X I V .

ENTUl іш .28 Cor. U».14 «

2 40 <

ik Dïœlned

Arad, Marţi, 3|16 August I9ÏÛ. N i . 163.

I Românul 10

5 Cor.

dor. ii pentru Ro­

ll tíriiniUte pe Itt fond TRIBUNA

I E D A C 7 1 A

l i ADMINISTRAŢIA Deák Persncz-ntcz* 20

INSCRŢIUNILB ie primeie la admlnli

tratíe. Mnltnmlte publice şl Loc di. •chit cosa fiecare fir 20 fii. Mannieripte an ie ma

polazi. Telefon pentru oraş | l

tomltat 502.

Hiţienă politică. în viata artistică şi ştiinţifică per-

tea individului e totul, nu este aşa ia in politică, unde mulţimea hotă-Pe când în orice ramură a artelor de seamă vor căuta să creieze din

wgure şi să-şi imprime operelor firea gă şi caracterul specific, tn poli­

edrice fruntaş va trebui să se acomo-pături or largi ale mulţimei şi saşi

munca mai ales acestei». Omul este, după medic şi preot, cel mai dintre diriguitorii societăţii ome-

; fantázia şi invenţia nu-i ajută nimic, li baza faptelor lui nu stă cunoaş­te* mai amănunţită a trebuinţelor ce-

i. se întâmplă adeseori şi la noi poporului nu sunt tratate cu

îngrijire şi că, din neputinţa evi-a menţine o disciplină severă în

staturile noastre so:ia!e, se ivesc ligioase, cari fac adevărate strică-

iin corpul nostru naţional. Indiferen-Idepldâ şi lipsa desăvârşită de am-

fi de mândrie naţională ne carac-i de mult şi şcoalele noastre na-

I nu-şi nai pot face datoria în această Nu arăre-ori ni-se dă prilejuLsă

în atitudinele ţăranului român un : sfială şi de umilire faţă de alţi coni­

ca pî vremuri, când duceam în I jugul apăsării. 1 aici un caz evident de boală politică, ! care putem spune că trage mai mult

în cumpăna existenţei noastre naţionale, decât chiar bolile economice, cari ne bântu'e. Stările acestea de deprimare, de lipsă de avânt şi de conştiinţă a drepturilor cetăţe­neşti chiar, nu sânt o probă de destulă să­nătate şi vigoare şi noi avem o trebuinţă de îndreptare. Oamenii noştri politici trebue să se preocupe negreşit de măsurile igienice cuvenite, de mijloace pentru înăl­ţarea moralului păturilor de jos, pentru in filtrarea în popor a unei încrederi absolute în soarta şi drepturile sale. Căci îndată ce conştiinţa aceasta i se va întări şi indiferen­tismul va face Ioc unui fanatism pentru libera sa existenţa, poporul va avea o în­doită importanţă în rolul politic al condu­cătorilor.

Dar să nu ne oprim Ia păturile de jos, cari de altfel, cu toate mizeriile 1er, singure au ştiut să-şi păstreze existenţa lor în cursul veacurilor. Să ne gândim şi mai cu dina­dinsul la straturile zise culte, unde igieniştii noştri politici vor putea găsi şi mai multe simptome de stări maladive.

La dreptul vorbind, primejdia cea mai mare de ai;i ne ameninţă. Cu cultura câtă o avem, noi sântem acum jatr'o Rfjrr uauz.iVJ v i j - — o « eporeşte clasa de m jloc şi, sporindu-se, cresc pretenţiunile ce­lor ridicat1'. O mulţime de oameni culţi şi semiculţi, pentru cari instituţiile naastre na­ţionale sânt prea puţine şi capitalurile noastre româneşti prea disparente pentruca să le asigure existenţa dorită, mişună acum în toate centrele româneşti. Pintre dânşii e un amestec de cara .tere şi de deprinderi, e

o goană explicabilă după rosturile vieţii, dar nu este nici un fir de conducere ideală mai de seamă şi nu e nici o tendinţă spre ar­monizare a forţelor în serviciul cauzelor mari.

La sutele de învăţători, profesori şi preoţi, cari până de curând alcătuiau modesta clasă conducătoare, s'au adăugat sutele de advo­cat» şi de funcţionari de bancă şi a pornit naturala ciocnire de interese mărunte, cărora de obicei cauzele cele mari le sânt subor­donate.

Mă rog, s'au gândit conducătorii noştri că mulţimea asta de oameni cu carte sufere şi ea de mai multe neajunsuri periculoase ? Mai întâi ea petrece într'o reală exploatare a momentului şi a zilei şi nu are legătu i intime cu prob'emele noastre de cultură. In rândul al doilea s'a dovedit, că tocmai prin­tre elementele cu carte se găseşte un ma­terial pol t c mai. suspect şi mai puţin dis­ciplinat, din punctul de vedere al hărniciei şi al jertfirei de sine.

Transfugii şi trădătorii, inimile sterpe şi minţile vicie :e, oamenii blazaţi şi mlădioşi ^ Ь „ / І ° 9 . Г М ШЁрШь d f aipj, §&№№ZÍ, cădelniţele păcii, umblă să ameţească su­fletele cu miros de smirnă patriotică, tărâ­mul cel mai accesibil aci se arată.

Aşa că dacă e vorba de higiena politică, opera trebuie să porniască de sus în jos, ceea-ce este cu atât mai util, cu cât cură-ţindu-se atmosfera de sus, sănătatea se va resimţi şi în stratul poporului.

Luni seara.

ttritoart de multă mitá. Paradis, ziua proorocului 1 lie.

Htţoţihr, lip Împodobit groapa mea cu un monu I Inimos, mal frumos de cum aş fl aşteptat

I Itta vi trimit mulţămita mea de s u s , I duhurilor neamului, din tovărăşia ace-! alesr, cari şi-au dat viaţa pentru neam.

íjra ti rizbaţl dintr'o depărtare aşa de " isi si ajungi la acea mici stea pierdută

! milioanelor de aştri, pâni la acel punct , cirula vol II ziceţi : >pământ«. tî

_J lint doar toţi aştrii firmamentului, pă-Idnt zidirile Creatorului, pământ sântem І (hlar, doar suflarea ziditorului de a văr I«ol duhul vieţii! Şl tn pământ ne vom

. Kt ce toţii, in pământul dintru care am fost | - cum zice scriptura.

I, cu toată firea mea rizbolnică, cu toată ! trei de a mi apăra neamul chiar cu pu ipuhji, Îmi amintesc din !ce In ce mai I graiul scripturii, de învăţăturile, ce le B pe vremuri, Intre zidurile, prea strâmte

I pentru mine, ale seminarului din Blaj ! Ja odată, Doamne iaită mă, dar şi aici mi se ; ej prea e mare linişte In jurul meu, că \ tint tăcuţi şi îngânduraţi sfinţii din prea j -

', s>ml vine aşa un dor de a chiui în

gura mare, de a mă lua de piept cu cineva, când cetesc veşti slabe din lumea noastră. Şi veştile slabe se ţin lanţ, de o vreme...

Voi nu ştiţ1, mă', cum sânt eu ca id mă că­trănesc !

In Bălgăram mergeau atunci la crâşmă şi spu­neam chelnărului să-mi dea vin cu catran — şi să nu fi dat Dumnezeu, să se apropie cineva de mine tn seara aceea ! Pe-aici ctâşme nu sânt.

Sfinţii ăştia beau numai nectar şi apă minerală şi siropuri. Nici Balint, tata moş al vostru delà Roşia, nu mal bea decât boiviz gol... Suflu şl eu dintr'o înghiţitură un p lh i r mare cu sirop, apoi mă plimb cu manile la spate, înfuriat. îngerii se firesc atunci din calea mea, cad li e frică să nu scap vr'o înjurătură şl vin apoi popii, viae Şa-guna şl Şuluţ şi Bunea, să mă liniştească. Eu le zic a'unci răstit:

— Lăsaţi mă în pace, oameni buni, că numai mă ia gura pe dinainte, şi păţesc o minune..

Ei nu pricep amarul ce clocoteşte In mine Erau o fire mai paşnică, pe semne, ori s'au po­tolit, s'au cuminţit, la tre:erea lor din lume.

Eu ?ânt tot cel vechiu, şi când izbesc câte odată cu pumnul în masă, mă mir, cum de nu sună mai tare izbitura... Şl vine sfântul Petre şi mă bate pe umăr:

— Domnule Axente... — C e i ? — Nene Axente... Acum mă întorc prietenos cătră Preasfântul şi

ascult povaţa lui, de a mă purta mai cuviin­cios şi mai paşnic, în împărăţia duhurilor drep­ţilor.

Este Insă un sfânt, mai de seama mea, un prooroc cu bai ba albă şi cu fruntea încruntată, care mi a plăcut delà întâia privire.

I am zis atunci, fără să fi întrebat pe cineva : — Să trăeşti, l i e prooroc! — B ne ai venit, nene Axente, mi a răs­

puns el. Şi n e a m legat fraţi de cruce din clipa aceea,

cu toate că el e sfânt de cei miri, ear eu sânt iacă aşa, suferit numai, pe la poarta ra­iului.

Cu sfântul ăsta mal am noroc, de mă mai răzbun câte odată

Ml ia In carul lui de foc şi mă poartă prin vălmăşala norilor, de şi mie îmi vine frică uneori. Vez^ ăsta i un sfânt cum se cade, pagubă, că n'a fost Roma;... dar firea lui e de moţ, curat tata moş delà Roşia, când se pornia cu căruţa cătră Abrud!

Şi trecem nci din slavă In slavă, mai pun şi eu mâna pe câte un trăsnet şl când îi dau dru­mul, ride proorocul, că-ml astup urechile pe urma groasni.ului detunet, ce trece tot mai jos, până ce abia se mal aude. Acolo jos, nici nu puteţi înţelege, ce va să zică trăsnetul lui Dumnezeu, dar să 1 prinzi în mână, s ă i învârti odată şi pe urmă să i dai drumul în p ăpastie — astaeceva dumnezeesc, ceva ce nu se poate spune in cu­vinte.

Şi aşa mă răzbun eu câte odată, de câte ori sânt cătrănit!

Şi scrisoarea ce v'o trimit acum, am împlântat o în vârful unui trăsnet şi I am dat drumul...

Çi vă mulţămesc, nepoţilor, pentruca v'aţi adus aminte de mine şl nu mi aţi lăsat groapa pară-

»V 81 • C N 16 Augusi i

Neapărat, e o muncă uriaşă ce cerem noi aici. Să transformi întregi stări sufle­teşti ale unui popor şi să vindeci atâtea anomalii înrădăcinate în societatea condu­cătoare, reclamă inteligenţe superioare, energii de fier şi straşni e spirite de organisare. Sânt ele şi anumite boli parţiale, a căror contagiune poate fi evidată: izolând, de pildă, pe trădători şi urmărându-i cu con­secvenţă, le vom înlătura influenţa disol-vantă. Dar când e vorba de un întreg com plex de necazuri, se impune o prefacere radicală a spiritului public, o rânduire nouă a forţelor luptătoare şi o disciplină absolută. Ne gândim în vis la aşa ceva ; iar realita­tea e treaba viitorului.

O n o u ă po l i t i că p o l o n ă în G e r m a ­nia . Din Berlin se anunţă că la 2 0 Au gust n. va avea loc în Posen inaugurarea unui nou palat regal al împă atului Wilhelm. Cu acest prilej Wilhelm va rosti un mare discurs — prevestind o nouă politică de conciliantă faţă de Poloni.

Acest discurs a fost redact de sfătuitorii responsabili ai împăratului şi va conţine de­claraţii favorabile pentru Poloni. Acesta e şi motivul că la serbarea inaugurării au fost invitaţi şi mai mulţi poloni distinşi.

* «Tratat ive îngr i j i toare* . Cu acest titlu su­

gestiv, un anonim scrie în fruntea revistei socio­logice ungureşti »Renaissance* un articol, in care se analizează temeinic discursul conte'ui Tisza

мсш. епѵгаг ф^шШшЩ^^ ticolul se resumă In pasajul final, in care se spune că »contele Tisza doreşte alianţa cu na {tonalităţile, ca la aparentă cu ei, in realitate Insă împotriva lor, să-şi fortifice posiţla strategică faţă cu asaltul mlloanelor cari cer votul universal, egal şi secret*. Auto.ul mai crede apoi, că chestiunea de naţionalitate e o chestiune de natură pur econo mică şi, in consecinţă, cere reforme economice, căci o politică economică bună şi umanitară va dătlma

uşor barierele dintre singuraticele naţionalităţi, deslănţuind un proces de noui grupări.

