Cuprins

Introducere......................................................................................................................4

Rezumat...........................................................................................................................6

Capitolul I Cadrul teoretic..........................................................................................7[I.] [1.] Ce este minciuna?.........................................................................................7

Minciuna si limbaj........................................................................................9 Niveluri alenselaciunii................................................................................9 Mecanismeleminciunii................................................................................10 Minciuna sipersonalitate............................................................................11 Minciuna si vrsteleomului........................................................................13 De ce mintcopiii?..........................................................................................15 Cauzeleminciunii.........................................................................................16 Efecteleminciunii.........................................................................................19 Victimeleminciunii.......................................................................................21 Tipuri deminciuni........................................................................................22 Tipuri demincinosi......................................................................................24 Minciuna sigrupurile sociale......................................................................26Autonselarea................................................................................................28 Minciunasi regimurile totalitare................................................................30 Costurile sibeneficiile minciunii.................................................................32 Detectareaminciunii....................................................................................32 Patologia minciunii(mitomania)................................................................34 Criterii de analiza aleminciunii.................................................................35 Desprepersonalitate....................................................................................36

Capitolul i Metodologie...........................................................................................40[1.] Obiectivele cercetarii..................................................................................40 Ipotezele

cercetarii......................................................................................40 Modelulcercetarii.......................................................................................41 Descriereainstrumentelor..........................................................................42

1

Rezultate........................................................................................................................46

Concluzii.......................................................................................................................51

Bibliografie...................................................................................................................52Introducere

n vremuri ale minciunii universale, a spune adevarul este un act revolutionar(George Orwell)

n aceasta lucrare ne propunem sa raspundem la o serie de ntrebari care ne framnta mai demult sau macar sa punem niste ntrebari care sa suscite interesul unor studii ulterioare. n foarte multecarti pe care le-am citit n ultimul timp legate de psihologie si psihoterapie am gasit ndemnuri catreautenticitate, catre cunoasterea de sine, catre acceptarea sinelui si unificarea lui. Cu toate acestea, nviata cotidiana am observat o ndepartare din ce n ce mai mare de acest deziderat. Deci motivele carene strnesc n a realiza acest studiu sunt legate de ngrijorarea pe care o avem legata de drumul pe carea pornit societatea n ultimii ani. Cum putem sa fim autentici cnd vedem rosu si i spunem politistuluica era verde, sau cnd luam nota 10 pentru ca suntem fiul cutarei personalitati, sau cnd i spui mameica doar prietenii tai fumeaza si din cauza asta mirosi a tutun. Cum putem sa aspiram spre egalitate siunitate, spre echilibru si autenticitate cnd nselatoria si minciuna se gasesc la tot pasul? Cum putem noi,psihoterapeutii sau viitorii psihoterapeuti, sa mai speram ca putem sa i ajutam pe oameni sa se acceptesi sa se cunoasca. Cum sa i ndemnam sa fie ei nsisi cnd nici macar nu stiu cine sunt, sau cnd emult mai usor sa traiesti mintind, cnd societatea iti cere sa fii asa si nu accepta sa i strici planurile?Pentru ca nu ne-am pierdut speranta si pentru ca mai credem nca nfericirea prin noi nsine o sa scriem aceasta lucrare pna la capat.Care sunt, deci ntrebarile la care vrem sa raspundem: Cum s-a nascut prima data minciuna?Cum se naste acum minciuna la copil? Cte feluri de minciuni exista? Care este legatura din-tre minciuna si autonselare? Exista vreo legatura ntre minciuna si fericire sau nivelul satisfactiei,si daca da care? Ct de mult bruiaza minciuna autocunoasterea? Este minciuna un pericol so-cial si individual? Cum poate fi ea combatuta? Exista si minciuni bune? De ce mint oamenii?Ce este autonselarea (self-deceiveing)? Cum se explica auto-nselarea? Exista cumva un pat-tern dupa care se grupeaza trasaturile personalitatii n functie de frecventa cu care cineva minte?De-a lungul timpului s-au dat foarte multe raspunsuri la ntrebarile de mai sus,

2

foarte multe din ele contradictorii. Fara a avea pretentia de exhaustivitate vomprezenta n prima parte a lucrarii un rezumat al studiilor realizate pna acum.

Cercetarea se refera la legatura dintre minciuna si personalitate. n realizarea prezentului studius-a plecat de la urmatoarea asumptie: supraeul persoanelor din aceeasi cultura si din aceeasi generatietinde sa fie constant att ca si continut ct si ca forta. Adica, n cazul nostru, supraeul persoanelorromne de 21 de ani tinde sa urmeze un anumit pattern. Aceasta asumptie este motivata de faptul can Romnia, clasa de mijoc reprezinta de departe o majoritate; n rndul clasei de mijoc, perceptiile so-ciale tind sa nu varieze prea mult; cei de 21 de ani s-au nascut n perioada comunista si supraeul lors-a nascut nainte de revolutie, fapt care a generat o alta asemanare puternica n conturarea supraeu-lui; genul de educatie att formala ct si informala se aseamana foarte tare n cazul Romniei (veziproverbele romnesti) etc. Aceasta asumptie ne conduce spre urmatoarea afirmatie: dat fiind ca supraeuleste asemanator pentru majoritatea romnilor de aceeasi vrsta, acesta tinde sa se raporteze aproxima-tiv asemanator la minciuna ca si valoare sociala, ca si interdictie interiorizata, ca si cenzura a aces-tuia. Deci, minciuna va avea n principal aceasi valoare si interpretare pentru toti tinerii din aceastacategorie, care vor tinde sa se raporteze n mod asemanator fata de aceasta. Acest lucru conduce la oconcluzie foarte simpla si deductibila: dat fiind ca n cultura romneasca, ca si n alte culturi, minci-una este dezaprobata, oamenii care mint vor experimenta un conflict ntre cenzura supraeului si dorintaeului, care n plan psihologic se traduce n sentimenul de vinovatie. Ipoteza acestei lucrari pleaca toc-mai de la aceasta concluzie si spune: cu ct o persoana va minti mai mult, cu att conflictul interiorva fi mai mare si nivelul de satisfactie va fi mai mic, cu att echilibrul interior va fi mai degradat.

Al doilea deziderat al acestei lucrari este sa stabileasca o tipologie a mincinosului (un profil psi-hologic) pornind de la trasaturile de personalitate surprinse de Inventarul Psihologic California si dela o tipologie a minciunii care stabileste 4 tipuri de minciuni (minciuni albe sau altruiste, minciunide punere n valoare a eului, minciuni egoiste si minciuni antisociale). Principala problema a aces-tui obiectiv este ca nu s-au putut controla o serie de variabile incidente care, dupa cum veti vedean concluzii, au distorsionat rezultatele studiului. Printre aceste variabile enumeram: motivatia pentrucare s-a mintit, contextul social n care se minte, influenta vrstei, importanta problemei despre care seminte, nivelul de maturitate, partenerul care este mintit, conceptia despre minciuna a persoanelor, etc.

Al treilea obiectiv a fost masurarea proportiei celor patru tipuri de min-ciuni n cadrul lotului de subiecti. Adica am vrut sa aratam care dintre celepatru tipuri de minciuni sunt folosite cel mai frecvent si n ce proportie.

Un alt obiectiv, care nsa nu s-a putut atinge, dar care este n plan,este constatarea diferentelor ntre sexe n ceea ce priveste tipul de min-ciuni folosite, frecventa lor si patternurile de personalitate specifice.

Consideram ca minciuna este o bariera n dezvoltarea oamenilor si n calea mplinirii per-sonale a acestora. Demonstrnd si stiintific ca fiind autentici suntem mai fericiti, ne astep-tam ca interesul oamenilor pentru autocunoastere si pentru sinceritate si corectitudine sa creasca.

3

Nu putem dect sa visam la acest ideal si la implicatiile lui, la nflorirea umanitatii si la m-bogatirea nivelului cultural si spiritual care i-ar urma. Orice calatorie ncepe cu primul pas.

RezumatAceasta lucrare prezinta legatura dintre frecventa cu care o persoana minte si personalitatea acesteia.Pornind de la constatarea ca unii oameni mint mai mult, iar altii mai putin, unii mint mai bine, iaraltii mai rau, unii mint despre lucruri mai importante, iar altii despre lucruri mai superficiale, s-adorit surprinderea acelor trasaturi de personalitate care conduc la aceste comportamente. Ipotezelecercetarii sunt urmatoarele: cu ct oamenii mint mai mult cu att vor avea un nivel al satisfactieimai scazut; mincinosii au anumite trasaturi de personalitate comune, deci se poate stabili un pro-fil psihologic al mincinosului; persoanele care au scoruri mici la scala de responsabilitate au scorurimari la scala de minciuna; oamenii folosesc predominant minciuni altruiste sau albe si mai putinminciuni egoiste sau antisociale. S-au aplicat doua chestionare, unul pentru minciuna, care masoarafrecventa cu care o persoana minte si unul pentru personalitate (CPI). Dupa aplicarea acestor ches-tionare pe un lot de 62 de subiecti, studenti la psihologie n anul 3 si dupa realizarea corelatiilors-a ajuns la urmatoarele rezultate: nu exista o corelatie semnificativa ntre frecventa cu care o per-soana minte si nivelul sau de automplinire sau satisfactie; exista anumite trasaturi de personalitatecare i caracterizeaza pe cei care mint mai mult (acceptarea de sine ridicata, autocontrol scazut, im-presie buna scazuta, flexibilitate crescuta etc.); subiectii testati folosesc predominant minciunile albe,

4

urmate de minciunile de punere n valoare a eului, apoi minciunile egoiste, iar pe ultimul loc minciu-nile antisociale; nu exista nici o legatura ntre responsabilitate si frecventa cu care o persoana minte.La prima vedere putem spune ca simtul comun este gresit, nefondat, iar ipotezele noastre s-au infirmat nmare parte, nsa la o privire mai atenta putem sa ne dam seama de unde decurg aceste rezultate. ntradevarpoate sa nu existe legaturi strnse ntre frecventa autoevaluata cu care o persoana minte si personalitate,dar nu din cauza ca nu exista nici o legatura ntre minciuna si personalitate, ci, mai degraba, pentru caexista o mare discrepanta ntre autoevaluarea frecventei cu care o persoana minte si frecventa reala cucare aceasta o face. Drept urmare un studiu viitor ar trebui facut prin masurarea obiectiva a numaru-lui de minciuni pe care le spune o persoana si corelarea rezultatelor cu chestionarul de personalitate.

CAPITOLUL 1. CADRUL TEORETICMinciuna exista dintotdeauna si tot dintotdeauna este si dezaprobata, nsa n ul-

timul timp ea ncepe sa fie prezenta cam tot timpul la mai toate nivelurile sociale si nmai toate tarile, ba chiar mai mult, ea ncepe sa fie aprobata si chiar recomandata.

