portal.just.roportal.just.ro/44/siteassets/sitepages/informatii/decizii... · web view2. În cazul...

CURTEA DE APEL GALAŢI

DECIZII RELEVANTE

TRIMESTRUL I 2016

CUPRINS

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

1. Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical. Nelegalitatea instituirii acesteia în lipsa unei expertize medico-legale sau a altor acte medicale concludente din care să rezulte că inculpatul suferă de vreo boală provocată de consumul de alcool………………………………...3

2. Individualizarea sancţiunii de drept penal. Inoportunitatea aplicării amenzii penale în cazul unei infracţiuni de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe.…………………………………………………………………………………………..7

3. Infracţiunea de spălare a banilor. Autorul sau complicele unei infracţiuni principale nu pot avea şi calitatea de autor/complice al infracţiunii derivate, prevăzută de art. 29 al. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, săvârşită în legătură cu produsul infracţiunii principale.…………………..12

4. Concurs de infracţiuni. Calcularea sporului de pedeapsă obligatoriu conform art. 39 al. 1 lit. b Cod penal………………………………………………………………………………………...17

5. Strămutarea judecării unei cauze. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 72 Cod pr. penală în cazul cererii de revizuire a două hotărâri care nu se pot concilia………………………………………20

SECŢIA I CIVILĂ

1. Sechestru asigurator. Competenţa de soluţionare. Conflict negativ de competenţă …..……...22

2. Construcţii ridicate pe terenul altuia cu bună-credinţă. Puterea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare ………………………………………………………………………………………..25

3. Asigurarea civilă obligatorie. Efectele împăcării reprezentanților legali ai minorei cu autorul accidentului în faza de urmărire penală ………………………………………………………... 32

SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

1. Distincţia dintre creanţe fiscale şi creanţe civile. Imposibilitatea executării silite a creanţelor civile pe calea procedurii execuţionale prevăzute de Codul de procedură fiscală …………………............................................................................................................................42

2. În cazul impozitului pe clădiri, sarcina reevaluării imobilului revine proprietarului imobilului, nu celui care foloseşte efectiv clădirea (de ex., chiriaşului). În cazul imobilelor proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale care sunt date în folosinţă altor persoane, organul fiscal al unităţii administrativ-teritoriale nu poate să solicite chiriaşului clădirii plata impozitului majorat cu 20%, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de reevaluare, deoarece ar însemna ca unitatea să obţină un folos de pe urma propriei sale culpe………………………………………………......44

3. Inaplicabilitatea prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 124/2014 în privinţa sumelor care erau recuperate la data intrării în vigoare a acestui act normativ ……………..……………………...46

4. Vânzare spaţii medicale. Modul de stabilire a preţului ……………………………………….49

5. Impozit pe clădiri şi taxă pentru eliberarea autorizației privind desfășurarea activității de alimentație publică……………………………………………………………………………….56

SECŢIA PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

1. Dreptul muncii………………………..………..……………………………………………...59

2. Dreptul muncii………………………………………………………………………………...63

3. Dreptul muncii ………………………………………………………...……………………...71

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

1. Titlu: Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical. Nelegalitatea instituirii acesteia în lipsa unei expertize medico-legale sau a altor acte medicale concludente din care să rezulte că inculpatul suferă de vreo boală provocată de consumul de alcool.

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Măsurile de siguranţă. Drept procesual penal. Partea specială. Punerea în executare a măsurilor de siguranţă.

Indice alfabetic: Drept penal

- obligarea la tratament medical

Legislaţie relevantă: art. 109 Cod penal, art. 566 al. 1 şi 3 Cod pr. penală

Rezumat: În speţă, deşi din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul devine violent pe fondul consumului de alcool, infracţiunea dedusă judecăţii fiind comisă tocmai într-o astfel de împrejurare, nu a fost efectuată o expertiză medico-legală care să stabilească dacă inculpatul suferă de o boală provocată de consumul cronic de alcool, astfel încât nu se poate dispune faţă de acesta măsura de siguranţă a obligării la tratament medical.

Decizia penală nr. 223/23.02.2016 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 398/05.11.2015 a Judecătoriei Tecuci s-a dispus condamnarea inculpatului H.I. la 6 luni (șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violenţă în familie prevăzută de art. 199 alin. 1 CP raportat la art. 193 alin. 1 CP (fapta din 27.09.2014, persoană vătămată H.C.).

Conform art. 107 alin. 2 CP raportat la art. 109 Cod penal, s-a aplicat inculpatului măsura de siguranţă a obligării la tratament medical pentru consum cronic de alcool, până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

În cauză s-a făcut aplicarea art. 60 Cod penal.

S-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Conform art. 274 CPP, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

Conform art. 276 Cod procedură penală, s-a luat act că nu s-a solicitat plata cheltuielilor judiciare de către persoana vătămată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 4072/248/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul H.I. pentru infracţiunea prev. de art. 199 alin. 1, Cod penal rap. la art. 193 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt că la data de 27 09 2014 în jurul orei 18,00 inculpatul H.I., sub influenţa băuturilor alcoolice, a început să se certe cu persoana vătămată H.C. - tatăl său, care se afla în curte, inculpatul a strigat la persoana vătămată, spunându-i că a trăit prea mult, a împins-o la pământ şi a lovit-o cu piciorul în spate. Inculpatul a luat în mână un topor, cu intenţie de a lovi pe persoana vătămată.

La strigatele persoanei vătămate, a intervenit fiica persoanei vătămate, numita H.M. care l-a luat în casa pe tatăl sau şi a anunţat organele de poliţie.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci cu următoarele mijloace de probă: declaraţia persoanei vătămate, plângerea formulată de H.M., declaraţia martorilor D.C., H.M.

Fiind terminată cercetarea judecătorească şi examinând întreg materialul existent la dosar, instanța a reţinut următoarea situație de fapt:

Inculpatul este fiul persoanei vătămate H.C. şi ambii locuiesc în aceeași casă situată în comuna M., jud. G. Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul devine violent, motiv pentru care persoana vătămată a fost de acord ca în casă să locuiască şi o altă fiica a sa – H.M.. De mai mult timp, între persoana vătămată şi fiul său există relații tensionate, inculpatul considerând că tatăl său o favorizează mai mult pe sora sa.

