VR4STEM

Manualul utilizatorului

1

Cuprins

Principii..........................................................................................................................................5

Capitolul 1: Introducere în lumea virtuală 3D..................................................................................6

Concepte și fundal.............................................................................................................................8

Capitolul 2: Lumi virtuale ȋn educaţie............................................................................................11

Introducere și stare curentă............................................................................................................12

Oportunităţi și Aptitudini ȋn Lumea Virtuală....................................................................................13

OpenSimulator................................................................................................................................15

Introducere..................................................................................................................................15

Arhitectura..................................................................................................................................15

Instalare.......................................................................................................................................16

Instalarea pe Windows................................................................................................................17

Instalarea pe Linux.......................................................................................................................17

INSTALAREA 3D VIEWER („vizualizarii” 3D)......................................................................................17

Configurarea sistemului de înregistrare pentru utilizatori...............................................................18

Depășirea barierelor: firewall-uri, limitări de hardware și software pe care utilizatorii le pot

întâmpina........................................................................................................................................19

Regiunile......................................................................................................................................20

Terenurile....................................................................................................................................20

Grafica 3D....................................................................................................................................21

Programele care redau grafica 3D și conturile de utilizator.........................................................22

Avatarele.....................................................................................................................................22

Texturile.......................................................................................................................................24

Communicare..............................................................................................................................26

Interacţiuni elementare...............................................................................................................27

2

Scripting (LSL)..............................................................................................................................27

Caractere care nu pot fi jucate (Non-Playable Characters)..........................................................28

Sistemul de mesaje......................................................................................................................29

Scripturi speciale.........................................................................................................................30

Interacţiunea cu NPC.......................................................................................................................30

Capitolul 3: Designul lumii virtuale..........................................................................................32

Promovarea prezenţei.....................................................................................................................33

Comportamentul uman...................................................................................................................35

Proiectarea interfeţei 3-D cu utilizatorul........................................................................................35

Capitolul 4: Folosirea Lumii Virtuale 3D........................................................................................38

Cearea unui cont..........................................................................................................................39

Găsește Lumea VR4STEM............................................................................................................39

Conectează-te la Lumea 3D.........................................................................................................39

Controale de bază............................................................................................................................40

Modificarea Ȋnfăţişării Avatarului....................................................................................................43

Navigare.......................................................................................................................................43

Poziţia Soarelui............................................................................................................................44

Prezentări....................................................................................................................................45

Pagini Web...................................................................................................................................46

Acceptarea Cardurilor de Notiţe/Obiectelor...............................................................................47

Găsirea Cardurilor de notiţe/ Obiectelor în Inventarul dumneavoastră......................................47

Avansat / Acces editare...............................................................................................................48

Testele şi gamificarea......................................................................................................................48

Cuprins de imagini

3

Figura 1: Crearea regiunii....................................................................................................................17

Figura 2: Descărcarea versiunii corecte...............................................................................................18

Figura 3: Crearea avatarului................................................................................................................19

Figura 4: Folosind cursorul pentru a ajusta forma unui avatar............................................................23

Figura 5: Crearea unei animaţii personalizate în QAvimator...............................................................24

Figura 6: Modificarea transparenţei și adăugarea efectului de strălucire...........................................25

Figura 7: Folosirea unei imagini transparente pentru a crea un trunchi de copac în 2D.....................25

Figura 8: Proiectarea unui site web în lumea 3D.................................................................................26

Figura 9: Un exemplu de mașină.........................................................................................................30

Figura 10: Un exemplu de NPC în Lumea Virtuală...............................................................................31

Figura 11: Manager de reţea..............................................................................................................39

Figura 12: Adăugarea unei noi reţele..................................................................................................40

Figura 13: Login în Lumea Virtuală......................................................................................................40

Figura 14: Instructiuni de deplasare....................................................................................................41

Figura 15: Instructiuni pentru zbor......................................................................................................41

Figura 16: Instructiuni pentru controlul camerei.................................................................................42

Figura 17: Ȋnfăţişarea avatarului Figura 18: Editarea

înfăţişării..............................................................................................................................................43

Figura 19: Meniul principal al Insulelor...............................................................................................44

Figura 20: Exemplu de mapă...............................................................................................................44

Figura 21: Poziţia Soarelui - alegerea altei părti a zilei.........................................................................45

Figure 22: Un exemplu de Panou.........................................................................................................45

Figure 23: Panouri ce prezintă aspectele teoretice ale cursurilor........................................................46

Figura 24: Navigarea pe Pagini Web....................................................................................................46

Figura 25: Exemplu Card de Notiţe......................................................................................................47

Figura 26: Inventar..............................................................................................................................47

Figura 27: Exemplu Test instrucţiuni...................................................................................................48

Figura 28: Specificarea ordinii corecte a unei proceduri......................................................................49

Figura 29: Selectarea elementelor corecte pentru a construi ceva....................................................49

Figura 30: Un panou care afișează elemntele pe care le-aţi descoperit deja.......................................50

Figura 31: Un element HUD (telecomandă) de pe ecran, permiţându-vă să navigaţi pe o drona........50

4

Figura 32: Un avatar care poartă ca element atasat o mască.............................................................51

Figura 33: Dialog cu un character NPC................................................................................................51

Principii

Acest manual este adresat lumii virtuale pentru training-ul de antreprenoriat STEM. Un trainer “VR4STEM” poate fi oricine care va utiliza lumea virtuală pentru a preda/învăţa aspecte ale STEM. Acest manual este independent și este scris intr-o manieră concisă și bine structurată. Acest manual cuprinde 4 capitole.

Manualul este structurat după cum urmează. Capitolul 1 face o introducere în lumea virtuală 3D în timp ce capitolul 2 descrie utilizarea realităţii virtuale în educaţie și mai exact utilizarea lumii virtuale 3D în procedurile educaţionale - concepte și instrumente. Capitolul 3 prezintă aspecte de fond privind proiectarea și instalarea unei lumi virtuale 3D și în final, capitolul 4 care prezintă lumea virtuală 3D dezvoltată și oferă instrucţiuni și îndrumări cu privire la modul în care poate fi folosită.

5

Capitolul 1: Introducere în lumea virtuală

3D

6

Astăzi, realitatea virtuală este utilizată pentru a descrie o mare varietate de aplicaţii asociate în mod obișnuit cu medii 3D imersive, cu puternic accent pe aspectul vizual. Majoritatea mediilor VR curente sunt afișate pe ecranul calculatorului sau pe afișajele stereoscopice speciale și se bazează în principal pe stimuli vizuali. Există totuși si simulări care includ informaţii suplimentare senzoriale, cum ar fi feedback-ul sunetului și forţei (informaţii tactile).Realitatea virtuală este din ce în ce mai folosită în educaţie, permiţând elevului să afle, să exploreze și să-și construiască propriile cunoștinţe. Evoluţia constantă a tehnologiei duce educaţia la noi căi, mult mai atrăgătoare pentru studenţi, făcând posibilă utilizarea de noi instrumente, care sa permită evoluţia procesului de predare. Realitatea virtuală ocupă un loc important în această evoluţie.

O lume virtuală este o lume bazată pe calculator unde mulţi utilizatori sunt conectaţi. În acest mediu ei își pot crea un avatar și, de asemenea, ei pot să descopere această lume, să participe la multe activităţi și să comunice cu alţi utilizatori. Comunicarea între utilizatorii acestei lumi poate fi prin: text, pictograme grafice, gesturi vizuale, sunet și prin utilizarea comenzii vocale. Această lume permite mai multor utilizatori să acceseze simultan această lume.

Termenul “Virtual World”este folosit pentru a descrie spaţii digitale care pot fi explorate din interior, unde utilizatorii pot naviga, interacţiona cu obiecte, cu alţi utilizatori și cu roboţi. Utilizatorii pot schimba informaţii prin text, audio, fotografii, animaţii și video. De obicei, prezenţa utilizatorului este facilitată de un "avatar" - un obiect 3D digital care este folosit pentru a reprezenta utilizatorul. Această reprezentare este aleasă de utilizatorul care poate opta ca identitatea sa virtuală sa aiba asemănare în lumea reală.

Lumile virtuale cunoscute în prezent sunt medii tridimensionale (3-D) pe care le puteţi obţine pe o reţea, de obicei prin Internet, fiind populate de utilizatori în formă de avatar care interacţionează cu mediul simulat și cu alţi utilizatori. Aceste lumi virtuale s-au mutat dincolo de mediile de jocuri și de chat și s-au transformat în instrumente puternice de comunicare și educaţie. Imersiunea senzorială și modul de comunicare cu alţi utilizatori le pot transforma intr-o abordare alternativă fezabilă a activitatilor educative precum: învăţarea la distanţă și formarea, comunicarea și colaborarea la nivel mondial. Numărul utilizatorilor din lumea virtuală privată și publică crește constant, de la 300 de milioane de utilizatori la nivel mondial în 2008, se așteaptă să fie aproximativ 1 miliard de utilizatori în 2017, populând lumile virtuale existente și noi, care sunt în continuă dezvoltare. Lumile virtuale devin o tehnologie majoră pentru predare, învăţare, cercetare și colaborare. Lumile virtuale constituie un spaţiu online în in plina evolutie pentru activitati educationale, cum ar fi: jocul colaborativ, învăţare, educaţie și muncă.

7

Concepte și fundal

Lumile virtuale se bazează pe dezvoltarea dorinţei umane vechi de secole de a se elibera de graniţele lumii reale. În spaţiul cibernetic 3D, utilizatorii pot interacţiona cu mediul virtual într-o manieră mai vie, care poate duce la dezvoltarea de noi forme de interacţiune om-mașină (HMI). Interacţiunea cu un computer prin folosirea unei tastaturi și a mouse-ului, care a devenit predominantă în ultimii 30 de ani, este nefirească pentru oameni și îi forţează să se adapteze la tehnologia existentă.În mod ideal, un mediu virtual ar permite utilizatorilor să se imerseze pe deplin într-o lume foarte convingătoare pe care o pot explora prin toate simţurile, interacţionând în mod natural si folosind noi forme de comunicare și înţelegere.

