Observațiile înregistrate conduc spre necesitatea profilaxiei consumului de alcool la vârste cât mai

timpurii, respectiv în faza de experiment.

În ceea ce privește fumatul săptămânal, frecvența la elevi este în descreștere față de anii 2010 și 2012 dar

în creștere față de anul 2014. Se evidențiază de asemenea o egalizare pe sexe, prevalența fetelor

fumătoare ajungând în anul 2016 foarte aproape de cea a băieților. Măsurile educative dublate de măsuri

administrative (pictograme pe pachetele de țigări) sau pecuniare (cost ridicat al pachetului de țigări) au dat

rezultate.

Tendința consumului de droguri este în ușoară creștere, dar actualmente pericolul îl reprezintă consumul

de etnobotanice, prin rapiditatea instalării dependenței și multitudinea simptomelor și a caracterului

devastator al acestora.

14.3 14.34 12.66

14.57

22.92 19.6

17.25 17.48

0

5

10

15

20

25

2010 2012 2014 2016%

B F




Aproximativ 30% dintre liceeni sunt sexual activi. Sub aspectul vârstei inițierii raporturilor sexuale,

România s-a plasat între țările cu prevalență medie a elevilor de 15 ani care au avut relații sexuale. Vârsta

mică a inițierii raporturilor sexuale și utilizarea la scară redusă a contraceptivelor explică ponderea

crescută a sarcinilor nedorite la adolescentele liceene.

Din punctul de vedere al activității fizice s-a observat o tendință de scădere constantă a frevenței elevilor

activi din punct de vedere fizic în intervalul studiat.

Alimentația este în continuare dezechilibrată, cu un consum redus de fructe și lapte raportat la

recomandările din Piramida Ghid a Alimentației.

Modelele comportamentale sedentare dublate de dezechilibrul alimentar stau la baza instalării

supraponderii și a obezității. În acest sens se impune promovarea modelelor sanogene alimentare sau de

cultură fizică, implementate încă din grădiniță.

Bibliografie

1. Sinteza Națională Identificarea, cuantificarea și monitorizarea comportamentelor cu risc pentru sănătate la elevi, 2016 -

http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2017/05/SINTEZA-YRBSS-2017.pdf

2. A snapshot of the health of young people in Europe. Report european comission of youth health. Bruxelles, 9-10 iulie 2009 -

http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0013/70114/E93036.pdf 3. HBSC Report 2013-2014 WHO Regional Office for Europe - http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0003/303438/HSBC-No.7-

Growing-up-unequal-Full-Report.pdf




III.4 EVALUAREA BULLYING-ULUI LA ELEVI

Comportamentul de tip bullying la elevi reprezintă o problemă de sănătate publică care poate afecta starea lor de

bine socială şi emoţională. Un prim pas în cadrul acţinilor de prevenire şi combatere îl reprezintă cunoaşterea

amplitudinii şi a particularităţilor comportamentului bullying.

Numeroase studii arată că frecvenţa şi formele bullying-ului variază în funcţie de gen. În ceea ce priveşte riscul de a

fi agresor, studiile de specialitate (1,2,3) au evidenţiat că băieţii prezintă o probabilitate mai mare decât fetele de a

agresa alţi elevi. Olweus (4) a studiat comportamentul de tip bullying în raport cu genul şi a observat că excluderea

socială este cu precădere apanajul fetelor. Conform rezultatelor altor studii de specialitate (3) probabilitatea de a

agresa fizic, verbal şi relaţional alţi elevi este de cel puţin 1,5 ori mai mare în cazul băieţilor decât în cazul fetelor.

S-a observat de asemenea că frecvenţa elevilor agresaţi este mai ridicată la băieţi faţă de valoarea înregistrată la

fete (5). Alţi autori (1) precizează că rata persoanelor agresate este mai mare în rândul fetelor. Cu toate acestea,

rezultate ale altor studii (2,3) susţin că diferenţele de frecvenţe între băieţi şi fete nu sunt semnificative statistic.