Pe fondul acestor discuții tensionate, precum şi a altor fapte numeroase ce formează obiectul dosarului penal nr. 2801/324/2015 în care inculpatul este cercetat pentru mai multe fapte de același gen, la data de 27.09. 2014 în jurul orelor 18,00 inculpatul H.I., sub influenţa băuturilor alcoolice, a început să se certe cu persoană vătămată H.C., tatăl său, care se afla în curte. Inculpatul a strigat la persoana vătămată spunându-i că a trăit prea mult, a împins-o la pământ şi a lovit-o cu piciorul în spate. Inculpatul a luat în mână un topor, cu intenţie de a o lovi pe persoana vătămată.

La strigatele persoanei vătămate, a intervenit fiica persoanei vătămate, numita H.M. care l-a luat în casa pe tatăl său şi a anunţat organele de poliţie.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că nu l-a atins nici cu un deget pe tatăl său care este o persoană în vârstă de 92 ani, că martora D.C. știe tot şi va spune că nu este el cel vinovat, ci sora sa.

Din declarația martorei H.M. rezultă că inculpatul este consumator de alcool şi devine agresiv; că într-adevăr tatăl său i-a înstrăinat ei casa de locuit deoarece inculpatul nu muncește, ba mai mult distruge tot din casă; că inculpatul a primit în trecut mai multe amenzi administrative, dar nu a plătit niciuna deoarece nu are bani, nu muncește; îşi bate joc şi de munca altora, urinează pe prispa casei, ba chiar şi în mașina poliţiei sau a salvării; doarme în șanțuri şi pe şosele după ce consumă alcool. La data de 27.09.2014 se afla în curtea casei, când a auzit gălăgie şi şi-a dat seama că inculpatul iar l-a lovit pe tatăl său, apoi s-a dus repede să ia toporul şi i-a amenințat cu toporul; a anunțat repede organele de poliţie care au venit la faţa locului şi care l-au găsit pe tatăl trântit la pământ şi lovit; vecinii aud scandalul care se produce deseori în casa lor, dar refuză să depună mărturii deoarece inculpatul este violent, iar în trecut a dat foc gardului unui vecin, apoi casei unui alt vecin; deși nu muncește fură tot ce găsește în casă şi duce la vânzare pentru băutură.

Din declarația persoanei vătămate rezultă că acesta a fost lovit şi trântit la pământ de către inculpat, apoi l-a dat cu capul de pământ şi inculpatul a sărit apoi şi l-a amenințat şi cu toporul, dar noroc că a sosit fiica sa şi l-a salvat chemând organele de poliţie la faţa locului. A mai arătat că s-a străduit să ajungă în faţa instanței să dea declarație deoarece este o persoană în vârstă, bolnavă şi are nevoie de liniște.

Martora D.C. şi-a schimbat declarația dată în faţa instanței, arătând că atunci când este beat inculpatul intr-adevăr provoacă scandal, dar că nu a văzut niciodată că inculpatul l-a lovit pe tatăl său. Inculpata şi-a schimbat declarația faţă de cea dată imediat după accident, probabil fiind supărată că şi ea la rândul său a formulat plângere penală împotriva inculpatului, că s-a împăcat cu acesta, dar ulterior a fost nevoită să achite şi cheltuieli de judecată. Instanța consideră că martora a fost sinceră în prima declarație dată imediat după incident când a arătat clar că „inculpatul l-a trântit la pământ pe tatăl lui […], l-a lovit cu piciorul în spate şi cu un topor amenința şi gesticula […]”.

Ca atare, instanța apreciază ca fiind pe deplin dovedită vinovăţia inculpatului cu următoarele mijloace de probă: declaraţia persoanei vătămate şi solicitarea sa expresă de trimitere în judecată a inculpatului, plângerea împotriva inculpatului, declaraţiile martorilor D.C., H.M.

În drept, fapta inculpatului H.I., care la data de 27.09.2014 a lovit pe tatăl său – persoana vătămată H.C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violenţă în familie prev. de art. 199 alin. 1 Cod penal raportat la art. 193 alin. 1 Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, instanţa a reţinut că inculpatul a suferit în trecut mai multe condamnări, însă a intervenit reabilitarea, dar a suferit şi multe sancțiuni administrative pentru fapte asemănătoare comise în dauna membrilor familiei sale; a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal dovedind că nu conștientizează gravitatea faptelor sale.

Pentru aceste motive, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu executare, cuantum suficient în opinia instanţei pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

De asemenea, a aplicat inculpatului şi măsura de siguranță a obligării la tratament medical pentru consum cronic de alcool, conform art. 107 alin. 2 CP rap. la art. 109 Cod penal.

S-a făcut aplicarea art. 60 Cod penal.

S-a luat act că persoana vătămată H.C. nu s-a constituit parte civilă.

Conform art. 274 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

În termen legal împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, susţinând că în mod greşit s-a dispus prin hotărâre aplicarea faţă de inculpatul H.I. a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical pentru consum cronic de alcool, fără a exista la dosarul cauzei o expertiză medico-legală sau alte acte medicale concludente din care să rezulte că inculpatul suferă de vreo boală provocată de consumul de alcool.

La rândul său, în cauză a declarat apel inculpatul H.I. arătând în declaraţia de apel depusă, că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost condamnat.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci şi inculpatul H.I. sunt fondate şi urmează a fi admise, pentru următoarele considerente:

Examinând sentinţa supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că vinovăţia inculpatului H.I. a fost în mod corect reţinută de instanţa de fond, în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată.

În acest sens sunt depoziţiile constante ale persoanei vătămate H.C., care se coroborează cu declaraţiile date de martora H.M. din care rezultă că la data de 27.09.2014 inculpatul H.I. a lovit pe persoana vătămată H.C., tatăl inculpatului, adresându-i totodată cuvinte jignitoare şi amenințându-l cu un topor.

