FAM. ORTHOMYXOVIRIDAE

agenti etiologici ai gripei, larg raspanditi cu infectarea intregului regn animal om, pasari domestice si salbatice, animale domestice si salbatice gripa evolueaza endemoepidemic si pandemic

Virusurile gripale1. Clasificare: tipuri (ag. nucleoproteinic): A, B si C subtipuri (atg de suprafata HA si N la tip A): 16 (HA) si 9(N); la om: H1N1, H2N2, H3N2, H1N2 variante (tulpini): A(tip)/ Hong-Kong (oras sau tara/1 (nr. tulpina)/68 (an izolare) - H3N2)

2. Structura morfologie: forma sferica/filamentoasa de 90-100 nm invelis (anvelopa): dublu, lipoproteic, derivat din mem. cel. proiectii (spiculi) externe: HA si N glicoproteine proteina M (matrix) captuseste fata interna anvelopa capsida: simetrie helicoidala genom: ARN monocatenar (5x10/6 da), sens -, 8 segmente (v. C 7 segm.) nucleocapsida (capsida + ac. nucleic) componente: nucleoprot. (NP) asociata cu ac. nucleic (dubla spirala = 15 nm); polimeraze (PB1, PB2, PA); proteine nestructurale (NS1, NS2 si BM2 la v. gripal B)

3. Functii biologice: virion intact: infectivitate invelis : protector la ribonucleaze; proteina M (M1, M2) rol stabilizator si ansamblare (M1 doar la A) HA: glicoproteina trimerica inactiva, ancorata in invelis (frag. mem.cel.), cap ext. globular (situs atasare receptor cel si epitopi specifici - 4 de combinare atc.); activa prin clivaj proteic (proteaze gazda) :H1(3) si H2 (3) functii: intiaza ciclu infectant (legare receptori cu ac. sialic); fuziune la mem.cel.; inhibata de atc SN N: glicoproteina tetramerica (4 polipeptide cu situs enzimatic): v. C nu are N functii = scindeaza ac. sialic (mem. cel.) fav.: patrundere in strat mucus, indeparteaza receptori HA (cel. infectate) prev. infectia succesiva, inactiveaza inhib nespecifici al HA, elibereaza virusul. NP: protejeaza ARN PA, PB1, PB2: enzime cu rol in replicare si transcriere NS1 si NS2: nu se cunosc functiile Genom: depozitar al informatiei care codifica 10 polipeptide

4. Structura antigenica a. antigene specifice de tip: - atg. NP solubil, stabil = nucleoproteina; evidentiere: RFC, ELISA, citotox. (vitro) A, B, C - antigenul M (proteina M): detectare ELISA, imunoprecipitare in gel b. antigene specifice de subtip: - atg. HA (hemaglutinina): major de suprafata; testare: HAI, SN, RFC, ELISA , r. citotoxicitate - atg. N (neuraminidaza): de suprafata c. variatia antigenica: - modificarile antigenului de suprafata:

- variatie minora (antigenic drift) = aparitie lenta de mutante HA si N (mutatii punctiforme) prin modificari in a.a. si configuratia spatiala a situs-ului antigenic care creste susceptibilitatea la infectie a masei receptive - variatie majora (antigenic shift) = aparitie brusca de noi subtipuri prin recombinari a subtipurilor de virusuri circulante la om si animale, datorita genomului segmentat. Modificarile genomice determina cresterea virulentei si schimbarea spectrului de gazda .

5. Actiunea agentilor fizici si chimici: infectivitatea scade la 560C (20 30 min.), radiatii UV si gamma labile la solventi organici, formol si beta propiolactona prezervarea infectivitatii : 7 zile (+ 40C); indelungata (ani la 700C sau liofilizare

6. Cultivare: a. oua embrionate: cele trei tipuri se izoleaza pe oua de 10-12 zile la 34-350C (inoculate i. amniotic si i. alantoic; v. C doar i. amniotic): evdentiere prin HAD si HA cu hematii de cobai, gaina, umane grup 0 I b. culturi de celule: culturi primare rinichi de maimuta (Rhesus), linii celulare MDCK (rinichi caine) si LLC-MK 2; efect citopati discret (rotunjire, desprindere) c. animale: infectie experimentala la dihor (inoc. i.nazal: febra, frison, rinita); soarece alb (inoc.i.nazala: pneumonie letala cu lez histopat asemanatoare om); hamsterul, cobaiul, sobolanul (inoc. i.nazala: apar doar atc.)