De ce exista minciuna? Are omul nevoie de minciuna? O serie de gnditori au vorbit de-spre nevoia de minciuna a oamenilor si de incapacitatea oamenilor de a cunoaste si accepta adevarultotal. Nietzsche spune la un moment dat n Vointa de putere ca avem nevoie de minciuni pentrua trai. La fel si Kierkegaard se intreaba suntem oare pregatiti sa recunoastem toate consecinteleadevarului?. Omul poate sa nfrunte mai usor realitatea si conditia de muritor prin minciuna. Tu-dor Arghezi spunea ca omul se dezagrega atunci cnd nu este mintit. Este adevarat ca minciunaare si o parte terapeutica si ca la acest nivel, al cunoasterii supreme, ea este necesara, poate singurasolutie, dar aceasta este o alta discutie. Ce ne intereseaza pe noi este minciuna din viata de zi cu zi,cea folosita n a obtine avantaje nemeritate si n a induce oamenii n eroare si a le cauza probleme.Un punct de vedere conventional este acela ca minciuna este rea prin sine nsasi si ca trebuie evitata cuorice pret. Acest punct de vedere absolutist este sustinut de Immanuel Kant. Un alt punct de vedereclasic este acela ca efectele minciunii sunt cel mai adesea negative, asa ca minciuna ar trebui evitata cuexceptia situatiilor extreme. Bok (1978) sustine ca minciuna ar trebui tinuta la un nivel minim deoarececonsecintele ei sunt cel mai adesea indezirabile. Cum vom vedea mai trziu, efectele minciunii suntdaunatoare ntr-adevar, nsa exista si situatii n care minciuna este singura solutie, poate raul cel mai mic.Prin urmare ne conducem dupa conceptia Sisselei Bok, si sustinem ca minciuna trebuie mentinuta nanumite limite (care s-au depasit de mult), dar nu putem absolutiza spunnd ca trebuie evitata cu oricepret. Ar fi ca si cum am cere unui om sa nu mai fie om, sa fie perfect, sa fie o masina, ca si cum nu armai avea sentimente si impulsuri carora sa le faca fata. Dar sa vedem ce este cu adevarat minciuna.

1. Ce este minciuna?

5

Exista mai multe acceptiuni ale termenului de minciuna. n dictionarul Larousse classique,minciuna este propozitia contrara adevarului. n Littre, minciuna apare ca discurs contrar ade-varului facut cu intentia de a nsela. Cea mai adecvata definitie ni se pare cea a Fericitului Au-gustin: prin intentie, si nu prin adevarul sau falsitatea lucrului nsusi, trebuie sa judecam daca seminte sau nu se minte... Se poate minti spunndu-se adevarul... A minti nseamna a vorbi mpotrivagndirii proprii cu intentia de a nsela. Si aceasta definitie este restrictiva n sesnsul ca nu se mintedoar prin vorba ci si prin mimica, gesturi si comportament. Ea surprinde nsa un fapt deosebit deimportant. Acela ca minciuna nu nseamna n mod necesar falsitate. Adica se poate minti si comu-nicnd adevarul, numai ca acesta e comunicat n asa fel nct sa l induca n eroare pe interlocutor.O alta definitie care ar completa-o pe cea dinainte ar fi cea data de Ekman, care defineste minciuna ca oalegere deliberata de a induce n eroare o persoana, fara a-i specifica faptul ca intentionezi sa faci asta.Aceasta definitie include n conceptul de minciuna att comunicarea unui neade-var ct si ascunderea adevarului. Un punct foarte important pentru ca multi oa-meni considera ca minciuna este doar comunicarea intentionata a unui neadevar.Definitia lui Ekman acopera si minciuna nonverbala. Un zm-bet, un gest poate fi la fel de mincinos ca si o declaratie.O alta parte a definitiei sustine ca minciuna implica alegere, ca este deliber-ata. Transmiterea neintentionata a unui neadevar nu este o minciuna. Cinevacare crede cu adevarat ca Holocaustul nu a avut loc, nu minte afirmnd asta.Definitia lui Ekman exclude din categoria minciunilor domeniile n care minciuna estede asteptat sa apara. De exemplu, n operele literare, n jocul de poker, n spor-turile bazate pe pacaleala si distragerea atentiei, n actorie, n science-fiction etc.Minciuna este ntotdeauna motivata, supradeterminata de dorinte, de interese. Ea este o calede mplinire facila a scopului. Ea este o achizitie culturala ce se rafineaza pe masura cesubiectul ajunge la o anumita performanta cognitiva, dobndeste o anumita experienta praxiolog-ica, stie sa selecteze si sa ierarhizeze, dispune de o anumita performanta discursiva, este in-tegrat n comunitate si are anumite interese. Nu se minte doar de dragul de a minti.Actul de a minti presupune:

[1.] O anumita capacitate proiectiva, ideationala, prin care sa se treaca dincolo deprezent (n general, mincinosul este un individ nemultumit); Cunoasterea adevarului dar,atentie, si abtinerea de a-l spune, de a-l exprima;Fructificarea efectiva de a sti mai mult dectalt subiect, de a i-o lua nainte.

Relatia dintre mincinos si mintit este una de co-participare, adica este ntretinuta de ambele parti.Ea nu se naste pe un teren gol, este ceruta asteptata de cel ce va fi mintit. n actul nselaciunii se ex-

6

ploateaza predispozitia constienta sau inconstienta a auditoriului catre minciuna. Ea se pliaza pe astep-tarile si nevoile nesatisfacute ale auditoriului. De aceea, mincinosii veritabili, nainte de a implantao minciuna, trebuie sa si cunoasca victima cu toate punctele sale slabe si sa profite de acestea.

Atitudinea privitoare la adevar este diferita daca ne raportamla agentul mincinos si pacientul mintit. Si iata cum:

Mincinosul nu se sinchiseste att de mult de adevar sau falsitate, ci de grija de a desfasuraun mijloc eficient pentru a modifica sensibil conduita celui mintit, de a ajunge ct de repede la o tinta;

Mintitul este dezavantajatdin acest punct de vedere, pentru ca se raporteaza la adevar, la univocitatea sterila a acestuia, ce maimult l limiteaza, i ncurca mintea dect o limpezeste; el se centreaza mai ales pe spusa mincinosului, pediscursul sau care mai ntotdeauna pare impecabil (este congruent logic, consistent gramatical, plauzibilpractic, etc.). Furat de aparentele si frumusetile constructiei, cel mintit uita ca aceasta foloseste la ceva.Mintitul se opreste la suprafata lucrurilor, la idiosincraziile unei logici abstracte, idealiste pe cndmincinosul are priza profunzimilor si opereaza dupa o logica concreta, elastica si spornica, fapt pen-tru care sorti de izbnda are mincinosul, pentru ca el are un referential valoric care-l avantajeaza.

2. Minciuna si limbaj

Ceea ce ne-a frapat cel mai tare a fost faptul ca, desi a spune o minciuna este mai greudect a spune adevarul, care este tendinta naturala a omului, minciuna exista. Sinceritatea estemai aproape de naturalitate, pe cnd prefacatoria este un artefact complicat care s-a amplificatodata cu dezvoltarea umana. Cum a ajuns omul sa renunte la tendinta naturala de a redarealitatea asa cum e perceputa si stiuta? Cred ca raspunsul la aceasta ntrebare este urma-torul: prin dobndirea limbajului. Cuvintele sunt primele care-l ispitesc pe om sa minta.Constantin Cucos afirma ca limba pe care o posedam nu ne conduce ntotdeauna la adevar si nici nu esten stare sa-l suporte, sa-l vehiculeze. S-ar parea ca ea nu transmite ceea ce este, si ca nu-s suficiente cu-vintele pentru a spune adevarul...cuvntul secventiaza realitatea, o decupeaza, o recladeste dupa alte legidect cele intrinseci acesteia. Cuvntul ascunde gndurile noastre despre realitate. (Cucos, 1997, p. 35).Limbajul nu poate reda realitatea n ntregime, asa ca o fragmenteaza n functie de instantele interioarefiecarei persoane, n functie de motivatia si interesele sale. Intentionalitatea umana se strecoara si struc-tureaza orice experienta umana, tulburnd ordinea limbajului. Vectorul trecut prezent viitor, recuperatla nivelul limbii, privilegiaza tentatia rostirii minciunii. (Cucos, 1997, p. 35). George Steiner sustine calimba este cel mai important instrument prin care omul poate sa refuze realitatea si lumea asa cum este.Ba chiar s-a afirmat ca punctul culminant al progresului unui copiln deprinderea limbajului este atunci cnd stie sa minta eficient.

7

3. Niveluri ale nselaciunii

Procesele sociale si mentale prin care oamenii mincinosi si pacalesc semenii sunt mult mai complicatedect acelea care au loc, spre exemplu atunci cnd pasarile de prada sunt induse n eroare de prezentaunor semne nselatoare pe aripile fluturilor. Numai oamenii si poate animalele evoluate pot nsela intr-unmod care tine cont de posibilele reactii ale celor pacaliti la actiunile ntreprinse de cei care nseala.Exista patru niveluri la care este posibila nselaciunea si minciuna:

[1.] Nivelul programat. Se refera la calitatile nnascute si fizice ale animalelor cu care ipacalesc pe pradatori, sau pradatori care i pacalesc pe vnati. Animale care se camufleaza.

Coordonarea perceptiilor. Animale care sunt programate sa faca ceva daca se ntmpla ceva.Daca x atunci y. Actioneaza un anumit mecanism numai n anumite cazuri. Atunci cnd uniepure este vnat de un soim ncearca sa l pacaleasca facnd diferite eschive.Nivelul bazatpe nvatare si experiente anterioare. Se refera la conditionarile primare. Cinele nvata cadaca se gudura va primi un biscuite, desi nu si da seama ce duce la acest rezultat.Nivelulminciunii n care emitatorul chiar intentioneaza sa nsele. Este un nivel foarte controversat,n sensul ca este specific doar omului sau se ntlneste si la animale?

4. Mecanismele minciunii

Pentru a induce pe cineva n eroare oamenii se folosesc de anumite tehnici sau mecanisme care sepotrivesc cel mai bine situatiei si care se presupune ca vor avea efecte ct mai puternice. Aces-tea pot fi folosite separat sau mpreuna si tin cont de importanta faptului care se doreste a fi indussau conditionat victimei. Cele mai cunoscute mecanisme de inducere n eroare sunt urmatoarele:Negarea. Presupune a da raspunsuri false la o ntrebare directa. Este cel mai stresant mod de a minti,asa ca majoritatea oamenilor folosesc alte forme de minciuna. Negarea creeaza un dezechilibru n psi-hicul oamenilor numit disonanta. Cei ce practica negarea trebuie sa se protejeze de pericolul de a fidescoperiti, dar trebuie sa ia n considerare si prohibitiile pe care le-au interiorizat cu privire la minci-una din partea bisericii, societatii, parintilor. Conflictul psihologic creeaza comportamente de evitare.Omisiunea. Cea mai comuna forma de minciuna este omisiunea sau evitarea. Autorulnu spune o minciuna, ci doar omite sa spuna o informatie pe care nu vrea sa o comu-nice. Stresul este mic, pentru ca nu a mintit n mod direct, si riscul de a fi descoperitca a omis sa spuna ceva este mic. am uitat sau nu mi-am dat seama ca e importantatunci lasa la ndemna celui mintit sa demonstreze ca informatia a fost omisa intentionat.

8

Fabricarea. Implica crearea unei povesti. Este cea mai grea forma de minciuna. Cei ce mint tre-buie sa aiba memorie buna si sa gndeasca repede. Ei trebuie sa testeze daca minciuna se potrivestecu ceea ce a spus deja. Ea poate fi descoperita daca cei mintiti compara povestea cu investigatiile pecare le-au facut sau daca acestia observa inconsistenta n fraze sau n detalii n timpul povestirii. Dinnefericire pentru mincinosi, povestile false sunt ancorate doar la nceput sau la sfrsit. Cnd li se cerela jumatea povestii sa se ntoarca la ceva anterior sau sa mearga mai departe pierd sirul evenimentelor.Exagerarea aceasta forma de minciuna este folosita n interviurile de pre-angajare.Aplicantii exagereaza experienta de munca, responsabilitatile, educatia, etc. ntre-barile bine tintite despre cunostintele lor descopera aceasta forma de minciuna.Minimizarea aceasta forma de minciuna este folosita pentru a micsora gravitateaunor probleme: Nu ne descurcam chiar asa de rau. Mai este folosita si pentru amicsora anvergura unor greseli pe care le-am facut pentru a fi mai putin pedepsiti.