Aceleaşi aspecte rezultă din declaraţia martorei D.C., vecina părţilor, care a arătat că l-a văzut pe inculpat trântindu-l la pământ pe tatăl său şi lovindu-l cu piciorul în spate, ameninţând totodată cu un topor că va tăia capul persoanei vătămate.

Martorele H.M. şi D.C., precum şi persoana vătămată au arătat că inculpatul nu este la primul comportament de acest fel, iar la judecata în apel persoana vătămată H.C. a transmis un memoriu din care rezultă că inculpatul are în continuare un comportament violent şi ameninţător faţă de el.

În consecinţă, întrucât probele administrate în cauză dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul H.I. a comis infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, motivul de apel formulat de inculpat vizând achitarea sa nu poate fi primit favorabil.

Referitor la motivul de nelegalitate invocat de procuror, Curtea constată că acesta este fondat.

Astfel, conform art. 109 alin. 1 Cod penal Dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

Pe de altă parte, potrivit art. 566 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală (1) Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical luată printr-o hotărâre definitivă se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv şi a copiei de pe raportul de expertiză medico-legală autorităţii de sănătate publică din judeţul pe teritoriul căruia locuieşte persoana faţă de care s-a luat această măsură. Autoritatea de sănătate publică va comunica de îndată persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării la tratament medical unitatea sanitară la care urmează să efectueze tratamentul.

(3) În cazul în care obligarea la tratament medical însoţeşte pedeapsa închisorii ori a detenţiunii pe viaţă sau priveşte o persoană aflată în stare de deţinere, comunicarea prevăzută la alin. (1) se face administraţiei locului de deţinere.

Din textele de lege mai sus arătate rezultă că măsura de siguranţă a obligării la tratament medical poate fi luată doar după ce în cauză s-a efectuat un raport de expertiză medico-legală care să stabilească faptul că inculpatul suferă de o boală inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive.

În speţă, deşi din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul H.I. devine violent pe fondul consumului de alcool, infracţiunea dedusă judecăţii fiind comisă tocmai într-o astfel de împrejurare, nu a fost efectuată o expertiză medico-legală care să stabilească dacă inculpatul suferă de o boală provocată de consumul cronic de alcool, astfel încât nu se putea dispune faţă de inculpat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical.

Sub un alt aspect, referitor la sancţiunea aplicată şi la modalitatea de executare a acesteia, Curtea reţine că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, în mod justificat dispunându-se condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, cu executare efectivă, având în vedere gravitatea faptei comise, ce rezultă din modalitatea de săvârşire, vârsta şi calitatea persoanei vătămate, de părinte al inculpatului, precum şi împrejurarea că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, suferind multiple condamnări anterioare, multe dintre acestea tot pentru infracţiuni comise cu violenţă.

Faţă de cele mai sus arătate, Curtea va admite apelurile declarate în cauză, va dispune desfiinţarea în parte a sentinţei instanţei de fond, iar în rejudecare va înlătura din sentinţa apelată dispoziţia prin care s-a aplicat inculpatului H.I. măsura de siguranţă a obligării la tratament medical.

Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate vor fi menţinute.

2. Titlu: Individualizarea sancţiunii de drept penal. Inoportunitatea aplicării amenzii penale în cazul unei infracţiuni de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe.

Cuprins pe materii: Drept penal. Individualizarea pedepselor.


- individualizarea pedepselor

- conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe

Legislaţie relevantă: art. 74, art. 336 Cod penal

Rezumat: Fapta de săvârşirea căreia este acuzat inculpatul prezintă o gravitate deosebit de ridicată având în vedere că valoarea alcoolemiei cu care acesta a fost depistat în trafic, de 1,75 g ‰, este cu mult superioară faţă de limita legală de 0,80 g ‰, dar şi faptul că inculpatul a condus în aceste condiţii un autoturism pe un drum public judeţean, pierzând controlul volanului şi lovind un autoturism parcat regulamentar, acesta fiind proiectat la rândul său într-un stâlp de electricitate care a fost distrus. Aşa fiind, deşi inculpatul se află la primul impact cu legea penală şi a recunoscut şi regretat fapta comisă, se poate aprecia că gravitatea concretă ridicată a faptei comise face ca aplicarea unei pedepse cu amenda să nu fie suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ, fiind necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea.


Prin sentinţa penală nr. 89/09.10.2015 a Judecătoriei Lieşti s-a dispus, în baza art. 336 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 2 şi 10 Cod procedură penală raportat la art. 61 alin. 1, alin. 2, alin. 3, alin. 4 litera c) și alin. 6 din Codul penal a fost condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 200 (două sute) zile-amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă fiind de 10 (zece) lei, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (faptă săvârşită la data de 01.10.2014).

S-a dispus atragerea atenţiei inculpatului M.M. asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 63 din Codul Penal privind înlocuirea pedepsei amenzii în cuantum de 2000 de lei cu pedeapsa de 200 de zile închisoare.

În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală raportat la art. 272 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul M.M. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care:

- 95 lei cheltuieli judiciare ocazionate de urmărirea penală;

- 105 lei cheltuieli judiciare ocazionate de judecata în primă instanţa.


Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nr. 122/P/2015 din data de 17.03.2015, înregistrat sub nr. 462/838/24.03.2015 pe rolul Judecătoriei Lieşti, inculpatul M.M. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, procurorul a reţinut în esenţă că la data de 01.10.2014, în jurul orei 0130, inculpatul M.M. a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare …, pe D.J. 204 N în comuna N., judeţul G., având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Pentru a reţine aceste situaţii de fapt, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă:

- declaraţiile date în calitate de suspect şi de inculpat, de către M.M.;

- Procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit de organele de poliţie;

- Buletinul de analiză toxicologică nr. …/01.10.2014 eliberat de către S.C.M.L. G.;

- Adresa nr. …/02.10.2014 a SC E. SA;

- Procesul verbal de constatare a contravenţiei seria …nr. … din data de 01.10.2014;

- Autorizaţia de reparaţii seria … nr. … şi Autorizaţia de reparaţii seria … nr. …;

- declaraţia martorului B.M.F.