În ceea ce priveşte formele victimizării Nansel şi colaboratorii (3) au evidenţiat existenţa unei frecvenţe de 3,5 ori

mai ridicate a băieţilor victime a unor acte de agresivitate fizică în raport cu frecvenţa înregistrată la fete. Printre

comportamentele de tip bullying înregistrate mai frecvent la fete s-a menţionat hărţuirea verbală.

Studiul întreprins a avut ca scop identificarea diferenţelor de gen în ceea ce priveşte frecvenţa şi formele bullying-

ului la elevii din România. Examinările s-au efectuat în perioada 2015-2016 pe un eşantion reprezentativ la nivel

naţional N=4612 (dintre care 49,7% băieţi şi 50,3% fete), din 54 de școli din județele Alba, Arad, Argeş, Bacău,

Bistriţa, Botoşani, Brăila, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Constanţa, Covasna, Dolj, Galaţi, Gorj, Harghita, Hunedoara,

Ialomiţa, Maramureş, Mureş, Olt, Prahova, Teleorman, Timiş, Vâlcea, Vrancea şi din Municipiul Bucureşti.

S-a utilizat Chestionarul de auto-evaluare comportamentală la elevi construit de Stevens, de Bourdeaudhuij și Van

Oost (2000) (6) adaptat particularităţilor naţionale (7). Acest chestionar evaluează frecvenţa şi unele forme ale

bullying-ului (izolare socială, hărţuire fizică şi verbală directă şi indirectă, ameninţarea) la elevi, într-un interval de

trei luni înaintea aplicării chestionarului.

Chestionarul cuprinde 22 de itemi grupaţi în trei scale: a agresorului de tip bullying (cu 8 itemi), scala victimei (8

itemi) şi a comportamentelor prosociale (6 itemi). Alternativele de răspuns variază de la „niciodată”, „rareori” (2-4

ori în intervalul standard), „frecvent” (mai mult de 5 ori - de câteva ori pe săptămână, în intervalul standard).

Pentru acest studiu s-au luat în considerare itemii care se referă la identificarea frecvenţei elevilor implicaţi în

comportamente de tip bullying (ca agresor sau ca agresat) precum şi itemii care se referă la identificarea formelor

bullying-ului (izolare socială, hărţuire fizică şi verbală directă şi indirectă, ameninţarea). În cadrul prezentării

rezultatelor studiului prezent, termenul „a agresa” şi termenii derivaţi ai acestuia se referă la comportamentul

agresiv de tip bullying.

Aspecte ale comportamentului agresiv la elevii din România

Rezultatele obţinute în urma autoevaluărilor elevilor care au fost implicaţi în acest studiu au arătat că în România

9,5% elevi au agresat alţi elevi. Dintre aceştia 1,6% în mod frecvent iar 7,9% rareori (Fig. 36).




90.5

7.9 1.6

0

20

40

60

80

100

niciodată rareori frecvent%

Fig. 36 Distribuţia elevilor din România care au agresat alţi elevi in raport cu frecvenţa manifestării agresivităţii

Proporţia băieţilor care au recunoscut că au agresat alţi elevi (12,5%) a fost semnificativ mai mare

(χ2 = 49,17; p=0,0001) comparativ cu cea a fetelor (6,5%)(Fig. 37).

93.587.5

6.512.5

0

20

40

60

80

100

fete băieţi

% niciodată cel puţin de 2-3 ori *

Fig. 37 Distribuţia elevilor din România care au agresat alţi elevi în raport cu genul şi frecvenţa

manifestării agresivităţii *intervalul standard de trei luni înaintea aplicării chestionarului

Mai mulți băieți au recunoscut că au agresat alți elevi comparativ cu fetele, la toate formele de agresiune urmărite

în acest studiu (Fig. 38), dar în special în ceea ce privește agresiunea fizică (59,2%). În ceea ce priveşte fetele,

acestea au raportat în mod preponderent agresiuni verbale şi izolarea socială a altor elevi (Fig. 38).