Proiectarea pentru învăţarea în lumi virtuale 3D

La proiectarea sesiunilor de învăţare pentru lumile virtuale 3D, este necesar să găsim un echilibru între câteva întrebări cheie:

– Real vs. Virtual: este senzaţia unui loc din viaţa reală reflectat obiectiv într-un mediu virtual?

– Științific vs. Social: Ce factori joacă roluri importante atunci când oamenii imersează spaţial și tematic într-o experienţă de învăţare știinţifică?

– Educație vs. Divertisment: O încercare de a face ca experienţa să ofere beneficii pentru experienţa de învăţare?

În mod logic, creatorii de cursuri / profesori / instructori ar trebui:

– sa definească rezultatele pedagogice și să selecteze abordărilor pedagogice adecvate;

– să accentueze conţinutul de învăţare folosind cele mai bune tehnologii 3D;

– să stimuleze interacţiunile studenţilor și să sprijine comunităţiile de învăţare;

– să adapteze mediile de învăţare astfel încât rezultatele pedagogice să poată fi atinse;

– să analizeze procesul pentru a descoperi principiile de proiectare care funcţionează cel mai bine și pot beneficia de viitoarele proiecte de dezvoltare.

Cursurile online într-un mediu 3D virtual pot fi considerate de succes dacă reușesc să-și angajeze în mod activ studenţii. Este deosebit de important ca profesorii să deţină competenţe adecvate în

8

utilizarea mediului și ar trebui să treacă prin sesiuni detaliate de formare online pentru a verifica ceea ce elevii vor experimenta.

Lumile virtuale 3D: note practice

Există multe platforme și versiuni virtuale care oferă funcţionalităţi diferite. De exemplu, persoanele care au folosit SecondLife s-ar putea aștepta ca OpenSim să se comporte în același mod, dar acest lucru nu este întotdeauna adevărat.

Cele mai multe lumi virtuale nu sunt servicii bazate pe web. Pe lângă configurarea unui server centralizat, utilizarea unui mediu virtual necesită instalarea unei aplicaţii client care rulează pe PC-uri conectate la lumea virtuală.

Pentru a instala, a configura și a rula o astfel de aplicaţie client, utilizatorii ar trebui să posede un anumit grad de cunoștinţe și abilităţi informatice. Hardware-ul PC-ului trebuie, de asemenea, să îndeplinească un set de cerinţe minime. Reţeaua ar trebui să fie configurată pentru a permite interacţiunea dintre aplicaţia client și server prin porturi și protocoale specifice. În ceea ce privește conexiunea la internet, lăţimea de bandă disponibilă trebuie să respecte cerinţele minimeh. Programul de protecţie din reţeaua școlară / organizaţie și la nivelul PC-ului trebuie să fie configurat corespunzător.

De asemenea trebuie asigurat un suport tehnic adecvat pe parcursul întregului proces de formare. În faza iniţială, va fi necesară asistenţa în timpul instalării și configurarea software-ului client și configurarea reţelei. Când se începe formarea și se desfășoară activităţi în întreaga lume, sprijinul tehnic va fi necesar pentru modificarea mediului și pentru utilizarea facilităţilor sale. Pentru a sprijini în mod corespunzător instruirea, vor fi necesare diferite tipuri de expertiză:

– cunoștinţe despre instalarea și gestionarea aplicaţiilor în diferite sisteme de operare - Windows Mac, Linux;

– cunoștinţe despre reţea pentru configurarea firewall-ului la nivelul PC-ului și a reţelei;

– cunoaștinţe despre interacţiuni și particularizări din lumea virtuală.

– Acest tip de învăţare poate consta în mesaje virtuale, în chat și face mai ușoară partajarea informaţiilor, ceea ce le face mai accesibile. Aveţi ocazia de a lucra în perechi, de a schimba idei, abilităţi, concepte legate de educaţie. Este interactiv, colaborativ și vă ţine foarte interesat. “Elevii trebuie să dobândească o gamă largă de cunoștinţe și abilităţi pentru a se integra în societate și aproximativ 80% dintre aceste abilităţi sunt dobândite prin învăţare informală”.

9

– Un alt avantaj al acestui tip de învăţare este acela că poate elimina conflictele dintre studenţii care nu împărtășesc aceeași cultură și aceeași naţionalitate, îi face legaţi unul de celălalt și interacţionează pentru a crea ceva și îi face mai deschiși și mai comunicativi.

– Învăţarea non-formală este un alt concept care trebuie discutat în continuare. Este foarte diferit structurat și are o mare varietate de subiecte. Nu are același curriculum, program sau misiuni ca învăţarea formală, ci constă mai mult în practică.

– Ca exemplu pentru mediul virtual, acest tip de învăţare poate consta în jocuri video, concepute special ca un instrument de învăţare mai ușor.

– “Deși procesele de învăţare nu sunt de obicei nici intenţionate și nici reflectate de gameri, o parte importantă a dezvoltării cognitive, motorice și sociale ia parte la contextul jocurilor. Ușurinţa de a dobândi cunoștinţe, aptitudini sau cunoștinţe în timp ce te joci trezește interesul de a folosi acest tip de învăţare pentru intenţii diferite“.

– Oportunităţile sunt ca elevii să poată învăţa și să se distreze în timp ce joacă acele jocuri, este o modalitate bună de relaxare, care are rezultate foarte productive. Jocurile pot spori cunoștinţele sale din diverse domenii cu doar un clic. Se poate face în timpul liber și poate fi un joc cu mai mulţi jucători, prin urmare, utilizatorul se poate conecta în același timp cu diferiţi jucători din diferite ţări sau orașe.

– În concluzie, fiecare tip de învăţământ poate îmbunătăţi anumite calităţi și are rolul de a câștiga cunoștinţe și combinându-le, poate duce la rezultate uimitoare în societatea noastră.

10

Capitolul 2: Lumi virtuale n educaţieȋ

11

Introducere și stare curentă

Realitatea virtuală este din ce în ce mai folosită în educaţie, permiţând elevului să descopere, să exploreze și să-și construiască propriile cunoștinţe. Evoluţia constantă a tehnologiei duce educaţia pe culmi noi, mult mai atrăgătoare pentru elevi si studenţi, făcând posibilă utilizarea noilor instrumente, cu un impact pozitiv asupra procesului de predare. Realitatea virtuală ocupă un loc important în această evoluţie.

O lume virtuală este o lume bazată pe calculator unde mulţi utilizatori sunt conectaţi. În acest mediu ȋşi pot crea un avatar și pot descoperi această lume, pot participa la numeroase activităţi și pot comunica cu alţi utilizatori. Comunicarea între utilizatorii acestei lumi poate fi facuta prin text, pictograme grafice, gesturi vizuale, sunet și prin utilizarea comenzii vocale. Această lume permite mai multor utilizatori să o acceseze simultan.

Cu foarte puţin timp în urmă, am fi putut considera că potenţialul mare al utilizării Realităţii Virtuale a fost în grupuri mici plasate în centre urbane mari și în centre de predare și cercetare. Cu toate acestea, în zilele noastre expansiunea crește din ce în ce mai mult și potenţialul de utilizare este imens.

Nimeni nu s-a gândit să înveţe într-un mediu virtual. Acest lucru este posibil datorită muncii multor programatori care au dezvoltat o astfel de lume. Acum este posibil să participaţi la o conferinţă virtuală, o discuţie, un examen sau un laborator în 3D. Există lumi pentru toţi: copiii mici, adolescenţii sau adulţii. Scopul acestor lumi este de a încuraja oamenii să înveţe cât mai multe lucruri.

Învăţarea formală, oferită în mod obișnuit de către profesori instruiţi care urmăresc o listă specifică de subiecte, face parte din una dintre cele trei forme de învăţare, celelalte fiind învăţarea non-formală și informală. Învăţarea formală nu trebuie confundată cu "teoria învăţării formale", care, așa cum ne aminteste Enciclopedia Stanford respectiv: "întruchiparea matematică a unei epistemologii normative".

Lumile virtuale joacă un rol tot mai important în educaţie, în special în învăţarea limbilor străine. S-a estimat că peste 200 de universităţi sau instituţii academice folosesc realitatea virtuală ca medii educationale pentru studenţii lor. Lumile virtuale 3D sunt adesea folosite pentru învăţarea constructive, din cauza oportunităţilor pe care elevii le pot explora, unde pot colabora și pot fi patrunde într-un mediu care poate fi ales de ei.

12

Învăţarea informală poate fi definită ca o modalitate particulară de învăţare, care derivă din activităţile și interesele persoanelor și grupurilor. După identificarea și selectarea intereselor exprimate de către cursanţi, activităţile informale de învăţare (discuţii, convorbiri sau prezentări, informaţii, sfaturi și îndrumări) se desfășoară într-un mod flexibil și informal, în locaţii informale ale comunităţii. Unul dintre cele mai bune exemple de experienţă de învăţare informală este simplificarea cercetării printr-o enciclopedie online, cum ar fi Wikipedia. Scriitorii și bloggerii consideră că astfel pot cerceta rapid un subiect de interes și pot colecta informaţii factuale despre o multime de celebrităţi, politicieni și alte persoane prezentate la rubricile de știri si actualitati.

Când au fost întrebaţi despre avantajul clasei virtuale ȋn locul claselor tradiţionale sau a laboratoarelor, majoritatea studenţilor au răspuns că principalul avantaj a fost că "nu trebuie să mergem la ore". Cu toate acestea, la întrebări mai profunde, mulţi studenţi au exprimat faptul că mediul i-a făcut să se simtă de parcă ar fi fost "la școală", "în școală" sau "de fapt acolo" încorporaţi în mediul înconjurător.