În conformitate cu prevederile art. 35 alin. 1 din NCPP, instanţa a constatat că este competentă funcţional, material şi teritorial să judece prezenta cauză.

De asemenea, instanţa a constatat că din întreg materialul existent la dosar nu rezultă ca inculpatul să deţină vreo calitate personală care să determine competenţa personală a unei alte instanţe.

Prin încheierea din 10.06.2015, dată în şedinţa din camera de consiliu, în procedura de cameră preliminară, judecătorul a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în prezenta cauză şi a dispus începerea judecării cauzei.

În faţa instanţei de judecată inculpatul M.M., până la începerea cercetării judecătoreşti, s-a prevalat de dispoziţiile art. 375 raportat la art. 396 alin. 10 din noul Codul de Procedură Penală, solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând în totalitate fapta reţinută în sarcina sa. Cu ocazia audierii sale, inculpatul a mai precizat că nu doreşte readministrarea de probe sau administrarea de probe noi şi că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Având în vedere poziţia procesuală consemnată a inculpatului, instanţa, conform prevederilor art. 375 alin. 1 din NCPP, după luarea concluziilor, a admis cererea acestuia de a soluţiona cauza conform procedurii simplificate în cazul recunoaşterii vinovăţiei, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le-a recunoscut şi le-a însuşit.

Din examinarea întregului material probator de la dosar s-a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea reţinută în rechizitoriu şi recunoscută de inculpat, respectiv:

La data de 01.10.2014, ora 0147, organele de poliţie din cadrul Postului de Poliţie din comuna N. jud. G., au fost sesizate prin serviciul S.N.U.A.U. 112, cu privire la faptul că pe raza satului cu acelaşi nume din comună a avut loc un eveniment rutier soldat cu pagube materiale.

Deplasându-se la faţa locului, în zona parcării din faţa Primăriei, organele de cercetare penală au identificat autoutilitara marca Volkswagen de culoare verde, cu nr. …, ce prezenta avarii semnificative. Această autoutilitară era orientată cu faţa către sensul de mers N. – N., aflându-se în faţa stâlpului de beton care susţine reţeaua electrică în locul de început al marcajului pentru locuri de parcare. În ceea ce priveşte acest stâlp, s-a constatat că era rupt, aplecat către clădirea Primăriei, fiind susţinut de cablurile electrice.

Lângă autoutilitară, se afla proprietarul acesteia, martorul B.M.F., care a declarat că a fost trezit de zgomotul produs în urma impactului. Constatând avarierea autovehiculului, a apelat la serviciul 112.

La o distanţă de aproximativ 100 de metri de locul menţionat anterior, a fost identificat autoturismul Opel cu nr. … proprietatea inculpatului M.M., avariat de asemenea.

Prezent la faţa locului, inculpatul a declarat că în seara de 01.10.2014 a consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 2200, după care s-a culcat puţin. Pe la miezul nopţii a vrut să meargă la discoteca din comună şi s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală, pe care l-a condus pe DJ 204 N, iar în curba din dreptul SC V. SRL a pierdut controlul şi a lovit autoutilitara Volkswagen ce se afla parcată regulamentar în parcarea din faţa Primăriei. Urmare impactului, autovehiculul cu nr. … a fost proiectat într-un stâlp de electricitate, pe care l-a distrus.

Conducătorului auto M.M. i-au fost solicitate actele, constatându-se că posedă permis de conducere categoria B, cu drept de conducere valabil.

Întrucât acesta emana halenă alcoolică, i s-a adus la cunoştinţă că urmează a fi testat cu aparatul etilotest, însă a refuzat acest lucru.

Ulterior, inculpatul a fost condus la S.M.T. pentru prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Conform Buletinului de analiză toxicologică nr. …/01.10.2014 eliberat de S.C.M.L. G, inculpatul M.M. a înregistrat la ora 0400 o alcoolemie de 1,75 g ‰ în sânge, iar la ora 0500 o alcoolemie de 1,60 g‰.

Fiind audiat cu privire la modul în care s-a produs accidentul de circulaţie, inculpatul a declarat că a fost pus în situaţia de a evita un câine, care i-a ieşit în faţa maşinii.

Imediat după impact, acesta şi-a continuat drumul aproximativ 50 m, întorcându-se ulterior.

Analizând situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului, în contextul legislativ creat prin publicarea Deciziei nr. 3/12.05.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Monitorul Oficial nr. 392/28.05.2014) şi a Deciziei nr. 732/16.12.2015 a Curţii Constituţionale (Monitorul Oficial nr. 69/27.01.2015), instanţa a apreciat că se impun următoarele precizări:

Prin Decizia nr. 3/12.05.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie publicată în Monitorul Oficial al României nr. 392/28.05.2014, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că în situaţia unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este dat de prima prelevare.

În situaţia de faţă, inculpatului M.M. i-au fost prelevate două probe biologice, una la ora 0400, rezultând o alcoolemie de 1,75 g ‰ în sânge, şi una la ora 0500, rezultând o alcoolemie de 1,60 g ‰.

Modalitatea de recoltare a probelor biologice s-a realizat conform normelor prevăzute în Ordinul nr. 1512/12.12.2013. Potrivit acestui text de lege, nu mai există obligativitatea recoltării mostrelor într-un interval de 30 de minute de la momentul producerii evenimentului rutier, aşa cum se preciza în Ordinul nr. 376/10.04.2006, în prezent abrogat conform art. 9 al. (1) din Ordinul nr. 1512/12.12.2013, recoltarea mostrelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei se realizează „în cel mai scurt timp posibil de la producerea evenimentului rutier sau a împrejurării care impune recoltarea acestora”, iar sintagma creată de legiuitor a avut în vedere faptul că acest interval de timp poate varia în funcţie de locul şi contextul evenimentului respectiv.

