Tabloidizarea

În ultima perioadă, o nouă tendinţă şi-a făcut simţită prezenţa pe piaţa

ziarelor din întreaga lume. Pentru că oamenii sunt din ce în ce mai ocupaţi, mai

grăbiţi, iar spaţiile din ce în ce mai restrânse, editorii au decis că a venit vremea să

se treacă de la formatele mari la formatul tabloid, respective de dimensiuni mai

reduse.

Făcând o mică incursiune în istoria tabloidului, aflăm că denumirea „tabloid”

provine din Marea Britanie şi definea tabletă unui medicament, figurativ

reprezentând o formă concentrată. Mai târziu, în 1918 termenului i se atribuie

sensul : definire generalista a obiectelor mici, uşor de manevrat1. Conceptul a fost

preluat şi de presă, “tabloid journalism”, reprezentând formatul de 430 mm × 280

mm. Alfred Harmsworth, mare publicist de origine britanică, este considerat ca

fiind cel ce a dat startul acestei industrii. Acesta vindea poveştile sale unor oameni

obişnuiţi, pentru doar cinci penny iar prin intermediul ziarului sau influenţa şi

opinia publică, în strânsă legătură cu lumea politică.

Termenul „tabloid” îl regăsim în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române,

care ne oferă următoarea definiţie: „publicatie cu format de dimensiuni reduse faţă

de cele obisnuite”, sau „cotidian care are jumătate din formatul tradiţional al unui

ziar”. Informaţia este definită ca o „comunicare, veste, ştire care pune pe cineva la

curent cu o situaţie” iar pentru oferirea unor texte jurnalistice de calitate, ziariştii ar

trebui să cunoască valoarea de informaţie a evenimentelor, faptelor, întâmplărilor.

Tabloidele se vând mult mai bine decât ziarele „quality” tocmai datorită ştirilor

senzaţionale, forţate sau care invadează intimitatea unor persoane publice.

Succesul lor stă în faptul că abordează subiecte „populare” precum crime, bârfe 1 http://jeuxdesjournalistes.wordpress.com/2009/05/31/presa-tabloida/, 1 februarie, 2011.

1

despre viaţă celebrităţilor, despre conduite sexuale, droguri . De cele mai multe ori,

stilul în care sunt tratate subiectele trece de limită defăimării şi a insultei, sute de

procese fiind intentate până în prezent împotrivă acestui gen de publicaţii.

Tabloidizarea reprezintă un schimb care lasă problemelor naţionale şi

internaţionale deoparte şi face loc entertainment-ului şi a jurnalismului axat pe

„Lifestyle, celebrity, entertainment and crime/scandal”. Acest schimb ridică

întrebări despre viitorul mass media, referitor la responsabilitatea acesteia.

O definiţie mai apropiată de ceea ce a devenit în ultimii ani tabloidul, o oferă

The American Heritage Dictionary of the English Language2, care denumeşte

„tabloid” un ziar cu format redus care oferă ştirile în forma condensată, ştiri de

obicei ilustrate şi preponderent senzaţionale.

Accepţiunea deja consacrată pentru cititori, este aceea de „corespondent

contemporan al presei populare, în care crima, sexul şi dezvăluirile senzaţionale

din intimitatea personalităţilor publice, şi tratarea lor cu insistenţă, pe spaţii ample

constituie elementele sale definitorii”3. Cristian Florin Popescu consideră „Dacă

toate aceste dezvăluiri scandaloase/şocante din teritoriul vieţii private sunt sarea

tabloidului, relatarea crimelor este piperul”.

The International Encyclopedia of communication consideră tabloidizarea ca

fiind un termen vag definit că, începând din anii 1980 a fost folosit pentru a descrie

schimbări stilistice şi de conţinut în jurnalism, de obicei perceput ca reprezentând

un declin al standardelor jurnalistice tradiţionale. Pentru a înţelege semnificaţia

termenului, este în primul rând esenţial să se înţeleagă forma sa. Deşi termenul

„tabloid” se refera strict numai la dimensiune de ziar, aceasta a ajuns să definească

un anumit tip de naraţiune stereotipă, colorate referitoare la, dar de obicei perceput

ca fiind distinctă de, standard, obiectiv „stiluri de jurnalism”. Stilul de tabloid este

2 http://www.culturasicomunicare.com/ Informatia si tabloidizarea presei scrise.pdf, 1 februarie, 2011.3 Coman, Mihai, Din culisele celei de-a patra puteri, Editura Carro,Bucureşti, 1996, p.78

2

văzută în mod constant de către critici ca fiind inferioare, apelând la instinctele de

bază şi a cererii publice de senzaţionalism4.