Pentru noi acest articol, publicat la loc de frunte In revista ungurească cea mii liberală şl mai modernă, e o nouă dovadă, că până şl cei mai evoluaţi dintre potrivnicii noştri sânt robiţi de falşa doctrină a «Ideii de stat» şi că şi men­talitatea lor sufere de defectul organic al celor­lalţi şovinişti. Ei nu pot adică concepe singura soluţie posibilă a chestiune! de naţionalitate: acordarea deplină a drepturilor politice. Căci nu­mai deplinătatea drepturilor politice poale ga­ranta evoluţia caracterului naţional al oricărui popor. Legea evoluţiei naţionale e legea primor­dială a existenţei popoarelor şl ea constitue un zăgaz neînvins pentru legile evoluţiei economice, cari numai după val! di tarea necondiţionată a ei vor ajunge să stăpâneas ă viaţa popoarelor. Sânt atâtea pilde In apus cari adeveresc acest adevăr fundamental şl e prea carateristic pentru menta­litatea ungurească faptul, că orizonul ei se în­gustează atât de mult, ori de câte-orl e vorba de chestiunea naţionalităţilor din Ungaria.

* Clironomul Germanie i î n Orient. In Noem

vrie, prinţul moştenitor al Germaniei va face o călătorie de cercetări şi studii In Asia orientală. Călătoria plănuită de mai multă vreme va începe cu vizitarea teritorulul Kiio-Ceu; kronprlnţul se va duce apoi în China şi in Japonia, iar la in toarcere se va opri puţin In India.

Plecarea va avea loc după »Berliner Tageblatt*, dintr'un port italian şi călătoria se va face pro­babil pe bordul unui vapor de războiu german. Totuş', au avut loc tratative cu compania Ham­burg America pentrucă aceasta să ech peze in mod special unul din pakeboturile sale pentru călătoria Kronprlnţuiui. Durata totală a călătoriei va fi de pttru sau cinci luni. Prinţul moştenitor se va înapoia pela sfirşitul lunei Februarie 1911.

căreia s'a oprit In egipt, la Atena şi la Constan tinopol, Kronprlnţul nu mai părăsise Germania decât pentru o vizită in Engluera, alta In Co penhaga şi, tn sfîrşit, cea din urmă ia Sinaia, când cu a 70 a aniversare a regelui Carol.

Călătoria pe care o va face la sfirşitul acestui an are de scop, după organele oficioase, de a I pune In măsură să cunoască organizaţia unei co Ionii germane şi ţările din Extremul Orient. Dar e de remarcat că această plimbare, pretinsă de

studii, a Kronprinţulul In Extremul Oiii deşte odată mai mult importanţa pe a Oermania relaţiilor sale cu ţările A special cu China şl Japonia.

Grija aceasta a Germaniei de i U contact strins cu aceste naţiuni s'a mi acum zece ani, cu prilejul călătoriţi Hernie de Prusia, fratele Împăratului şi Japonia.

Călătoria Kronprinţulul, in care uni recunoască opera noului secretar de si Kider lenWaech te r , e o nouă dovadă du stăruitoare a Germaniei pentru a influenţa în Asia.

Preţul unui m a n d a t Comisia Vîrşeţ a ţinut, Sâmbătă după masă, ;i traordinară, ca să la cu »bueurie* li cu cizia ministrului de justiţie că oraşul va ferici cu două instituţii noi : tribun curatură regească. De asemenea sen zarma de honvezi pentru a mai puii încă două batalioane, — şi ministrul a trimis şi el o hârtie despre două i roane pentru nu ştiu ce corporaţiei») legătură cu creşterea armăsarilor,

In chipul acesta se ia apa delà м rilor par germani, pe lângă succesiJ candidatului guvernamental L. Kara şi p adie, fără îndoială, şi în spiritul alegerilor* de acum câteva luni de zk

Presa ungurească şi îfflpi

Declaraţiile hotărîte şi romanist Dr. T. Mihali, publicate în »Rei'd 9 c, au provocat o ploaie de ari se ocupă de noi, în presa ungurii pând cu ziua de Marţi, când pata Budapesta au scris, la loc defini »corfa« dată contelui St. Tisza,i avut de înregistrat fie înjurături, f ici a li taţi cari ne-au privit. Culm însă alaltăeri, când au ţinut să-şi vântul şi câţiva şefi de opoziţie niştri şi, poate, viitori conduci E vorba de Fr. Kossuth şi baron Dezső.

Nimic mai instructiv decât i stea. Ele apără, toate, o cauzai

sită. E prea frumos Încă monumeniul ce mi aţi ridicat, când mă gândesc, că a lui Iancu şi al al­tora e aşa de modest !

Era de ajuns o cruce de piatră, pe care să scrieţi cu litere de pară numai Axente, ori o cruce de lemn: două suliţă puse cruciş...

Eu n'am trebuinţă de podoaba aceasta deşartă, dar au urmaşii mei, cari vor sta cu capul des­coperit In faţa mormântului — şi vor înţelege din monumentul ridicat, că n'am fost hoţ şi nici tâl­har n'am fost...

Şi nepoatei Getta, s ă i spuneţi, că o binecu­vântez pentru florile ce le-a răsădit pe mormântul Iul nenea Axente.

Şi rămâneţi sănătoşi nepoţilor, şi s'auzim de bine, că vă la mama... asta, era s i mă ia gura pe dinainte!

O să vă mai scrie d n când in când nenea vostru. ss. t Axente Sever.

Un câne. — Schiţă de Maria Ebner-Eschenbach. —

Trad. de Horia P.-Petrescu. Predilecţie simţeşte omul pentru fel de fel de

lucruri, iubire Insă, adevărata, veşnica iubire — dacă e vorba să o simţească vreodată — o cu­noaşte numai o singură dală In viaţă. De păre­rea asta se lasă condus cel puţin forestierul Hopp. Câţi câni a avut el, pe câţi i-a avut dragi, dar să iubească, cu adevărata, cu veşnica iubire, n'a Iubit decât numai pe unul — pe Crambambuli. L a cumpărat, mai bine zis l-a

schimbat cu altul, in birtul »la leu* din Wischau, luându I delà un ajutor de pădurar, fără de post. Delà prima piiolre a fost cuprins Hopp de o simpatie, care avea să ţină până la ultima lui răsuflare.

Puteai ceti ticăloşia In ochii stăpânului anima­lului frumos. Ajutorul de pădurar stetea la masă cu o sticluţă goală de rachiu şi înjura pe blrtaş fiindcă nu voia să i mal dea de geaba. Un bon-dac mic, tânăr încă, dar aşa de spălăcit la fiţi, ca un arbore fără de viaţă, cu părul galben şl cu o barbă galbenă, slăbuţă. Rocul de vânător, de sigur o rămăşiţă din strălucirea de odinioară a ultimului timp de serviciu, purta urmele unei nopţi petrecute într'o groapă umedă, de pe drum. Deşi se prindea Hopp cu muită neplăcere la vorbă cu astfel d t oameni, totuş, luă loc lângă flăcău şi se dete In vorbă Îndată cu el. A aflat nu peste mult că păcătosul de el şi a pus deja zălog la blrtaş carabina şi geanta de vânat şi că vrea să dea şi cânele, dar crâşmarul nu vrea să ştie ni­mic, hingherul, de un zălog, care mai trebuie să 1 şi hrăneşti.

Domnul Hopp nu destăinui la început nimic din simpatia ce a prins o pentru câne, ci a lăsat să le aducă un rachiu de cireşe din Danzig, de care avea birtaşul pe atunci şi turnă In paharul calfei fără de post, din greu.

Astfel au fost toate in rânduială într'un ceas. Vânătorul dete douăsprezece sticle din băutura, cu cărei cinstise Ia încheierea târgului — vaga­bondul dete cânele. Spre cinstea Iui fie spus : nu I a fost uşor să se hotărască. Manile îl tre­murau aşa de tare, când a vrut s ă i pună frân­ghia pe după gât, încât se părea, că n 'o să mal

sfârşească nici când cu manipulaţlt i aşteptă cu răbdare şi atinse In li­căre, pe lângă toată starea mizerabil afla, era atât de frumos.

Putea să aibă mult doi ani de zlţj semăna cu vagabondul, care 11 dl coloarea cânelui era cu vreo ciltvtj întunecată. Pe frunte avea un ser albă, care se pierdea la stânga şi Iii linioare mici, întocmai ea acele dif de brădet. Ochii Ii erau mari, ne, mărginiţi de cerculeţe galbene'de roua, urechile ridicate, lungi, fáradta] de greş erau toate la cânele până la nasul fin de mirosat; sie sveltă, piedestalul care putea înfrunt Patru columne, cari ar fl putut si ; şi trupul unui cerb, cu toate ci \ groase, ca picioarele unul iepure Pil bertus ! fiinţa asta trebuia sâ'şi altij genealogic, tot atât de străvechi ; unul cavaler german al vre unul ord|

Vânătorului îi rîdea inima de ntf Se ridică, prinse de frînghie, pe< în sfârşit vagabondul, şil întrebi | »Cum îl ch'amă?*

— »II chiamă, ca pe băutura, capeţi : Crambambuli.«

— Bine! bine! Crambambuli| odată? Inainte!«

Putea el să tot strige, să sfoară — cânele nu-1 asculta, d spre acela, pe care-I ţinea de s

16 August n. 1910

1 fami a vieţii noastre publice: identificarea i Ktjunilor de unitate politică cu cea de uni-I Été de rasă. Pentru aceea n'o să aflăm la i Іпсіегіі acestei rătăciri nici logică, nici căi iáira, nici iubire de adevăr. Nimic din ceea Itt caracterizează apărarea marilor idei să-Iidtoase. Vedem la unul intoleranţă, ener-Inre, la celelalt orbecări şi rîmături în legile I Jitii. Sânt amândoi cavalerii unei » idei na-I pönale«, a cărei naştere, fiind contra legii, [ este nelegitimă.

j Şi, ca ironie a sorţii, este interesant să i se ştie că aceeaşi Duminecă îmbielşugată, lare ne-a hărăzit cuminţeniile lui Bánffy I í Kossuth, a adus şi cuvântul cunoscu-I tului luptător slovac Dr. Pavel Mudrony. j Pare că ar fi cunoscut cuprinsul articolu-I hi lui Bánffy, pare că ar fi începutul unei I polemici, începută fără, a şti încă cu cine o I si se afle faţă în faţă cunoscând doar lu­

mea de idei îngustă şi nedreaptă, care are If M tunuri — aşa sânt desvoltate ade-• unirile lui Mudrony, adevărurile noastre. I In afară de aceasta, » Vilag« a făcut unul j être rarisimile fapte cari ne dau putinţa I dea vorbi şi noi publicului unguresc prin

presa sa. Resumăm, pe cât ne îngăduie spaţiul,

| taprinsul articolelor din ziarele de Du-

I h »Budapest* scrie Fr. Kossuth despre »na-l|MttitJ<. Dupăce ne spală pe o coloană pen-I Ind îndrăznim să vorbim străinătăţii şl să pri-I ata apărarea Scotus Viitorilor, se ocupă de ne-I (Mititea organizării noastre naţionale, accentuată • de dl Dr. T. Mihali. Spune că ideia aceasta in-ѢШ/иттт t-iJIntm пп\Шг-т e r t e i l a l a nmri t m .

t jitdecă crearea păcii. »De altfel cu naţionalităţile I • te poate pune pace*, fiindcă nu au cu cine

fiabili condiţiile. Dacă s'ar Împăca » agitatorii* de azi, ar răsări alţii In locul lor. Numai cucerind sufletul nemaghlarilor s'ar putea ajunge la dra-foste reciprocă, la pace. Lucrul acesta să I facă cei delà cârma ţării, — cu atât mai vârtos că el slnt reprezentanţii unul sistem vinovat de o pă­cătoasă tntrelăsare, sub raportul acesta. Greută-ple slnt mari: In jurul nostru sânt state naţlo-

când li strigă acesta : Marş ! şi când îşi întovă­răşi porunca cu o lovitură de picior, şi se în­cerca tot mereu să se apropie de stăpânul său. Abia după o luptă aprigă i a reuşit dlui Hopp să se înstăpânească pe câne. A trebuit să-1 lege de gât şi de picioare şi să-1 pună într'un sac, pe umeri şi să-1 ducă astfel până la casa pădu­rarului, cale de câteva ceasuri de mers.

Au fost de lipsă două luni încheiate, până ce a Înţeles Crambambuli, după ce l-au bătut mai mort, după ce l-au leg.t, când a vrut să fugă, într'o sgardăcu ţăpuşe, că al cui este acum. Mai apoi Insă, după ce învăţat să se supună în toată forma, ce mal câne s'a făcut din el ! Nu e în stare limba să povestească, şi nici cuvântul de laudă nu poate să explice perfecţiunea la care a ajuns, nu numai in deprinderea misiunei sale, ci şi in viaţa de toate zilele, ca servitor conştien-ţios, camarad bun şl ca prieten credincios şl pă­zitor. Ii lipseşte numai glasul, zici d .spre alţi câni inteligenţi — lui Crambambuli nu-i lipsea nici asta; cel puţin stăpânul său obicinuia să vorbească timp îndelungat cu el. Nevasta fores-iieiulul era geloasă in toată forma pe >Buli*, cum îl numea ea desp.eţuitor. Câte odată mustra chiar pe bărbatul său.