Învăţarea non-formală este intenţionată, dar este voluntară, si are loc într-o gamă diversă de medii și situaţii în care predarea, formarea și învăţarea nu reprezintă neapărat activitatea lor principală. Aceste medii și situaţii pot fi temporare, iar activităţile sau cursurile care se desfășoară pot fi eliminate de formatorii de tineri sau de voluntari, cum ar fi liderii de tineret. Activităţile și cursurile sunt planificate, dar rareori sunt structurate pe disciplinele curriculare convenţionale. Acestea se adresează de obicei grupurilor ţintă specifice, dar rareori se documentează sau evaluează rezultatele învăţării.

Software-ul educaţional pentru Lumile virtuale a ajutat la învăţarea formală, informală și non-formală din sălile de clasă la laboratoarele de informatică, făcând procesul de predare și învăţare mai interesant și mai plăcut studenţilor, facilitând munca profesorului în timpul performanţei evaluării.

Învăţarea virtuală va deschide ușile pentru ca oamenii să aibă acces la cel mai bun mod de educaţie,

îmbinând tot ce e mai bun din lumea reală, pe internet și in aplicaţii online și ce e mai bun din

tehnologia lumii virtuale, astfel încât să fie utilizate cele mai moderne tehnici pentru obţinerea

aceleiași educaţii.

Oportunităţi și Aptitudini ȋn Lumea Virtuală

O lume virtuală este unul dintre instrumentele cele mai eficiente care pot ajuta studenţii în zilele noastre să studieze într-un mediu colaborativ și să aprofundeze cunoștinţele dobândite prin metode tradiţionale. Studiile au arătat că utilizarea unui mediu virtual ca metodă de predare și învăţare este

13

mai eficientă în "menţinerea motivaţiei intrinseci" decât în modul tradiţional și direct de predare în care îndrumătorul sau profesorul comunică direct cu elevii.

Se pare că acele lumi virtuale ar putea oferi caracteristici tehnologice care pot transforma conceptele de comunicare, educaţie și colaborare. Una dintre cele mai importante caracteristici ale unui mediu virtual este faptul că nu creaza nici un fel de constrângeri precum spaţiul fizic.

Unele oportunităţi pe care o lume virtuală le poate oferi este că se pot schimba rolurile dintre profesor și studenţi și se poate oferi un feedback obiectiv și imparţial când vine vorba de evaluarea aptitudinilor unui elev și a nivelului său de cunoștinţe.

Lumile virtuale oferă multe caracteristici, cum ar fi vizualizarea, simularea și transpunerea, care nu pot fi încorporate în cadrul realităţii și în proiectarea oportunităţilor educaţionale.

Aceste capacităţi dau naștere unor experienţe diferite, un exemplu pe care îl putem lua este abilitatea de a descoperi și de a explora o lume virtuală, care "poate genera oportunităţi ce pot favoriza inovarea".

Comunicarea în timp real este, de asemenea, o bună caracteristică a mediului virtual, deoarece utilizează avatare care sunt capabile să se miște, să se schimbe și să "vorbească" unul cu celălalt.

Prin urmare, putem argumenta că pot apărea multe oportunităţi care se pot dezvolta în continuare, prin aplicarea acestei realităţi virtuale în educaţie.

Lumile virtuale sunt foarte importante datorită progresului tehnologic, de aceea ele pot oferi atât de multe oportunităţi, tehnologia se îmbunătăţește întotdeauna și prin urmare este foarte important să combinăm metodele tradiţionale cu noile concepte actualizate pentru a conduce educaţia la un alt nivel.

Învăţarea formală, pe de o parte, este tipul de învăţare care are cursuri și curriculum structurate într-un anumit mod. Învăţarea formală în lumea virtuală poate consta în webinarii și tehnologia de partajare a ecranelor, care poate fi de asemenea folosită astfel încât cursanţii de la distanţă să poată participa la sesiunile necesare. Avantajele pe care le pot avea sunt acelea de a exista modalităţi ușoare de a învăţa, interesante și flexibile ca locaţie, la care să poţi participa din orice loc dorești. Aveţi ocazia să studiaţi din străinătate, de exemplu, urmând aceleași curricule. Aceasta modalitate este, de obicei, folosit pentru companiile care doresc să aibă mai mult control asupra procesului de

14

învăţare și instruire a angajaţilor lor. "De asemenea, ele creează simulări de timp și costuri și permit o posibilitate nuanţată și personalizată de a transmite informatia ".

Pe de altă parte, programele de învăţare informală se bazează pe conceptul de flexibilitate în modul în care conţinutul este livrat și consumat, acest tip de învăţare ţinând cont de nevoile destinatarului. Avantajele sunt limitarea responsabilităţilor şi interactivitatea, fiind mai interesante pentru cursanţi. Acest tip de învăţare este adesea creat de persoane care înţeleg nevoile unui elev, bazate pe feedback-uri. Subiectele nu sunt atât de structurate și nu se află sub o anumită programă.

OpenSimulator

Introducere

OpenSimulator este un server de aplicaţii 3D open source care poate fi folosit pentru a crea un mediu virtual, accesibil printr-o varietate de dispozitive. Poate simula medii virtuale similare cu Second Life, susţinând nucleul protocoalelor și funcţionalităţii sale.

OpenSimulator are o comunitate foarte activă de oameni și grupuri care contribuie la dezvoltarea acesteia și, de asemenea, la crearea unui conţinut deschis. Multe universităţi și alte instituţii de învăţământ au integrat OpenSimulator ca parte a cursurilor și au folosit-o cu succes pentru cercetarea inovativă a metodologiilor de învăţare.

În următoarele capitole vom prezenta și vom descrie multe dintre caracteristicile oferite de OpenSimulator.

Arhitectura

OpenSimulator este o aplicaţie de tip server care rulează pe o mașină (sau mai multe mașini atunci când este utilizată în modul grid) și servește aplicaţii client (Viewers 3D) prin mesajele HTTP și protocoalele Second Life.

Serverul OpenSimulator poate fi utilizat în două moduri. În modul autonom, întreaga simulare este executată ca un singur proces, astfel încât poate funcţiona numai într-un singur dispozitiv. Acest lucru o face mult mai ușor de configurat, dar nu este posibil să se conecteze lumea virtuală găzduită cu altă lume virtuală online. În modul alternativ, numit mod reţea, diferite aspecte ale simulării pot fi separate și executate ca procese diferite, pe diferite mașini. Acest lucru permite ca mai multe Lumi

15

Virtuale să ruleze pe diferite servere de pe internet pentru a partaja utilizatorii și datele de bază ale acestora, oferindu-le posibilitatea de a se teleporta cu ușurinţă de la unul la altul, păstrând în același timp articolele inventarului, formând astfel o hipergridă a lumilor conectate. Hipergridul susţine efectiv apariţia unui Web de lumi virtuale.

OpenSimulator este scris în C# și este proiectat într-un mod care permite extinderea prin module. OpenSim folosește o bază de date. pentru a stoca aproape tot conţinutul 3D Worlds. Acesta poate fi configurat să folosească orice software de baze de date populare (mysql, postgres e.t.c).

Software-ul care rulează pe server este doar un program de linie de comandă care comunică cu

clienţii și trimite informaţiile necesare care vor fi afișate pe mașina clientului. În consecinţă, serverul

nu necesită o placă video grafică exigentă. Dispozitivele, pe de altă parte, vor avea nevoie de un

aparat cu un GPU bun, deoarece redarea va avea loc în ele. Pentru serverul care rulează simularea,

este important să aveţi o cantitate suficientă de memorie, în special dacă mulţi utilizatori

(computere client) se vor conecta în același timp.

Instalare

Pentru a rula OpenSim aveţi nevoie de:

Pentru Windows: .NETFramework3.5

Pentru Linux: versiuni începând cu Mono 2.4.3

Software suplimentar:

Freeswitch server pentru comunicaţii vocale (opţional) Apache server cu PHP este necesar pentru funcţionarea unor module (ex.: mesaje sau

grupuri offline), dar nu este necesar pentru a rula simularea MySQL Server sau alte baze de date care pot fi configurate pentru a fi folosite ȋn loc de cele

implicite, deja ȋncorporate ȋn OpenSim (MariaDB).

OpenSim nu necesită nicio instalare, doar extragerea din fișerul arhivă. Există un număr de fișiere importante pentru configurare cu parametrii (cum ar fi credenţiale pentru conectarea la serverul SQL etc.) care pot fi configurate mai apoi de către administrator. Pentru a iniţializa și a rula simularea, administratorul rulează executabilul OpenSim și mai apoi va trebui să acceseze consola care afișează mesajele de autentificare împreună cu comunicarea cu clienţii și să permită utilizatorilor să utilizeze un set de comenzi. Administraţia poate folosi aceste comenzi pentru a crea

16

utilizatori și regiuni, a importa hărţile cu altitudinile terenurilor sau fișiere cu obiecte în inventar, precum și multe alte sarcini administrative.

Instalarea pe WindowsOpenSim nu necesită neapărat instalare. Doar trebuie să descărcaţi și să extrageţi din arhivă toate fisierele. Pe Windows va trebui să deschideţi și să rulaţi „OpenSim.exe” (necesită .NET Framework 3.5 instalat deja). Prima dată când veţi rula aplicaţia, aceasta vă va ghida pentru a iniţializa și a configura lumea 3D. Printre altele, va trebui să creaţi prima regiune și desigur, un cont de proprietar.

Figura 1: Crearea regiunii

În funcţie de preferinţele sau de necesităţile dumneavoastră, veţi putea instala programe (software) adiţionale pentru a folosi următoarele caracteristici:

● Freeswitch server pentru comunicare prin voce. Acesta va permite utilizatorilor conectaţi în

lumea 3D sa poata folosi microfoanele lor pentru a vorbi în lume și pentru a fi auziţi de avatarele din jur.