Din conţinutul aceleiaşi decizii pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reiese că este suficientă recoltarea unei singure probe biologice, situată ca moment în imediata apropiere a acţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, care prezintă relevanţă pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi care permite stabilirea îmbibaţiei de alcool în sânge, cu un grad ridicat de precizie.

Metabolizarea alcoolului începe la 60 până la 120 de minute de la ingerare şi se desfăşoară într-un ritm constant de 0,15-0,20 grame la mie pe oră, aspect care se precizează în conţinutul aceluiaşi act normativ.

Astfel, aşa cum reiese din probatoriul administrat în prezenta cauză, inculpatul M.M. a consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 2200 (fapt pe care l-a declarat personal) şi a condus pe drumurile publice un autoturism în jurul orei 0130, moment în care alcoolemia se afla în curbă ascendentă, potrivit punctului de vedere exprimat de specialişti şi menţionat de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 3/12.05.2014.

În drept, fapta inculpatului M.M. care, la data de 01.10.2014, în jurul orei 0130 a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare …, pe D.J. 204 N în comuna N., judeţul G., având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din noul Cod penal.

Cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului M.M.:

Din punct de vedere al laturii obiective a infracțiunii, elementul material al acesteia constă în conducerea autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice și rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale.

Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier.

Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de inculpat și urmarea produsă rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) Cod penal întrucât aceasta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Vinovăţia inculpatului este dovedită prin:

- declaraţiile date, în calitate de suspect şi de inculpat, de către M.M.;

- Procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit de organele de poliţie;

- Buletinul de analiză toxicologică nr. …/01.10.2014 eliberat de către S.C.M.L. G.;

- Adresa nr. …/02.10.2014 a SC E. SA;

- Procesul verbal de constatare a contravenţiei seria … nr. … din data de 01.10.2014;

- Autorizaţia de reparaţii seria … nr. … şi Autorizaţia de reparaţii seria … nr. …;

- declaraţia martorului B.M.F.,

toate coroborate cu declaraţia de recunoaştere a faptei descrise în rechizitoriu de către inculpat în faţa instanţei de judecată.

Față de cele expuse, instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Stabilirea pedepsei:

La individualizarea pedepsei ce urma să-i fie aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

De asemenea, întrucât inculpatul, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, a solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prev. de art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală, instanța a dat efect și prevederilor art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, în sensul că limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu o treime în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii.

În concret, instanţa a reţinut că inculpatul s-a urcat la volan, deşi consumase cu două ore înainte alcool. Acesta a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice în jurul orei 0130, când traficul rutier era redus.

Cu privire la circumstanţele personale ale inculpatului, instanța a reținut că acesta are studii 10 clase, nu are ocupaţie şi nici antecedente penale.

Având în vedere cele expuse, instanţa, în baza art. 336 alin. 1 din Codul Penal cu aplicare art. 396 alin. 2 și 10 din Codul de Procedură Penală raportat la art. 61 alin. 1, alin. 2, alin. 3, alin. 4 litera c) și alin. 6 din Codul Penal a fost condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 200 (două sute) zile-amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă fiind de 10 (zece) lei, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (faptă săvârşită la data de 01.10.2014).

În continuare, s-a atras atenţia inculpatului M.M. asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 63 din Codul Penal privind înlocuirea pedepsei amenzii în cuantum de 2000 de lei cu pedeapsa de 200 de zile închisoare.

În baza art. 274 alin. 1 din Codul de Procedură Penală raportat la art. 272 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul M.M. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care:

- 95 lei cheltuieli judiciare ocazionate de urmărirea penală;

- 105 lei cheltuieli judiciare ocazionate de judecata în primă instanţa.

În termen legal împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Lieşti, sub aspectul individualizării pedepsei, invocând faptul că în cauză se impunea condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apreciindu-se că gravitatea faptei nu justifica aplicarea în cauză a unei pedepse cu amenda.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lieşti este fondat şi urmează a fi admis.

Examinând sentinţa supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului M.M. au fost în mod corect reţinute de instanţa de fond, pe baza probatoriilor administrate în cauză în faza de urmărire penală, având în vedere că acesta s-a prevalat de dispoziţiile privind procedura în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

Referitor la motivul de apel formulat, Curtea constată că acesta este întemeiat.

Astfel, Curtea reţine că fapta de săvârşirea căreia este acuzat inculpatul prezintă o gravitate deosebit de ridicată având în vedere că valoarea alcoolemiei cu care acesta a fost depistat în trafic, de 1,75 g ‰, este cu mult superioară faţă de limita legală de 0,80 g ‰, dar şi faptul că inculpatul a condus în aceste condiţii un autoturism pe un drum public judeţean, pierzând controlul volanului şi lovind un autoturism parcat regulamentar, acesta fiind proiectat la rândul său într-un stâlp de electricitate care a fost distrus.

Nu lipsită de relevanţă este împrejurarea că inculpatul a consumat acasă băuturi alcoolice (2 litri de vin şi 50 ml de ţuică), iar apoi, după ce a dormit două ore, a plecat la miezul nopții cu autoturismul personal la discoteca din comuna N., ceea ce denotă o lipsă totală de respect pentru normele ce reglementează circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice.

În fine, din buletinul de examinare clinică a inculpatului reiese că acesta avea manifestări tipice unei persoane aflate sub influenţa alcoolului, prezentând un comportament dezordonat, agitat şi ostil, fiind incoerent şi dezorientat, situaţie în care este evident că prezenţa inculpatului la volanul unui autoturism pe drumurile publice a pus în pericol real atât siguranţa sa, cât şi altor participanți la traficul rutier.

Aşa fiind, deşi inculpatul se află la primul impact cu legea penală şi a recunoscut şi regretat fapta comisă, Curtea apreciază că gravitatea concretă ridicată a faptei comise face ca aplicarea unei pedepse cu amenda să nu fie suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ, fiind necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, văzând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 Cod penal, inclusiv cea referitoare la acordul inculpatului privind prestarea unei munci în folosul comunităţii, apreciindu-se că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, Curtea va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru un termen de supraveghere stabilit conform art. 92 Cod penal.