împletea fără să zică o vorbă zilulica întreagă, ceasuri nenumărate, dacă nu deretica prin odăi, ori nu spăla ori fierbea. Seara, după mâncare când începea să împletească din nou, ar fi vrut bucuros să mal povestească şi ea câtecea. Ştie Hopp s'o povestiască numai cu Buli câte-ceva şi cu mine nimic ? Te înveţi să uiţi de atâta vorbă cu animalele vorba cu oamenii.

« T R I B U N A *

Forestierul îşi mărturisea, că e ceva adevăr într'asta, dar nu-şi ştia ajuta cu nimic. Despre ce să fi şi vorbit cu băb jş a lui? N'au avut nici când copii împreună, vacă n'aveau voie să ţină, iar într'aripatele domesticite nu 1 interesează pe un vânător, dacă sânt vii, iar moarte numai pu­ţintel. Pentru cultura pădurilor şi pentru poveş­tile de vânătoare pe de altă parte n'avea neva-stă-sa nici un interes. Hopp a găsit la urma-urmelor mijloc, să iasă din încurcătura asta, în loc să vorbească cu Crambambuli, vorbea despre Crambambuli, despre triumfurile, pe cari le are pretutindeni cu el, despre invidia altora, c ă i are, despre sumele ridicol de mari, cari i-se îmbiau pentru cine şi cari le respingea dispreţuitor.

Doi ani a ţinut asta, când apăru într'o zl gro-fiţa, nevasta stăpânului, In casa vânătorului. A ştiut el pe dată ce are să însemneze vizita asta şi când a început stăpâna cea bună şl frumoasă : «Mâne, d agul meu Hopp, e ziua bărbatului meu...», urmă el liniştit şi surâzând: «Şi ar vrea Măria Ta să-i dea Domnului conte ceva de cinste şi e si­gură, că nu-i poate face mal multă bucurie, decât cu Crambambuli,» — «Aşal, aşa i, dragă Hopp...» Stăpâna se roşi de bucurie văzând că i lucră Hopp cu atâta bunăvoinţă in mână, aminti În­dată de recunoştinţa ei şi I rugi, să-i spună nu mai preţul care va trebui să-1 dea pentru câne. Vulpoiul bătrân de vânător chihotl, se făcu apoi foarte supus şl ieşi mai apoi cu declaraţia: «Mă­ria ta ! Dacă rămâne cânele ăsta la curte; dacă nu şl muşcă frânghia, dacă nu se smulge din orice lanţ, ori dacă nu poate să rupă orice lanţ, dacă nu se sugrumă, încercând să scape, atunci primeşte-1 Măria Ta, de geaba — că atunci nu mai are pentru mine, nici un preţ».

Fag. 3

împăcarea româno-maghiară. — Un g l a s d in Bucov ina . —

In timpul din urmă se petrec In Ungaria lu­cruri de insemnătate vitali pentru Românii de sub coroana Sf. Ştefan. Decând şi-a ţinut in camera deputaţilor din Pesta Ştefan Tisza, ministru In ca­binetul Khuen Héderváry, faimosul discurs despre chestiunea naţionalităţilor, atât presa din Ungaria, cea maghiară şi cea română, cât şi cea din Viena, Bucureşti şi din alte pirţi, ne aduce ştiri peste ştiri despre împăcarea maghiaro română.

Contele Tisza, ca un bun patriot — magh'ar, n'a cerut naţionalităţilor, şi îndeosebi Românilor, nici mai mult nici mai puţin, decât să renunţe mai întâi la organizaţia lor pe bază naţionali, să Intre In unul din partidele maghiare şi apoi gu­vernul maghiar — asigură Tisza — va binevoi să Intre In negoţlerl cu Românii pentru a stabili şi pentru valachl un modus vivendi In marginile statului maghiar unitar. Cum va fl acest modus vivendi, cari sânt cond ţlunile împăcări1, de acea­sta n'a amintit Tisza nimic şi nici şeful său Khuen-Héderváry, care a ţinut s i revie şi el asu­pra acestei chestiuni Intr'un dis:ur« cameral. Urmarea invitării, 'ansäte cu a j i t a j r ^ d ^ o n t e l e tentei lor ca naţiune şl înecarea pe Inc*™, f „ „ P e i e maghiare. Deputaţii naţionalişti însă, — puţini la număr din mila vestilului Ieszenszky, pe timpul său procuror In procesul memorandului din 1892, de astădată conducător al terorizărilor la alegeri — dar cu atât mai conştienţi de înalta lor misiune şi răspunderea grea faţă de naţiune şi pătrunşi de demnitatea lor naţională, i-au dat naivului Tisza răspunsul cuvenit: Şi deputaţii naţionalişti ca şi

Au făcut proba. N'a ajuns tocmai să se zu-grume, pentru că stăpânul cel nou şi a pierdut pofta de cânele nărăvaş mal înainte de a fi ajuns la aşa ceva. Au încercat înzădar, la început, prin dragoste, mal apoi prin asprime.

Muşca pe fiecare, care se apropia de el, nu voia să mânânce şi s'a jigărit ca vai de el — multă carne nici nu poate prinde un câne de vânător. După câteva săptămâni i se vesti Iul Hopp, să vină să-şi ia dihania. Când s'a dus Hopp Intr'un suflet şi l a căutat pe câne In uu-ghlerul lui de chinuri, a fost o revedere de bu curie fără de margini. Crambambuli a început să schHălască ca un nebun, sări pe stăpânul său, îşi rizlmă labele de dinainte de pieptul Iul şi Unse lacrămile de bucurie, care curgeau pe obrajii bătrânului.

(Va urma).

N o t a . Maria de Ebner Eschenbach este una din cele mai de seamă scriitoare germane în viată. Năs­cută contesă Dubsky, pe o moşie din Moravia, în 1830, ajungînd în atingere cu populutia de-acolo, mai tîrziu în cercurile cele mai înalte ale aristocraţiei au-striace, ca nevasta baronului Feldmarschal-leutnant Ebner de Escbenbach, a scris foarte mult. Descrie cu o deosebită dragoste tipuri delà tară. cu o notă in­timă, care cade bine în timpurile noastre, hipermo­derné. Societatea înaltă încă o vede cu toate defec­tele şi meritele ei. Un realism sănătos, condus de o mînă viguroasă, ai putea zice, bărbătească. Schiţa de fată e din volumul, cu care şi-a stabilit renumele — «Poveşti delà sate şi din castel*.

Traducătorul.

tuturor ţărilor dintre Tisa, Dunăre, Nistru şi Car-paţl, care ar fi avea 318.000 de km. Г] şi 18 milioane de locuitori*.

^Egyetértés*, învinueşte politica ungurească de până azi că este o politică de bacşişe şi se de­clară contra împăcării, fiindcă naţionalităţile şi Ungurii duc un războiu pe viaţă şi pe moarte. Care va fi mai tare, acela va stăpâni ţara.

nale libere, cari atrag naţionalităţile, apoi agitaţia presei noastre şi, in sfârşit, credinţa că pe noi ne sprljineşte Curtea, Casa domnitoare. Deci, cucerirea naţionalităţilor, Iar nu a aţâţătorilor na­ţionalişti !

* Pesti Noplé* dă articolul prim din <Ouvernul şi naţionalităţile», de baronul D. Bánffy (al doilea In numărul de azi). Zdrcb torul de odinioară al naţionalităţilor scrie că «tratativele urmate cu na­ţionalităţile, şi in primul rând cu Românii, sânt primejdioase şi anticonstituţionale, ba ele — fiind cazuri de precedenţă — pot avea urmări fatale pentru clădirea statului naţional unguresc unitar». Guvernul actual vrea să-şi sporească numai nu­mărul aderenţilor prin acţiunea aceasta In timpul vacanţelor parlamentare, dar face rău, fiindcă ştir­beşte «ideia naţională». Urmează o lungă diser­taţie despre § XLIV din 1868, din care baronul Bánffy se căzneşte să tragă încă odată cunoscu­tele concluzii ungureşti, că numai indivizii ar avea drepturi în tara aceasta, nu popoarele, şl că nefiind recunoscute neamurile (népcsoportok), este recunoscută limba lor (nyelocsoportok). Pă­răsind punctul acesta de vedere, înseamnă aproape să tăglduieşti «ideia». Acţiunea de până acum a guvernului a întunacat-o binişor, ş>, deci, trebue să se întoarcă delà terenul lunecos al politicei de concesii. Aspirat ile naţionaliste trebue satisfăcute prin instituţii cari asigură in sânul naţiunii uni­tare şi indivizibile, crearea unor relaţii politice, so­ciale şi economice mulţumitoare.

Se vede că importanţa acestor articole o cons­titue iscălitura, nu cuprinsul. Pentru noi numai tonul, ceva mal puţin trivial decât cugetarea, este nou. Pentru a :eea, ca să fim complecţi, dăm în două-trei propoziţii şi celelalte articole des-

^Budapesti Hirlap* se bucură de articolul dlui E. Brote din »Telegraful român*, şi dupăce constată că unitatea culturală a Românilor este numai un stadiu de pregătire pentru uni­tatea politică de mai târziu, traduce (nu pu­tem controla fidelitatea) o parte din arti­colul »Romania viitoare* din »Revista Democra­ţiei române* din Bucureşti. E vorba, în el, des-p-e » unirea într'uri singur stat independent a

ч

Fig. 4 i ъ 16 August «• Ш>

flecare român de Ыпе doresc împăcarea cu na­ţiunea maghiară, o împăcare sinceră, însă bazată pe egala îndreptăţire a celor două naţiuni.

Numai aceasta nu o doriau puternicii zilei şi văzând că gestul cel mare al Iul Tisza nu prinde şi că cu deputaţii români — elementele agitato­rice şi rebele — nu se poate face nimic, ei au început o pe altă strună. Ştiri răzleţite despre tratative între bărbaţi influenţi ai Românilor cu guvernul maghiar pătrundeau tot mai des în co­loanele ziarelor din Ungaria, Bucureşti, Viena etc. Guvernul maghkr prin noul său ucenic — epis­copul Mangra — înoda iţele împăcării pe după culise. Lumea afla numai din notiţele necontro late de gazetă despre memorii înaintea guver­nului — ale căror cuprins Insă se trecea sub tăcere, despre vizite şl conferinţe ş presa avea grijă de a ţinea toată chestiunea prin diferite In-tervievurl şi ştiri, care din care mai fantastice, In evidenţă.

Chemaţi pentru a-şi da părerea lor, au pre­zentat la groful Khmn-Héderváry biletele lor de vizită şl mitropolitul ortodox Meţianu şl frunta­şul român Dr. Mihu. Şi au fost primiţi amândoi de groful, azi atotputernic, au spus părerea lor şl au părăsit cabinetul de lucru al primului mi­nistru — iar pe urma lor gazetele au început a comenta... Sigur pare să fie numai atâta, că amân­doi — flecare In felul său — nu au aprobat Im păcarea după cum o vreau Maghiarii şi o pri­mesc Mangra et. cons., care ar avea drept ur­mare nlmic'rea Românilor ca naţiune autohtonă.

Perfidia maghiară faţă de naţionalităţile şi mal

sama corpului naţional şi atunci e de preferat lupta de până acuma, f e ea şi rral Îndârjită!

Condiţiunile şi procedeul împăcării au fost fixate In mod atât de exact şl limpede de pre şedinţele clubului raţionaliştilor din Ungaria, Dr. Teodor M hali Intr'un intervlev, publicat la locul de frunte în ziarul vienez >Relchspost*

» Există numai o soluţlune acceptabilă a aces­tei chestiuni, şi anume condiţiunile împăcării tre

citească şi să se lămurească din amvonul dlor, de către preot, învăţător sau de căti dicul plăşei.

3 Toţi sătenii vor f< obi'gaţi ca până In zile să-şi cureţe curţile de gunoae şl să sp* din nou casele atât pe dinăuntru cât şi pi afară.

Pentru locuitorii săraci, veţi face apel li prletari), arendaşii şi ţă anii mal bogaţi din lltite să dea căruţe ca să-şi poată curSp

buie să cuprindă păstrarea individualităţi naţio j c u , t , ! e -

S ? Ä - s j " < * I J A œstt&it S poporului român precum şi garanţii legislative j taştjeja ministerul de suma necesari pentru ca aceste interese să se poată deivotta | [ n c e e a c e p r , v e ş t e „ „ ц fără piedici. Pe lângă aceasta propunerile de im- ^ • ^ » g e y o r o b s e r v a c u stricteţăpra păcare trebue să se facă Intr'o formă, care să c r i p ţ > u n i l e d | n aflptul ce vl s t trimite de ţină cont de demnitatea naţională a Românilor, direcţia serviciului sanitar pentru ca confrlenţa raţională, unicul for com­petent de a decide In chestiunea aceasta să ie poată primi ca bază de discuţie.*

Aceasta este părerea conducătorilor Românilor din Ungaria şi numai o rezolvare in cadrul a-cestor declaraţiunl este acceptabilă şi poate aduce Românilor oareşicare garanţii.

Işl vor călca Maghiarii pe Inimă, să consim ţească la o î npăcare In astfel de condlţiunl ? După ţinuta lor de până acum cu greu.

iPatria*.

DIN ROMÂNIA.