5. Minciuna si personalitate

Minciuna este un act comportamental foarte complex, ce antreneaza toate palierelepersonalitatii: gndire, limbaj, afectivitate, vointa, atentie etc. Ea se raporteaza attla vrsta cronologica, ct si la starea de normalitate sau anormalitate a persoanei.Pornind de la faptul ca nu oricine poate minti sau ca nu poate minti bine sau convinga-tor ajungem la concluzia ca un mincinos are niste trasaturi de personalitate specifice.Se poate face un portret robot al mincinosului tipic, ba mai mult se poate prede-termina tipul de minciuna pe care l va spune, cu prioritate. Importanti n de-scrierea personalitatii mincinosului sunt factorii temperamentali, nnascuti, privind so-ciabilitatea, emotivitatea, etc. ct si factori caracteriali dobnditi prin experienta.

Conform tipologiei psihanalitice tipul oral (caracterizat de necesitatea dea depinde de altii) minte din conformism si utilizeaza cu precadere minciunile constructive, emotionalesi tainuirea adevarului; tipul anal (descris prin zgrcenie, iritabilitate si pedanterie) este specializat nminciuni egoiste, rational-emotionale si adesea distructive; tipului uretral (caracterizat prin ambitie sispirit de competitie) i este proprie minciuna neagra, egoista, rationala, dar si emotionala, chiar si metam-inciuna; tipul falic (definit de temeritate, hotarre si ncredere n sine) se serveste mai rar de minciuna,iar atunci cnd o face apeleaza preferential la minciuni rationale si antisociale; tipul genital (carac-terizat de echilibru) foloseste mai mult minciunile albe, folositoare, prosociale, emotionale. Frecventaminciunii este mai mare n cazul tipurilor anal si uretral si mai mica n cazul tipurilor falic si genital.

Conform tipologiei lui Jung,care mparte indivizii n functie de atitudinea fata de viata, acestia se mpart n introverti si extroverti.

9

Introvertii recurg mai des la minciuni prosociale, autoapreciative (pentru a-si mascajena sau a iesi din situatii dificile) si emotionale (mai ales hiperemotivii, tahip-sihicii, inhibatii si subiectivii), dar si rationale (la abstracti sau cerebrotoni).Extravertitii pot fi hiperemotivi, excitabili, supertficiali, obiectivi, concreti, bradipsihici, senzori-ali si viscerotoni. Excitabilii si superficialii sunt predispusi la minciuni distructive si antiso-ciale, senzorialii si viscerotonii recurg la minciuni albe si emotionale, pe cnd obiectivii, con-cretii si bradipsihicii mint rational, rational-emotional si uzeaza mai des de metaminciuna.

Tipologia clinica, ntemeiata pe anomaliile de personalitate, divide indivizii n urmatoarele tipuri:hipertimic sau hipomaniacal, cu tendinta de euforie si hiperactivitate, depresiv, cu tendinta spre de-presie ti durere morala, nelinistit sau anxios, aflat n tensiune permanenta, anancast, obsesional siimpulsiv, fanatic sau paranoic, cu rigiditate si hipertrofie a eului, isteroid sau histrionic, egocen-tric si cu tendinta de fabulatie, instabil, cu o variabilitate a dispozitiei si instabilitate sociala, ex-ploziv, cu reactii emotionale violente si agresive, apatic, insensibil si cu o raceala afectiva, ab-ulic, influentabil si usor maleabil, astenic, indecis, suspicios, cu energie de viata scazuta.

Minciunile constructive, albe, pro-sociale, spun n special hipertimicii si depresivii, pe cndrepertoriul fanaticului, anacastului si isteroidului abunda n minciuni distructive, antisociale, siegoiste. Minciuna rationala si rational-emotiva este apanajul apaticului, astenicului, dar si alparanoicului, pe cnd explozivul instabilul si isteroidul folosesc minciuni emotionale. Campi-onul minciunilor este indiscutabil isteroidul (aflat la limita mitomaniei) si instabilul, primul, cafrecventa, cel de-al doilea, ca varietate a minciunilor debitate. La polul opus se afla abulicul.

Cercetari mai noi arata ca extrovertii, oamenii sociabili sunt mai predispusi la minciuna, si ca un-ele personalitati si trasaturi fizice, ncrederea n sine, atractivitatea fizica sunt considerate abilitati in-dividuale pentru minciuna cnd se afla sub presiune. Pe de alta parte, oamenii mai putin predis-pusi la minciuna sunt aceia care au scoruri mari la scalele de responsabilitate si cei care au relatiisemnificative cu un partener de acelasi sex. La aceasta categorie subscriu si persoanele deprimate,pentru ca acestia par sa perceapa si sa descrie realitatea cu o mai mare acuratete dect ceilalti.

Exista si diferente n functie de sex. Femeile au tendinta de a face afirmatii pe oco-lite, avnd o atitudine mai evaziva dect atunci cnd spun adevarul, n timp ce la barbatidiferenta nu este prea mare. Femeile au, mai mult dect barbatii, tendinta de a nu ob-serva sau a se preface ca nu observa semnalele pe care mincinosul vrea sa le ascunda.Baietii pastreaza pentru ei secretul unei minciuni, de multe ori fiind chiar complici unii cualtii, atitudine pe care fetele o au rareori, ele prefernd sa prasca, pentru ca au convin-gerea ca tot se va descoperi pna la urma sau altcineva tot va para dacanu o fac ele.Desi ambele sexe mint n mod egal, femeile sunt mai predispuse sa ascunda adevarul pentru a protejasentimentele cuiva. Barbatii, pe de alta parte, sunt mai predispusi sa minta despre sine, o conversatietipica intre doi barbati contine de 8 ori mai multe minciuni orientate spre sine dect minciuni despre altii.

Minciuna este implicata si n relatiile noastre romantice. ntr-un studiu america, 85% dintre cu-

10

plurile intervievate au raspuns ca unul dintre cei doi sau chiar amndoi au mintit n legatura cu relati-ile anterioare sau indiscretiile recente. De Paulo a aratat ca n cupluri necasatorite minciuna intervinen jur de 30 % din interactiunile lor, poate mai mult dect n relatiile cu alti oameni. Din fericire ncuplurile casatorite minciuna se pare ca intervine doar n jur de 10 % din conversatiile majore. Darveste rea este ca cele mai mari minciuni care implica tradari adnci ale ncrederii se petrec n relati-ile intime. Ea spune ca ne pastram cele mai mari minciuni pentru persoanele cele mai apropiate.

Potrivit lui Geis siMoon (1981), persoanele care se simt confortabil cu vina si minciuna se spune ca au un punct de vederemachiavelic asupra vietii, care presupune ca minciuna este o functie necesara pentru supravietuire intr-olume imperfecta. Acesti oameni sunt mult mai competenti la a manipula oamenii dect ceilalti care credca oamenii sunt de ncredere si ca minciuna nu este scuzabila. Cu toate acestea nu exista nici o diferentantre acestia n a detecta mincinosii. Un bun mincinos nu este neaparat si un bun detector de minciuni.

Dupa cum am vazut exista si predispozitii nnascute si dobndite pentru minciuna, per-sonalitati mai potrivite si personalitati mai putin potrivite pentru aceasta, tipuri de minci-uni mai potrivite unei personalitati dect alteia, motivatii diferite n functie de personali-tate. Toate acestea nu fac dect sa demonstreze complexitatea fenomenului minciunii sinselatoriei si sa trezeasca curiozitatea, minciuna fiind un domeniu foarte putin studiat.

6. Minciuna si vrstele omului

La fel de interesanta este si prezentarea minciunii n raport cu vrstele omului. Difer-ente exista si aici, legate de mecanismele de producere, de complexitatea minciunilorn raport cu vrsta si mai ales de motivatia lor. Minciuna este un mecanism evo-lutiv a carui ntelegere ar fi imposibila fara o observare logitudinala a acestuia.

Astfel s-a constatat ca la copii, abilitatile de a recunoaste minciuna preced pe cele de ao crea si a o utiliza, care apar intre 5 si 9 ani. Un mare pas nainte n asimilarea si repro-ducerea fenomenului de ctre copii se face atunci cnd cei mici si dau seama ca parintii nu lepot citii gndurile si ncep sa verifice aceasta presupunere prin minciuna, ca instrument de testarea autonomiei eului. Aceasta tendinta se dezvolta treptat, ea atingnd apogeul n adolescenta.Minciuna apare o data cu vrsta, ea nefiind un comportament nnascut, ci unul de adaptare. La copiiminciunile sunt majoritar pro-sociale si nu anti-sociale. Ca repartizare a continutului minciunilor s-aconstatat ca, n general, copiii spun mai multe minciuni prosociale colegilor (pentru a intarii comuni-carea de grup) si mai multe minciuni egoiste mamelor lor (pentru a evita pedepsele si a-si consolidaindependenta). Numarul si ocurenta minciunilor la copii depinde nsa n mod direct de mediul familial,de fundalul educational si cultural al parintilor, de comportamentul modelelor adulte din anturajul lor.

11

Minciunile pe care le spun copiii, chiar daca uneori par nevinovate, ar trebui sa dea de gn-dit parintilor si educatorilor. Dar si mai importante pentru dezvoltarea copilului sunt min-ciunile pe care le spun parintii copiilor. Punerea unei bariere n discutarea unor prob-leme delicate din viata copilului sau raspunsurile mincinoase care induc copilului o starede frustrare conduc la rezultate daunatoare n calea dezvoltarii psihice firesti a copiilor.n jurul vrstei de 5 sau 6 ani, copiii ncep sa dezvolte o ntelegere mai consistenta a diferenteidintre fantezie si realitate si este mai putin probabil sa insiste pe adevarul imaginatiei lor. njurul acestei vrste, un copil ncepe sa dezvolte o constiinta si o ntelegere ca aceste comporta-mente i pot dezamagii pe parintii lui. El ncepe sa experimenteze sentimente de vinovatie aso-ciate cu greseala. Pentru prima oara, copilul poate inventa o minciuna n ncercarea de a evitapedeapsa sau dezaprobarea. La aceasta vrsta ei pot exagera pentru a atrage atentia parintilor.Pana la vrsta de 7 sau 8 ani majoritatea copiilor au invatat sa spuna care e diferenta dintre fanteziesi realitate si se poate conta pe ei sa spuna adevarul. Cel mai comun motiv pentru care un copil laaceasta vrsta sa minta este evitarea pedepsei, sau sa evite sa faca ceva neplacut, ca dusul gunoiului.Ei ncep sa priceapa conceptul de minciuna sociala din politete la aceasta vrsta. Ei pot spune ca leplac sosetele urate de la bunica, sau pot complimenta un prieten pentru freza lui chiar dacali se pareridicula. Minciuna altruista, pentru ai proteja pe altii se invata tot acum. Minciunile la aceasta vrstapot fi un strigat dupa ajutor. Copiii carora le e frica sa nu i dezamageasca pe parinti si care se simtcoplesiti de scoala sau de altceva din viata lor, pot minti pentru a se descurca cu aceasta presiune.