40.7

50

25.3

37.34446.3

50.9

27.5

59.2

47.4

0

10

20

30

40

50

60

70

ameninţare agresiuneverbală

agresiuneindirectă

(fizică şi/sauverbală)

agresiunefizică

izolaresocială

%

fete băieţi

Fig. 38 Distribuţia elevilor din România care au agresat alţi elevi în raport cu genul şi formele manifestării agresivităţii




Aspecte ale victimizării elevilor din România

Conform rezultatelor studiului, 17,9% dintre subiecţi au raportat că au fost agresaţi de colegii lor (4,3% în mod

frecvent iar 13,6% rareori) (Fig. 39).

82.1

13.6

4.3

0

20

40

60

80

100

niciodată rareori frecvent%

Fig. 39 Distribuţia elevilor agresaţi din România in raport cu frecvenţa agresării

Proporţia băieţilor care au raportat că au fost agresaţi de alţi elevi (20,5%) a fost semnificativ mai mare (χ2 = 18,79,

df=2, p=0,000) comparativ cu cea a fetelor (15,3%) (Fig. 40).

84.779.5

15.320.5

0

20

40

60

80

100

fete băieţi%

niciodată de cel puţin 2-3 ori *

Fig. 40 Distribuţia elevilor agresaţi din România în raport cu genul şi frecvenţa agresării

*intervalul standard de trei luni înaintea aplicării chestionarului

Comportamentul agresiv indirect, direct verbal şi fizic au fost formele cel mai frecvent raportate de fetele care au

afirmat că au fost hărţuite de colegi. (Fig. 41). În ceea ce priveşte băieţii, aceştia au raportat că au fost agresaţi în

mod predominant fizic şi ameninţaţi.

35.9

55.9 56.8 54.2

35.9

57.3 54.650.1

63.5

37.8

0

10

20

30

40

50

60

70

ameninţare agresiuneverbală

agresiuneindirectă

(fizică şi/sauverbală)

agresiunefizică

izolaresocială%

fete băieţi

Fig. 41 Distribuţia elevilor din România care au fost agresaţi de alţi elevi în raport cu genul şi formele agresării




Analizând rezultatele obţinute s-a observat că prevalenţa elevilor care au raportat că au fost agresaţi de colegi a

fost aproape dublă faţă de cea a elevilor care au raportat că au agresat alţi elevi. Această situaţie se poate datora

fie faptului că nu toţi elevii au recunoscut că au agresat alţi elevi, fie a modului diferit de percepţie a elevilor asupra

unor comportamente.

Rezultatele studiului în cauză sunt în concordanţă cu rezultatele altor studii în ceea ce priveşte diferenţele de gen

în prevalenţa agresării altor elevi şi a agresării de către alţi elevi. Potrivit studiului OMS (8) prevalenţa băieţilor

implicați în bullying este mai crescută comparativ cu cea a fetelor, în majoritatea ţărilor lumii implicit în România.

CONCLUZIE

Acest studiu semnalează importanţa luării în evidenţă a diferenţelor de gen atunci când se urmăreşte

implementarea unor programe de sănătate publică în vederea prevenirii şi reducerii amplitudinii fenomenului

bullying în şcoli.

Bibliografie

1. Baldry, A.C., & Farrington, D.P. (1999). Types of bullying among Italian school children. Journal of Adolescence, 2, 423-426.

2. Genta, M.L., Menesini, E., Fonzi, A., Costabile, A., & Smith, P.K. (1996). Bullies and victims in schools in central and southern Italy.

European Journal of Psychology of Education, XI(1), 97-110.

3. Scheithauer, H., Hayer, T., Petermann, F., & Jugert, G. (2006). Physical, Verbal, and Relational Forms of Bullying Among German

Students: Age Trends, Gender Differences, and Correlates. Aggressive Behavior, 32, 261-275.

4. Limber, SP. (2002). Addressing Youth Bullying Behaviour. in: M. Fleming, K. Towey K. (eds.) Educational Forum on Adolescent Health:

Youth Bullying (p. 4-18).