4 De asemenea, In ceeace priveşte pufinké clara te nehiglenlce de către medicul local, pună Îndată In bună stare.

6) La Intâial caz ce se va vesti, în ori parte a ţării veţi avea grije a face să M imediat strămutarea ţiganilor nomazi. Ei vor bui să rămâie acolo unde iau apucat yr sub supravegherea autorităţilor şi medicului

7) O deosebită atenţiune veţi da in» hranei ce se dă muncitorilor la maşinele de erat şi mai ales apei re li-se aduce de băut prin unele localităţi în cari isvoarele sânt di täte de locurile unde se treeră, se aduce odată pe zi în butoaie care stau expuse i Această apă se strică repede şi ajunge ger puternic al boalei. Veţi dispune curăţirea butoae cu leşie fierbinte cel p u ţ n odată pe tămână şi apoi fierberea în clocote a apei 1 de a fi dată lucrător lor.

8) Aceleaşi măsuri le veţi lua şi faţă cu meraţiile de munctori ce se întrebuinţează tura sfeclelor, a căror scoatere va începe --v>*-vííli liípVáVe^nia roate aceste masuri mai mare atenţiune şi veţi dispune darea ime în judecată a contravenienţilor.

10) Pentru cură|irea oraşelor luându-se

P r i m e j d i a h o l e r e i . D. V. O. Morţun. mini л Ѵ ь м Г Й п і Т ю " de 'ajuns cunoscută. I stru ad-lnt rim la interne a trimis prefecţilor ur

Йcercările de împăcare datează Incă de pe tim- mătoarea circulară telegraf.câ:

nu voiau să renunţe la independenţa lor ca na răţenla oraşelor, cari trebuiau imediat luate pen | , u n e - ţ™ a îndepărta primejdia holerei. La aceasta a ,

T o a t > M F T M „IN. u, , d r e s ă n u s'a dat nici un răspuns si MĂVURII» 0 ) P e n < r u c u r ă i r e a o r a s e l o r luându-se el* S £2T i g h a r e n a v e a u a , t S C ° P d e c a r i s ' a u ' " t *« M c a r ^ o t d ^ n t ó t u t f ^ g e r ^ u m i n i s t e ^ u l * vi se pune la cat să prindă pe proştii de valahi In mrejele I c P r i n „ r f „ H . « i , • , 7 " e m a e s , u l ă t o a r e - poz. ia soldaţi şi furgoanele regimentelor f Şl legea naţionali ăţiîor din 1868 • a fost ea Z L Ä B Ä U S 5 < Г І С І е | а Y " ! 0 ' c e r l n * f C a r e o r a ş P e n t r u a « " * * c u r ţ i i oamenilor ceva decât una din' mrejele cele m u Î t Ï Ï Şi n ' a Ä Ä S fere' In^Vní ÎFFI « „ Jot. a ^ v e , urma şi pentru curăţirea ora făcut fiecare guvern încercări - măcar formale a r i s b u c n i $ , a n o i -— de împăcare? In timpul din urmă Insă che- De aceia, sânteţi învltat ca de urgentă să oro stiunea naţionalităţilor din Ungaria a ajuns în- c e d a | i i n u m a l o r " - chip: în cele trei zile cari t run stadiu penibil pentru guvernul maghla-

U r m ^ Z ? РГІГ"|"a acestei adrese veţi strânge la .

In lumea cea mare pătrund ştiri tot nui dese î № ' f ^ c a s u r l d e , o s e b i l e In cursul poată fi afectată şi amenajvă ' ln p'avîlion'uî şi mai exacte despre terori^rnni Oese | zilei, pr'marll, secretarii comunelor rurale, învăţă* I izolare. H

în si-n.,1 HHLI RR c e 8 e e x e r c i t t torii preoţii, perceptorii şi jandarmii, proprietarii •n statul liberai - Ungaria: suprimarea oricărti arendaşii precum şl sătenii mal cu dare de mână Â 2 , , C a m i s u , a d e c o m b a t e r e direcţia sanitari mişcări culturale sau sociale, samavolnici le fată ? i m a i c u v a z ă d i n cuprinsul fiecărei plăsi Intő a c u n o s c u t u < u t u r o r medicilor de plăşf de instiluţiunile naţionale, persecutarea pătimaşă Ѵ а Г а ? И ^ J ' m e d i c D r i r n a r a l І ^ ф І и І veti ?f ° r , S a " t a r i . d ' " ' ^ e a g a ţară să stea a presei, groaznicii* TEMRIRIRI *i n J ««,..? m e r f f p > r â n d P e rând, să puneţi pe rôti ace-Ju S* p , e c e , n loculnţ.le unde s'ar ivi epidemii, omoruri I f a legr i . ? ^dreptăţlri , chiar în deplină cunoştinţă de măsuri ê ce ie voMua Р С П , т * C " d i s P u n ^ d d e «" P™»l m a l n u î omoruri Ja alegeri - despre toate aceste lucruri pentru preîntâmpinarea holerei, făcând un a e S r o s ' Ï* 0 p u l e m c o m b î , e ?! l o c a , i z a m>l « află acuma şi i U mea în afară de Ungaria, ştirile călduros şl un indemn la sincera şi strânsa so T i a c e l 8 Ş t , m p I v l s e a l r a 2 e , u i r e l ' * aceste trec şi peste graniţele ausfro ungare Si e I f d a r i * a t e , stăruind mai cu seamă asupra curate , . a c e a s , ă procedare, să uimiţi cu cel puţin neplăcut, dacă lumea ştie, că astfel de Î S ^ I S S ^ * » . ^ a t o r i í e i ' 5 ^ & Ж & ^ Л 2 * 5 * J

mai mici din cuprinsul judeţelor. 11. Veţi lua imediat măsuri pentru a se

strui în cel mai scurt t inp posibil bince scânduri pentru izolarea bolnavilor In cazul dm In localitate nu se află vre o clădire cire

cel puţin neplăcut, dacă lumea ştie, că astfel de lucruri civilizatoare se întâmplă în mijlocul Eu­ropei, IntVun sfat care se laudă de a fi cel trni liberal de pe continent şi cărui îl place să fie asemănat cu Englitera In privinţa libera'ismului

?' d o r , n t « Coroanei - după cum se pare -ca să se puuă odată capăt nedreptăţilor ce se comit zilnic pe sama naţionalităţilor.

Şi Românii sânt gata de a se impăciui cu Ma ghiarii. Conditio sine qua non a acestei împă ciuirl Insă trebuie să fie recunoaşterea Români

- — ş i asupra îndatorire! de a nu se ascunde Ivirea boalei şi de a declara i îndată cel dintâi caz bănuitor, de a se S MM« lumea. AtrageJI ale cu tfintenle la măsurile de Izolare ce urmează m â n d u - s e

1

c u s l , r i c t e t e RU­lă se la imediat, căci numai a ş a se poatMupta V^Jfí P\ult p u t i n < a

cu succes în potriva epidemiei. P I , e f n a l n , e P i l d e I e ( 2 Direcţiunea generală a serviciului sanitar vă

va trtmite char mâne un foarte mare număr de afipte în care să se arate toate măsurile.

Fiecare trebue să le urmeze pentru a evita mo-Hpsirea.

Aceste afipte veţi avea grije să Ie împărţiţi de urgenţă în toate satele ca să ajungă în mâna tu lor CA naţiune şi garantarea drepturilor lor prin u r - ? e n t ă în toate satele CA să ajungă In mâna tu

o lege. Orice împăcare Insă prin t m ^ ^ ^ ^ i S K ^ i í , 1 ^ . d i s P u n â n d în acelaş organizaţia naţională ar fl UN suicid COLNLS pe ! G Ü Ä ^ Ä * J

cuminţenie şi ch bzuinţa necesară ca să nu maţi lumea. Atrage{l atenţtunea tuturor, dl

măsurile Indicate, se spo-iţa de a scăpa de flagel

puneţi le înainte pildele cari le avem in trecui că toste locurile unde la isbucnirea holerei luat măsuri serioase delà începutul epidemiei a putut fi învinsă. Aşa la Roierdam, anul eut, şi chiar Ia noi In ţară la Oalaţi, In anai 1893.

Peste trei zile voi începe Inspecţlunile spre vedea felul cum aţi adus la îndeplinire toate acestea măsuri.

Ministru de interne adlnleria V. O. Morţun.

Numai calitate bună. S U C . EMMER FERENC2 Marca lant. W e l s m a y * F e v e n e z

1 I M I Ş O A R A , CENTRU, STRADA HUNYADI

Ne. 163 - 1910. » T R I B U N A « Pag. 5

Cronică pedagogică. firtri cu privire la p lanar i le d e învăţă

Hif tn t oficial». — Cîteva reflexiuni. —

h această chestie, la rubrica > Cronica peda-id< a >Tribuneic, începând cu Nr. 144 a il o serie de articole din pana dlui M. Crăi-III, articole în cea mai mare parte bine scrise

documentate. Am petrecut cu atenţiune şirul ideilor desfăşu-

de d-sa. cât am putut constata părerile emise se

la actualul nostru plan de învăţământ în RAŢIE cu cel al uniţilor şi al Saşilor.

Prezenta constatare e bine să se facă deoarece au fost de credinţa că observările dlui M.

cel mai nou plan elaborat, de ancheta ici recentă din Arad.

firul discuţiei, relevez, că dl M. C ca cere la tractarea ori mai bine desbaterea ii - a semnalat unele vederi vrednice de

[îtlle privinţe Insă a făcut şl exagerări, cari I ombra bizară asupra prezentului şi a tre­

is palei româneşti. d Iul M. C. este, că şcoala ro-

I nu a făcut minuni, dar Intre Impreju-! date s'a făcut tot ce s'a putu i Dovadă Ide reuniuni învăţătoreşti şi conferinţe atât

I cât şi la neuniţi. I iflnt apoi de ignorat nici comisarii didac-

Iit examene, (in special din dieceza Aradu-\І conferinţele metodologice ţinute Ia finea

(lor spre a se arăta scăderile şi suplini-

3 scoală nu e tare prin jertfele materiale mal Іш mai puţin naţionale, cari se aduc pen­

ii, ele tare prin opera de educaţie sufle-naţională, ce o săvârşeşte* — zice d nul

şi cei mai puritani idealişti sânt, de pă-I că cultura unui popor e condiţionată şi de

I materială corespunzătoare. ]h ctvt, cred — bare-mi în ultima analiză — •admite şl dl M. C. şi dacă da, pentru ce o

Rsiderare atât de absolută a celor materiale ? d totuş sti afirmaţia dlui M C. — de mai i-întreb: ce operă sufletească şi naţională

şcoala, care In mare parte primeşte r de stat ? I ou se poate da decât răspuns negativ ! iste însemnează, că nivelul educaţiei sufle-

іцфпаіее pendinte, de jertfele mal mari fui mki, ce se aduc pentru susţinerea şcoalet

îl I (tiu prin ce ţinuturi se susţine dl M. C ,

I corespunde adevărului nici aceea, că şcoala Ide azi nu di elevilor cultură naţională; I e tu atât mai mare cu cât lucrul îl cva-

la un fapt cu desăvârşire istoric*. pe dl M. C. că şcoala română, da, a

I elevilor sil cunoştinţe despre credinţa, I trecutul poporului român In conformitate,

cu planul de învăţământ şi manualele I scrise spre acest scop, cum sânt istoria

literatura română, istoria patriei şi . Atţll au mers şi mal departe, dar de sine s: ad nu se poate spune.

Că şcoala română d'aci înainte nu va prea putea răspândi cultura naţională, cum S ' a r cuveni, — cu mare durere — trebuie s'o cred şi cu de vremece guvernul pe viitor nu mai permite în p'an susceperea «Istoriei lui Traian* ci altădată, ce mai şti, ce o fi!?.„

Despre aceasta, cred, are cunoştinţă şi dl M. C

înţeleg, că dl M. C. a pus teza pe un punct absolat ideal pentr aceea mai la vale zice, că elevul are să treacă în mod sumar prin toate fazele de desvoltare culturală ale neamului său, conform principiului cultural istoric preconizat de pedagogie.

Când se cere confirmarea acestui principiu faţă de şcoala romlnă — trebuie să facem întâi o privire retrospectivă in trecutul el ţinând cont şi de prezent.

Fazele prin cari a trecut poporul român sânt, nu se poate mai vitrege şi maştere.

Până când celelalte popoare din patrie oricum s'au bucurat de un curs liber In desvoltarea evo lutivă culturală — pe atunci poporul român nu a trăit între condiţii aşa prlincioase.

Deschizând istoria culturală a neamului, vom afl», că înainte de secolul al XVIII nu poate fl vorba de şcoli publice organizate, la ce au con­tribuit diferite împrejurări nefaste şi neatârnă-toare de noi...

Abia pe Ia finea sec. XVIII, când a izbucnit revoluţia franceză toate aşezămlntele şubrede şi învechite ale Europei — a j început a se ivi şi la Românii zorii redeşteptării naţionale.

Primul impu's spre desvoltare al şcoalelor române le-au dat nemuritorii : P. Maior, S. Claln şi O. Şincai.

