UTILITATEAUtilitateaeconomică

Utilitateindividuală,totalăşimarginalăLegeautilităţiidescrescânde

Utilitateacardinalăşiutilitateaordinală

Utilitateaeconomicădesemneazăcapacitateaunuibuneconomic(realăsaupresupusă)dea

satisfaceodorinţă(trebuinţă)umană.- aprecierea capacităţii de a satisface o trebuinţă- reflectarea importanţei pe care un individ o atribuieunui bun, unei anumite cantităţi dintr-un bun.- aprecierea utilităţii are un caracter preponderentsubiectiv, dar are la bază şi elemente obiective- perceperea acestor caracteristici obiective are însăun pronunţat caracter individual,

pentrucacevasăfieutilestenecesarcaelsăîndeplineascăanumitecondiţiişianume:- Existenţa (sau imaginarea) unei relaţii între

calităţile unui bun şi o anumită trebuinţă.- Cunoaşterea acestor proprietăţi utile (sau credinţaîn existenţa lor).- Capacitatea de punere în valoare, de folosire arespectivelor proprietăţi utile.

- apreciereautilităţiinuesteglobală- nuapreciemutilitateaîngeneralciutilitateafiecărei

unităţi(doze),adicăutilitateaindividuală:

☛ Utilitatea individuală este înţeleasă ca fiindsatisfacţia procurată de o singură unitate, de oanumită doză dintr-un bun într-o unitate de timp.

- Utilitateaindividuală(ui)estedescrescătoare,respectivutilitateafiecăreiunităţiadiţionaleestemai

micăcaaceleiprecedente:u1 >u2 >…>un

Descreşterea utilităţii individuale are legătură cuacea legitate a evoluţiei trebuinţelor, conform căreiaintensitatea de manifestare a unei nevoi scade pemăsură ce aceasta este satisfăcută continuu în modcorespunzător.

Utilitateatotală

•satisfacţia pe care o procură consumul maimultor doze (unităţi) sau a tuturor dozelor(cantităţilor) disponibile dintr-un anumit bun saudin mai multe bunuri într-o unitate de timp.

å= iT uU

åå=j i

ijT uU

Utilitateamarginală

•satisfacţia suplimentară, sporul de utilitate(totală), obţinut ca urmare a creşterii cantităţiiconsumate dintr-un anumit bun sau din maimulte bunuri .

•Se determină fie prin măsurarea modificării (sporului)utilităţii totale, fie prin însumarea utilităţilor individuale aleunităţilor adiţionale consumate:

Uma=UT (k)– UT (k-1)==uk

unde uk este utilitatea individuală a celei de a kunităţi (doze).

åå-

-1k

1

k

1ii uu

( )¢= TUUmaqUUma T

DD

=

Evoluţiautilităţiiindividuale,totaleşimarginale

UT

Cantităţi

Utilitate

0Uma

uf

qmax123

u2u1

u3

qs

.

.

.

Utilitateamarginalăfinală(limită)exprimăsatisfacţiaprocuratădeultimaunitate(doză)disponibilăsau

doritădintr-unbunoarecare.

•Evoluţia utilităţii (individuale, marginale şi finale) –în forma în care a fost prezentată în cele de mai sus– exprimă relaţiile care se stabilesc întretrebuinţele şi dorinţele indivizilor şi utilitateafiecărei unităţi (doze) consumată succesiv dintr-unbun economic şi dă conţinut legii utilităţiimarginale descrescătoare (sugerată, se pare,pentru prima dată de către Goessen) .

Măsurareacardinalăautilităţii - utilitateaestemăsuratădirectcuajutoruluneiunităţide

măsurăspeciale(unităţideutilitatesauutili)şiseexprimăprinnumere.

Măsurarea ordinală a utilităţii - utilitatea esteapreciată (şi nu măsurată numeric), iar rezultatulaprecierii o reprezintă o ordine, o suc-cesiune amărfurilor în funcţie de criteriul preferinţelor saual gusturilor.

Alegereaconsumatoruluiraţional:Utilitateacardinală

ui =maxsau

ui /pi =max

adică:UT(xi,xj)=maxim:

j

j

i

i

pUma

pUma

=

Alegereaconsumatoruluiraţional:Utilitateacardinală

Unit.(doza)

HranăA

HaineB

BăuturiC

IgienăD

LocuinţăE

1 50 41 32 23 142 40 31 21 11 03 30 22 13 04 20 12 (-3)5 10 06 (-2)

1A >1B >2A >1C >2B >3A >1D >…>5A50 > 41 > 40 > 32 > 31 > 30 > 23 >…>10

Alegereaconsumatoruluiraţional:Utilitateaordinală

Modelulcuprindeurmătoareleelementeprincipale:•axiomele teoriei ordinale de alegere;• relaţiile (funcţiile) de indiferenţă aleconsumatorului (izoutilitate);• rata marginală de substituire între bunuri;• limita (frontiera) bugetară şi•echilibrul consumatorului.