5. Nansel, R.T., Overpeck, M., Pilla, R.S., Ruan, W.J., Simons-Morton, B., & Scheidt, P. (2001). Bullying Behaviors Among US Youth:

Prevalence and Association with Psychosocial Adjustment. Journal of the American Medical Association, 285(16), 2094-2110.

6. Stevens, V., de Bourdeaudhuij, I., & Van Oost, P. (2000). Bullying in Flemish schools: An evaluation of anti-Bullying intervention in

primary and secondary schools. British Journal of Educational Psychology, 70, 195-210.

7. Beldean-Galea, I.E., & Jurcău, N. (2010). Studiul calităţilor psihometrice ale unui chestionar de evaluare a fenomenului “bullying” la elevi.

Revista de Psihologie Aplicată, 12(1),15-20.

8. Inchley, J et al. (2016). Growing up unequal: gender and socioeconomic differences in young people's health and well-being. Health

Behaviour in School-aged Children (HBSC) study: international report from the 2013/2014 survey. Copenhagen : WHO Regional Office for

Europe.




III.5 SUPRAPONDEREA ȘI OBEZITATEA

În 4 octombrie 2017, ca parte a răspunsului la epidemia globală de obezitate, OMS a lansat direcțiile

strategice pentru a sprijini personalul din sistemul de îngrijire medicală primară în identificarea şi îngrijirea

copiilor cu suprapondere și obezitate. În anul 2016 s-au înregistrat aproximativ 41 milioane de copii sub 5

ani cu suprapondere şi obezitate, pe tot globul. În lipsa unui tratament eficient, aceşti copii riscă să rămână

supraponderali sau obezi şi la vârste mai mari, astfel având un risc crescut pentru boli cardiovasculare,

diabet, deces prematur, etc. (1)

În România, în perioada 2013-2014, s-a înregistrat o prevalență a supraponderii şi obezităţii autoraportate

de 10% la fete și 21% la băieți în vârstă de 15 ani, conform studiului Health Behaviour in School-Aged

Children (HBSC) 2013-2014 (3). Acest studiu a urmărit prevalenţa supraponderii şi obezităţii autoraportate

la copiii de 11-15 ani din 42 de tări europene, printre care și România. Pe primul loc, în rândul populaţiei de

15 ani , se află Malta cu o prevalenţă a supraponderii şi obezităţii de 26% la fete şi 34% la băieţi, urmată de

Grecia cu 16% la fete şi 32% la băieţi.

În cadrul sintezei naționale „Identificarea, cuantificarea și monitorizarea comportamentelor cu risc pentru

sănătate la elevii din România” din anul 2016 efectuată pe un eşantion de 7550 de elevi din ciclul liceal, cu

vârsta între 14- 18 ani, dintre care 3328 de băieţi şi 4222 de fete, evaluarea prevalenţei supraponderii şi

obezităţii s-a realizat pe baza datelor antropometrice auto-raportate. Încadrarea în clase de dezvoltare

(subponderali, normoponderali, supraponderali şi obezi) s-a realizat conform tabelelor IMC pe grupe de

vârstă – sursa -“International cut off points for body mass index for overweight and obesity by sex between

2 and 18 years”(obtained by averaging data from Brazil, Great Britain, Hong Kong, Netherlands, Singapore

and United States). De menționat că aceste standarde sunt utilizate în toate studiile OMS vizând starea de

nutriție.

Fig. 42 Distribuția fetelor în raport cu starea de nutriție în anul 2016

În anul 2016, a fost înregistrat cel mai ridicat procent al fetelor cu suprapondere la vârsta de 14 ani -13,89 % şi cel mai redus la 18 ani – 5,86%. În categoria obeze, cea mai mare valoare s-a observat la fetele de 14 ani - 1,85%, iar cea mai mică valoare la fetele de 18 ani - 0,78% (Fig. 42).