Nu peste mult d'aci încoace Românii pe tere­nul bisericesc şi şcolar au suferit mult din cauza dominaţiunei ierarhiei sârbeşti din care nu ne-a putut scoate decât puternica energie a marelui Şaguna.

Deci — în general — învăţământul mai sis­tematic, la Români, nu datează de câteva decenii.

E deci evident: cât de bine a putut trece ele­vul — prin fazele de desvoltare cuturală — li­beră a ale neamului !

Principiul >preconizat< cu greu se poate aplica întocmai la un popor, care a dat de atâtea lip­suri şi nevoi, ca cel Român, toate stânjenindu-l în desvoltarea sa naturală.

Dacă poporul Român şi factorii Iui nu sânt vina că el nu a putut răzbi contra vitregită T A Ţ I ­lor timpurilor, — nu pu!em să le aducem nici imputări întemeiate.

Tot de aici provine şi aceea că şcoala românească neavând un trecut istoric mai îndelungat, siste­matic şi norocos în existenţă ei nu au putut funcţiona liber n'a putut stânge multă experienţă spre a trece în detail şi complect prin toate fa­zele prin cari au trecut şcolile altor popoare fa­vorizate de soartă.

Atâta, ce privesc invîaţiunile generale Ia îndru­marea şi organizarea şcoalei române.

Relativ la selecţionarea materiei de învăţământ al M. C. are dreptate când porneşte delà ma­xima: Nou multa, sed multum. Drept aceea şcoala românească, mai întâi să ştie ce, şi apoi cât

să propună ! Aci cere a se purcede pe baza prin­cipiul istoric-cultural şi nu după vechile clişeuri. Numai aşa crede dl M. C. va eşi şcoala româ-Rească din primejdia ce o ameninţă.

Şi eu sânt de părerea asta deşi realizarea ei, între împrejurările de azi, e foarte dificilă întru cât, cum'am arătat mai sus : şcoala românească nu funcţiona liber, nejenată de influenţe externe, şi aşa fel, că pe urma ei să obţinem o muncă cul­turală omnilaterală, dar specifică naţională cu toate manifestările ei.

Drept e şi aceea că ceea ce nu vom putea realiza noi, vor realiza doară urmaşii noştri nu-maicât iluzii prea mari să nu ne facem ! Iluzii îşi pot face fraţii noştri din regatul liber cari sânt liberi sub toate raporturile...

Ţin a accentua aci, că cea mal mare grijă şi preocupare a factorilor noştri oficiali şi neoficiali să le fie iubirea şi răspândirea limbei şi slovei româneşti!

Spre a obţinea un plan bine stabilit din toate punctele de vedere ţin se amintesc aci, că » Re­uniunea înv. români arădanic a luat concluzul, că pentru viitor toate despărţămintele şi expe­rienţele dobândite să fie cuprinse într'o lucrare.

E de notat, că aceasta cernere are să dureze cel puţin atâţia ani câte obiecte sânt, deci în fiecare, au membrii să se ocupe cu un singur obiect. (Va urma.)

Alegerea de învăţător In Herneacova. — In a t e n ţ i u n e a C o n s i s t o r u l u l *). —

Miercuri In 10 August s'a ţinut alegerea de învăţător în comuna Herneacova, supt prezidiul protopopului din Timişoara, Dr. Tr. Putici, fiind doi candidaţi : Petru Trallescu ped. abs. şi subs­crisul.

Ajungând dl Putici î i comună la orele 9 a. m. a ţinut şedinţă cu comitetul parohial pentru Can­dida« a recurenţilor. In tot timpul acesta se plimba agitat prin şcoală şi exclama: *Ce drac nu mai vine!» Adecă II aştepta pe Trailescu.

După candidare, în loc să proceadă la alegeri a chemat pe fiecare alegător la sine şi l a îndem­nat să voteze cu favoritul său, Trailescu şl nu cu mine, fiind eu un «bicher şi blăstămat».

Văzând că nu-i succede, a dispus preotului M. Barbulescu ca imediat să trimită trăsură ia Recaş după Trailescu, care rămăsese acolo neavând tră­sură cu care să vină.

Preotul a trimis Crâsnicui cu trăsura proprie după Trailescu, — dar nu I a aflat.

In tot timpul acesta dl Putici era indispus şi, de teamă că Trailescu n 'o să vină nici cum, a amânat alegerea pe Dumineci viitoare. Ajungând Insă Trailescu In Hunedioara Ia orele 3 p .m. — s'a hotărit a se ţinea alegerea.

A trimis apoi pe Crâsnicui prin sat, ca s i adune oamenii despre care era sigur că vor vota cu Trailescu.

Adunându-se de tot 14, zi patrusprezece oa­meni la şcoală, Ia trimis pe Trailescu ca să se prezinte acestora, căci In cursul timpului cât a fost publicat concursul — nu s'a prezentat.

Pe când credea dl Putici că favoritul său se va fi prezentat destul alegătorilor, a plecat ia şcoală, pentru a ţinea alegerea.

Toate acestea s'au întâmplat Ia orele 5 seara. Precum vedeţi: dl Putici n 'a putut ţinea ale-

*) Pentru cele publicate aici, redacţia nu i-a nici o răspundere.

ii trebuie să vă comandaţi mobile din Budapesta О Й З Й Й & Ь 5 Й garnitură în treagă d in l e m n m a a i v p e n t r u a r a n j a r e a d o r m i t o a r e l o r F I C O N S T Ă D I N : ,2 P I T U R I , 2 D U L A P U R I D E N O A P T E C U M A R M O R A , 1 S P Ă L A T A * C U M A R M O R Ă Ş I C U O G L I N D Ă P E N T R U S U M A D E 360

T O T A C C E A E T C A TOALETE I N 3 P Ă R Ţ I 4 0 0 C O R O A N E * taoawriiire la spa t ae transport, pentruei întreaga garnitură te expediază franco conform tocmelii separate, în oricare parte a ArdealuluL ^ a dorinţa prezeatim ia рсгюапа bogata n o a s t r ă colecţie de mostre «i «errim cu prospecte şi ca desemn*. - S i fim atenţi ta Html.

Pag. б » T R I B U N A« 16 August Fl

gerea delà 9 ore dimineat«, de când a ajuns In comună pâni la 5 ore seara!

Ajungând la şcoală, unde Trallescu cânta ale­gătorilor, a zis: > Aşa căi fain ! Mai fain decât ăsta nu căpătaţi*. Şi din 160 de alegători, câţi sânt In Herneacova, au fost de faţă şi au votat pentru Trailescu 14 şi astfel l a declarat ales!

Acum ta întreb die Putlclu. Cura de i-a fost iertat lui Trailescu s i se prezinte alegătorilor In ziua de alegere ? şi de ce nu s'a prezintăt înainte de a expira terminul?

Cu ce drept al chemat alegătorii şi bai îndem­nat să voteze cu Trailescu ? Ţi-e iertat aceasta ?

Câte sute ai băgat In buzunar delà Trailescu pentru Herneacova?

Câte sute ai luat delà bietul dascăl Rancu pen­tru Utvin ?

Câte sute ai luat delà învăţătorul P. Savil pen­tru Jadanl, în rândul trecut, căruia ai dat banii Indărăpt nereuşindu ţi a-1 alege?

Şi acum iarăş te întreb : Cu ce drept vii să mă numeşti »bicher şi blăstămat» înaintea oa­menilor ?

Eu zic: Bicher şi blăstămat este acela care vinde staţiunile Invătătoreşti pe bani !

Bicher şi blăstămat este acela care despoae pe bieţii învăţători pentru a le da vre un post !

Bicher şi blăstămat este acela care calcă in pi­cioare aşezămintele noastre şcolare!

Acum întreb Ven. Conslstor: Cum de per mite acestui »f.birau« bisericesc să traficheze cu staţiunile înviţătoreşti? Cum de-i permite să-şl bată joc in modul cel mal »turcesct de legile noastre bisericeşti?

Aproabă Ven. Consistor ceeace face acest probtopop.

Şl acum, die Protă, intentează mi proces pentru acest articol — şi te voi da de gol.

Buzad. Ion Şenca, învăţător.

tărît să conferiască acest premiu redacţiei <TeIegra-fului Romîn», care a descoperit noul principiu al proprietăţii literare — materiale.

Se va cere şi avizul doctorului Regman-Păunaş, care în materie de proprietate literară se bucură de mare autoritate înaintea fetelor noastre bisericeşti.

Despre altele — altădată. Argus-

Cronică rimaţi*} din Sibiiu. Baccîlul împăcări i . — Concent rare naţională. —

Abuz de premiu«. La Sibiiu nu se mai vorbeşte decît de împăcare.

Abia am scăpat de tifos şi a dat peste noi boala a-ceasta nouă care provine — cum a descoperit docto­rul Beu — dintr'un baccil numit «baccilul pricop­selii».

Toti se îmbulzesc la «masa pusă» şi vreau să fie cei dintîi cari să se înfrupte.

Toată lumea romînească se împacă şi reia vechile relaţii prieteneşti. înregistrez numai cîteva zvonuri mai senzaţionale: «Albina» se împacă cu «Lumina»; «Te­legraful Romîn» s'a împăcat cu «Lupta» şi şi a revo-vocat procesul de presă ce l a pornit împotriva ei ; Păcătianu s'a împăcat cu Birăutiu şi-i pune Ia dispo­ziţie scrisorile particulare ce sosesc la adresa «Tele­grafului».

Pretutindeni se observă o mare concentrare naţio­nală. Seminarul Andreian a acordat anul acesta furni-sarea cărnii pe seama seminarului — unui Romîn, re-fuzînd să înoiască contractul mai scump ce-1 avea cu un sas; directorul «Telegrafului» 1-a abandonat şi el «pre» birtaşul neamţ Hager şi umblă şi el Ia Romínul Brote; Bardossy, inspectorul de scoale în retragere, a făcut o nouă fundaţiune de 9 cor. 20 b. pentru crearea unui fond de «universitate romînească». reservîndu-şi dreptul de-a numi el cei dintîi profesori şi altele şi altele.

Vă puteţi, deci închipui, ce impresie stranie a făcut în atmosfera aceasta de dragoste creştinească ştirea că măritul consistor archidiecezan a hotărît să porniască proces împotriva dlui Dr. I. Lupaş, tînărul protopop al Săliştei.

Antecedentele acestui proces sînt următoarele: In sesiunea din primăvara aceasta, «Academia Romînă» din Bucureşti a votat dlui Dr. I. Lupaş un premiu de 1000 lei pentru lucrarea sa despre marele arhiereu Andrei Şaguna.

Cum însă această carte nu e a dlui Lupaşi ci e consistorului mitropolitan, fiindcă dl Lupaş a scris-o numai, — dar consisterai a dat-o la tipar, acest mărit consistor a hotărît să porniască proces împotriva dlui Lupaş pentru restituirea premiului de 1000 lei, uzur­pat pe nedrept In aceiaş şediniă, consisterai a ho-

*) Din respect fată cu cititori şi spre înlesnirea autoru­lui (care nu e poet) — scrisă în proză.

i N F O R M A Ţ I U N A R A D , 15 August n. 1910.

— O a s p e ţ i i n o ş t r i . Duminecă şi Luni pala­tul »Tribuna« a fost vizitat de mal mulţi oaspeţi români. Duminecă ne au vizitat domnii Dr. C. Popovlci, advocat, şi Dr. C. Nyeş, medic din Beiuş, iar Luni d-nii N. Mazere şi Neagoe Po­pea, profesori din Iaşi.

Oaspeţii noşti iubiţi au fost călăuziţi de mem­bri redacţiei noastre şl au rămas încântaţi de in­stalaţiile ziarului »Tribuna«.

— Vlaicu a sburat un k l r a . Din Bu­cureşti ni-se scrie: Aviatorul român d. in­giner Aurel Vlaicu a sburat Sâmbătă cu aeroplanul său pe o distanţă de un kîm.

D. Vlaicu şi a început experienţele sale la orele 7 şi jumătate dimineaţa. După trei mici sboruri pe o lungime care a variat între 300 până la 400 metri, elicea sa fă­când 400 volţi pe minut aşa că pe nesim­ţite, cu o stabilitate perfectă s'a urcat la o înălţime de 15 metri.

După aceia, d. Vlaicu s'a îndreptat drept cătră un câmp cu porumb care se găsea la o distanţă de aproape 1400 metri de punc­tul de plecare. Aeroplanul a planat, cu oare-cari oscilaţiuni, Ia o înălţime care a între­cut cu mai mulţi metri înălţimea marelui hangar din parcul de aerostatic D. Vlaicu a descins în apropierea câmpului după ce a virat la dreapta şi ia stânga şi a aterisat în faţa şoselea Cotroceni.

întreaga asistenţă, printre cari erau şi mai mulţi ofiţeri din regimentele delà Cotroceni, a felicitat pe aviatorul român care cu aero­planul inventat şi construit de el a făcut primul kilometru în aer.