Axiomeleteorieiordinaledealegere:

•comparabilitatea (relaţia de ordine completă)•reflexivitate a•tranzitivitatea•nesaţierea (non-saturarea)•continuitatea (relaţia de indiferenţă)•convexitatea (semistrictă)

Funcţiiledeindiferenţăaleconsumatorului - mulţimeatuturorcombinaţiilorposibiledindiferitecantităţide

bunuri,corespunzătoarefiecăruinivelalutilităţiitotale.UT(i)=U(q1,q2,..,qn)

Pentrudouăbunuri(saucoşuridebunuri)estevorbadeofamiliedecurbedeindiferenţă:UT(i)=U(x,y)

Curbadeindiferenţăaconsumatorului(izoutilitate) - ansamblulcombinaţiilordintrediferitecantităţidindouăbunuri(saucoşuri)ceaducunanumitnivel(acelaşi)al

utilităţiitotale:UT =U(x,y)

Curbadeizoutilitate

y

x0 x0 x1

yo

y1

A

B

UT

Înfiecarepunctdepecurbadeindiferenţă(A,B,…)încarerealizeazădiferitecombinaţiiîntreoanumităcantitatedin

produsulXşioanumităcantitatedinprodusulY,consumatorulobţineacelaşiniveldeutilitate(satisfacţie)totală.Aceastaînseamnăcăsubiectuluiîiesteindiferentce

combinaţieesteprezentăîncoşulsăudeconsum.Fiecărui nivel posibil al utilităţii îi va corespunde o asemenearelaţie (funcţie) şi, deci, o curbă proprie de izoutilitate. Seformează, astfel, o familie de curbe de indiferenţă (sau o hartăa curbelor de indiferenţă). Pe măsură ce ne depărtăm deoriginea axelor, curbele reflectă nivele tot mai ridicate deutilitate, corespunzătoare unui consum tot mai mare debunuri.

Familiedecurbedeizoutilitate

U4U3U2

x

y

U10

y2

x0

y1

y0

x2

U4>U3>U2>U1

Curbeledeindiferenţătipicesecaracterizeazăprinurmătoareletrăsături:

• fiecareînparteindicăunanumitniveldeutilitate• de-alunguluneiaşiaceleiaşicurbe,sporuldeutilitatetotalăestenul• suntcontinue:funcţiadeutilitateestedefinităcafiindcontinuă(permiteşipresupunevariaţiiinfinitezimale)• pantaesteîntotdeaunanegativă,datorităacţiuniilegiidescreşteriiutilităţiimarginale• curbeleaparţinânduneifamiliidecurbedeindiferenţănuseintersectează,deoarececuaceleaşicombinaţiinusepotobţinenivelediferitedeutilitatetotală• suntconvexe(înraportcuoriginea),datoritădescreşteriirateimarginaledesubstituireîntrebunuri.

Ratamarginalădesubstituţieîntrebunuri

• -cantitatea suplimentară care trebuie consumatădintr-un bun pentru a compensa reducerea cu ounitate (doză) a cantităţii consumate dintr-un alt bunastfel încât utilitatea totală să rămână aceiaşi.• Evident această cantitatea este determinată deraportul dintre utilităţile marginale a celor douăbunuri.

)()(yUmaxUma

xyRms =

DD

=

Ratamarginalădesubstituţieîntrebunuri

a

y

x0 x1 x0

y1

y0

A

BC

-Dx

+Dy

PrintrecereadinpunctulAînpunctulBalcurbeideindiferenţă,consumatorulrealizeazăosubstituireîntre

bunuri.DiminuareacantităţilorconsumatedinprodusulX(delax0 lax1),secerecompensatăprintr-ocreştereaa

cantităţilorconsumatedinY(delay0 lay1),dacăsedoreştemenţinereaniveluluidesatisfacţie,autilităţiitotale.Ceea ce s-a modificat este structura consumului şi nu

gradul de satisfacere.Pentru variaţii infinitezimale, Rms se identifică cu valoareatangentei la curba de indiferenţă în punctul B, respectiv cupanta tangentei (mB) în acel punct.

)()()(yUmaxUmam180tg

ACCB

xy

xxyyRms B01

01 =-=a-==DD

=--

=

Restricţia(constrângerea)debugetaconsumatorului-- mulţimea tuturor posibilităţilor de cumpărare a

diferite cantităţi din bunurile dorite în limita venituluidisponibil a consumatorului.Constrângerea bugetară în cazul a 2 bunuri (saucoşuri se exprimă sub forma dreptei bugetului.

Dreaptabugetuluiconsumatorului

• totalitatea combinaţiilor dintre cantităţile maximedin două bunuri (sau coşuri de bunuri) care pot fiachiziţionate cu suma de bani de care dispuneconsumatorul la un moment dat. Fiecărui nivel devenit îi va corespunde o asemenea dreaptă.•Aceastareprezintăînfaptfrontieraposibilităţilordecumpărare aconsumatoruluişiimplicitfrontieraposibilităţilorsaledeconsum.

Dreaptabugetuluiconsumatorului

x

y

qy(max)=B/py

qx(max)=B/px

DreaptedebugetFiecăruiniveldevenitîivacorespundeoasemeneadreaptă.

x

y

B2B3B1

Dreaptabugetuluiconsumatorului

• În orice punct de pe dreapta bugetului cheltuialatotală (efortul) este acelaşi, ceea ce diferă esterepartiţia între cele două bunuri, modul de cheltuirea venitului disponibil. În orice punct de pe dreaptade buget, venitul este cheltuit integral:

VT=pX*qX +pY*qY•Panta sau înclinaţia dreptei de buget estedeterminată de raportul dintre preţurile celor douămărfuri.

Echilibrul(optimul)consumatorului

U3U2U1

x

y

M

N BxO

.

O

R

yO