Totodată, conform art. 93 alin. 1-3 Cod penal va institui faţă de inculpat măsuri de supraveghere şi îl va obliga pe acesta la unul sau mai multe programe de reintegrare social, precum şi la muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Faţă de cele mai arătate, urmează ca apelul declarat în cauză să fie admis, cu consecinţa desființării în parte a sentinţei atacate, iar rejudecare aceasta se va modifica în conformitate cu dispozitivul prezentei decizii.

Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate vor fi menținute.

3. Titlu: Infracţiunea de spălare a banilor. Autorul sau complicele unei infracţiuni principale nu pot avea şi calitatea de autor/complice al infracţiunii derivate, prevăzută de art. 29 al. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, săvârşită în legătură cu produsul infracţiunii principale.

Cuprins pe materii: Drept penal. Infracţiuni din legi speciale. Infracţiunea de spălare a banilor


- spălare a banilor

Legislaţie relevantă: art. 29 al. 1 lit. c Legea nr. nr. 656/2002

Rezumat: Întrucât inculpata este autoarea infracţiunii de înşelăciune din care provine suma de bani cu care a fost cumpărat ulterior un autoturism, aceasta nu poate avea şi calitatea de autor al infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 al. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, constând în folosirea produsului infracţiunii principale.


Prin sentinţa penală nr.335/15.09.2015, Tribunalul Galaţi, în baza art. 29 al.1 lit. c din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 374 al. 4 C.p.p. şi referire la art. 396 al. 10 C.p.p., a condamnat-o pe inculpata V.C.A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de disp. art. 66 al. 1 lit. a şi b C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani (faptă săvârşită la 26.05.2014).

În conformitate cu art. 65 al. 1 C.p., i-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 66 al.1 lit. a şi b C.p.

În temeiul art. 91 C.p., a dispus suspendarea pedepsei astfel aplicate inculpatei, sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În conformitate cu disp. art. 33 al. 1 din Legea 656/2002 şi art.112 al.1 lit. e C.p. şi art. 112 ind. 1 C.p., a dispus confiscarea specială de la inculpată a autoturismului marca BMW 635D, cu seria motor … şi numărul de înmatriculare …, precum şi a sumelor de 650 lei şi 1030 euro, sume consemnate la CEC Bank conform recipiselor de consemnare 959738/1, respectiv 959739/1 şi chitanţelor 6241578/1, respectiv 6241594/1.

A dispus menţinerea măsurilor asiguratorii instituite prin ordonanţele emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi la 31.03.2015 (asupra sumelor de 650 lei şi 1030 euro mai sus menţionate), respectiv la 13.08.2014 (asupra autoturismului marca BMW 635D 663C EB71, cu nr. de înmatriculare …, seria motor … achiziţionat de inculpata V.C.A.).

În temeiul art. 398 C.p.p., raportat la art. 274 al.1 C.p.p., a obligat pe inculpată la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă 1200 lei;

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul cu nr. 864/P/2014 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi înregistrat la această instanţă sub nr. 1457/121/2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei V.C.A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 al. 1 lit. c din Legea 656/2002; totodată s-a dispus clasarea faţă de aceeaşi inculpată pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 al. 1 şi 2 C.p. cu aplicarea art. 35 al. 1 C.p., precum şi a art. 5 al. 1 C.p.

Prin acelaşi act de sesizare s-a dispus clasarea faţă de suspecţii S.D.N. şi R.D. pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată (art.244 al. 1, 2 C.p. cu aplicarea art. 35 al. 1 şi referire la art. 5 C.p.), respectiv complicitate la această infracţiune (art. 48 C.p. în referire la art. 244 al. 1, 2 C.p. cu aplicarea art. 35 al.1 C.p. şi art. 5 al. 1 C.p.).

S-a reţinut în esenţă prin actul de sesizare mai sus menţionat faptul că, la data de 26.05.2014 inculpata V.C.A. a achiziţionat autoturismul marca BMW 635D, cu seria motor … şi numărul de înmatriculare …, folosind o parte din banii proveniţi din infracţiunea de înşelăciune comisă în dauna persoanei vătămate B.M.F., cetăţean belgian, respectiv suma de 27.000 euro.

La termenul de judecată din 1.09.2015, inculpata V.C.A. a făcut cunoscut faptul că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile legale procedurale ale art. 374 al. 4 C.p.p. cu referire la art. 396 al. 10 C.p.p., asumându-şi infracţiunea reţinută prin actul de sesizare şi solicitând ca judecata să aibă loc în procedură simplificată, în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală şi a eventualelor înscrisuri noi prezentate.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, prima instanţă reţine aceeaşi situaţie faptică descrisă în rechizitoriu, potrivit căreia:

În anul 2013, inculpata V.C.A. s-a deplasat în Belgia, în oraşul A. pentru a practica prostituţia.

În aceste condiţii, în luna februarie 2013, la stabilimentul unde practica prostituţia, inculpata a cunoscut persoana vătămată care a mers în acel loc pentru a beneficia de serviciile unor prostituate („pentru a-şi face un cadou cu ocazia împlinirii vârstei de 50 de ani”).

Relaţia client-prostituată a durat circa 3 luni de zile, perioadă în care persoana vătămată s-a ataşat/îndrăgostit de inculpată. Aceasta din urmă, profitând de starea psihică/sentimentele persoanei vătămate şi observând că aceasta dispune de sume importante de bani, i-a propus (în mod fraudulos, cunoscând caracterul nereal al promisiunilor), să se căsătorească cu ea şi să se stabilească în oraşul Galaţi (unde avea domiciliul inculpata), pentru a deschide o afacere şi pentru a-şi construi o casă.

La începutul relaţiei, persoana vătămată i-a oferit inculpatei sume relativ mici de bani, pentru diferite cheltuieli pe care aceasta urma să le facă în România (rezolvarea unor probleme personale ale membrilor săi de familie şi cumpărarea unor bunuri).