— E s c u r s l a s t u d e n ţ i l o r b u c o v i n e n i la V ă l e n l l d e - m u n t e . Din Văleni n i s e scrie: Vi­neri seara la orele 8, a sosit aci, venind din Ploeşti grupul de studenţi bucovineni subt con­ducerea dlui Oh. Tofan, profesor la şcoala nor­mală din Cernăuţi. Dupăcum se ştie, studenţii fac parte din corul »Lumina« din Bucovina şi au întreprins mai multe escursiuni în România dând concerte In localităţile prin rare au trecut.

La gară au fost primiţi de d. N. Iorga, Virgil Árion, S. Tomescu, ajutor de primar, de asistenţii delà cursurile de vară, de secţia L'gei culturale, în frunte cu d. advocat I. Dima şi părintele Th. Oeorgescu şl alţi cetăţeni.

In gară a vorbit d. St. Tomescu urînd bună venire escursioniştilor şi a răspuns mulţumind d. Oh. Tofan.

Seara au asistat la cursurile de vară, unde d. Virgil Arion, In aplauzile mulţimii a vorbit despre sociologie, tratând despre » Solidari täte«.

După aceasta au mers la grădina berăriei Ana-stasescu, unde s'au executat cântece şi s'au re­citat anecdote.

Sâmbătă au vizitat tipografia »Neamul Româ­nesc», casa de citit, şl altele, Iar seara a dat un concert în grădina Anastasescu.

Tot timpul cât vor sta aci studenţii bucovi­neni vor asista la cursurile de vară, cari se ţin de trei ori pe zi.

— Arderea expoz ' ţ i e i universalii Bruxe l l e s . Din Capitala Belgiei se grafiază că expoziţia universală care KI mult a fost deschisă a căzut incendiu. Mai mare parte dintre pavili« au ars. Focul a izbucnit Duminecă cătră orele 9, în pavilionul belgian; scurtă vreme a cuprins şi celelalte paviliflj străine. Pagubele se urcă Ia 20- " lioane. Cauza incendiului nu s'a putui,! acum constata.

Asupra incendiului se comunică urm rele amănunte.

Duminecă, cătră orele 9 seara, deodalial bucnit flăcări uriaşe din clădirea poştelordelf poarta principală. In momentul acesta expoziţie cel pu|in 100.000 de oameni. In; nlie publice, pe terasele restaurantelor muzicile. La vederea flăcărilor miile dt au început să fugă car! înecirou,' sbierând ; pând cu groază.

N'a trecut un sfert de oră şi tot jurul p lui poştelor era o mare de flăcări, mărind p mulţimii. Focul s'a lăţit cu iuţială exfraonl trecând şi la pavilionul Italian şi englez, f rile erau atât de mari şi căldura lor atil;t gorîtoare, încât pompierii nu se puteam de clădiri, cl au trebuit să se m-iginliscU. larea focului.

O telegramă mai nouă anunţă că a ars j latul comisiei pentru distribuirea premiilor. I preună cu toate documentele, diplomele! daliile. Dintre pavilioanele Belgiei n'a rira, unul neatins. Locul lor 11 ocupă acum rè | megânde.

Pocul a putut fi stins abia Luni, cătră o dimineaţa, când s'a constatat că a ars I poziţia belgian?, o parte a expoziţiei frâna: parte a expoziţiei italiene şi aproape expoziţie engleză.

Până acum nu sânt de înregistrat vieţi. Au fost însă foarte mulţi răniţi.

Comisia însărcinată cu organizare ziţiei a hotărît să nu închidă exp pavilioanele cari n'au fost atinse delii să înceapă numai decât reconstruire!: lioanelor distruse.

— O g r o a z n i c ă catastrofă de Paris se telegraflază că un internat dit a plecat Duminecă dimineaţa cu unirent cere Ia băile de mare din Royan, unde enr şi o cursă de cai. In tren erau vre-o sută ц nişoare şi pe lângă acestea vreoi soane cari mergeau Ia curse In gira ! trenul s'a isbit de unul de mărfi cu o ) de optzeci de chilometri pe oră. Locomoti nulul s'a urcat peste vagoanele trenului t şi s'a sfărlmat total, de asemenea au fost complet mai multe vagoane ale trenului i cere, îndeosebi cele două dintâi In carie ternistele.

Dintre domnişoare n'a rămas nici unu Cele dintâi raporte spun că sânt morţi şi ceilalţi grav răniţi, altele aduc \ spre 50 de morţi şi unasută cincizeci c Comunicatul oficios intrat Ia ministerul i publice însă înregistrează numai douizedfj de morţi. Ministrul Mlilerand a plecatul; cului. Acţiunea de salvare înaintează f căci In gara Sauyon nu e decât o Í aceasta nu poate satisface cererile la i Paris s'au trimis trenuri speciale In ajtat timelor. De sub dărlmăturile trenului au li până acum treizeci şi şase de morţi. Vil strofei o poartă neglijenţa celor delà cfif de e s t

— I n c ă e r ă r i cu prilejul unei c e h i l o r î n Viena . S'a vestit cu zilei un mare grup de cehi din Praga von Viena supt pretextul unei excurzii, tut însă pentru a da un stimulent

16 August mo. » T R I B U N Ac Pag. 7

mie a fraţilor lor din Viena. Alldeusch II din Vlena auzind de vestea excurziei cehe au plă­nuit o aprinsă demonstraţie împotriva ior.

Politia a prins de veste planul nemţilor şl a luat toate măsurile de precauţlune pentru a ză­dărnici o foarte probabilă încăierare Intre nemţi şi cehi. Guvernul însuşf, care doreşte, din mo­tive de sine înţeles, să Incunjure un nou con­flict cu cehii, a dat ordin politiei să prevle un eventual scandat public. Drept aceia politia, Ieri, cici ei a sosit grupul excursioniştilor cehi a oprit adunarea publică convocată de nemţi şl a întocmit lucrurile aşa, ca cehii să se dea jos din tren, nu la gara Staatsbihnhof, unde erau aş* teptiţl pentru a fi luaţi în primire, ci la gara din Oumpendorferstrasse. Pentru a protesta contra şiretlicului poliţiei, nemţii s'au adunat întărâtaţi la hotelul »Hotel, Fuchs«. Poliţia prinzând de veste, a pătruns in localităţile hotelului, somând pe de­monstranţi să se împrăştie. S'a încins o straj-nică păruială între poliţişti şi nemţi, cari nu vo-Itu si părăsecscă localul. Comisarul poliţial a fosl rănit la grumazi cu st'clă cu bere. In cele din urmă Insă manifestanţii au fost nevoiţi să cedeze forţei poliţiaîe şl să fugă care Incotrou. Au fost arestaţi 19 manifestanţi.

Cehii, eşlnd din gară, s'au resfirat cu toţi pela rudele lor şl nu s'au arătat în grupuri nlcliri ziua Întreagă.

- Un învă ţ ă to r u i t a t d e s i n e . >Drapelul* primeşte următoarele amănunte noi cu privire la cazul înregistrat şi de noi în unul dintre nume­rele trecute :

>Fluţul lui N. N. Creţu, ziler, a fost un slă­buţ elev al şcoalei noastre confesionale din fabric Dar mila şi pomana, adânci virtuţi na­ţionale aie Bănăţenilor, în întreaga vreme 1 a dăruit cu cărţi, vestminte ş. a. Asemenea spriji­nit fiind şi la cele 2 - 3 clase In şcoala comu­nali. Apoi proptit de un binevoitor şi răzimat de alt milos bărbat, cum ? cum nu ? i se oblici calea la preparandie, vîrît fiind la pânea Alum-neulul din Arad. Sporul şi acolo fiind supt nulă iu mântuit cursuri şi examene, numai pentru serviciul prestat ca lacheu în curtea episco­piei.

Privit printre degete şl ocrotit supt promue!, fu ales de învăţător In Ţlrnlteaz, protopopiatul Tlmişorii. Vreo 8—9 ani l a hrănit poporul ro­min, făcându i rost de cvincvinale şl asigurân-du I viaţa întreagă cu cinstea de învăţător, sfat-nic ş! propovăduitor de carte, religie şi dragoste de neam.

Dumineca trecută acest »pltic aiurite ticălo­şeşte a sfruntat »pânea românească* cununân-duse In biserica sârbească cu fiica unei cismă-rlţe. La acest act invitările erau tipărite la bise­rica românească gr. or. pentru a seduce pe foş­tii sii colegi, prieteni şi cunoscuţi ! Şi-a avut Insă resplâttrea nimerită, prin o ceată de ştgâ-ţi, cari au Intlmpinat nou cununaţi! strigând din resputeri : »abzug, trădători, abzug*. Când un gor-nic îşi schimbă numele, consătenii II zic : al Iul să fie !...<

— încăierare s â n g e r o a s ă . Din Rochefort (Franţa) se telegrafiază : August. Contra unei santinele, care se afla de post în apropierea de­pozitului de muniţiuni al artileriei s'au tras mai multe focuri de revolver. Santinela a răspuns şi atunci se întinse o adevărată luptă de foc. In cele din urmă santinela a trebuit să se retragă. Şefu de post auzind detunăturile, a alergat în ajutor. Apropllndu-se post, văzu Ia oarecare de­părtare, pe câmp un necunoscut, care alerga în­coace şi încolo. Crezând că are de-a fece cu unul din agresori, şeful de post trase asupra lui, culcându-l la pâmant. In urmă, făcându-se cercetări, santinela ce urma să fie schimbată, n 'a putut fi găsită nicăiri. A doua zi, abia, corpul soldatului fu găsit In câmp, cu pieptul străbătut de un glonte. S'a stabilit că nefericita santinelă a fost udsă de chiar şeful de post.

— O vict imă a superstiţiei. Din Madrid se anunţă: In localitatea Oogor s'a comis un asa­sinat oribil. Uri arendaş bogat, care era bolnav a chemat pe un vrăjitor şl l a întrebat ce trebuie si facă spre a se vindeca. Acesta i a spus că numai atunci se va putea vinde :a dacă va bea rângele unui copil nevinovat. Arendaşul a con-Simţit !a aceasta, obligându-se a piăti vrăjitorului 250 peseta.

Vrăjtorul a surprins pe un copil de 7 ani pe când făcea baie, l'a legat In sac şi s'a dus cu el la arendaş. Acolo i a înfipt un pumnal In inimă, Iar aiendaşul a băut sângele cald ce curgea din rană. Nefericitul copil se sbătea încă pe când vrăjitorul Ii tăia fâşii de piele din corp spre a face comprese arendaşului. Cadavrul oribil mu­tilat al copilului a fost apoi aruncat într'o pră­pastie.

Arendaşul a fost arestat, Vrăjitorul a reuşit să fugă.

Acest oribil asasinat a stârnit o senzaţie enormă In toată Spania.

Holera în Rusia, ia Peterburg holera con tlnuă să facă ravagii In regiunile miniere.

Luctătorli, de groaza epidemiei, nici nu mai vor să coboare In galerii; cele mai multe din mine sânt cu desăvârşire părsăslte.

In fundul unora din mine sau găsit un mare număr de cadavre.

Din Odessa vin ştiri şi mai îngrozitoare. In flecare zi se înregistrează ac), In cifră medie, 70 cazuri de holeră cu o mortalitate de aproape 60 ia sută.

In cursuî lunei Iulie s'au constatat 1940 ca zuri de holeră, 569 decese.

Din Lemberg ce anunţă că d-ul Merunovici, directorul serviciului sanitar al Oiliţlei, intervie­vat, a declarat că cu toată extensiunea holerei In Rusia, nu e primejdie iminentă ca epidemia să treacă frontiera. Măsurile sânt de aşa nstură, că primul caz ce s'ar ivi, ar fi imediat cunoscut, far bolnavul isolât In pavilioaneie special ame­najate.

Nu e adevărat că populaţiunea rusească din regiunea limitrofă ar trece In massă pe teritoriul gali tien ; paza militară e întărită dealungul graniţei, aşa că nimeni nu se poate eschivă delà contro­lul sanitar.

In ce priveşte adevăratele proportiuni ale epi­demiei în Rusia e greu să se precizeze ; in multe ţinuturi lipsesc date statistice, şi aceasta din pri -cină că multe familii tăinuiesc cazurile de Îm­bolnăvire.

— C o r e s p o n d e n ţ a regelui Angliei. Un ziar englez publică câteva date interesante refe­ritoare la corespondenţa zilnică a regelui Oheorghe, care regulat primeşte cam 600 de scrisori şi regina cam pe jumătate. Pentru a uşura manuarea lor, la oficiul poştal au fost an­gajaţi oameni speciali pentru împărţirea şi stam-pi'area scrisorilor. Bineînţeles că în termen ge­neral regele nu-şi poate trece corespondenţa a-mănunţit, ci scrisorile sânt extrase întru registru pe care regele după ce-i consultă, dă ordin se­cretarului său ce răspunsuri să dea.