Pna la adolescenta, minciuna capata alta semnificatie si parintii pot devenii mai alar-mati de minciunile pe care adolescentii le spun. Adolescentii stiu sigur diferenta dintre fan-tezie si minciuna si sunt constienti de consecintele pe care le pot avea minciunile pe care lespun. Ei se pricep din ce n ce mai bine sa minta. Cu toate acestea nu toate minciu-nile pe care un adolescent le spune indica faptul ca va face ceva periculos sau interzis.Ajunsi la adolescenta, tinerii si manifesta din ce n ce mai acut dorinta de independenta si propria identi-tate, iar frecventa minciunilor poate creste daca relatia parinte-copil se deterioreaza din diverse motive.In timpul adolescentei, copii experimenteaza un imperativ comportamental: sa devina indepen-denti de parinti si sa si stabileasca propriile identitati separat de identitatile parintilor lor.Adolescentii pot mintii pentru a-si proteja intimitatea, pentru a-si atesta independenta, pentru aevita situatiile rusinoase sau pentru a scuti pe cineva de niste sentimente. Desigur, ei potmintii ca sa nu fie pedepsiti sau pentru a primi ceva ce nu ar obtine spunnd adevarul.ncepnd cu anii preadolescentei, copiii vor face aproape orice sa atinga acest scop in-clusiv sa-si minta parintii, daca este nevoie. Parintii care sunt mintiti sunt suparatimai ales pentru ca realizeaza ca copilul lor a ales relatia cu altcineva dect cu ei.Costurile minciunii sunt legate de relatia cu parintii. Renuntnd la oportuni-tatea de a fi cu prietenii, va avea n schema lui de reprezentari, costuri simai mari, si ntr-o arie n care se simte mai putin sigur de pozitia sa.

12

Parintii sunt raniti de faptul ca sunt mintiti de copiii lor pentru ca la baza se afla realizarea faptu-lui ca aceasta reprezinta un semn al ndepartarii copilului de ei si este dureros sa i dea drumul.Daca trebuie sa rupa o ntelegere cu parintii pentru a face ce simte, pentru a face ce tre-buie pentru a ajunge la autonomie si identitate, copilul va alege sa rupa ntelegerea. Se vaalege pe sine si relatia cu prietenii n locul relatiei cu parintii. Aceasta este cea mai maresuferinta a parintilor si vine din nerealizarea puterii schimbarilor din dezvoltarea unui adolescent:copilul chiar trebuie sa se separe de parinti si trebuie sa si gaseasca locul printre covrstnici.

Datorita diferitelor functii ale minciunii din adolescenta, nu credem ca trebuiesc desemnateconsecinte pentru minciuna n sine. Acest lucru ar conduce la o fortare a adolescentului de apastra relatia cu parintii si de a se ghida exclusiv dupa valorile lor cnd de fapt nu ar trebui safaca asta. n plus va fixa atentia copilului pe ce a spus nu pe ce a facut sau nu a facut.

Uneori cnd un adolescent minte n legatura cu comportamentul sau este un semn bun.Pentru ca asumndu-si sarcina de a minti, nseamna ca nca i pasa de reactiile parintilor sica nu a mers att de departe nct sa sfideze toate regulile. Minciuna este semn ca ex-ista un conflict: fac ce vreau sau ma supun parintilor? Minciuna ocazionala faciliteaza sta-bilirea unui spatiu privat, o arie a vietii unde adolescentul e sigur ca parintii nu au control.

La vrsta adulta minciunile tind sa fie mai sofisticate mai rare si mai rationale.Pentru vrsta a treia motivatia minciunii devine alta, minciunile de compensare

cresc ca numar, abilitatea si credibilitatea cresc si ele, nsa numarul minciunilor scade.

7. De ce mint copii?

n ncercarea de a explica de ce exista minciuna, ce conduce la aparitia ei, studiileau aratat ca cele mai frecvente motive pentru care un copil minte sunt urmatoarele:

(a)(b)(c)(d)(e)(f)(g)(h)(i)(j)(k)(l)(m)(n)(o)(p)(q)(r)(s)(t)1.2.3.4.1.2.3.1.2.3.4. ascunderea faptelor rele; a insucceselor;

a anumitor aspecte legate de persoana sa sau de a altora, dintr-o proasta ntelegere a priete-niei si a solidaritatii;

ascunderea adevarului (neplacut) din timiditate, rusine, lipsa de curaj, lasitate; uneori chiar din dorinta de a menaja sensibilitatea parintilor;

13

severitatea excesiva a parintilor;

restrictiile absurde;

anturajul; exemplul negativ al parintilor (parintii i-au mintit pe copiii sau alte persoane n fata copi-

ilor); lipsa de unitate n cerinte;

fantezie, curiozitate, mister;

inconstienta;

dorinta de a obtine anumite favoruri, de a-si satisface anumite placeri;

lacomie, egoism;

dorinta de afirmare, vedetism;

greutati familiale;

lipsa de bun simt, de respect;

razbunare;

placerea de a pacali;

comoditate;

lene;

Credem ca urmatoarele motivatii sunt cele mai importante si de aceea le prezentam mai n detaliu. Ast-fel minciuna poate sa apara atunci cnd una sau mai multe din situatiile de mai jos sunt prezente.

[1.] ntelegerea copilului. Copii intre 3 si 6 ani pot confunda unele fenomene sifapte ntre ele si din acest motiv sa deformeze realitatea. nsa ei nu mint, pentru ca nu ofac cu intentie, ci dintr-o incapacitate de ntelegere datorata vrstei si dezvoltarii mentale.La vrsta prescolara copilul va spune povestiri fantastice. Acestea sunt normale si bunepentru copil dezvoltndu-se creativitatea si imaginatia. Cu toate acestea se poate ajunge laminciuna cnd copiii nu sunt ajutati sa faca diferenta dintre realitate si imaginar.

14

[1.] Intentii bune. Un copil poate spune o minciuna pentru a calma lucrurile n familie.De exemplu atunci cnd parintii se cearta pot spune ca au avut un succes pe care nu l-au avutpentru ca asa crede ca se vor rezolva lucrurile. Sau solidaritatea fata de un coleg de clasacare a spart geamul. Desi toata clasa stie nimeni nu spune adevarul pentru ca ar fi consideratun prcios.Complexe de inferioritate. Sentimentele de inferioritate fata de cineva l poateface pe un copil sa minta. Unii copii ascund insuccesele, insatisfactiile pentru ca nu vor safie priviti cu compatimire. Vor sa apara ca persoane ce merita si se bucura de respect.

[1.] Nencrederea si teama. Daca ntre un copil si altii sau ntre copil si parinti seinstaleaza nencrederea se poate ajunge la minciuna. Nencrederea se creeaza din cauzainconsecventei parintilor, care i deruteaza pe copii. Teama este si mai periculoasa. l facepe copil sa se nchida n sine si sa spuna minciuni pentru a se salva.

[1.] Atragerea atentiei. Cnd copii nu primesc atentie sau afectivitate suficientadin partea parintilor, ncep sa simuleze anumite dureri sau necazuri pentru a si-i apropia.Parintii devin ngrijorati si le dau mai multa atentie .

[1.] Minciuna ca mijloc de ndeplinire a unor dorinte nesatisfacute. Rigiditateaparintilor n ceea ce priveste ndeplinirea dorintelor copiilor i pot determina pe acestia dinurma sa minta pentru a obtine ceea ce vor.

Parintii au obligatia de a cunoaste dorintele copiilor si de a-i facesa inteleaga de ce o dorinta poate fi ndeplinita si alta nu.

[1.] Reactie mpotriva dependentei. Cnd parintii nu le lasa copiilor un spatiu personalsi ncearca sa-i controleze, acestia din urma sunt tentati sa minta pentru a nu-i nfruntadirect pe parinti. Aceasta se ntmpla mai ales n cazul preadolescentilor si adolescentilorcare simt nevoia de independenta.

[1.] Arma mpotriva celorlalti. Unii copii care au facut ceva rau arunca cu lasitatevina pe altcineva. Alti copii chiar tes intrigi pentru a rupe legatura dintre doi prieteni. Uniicopii care sunt suparati pe colegi sau pe parinti aduc o vina mincinoasa sau spun o minciunapentru a se razbuna pe acestia.

8. Cauzele minciunii

15

Au existat controverse n ceea ce priveste caracterul nnascut sau dobndit al minciunii, specialistiitinznd totusi sa vada n minciuna un mecanism dobndit. Care sunt cauzele ce conduc la interiorizareaacestui mecanism? Cum dobndeste copilul aceasta deprindere? Cauzele cele mai frecvente pentrucare unii copii ajung sa minta se datoreaza unor greseli pe care le fac parintii lor, ca de exemplu:1. Manifestari de indulgenta: rasfat ; ingaduinta exagerata; lipsa de supraveghere si control;2. Manifestari de excesiva severitate: pedepse aspre, exagerate, care genereaza teama; re-strictii absurde care oricum vor fi ncalcate; rigiditate, lipsa de afectiune, de ncredere; umilinta;3. Exemplul personal negativ dat copiilor: promisiuni nendeplinite; atitudinea incorectafata de munca proprie si a celorlalti; folosirea n anumite mprejurari a minciunii;4. Lipsa de unitate a cerintelor educative: ntre parinti, ntre parinti siscoala. Copilul o sa foloseasca minciuna pentru a-i satisface pe toti;Sa le luam pe rnd:1. rasfatul.Un lucru foarte important n educatia unui copil este ca parintii sa l evalueze corect, pentru cael nsusi sa se poata evalua corect. Cnd copilul este supraevaluat el ajunge sa aiba o atitu-dine de superioritate si o lipsa de respect fata de copiii de aceeasi vrsta. ncepe sa creadaca totul i se cuvine. Va ajunge doar sa si ceara drepturile fara sa si ndeplineasca datori-ile. Obisnuiti ca li se cuvine orice, vor recurge la orice mijloc pentru a obtine ceea ce vor, in-clusiv minciuna. Prin rasfat copilul nu va nvata sa si frneze dorintele, sau sa le amne.2. ntrebari care sugereaza raspunsul. Parintii pun destul de des ntrebari care sugereaza raspun-sul care i-ar aduce copilului o rasplata: pe cine iubesti tu mai mult si mai mult? (n-treaba tatal). Copilul va raspunde ca pe el. Daca l ntreaba mama va spune ca pe ea.Copilul nu se gndeste pe cine iubeste cu adevarat mai mult si mai mult dar intuieste ca tatavrea sa raspunda ca pe el. O asemenea ntrebare l ndemna pe copil sa si exploateze senti-mentele n functie de mprejurari, l ndemna la fatarnicie, la lingusire, implicit la minciuna.3. Munca, sinceritate si merite. Cnd unui copil parintele i face un desen si acesta l prezinta lascoala ca fiind facut de el, implicit l mpinge pe copil sa nsele buna-credinta a profesorilor, sa minta.4. Supravegherea copilului. Lipsa de supraveghere nu reprezinta n mod direct cauzacare declanseaza minciuna. Copiii pot face ceea ce vor, uneori lucruri pe care parintiilor nu le-ar aprecia, si pentru ca ei nu doresc ca parintii lor sa cunoasca aceste lu-cruri, mint. Nesupraveghind copilul parintele nu are cum sa contrazica afirmatiile copilu-lui si astfel copilul ntelege ca prin minciuna se poate distrage atentia parintilor.5. Exigenta irationala. Prin opozitie cu rasfatul, exigenta exagerata are efecte asemana-toare. Unii parinti, din dorinta de a fi autoritari, ncalca multe din nevoile firesti ale copilu-lui. Acestea trebuiesc satisfacute, n caz contrar copilul va cauta sa si le satisfaca singursi sa minta. Restrictiile absurde si constrngerile vor slabi si autoritatea n numele careiaunii parinti procedeaza astfel, si copilul este mpins pe panta att de nefasta a minciunii.