European Journal of Communication consideră tabloidizarea un nou termen,

frecvent folosit în mod egal pe termen angajat de către jurnalişti, critici mass-

media şi cadre universitare pentru a caracteriza o tendinta recenta, dubioasa în

mass-media. Mai mult, se recomanda o analiză în trei etape empirice care

demonstrează că valorile jurnalistice, culturile mass-media precum şi condiţiile

economice şi juridice sunt responsabile pentru gradul de tabloidizare într-o

anumită ţară.

Brian Mcnair5 descrie fenomenul tabloidizarii „dumbing down”, printr-un

termen peiorativ care se referă la simplificarea unui subiect de ştiri şi de

televiziune. Cei mai mulţi specialişti au ajuns să creadă că publicul, audienţa -fie

că este vorba de televiziune sau de ascultare -are o durată de o atenţie limitată, care

devine din ce în ce mai scurtă. În scopul de a atrage şi capta atenţia acest, procesul

„dumbing down” este considerat esenţial.

Esser6 susţine că tabloidizarea poate poate fi înţeleasă atât la un nivel micro

cât şi la un nivel macro. Pe un nivel micro, tabloidizarea poate fi văzută că un

fenomen media care implică modificarea formate de mass-media din cauza de

cerinţele comerciale şi de preferinţele cititor. Pe un nivel macro , tabloidizarea este

văzută că un fenomen social „instigare şi simbolizând schimbări majore” în

societate.

Putem afirmă despre tabloidizare că este o tendinţa recentă în literatură de

specialitate.

4http://www.communicationencyclopedia.com/public/tocnode? id=g9781405131995_yr2010_chunk_g978140513199525_ss2-1, 20 februarie 2011.5Sparks, C. and Tulloch, J. (ed). Tabloid Tales: global debates over media standards. Maryland: Rowman & Littlefield Publishers Inc., p. 195‐210.6 Esser, F.. Tabloidization of News – a comparative analysis of Anglo‐American and German Press Journalism, European Journal of Communication, p.291‐324.

3

Tabloidul este folosit pentru a descrie conţinutul şi limbajul. Este un fapt

recunoscut că presă de scandal dedică relativ puţină atenţie politicii şi economiei,

concentrându-se pe sport, scandal şi divertisment popular. În mod similar, tabloidul

este folosit pentru a descrie un anumit tip de scriere, care tinde să fie întâmplător şi

senzaţional atât în ton şi limbaj. În contrast la acest lucru, presă scrisă se

concentreze foarte mult pe informarea publicului, folosind limbajul grave şi tonuri.

Tabloidele sunt, de asemenea, specifice fiecărei ţări. De exemplu, în piaţă

foarte competitivă ziar britanic, tabloide, în timp ce concentrându-se pe celebrităţi

şi infotainment, include, de asemenea, „stiri grave”, chiar dacă sunt prezentate

într-un mod concis. În schimb, în piaţă necompetitivă a Statele Unite ale Americii,

presă de scandal tinde să evite ştirile, în sensul tradiţional al cuvântului. În mod

similar, în timp ce Marea Britanie are trei categorii de ziare - serioase, mid-market

şi tabloid, Irlanda, cu istoria să de jurnalism broadsheet, are tendinţa de a clasifica

ziarele,că fiind ziare serioase sau tabloid . Acest lucru asigură că ziarele mid-

market, cum ar fi Daily Mail, sunt descrise că tabloidele în Irlanda.

Apărută ca tendinţă pe la mijlocul anilor 1990, tabloidizarea a devenit o

caracteristică permanenţa a industriei de televiziune din România.

Scandalul şi senzationalismul au invadat atât divertismentul, cât şi ştirile7 .

„Vampirismul emotional” a devenit o practică uzuală a programelor, care abundă

în accidente, violenţe şi incendii .

Jurnalistul Mircea Vasilescu8 considera „Amestecul intre comerţul cu ştiri

morbide şi nevoia de prestigiu mediatic este un semn al criteriilor neaşezate, al

primitivismului moral de care societatea noastră nu reuşeşte să se dezbare”.