7. Patogeneza clinica: poarta de intrare: cai respiratorii superiosare prin picaturile Pflugge; particule (aerosoli38-400C, frison, cefalee, astenie, mialgii/artralgii, tuse uscata, rinoree, disfagie; perioada de stare: 3-6 zile vindecare cu astenie intensa forme: grave la nou-nascuti (moarte subita); copii: febra >, convulsii, crup, pneumonii primare; batrini (des complicatii). Gripa maligna: encefalopatii, miozite, miocardite, sindromul Reye (encefalopatie progresiva cu degenerescenta grasa organe si hepatopatie) complicatii: suprainfectii bacteriene (s. aureus, H. influenzae, diplococus pneumoniae) = otite, sinuzite mastoidite, pneumonii secundare

8. Imunitate umorala: - specificitate inalta de tip, subtip, varianta - atc apar la o saptamina de la debut, titru maxim la 3 saptamini, anti: HA, N, NP si M; protectia la reimbolnavire de anti HA si N cu an. titruri (>40); dupa infectia naturala 80% au atc anti HA (raspuns primar: IgM, IgG si IgA; raspuns secundar: IgG si IgA); atc. de la mucoase: IgA au efect neutralizant anti HA si persista 3-5 luni, iar IgM local si IgG seric protejeaza mucoasa celulara: - la 1-3 zile - cresc: neutrofilele ; scad : limfocitele (T,B,K)- reactii : citotoxice (citoliza cel infectate cu exprimare HA, M si NP) prin 1. limfocite T efectoare (markeri OKT3 si OKT4); limfocitele Ts restrictive de CMH I rec. atg interne (NP), iar limfocitele Th restrictive de CMH II rec HA 2. celule NK inductoare de IFN 3. celule K 4. citotoxicitate dep. de atc. dirijata fata de HA si N- hipersensibilitate intirziata: limfocite Td - r.i.cel. au rol in vindecare- IFN : apare din prima zi de boala (ser si tractul respirator)

9. Diagnostic de laborator Produse patologice: secretii nazo-faringiene (tampoane, aspirate, spalaturi), secretii traheo-bronsice (aspirare, lavaj), fragmente organe (pulmon, creier biopsie)a . detectie virus teste de tip directigen (diagnostic rapid) IF ELISA RT-PCR b. izolare/identificare oua embrionate (10-11 zile) inoc i. amniotic si i. alantoic (virus C doar i. amniotic); evidentiaza virusul prin HA (hematii gaina, cobai, umane grup 0 I) ; identificare prin HAI cultura celulara: culturi primare rinichi maimuta, linia MDCK (rinichi caine); incubare 34-350C; Efc necaracteristic (rotunjire, crestere refringenta); evidentiaza virusul (1-3 zile) prin HAD (hematii cobai); identificarea virusului prin HAI diagnostic serologic:- cresterea titrurilor atc. serici (x4) testata pe seruri duble (acut si convalescent) prin: HAI (tip, subtip, varianta), SN, RFC (tip), hemoliza radiala

10. Epidemiologie V. gripale tip A produc: epidemii (drift antigenic) la 2-3 ani (rata de atac: 15-25% colectivitati deschise si 40% in cele inchise; pandemii (shift antigenic) la 11- 38 ani V. gripale tip B produc: epidemii la 4-5 ani V. gripale tip C: cazuri sporadice Sursa de infectie : omul bolnav Rezervoare de v. si potentiale surse de noi subtipuri : pasari domestice si salbatice (inclusiv migratoare) Transmisie: contact direct Susceptibilitate: generala Contagiozitate: 3 zile de la debut Imunitatea este specifica de tip, subtip si varianta

11. Tratament: derivati de adamantina: amantadina si rimantadina active pe tipul A toxicitate SNC mecanism de actiune : inhibitori ai M2 rezistenta: 15-30% din tulpini antineuraminidazice: active pe v. A si B rezistenta: 1-2% din tulpini reactii adverse: gastrointestinale

12. Profilaxie: vaccin compozitie : tulpini circulante v. A (H3N2 si H1N1) si B tipuri: inactivate cu: virus intreg, virus fragmentat (splitat), subunitati virale (hemaglutinina) vii atenuate chimoprofilaxie amantadina antineuraminidazic