● Apache server cu PHP e necesar pentru unele module (ex. mesaje offline sau grupuri) pentru

a funcţiona, însă nu este necesar pentru a rula simularea.

● Serverul MySQL sau alte baze de date pot fi configurate astfel încât să fie folosite în locul

celui predefinit, deja încorporat în OpenSim (MariaDB) și este recomandat să faceţi asta pentru a crește performanţa.

Instalarea pe LinuxPașii pentru instalarea OpenSim-ului sunt aproape identici. Singura diferenţă este aceea că va trebui să aveţi „mono” (cel puţin versiunea 2.4.3) pentru a fi capabil să rulaţi aplicaţia OpenSim. Dacă doriţi să aveţi acces de la distanţă pentru a folosi consola OpenSim, o idee bună este să utilizaţi de asemenea „ecranul”, care vă permite să vă deconectaţi și să vă reconectaţi la sesiuni, din locaţii multiple.

17

INSTALAREA 3D VIEWER („vizualizarii” 3D)

Pentru a vă conecta la lumea 3D cu avatarul dumneavoastră, aveţi devoie de programe care să permită redarea graficii 3D, cum ar fi Firestorm sau Kokua. Vă recomandăm să folosiţi Firestorm. Îl puteţi descărca de aici.

http://www.firestormviewer.org/downloads/

Selectaţi sistemul de operare pe care îl folosiţi și apoi descărcaţi versiunea care indică SL & Opensim (pe 32 de biți sau pe 64 de biți).

Figura 2: Descărcarea versiunii corecte

Configurarea sistemului de înregistrare pentru utilizatori

Iniţial, nu este niciun sistem de înregistrare pentru utilizatori în OpenSim. Administratorul va trebui să folosească consola OpenSim pentru a crea manual conturi de utilizator. În orice caz, există extensii care permit configurarea unui sistem de înregistrare cu ajutorul webului, astfel că utilizatorii interesaţi vor putea să își creeze propriul lor cont. Aceste conturi vor deveni automat active sau vor avea nevoie de aprobarea administratorului înainte.

O opţiune populară pentru înregistrarea utilizatorilor este Wifi: http://opensimulator.org/wiki/Wifi

Instalarea Wifi este relativ ușoară. Trebuie să descărcaţi și să extrageţi câteva fișiere adiţionale și să editaţi câţiva parametri în fișierele de configurare specifice OpenSim-ului. Apoi va trebui să creaţi câteva avatare predefinite (ex. Bărbat și Femeie), astfel ca utilizatorii să poată alege aspectul lor iniţial când vor crea un cont.

18

Figura 3: Crearea avatarului

Depășirea barierelor: firewall-uri, limitări de hardware și software pe care utilizatorii le pot întâmpina

Dacă lumea voastră virtuală nu este accesibilă, o cauză destul de des întâlnită este un firewall în serverul dumneavoastră care poate bloca conexiunile care vin din partea clienţilor. Acesta este de fapt comportamentul tipic întâlnit pe majoritatea sistemelor de operare. Va trebui să fiţi sigur că aplicaţia OpenSim nu este blocată de firewall-ul dumneavoastră și că porturile necesare pentru OpenSim sunt deschise. Iniţial, OpenSim folosește portul 9000, însă va trebui să mai deschideţi câteva adiţionale (specificaţi câte unul nou pentru fiecare regiune creată). Dacă utilizaţi caracteristici adiţionale va trebui să faceţi la fel cu alte aplicaţii precum serverele Apache sau FreeSwitch.

Majoritatea aplicaţiilor populare, care permit redarea graficii 3D, au versiuni pentru Windows, Linux și MacOS. De asemenea, există și o implementare a unei aplicaţii similar, pe dispozitivele Android

19

(Lumiya viewer), cu unele limitări. Din nefericire, există câteva cerinţe hardware pentru aceste aplicaţii pentru a putea rula, în special în ceea ce privește cardul GPU. Dacă calculatorul utilizatorului folosește placa video integrată, sau are o placă veche sau cu performanţă scăzută, este foarte probabil ca grafica 3D să nu ruleze. Puteţi să verificaţi cerinţele generale de hardware aici: https://secondlife.com/support/system-requirements/

Instalarea ultimei versiuni pentru driverul plăcii de grafică poate fi necesară uneori pentru rularea graficii 3D.

Spunându-le studenților cum să instaleze clienții: Cum să pregătești un ghid scurt pentru studenți

Lumea OpenSim (sau Secondlife, Kitely) poate fi accesată prin diverse programe care permit afișarea graficii 3D precum: Kokua, Imprudence, Singularity, Firestorm. Puteţi găsi o listă utilă și comparaţiile aici: http://opensimulator.org/wiki/Compatible_Viewers

Este o idee bună să încercaţi toate aceste opţiuni diferite; alegeţi-o pe carea pe care o preferaţi și recomandaţi-o studenţilor. Apoi, toţi studenţii vor utiliza același program și dumneavoastră veţi da instrucţiunile pentru acel program. Cu toate acestea, majoritatea programelor sunt similare în ceea ce privește funcţionalitatea și împart unii pași comuni care sunt necesari pentru a conectare.

RegiunileRegiunile sunt suprafeţe individuale în interiorul lumii 3D. O lume virtuală poate avea regiuni multiple. Fiecare regiune are o locaţie în harta lumii și mai poate avea alte regiuni în cele patru suprafeţe adiacente învecinate. În mod implicit, regiunile sunt independente fiecare de cealaltă, iar utilizatorii se pot teleporta dintr-o regiune în cealaltă (chiar și când se deplasează într-o regiune învecinată). În cele din urmă, o caracteristică recentă, „mega-regiunile”, poate permite mai multor regiuni să fie combinate, astfel încât să nu existe o graniţă de tranziţie între regiuni. pentru ca utilizatorii care sunt capabili să se deplaseze dintr-o regiune într-o alta să o facă fără întârzieri cauzate de teleportare.

TerenurileTerenul este reprezentat de suprafaţa solului al regiunilor, configurat prin înălţimea planului care indică distanţa fiecărei poziţii individuale, de la planul cel mai de jos. O înălţime specifică poate fi setată ca fiind nivelul mării, astfel că tot ce va fi mai jos, va fi umplut cu apă. Separat, texturile personalizate pot fi folosite pentru diferite tipuri de înălţime, lăsând texturile de rocă pentru înălţimi mai mari (ex. munţi), texturi de iarbă pentru înălţimi mici, în funcţie de dorinţele celui care a creat lumea 3D. Înălţimea hărţii poate fi specificată manual din avatar (cu drepturi de proprietate) în interiorul lumii virtuale, folosind o varietate de unelte (netezire, ridicare, aplatizare etc.), dar sunt și

20

unelte care funcţioează automat, cum ar fi L3DT care poate genera înălţimea din imagini sau alte surse care pot fi importate în regiuni în lumea virtuală. Este chiar posibil ca o hartă de înălţime mai mare să fie împărţită pe mai multe regiuni, menţinând astfel o continuitate lină între ele. În cele din urmă, folosind diferite instrumente disponibile online, se pot utiliza date reale, din seturi de date relevante și se pot genera cu ușurinţă înălţimile care corespund cu exactitate domeniilor reale din lume (ex. o insulă specifică de pe Pământ).

Grafica 3DSimilar altori lumi și software-urilor de modelare 3D, acesta poate că adauge obiecte 3D în regiune creând și manipulând obiecte simple numite „prim-uri” (prims). Iniţial, utilizatorul creează un prim de bază (cub, cilindru etc.) trăgând și scăpându-le într-o poziţie, apoi putem să folosim anumite controale pentru a le reduce la scară, mișca sau pentru a le învârti.

Fiecare „prim” are un meniu cu mai multe opţiuni/file pentru a-i modifica parametrii:

● General: Informaţii generale precum numele și descrierea

obiectului, proprietarului și permisiunile celorlalţi.

● Obiect: Locaţia (x-y-z) în interiorul lumii, rotaţia, mărimea și

tipul. Un obiect poate fi fizic, așa că se aplică legile fizice definite de mecanismul fizic pentru respectivul obiect, dacă este folosit.

● Caracteristici: Aceste opţiuni permit configurarea iluminatului

asupra obiectului sau o cale flexibiliă care îi permite să se comporte ca un obiect complex și dinamic precum pânza, părul etc..

● Textura: Aceste opţiuni permit specificarea texturii pe fiecare

plan al obiectului.

● Conţinut: Fiecare „prim” are inventarul său unde pot fi stocate alte obiecte sau fișiere cu

script-uri care conţin cod (folosind sintaxa LSL) care definește comportamentul.

21

Parametrii pentru modificarea formei unui obiect sunt extinși și permit crearea unor obiecte complexe și complicate. Un aspect important este de asemenea abilitatea de a conecta mai multe „primsuri” în seturi de legături. Obiectele individuale vor fi părţi dintr-un singur obiect și vor facilita interacţiunea dintre ele. De exemplu, este posibil să legăm un obiect de altul și să adăugăm un script pentru a se roti în jurul celuilalt.

Cu timpul, o persoană poate învăţa să creeze obiecte complexe și detaliate prin unirea „primsuri” simple dar este, de asemenea și opţiunea de a importa modele 3D schiţate în software-uri avansate de modelare precum Blender, Modo, SketchUp etc., prin formatul cel mai folosit, Collada. Sunt multe comunităţi online care oferă modele 3D gratuite în formatul Collada, care pot fi importate în OpenSim.

Programele care redau grafica 3D și conturile de utilizatorLumea virtuală este accesibilă pentru vizitatori printr-un tip special de software numit 3D viewer sau program care permite redarea graficii 3D. Există multe alternative pentru astfel de programe, cum ar fi Kokua, Firestorm, Imprudence și Singularity, însă există câteva diferenţe în ceea ce privește interfaţa, dar abordează același mod de funcţionare.