Principalele programe de ştiri ale canalelor comerciale au puţină relevanţă şi

consistenţă. Informaţia este împachetată astfel încât să şocheze şi să smulgă

7 M. Coman, Mass-media in societatea post-comunistă , Polirom, Iaşi, 2003, p. 74.8 M. Vasilescu, „Mass-comedia”, in M. Coman, Mass-media in societatea post-comunistă , cit. p.72.

4

lacrimi, orice întâmplare obişnuită devine ştire, iar cameră ascunsă este utilizată în

mod exagerat doar pentru a face programul mai atractiv9. Programele de ştiri ale

televiziunii publice conţin exemple mai bune de relatare şi documentare, urmarind

îndeaproape cele mai relevante chestiuni ale zilei, dar sunt prezentate mai puţin

atractiv.

Programele de ştiri domină la TVR1 şi Pro TV, 25% din timpul total de

emisie). Antena 1 şi Prima TV dedică şi ele un timp substanţial acestor programe,

aproape 20%. Paradoxal, cel mai mare spaţiu de emisie alocă ştirilor posturile

OTV şi B1TV, posturi cu rating modest.

Fac acest lucru pentru că este ieftin să produci programe de ştiri tabloidizate,

bazate de relatări jurnalistice care nu intră in esenţă, limitandu-se la scandaluri,

zvonuri şi barfe.

Divertismentul predomină la Antena 1, in timp ce Pro TV se axează pe

filme, in detrimentul spectacolelor de divertisment, 46,3% faţă de 11%. Unele

posturi au lansat programne de televiziune inovatoare, interactive, care includ

sondaje de opinie. Printre acestea se numără talk-show-ul „Zece pentru Romania”

la Realitatea TV, cu participarea unui mare număr de telespectatori şi „Mari

romani” la TVR1, un program care a luat drept model programul BBC „Greatest

Britons”.

Canalul public TVR1, Antena 1 şi B1 TV se bazează in principal pe producţii

proprii, in timp ce Pro TV işi contractează din afara companiei mai mult de

jumătate din programe.

Măsurătorile realizate de Studiul Naţional de Audienţă (SNA) al Biroului

Român de Audit al Tirajelor (BRAT) pe perioada unui an de zile, între octombrie 9 M. Preoteasa, „Două televiziuni: două realităţi” in R. Udovičić, „Indicatorul interesului public:ştirile locale de la orele de varf – monitorizarea şi analiza programelor de ştiri din 10 ţări dinBalcani (Indicator of public interest: TV prime time domestic news – monitoring and analysis ofTV news programmes in 10 SEENPM countries) , un proiect SEENPM, Sarajevo, Media PlanInstitute, 2007, pp. 190-191.

5

2007 şi octombrie 2008, arată că pe primul loc se situează tabloidul Libertatea, cu

1 379 000 de cititori pe ediţie, în creştere cu 1,9% faţă de anul precedent. Pe locul

al doilea se află ziarul generalist Jurnalul Naţional, cu 695 000 de cititori, în

scădere cu 5,6 procente. Tabloidul Cancan ocupă locul al treilea, cu 646 000 de

cititori pe ediţie, şi cu cea mai spectaculoasă creştere în ultimul an, respectiv

32,1%. Acelaşi studiu al BRAT arată că doar 20 de procente din audienţa unui ziar

este fidelizată, adică citeşte ziarul respectiv de cinci-şase ori pe săptămână. Există

un declin al calităţii ziarelor care poate fi explicat şi prin faptul că publicul a

scăzut, iar ziarele se citesc mai puţin.

Tabloidizarea excesivă duce la reactii ca „Nu văd o creştere a calităţii. Din

punctul meu de vedere, primim numai divertisment. Chestiunile serioase sunt

tratate ca şi cum ar fi divertisment”. Jurnalismul de investigaţie este aproape absent

de pe ecranele televizoarelor, cu puţine excepţii, legate de chestiunile sociale.

După cum am observat, despre tabloidul şi implicit tabloidizarea, indiferent că ne

referim la mărime, conţinut sau limbă nu putem obţine o definiţie strictă. Ceea ce

este comun definiţiilor tabloidului, implicit a tabloidizarii, rămâne specificul ţării şi

depinde de factorii culturali şi economici a pieţei media.