16

6. Pedepsele. Este necesar ca parintii sa discearna cu atentie cnd si cum e cazulsa pedepseasca un copil pentru ca acesta sa nu si piarda ncrederea n judecata parin-teasca. Daca parintii sunt drepti, copilul nu va ncalca recomandarile si sugestiile lor.7. Lipsa de comunicare verbala si sufleteasca ntre parinti si copii genereaza timiditate si lipsa de n-credere n propriile calitati si n parinti. Vor devenii retrasi si nu vor putea sa mearga la parintii pen-tru a marturisii o greseala, pentru a cere un sfat. ncercnd sa actioneze de capul lui, copilul va gresisi va ncerca sa ascunda acest lucru. Copiii simt nevoia afectiunii si ncrederii parintesti. Ar fi idealdaca parintii ar reusi sa i faca pe copii sa le comunice deschis att succesele ct si insuccesele.8. Curiozitatea nemplinita. Copiii sunt prin natura lor curiosi. Uneori att de curiosi nct iti tre-buie destula rabdare si calm sa poti vorbi cu ei. Unii parintii i repezesc pe copii mi-ai mpuiatcapul. Copilul nu va mai venii a doua oara sa ntrebe si probabil se va duce la altcineva maimult sau mai putin competent. Curiozitatea nesatisfacuta va duce la obiceiuri ca trasul cu urechea,cautarea n sertare intime etc. Cel mai grav ar fi sa se raspunda unei curiozitati cu o minciuna.9. Exemplul personal. n educatia copiilor o foarte mare importanta o are exemplul pe carel da parintele. Daca ntre comportamentul parintelui si regulile pe care le recomanda copilu-lui exista discrepante atunci copilul nu va interioriza convingerea ca trebuie sa le urmeze.10. Unitatea de cerinte. Lipsa de concordanta si de ntelegere ntre oamenii care concura la edu-catia copilului ntre metodele pe care le folosesc duc la importante tensiuni n constiinta copilului sila dezechilibre majore. Cerndu-i-se lucruri diferite de ctre persoane importante din viata sa copilulva ncerca sa satisfaca ambele parti, si atunci cnd va fi depasit de situatie va fi tentat sa minta.11. Confidentele. Este foarte important ca parintii sa discute cu copiii lucruri specifice vrstei aces-tora. Este nepotrivit ca un parinte sa devina foarte intim n discutiile cu un copil mic. Acesta,facndu-i-se niste confesiuni personale si intime va ncerca sa santajeze indirect parintele. Acestadin urma va face toate poftele copilului ca sa nu l supere si ca sa nu cumva sa i scape ceva.12. O alta cauza este influenta anturajului. Vaznd la prieteni ca minciuna i ajuta sa obtinaavantaje nemeritate sau sa scape de unele probleme ajung sa creada ca minciuna e ceva util.

Aceste lucruri fiind stiute, nu putemdect sa speram ca parintii au o constiinta morala si o ntelegere buna a psihologiei copilului. Educatiaparinteasca are cea mai mare pondere n ceea ce priveste formarea constiintei morale la copil, de aceeamajoritatea cauzelor ce conduc la minciuna se gasesc n mediul familial. Este o responsabilitate a noastraa tuturor sa ne educam copii n spiritul adevarului si sa evitam pe ct posibil greselile enumerate mai sus.

9. Efectele minciunii

17

Daca exista cauze trebuie sa existe si efecte. Minciuna nu face abstractie de la acest lucru. Astfeloamenii percep minciuna ca pe o deprindere blamabila tocmai prin raportare la efectele ei. n modnormal efectele minciunii sunt considerate ca fiind exclusiv negative sau preponderent negative, nsaexista si foarte multe efecte pozitive, care tind sa scape perceptiei cotidiene. O minciuna o data lansataare o serie de efecte, negative sau pozitive att la nivelul emitentuluict si al receptorului. Astfel:A. n categoria minciunilor cu efect dublu, cu urmari pozitive sau negativeasupra ambilor poli ai situatiei mincinoase le putem consemna pe urmatoarele:- se resimt benefic la ambii poli. Situatie n care cel ce minte sesimte bine ca minte, iar cel mintit se simte bine ca este mintit.- se manifesta pozitiv la nivelul emitentului, dar negativ la nivelul receptorului. Celce minte are un beneficiu din minciuna n favoarea celui mintit care are o paguba.- se manifesta negativ la nivelul emitentului, dar pozitiv la nivelul receptorului. Sotulonest care si minte sotia din diferite motive va fi stresat din aceste motive, ntimp ce sotia, absolut ignoranta, va fi satisfacuta de corectitudinea sotului ei.- se manifesta negativ att la nivelul receptoruluict si al emitentului. Acuzatorul careprin juramnt strmb nedescoperit atrage raul asupra altei persoane, dar si asupra sa.B. n categoria minciunilor cu efect simplu, cu urmari doar asupra unuia dintre participanti avem 5 situatii:

- aduc avantaje emitentului fara sa afecteze receptorul. Autominciuna satisface adesea vani-tatea subiectului care o formuleaza, lasndu-i n stare de neutralitate pe cei care recepteaza.- aduc un dezavantaj emitentului lor, fara a afecta pe cel ce recepteaza. Afirmatiile au-toacuzatoare ale elevului care spune nu am nvatat nimic desi stie ca a nvatat.- l dezavantajeaza pe receptor fara a-l afecta pe emitent. Povestea cu lupul la oi.- efect neutru asupra emitentului dar pozitiv asupra receptoru-lui. Cnd doctorul l minte pe pacient pentru a-l tonifia psihic.- efecte neutre asupra ambilor participanti.C. n functie de modul de asumare responsabila (constienta) de catre autorul minciu-nii a scopului minciunii sau de catre beneficiar a consecintelor ei, exista 4 situatii:- efecte de care emitentul nu este (deplin) vinovat, ntruct ig-nora faptul ca ceea ce sustine este neadevarat (Giordano Bruno).- efecte resimtite de beneficiar care nu este responsabil si pecare, adesea le ignora sau nu le poate evita (Desdemona).- afecteaza pozitiv emitatorul, deplin constient de aceasta, si negativ receptorul(care ignora la nceput acest efect). Cineva minte pentru a-si salva semenii.- au consecinte negative asupra emitentului, deplin constient de aceasta (masochistul).

18

Efecte negative:

1.1.2.1.1.1.1.1. minciunile ne afecteaza capacitatea de a gndi adevarat;

distrug ncrederea;

ne despart de oameni.

minciuna este stresanta din cauza grijilor de a nu fi prins; ne poate face sensibili, incapabili de a comunica deschis.

n ciuda sentimentului de triumf cnd scapam, ne simtim falsi.

n cazuri extreme ne poate afecta capacitatea de a distinge realitatea, ne putem chiar facegriji ca nnebunim.

minciuna creeaza o dizarmonie ntre lumea noastra interioara si lumea exterioara.

In cartea sa Sociologia minciunii, J.A.Barnes prezinta, prin raportare la acceptiunea soci-ologica, dar si etica a minciunii, efectele pozitive si cele negative ale acesteia. Desi minci-una este blamata din toate timpurile, si considerata ca o tara a societatii, Barnes arata ca min-ciuna este absolut necesara. El se refera la principalele efecte pozitive ale minciunii mai alesn plan social, nsa alti autori au aratat si efectele pozitive n plan psihologic. Iata ce spuneBarnes: A nvata sa minti este un pas fundamental n procesul de socializare a fiintei umane,deoarece un numar mare de adulti si exerseaza sociabilitatea n diferite contexte sociale sau cul-turale prin talentul de a spune minciunile potrivite la momentul potrivit si persoanelor potrivite.El vorbeste despre convingerea ca adultii ar trebui sa-i descurajeze pe copii de la marturisirea permanentaa adevarului gol-golut, ca de exemplu a spune matusa Maria e grasa. Copiii trebuie sa nvete cum saminta n mod acceptabil daca vor sa se maturizeze pe deplin. Parintii, desi si nvata copii ca nu e binesa minta, i informeaza (explicit sau implicit) si ca uneori nesinceritatea este necesara n societate.DePaulo si Jordan sustin si ei ca atunci cnd copiii au crescut ndeajuns de mult nct sa se familiarizezecu conventiile sociale... este riscant pentru ei sa nu spuna minciuni. De unde nvata copiii n ce feleste obstructionata sinceritatea de conventiile sociale? Ca raspuns la aceasta ntrebare J.A.Barnes sustineca mai degraba copiii nvata aceasta deprindere de la prieteni (pentru ca acestia le arata cum sa fie rain mod acceptabil) dect de la parinti (pentru ca acestia le arata cum sa fie buni n mod acceptabil).

19

Un exemplu de efect pozitiv al minciunii n plan psihologicsi chiar fizic este dat de cazurile n care minciuna are un efect terapeutic. S-a constatat ca oamenii caresperau sa se ntmple un miracol se vindecau mult mai repede dect cei care priveau situatia realist.

O pozitieasemanatoare cu cea a lui Barnes este si cea a sociologului Erving Goffman, care priveste viata ca pe opiesa de teatru, n care fiecare dintre noi interpreteaza un rol. n cartea sa Viata cotidiana ca spectacolminciuna apare atunci cnd vorbeste de regizare si de culise. El sustine ca raporturile sociale formalesunt bazate pe un fel de scenariu scris n baza asteptarilor celor doi participanti n vederea realizarii unuiprofit ct mai mare. Unele raporturi sociale formale implica o anumita tinuta, un anumit cod disciplinarsi comportamental care este cu mult diferit de situatiile informale ale participantilor. n ceea ce privesteculisele spectacolului acestea sunt privite ca partea autentica, adevarata a persoanelor, iar performarea sipersonajul interpretat apare ca o nselare ca o minciuna. Societatea nu poate sa functioneze fara acesteroluri. De exemplu, ntr-un hotel n care directorul si personalul vorbesc la per-tu n cadrul informal, darfolosind pronumele de politete n cadru formal, adica n prezenta persoanelor straine, daca un angajat facegreseala sa i vorbeasca pe numele mic directorului de fata cu o persoana straina importanta, exista risculca acea persoana sa si scada respectul fata de director. Astfel fara aceste conventii legate de aspectulformal si informal, buna functionare a unor institutii ar putea fi pusa n pericol, iar profesionalismul lorar deveni ndoielnic. Sa ne gndim la institutiile cu un grad mare de formalitate, ca politia sau armata.Aceste institutii si-ar pierde din autoritate daca planul informal si cel formal s-ar suprapune, asa cainterpretarea rolurilor si implicit minciuna este benefica. Goffman vorbeste de aparente, de nevoia de alasa o anumita impresie care sa te avantajeze n activitatea pe care o desfasori. Putem spune ca actoriisociali sunt niste prefacuti care ncearca sa te faca sa crezi ceva fara a cunoaste nsa anumite detalii carepoate te-ar face sa te razgndesti. Vorbim n acest caz de o minciuna prin omisiune, care este inevitabila.De exemplu, Oficiul De Protectia Consumatorilor se ocupa tocmai cu reducerea diferentei dintre aparentasi realitate. Sa ne gndim ca exista restaurante n care bucataria e plina de mucegai si unde sobolanii mergca la ei acasa. Cum ar mai reusi patronul sa atraga clientii daca nu ar recurge la aparentte si prefacatorie?

Toate aceste exemple au efecte pozitive la nivel pragmatic, si pe untermen destul de scurt, pentru ca mai devreme sau mai trziu minciunile respective vor fi demascate, iaracele rezultate care ar fi trebuit sa se ntmple la nceput se vor ntmpla acum. Minciunile folosesc camijloace de amnare a responsabilitatii n cel mai bun caz, daca nu chiar ca mijloace de neasumare a ei.

10. Victimele minciuniiExista trei tipuri de victime ale minciunii:

20

[1.] victima individuala - este definita de persoana supusa unei nselaciuni mai mult saumai putin ntmplatoare, nselata fara voia sa, care ignora faptul de a fi mintita, care aflaulterior acest lucru sau nu l afla niciodata.

[1.] victima autogenerata este persoana care se autovictimizeaza prin minciuna, situatien care emitentul este n acelasi timp si beneficiarul minciunii. Aceasta forma a automin-ciunii reprezinta cea mai rafinata expresie a nselaciunii. Este situatia n care mincinosiiajung sa creada propriile inventii, ncepnd de la cele constiente cuprinse n biografii saucurriculum vitae, si pna la cele mai stranii forme de paranoia.