— M e m o r i i l e lui Cia re t le . Editorul Fas-quale din Paris aranjară supt tipar o nouă carte a academicianului Iules Ciaretle. In această carte autorul şi-a fixat memoriile de acum patruzeci de ani pe când era încă cronicarul Teatrului na­ţional din Paris. In politică încă luase parte activă pe vremea aceia şi ? nuntirile de acum au câteva şire amare referitor la pierderea Lot­haringie)'. Mulţi Insă privesc cartea Quarante ans après (1870—1910) drept răsbunare contra unor bărbaţi de stat şi oamenii de teatru o în­şiruire de patimi personale. Cartea e aşteptată cu mult interes de cercurile literare şi politice, dar îndeosebi de contrarii bătrânului academi­cian şi după apariţia ei vom avea parte de un nesfârşit şir de polemici.

— Convocare . Se aduce la cunoştinţă publici, că adunarea generală a secţiei Beelenerecu! mare a cAsociaţiunei pentru literatura română şi cul­tura poporului român » se va ţinea în 6/19 Au­gust a. c. la orele 3 p. m., In comuna Toracul-mir, cu următoarea ordine de zi :

1. Cuvânt de deschidere al directorului des­părţământului. 2. Rpor tu l comitetului cercoal. 3. Racloţiniul casslerulul pe anul 1909. 4. Crearea bugetului pe anul 1910. 5. Disertaţii şi eventuale prelegeri publice. 6. Propuneri conform § ului 42 al statutelor. 7. încheierea adunării.

Invităm deci pe toţi memurii «Asociapunei» şi întreg poporul românesc la această adunare.

Pentru comitetul despărţământului. Toracul-mk la 25 Iulie (7 Aug.) 1910. V. Petrovlcl, director, Dr Pa\Ql Obădeanu. notar.

— Apariţia d-nel Schönberger . Din Buda­pesta se anunţă că doamna Roza Wallenstein; văd. baronului Schönberger, cea atât de mult amintită In legătură cu scandaloasa cădere a mi­nistrului de justiţie Polonyi de pe vremuri, a apă­rut iarăşi Ia Băile Hercalane. După cât scrie >A napc baronesa a petrecut aici dele 6—10 alunei c. In societatea contelui german Hohenau, unde se anunţaseră ca soţi. Când Insă au observat că sânt recunoscuţi au disparut amândoi.

— Atentatul din N e w y o r k . Din Newyork se anunţă că primarul Gayonor şi-a recâştigat pe deplin forţele. Medicii au constatat cu singuranţă locul unde s'a oprit glontele şi cred că vor putea să-I îndepărteze fără multă greutate. O ştire de mai târziu anunţă că starea primarului s'a înrăit subit, căldurile s'au urcat şt pulsul a început să bată mai rar. Medicii din jurul lui au hotărît s ă i aplice inspiraţii artficiale de oxigen.

— Un R o o s e v e l t la t e şghea . Teodor Roo­sevelt iunlor a ocupat un post de calfă Intr'un magazin de covoare din New York. Bineînţeles, s'a Ingáját nu de bunăvoie căci e obicinuit să facă pe omul de bani gata şi In magazin trebue să muncească In rând cu ceilalţi, dar tatăl său la silit să-şi câştige singur pânea şi numai cu condiţia asta i a dat vole se se căsătorească. Tinerii Roosevelt locuesc intr'un otel din apro­pierea magazinului intr'un apartament elegant căci din leafa lunară de 800 dolari Roosevelt îşi poate împlini toate plăcerile.

— P e n t r u i n u n d a ţ i i d in G u r a Râu lu i au mai contribuit: Din Sălişte : Cas : a de păstrare (reuniune) 100 cor, Comuna politică 100 cor. Comuna bisericească 80 cor, Petru şi loan Comşa 50 cor., Dr. Dicolae Comşa, Ion Banciu ci te 20 cor., Nicolae Henţiu 12 cor, Dr. N. Pe­tra 10 cor., D-. Ioan Lupaş 6 cor. 40 f, Paras-chiva Simian, Elisaveta Popa şi Marie Simion câte 3 cor., Victor Pop, A. Neamtiu şi D. Cos-tande câte 2 cor , Stana Răcuciu, Stana Lupe Comşa, lordache Roşea, P. Moys, Profesor Vra-bec câte 1 cor., delà mai mulţi 11 cor. 60 f.

Dl căpitan Ion Voie din Arad 20 cor. Din Ourarîului: Achim Loloiu 20 cor., Ion

Lazar 8 cor., Alex. Ohisoiu 1 cor, Alexa Boboia "Sercsia), Cornel Pop (Părău) şi Emil Cioran (Reşinart) câte 1 cor. Laolaltă 482 cor., cari aduşi la sua colectată de 711 cor. 50 fii., fac 1183 cor. 50 fileri.

X Avem lipsă de apă bună de băut care se află numai în fîntînile săpate regulat. Drept aceea atragem atenţia on. cetitori asupra uzinei industriale a Ini Váradi Lajos din Hódmezővásárhely (dt. Congrád) unde se găsesc, pentru preţuri convenabile, cele mai practîce şi mai bune unelte şi maşini pentru săparea fîntînilor, pînă aici încă necunoscute, cari se pot întrebuinţa şi în roi nisipos, în lut şi în pămînt pietros.

Referindu-vă la acest prospecte şi I iste de preţuri se trimit gratuit.

a : Dent is t r o m â n in A r a d . : # ^ Y V I R G I L M U N T E A N V • :: S z a b a d s á g - t é r N o . 3. :: •

din Brad. Instinţare pentru anul ş co lar 1910—1911.

Anul şcolar 1910)1911 se începe la 1 Sept v. 1910.

Părinţii, cari doresc a şi da copiii la acest ins­titut, sânt poftiţi a se prezenta cu fit sau flcele lor in cancelaria direcţiunii gimnaziale la 1—3

14g. 8 « T R I B U N A * 16 August

Septemvrie v. 1010 spre înmatriculare. Şcolarii, cari se înmatriculează pentru prima dată la gim­naziu, ori şcoala primară, împreunată cu acesta, vor aduce testimoniu şcolar, extras de botez şi certificat de revaccinare. Testimoniul şcolar de pe clasa precedentă II vor prezenta toţii şcolarii, cari au absolvat clasa precedentă in institutul nostru. Examenele de corigentă se vor ţinea Ia 16/29 August a. c cu şcolarii, cari absolvă cl. IV gimnazială, pe cum şi cu cei cari vreau să continue altundeva; ceilalţi vor fi examinaţi la 31 August v. a. c. Ceice se vor prezenta mal târziu, vor trebui să dovedeacă cauza întâr­zierii.

In clasa I primă gimnazială se primesc numai şcolari cari au împlinit anul al nouălea, dar n'au trecut peste al doisprezecelea ; asupra primirii celor trecuţi peste doisprezece ani hotâreşte con­ferinţa profesorală şi numai în 4 Septemvrie pri­meşte atari şcolari, dacă nu s'a ajuns numărul prescris pentru o dasă.

Şcolarii din clasa poporală se vor primi In şcoala primară, ori tn cl. I. gimn.

In şcoala primară didactrul e 6 coroane pe an şi 2 cor. taxă de înscriere.

In clasele gimnaziale şcolarii români gr. or. şi gr. cat. din protopresblteratele Zarandului şi Hăl-magtulalui solvesc didactru de 16 cor. pe an, iar cei de alte confesiuni şi de alte naţionalităţi şi din alte locuri, câte 24 cor. pe an.

Fiecare şcolar soiveşte pentru bibliotecă câte 2 cor. la an, (avă de înscriere 6 cor , pentru a-testate şi anuar 3 cor., pentru «fondul şcolarilor morboşi* câte 1 cor , pentru excursiuni 2 cor.

Şcolarii săraci, diligenţi şi cu conduită bună, se scutesc de didactru, sau se împărtăşesc de ajutoare şl beneficii din fondul >Masa studen­ţilor*, sau din alte mijloace, din care dispune institutul.

Didactrul se soiveşte deodată Ia înscriere sau In două rate, şi anume întâia rată Ia înscriere şi a doua tn Februarie necondiţionat.

Toate celelalte taxe în suma de 14 coroane, se solvesc deodată la înscriere.

Fără ştirea şi învoirea direcţiune! gimnaziale, şcolarii nu pot ocupa cuartire.

Fiecare şcolar trebue să albă cărţile de şcoală, admise la acest institut. Cărţile rupte şi mur­dare, se vor lua delà şcolari şi se vor nimici.

Delà fiecare şcolar se cere, să aică îmbrăcă­minte corăspunzătoare şi haine de pat.

In 6 Septemvrie v. 1910 se va face Invocarea Duhului Sfint şi cetirea legilor şcolare.

Brad, 27 Iunie 1910. Direcţiunea gimnazială:

Stefan Alba, director provizor.

ECONOMIE.

• a r s a d e aa i r fnr i fl efect* d i n B u d a p e s t a

Budapes ta , 7 A u g u s t 1910.

Pretai «realelor după 100 itlgr. a fost armătorali

Oria Don

Dt Tita 21 K. 50 Din comitatul Albei 20 » 70 De Pesta 20 » 50 Bsnăţănesc 20 * 40 Dc Baci ca 20 » 70 Secară de calitatea l. 14 » — Orzul de nutreţ, calitatea L 12 » 73 Ovis de calitatea I. 14 » 95 Qjcnruz •» 11 » —

BIBLIOGRAFII. La librăria «Tribunei* se află de vânzare, - j -

10—20 Ml. porto:

Dr. Theol. Oheorghe Popovici, Cuvân­tări bisericeşti 3.—

Dr. Theol. Oheorghe Popovici, Uniu­

nea românilor din Transilvania cu bise­rica roman o-catolică supt împăratul Leo­pold 1 250

Andrei Ohidiu şi Iosif Bălan. Monografia oraşului Caransebeş . . 3 — Avram Corcea, Balade poporale . . . 1*60

Ziaristica bisericească Ia români, stu­diu istoric de Onisifor Ohibu cor. 2.—

Limba nouilorj cărţi bisericeşti de Onisifor Ohibu » 1,—

Ciocârlan, Inimă de mamă. * 2 -Speranţă, Călătoriile iui Enache Co-

coloş. » 2 — Em. Origorovltza, Schitul Cerebu-

cului, povestire din trecutul Moldovei > 1 — Bacaloglu, Teatru. » 1'— Dulfu, Isprăvile lui Păcală > 175 Lovinescu, Paşi pe nisip, vol. I » 2'—

» » » > » ! ! > 2 — » De peste prag, dramă în

3 acte. » 1 — Oprescu, Higiena şi economia po­

pulară, povestita de Moş Savu » 1'— Protopopescu, Mişcarea cooperativă. » 250 T. Strătilescu, Educaţia fizică, inte­

lectuală şi morală. * 250 Babeş, Capra (Vaca săracului). Nu­

meroasele foloase ce poate aduce cas-traţiunea caprelor 1 50

Dr. E. Ettinger, Sfaturi către mame 225 Ibsen, Nora, sau Casa de păpuşi,

dramă în 3 acte 1 50 Mantegazza, Arta de a se însura 125

» « » * mărita 125 Metchnikoff, Bătrâneţe 150 Mirbeau, Programul — -95 Sienkiewitz, Prinsoarea 150 Nicolau, Copii nimănui 2 — Bolcaş Ludan, Năvăliri barbare. Nuvelă 1.— Pr. D. Voniga, Mizerie, boală, crimă şl dege­

nerare sau Alcoolismul şl urmările Iui. Din punct de vedere economic, higienic, moral şl naţional. Conferinţă pentru combaterea alcoolismului 160.

Biblioteca Nouă à 75 fii. plus 10 fii. porto. No 2. Ouy de Maupassant Domnişoara Fifi No. 3. Antonio Fogazzaro. Dragostea unui

rege. No. 4 Leonid Andreev, Râsul roşu. No. 5 Guy de Maupasant, Yvette. No. 6 Maxim Oorki, In stepă. No. 7 Honore de Balzac, Liturghia Ateului. Nr. 8 H. G. Wells, Răsboiul Aerian. Nr. 9 » » » » > Nr. 10. Matildé Serao, Mama vitregă. Nr. 11. Ivan Turgenieff, Hangiul, Faust. La fiecare carte rugăm a se mai adăuga 5—10—•

30— 20 fileri pentru porto, poştal.

Comandele de cărţi etc. precum şi preţul lor să se adreseze cătră: L i b r ă r i a «Tr ibunei* Arad s t r . D e á k f e r e n c z 20 .

Fos ta l e d a c f i t i .

Trebuie iă terminăm odată definitiv cu ficţiu­nea ^scopurilor naţionale şi filantropice* urmi-rite de multe petreceri, concerte şi serbări ce se organizează supt această firmă. Să analizăm ca­zul Dv.

Venitul petrecerii a fost cu toate intratele 243 cor. 12 f. Cheliuielile au fost de 154 cor. 77 L venitul curat deci e 88 cor. 35 fii. (la cari sâni a se mai adăuga 50 cor. trimise de oameni cari n'au luat parte la petrecere).