Utilizatorii vor trebui să creeze un cont pentru a avea acces la lumea 3D și asta se face printr-o interfaţă web unde vor da numele pentru avatar (prenumele și numele de familie) și o parolă. Exista de asemenea și alternative pentru interfeţele de management al utilizatorilor precum Wifi, bazate pe tehnologii diferite. Dacă o interfaţă nu este folosită pe serverul administratorului, vor trebui să fie create conturi pentru utilizatorii interesaţi să viziteze lumea 3D. Pentru a vă conecta la o lume virtuală specifică, lume care funcţionează pe un server îndepărtat, utilizatorul trebuie să știe adresa și portul serverului unde simularea se desfășoară (similar cu adresa unei pagini web) și să furnizeze credenţialele pentru contul pe care l-a creat mai înainte, așa cum am menţionat mai sus.

AvatareleUtilizatorii care intră în lumea virtuală controlează un personaj avatar care îi reprezintă. Avatarul este un aspect important pentru a obţine un grad mare de imersiune. Avatarele pot fi personalizate pentru a înfăţișa aspectul dorit, prin modificarea părţilor corpului (forma, pielea, părul și ochii), hainelor sau folosirea unor obiecte ca atașamente.

22

Figura 4: Folosind cursorul pentru a ajusta forma unui avatar

Este posibil să creaţi un model 3D personalizat și si sa-l montati (scheletul personajului) pentru avatar, folosind software care modelează în 3D, în loc de a folosi formele predefinite. Pentru piele, păr și ochi, texturi personalizate pot fi utilizate, lăsând astfel personaje detaliate și realiste.

Un set de tipuri de îmbrăcăminte este disponibil și poate fi ajustat folosind cursorul în meniu, însă se pot crea și unele mai complexe, personalizate, folosit sloturile dedicate atașamentelor. Atașamentele sunt obiecte 3D (prims-uri simple sau seturi de legături) care pot fi „atașate” și apoi ajustate unor sloturi specifice ale personajului (ex. mâna stângă a avatarului care ţine un obiect, poartă o pălărie sau o cască, unei figuri să-i atașezi o barbă). Folosind parametrii „căii flexibile” ai obiectului, este posibil să creezi atașamente care se comportă într-un mod realist, astfel încât părul se mișcă atunci când personajul se deplasează sau urmează direcţia vântului.

Animarea personajului (ex. mergând sau zburând prin jur) poate să fie suprascrisă prin adăugarea unor file personalizate de animare în formatul popular video „bvh” Multe seturi de date ale capturii de mișcare în acest format sunt disponibile online și se poate folosi direct sau cu mici ajustări. Acestea trebuie făcute manual sau automat prin tehnici de captură a mișcării, înregistrând animarea oamenilor reali. Nu este dificil să creezi o animaţie personalizată folosind programe precum QAvimator, care arată un avatar și montajul unui personaj din OpenSim, care permite setarea fiecărei poziţii a fiecărei părţi a corpului pentru fiecare punct din cronologie. Animaţiile pot fi declanșate în lume manual de către utilizator, prin selectarea și rularea filei de animaţie din inventarul său, ca un rezultat al unei acţiuni (ex. atingerea unui obiect) sau a unui script.

23

Figura 5: Crearea unei animații personalizate în QAvimator

Controlul personajului și vederea camerei sunt destul de ușoare și se realizează prin aceleași taste folosite în alte lumi virtuale sau jocuri video 3D populare. Avatarele pot merge, alerga, târî și chiar zbura în jur, dacă administratorul regiunii nu le-a impus anumite restricţii.

TexturileTexturile sunt imagini 2D care sunt aplicate pe planurile obiectelor 3D. Crearea unor texturi de calitate pentru obiectele 3D sunt mai mult decât necesare pentru a obţine imagini detaliate și realiste, iar pentru obiectele complexe este o sarcină dificilă numită și „maparea UV” (UV mapping). Însă, când se lucrează cu „prims”-uri simple cu planuri limitate, este mult mai ușor.

OpenSimulator permite de asemenea să mascheze texturile pentru a modifica mai ușor culorile, a adăuga efecte de strălucire peste, sau chiar de a seta o valoare pentru transparenţă, dându-i un aspect opac.

24

Figura 6: Modificarea transparenței și adăugarea efectului de strălucire

Formate de imagine care permit transparenţa cum ar fi PNG, pot fi folosite pentru a crea obiecte simple 2D care apar ca fiind 3D din anumite unghiuri specifice.

Figura 7: Folosirea unei imagini transparente pentru a crea un trunchi de copac în 2D

În cele din urmă, o caracteristică recentă este MOAP (media on a prim), care permite proiectarea unui site web pe suprafaţa unui „prim”. Acesta este un aspect foarte important pentru instructori, care le permite acestora să proiecteze un material educaţional existent (ex. texte sau prezentări) în interiorul lumii virtuale, astfel încât să nu fie nevoiţi să creeze obiecte 3D.

25

Figura 8: Proiectarea unui site web în lumea 3D

Communicare Este posibil să interacţionăm cu alte avatare (reprezentând alţi utilizatori), prin mesaje text, vocal- dacă un microfon este conectat sau chiar prin acţiunile și animaţiile avatarului. Mesajele pot fi publice (afișate de toate avatarele din apropiere) sau private, vizibile doar utilizatorilor specifici.

Comunicarea vocală nu este prezentă în mod prestabilit, dar poate fi activată prin rularea și

configurarea software-ului adecvat, cum ar fi FreeSWITCH. De asemenea, poate fi adăugat un modul

pentru a permite stocarea mesajelor offline care vor fi afișate utilizatorilor atunci când se

înregistrează în lume (setarea implicită necesită ca ambii utilizatori să fie online pentru a comunica

cu mesajele).

26

Interacţiuni elementareAvatarele pot interacţiona cu diverse obiecte din lumea 3D atingându-le (făcând clic pe ele)

sau, cu alte evenimente, care pot declanșa un comportament care a fost programat în

acestea. De exemplu, apăsarea pe un scaun poate face ca avatarul să stea pe el.

Fiecare avatar are un inventar, care este un director de fișiere care stochează diferite tipuri

de fișiere, cum ar fi obiecte 3D, sunete, animaţii, scripturi, părţi de corp, haine e.t.c.

Scripting (LSL)

Scripturile sunt fișiere care descriu comportamentul unui obiect folosind limbajul LSL

dezvoltat de Linden Labs pentru Second Life. După cum am menţionat mai devreme, fiecare

prim are un inventar care îi permite să conţină unul sau mai multe fișiere script. În interiorul

unui script, se pot defini și descrie stări diferite ale obiectului. Pentru fiecare situaţie, pot fi

adăugaţi mai mulţi ascultători de caz, care așteaptă ca un anumit eveniment sa fie efectuat.

De exemplu, un ascultător "atingere" va fi declanșat atunci când un avatar dă clic pe un

obiect.

Unii dintre ascultătorii de caz care pot fi utilizaţi sunt cei:

• ce așteaptă ca un avatar să facă clic (atingă) obiectul;

• ce așteaptă ca un avatar să se ciocnească cu obiectul;

• ce așteaptă ca un avatar să se apropie de obiect (raza specifică);

• ce așteaptă să treacă un anumit interval de timp (de ex. La fiecare 10 secunde);

• ce așteaptă ca un mesaj să fie trimis unui anumit canal de chat;

• ce așteaptă ca starea serverului de simulare să se schimbe (de exemplu, când serverul

pornește);

• ce așteaptă ca obiectul să fie rezemat (introdus în Lumea 3D din inventarul utilizatorului);

• ce așteaptă ca un obiect să fie atașat unui avatar.

27

Folosind comenzile corespunzătoare drept corp al acestor ascultători, un obiect poate fi

programat pentru a efectua diverse acţiuni, cum ar fi:

• trecerea la o anumită poziţie sau mutarea unităţilor specifice către o direcţie, schimbând

dimensiunea acestora

• rotirea în jurul unei axe specifice sau relevante pentru un alt obiect.

• modificari de starea (deci vor fi utilizaţi alţi ascultători)

• modificari de textura aplicată în una sau în toate planurile obiectului (aceasta poate fi

utilizată pentru a simula apa curentă sau efecte similare).

• modificarea de transparenţa a unei texturi .

Puteti sa:

• faceti un plan al obiectului să strălucească

• redaţi un fișier de sunet (până la 10 secunde) stocat în inventarul său

• scrieţi un mesaj text într-un anumit canal de chat

• afișaţi un mesaj special ca etichetă peste obiect.

• creaţi un meniu de dialog pentru un anumit avatar care să ofere un răspuns la o întrebare.

• așteptaţi un anumit interval de timp înainte de următoarea comandă

• efectuaţi teleportarea unui avatar într-o altă locaţie în interiorul Lumii virtuale (sau în alte

lumi, dacă rulează grila).

• daţi un obiect unui anumit utilizator (adăugat în inventarul său dacă este acceptat)

• modificaţi viteza avatarului

De exemplu, un obiect lampă este iniţial într-o stare numită "off" și așteaptă o acţiune a

unui utilizator care dă clic / atinge lampa. Atunci când un utilizator dă clic pe acesta, execută

o acţiune care face ca lampa să se aprindă (emite lumină) și apoi să se transforme într-o altă

stare numită "on". În timp ce se află în starea "on", obiectul așteaptă ca un utilizator să facă

clic pe acesta, astfel încât acesta să se oprească și să revină la starea "off".

Caractere care nu pot fi jucate (Non-Playable Characters) Folosind un anumit set de scripturi, este posibil să se genereze și să se controleze comportamentul caracterelor NPC (avatare care nu sunt controlate de utilizatorii reali). Unele dintre acţiunile disponibile pentru a controla aceste caractere sunt:

28

• Caracterul NPC este creat în poziţia ţintă

• NPC plimbă (sau aleargă, zboară sau folosește orice altă animaţie) într-o poziţie ţintă.