Procesul de tabloidizare

Procesul de tabloidizare nu are o definiţie strictă, la fel că şi termenul de

tabloid. Deşi termenul a fost iniţial folosit pentru a descrie o scădere a standardelor

6

jurnalistice, este acum în mod regulat aplicat la toate tipurile de media ca reality

show, talk-show-uri, reviste celebritate şi chiar documentare. În ceea ce priveşte

jurnalismul, cele mai multe studii definesc tabloidizarea în termenii unei scăderi a

ştirilor serioase şi o creştere a ştirilor uşoare cu un accent pronunţat pe viaţă privată

atât a oamenilor obişnuiţi cât şi a oamenilor celebri10 . Alte studii pe tabloidization

au inclus elemente cum ar fi o feminizarea de conţinut, modificări în

comportamentul jurnalistice şi dinamică a proiectelor.

Tabloidizarea determină un schimb al graniţelor jurnalismului, graniţe în

continuă mişcare, rezultând o mişcare serioasă, tot mai activă către conţinutul şi

valorile unui tabloid.

Grave probleme economice, politice şi sociale sunt neglijate, sau tratate

necorespunzător. Acestor ştiri le lipseşte caracterul senzaţional şi de cele mai multe

ori sunt prezentate în formă actualizată sau sunt omise. Rezultatul tabloidizarii

este redat într-un număr mare de poveşti, de ştiri uşoare şi o cantitate mai mare de

infotainment în „quality paper”.

În acest sens este relevanţă observaţia conform căreia „ ştirile au devenit din

ce în ce mai mult parte a industriei de divertisment în loc să ofere un forum de

dezbateri informaţionale asupra problemelor-cheie de interes public”11 . Autorul

descrie acesta orientare catre infotainment si stiri usoare prin prescurtarea

denumirii „ news converted into entertainment ” – newzak. Newzak este

denumirea pentru convertirea stitilor in entertainment.

Tabloidizarea nu poate fi limitată doar la scăderea a calităţii ştirilor serioase şi o

creştere a ştirilor uşoare. Tabloidizarea rezultă şi din decontextualizare şi

personalizare. A fost evidenţiat modul în care tabloidele raportează selectiv

10 Sparks, C. and Tulloch, J. (ed).op.cit., p.211.11http://presscouncil.nic.in/Decisions/Oct-Rew-1-239 Franklin,. Newszak and News Media.pdf

7

informaţia, fără a oferi un context. In acelasi mod s-a observat ca tabloidele deseori

sunt axate pe individ, oferind un context limitat asupra lui.

Contextul este absolut necesar pentru că cititorul să înţeleagă corect informaţia.

McNair12 considera ca prioritatile jurnalismului sunt alterate in cursul

procesului de tabloidizare.

Mass media acum nu mai furnizează informaţii grave pentru cetăţeni, profiturile

devin o prioritate în faţă funcţiei de serviciu public pe care o au. Presă scrisă

conţine acum mai puţine ştiri, în special investigaţii, politică naţională şi

internaţională. Se argumentează că scăderea în ştirilor serioase reflectă o piaţă tot

mai competitivă şi într-o contunua schimbare.

În locurile în care principiile de piaţă s-au infiltrat, protejate în prealabil sau cel

puţin parţial, sferă de informare a publicului a crescut concurenţă între mass-

media. Drepturile de proprietate fiind din ce în ce mai concentrate, conglomeratele

media s-au amplificat în mărime şi putere. Presiunilor pieţei dictează ca ziarele sa

se concentreze pe poveştile profitabile care să atragă cititorii şi, prin urmare,

agenţii de publicitate.

Cum ştirile de investigare, ştirile străine sunt costisitoare, ziarele au pus accentul

pe opţiunile mai ieftine, cum ar fi divertismentul, ştirile despre viaţă care atrag mai

multe venituri din publicitate.

A avut loc o rafinare a jurnalismului comercial a cărui prioritate şi preocupare a

devenit publicitatea pentru un public cât mai numeros.

Pentru că tabloidizarii ştirilor este „mai puţin pentru a informă şi mai mult să

smulgă simpatie”.