19.44 17.67 16.78 14.64 18.85

64.81

73.63 72.91 76.34 74.51

13.89

7.50 9.45 7.92 5.86 1.85 1.20 0.85 1.10 0.78

0

20

40

60

80

100

14 ani 15 ani 16 ani 17 ani 18 ani%

Subponderale Normoponderale Supraponderale Obeze




Fig. 43 Distribuția băieților în raport cu starea de nutriție în anul 2016

Cei mai mulţi băieţi supraponderali s-au înregistrat la grupa de vârstă 14 ani - 21,28% iar cei mai puţini la 15 ani - 14,24 %. În categoria obezi cea mai mare valoare a fost evidențiată la băieții de 17 ani – 3,55% și cea mai mică la cei de 15 ani – 2,12% (Fig. 43).

Fig. 44 Evoluția prevalenţei elevilor supraponderali în perioada 2008 -2016

Prevalenţa băieţilor supraponderali este în uşoară creştere de la 16,48 % în 2014 la 16,90 % în 2016, în timp ce la fete creşterea este de la 6,96 % în 2014, la 8,92 în anul 2016 (Fig. 44).

Fig. 45 Evolutia prevalenţei elevilor cu obezitate în perioada 2008 -2016

Faţă de anul 2014, procentul fetelor cu obezitate este în creştere de la 0,53% la 1,15%. Menţionăm că prevalenţa băieţilor cu obezitate a crescut de la 2,28% în anul 2014 la 2,61 % în anul 2016 (Fig. 45).

9.57 16.21

10.76 6.74 4.34

67.02 67.42 67.60 74.70

77.78

21.28 14.24

19.06 15.01 15.20

2.13 2.12 2.57 3.55 2.68

0

20

40

60

80

100

14 ani 15 ani 16 ani 17 ani 18 ani%

Subponderali Normoponderali Supraponderali Obezi

6.39 4.9 5.17

9.32 6.96 8.92

17.48

12.1

16.2 11.7 16.48 16.9

0

5

10

15

20

25

30

2008-2009 2009-2010 2010-2011 2011-2012 2014 2016%

Fete Baieti

0.33

2.01

1.17 0.86

0.53 1.15

1.12

1.69

3.19

1.51 2.28

2.61

0

1

2

3

4

5

2008-2009 2009-2010 2010-2011 2011-2012 2014 2016% Fete Baieti




CONCLUZII

Prevalenţa obezităţii atât la băieţi cât şi la fete în anul 2016 este în creștere faţă de anul 2014. Obezitatea şi supraponderea s-au înregistrat în mod predominant la vârstele mai mici (14 şi 15 ani), atât la fete cât şi la băieţi. Excesul ponderal, indiferent de grad, este un factor de risc major pentru sănătate. Se impune inventarierea responsabilă a factorilor favorizanţi şi determinanţi în vederea aplicării unor măsuri de profilaxie primordială şi primară pertinente.

Bibliografie

1. WHO/ releases guidelines to address overweight and obesity in children http:-//www.who.int/nutrition/topics/new-release-

guideline-obesity-children/en/

2. WHO/ Obesity and overweight http:-//www.who.int/mediacentre/factsheets/fs311/en/

3. Health Behavior in School-Aged Children HBSC Study, International Report from 2013-2014 Survey. Cap.3 Body weight




Autor coordonator: Conf. Univ. Dr. Maria Alexandra Cucu

Autori: Dr. Carmen Dumitrache, Dr. Camelia Teodora Stănescu, Dr. Viorica Ariana Kassai, Dr. Ciprian Ursu, Dr. Silviu Rădulescu, Dr. Lăcrămioara Aurelia Brîndușe, Ing. Adriana Galan, Dr. Sorina Irimie, Dr. Ileana Maria Mireştean, Dr. Cosmina Adriana Samoilă, Dr. Petru Sandu, Dr. Anda-Ioana Curta, Prog. Cristian Calomfirescu, Dr. Cristea Constantina, Asist. Ecaterina Scorțan, Ref.spec. Ecaterina Matei, Referent 1A Gabriela Ghenea, Ec. Daniela Georgescu.

Editare grafică: Ing. Cristina Chiriță, Dr. Ciprian Ursu

z } µoe ]}vo ^ v } ]]o} ]d]v ]o}...

Documents