Pentru a-şi pune în aplicare planul infracţional, inculpata a invitat persoana vătămată de câteva ori în România, unde i-a închiriat o cameră de hotel şi un apartament.

În perioada şederii în România, inculpata a deplasat persoana vătămată în mai multe locuri din municipiul Galaţi, arătându-i un teren viran pe care „urmau să-şi construiască o casă” şi o spălătorie, pe care „urmau să o cumpere şi să o administreze”.

După ce i-a creat (fraudulos) persoanei vătămate convingerea că este îndrăgostită de ea, că urmează să se căsătorească cu ea, că urmează să-şi construiască o casă în municipiul Galaţi şi să cumpere o spălătorie pe care să o administreze, inculpata s-a reîntors în Belgia, unde a locuit cu persoana vătămată.

În luna mai 2014, inculpata a convins persoana vătămată să-şi vândă apartamentul proprietate personală pe care-l deţinea în Belgia, în localitatea A.

Astfel, la data de 09.05.2014, persoana vătămată şi-a vândut apartamentul cu suma de 210.000 euro, la această tranzacţie participând şi inculpata, care a luat cunoştinţă de intrarea banilor în cont.

După tranzacţie, inculpata şi-a făcut anumite cumpărături, întorcându-se la data de 11.05.2014 în România. Ajunsă în ţară, inculpata i-a solicitat persoanei vătămate să-i transfere diferite sume de bani (în euro) pentru construcţia casei şi pentru preluarea/deschiderea afacerii.

La solicitarea inculpatei, persoana vătămată i-a virat în contul inculpatei deschis la B.C.R., în perioada 14.05.2014-09.06.2014, suma de 150.000 euro, cu specificaţia „for our house, our home 2, bussines, for bussines and house, for the terrase”.

De asemenea, la solicitarea acesteia, persoana vătămată trimite/transferă la data de 23.05.2014, suma de 27.000 euro în contul bancar deschis la Raiffeisen Bank de suspectul R.D. Această sumă de bani a fost folosită de inculpată pentru achiziţia autoturismului BMW 635D cu nr. de înmatriculare …

Autoturismul menţionat anterior i-a fost vândut inculpatei de suspectul S.D.N.

Anterior, în anul 2013, în luna august, ca urmare a promisiunilor nereale menţionate, inculpata a determinat persoana vătămată să-i trimită în contul bancar al suspectului R.D. suma de 15.000 euro, pentru achiziţia unui ceas Rolex (care nu a fost achiziţionat).

Cum între inculpata V.C.A. şi partea vătămată B.M.F. a intervenit împăcarea pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, răspunderea penală a acesteia este înlăturată în conformitate cu disp. art. 244 al. 3 C.p.; înşelăciunea constituie însă infracţiunea premisă din care provine suma de 27.000 euro folosită de inculpată pentru achiziţionarea autoturismului de lux – obiect material al infracţiunii de spălare de bani.

Prima instanţă a considerat că situaţia faptică mai sus descrisă este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: sesizarea persoanei vătămate din 8.07.2014 prin care aceasta arată că în intervalul 2013-2014 i-a virat inculpatei în conturile bancare suma de 240.000 euro pentru achiziţia unui teren, a unei spălătorii, pentru construcţia unei case, precum şi pentru achiziţionarea unor bunuri pentru ea şi membrii familiei sale; declaraţiile persoanei vătămate mai sus menţionate, implicit declaraţia prin care aceasta arată că s-a împăcat cu inculpata fără a mai avea vreo pretenţie de la aceasta, extrasele de cont privind tranzacţiile efectuate din contul persoanei vătămate în contul inculpatei sau în contul bancar al numitului R.D., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, din care rezultă că inculpata a utilizat o parte din banii obţinuţi prin inducerea în eroare a persoanei vătămate, dar şi intenţia acesteia de a-i achiziţiona şi un apartament mamei sale, numita V.N., contractul de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit din care rezultă că la data de 26.05.2014 inculpata a achiziţionat de la suspectul S.D.N. autoturismul BMW mai sus amintit cu suma de 27.000 euro (sumă transferată de persoana vătămată în contul suspectului R.D. la solicitarea inculpatei, şi pe care suspectul i-a predat-o inculpatei imediat după transferul bancar), fişa de identificare auto, declaraţiile martorilor F.E.O. şi Z.F.V., precum şi declaraţiile celor doi suspecţi în cauză, R.D. şi S.D.N.

Pentru considerentele mai sus arătate, prima instanţă a apreciat ca fiind pe deplin angajată vinovăţia inculpatei în prezenta cauză pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii (spălare de bani, prev. de art. 29 al. 1 lit. c din Legea 656/2002), infracţiune în privinţa căreia urmează a fi reţinute şi dispoziţiile legale ale art. 374 al. 4 C.p.p. raportat la art. 396 al. 10 C.p.p.

La individualizarea, conform art.74 N.c.p., a sancţiunii aplicate în cauză, au fost avute în vedere natura şi gradul de pericol social al infracţiunii în discuţie (infracţiune cu profunde conotaţii economice, tinzând să dea o aparenţă de legalitate unor profituri obţinute ilegal), corelativ cu elementele care circumstanţiază persoana inculpatei, dar şi cu comportamentul procesual al acesteia; astfel, inculpata nu are condamnări anterioare aşa cum relevă fişa de cazier judiciar, iar comportamentul acesteia pe parcursul cercetărilor a fost unul bun, inculpata prezentându-se în instanţă şi asumându-şi fapta comisă.

Faţă de aceste considerente, prima instanţă i-a fi aplicat inculpatei în prezenta cauză o pedeapsă a închisorii într-un cuantum care să tindă spre limita minimă specială prevăzută de textul incriminator, limită redusă cu o treime, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, în conformitate cu disp. art. 91 C.p.

Totodată, având în vedere dispoziţiile legale ale art. 67 al.1 C.p., precum şi natura activităţii infracţionale în discuţie, i-a aplicat inculpatei, corelativ pedepsei închisorii, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 66 al.1 lit. a şi b pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 65 al.1 C.p. i-a aplicat inculpatei V.C.A. şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi pe parcursul executării.