Ei bine, pentru a aduna 88 cor. 85 fii. afj cheltuit 154 cor. 77, adică dublu! Te invităm, domnule advocat, să revizueşti dta so.otiie pe­trecerii şi te vei convinge că dacă nu s'ar fi or­ganizat petrecerea, ci suprataxele (suprasolvltii Dv.) s'ar fi dat direct spre scopul filantropic pt care l aţi vestit, fraţii noştri nenorociţi s'ar ft ales cu o sumă mai mare decât aşa. Undee dară scopul naţional în numele căruia ne adre­sezi cuvintele pline de bănuială?

Să continuăm analiza. Pentru a aduna 88 cor, co' . aţi cheltuit pe de două ori atâta. Te rugăm, domnule advocat, să ne răspunzi câte dintre aceste 154 cor. au intrat în buzunare româneşti? Am putea paria că nici o singură coroană... just oare aşa? Contribuiţi la îmbogăţirea străinilor şi refuzaţi câteva coroane (cel mult 2—4, cât ne costă şi pe noi zaţul tipografici unui ziar româ­nesc care a adus şi aduce jertfe nespuse de mari !

«Dările de seamă* au întotdeauna caracter ne­gustoresc; sânt un fel de bilanţ ce se publici in interesul celor cari au administrat vreo afa­cere. Nu Interesează pe nimeni cine şl cât a con­tribuit la petrecerea delà Dv. Este Insă In inte­resul Dv. particular, al celor cari aţi organizat petrecerea, să daţi seamă că aţi chivernisit ave­rea In mod cinstit. Şi cum puteţi cere să publi­căm, pe cheltuiala noastră, o dare de seamă, lungă, pe care n 'o ceteşte poate nimeni?

Fixăm un lucru: toate mulţămitele publice gratuite se publică In paguba cetitorilor, fiindcă ocupă locul unui material de interes pe care Iar fi cetit.

De aceea cerem pentru publicarea unor aslfe de lucruri o taxă neînsemnată, pentru a le putea publica In locul rezervat pentru reclame şi a nu scurta Intru nimic cititorii. Iar publicarea aceasta ne impune şi nouă cheltuieli speciale.

Caşi în trecut, ziarul nostru şi în viitor va a-păra adevăratele interese naţionale chiar cu pre ţul celor mai mari jertfe şi nu cere delà cititori săi decât bunăvoinţă prietinească.

Redactor responsabil: Iuliu Giurgiu. «Tribuna* institut tipografic, Nich in şl eoni,

Se caută

na candidat dc advocat cu oareşi care praxă

pentru cancelaria advocatului Dr. Iustin Petruţiu,

Chlşineu—Klsjenő.

Dr. O. Pătăceanu (Turda). Ne surprinde to­nul puţin cuviincios al scrisorii d tale Măcar delà un advocat român eram In drept să aştep­tăm mai multă urbanitate in formă şi mai multă judecată In fond. D-voastră aţi organizat o pe­trecere In beneficiul Inundaţilor din Banat şi ne trimiteţi pe urmă o dare de seamă lungă despre veniturile şi eşitele petrecerii. Noi, conform unei hotărlri principlare vechi, refuzăm publicarea gra­tuită a oricăror «mulţumite publice« cari nu sânt de interes public. Refuzăm publicarea oricăror «dări de seamă», cari toate au caracter negusto­resc şi n u l Interesează decât pe cei interesaţi in mod direct.

D-ta regreţi că «am luat acest obicei jidovesc* şi ne ameninţi că »dacă numai atâta interes a-vem faţă de scopurile naţionale, — d-v. încă veţi trage consecinţele şi veţi aduce la cunoştinţa lumii rîvna şi ţinuta noastră naţională*.

Să ne dai voie, domnule advocat, să răspingem orice lecţie în materie de naţionalism şi să pro­testăm tn potriva bănuelilor gratuite ce le ridici împotriva ziarului nostru.

Credit pe ipotecă, pe cambia

şi pentru oficianţi

mijloceşte

Herzog Sándor A B A D ,

str. Weitzer János 15,

f a l a t o n в т е .

1.163 - 1910 »T R I B U r

Licitaţiune minuendă . aunul scolastic din Ozora (cott. Toron-

prin aceasta escrie concurs de lici-minuendă pentru facerea de nou a

|M buc bănci şcolare şi 4 table negre

esclamării stipulată e de 1600 C. tiiaţiunea se va ţinea în sala cea mare

comunale în 23 August st. n. 1910 ore a. m. «urile şi specificaţiunile se pot vedea

la preşedintele scaunului scolastic, tonţii au a depune înainte de lici-

: vádiul de 10°/o în bani gata. Win-Ozora, la 12 August 1910. pini scaunul scolastic :

Onoriu Conopan.J v.-preşedintele scaunului scolastic.

Deschidere de ospătărie. • •

|.lm onoare a aduce la cunoştinţa ф ut. public ci am desch i s în Arad, r.Weitzer János No. 7 (în casa Uni- Ш Цо X

o s p ä t u r i e Ш :se arii otice fel de beuturi spir- Ш st, bere de Köbáoyj, vinuri de

l,«c. Cuină txcelent?. Mâncări calde 9 rá. Primesc şi abonaţi lunar Ru- A

binevoitorul sprijin al on. public ^ l u Cu deosebită stimă :

Petru Oprean, ospătar. •

! Cei mai ieftină sursă pen t ru Mirat

săpunuri v_. ntru gospodărie, s ă p u -irl de toaletă, parfumuri,

І orice articole pentru spălat .

m r n a n * itearlnă şi ceară pen t ru ájk

"in; e fabrica de săpun ; f f . l u i $

і ш Károly, f * Str. Forray p. Nádasdy.

In atenţiunea proprietarilor Am onoare a face c 1 ' cä am d e p i B cu sur şi pregătirea cu îndustriajă şi de astfel ca repara pararea cumper a tot-felul de c u m p e n e cu

* Cum-

de pară, - zec imale , -şi pentru trăsuri, precum punctuală a podurilor de 2

şi V f kg. şi lrgalizar» Rugând binevoitorul sprijin, sun

LUDOVIC SIRBU D É V A., Laktanya

Ц a f t P P I l W d e l a institui 1 1 1 « ş i Sentinel.

f " vânzare. administraţia ziarului »Trib'

fântâni Ie p reg ib

V Á R J l n á 2

fabric H.-M.-Vasi» Nu trebuiesc a comunele, si face săparea c — P r i m l u e .

Recomand tru împleti

Catalog de preturi I , : Premiat la

arat

14.

ti Kemény József. Fabrică de m a p a 4

ALB1TUF

! I S O N A« Nr. 163

Zorger Gyöi l ă c ă t a r a r t i s t i c ş i pentru Nagyvárad, Körös u

Pregăteşte orice lucrări din acest ram, cât şi repar scări, coridoare, cerdacurl, grilage, căminari, porţi, ferârie pentru portale şi clădiri, de asemenea repararea şl

Çbfà prefacerea caselor yertheimiane etr. aranjament pentru - В Я 9 В Я Н r * e (* e metil e măcelării şi căsăpii, JJ mente pentrut basreliefuri, strungă- М І И Г Ш І И in execut

* Í sv Uesomiiviri t$i prospecte se trimit grati

? e n « m a l e * ?' s c m n a r e

?>*°> 5, 2 , . * alor ' eu d. s t imi Jicitar şi ml ier diploma

xir, 6

A U K I T O K Î

R Y J A N O I a u r i t o r d e s a l o a n e s i b i s e r i c i

Oradea-mare — Nagyvárad, Râkoczi-ut m

Primeşte spre executare, conform planului, aarin reparare , iconostase, al tare, s. mormân t , acopi de tu rnur i , aranjamente bisericeşti apoi pregătirea ti Incrărilor de branşa aceasta precam şi repararea ţii — — — sirea de nou a monumentelor. - -La dorinţă pregătesc prospesct ; pentru vederea lata) — — In provinţa merg pe spesele mele proprii. Lucrările mai însemnate ce am executat până acum : Caia ш oraşului Oradea-mare, palatul episcopesc greco catolic, biserici

noui« din Olaszi, palatul episcopesc rom.-cat. ; biserica cat f

• = A t e l i e r u l de f o t o g r a f i a t a Csizliegyi Sándor Cluj—Kolozsvár, Piaţa Mátyás király-tér Ir.j

( L â n g A f i i r m a c i a . l u i 11 i n t zi Ф * Ф

Aici se i a c şi se m ă r e s c cele mai frumoasííj t o g r a f i i , d e a s e m e n e a a c v a r e l e , picturi ini s p e c i a l i t ă ţ i p e p â n z e o r i m ă t a s e cari prim; lare nu se str ică. L a firmă fiţi cu băgare des« n 'o confundaţ i , Cluj — Kolozsvár , piaţa §j király-tér 2 6 , lângă f a rmac ia lui Hintz. Referindu-vä !a „Tribuna" veţi avea favor în pnj

á n d o r arad , p a l a t u l teatri î noutăţile de primăvară: s ' i l o îxx c o l o n i i v i n o u e C V l l O f i .

> r i - u n d e

U N I

1 f e t e .

U

P Â N Z E .

B R O D E R I I .

D A N T E L E .

Ş I N O A R E etc. etc.

T R U S O U R I .

ADJUSTA

(DECORAI p e n t r u haimj

Rog să Ьівеус vitrinele

»10 - Nr. 163 »T RI B U N A« Hg. 11

Nr. telefonului 604. 9 i Burza

Cea mai mare firmă românească din Ungaria.

rad, Boros Béni-tér 1. lecomandă magazinul lor bogat asortat de ferării , arme itot-felul de maşini agricole cu preţurile cele mai mo-erate şi pe lângă plătire în rate. Catalog trimitem gratuit.

ara generală a fabricei de maşini Nicholson diu Budapesta pentru garnituri de treerat şi orice maşini agronomice.

Cu garnituri pentru trierat şi cu prospecte pentru mori servim bucuros, eventual pentru pri­mirea lucrurilor acestora şi facerea contractului mergem la fata locului pe spesele noastre.

S b Mare asortiment de osii Steier şi originale Winter.

Pag. 18 > Í Í U B U N A * N r . 163 - M

Primai atelier ardelean aranjat ea patere electrici pentra eeobirea pietrelor çi fabrică de pietrii monnmentab :

G E R S I E N B R E I N T A M Á S is T A K S A S X Atelierul central al fabricei: K o l o z s v á r . Dézsma-a . 21.

Magazin d e pietrii monumenta le , fabricate proprii dia i marmoră, labrador, granit, • ienit etc. Kolozsvár, Ferenez József út 25.

Cancelarie Centrală i N a g y s z e b e n , F l e i s che r g a s s e 17.

Filiale: Déva , N a g y v á r a d .

Ів • o м м о о а née a eooooo 00000 A S ă n e c r e d e ţ i S

а Л І Й ! 1 - ^ coasa „Koronagyémánt" 8 § S ш

ш

o 8 8 m m m S

U H U I M i i s m w M n i i i i Q i

§ s

O vi с о а н а „ K o r o n a g y é m á n t « bătută odată se poate cosi ziua întreagă fi deoarece e făcută din oţel-dia-mant, coase rele «sn no i an se găsesc î a t r e ele. Pentru trăinicia fiecărei b-'Căţi ga ran tăm

75 80 86 90 QS 100 110 cm. La comande de 10 b u c Preţul : 1 b u c »80 1*90 2-— 2-20 2-40 2-40 2 60 cor. una se du rabat . — Comandele se pot face prin trimit banilor înainte sau pe lângă rambursa la

L e n g y e l T e s t v é r e k K I ^ S K a p o s v á r , F ^ ö - i a t c » 3 3 T .

întemeiaţi la 1880. întemeiaţi la 1880.

Prima fabrică de ciment, gips şi teracotă din Seghedin—Szeged a lui

Landesterg Mór = Anteprisă de asfaltare. =

Primeşte orice lucrări din acest ram, ca: terase, canalizări, instalări de burlane din c i m e n t

usnearea păreţilor umezi, ваѵаге fabricelor ş t. Plăci d e marmoră şi c iment

de diferite forme şi culori In fabricaţie proprie. AfplÎAr ІІА fîTQTTllQ lucrări de sculptura in ci/necil ÄIC11C1 UC g l d i l i d piatră artificială şi teracotă.

Scăr i din m a r m o r ă art if icială. Bănci, Piedestale şi Balustrade lustruite,

Mare asortiment de cuptoare din ţiglă. Material de edificat Singur reprezentant al cimen­tului de Beocini, Românesc şi Portland. Var în bfl-C â ţ i S a u S t i n s se trimite cu vagonul la orice gari, Material pentru astfalt. Plăci de acoperit din astfalt,

Iraplet turi din trestie. Plăci de catran. Praf de piatră pentru frontispicii.

Material şi ţigle resistente foculai. Păreţi Rabitz. Ţevi din beton cu bria.

Ţevi din conforment de piatră. Piâci de

c u p r e ţ u r i f a v o r a b i l se găsesc in fabrica de mobile a Ini

Reisz Miks Békéscsaba. î n Nagyvárai

£ $ £ * , * 3 - V L t C £ T N r . 7 .

а П Ш Ш І І * W8T1TDT TIP06RAFIC, ЩСНШ Şl CONS — ARAD Ш 0