• NPC se rotește pentru a se îndrepta într-o direcţie.

• NPC face unele animaţii (unda, punct, dans, atac etc).

• NPC spune un mesaj (text) în chat-ul din apropiere care apare pe ecran.

• NPC rătăcește în mod aleatoriu în jurul unui punct.

• NPC urmează user-avatar-ul.

Aceste acţiuni pot fi utilizate împreună cu scenariile descrise mai devreme pentru a programa în detaliu comportamentul personajelor, pe baza evenimentelor declanșate de avatare reale sau de mediul înconjurător. Prin urmare, este posibil să creaţi, de exemplu, un ghid NPC care simte un utilizator real care se apropie de el și oferă să i se arate în jurul lumii virtuale, în timp ce vorbește (folosind fișiere audio) sau afișează mesaje text.

Caracterele NPC pot acţiona ca simpli roboţi statici care oferă doar informaţii specifice sau chiar

agenţi de dialog receptivi care pun întrebări și răspund la răspunsurile utilizatorilor (prin meniuri de

dialog sau prin scrierea de mesaje în anumite canale de chat).

Sistemul de mesajeProbabil cea mai utilă caracteristică a limbajului de scripting (deși dificil de aplicat) este capacitatea

obiectelor de a trimite mesaje către canalele de chat specificate, în timp ce pot asculta mesaje pe

alte canale. Acest lucru permite ca diferite obiecte din întreaga simulare să comunice între ele sau

chiar sub-componentele unui obiect complicat care comunică pentru a coordona comportamentul

necesar.

De exemplu, un dispozitiv complex în Lumea 3D ar putea fi alcătuit din sub-componente de butoane

și o lampă. Când se face clic pe unul dintre butoane, acesta trimite un mesaj specific în canalul pe

care ascultă sub-componenta lămpii. Lampa, atunci când primește un mesaj în acel canal, ar putea

porni / opri sau schimba culoarea, în funcţie de mesajul primit (butonul apăsat).

Combinând această caracteristică cu mecanismele de acţiunea menţionate în capitolul precedent, se

permite unui scripter abil să implementeze obiecte și comportamente foarte avansate în Lumea 3D.

29

Scripturi speciale

Particule: Folosind comenzi specifice de script, un obiect poate emite particule care pot fi

configurate printr-o varietate de parametri pentru a simula anumite efecte, cum ar fi fumul,

fasciculele laser, fulgii de zăpadă, ploaia, frunzele care cad e.t.c. Scriptul vehiculului: Adăugarea și

configurarea unui anumit script "vehicul" într-un obiect îl poate transforma într-un vehicul care

poate fi condus de către avatare.

De exemplu, un dispozitiv complex în Lumea 3D ar putea fi alcătuit din butoane și o lampă.

Figura 9: Un exemplu de mașină

Scriptul de armă: acest script poate fi configurat pentru a face ca un personaj să arunce obiecte

specifice (de exemplu, gloanţe) spre o direcţie cu viteză reglabilă.

Interacţiunea cu NPC

Caracterele NPC sunt avatare controlate exclusiv de scripturi, spre deosebire de avatarele

utilizatorilor reali conectaţi în lumea virtuală. NPC-urile sunt esenţiale pentru auto-învăţare în Lumile

virtuale, deoarece profesorul însuși nu va fi prezent pentru a ghida studenţii și pentru a oferi

contextul despre obiectivele lor. Caracterele NPC pot simula rolul unui profesor real, dar au nevoie

de o mare cantitate de scripting pentru a-și programa comportamentul în interiorul lumii.

NPC-urile sunt create și controlate cu ajutorul unor comenzi specifice de script.30

Unele acțiuni care pot fi folosite pentru a controla NPC:

● Caracterul NPC este creat în poziţia ţintă

● NPC se plimbă (sau aleargă, zboară sau folosește orice altă animaţie) într-o poziţie ţintă.

● NPC se rotește pentru a se îndrepta către o direcţie.

● NPC face unele animaţii (val, punct, dans, atac etc).

● NPC spune un mesaj (text) în chat-ul din apropiere care apare pe ecran.

● NPC rătăcește în mod aleatoriu în jurul unui punct.

● NPC urmează avatarul-utilizator.

Evenimente care pot declanșa aceste acțiuni:

atinge un element

● scrie ceva pentru chat într-un CHANNEL special, de exemplu "/ 5 hello"

● selectează o opţiune dintr-o casetă de dialog

● scrie un text specific într-o casetă de dialog pentru dialog

● apropie (sau ciocnește) un anumit obiect

● orice alt eveniment descris mai sus.

Figura 10: Un exemplu de NPC în Lumea Virtuală.

31

Capitolul 3: Designul lumii virtuale

Proiectarea unor lumi virtuale 3D

În prezent, milioane de oameni vizitează zilnic lumile virtuale și este de așteptat ca această cifră să crească în următorii ani. Care este motivul principal pentru care utilizatorii sunt atrași de aceste

32

spatii virtuale? Cum își petrec timpul acolo? Cum pot proiectanţii lumii virtuale să răspundă nevoilor utilizatorilor?Proiectarea unei lumi virtuale este o sarcină provocatoare, dar plină de satisfacţii, care deschide posibilităţi aproape nesfârșite pentru dezvoltatori. În cadrul tehnologic, un designer care posedă o imaginaţie creativă poate face orice în lumea virtuală.

Există trei atribute critice ale lumilor virtuale proiectate în mod real, în funcţie de experienţa multor designeri, dezvoltatori, cercetători și utilizatori:

1. Designul tematic al spaţiului2. Promovarea prezenţei3. Conștientizarea calităţilor unice ale comportamentului uman în mediile sociale online.

Design tematic al spaţiului

Sensul spaţiului tridimensional și sentimentul de a fi împărtășite în timp real cu alte persoane este unul dintre cei mai importanţi diferenţiatori între lumile virtuale 3D și mediile bazate pe paginile web.Lumile virtuale concepute și implementate în moduri care sugerează prezenţa într-un spaţiu recunoscut trebuie să susţină o comunicare mai intensă și mai rapidă între participanţii din acele spaţii. Utilizarea metaforelor ca element fundamental ajută la construirea mai eficientă a spaţiilor virtuale.

Promovarea prezenţei

Un simplu spaţiu virtual nu va ȋndemna participanţii să comunice ușor si eficient. Prezenţa vizualului este cea care face diferenţa critică dintre lumea virtuală şi alte tehnologii de comunicare .

Simţul de a împarţi spaţiul 3D cu alţi utilizatori este un factor important pentru a crea un mediu de comunicare dintr-o lume virtuală. Sentimentul prezentei ar trebui sa fie considerat o componentă crucială a designului virtual mondial. Este un simţ care le spune utilizatorilor dacă se află ȋn imediata vecinătate a altora şi precum ȋn viaţa reală, ar fi dificil să se stabilească o interacţiune de succes dacă acesta lipsește. Nici o interacţiune ȋntre utilizatori şi informaţie nu va avea loc dacă nu este prezent acest sentiment. Ȋntr-un mediu virtual 3D, conștientizarea celorlalţi provine de la a fi imersaţi emoţional şi cognitiv ȋntr-un spaţiu comun şi din sentimentul de ,,a fi acolo”. Cu toate acestea, cum poate fi definit şi descris ,,acolo”? Studiile prezintă câteva aspecte ale prezenţei ȋntr-o lume virtuală: ecologică, personală şi socială.

33

Prezenţa mediului este definită de nivelul prezenţei participanţilor şi de interacţiunea acestora. Din acest punct de vedere, lumea virtuală este similară celorlalte medii bazate pe web. Aceasta oferă mijloace de facilitare a comunicării intre utilizatori. Panourile de discuţii, forumurile, chaturile şi blogurile sunt instrumente care sunt partajate ȋn majoritatea tipurilor de mediu. Cu toate acestea, lumile virtuale 3D oferă cȃteva posibilităţi care nu sunt prezente ȋn spatiile sociale bazate pe web. Imitȃnd lumea reală, participanţii la mediul virtual 3D pot modifica poziţia, forma, textura elementelor individuale de mediu şi chiar o ȋntreagă insulă pentru a simula prezenţa. Ȋn schimb, cele mai multe medii bazate pe web nu permit participanţilor să modifice structura şi aspectul elementelor de bază.Prezenţa personală poate fi descrisă drept conștientizarea faptului că ești ȋntr-un anumit loc fizic. Ca şi ȋn prezenţa mediului, prezenţa personală ȋn lumile virtuale şi spaţiile tradiţionale bazate pe web este similară. Un text pe un chat ȋntr-o lume virtuală şi ȋn Skype sau Facebook ilustrează cȃt de mică este diferenţa. O caracteristică cu adevărat unică este prezenţa unor indici non-verbali, cum ar fi poziţia corpului, gesturile, apropierea pe care avatarele din lumea virtuală o reprezintă.

Prezenţa socială ȋn cuvintele virtuale este înregistrată prin manifestarea verbală şi non-verbala a altor participanţi, cum ar fi expresii, semne, gesturi. Cercetarea a evidenţiat trei elemente importante ale prezenţei sociale – context, comunicare şi interactivitate – sugerând că fiecare joacă are un rol important ȋn activarea diferitelor domenii ale cunoașterii. De exemplu, unii autori sugerează că percepţiile unui student despre prezenţa instructorului şi a celorlalţi elevi într-o clasă online sunt legate de atitudinea elevului despre curs şi nivelul de satisfacţie pe care ȋl are ȋn procesul de învăţare. Există studii care sugerează o legătura semnificativă ȋntre mediile virtuale şi de învăţare cu grade ridicate de prezenţă la toate nivelurile de învăţare, şi confirma că stimularea simţurilor ȋn realitatea virtuala, ȋn concordanta cu prezenţa socială, joacă un rol pozitiv ȋn procesul de învăţare.