Franklin13 susţine că o mare parte din dezbaterea privind tabloidizarea se

concentrează pe modificările de conţinut, şi adduce în discuţie „broadloids” - ziare

12 McNair, Brian, Introducere în comunicarea politică, Editura Polirom, Iaşi, 2007, p.177.13 http://presscouncil.nic.in/Decisions/Oct-Rew-1-239 Franklin,. Newszak and News Media.pdf

8

care păr să semene cu presă de scandal în ceea ce priveşte stilul şi aspectul, precum

şi conţinut.

Titluri de banner, aliteraţii şi utilizarea de jocuri de cuvinte au devenit

caracteristici comune ale ziarelor serioase. În mod similar multe ziare tradiţionale

au crescut mărimea caracterelor şi numărul de imagini, şi dispun de text mai puţin,

cuvinte mai scurte, imagini mai mari şi fotografii color. Acesta dinamică nouă şi

modificări pe care le aduce sunt considerate de autor caracteristici ale tabloidizarii.

Pantti14 sustine ca buletinele de ştiri exploateaza tragedii personale, cum ar fi

o moarte tragica a unui copil, pentru spectacol public, apeland la curiozitatile

noastre morbide. În mod similar, tendinţele recente au dus la aparitia unui nou gen

media, continut în care oamenii îşi mărturiseasc probleme personale, adesea

complexe, şi le este oferita consiliere de persoane necalificate sau neacreditate. În

acest sens, tabloidizarea poate fi văzută ca un tip de feminizare. Retinem ca aceasta

cultura confesionala mass-media ar putea slăbi autoritatea patriarhală, care permite

individului si experienţelor lui să fie evaluate ca fiind informaţii valabile. Cu toate

acestea, această cultură confesionala este o caracteristică deosebit de controversată

a tabloidizarii, condamnata ca fiind triviala sau chiar degradanta. Este susţinut că,

deşi aceasta afectivitate poate oferi comunităţilor un temporar şi reconfortant

sentiment, „nu conduce la participarea politică şi la acţiuni colective morale ”.

Rezultatele tabloidizarii pe ordinea de zi a unui ziar încep cu o creşterea

materialului vizual, o prescurtare a articolelor, modificări în scrierea editorialelor,

informaţia de îndepărtează de conţinutul serios al ştirilor, pentru a se apropia de

elemente usore, cu accent sporit pe divertisment, utilizarea conţinutului emotiv, un

aspect dinamic, uşor pentru public în scopul de a consuma articole.

14 Pantti, M.. ‘Masculine tears, feminine tears – and crocodile tears. Mourning Olof Palme and Anna Lindh in Finnish newspapers’. Journalism(3): p.357‐377

9

Tabloidizarea şi democraţia

Mass-media este o componentă integrantă şi imperativa in cadrul unei

guvernari democratice şi este numita pe bună dreptate cea de a patra putere in stat.

10

Nu este doar ceea ce mass-media realizează într-o democraţie, ci ceea ce este

aceasta, o caracterizeaza.

Practica ei, maturitatea sa, şi nivelul de etica la care aceasta functionează, vorbesc

despre calitatea unei democraţii. Cu o creştere spectaculoasă şi extindere,

perspectivele de mass-media sunt privite astăzi ca fiind mai puternice decât oricând

înainte.

Toate acestea, unii simt că mass-media de azi a mers prea departe, a devenit mai

mult show decat termen un medium. Mass-media a creat lumea ei proprie de

glamour, bârfă, sex şi senzaţie, si a jucat un rol major în a distrage atenţia de la

problemele reale ale timpurilor noastre.

Tabloidizarea devenit un fenomen născut din senzaţionalism. Oamenii pot

să-l place sau să-l urăsc, dar nu îl pot ignora. Alexis de Tocqueville faţă de

libertatea presei în Statele Unite, faţă de vulgarizarea informaţiilor şi apelul

exagerat la pasiunile şi pulsiunile indivizilor, implicarea dincolo de orice măsură în

viaţa privată a personalităţilor publice, prin expunerea viciilor şi a mizeriilor

cotidiene”15

Literatura de specialitate consideră schimbările recente din media că au posibile

consecinţe dăunătoare pentru societate,aconducând la sugestii conform cărora

tabloidizarea aduce daune sferei publice prin „ transformarea culturii jurnalistice

de la o sursă de iluminare de masă, prin responsabilizare civică, la o cauza de

pacificare în masă şi degenerare intelectuală ”16.

La un nivel primar funcţia ştirilor trebuie să ne ofere o naraţiune în curs de

desfăşurare despre lume.