FAMILIA PARAMYXOVIRIDAE

Virusuri care determina infectii la: mamifere: pesta (bovine, capre, oi), jigodia canina, boli murine (v. Sendai) om: boli respiratorii, rujeola, oreillonul, infectii persistente (PESS) Clasificare: genul paramyxov.: v. paragripale 1, 2, 3, 4; v. urlian genul morbilliv: v. rujeolos genul pneumov.: v. sincitial respirator Caractere generale comune:virioni pleomorfi (sferici/filamentosi), 150-300 nm constitutie: a. invelis (lipoproteic) cu proiectii exterioare (spiculi) glicoproteice: proteina HN (hemaglutinanta si neuramindazica pe hematii gaina/cobai) - gen paramyxov proteina HA (activitate hemaglutinanta pe hematii de maimuta)- gen morbilliv. proteina G (fara activitate) - gen pneumov. factori de fuziune (Fo): activare prin clivaj (toate genurile), rol in infectivitate, hemolitica proteina M (fata interna invelis): rol in ansamblare b. nucleocapsida : genom: o macromol. ARN monocatenar (5-8 x 10/ da), sens negativ, 6 gene simetrie capsida helicoidala cu proteine: NP (paramyxov.), NC (morbilliv),N (pneumov.) - rol de protectie ARN; proteinele L si P + polimeraze/transcriptaze

1. GENUL PARAMYXOVIRUS V. paragripale 4 tipuri agenti a unor boli respiratorii endemo-epidemice la varste mici

Patogeneza: poarta intrare respiratorie contact direct bolnav (tuse, stranut) incubatie: 3-6 zile, multiplicare in cai respiratorii superioare adulti: infectii usoare/inaparente copii / sugari : febra , crup (para 1 si 2), pneumonie/bronhopneumonie (para 1 si 3); para 4 da infectii minore

Imunitate: rezistenta depinde de IgA si IgE local (mucoasa nazala) si mai putin de atc umorali raspuns imun specific de tip atc hemaglutino inhibanti, fixatori de complement, neutralizanti

Diagnostic de laborator: produse patologice: secretii nazo-faringiene, sputa, fragmente organe (post mortem)a. examen direct: IF (celule tract respirator), ELISA, RT-PCR - specificitate de tip b. izolare/identificare; culturi de celule primare, linii simiene (LL -MK2) - efect sincitial, IF, ELISA c. diagnostic serologic: teste in dinamica (ELISA, SN, HAI, RFC) - infectie acuta: IgM - reactii incrucisate cu V. urlian

Epidemiologie: sursa: omul bolnav , contact direct, contagiozitate (30-40%) evolutii epidemice: toamna si iarna susceptibilitate >: copiii mici tipul 3 cel mai frecvent rezistenta: max. 12 luni, reinfectii frecvente Profilaxie: nu sunt vaccinuri eficiente

2. VIRUSUL URLIAN V. parotiditei epidemice ag. cauzal al parotiditei epidemice (infectia gl. parotide) incubatie: 2-3 saptamini

Patogeneza: - transmitere: saliva si secretii respiratorii (picaturi Pflugge) multiplicare primara in epit. respirator si ggl regionali, diseminare viremica la gl. salivare, testicole, ovare, pancreas (infectare limfocite T); multiplicare secundara in epiteliul duct parotidian (edem, infiltratie limfomonocitara, degenerscenta, atg prezente) cu marire de volum gl. (inflamatie). Leziuni similare testicole. eliminare prin: urina - izolare v.: saliva (1-6 zile), sange (3-5 zile), fecale/urina (10 zile) afectare SNC (50%): meningism usor (pleiocitozalcr), meningo encefalite (0,5%) alte localizari: miocardite, pancreatite (diabet juvenil), nevrite auditive (hipoacuzie), orhite/ovarite (sterilitate) Imunitate: raspuns umoral: 80% adulti au anticorpi; atc trec transplacentar; atc anti HN (2-3 saptamini maxim 4 sapt) depistare SN, HAI, RFC; atc . fixatori neprotectori celular: limfocite citotoxice (sange si lcr meningite); raspuns citotoxic dependent atc.; hipersensibilitate intirziate (indivizii imuni au idr pozitiv la v. inactivat)