Rezumând totul de mai sus, simţul de a nu fi prezent doar fizic, ci și de a simţi în același timp

prezenţa altor utilizatori este cea mai semnificativă diferenţă dintre mediile virtuale 3D și alte medii

bazate pe web.

Comportamentul uman

– Spre deosebire de mediile online tradiţionale, care nu necesită ca elevul să fie prezent într-o formă vizuală, lumile virtuale pot fi accesate numai folosind o astfel de formă numită avatar.

34

Cu toate acestea, în ciuda faptului că avatarele sunt o premisă importantă, simpla lor prezenţă nu poate face mediile virtuale potrivite pentru comunicare. Un alt factor important este conexiunea în timp real, fără de care neputând exista o comunicare eficientă, ceea ce face ca mediile virtuale 3D să se diferenţieze de alte tehnologii online. În plus, fiecare utilizator trebuie să acţioneze pentru a stabili o comunicare permanenta și semnificativă.

- Comunicarea dintre utilizatori, care are loc în lumea virtuală, adesea simulează interacţiunile

tipice faţă-în-faţă ale lumii reale - limbajul corpului, mimica, gesturile oferite de avatare.

Modul în care participanţii se comportă în ceea ce privește aspectele legate de spaţiul

personal și modul în care este modelat comportamentul acceptabil joacă un rol în eficienţa

comunicării în spaţiul virtual. Pentru a crea lumi virtuale eficiente, este importantă

înţelegerea impactulului construcţiilor pe baza comportamentului uman și elaborarea

orientărilor practice.

Proiectarea interfeţei 3-D cu utilizatorul

– Proiectarea interfeţei cu utilizatorul este o sarcină crucială în dezvoltarea unei aplicaţii de mediu virtual. O atenţie deosebită trebuie acordată oricăror potenţiale probleme care ar putea apărea. Utilizatorii, în special migranţii digitali, întâmpină adesea dificultăţi în orientarea și navigarea în spaţii 3D. Utilizatorii adulţi (și formatorii) se confruntă cu o curbă de învăţare mult mai abruptă în comparaţie cu copiii și adolescenţii care folosesc experienţa acumulată din jocurile pe calculator și video.

– Lumea reală, fizică, este totuși mult mai realistă în ceea ce privește modurile de percepere și înţelegere a acesteia și conţine multe constrângeri care nu sunt pe deplin reprezentate în generaţia actuală de lumi ale realităţii virtuale. Astfel, este necesar un efort semnificativ atunci când se proiectează interfeţele utilizatorilor și tehnicile de interacţiune pentru aplicaţiile 3-D. Evident, adaptarea stilurilor tradiţionale de interacţiune existente in 3-D nu oferă o soluţie fezabilă acestei probleme. Interfeţele inovatoare 3-D, care se potrivesc cu interacţiunile din ce în ce mai aproape de lumea reală, sunt în continuă dezvoltare.

O proiectare a interfeţei utilizator in 3-D care se bazează pe imitaţii din lumea reală ar trebui să implice anumite tehnici de interacţiune:

• Navigarea - sarcina navigării este cea mai răspândită acţiune a utilizatorilor în majoritatea mediilor 3D de dimensiuni mari și prezintă provocări cum ar fi susţinerea gradului de conștientizare spaţială, oferirea unei mișcări eficiente și confortabile între locaţiile

35

îndepărtate și ușurinţa navigării astfel încât utilizatorii să se poată concentra asupra altor sarcini mai importante.

• Selecţia și manipularea - tehnicile de interacţiune pentru deplasare in 3-D ar trebui să ofere mijloace pentru a realiza cel puţin una din cele trei sarcini de bază: selectarea obiectului, poziţionarea obiectului și rotirea obiectului.

• Controlul sistemului - se referă la o sarcină în care se aplică o comandă pentru a schimba starea sistemului sau modul de interacţiune. Emiterea unei comenzi include întotdeauna selectarea unui element dintr-un set. Astfel, pot fi văzute unele asemănări între tehnica de control a sistemului și selecţia obiectelor.

• Interacţiunea 2-D în medii 3-D - o concepţie des ȋntȃlnită, greșită, privind designul interfeţei cu utilizatorul 3-D este că, deoarece aplicaţiile conţin, de obicei, lumi 3-D în care utilizatorii pot crea, selecta și manipula obiecte 3D, ar trebui să fie utilizată numai interacţiunea 3-D. În realitate, interacţiunea 2-D oferă o serie de avantaje distincte faţă de tehnicile de interacţiune 3-D in anumite situatii.

Interacţiunile utilizatorilor în lumea virtuală 3-D

Un avatar este o reprezentare digitală 3-D a utilizatorului. Unele platforme virtuale precum Second Life și OpenSim permit utilizatorilor să își personalizeze avatarele. Utilizatorii pot selecta aspectul avatarelor lor, pornind iniţial dintr-o formă umană masculină sau feminină. Apoi, culoarea pielii, capul și faţa pot fi ajustate prin tipul de păr, stilul corpului și îmbrăcăminte. Hainele și accesoriile suplimentare pot fi ulterior achiziţionate usor. Rezidenţii pot întotdeauna să își actualizeze sau să-și refacă complet aspectul, chiar și să aleagă forme non-umane, cum ar fi animale, plante, personaje fictive sau obiecte lipsite de viaţă.

Limitele fizice din lumea reală nu se aplică neapărat avatarelor. Avatarele lumii virtuale din Second Life pot trece peste peisajul virtual, însă pot sări chiar și pe distanţe foarte mari, pot zbura sau doar pluti în aer, observând ce se ȋntamplă sub ei sau când se grăbesc pur și simplu să se teleporteze într-o locaţie selectată. Utilizatorii pot, de asemenea, detașa vizualizarea lor de avatar și să zboare în jurul lor, obţinând astfel un punct de vedere suplimentar, inclusiv asupra lor.

Odată logat, utilizatorii se pot alătura grupurilor și cluburilor. Există diferite tipuri de grupuri - unele furnizează servicii, altele se specializează într-o anumită zonă cum ar fi subiectul sau cauza studiului. Apartenenţa la grup poate fi afișată prin profilurile utilizatorilor, fiind o modalitate ușoară de a comunica reciproc asupra unor domenii de interes.

Există utilizatori care explorează fiecare opţiune disponibilă atunci când ȋşi configurează avatarul cu entuziasm. Ei își actualizează continuu avatarele, încearcă noi echipamente și observă ce li se

36

potrivește mai bine. În mod tipic, acești utilizatori stabilesc o relaţie cu avatarele lor și cu cât împărtășesc mai mult experienţa in comun, cu atât mai mult aceste relaţii se consolidează. Uneori, proprietarul merge mai departe și începe să se perceapă ca fiind unul cu avatarul, trecând prin mediul virtual ca o singură entitate.

La polul opus există utilizatori care consideră avatarul ca fiind doar o cerinţă tehnică de a folosi o lume virtuală. Ei consideră adesea avatarele ca fiind un obstacol inutil atunci când își pun în aplicare obiectivele în lumea virtuală. Acești utilizatori ar putea fi supăraţi sau iritaţi, observând modul în care ceilalţi utilizatori se implică în avatare, adesea personalizȃndu-le, petrecȃnd mai mult timp și depunȃnd eforturi asupra reprezentării lor digitale, în loc să se concentreze pe o sarcină specifică lumii.

Pentru a rezuma, oamenii reacţionează diferit la "scufundarea" într-o lume virtuală. Există oameni

care, atunci când se confruntă cu o lume virtuală, se simt instantaneu acasă și încep să "trăiască"

acolo. Alţii sunt interesaţi de sarcini și rezultate, minimizând "viaţa virtuală" atunci când este posibil.

Există și oameni care nu vor să folosească deloc o lume virtuală. Aceste medii nu sunt pentru

începători sau tehnofobi. Există cazuri în care lumea virtuală 3-D generează mai multe recompense

decât celelalte tehnologii informatice "convenţionale". Cu toate acestea, pentru ca aceste

recompense să fie dobȃndite, sunt necesare eforturi iniţiale suplimentare, cum ar fi acumularea

abilităţilor de bază, păstrarea eficientă a comunicării și socializarea eficientă.

37

Capitolul 4: Folosirea Lumii Virtuale 3D

În acest capitol sunt prezentate informaţiile de bază pentru utilizarea lumii virtuale 3D.

Cearea unui contPuteţi crea un cont de avatar (Nume, Prenume, Parolă) aici:http://login.vr4stem.ro:5005/wifi/user/account/

38

Găsește Lumea VR4STEMOdată ce aţi descărcat, instalat și deschis Firestorm, iată câteva instrucţiuni pentru conectarea la

VR4STEM 3D World:

1. Vizualizator -> Preferinţe -> OpenSim

2. Adăugaţi o nouă reţea: login.vr4stem.ro:5005/ apoi faceţi clic pe 'Aplicaţi' și 'OK'

Conectează-te la Lumea 3D

Utilizaţi numele dvs. de utilizator "Nume Penume" și parola și selectaţi "Network Virtual Platform" din meniul derulant. Faceţi clic pe "Autentificare" pentru a intra. Atunci când rulaţi propriul Virtual World Server, acesta va avea o adresă URL specifică pe care trebuie să o furnizaţi studenţilor. Toţi spectatorii compatibili au un meniu similar, numit de obicei "Grid Manager", care permite adăugarea de noi grile în listă cu grilele disponibile. Elevii vor trebui să adauge adresa URL în Grid Manager și apoi va fi disponibilă ca opţiune într-o listă derulantă în zona de autentificare. Apoi, elevii trebuie doar să-și pună la dispoziţie acreditările personale pentru a se conecta. În funcţie de vizualizatorul 3D, pot exista două câmpuri distincte pentru "Nume" și "Prenume" sau un singur "Nume de utilizator" unde studentul va trebui să introducă ambele, separate de un caracter gol "Nume Prenume".