Din punct de vedere modernist, mass-media joacă un rol important în procesul

democratic, furnizarea de informaţii este necesară pentru cetăţeni pentru a formula

15 Doru Pop, Mass media şi democraţia, Editura Polirom, Iaşi, 2001, p. 71.16 McNair, Brian, op.cit.,p.99

11

judecăţi şi a lua decizii în cunoştinţă de cauza. De fapt, cei mai mulţi oameni în

democraţiile moderne primesc noutăţi şi informaţii prin intermediul mass-media,

care acţionează atât că un „imput” cât şi „output” din partea sistemului politic.

Functia de „imput”, intrare, este realizată prin fapte şi publicarea avizelor de

relevanţă socială, indicând modul în care publicul se simte cu privire la probleme,

oameni şi decizii, în timp ce rolul lor de „output”,ieşire, este îndeplinită prin

furnizarea de informaţii publicului cu privire la deciziile procesele politice şi

sociale şi a sistemului politic.

Acest lucru creează o sferă mediată de public, un loc unde publicul poate accesa

dialoguri sociale. Rezultatul este o „publicness mediată”17, o viaţă publică marcată

de o mult mai mare gradul de vizibilitate.

Bordieu critică jurnalismul şi rolul sau în sferă publică şi culturală,

subliniază modul în care jurnalismul îşi pierde autonomia în faţa principiilor

economice şi de piaţă. În schimb, sferă publică devine o arenă pentru spectacol,

prezentată în principal ca de divertisment”, distrage atenţia publicului de la

chestiuni de principiu către pseudo-intuiţii voyeuristice în probleme individuale.

Tabloidizarea pune accentul pe senzaţional, personal şi personalitate, mai degrabă

decât de a oferi informatii vitale necesare pentru sfera de informare a publicului.

Fără cetăţeni informaţi, democraţia este improvizată şi în risc .

Fiske considera ca tabloidele au fost create pentru a furniza „ plăceri care

sunt pertinente în special pentru cei care se simt excluşi din participarea la

discursul de control cu privire la orice fel”18.

Cei în favoarea jurnalismului tabloid susţin că presa tradiţională încercă a reinstala

consensul şi ierarhiile dominante. În schimb, sa sugerat că jurnalismul tabloid oferă

o alternativă domeniului mass-media pentru discursul public, în cazul în care 17 Dahlgren, P.. ‘What’s the Meaning of This? Viewers’ plural Sense‐making of TV News’. Media,Culture and Society. 10. 1988 Pp. 285‐301.18 Fiske , John, Concepte fundamentale, Editura Polirom, Iaşi, 2001,p.109.

12

raportarea la politica tradiţională şi critica a elitelor politice ar putea lucra alături

de celelalte, evitându-se astfel natura diferită a autoritataţii tradiţionale care este

frecvent regăsită în presă în calitate.

Bibliografie

Coman, Mihai, Din culisele celei de-a patra puteri, Editura Carro,Bucureşti, 1996

Dahlgren, P.. ‘What’s the Meaning of This? Viewers’ plural Sense‐making of TV

News’. Media,Culture and Society. 10. 1988

Doru Pop, Mass media şi democraţia, Editura Polirom, Iaşi, 2001

13

Fiske , John, Concepte fundamentale, Editura Polirom, Iaşi, 2001

McNair, Brian, Introducere în comunicarea politică, Editura Polirom, Iaşi, 2007

Sparks, C. and Tulloch, J. (ed). Tabloid Tales: global debates over media

standards. Maryland: Rowman & Littlefield Publishers Inc

Pantti, M.. ‘Masculine tears, feminine tears – and crocodile tears. Mourning Olof

Palme and Anna Lindh in Finnish newspapers’. Journalism

Esser, F.. Tabloidization of News – a comparative analysis of Anglo‐American and German Press Journalism, European Journal of Communication,

Webgrafie

http://jeuxdesjournalistes.wordpress.com/2009/05/31/presa-tabloida/

http://www.culturasicomunicare.com/ Informatia si tabloidizarea presei scrise.pdf,

14

http://www.communicationencyclopedia.com/public/tocnode?

id=g9781405131995_yr2010_chunk_g978140513199525_ss2-1

http://presscouncil.nic.in/Decisions/Oct-Rew-1-239 Franklin,. Newszak and News

Media.pdf

15