Diagnostic laborator: - Produse patologice: saliva, urina, lcr culturi celulare: primare (umane, simiene); linii celulare: Vero, HeLa ; efect citopatic: celule gigante si sincitii; HAD cu hematii cobai/umane grup 0 . oua embrionate: HA lichide amniotice; identificare v.: inhibarea HAD, IF, SN, HAI diagnostic serologic: det. IgM si IgG (probe duble) prin ELISA; mai rar: RFC, HAT

Epidemiologie: larg raspindita sursa: om bolnav (elimina virus 10-12 zile) transmisie: directa focare epidemice apar in colectivitati 30-40% infectii inaparente receptivitate generala, imunitate durabila Profilaxie: vaccinuri vii atenuate (fibroblaste de embrion de gaina, ou embrionat); eficacitate 90% vaccinuri inactivate (formol): protectie limitata 3. GENUL MORBILLIVIRUS Virusul rujeolos- este agentul etiologic al rujeolei, o boala a copilariei caracterizata prin: febra, enantem si exantem (tipice), incubatie: 11 zile evolutie endemo-epidemica, contagiozitate extrema

Patogeneza: patrunde resp. prin picat Pflugge multiplicare primara (2-4 zile), apoi prin macrofage la ggl. limfatici regionali sange (viremie primara) la SRE infectie organe limfoide cu: febra, catar oculo-nazal tuse seaca, semn Koplik = pete rosii cu varf alb. Virus prezent in: sange, ggl., splina, pulmoni si se elimina prin secretii respiratorii, lacrimi, urina. Viremia secundara = diseminare masiva prin limfocite si monocite in toate tesuturile epitelialesi limfoide.

Clinic: rash (maculo-papular), centrifug (fata, trunchi, membre). Apar primii atc si r.i.cel. dispare viremia si cel gigante la o saptamana vindecare urmata de anergie .

Complicatii: encefalita acuta la n zile dupa rash. Autoimuna? - encefalita acuta infectioasa (izolare v.) PESS apare la 2-10 ani (v. defectiv, r.i alterat) la malnutriti: infectii sec cu mortalitate 5-10% (bronsite, b-pneumonii, enterite, otite; pneumonia cu cel gigante la i. depresie.

Imunitate: dupa boala imunitate toata viata atc materni dau rezistenta 6-8 luni atc. fata de HA, F, NP prez. in rash, max in covalescenta; reactii HAI, RFC, SN r. cel.: limfocite citotoxice. Dupa boala r. de hipersensib intirziata negativ 4-5 sapt.

Diagnostic de laborator: produse patologice: secretii conj./rinof., sange (leucocite la debut, urina in prima saptamina, creier (necropsie) examen direct: amprente muc nazala/ ecretii pentru cel gigante: IF (sediment urina, secretii nazale izolare/identificare (nu este curenta): culturi primare umanesimiene (amnios, rinichi embrionar). Efect citopatic + HA cu hem maimuta; in PESS tesut cerebral cocultivate cu linii Vero . Identif. Prin HAI, SN, RFC, ELISA diagnostic serologic: seruri perechi (x 4) HAI, RFC, ELISA IgM

Epidemiologie: raspindire universala contagiozitate > (95%), frecv > intre 5-7 ani endemica orase, epidemiile sezoniere (iarna primavara) la 3-5 ani sursa: om bolnav cu transmitere directa (secretii respiratorii) receptivitate: universala

Profilaxie: vaccinuri vii atenuate (Schwarz), v. cultivate pe fibroblaste de embrion de gaina, diploide umane; adm trivaccin 1-5 ani ,Revaccinare 5 ani (7ani)

4. GENUL PNEUMOVIRUS Virusul sincitial respirator determina i.r.a la sugari si copiii mici (25% pneumonii si 50% bronsiolite); incubatie de 4-5 zile; < 6 luni infectie severa

Patogeneza: v. se multiplica in epiteliul cai respiratorii superioare (necraze), apoi disemineaza la bronhii si parenhimul pulmonar

Imunitate: rol important IgA secretor si im. celulara

Diagostic de laborator: examen direct: IF, ELISA, RT-PCR izolare/identificare: efect citopatic caracteristic; detectie prin IF sau ELISA diagnostic serologic: crestere dinamica atc. (x4) prin ELISA, RFC