[1.] victima cuplata se bazeaza pe o relatie stranie de simbioza ntre doua persoanedistincte. Este cazul relatiilor de genul:

1.1.1. Complicitate. Cel ce minte se simte bine ca minte, iar cel ce este mintit se simte bine caeste mintit, atta timp ct este mintit frumos.

Ipocrizie. Fiecare dintre cei doi stie ca celalalt minte, dar accepta situatia, creznd ca el estecel ce l-a pacalit pe celalalt.

Cooperare. Minciuna inconstienta a unui partener serveste la autominciuna celuilalt. DonQuijote si Sancho Panza.

Respingere. Mincinosii reactioneaza negativ la minciunile celorlalti. Unii parinti care simint copiii reactioneaza negativ la minciunile copilului.

11. Tipuri de minciuniExista mai multe tipologii de clasificare ale minciunii. Cele mai raspn-dite mpart minciunile n 4 clase, altele n trei clase. Vom prezenta pe rndfiecare tipologie, accentund tipologia careia i dam cel mai mare credit.Tipologia 1Minciuni prosociale (albe) presupune a minti pentru a ajuta o alta persoana. Aceasta minciunanu genereaza nici un rau direct nici unei persoane, dar ajuta pe termen scurt persoana care estevizata. Exemplu: daca o persoana te ntreaba daca i sta bine cu noua lui coafura, si tie nu itiplace, dar stii ca daca i-ai spune adevarul ar suferi, i spui ca iti place pentru a-l cruta de suferinta.

Minciunile de punere n valoare a eului a minti pentru a parea mai bun, pentru a salvaaparentele, pentru a evita jena, dezacordul sau pedeapsa fara a-i rani pe ceilalti. Aceste minciuniau menirea de a pune n valoare persoana care minte fara a-i defavoriza n vre-un fel pe ceilalti.

21

Sunt spuse de obicei de persoanele care nu au o ncredere de sine foarte puternica, si care aunevoie de recunoastere si apreciere. Exemplu: cnd i spui prietenului tau ca ai stat la aceeasimasa cu solistul de la vama veche si ca ati baut o bere mpreuna, desi nu este adevarat.Minciuna egoista a minti pentru a se proteja pe sine n defavoarea altora sau a ascunde o infractiune.ncepnd cu aceasta minciuna ar trebui cu totii sa fim ngrijorati de cursul minciunilor si de viitorul lor,pentru ca dupa cum vedem acestea ncep sa ne priveasca direct. Persoanele care mint egoist ncearcasa obtina anumite avantaje, desi nu le merita, n defavoarea altcuiva care le merita. Si n cazul minciu-nilor anterioare, prosociale si de punere n valoare, persoana obtinea un anumit avantaj. n primul cazavantajul era ca persoana mintita nu se supara, iar n cel de-al doilea caz persoana care mintea reusea sagenereze o imagine de sine mult mai buna, si reusea sa se faca apreciat pentru ceva ce nu era adevarat.nsa n aceste doua cazuri persoana mintita nu era nedreptatita direct, ca n cazul minciunii egoiste.Minciuna antisociala a minti pentru a face rau deliberat unei alte persoane. Acesteminciuni nu au alt scop dect sa faca rau deliberat pentru a aduce satisfactie celor carele genereaza. Sunt legate de un complex antisocial si de o tendinta sadica. Princi-palul ei scop este sa faca rau si abia apoi sa obtina, eventual, si alte avantaje.

S-a constatat ca copiii ntre 6 si 11 ani spun cel mai des minciuni prosociale, urmate deminciuni de punere in valoare a eului, apoi de minciuni egoiste si n cele din urma de cele anti-sociale. Dupa cum am vazut, minciunile, indiferent de tipul lor au efecte negative n primul rnd.Adica mai devreme sau mai trziu se ajunge sa genereze un rau, mai mare sau mai mic. Sin-gura justificare posibila ar fi ca primele doua tipuri de minciuni amna confruntarea cu o realitateprea brutala, care ar putea eventual sa destabilizeze persoana. Poate ca amnnd confruntarea per-soana ajunge sa-si interiorizeze mecanismele de a face fata problemei ascunsa de minciuna. Cutoate acestea rezultatele ar putea sa fie si mai devastatoare n cazul n care persoana mintita nunvata sa faca fata problemei, pentru ca minciuna, prin ea nsasi, va constitui o problema supli-mentara. Deci putem spune ca minciunile pot avea efecte pozitive daca sunt bine gestionate.Tipologia 2

[1.] Minciuni lase (egoiste). Acestea sunt cele mai periculoase, sunt proiectate pentrubeneficiul mincinosului. Sunt spuse intentionat pentru a se proteja sau pentru a obtine unavantaj pe care altfel nu l-ar obtine.[1.] Minciunile din curiozitate (albe). Acestea nu sunt daunatoare si sunt spuse sa

scuteasca o cunostinta, un prieten sau un membru al familiei de niste sentimente neplacute.Cnd un prieten te ntreaba cum i sta freza, si i sta ca naiba, ai cteva optiuni. Poti sai spui ca este urta, riscnd sa i provoci sentimente negative. Un raspuns potrivit ar fi:iti sta bine, dar cred ca ar trebui sa ncerci frizerul meu, e foarte bun. Cteodata folosireadiplomatiei, discretiei si suportului este cea mai buna alegere.

22

[1.] Minciunile curajoase (altruiste, ne-egoiste). Minciunile curajoase sunt spuse pentrua-i apara pe ceilalti sacrificndu-ne pe noi. Atunci cnd l ajuti pe un prieten la o muncafizica grea si te ntreaba daca mai poti, iar tu esti foarte obosit, dar stii ca daca i-ai spuneasta ar renunta la un serviciu pe care vrei sa i-l faci, i spui ca te simti bine si ca poti satermini.

Tipologia 3

Joseph Tecce a identificat sase tipuri de minciuni:[1.] minciuna protectiva, care poate proteja mincinosul de pericol;minciuna eroica, creatapentru a proteja pe altcineva de pericol si pedeapsa;minciuna din joaca, cea spusa de pescardespre marimea pestelui prins;minciuna eului, proiectata pentru a proteja pe cineva de jena;

minciuna avantajoasa, care imbogateste caracterul;minciuna malitioasa, spusa pentru a ranideliberat pe cineva.

Tipologia 4Bowyer (1982) clasifica minciuna n doua tipuri principale:

1.1.1.1.2.3.4.5.6. ascunderea realului;

aratarea falsului (desi aceasta implica si ascunderea);Aceste tipuri fundamentale se mpart mai departe n sase categorii de nselare:Prin ascundere

mascarea - a se amesteca n multime (ex. camuflajul); reformularea (ambalarea) a prezenta sub alta forma; orbirea confundarea tintei (ex: codurile);

Prin aratarea falsului

imitatia, mimarea o replica ce are una sau mai multe caracteristici reale;

inventarea crearea unei noi realitati;

momirea - orientarea gresita a atacatorului;

23

Tipuri de minciuna Exemple

Mascarea Camuflarea unor animale care se confunda cumediul nconjurator (cameleonul);

Reformularea (reambalarea) Cosmeticele, machiajul;

OrbireaCerneala mprastiata de o caracatita pentru aconfuza pradatorul; bombele date n al doilearazboi mondial pentru a confuza radarele;

Imitatia, mimarea Pasarile care mimeaza ca sunt ranite pentru aatrage atentia pradatorilor de la pui lor;

Inventarea Propaganda, relatiile publice, publicitatea;

Momirea Tancurile machete folosite n razboiul dinKosovo de catre serbi.

Tipologia 5Clasificarea minciunilor n functie de consecintele pe care le produc (http://www.gsb.uchicago.edu/fac/uri.gneezy/vita/deception.pdfExista 4 tipuri de minciuni dupa acest criteriu:

[1.] Minciuni care ajuta ambele parti, sau cel putin nu fac rau nimanui. De exempluo minciuna alba nu l costa nimic pe mincinos, dar l face pe cel mintit sa se simta bine.

Minciuni care l ajuta pe cel mintit chiar daca i fac rau celui care minte. Motivatia pentruacest tip de minciuni poate fi purul altruism, sau alt motiv poate fi faptul ca oamenii iubescactul de a darui. Minciuni care nu l ajuta pe mincinos, dar pot rani ambele parti, saucel putin, persoana mintita. Motivul pentru aceste minciuni poate fi ranchiuna pentru uncomportament nedrept.Minciuni care cresc avantajele mincinosului si scad avantajele celuimintit. Aceasta categorie este foarte relevanta pentru multe evenimente economice.

12. Tipuri de mincinosi

24

Pentru a reusi sa mparti tipurile de mincinosi n niste categorii ct mai generale trebuie sa tii contde anumite variabile ca de exemplu: natura minciunii, marimea sau seriozitatea minciunii, subiec-tul minciunii, rezultatele minciunii, cauzele externe ale minciunii, cauzele interne ale minciunii,ocupatia mincinosului, ocaziile minciunii, sau alti factori asociati cu minciuna. Astfel exista :Mincinosii patologiciMulti dintre noi am avut de-a face cu oameni care frecvent sau chiar permanent ne mint. Oa-meni care mint constant, fara un motiv ntemeiat sunt cunoscuti ca mincinosi patologici. Ei auo nevoie intensa ca oamenii sa i placa, dar minciuna lor i tine pe oameni la distanta. n acestsens ei sunt auto-distructivi, n sensul ca altii decid ca mincinosul este mai stresant dect merita.Unii mincinosi patologici nu sunt constienti ca spun tot timpul minciuni. Ei merg si mai departe si chiartraiesc o minciuna, uneori chiar adopta o identitate complet diferita si o traiesc ca si cum ar fi adevarata.Ei pot poza n fizicieni, avocati, vedete rock, eroi, etc. Cea mai importanta recompensa pentru acestiaeste o crestere a stimei de sine. Cam o treime dintre mincinosii patologici adopta identitati false.Acestia sunt mpartiti egal ntre barbati si femei. Au de obicei o inteligentamedie si au abilitati verbale peste medie. Unul din patru simuleaza boala,si unu din cinci a fost arestat pentru furt, escrocherie, plastografie, etc.Mincinosii patologici sunt unii dintre cei mai sarmanti oameni pe care ai vrea sa i cunosti. Sunt ex-perti n nselatorie, si spre deosebire de ceilalti oameni, nu arata emotiile sau nu se supara cnd mint.Dintre mincinosii non-patologici fac parte:

1.2.3.4. Mincinosii ocazionali din care facem parte toti. Chiar nu le place sa minta, dar o vor face dincnd n cnd pentru a evita situatii neplacute sau pentru ca nu vor sa admita ca au facut ceva gresitsau jenant. Pentru ca se simt inconfortabil mintind, se vor trada cnd mint prin expresivitate silimbajul trupului sau voce.

Mincinosii frecventi stiu ca minciuna este gresita, dar asta nu i face sa se simta prost. Din acestmotiv este posibil ca ei sa minta regulat si e putin probabil sa se dea de gol. Totusi pentru ca sesimt bine mintind, nu acorda asa de multa atentie consecintelor si logicii declaratiilor lor.

Mincinosii din obisnuinta sunt iesiti din comun. Ei au dificultati n a separa realitatea de fictiunesi spun tot ce le trece prin minte indiferent de ct de exagerat, ridicol, ilogic sau fals ar fi. Ei mintatt de frecvent nct nu si arata disconfortul psihic, dar sunt att de neglijenti cu continutul nctsunt usor de prins.