Figura 11: Manager de rețea

in cele din urmă, oferim pașii individuali pentru un spectator:

Vizualizatorul de imprudență

1. Descărcaţi de la: http://wiki.kokuaviewer.org/wiki/Imprudence:Downloads

2 După instalare, deschideţi si daţi click pe Grid Manager

3 Faceţi clic pe Adăugați o nouă rețea și introduceţi un nume pentru lumea virtuală și URI-ul reţelei

e.g: vr4stem.ro:9000

4. Click Get Grid Info și apoi OK

39

Figura 12: Adăugarea unei noi rețele

5. În cele din urmă, introduceţi-vă datele dvs. de acreditare (nume, prenume, parolă) și selectaţi

grila din meniul derulant.

Figura 13: Login în Lumea Virtuală

De asemenea, puteți specifica o locație specifică pentru a începe la "Locația de pornire".

Controale de bază

Mișcarea și zborul

Aveţi posibilitatea să vă mutaţi avatarul în jur cu săgeţile sau WASD:

Figura 14: Instructiuni de deplasare

40

Deplasare în faţă: W sau ↑Deplasare în spate: S sau ↓Întoarcere la stânga: A sau ←Întoarcere la dreapta: D sau →

Puteţi opri/porni zborul apăsând F și apoi zbura cu E (Sus) și C (Jos)

Figura 15: Instructiuni pentru zbor

Turn Flying On/Off: FFly Up: EFly Down: C

Controlul camerei

Puteţi cntrola camera cu aceleași taste cu carevă deplasaţi și zburaţi în timp ce apăsaţi în același timp

tasta “Alt”

Figura 16: Instructiuni pentru controlul camerei

41

Zoom In Alt + W sau ↑Zoom Out Alt + S sau ↓Întoarce camera spre stânga Alt + A sau ←Întoarce camera spre dreapta Alt + D sau →Întoarce camera sus Alt + E sau PageUpÎntoarce camera jos Alt + C sau PageDown

Mişcarea şi Controlul Camerei

http://wiki.phoenixviewer.com/fs_movement_and_camera

Toate comenzile rapide de la tastatură

http://wiki.phoenixviewer.com/keyboard_shortcuts

Conversaţie

http://wiki.phoenixviewer.com/fs_chat

Inventar

http://wiki.phoenixviewer.com/my_inventory_tab

Editarea îmbrăcăminţii

http://wiki.phoenixviewer.com/my_outfits_tab

Editarea Formelor şi a altor Părţi ale Corpului

http://wiki.phoenixviewer.com/fs_edit_body_part

Gesturi

http://wiki.phoenixviewer.com/fs_gestures

Modificarea Ȋnfăţişării Avatarului

Click dreapta pe Avatar→ Ȋnfăţişare → Editează îmbrăcămintea

42

Figura 17: Ȋnfățişarea avatarului Figura 18: Editarea înfățişării

Ȋn fereastra “Editează îmbrăcăminte”, sub “Părţi ale corpului”, găsiţi atributele pe care doriţi sa le editaţi (Piele, Ochi, Formă sau Păr)

NavigareA fost pus un Panou de Teleportare în fiecare Insulă/Curs, pentru a avea acces şi la alte zone.

Figura 19: Meniul principal al Insulelor

Intermitent, puteţi folosi Mapa Lumii în lume → Mapa Lumii (Ctrl + M)

43

Figura 20: Exemplu de mapă

Poziţia SoareluiDacă se face prea întunecat, puteţi regla Poziţia Soarelui pe ecran, accesând World -> Poziţia Soarelui

Figura 21: Poziția Soarelui - alegerea altei părti a zilei

44

PrezentăriȊn Panourile de Prezentare, faceţi click pentru a trece la următorul diapozitiv.

Figure 22: Un exemplu de Panou

Figure 23: Panouri ce prezintă aspectele teoretice ale cursurilor

Pagini Web Unele panouri vor afişa Pagini Web. O bară de navigare va fi afişată:

45

Figura 24: Navigarea pe Pagini Web

Puteţi interacţiona direct cu pagina.

Puteti folosi iconiţa Zoom In (Mărire) pentru a centra sau mări vizualizarea pe panou.

Puteţi folosi iconiţa Next (Următorul) pentru a deschide pagina web în browser-ul dumneavoastră implicit.

Reîncarcati această pagină

Măriţi/ Centraţi vederea pentru o mai bună vizualizare

Deschideţi această pagină cu browserul dumneavoastră web (ex. Chrome, Firefox)

Acceptarea Cardurilor de Notiţe/ObiectelorCând interacţionaţi cu obiectele din Lume, puteţi primi un Card de Notiţe sau alte fişiere. O fereastră va aparea, cerându-vă să acceptaţi obiectul Oferit.

Figura 25: Exemplu Card de Notiţe

46

Găsirea Cardurilor de notiţe/ Obiectelor în Inventarul dumneavoastrăDacă aţi primit anterior nişte fişiere, le puteţi găsi în Inventarul dumneavoastră.

Figura 26: Inventar

Obiectele sunt de obicei organizate în foldere, în funcţie de tipul acestora.

Ex. Dacă aţi primit un Card de Notiţe, îl puteţi găsi în Inventar-> Carduri de Notițe

Avansat / Acces editareAm configurat mai multe regiuni/ insule, astfel încât acestea sunt deţinute de un grup de utilizatori “VR4STEM_Architects”. Noile avatare care intră în Lumea 3D nu vor putea să modifice nimic, până cand un ofiţer din “VR4STEM_Architects” ii invită în grup.

Testele şi gamificarea

Gamificarea este pur și simplu aplicaţia jocului – elemente precum scorurile, limitele de timp și sistemele de premii pentru a angaja și a motiva oamenii să atingă obiective predeterminate, cum ar fi îmbunătăţirea performanţei sau a invatarea. Cele mai multe jocuri au câteva caracteristici comune: există reguli, obiective și un anumit tip de recompensă sau recunoaștere pentru atingerea scopului. Majoritatea jocurilor se vor a fi amuzante și distractive. Gamificarea încearcă să preia esenţa acestora și să o aplice în viaţa reală, în afara lor.

47

Figura 27: Exemplu Test instrucțiuni

Un alt tip de activitate necesită selectarea unei serii de carduri în ordinea corectă pentru a specifica pașii unei anumite proceduri.

Figura 28: Specificarea ordinii corecte a unei proceduri

Într-un alt tip de activitate, poate fi necesar să alegeţi dintr-o listă de componente potrivite pentru a construi un anumit element.

48

Figura 29: Selectarea elementelor corecte pentru a construi ceva

Un alt exemplu de activitate este explorarea unei zone și colectarea obiectelor specifice împrăștiate în jurul ei. Scopul este de a găsi toate părţile unui obiect complex. Un panou afișează piesele pe care le-aţi găsit deja. Când colectaţi toate piesele, obiectul va apărea în apropiere, permiţându-vă să interacţionaţi cu el și să continuaţi activitatea de învăţare

Figura 30: Un panou care afișează elemntele pe care le-ați descoperit deja

49

Some activities may give you HUD items. HUD items are custom control windows that appear on your screen. You can find these objects in your Inventory (Inventory -> Objects) and double click them to display them on your screen.

Figura 31: Un element HUD (telecomandă) de pe ecran, permițându-vă să navigați pe o drona

Similar cu HUDS, puteţi primi obiecte atașate. Puteţi găsi aceste obiecte în inventarul dvs. și faceţi dublu clic pe ele pentru a le purta pe avatarul dvs.

Figura 32: Un avatar care poartă ca element atasat o mască

În timpul vizitei dvs. puteţi întâlni personaje NPC. Acestea sunt avatare controlate prin scripturi, configurate pentru a executa acţiuni specifice. În cele mai multe cazuri, apropierea de caracterul NPC

50

îl va declanșa să vă vorbească sau să vă călăuzească undeva. Puteţi avea un dialog cu unele caractere NPC utilizând un meniu Dialog care apare pe ecran.

Figura 33: Dialog cu un character NPC

Bibliografie

1. Ramsey, Jim. Designing For Flow. Published in http://alistapart.com/ December 04, 2007

2. Virtual Worlds for Education and Training, Daden Limited, April 2010

3. Gratch J, Rickel J, André E, Badler N, Cassell J, Petajan E (2002) Creating Interactive Virtual

Humans: Some Assembly Required. IEEE Intelligent Systems, July/August, 54-63

4. Ma, T., Xiao, X., Wee, W., Han, C. Y., & Zhou, X. (2014). A 3D Virtual Learning System for

STEM Education. In Virtual, Aug-mented and Mixed Reality. Applications of Virtual and Aug-

mented Reality (pp. 63-72). Springer International Publishing.

5. http://opensimulator.org 6. Hoven, D. (2007). The affordances of technology for student teachers to shape their teacher

education experience.7. Open Simulator Main Page, http://opensimulator.org/wiki/Main_Page8. Open Simulator Wikipedia Page, https://en.wikipedia.org/wiki/OpenSimulator9. Stephen C. Bronack et al., Designing Virtual Worlds to Facilitate Meaningful Communication:

Issues, Considerations, and Lessons Learned, Technical Communication Journal, August 2008, ISSN 0049-3155, http://www.stc.org/publications/technical-communication

51

10. Richard A. Bartle, Designing Virtual Worlds, New Riders Publishing, 2003, ISBN: 0-1310-1816-7, http://www.amazon.com/Designing-Virtual-Worlds-Richard-Bartle/dp/0131018167

11. Ahmad John Reeves and ShaileyMinocha, Relating Pedagogical and Learning Space Designs in Second Life, The Open University, UK, 2011

52