Mincinosii profesionisti sunt cei mai greu de identificat. Ei nu mint fara discriminare ca min-cinosii din obisnuinta. Ei mint cu un scop. Mincinosii profesionisti si duc minciunile pna lacapat si stiu exact ce au de spus si cnd. Pentru ca a fost exersata atta, minciuna nu se va arata n

25

comportamentul lor expresiv. Singura metoda de ai prinde este prin verificarea unei alte surse in-dependenta. n aceasta clasa sunt inclusi aceia care si cstiga existenta prin minciuna: magicienii,vrajitoarele, mediumii, ghicitorii etc.

13. Minciuna si grupurile sociale

Minciuna n sistemul judiciarScopul, ratiunea de a fi a profesiilor din sistemul juridic este scoaterea la lumina a adevaruluisi distribuirea echitabila a dreptatii pe baza legii. Minciuna este prezenta la tot pasul de obi-cei sub forma sa neagra sau gri, antisociala si egoista. Avocatii sunt obligati sa apere oamenicare sunt vinovati de faptele pentru care sunt nvinuiti si deci sa pretinda ca acestia ar fi nevi-novati, sa minta. Avocatii prin nsasi natura si structura profesiei lor sunt legati de minciuna.Minciuna n profesiile de sprijin ale legiiAflarea adevarului se dovedeste a fi problematica n cadrul unui mediu n care minciuna estela tot pasul si se ncearca ascunderea ei. Pentru a reusi sa descopere adevarul oameniilegii sunt obligati ca pe langa metodele cinstite si morale sa recurga la o serie de strategiide disimulare, nselaciuni, minciuna pentru a-i demasca pe infractori. Este cazul politistilorcare lucreaza sub acoperire. n acest caz minciuna este folosita pentru binele social.Minciuna n profesia militaraSe spune ca adevarul este prima victima a unui razboi. n caz de razboi minciuna este de astep-tat sa intervina, asa ca ambele parti folosesc tehnici de spionaj si contraspionaj. Minciuna esteatt de importanta nct poate conduce la pierderea sau cstigarea unui razboi. Daca se reusesteascunderea unei informatii foarte pretioase sau a unei actiuni secrete aceasta poate fi fatala pen-tru adversar. n ultimul timp razboiul se poarta ntre serviciile de informatii ale participantilor.Minciuna si serviciile secrete.Agentul si disimuleaza adevarata personalitate, si ascunde unele abilitati intelectuale saufizice pentru a nu se da de gol. Minciuna este folosita pentru a reusi n ndeplinireamisiunii, justificarea gasindu-se n dragostea de tara si binele compatriotilor sai.Minciuna n activitatile economicen domeniul economic zonele cele mai sensibile la minciuna se gasesc n sfera vnzarilor si a ne-gocierilor. Un experiment arata ca zmbetul fals aduce vnzatorilor aproximativ de doua ori si juma-tate mai mult bacsis dect un zmbet minimal. Cu toate acestea, pe termen lung, acesti vnza-tori si-au scazut sensibil respectul de sine si au fost expusi suplimentar la aparitia unor nevroze.Minciuna n relatiile publice si advertising

26

Pentru ca relatiile publice actioneaza n zona comunicarii umane ele se afla n contact cu potential-itatea transmiterii unor informatii false si atunci cnd aceasta se face voit , se patrunde pe teri-toriul minciunii. Principalele tipuri de minciuni din cadrul relatiilor publice sunt: refuzul de acomenta unele afirmatii ale ziaristilor, oferirea de raspunsuri evazive la ntrebari clare, discred-itarea si infirmarea zvonurilor, neprezentarea intentionata a informatiilor detinute ziaristilor etc.n ceea ce priveste advertissing-ul minciuna are motivatia maximizarii profitului, prin crearea, im-plementarea si sustinerea imaginii de marca: cresterea notorietatii produsului (awareness), a prefer-intei consumatorului pentru acel produs (preference), a ncrederii n marca (brand) si fidelizarea con-sumatorilor. Publicitatea nu este interesata n promovarea stricta a adevarului despre produs, ci easpune ce vrea sa auda publicul sau tinta, pentru a obtine din partea acestuia raspunsul dorit.Minciuna n jurnalismApartinnd comunicarii de masa , minciuna jurnalistica se dovedeste a fi foarte nociva maiales daca este pusa n serviciul unor interese arbitrare si ilicite. Falsul intentionat n jur-nalistica poate lua att forma ascunderii informatiilor, a instituirii embargoului sau a cenzurii,ct si a asertiunilor tendentioase, insidioase, neacoperite logic sau argumentativ de fapte saurationament, el se poate manifesta att prin neacordarea dreptului la replica, ct si prin san-tajul voalat asupra potentialilor achizitori de spatiu publicitar, se poate insera att la ordinulpoliticului, patronatului, finantatorilor, ct si datorita intereselor personale ale jurnalistului.Minciuna n profesia politicaPerceptia sociala privind profesia politica este ca aici minciuna este la ea acasa, ea fiind folositaca instrument de manipulare a opiniei publice si a adversarilor politici. n acest domeniuminciuna produce beneficii uriase n raport cu riscul de a fi descoperita. n diplomatie, n-truct sinceritatea duce la rezultate mediocre, folosirea minciunii este pe deplin argumentata.Minciuna n profesia medicalaJuramntul lui Hipocrate l obliga pe medic la confidentialitate, nsa aceasta tainuirepoate deveni din secret profesional minciuna prin ascundere. Minciunile despre boalasau moarte l poate avea ca receptor pe pacient. n umite situatii n care comuni-carea diagnosticului ar putea deteriora starea pacientului medicul este fortat sa minta.Minciuna n profesiile artisticeProblema etica comuna tuturor formelor de arta este minciuna implicata n plagiere si im-itare. Este n mod cert o minciuna cnd pretinzi ca o creatie iti apartine cnd stii ca ti-ai nsusit-o n mod fraudulos. Playbackul este si el o forma de minciuna de joasa speta.Actorii desi si cladesc esafodajul interpretativ pe identitati false, nu mintdect conventional. Deci tehnic avem de-a face cu o minciuna a actoru-lui odata cu interpretarea fiecarui rol, morala acestuia ramane nepatata.

27

14. AutonselareaPotrivit parerii traditionale asupra autonselarii, aceasta este o analoaga intrapersonala a deceptiei

interpersonale. n acest din urma caz cei ce inseala n mod intentionat i fac pe ceilalti sa creada cap, si exista un moment n care cel ce nseala crede ca p este fals, n timp ce, cel nselat crede cap este adevarat. n autonselare este de la sine nteles ca cei ce se autonseala se nseala intentionatcreznd ca p si exista un moment n care crede ca p este fals n timp ce cred si ca p este adevarat.

Prima problema care se pune este daca autonselarea reprezinta un act de vointa, dacaimplica intentia si responsabilitatea, avnd astfel trasaturile standard ale oricarei minciuni, saudimpotriva, este un act reflex de autoaparare, care nu incumba nici o obligatie morala.Autonselarea nu este produsa de graba sau de ngrijorare, de confuzie sau de afecti-uni psio-fizice. Ea nu este o eroare mecanica. Ea implica persoana, dorintele si scop-urile sale, credintele ei, conferind: convenabilitate, instrumentalitate si confort. Deaceea ea este o forma blamabila de iresponsabilitate aleasa constient ca optiune.Motivul pentru care autonselarea se ntmpla tine probabil de un reflex al instinctului de conser-vare mai mult sau mai putin dezvoltat de la un individ la altul, n functie de care oamenii coop-ereaza cu ei insisi pentru a se autonsela sau dimpotriva, opun rezistenta ramnnd ancorati n real.

Autonselarea intra n functiune cnd cel ce nseala nu realizeaza ca el se induce n eroarepe sine, si nu cunoaste motivele pentru care se nseala pe sine. Distingerea autonselarii derationalizare este o problema foarte subtila si ncearca sa scuze judecata gresita sau reprimarea.Cerinta cruciala pentru autonselare este ca victima sa fie inconstienta pe motivele sale de a mentinecredinta falsa. Ar putea parea ca autonselarea este un alt termen pentru conceptul freudian de repri-mare. Exista cel putin doua diferente. n reprimare, informatia ascunsa de sine reiese dintr-o nevoieadnc asezata n structura de personalitate, ceea ce nu este cazul tipic n autonselare. Unii sustin caconfruntarea celui ce se autoinseala cu adevarul poate rupe nselarea, n timp ce n reprimare, o aseme-nea confruntare nu va conduce la constientizarea adevarului. Pacientul bolnav de cancer nu este cons-tient ca nselarea sa este motivata de inabilitatea sa de a se confrunta cu frica mortii sale iminente.

Dupa Freud cunoasterea ncepe cu perceptia si sfrseste cu raspunsul. Fluxul infor-mational poate fi deviat, transformat, sters, informatia ajungnd apoi n primul sistem de mem-orie de unde se distribuie ntr-o serie de alte sisteme de memorie. Sistemul primar triazansa informatiile care ar putea provoca durere sau anxietate. Aceste informatii iesind din cir-cuit, duc la o informatie lacunar constientizata. Aici s-ar gasi resorturile minciunii de sine.Jean-Paul Sartre vorbeste de rezultatele ndoielnice ale autonselarii, afir-mnd ca aceasta are rezultate bune numai pe termen scurt.Fingarette se ntreaba cum se poate ca una si aceeasi persoana sa stie si sa nu stie ceva nacelasi timp. Un raspuns posibil este cel dat de Leon Festinger n teoria disonantei cogni-

28

tive, si anume acela ca oamenii resping informatiile care le produc disconfort si accepta infor-matiile care sunt concordante cu valorile personale, acesta fiind singurul criteriu de sortare.Gur si Sackheim definesc autonselarea ca motivarea inconstienta a uneia dindoua cognitii aflate n conflict. Exista cteva conditii necesare autonselarii:

individul sa aiba 2 credinte contradictorii (p si non-p); aceste credinte sa fie simultane;

individul sa nu fie constient de retinerea uneia dintre credinte;

operatiunea mentala ce determina care continut mental este si care nu este subiectul consti-entizarii sa fie motivata.

Se remarca faptul ca totusi, cunoasterea adevarului reprimat ramne nregistrata cumva n creier.S-a

pus ntrebarea ce anume motiveaza autonselarea?. Ca raspuns la aceasta ntrebare, cea mai cunoscutateorie era ca cel ce se autonseala si doreste ca acel lucru sa fie adevarat. Aceasta ipoteza justificaanumite cazuri de autonselare ca de exemplu atunci cnd cineva care mai are putin par se minte pe sineca are un par foarte des. Se poate spune ca aceasta credinta gresita este motivata de dorinta subiectuluide a avea mai mult par. Dar ce se ntmpla n cazurile n care, de exemplu, un sot crede ca sotia lui lnseala fara ca aceasta sa o faca. Cnd din cauza geloziei si n lipsa de argumente rezonabile un sot credeacest lucru, se mai poate spune ca acesta si doreste ca sotia lui sa l nsele? n acest caz nu mai putemvorbi despre motivarea autonselarii de dorinta ca sotia lui sa l nsele. Nimeni normal nu si-ar dori asta.Deci, nu se poate vorbi despre o motivatie generala care ar putea genera autonse-larea, ci mai degraba despre una particulara, specifica de la caz la caz, bazatape structurile inconstiente personale, pe nevoile si vulnerabilitatile fiecaruia.Autonselarea poate aparea n mai multe ipostaze:

[1.] autonselarea metafizica este o necesitate pentru a te putea mpaca cu viata, cuinsuportabilul ei, n caz contrar realitatea fiind prea dura. Se refera la faptul ca oamenii sicreeaza iluzia ca viata lor are un sens fara a fi siguri si fara a avea argumente palpabile caeste adevarat.autonselarea ca autoiluzie reprezinta o credinta cinstita ntr-o falsa caracteri-zare a sinelui, care duce la erori cognitive sau informationale;autonselarea ca dezindividu-alizare conduce la fenomene precum camuflarea identitatii si a personalitati proprii. Estecazul uniformelor care modifica personalitatea purtatorilor lor;autonselarea prin biasareaonestitatii (fairness bias) tendinta subiectiva inconstienta prin care ne reprezentam pe noimai pozitiv dect suntem n realitate n ceea ce priveste onestitatea, moralitatea, dar nu sin ceea ce priveste inteligenta, deoarece nivelul de controlabilitate a unei trasaturi de per-sonalitate este proportional mai ridicat cu dezirabilitatea acesteia. Tindem sa pretuim mai

29

mult ceea ce putem controla;autonselarea ca dubla nselare oamenii se pot autoconvingeca nu mint. Acest lucru se ntmpla deoarece constiinta minciunii este usor de detectat siimplica sanctiuni dure. Prin aceasta dubla nselare a sinelui (mintirea propriu-zisa si min-ciuna asupra faptului ca ne-am mintit), sistemul devine att de fluid nct poate scapa chiarsi unui psiholog;autonselarea ca spalare a creierului - desi agentul declansator se gasesten exteriorul psihicului, individul continua sa schimbe caracterul de fals sau adevarat al in-formatiilor din propria vointa.autonselare n minciuna de masa autonselarea se amplificaatunci cnd si celor din jur li se ntmpla acelasi lucru.

Autonselarea este explicata n psihanaliza de fenomenul refularii. Aceasta presupune alungarea dinconstiinta oamenilor a continuturilor care ar putea sa le tulbure acestora starea de bine. Aceste continuturipot fi emotii, gnduri, situatii, amintiri etc. Deci refularea permite protejarea echilibrului psihological individului. Constiinta este nselata de partea inconstienta a psihicului. Dar psihicul fiind compusdin partea constienta si cea inconstienta, se ajunge la autonselare. Cu toate acestea aceste continuturinu se pierd. Ele ramn n inconstient si actioneaza de acolo pe cai insesizabile straine constiintei.

Putem sa explicam autonselarea si prin celelalte mecanismele de aparare, sau prin cteva din-tre mecanismele de aparare. n cartea sa Mecanismele de aparare. Teorie si aspecte clinice, Ser-ban Ionescu spune ca mintea este nselata de inima n cazul rationalizarii. Aceasta este folosita in-itial ca aparare sociala, dar ajunge sa fie folosita ulterior ca mecanism intern. Cnd eul nu maiface fata provocarilor realitatii, cnd pulsiunile inconstiente intra n conflict cu cenzura supraeului,mecanismele de aparare intra inconstient n functiune, pentru a proteja eul si astfel se produce au-tonselarea. Nu de putine ori spunem despre unii oameni ca sunt niste mincinosi si ca nu vor sa re-cunoasca adevarul, cnd de fapt ei cred cu adevarat n ceea ce au spus, dar mecanismul negarii au pusstapnire pe o parte din realitatea lor interna. Realitatea obiectiva este att de dureroasa sau att deintolerabila nct negarea intra inconstient n functiune pentru a ajuta persoana sa reziste tensiunii.

La fel se ntmpla si cu mecanismul transformarii n contrariu, care nu de putine ori ne scoatedin sarite la apropiatii nostii. Din cauza acestor mecanisme de aparare apar contraziceri la fel defondate din ambele parti, pentru ca amndoi participantii la comunicare cred cu toata puterea nceea ce afirma. nsa numai unul dintre ei reuseste sa se minta pe sine si astfel sa l mintasi pe celalat. Recurgerea la refuz conduce adesea, n cazul adultului , la minimizari sau max-imizari manifeste ale realitatii. Astfel, neplacerile sunt minimizate, iar succesele maximizate.

Asa stau lucrurile si cu celelalte mecanisme de aparare, care nu fac altcevadect sa nlature sau sa modifice o parte din realitate care daca ar fi cons-tienta ar produce niste conflicte interioare carora eul nu le-ar rezista.

30

15. Minciuna si regimurile totalitare

Stim cu totii ct de importanta a fost minciuna n regimurile totalitare, ct de mult rau a pututgenera si ct de greu ne-a fost sa trecem peste credintele gresite adnc sadite n constiinta noastra de lid-erii comunisti persuasivi si convingatori. Ce au ncercat liderii totalitari a fost nu doar pastrarea la crmaconducerii a sistemului pe care l conduceau, dar mai ales modificarea constiintei supusilor si transfor-marea lor n niste sclavi care sa le serveasca scopurilor personale. S-a ncercat asuprirea vointei liberea oamenilor prin dezinformare si minciuna, prin impunerea cu forta a unor valori arbitrare, prin induc-erea fortata a unor credinte despre sistemul respectiv si despre liderii lor. Minciuna si neadevarul erauesenta acestor regimuri, iar oamenii erau cobaii pe care se facea experimentul. Este cel mai bun exemplupentru a observa efectele minciunii. Dar sa vedem cum anume au reusit sa ajunga att de departe.

Pentru a se influenta ceea ce se concepe, ce se proiecteaza, ce se gndeste nouse foloseste minciuna conceptuala care influenteaza felul de a vedea realitatea , ansamblurilede opinii, de idei cu privire la problemele filosofice, stiintifice, politice, sociale, economice,artistice etc., iar intr-un cadru mai general influentnd conceptia despre lume si viata.

Orice taxonomie este de fapt o conventie, realitatea fiind un ntreg indivizibil, un con-tinuum spatio-temporal. De fiecare data, intr-un act comunicational se produce inevitabil o re-ducere de date si deci o distantare de realitate. Definirea oricarei probleme influenteaza re-zolvarea ei, prin nsasi mbinarea conceptelor ei constituente. S-ar parea ca minciuna concep-tuala este intrinseca reflectarii realitatii n constiinta, iar dimensiunea ei depinde de marimea de-viantei dintre aceste doua planuri. Dar determinanta pentru acordarea calificativului de min-ciuna unui mesaj este prezenta intentionalitatii de a transmite falsul la emintator (sursa).

Educatia are o dilema majora: trebuie deschis spiritul catre lumea nconjuratoare sau trebuieformati buni cetateni?. Raspunsul la aceasta ntrebare face diferenta dintre propaganda si educatie,deoarece ultima iti arata cum sa gndesti, iar prima ce sa gndesti. Desi ambele sunt manipulari for-mative bazate pe minciuna conceptuala, este evident ca manipularea prin educatie este mult mai pericu-loasa, caci ea deschide spiritul n mod selectiv spre valori prefabricate, convenabile ideologiei oficiale.Apogeul manifestarii minciunilor conceptuale l gasim n regimurile totalitare. Aici apar minci-unile cel mai minutios elaborate, deoarece menirea lor era sa confere ideologiei totalitare carac-terul de sacralitate, de adevar final, dincolo de orice ndoiala, pervertind conceptele deja cunos-cute carora le confereau ntelesuri noi, care sa serveasca exclusiv ideologiei lor. In societatile so-vietice minciuna devine adevar. Totalitarismul, ntruct el reuseste sa abroge nsasi ideea de ade-var, nu mai poate fi acuzat de minciuna (Leszec Kolakowski n tratat de manipulate p. 52).La rndul sau Piotr Wierzbicki distinge trei modalitati de de-formare prin minciuna conceptuala n regimurile totalitare:

31

[1.] anularea limbajului realizata prin intermediul limbii de lemn, prin conferirea denoi sensuri, prin schimbarea semanticii uzuale si a semnificatiilor anterioare ale cuvintelor.

anularea logicii realizata prin apelarea la ncredere u la realitate, prin recursul la misticadoctrinara si abandonarea efortului argumentativ. anularea realitatii consa n nlocuireapartilor de realitate incomode cu agregate conceptuale conforme dogmei si cu mituri legiti-matoare si justificative. Noua realitate este vazuta ca fiind cea mai buna, superioara oricareialte realitati.

Refuzul minciunii conceptuale n regimurile totalitare se face cu mare dificultate si prinasumarea unor riscuri uriase. Sa ne amintim de arestul politic din tara noastra. Cti in-telectuali care au luptat pentru adevar si dreptate au avut de suferit. Cti au fost nevoitisa fuga peste hotare pentru ca le stricau planurile comunistilor si trebuiau eliminati.Date fiind acestea, si observnd puterea de distrugere a minciunii la nivel de mase, mai exista oaredubii ca efectele minciunii, mai devreme sau mai trziu, sunt negative? Are oare cineva dreptul sane controleze dreptul la libertatea de gndire? Poate fi cineva att de bun si att de cinstit nct sane minta pentru a ne face fericiti? Se poate ajunge la fericire pornind de la niste credinte false?Este oare nevoie sa construim o noua realitate pentru a ajunge la scopul final? si mai mult, att degreu este de suportat adevarul si realitatea aceasta nct sa avem nevoie sa fim mintiti pentru a puteatraii n liniste? Credem ca educatia copiilor nostii ar trebui sa plece de la prezentarea onesta a re-alitatii lasnd la latitudinea lor posibilitatea de a alege drumul viitor, de a se lasa condusi de cred-inte false despre realitate. Si, mai mult credem ca avem cu totii responsabilitatea de a ne conducevietile dupa niste principii reale si oneste, pentru ca n caz contrar conflictele nu vor nceta sa apara.

16. Costurile si beneficiile minciunii

Credibilitatea este o forma de avere. Relatiile de durata se bazeaza pe credibilitate si ncredere.Oamenii fac putine unul pentru celalalt fara un capital de ncredere. Sinceritatea si ncrederea suntde obicei esentiale pentru bunul trai. Daca cineva vrea sa fie crezut atunci cnd spune adevarul, tre-buie sa aiba credibilitate. Credibilitatea este necesara si pentru ca cineva sa creada ceea ce minti.O persoana care rezista minciunii are capacitatea de a construi relatii de durata si de ncredere.Mentinerea unei perceptii gresite n mintea unei persoane cu care exista o relatie necesita mentinereconstanta si srguinta, un pret care nu este platit de cineva care spune adevarul. Minciunile nece-sita noi minciuni pentru a ntarii impresia falsa. Mincinosul trebuie sa tina minte toate minciunilepentru a mentine iluzia. Adevarul devine un dusman de temut al mincinosului. Inteligenta per-soanei pacalite devine dusmanul mincinosului. Acumularea de minciuni creste probabilitatea de-scoperirii. Odata cu descoperirea si colapsul unei fabricatii complicate vine si o pierdere consid-erabila a credibilitatii si a ncrederii. Odata ce ncrederea este pierduta este greu de recstigat.

32

Un mincinos se va simti bine doar n compania celor care sunt usor de pacalit - nu n acelorainteligenti care nteleg. ncrederea este un ingredient foarte important n toate aspectele vietiicare este dependenta de relatiile personale - inclusiv munca, afaceri, prietenii familie, dragoste.

17. Detectarea minciunii

Pentru ca minciuna exista, oamenii si-au format si deprinderea de a depista minciunile spuse de altii.Pe lnga arta minciunii care exista de atta vreme, s-a constituit si arta detectarii minciunii. nca dinantichitate se foloseau diferite metode de a scoate adevarul de la infractori. Unele metode erau foartebrutale (tortura), altele fiind mai subtile ca de exemplu mbatarea infractorului sau tragerea de limba.Au existat multe idei si teorii care sustineau ca anumite comportamente sunt indica-tori ai minciunii, unele fiind mai aproape de adevar, altele nu. Cele mai cunoscutecomportamente care sunt asociate cu minciuna n viata cotidiana sunt urmatoarele:Semne simple ale minciunii

Tipul de minciuna si faptul de a