În baza dispoziţiilor art. 112 al. 1 lit. e C.p. raportat la art. 33 al. 1 din Legea 656/2002, a dispus şi confiscarea specială de la inculpată a autoturismului BMW 635D, mai sus menţionat, precum şi a sumelor de 650 lei şi 1030 euro consemnate la CEC Bank şi a menţinut măsurile asiguratorii instituite asupra acestora şi asupra autoturismului achiziţionat de inculpată.

Împotriva sentinţei penale nr. 335/15.09.2015 a Tribunalului Galaţi a declarat apel inculpata V.C.A., criticând-o ca nelegală şi ca netemeinică, pentru motivele expuse pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.

În dezvoltarea motivelor de apel, apărătorul ales al inculpatei a susţinut că în mod greşit a dispus prima instanţă condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 al.1 lit. c din Legea 656/2002, atâta vreme cât pentru infracţiunea – premisă, respectiv pentru infracţiunea de înşelăciune, din săvârşirea căreia se presupune că au provenit banii, s-a dispus clasarea, urmare faptului că, în cursul urmăririi penale, a intervenit împăcarea între inculpată şi persoana vătămată. Totodată, s-a arătat că nu s-a făcut dovada certă a faptului că suma de 27000 de euro folosită de inculpată pentru achiziţionarea autoturismului marca BMW provin din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Pentru aceste motive, a solicitat achitarea inculpatei, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a C. pr. pen..

Apelul declarat de inculpata V.C.A. este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente.

Inculpata V.C.A. a fost trimisă în judecată, prin rechizitoriul cu nr. 864/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 al. 1 lit. c din Legea 656/2002, constând în aceea că, la data de 06.05.2014, a achiziţionat autoturismul marca BMW 635D 663C EB71, cu nr. de înmatriculare …, seria motor …, folosind o parte din banii proveniţi din infracţiunea de înşelăciune comisă în dauna persoanei vătămate B.M.F., cetăţean belgian. Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus clasarea cu privire la infracţiunea de înşelăciune, procurorul luând act că inculpata s-a împăcat cu persoana vătămată.

Conform prevederilor art. 29 al. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, republicată, constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

Contrar opiniei primei instanţe, Curtea consideră că autorul infracţiunii principale (din care provin banii „murdari”) nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor, în varianta prevăzută de art. 29 al. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, deoarece, dacă s-ar accepta contrariul, ar fi încălcat principiul ne bis in idem, conform căruia o persoană poate fi trasă la răspundere penală pentru aceeaşi faptă doar o singură dată.

Această formă a infracţiunii de „spălare a banilor" este practic o variantă a infracţiunii de „tăinuire”, ori este bine cunoscut că în cazul infracţiunilor contra patrimoniului autorul acestor infracţiuni nu răspunde penal şi pentru infracţiunea de „tăinuire” atunci când dobândeşte, deţine sau foloseşte bunurile ce reprezintă produsul infracţiunii.

Sintagma „cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni”, cuprinsă în textul art. 29 al. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, este folosită de legiuitor pentru a exclude din sfera subiecţilor activi persoanele implicate în comiterea infracţiunii din care provin bunurile ce formează obiectul spălării banilor. Dacă s-ar accepta interpretarea contrară, sintagma mai sus indicată ar fi inutilă, deoarece persoana care a comis infracţiunea din care provin bunurile cunoaşte în toate cazurile, cu certitudine, provenienţa ilicită a acestora.

Un alt argument în susţinerea acestui punct de vedere este acela că activităţile care intră în conţinutul elementului material al infracţiunii (respectiv: dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri) sunt activităţi esenţialmente intenţionate; fiind vorba de fapte comisive, nu era necesară introducerea în norma de încriminare a menţiunii privind cunoaşterea provenienţei bunurilor, deoarece forma de vinovăţie cerută de lege pentru faptele de acţiune este intenţia (art. 16 al. 6 din Codul penal).

Aşa fiind, autorul sau complicele unei infracţiuni principale nu pot avea şi calitatea de autor/complice al infracţiunii derivate, prevăzută de art. 29 al. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, săvârşită în legătură cu produsul infracţiunii principale.

Potrivit acestui raţionament, în cauza de faţă, inculpata V.C.A., autoarea infracţiunii de înşelăciune din care provine suma de bani cu care a fost cumpărat autoturismul, nu poate avea şi calitatea de autor al infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 al. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, constând în folosirea produsului infracţiunii principale.

Faţă de aceste considerente, Curtea, văzând şi dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpata V.C.A., va desfiinţa sentinţa penală apelată şi, în rejudecare, în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, în ref. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, va dispune achitarea inculpatei V.C.A. pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. de 29 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002.

Întrucât, urmare soluţiei de achitare dispusă cu privire la infracţiunea de spălare de bani, nu se mai justifică măsura de siguranţă a confiscării speciale, urmează a dispune ridicarea măsurilor asiguratorii instituite prin:

- ordonanţa emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi la 31.03.2015, asupra sumelor de 650 lei şi 1030 euro, sume consemnate la CEC Bank la data de 04.03.2015, conform recipiselor de consemnare …, respectiv … şi chitanţelor …, respectiv …;

- ordonanţa emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi la data de 13.08.2014 asupra autoturismului Ae Cabriolet marca BMW 635D 663C EB71, cu nr. de înmatriculare …, serie şasiu …, seria motor …

Totodată, în baza art.404 alin.4 lit.f C. pr. pen., se va dispune restituirea către inculpata V.C.A. a bunurilor mai sus menţionate.

Conform prevederilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat la instanţa de fond şi în apel rămân în sarcina acestuia.

4. Titlu: Concurs de infracţiuni. Calcularea sporului de pedeapsă obligatoriu conform art. 39 al. 1 lit. b Cod penal.

Cuprins pe materii: Drept penal. Pluralitatea de infracţiuni.


- pedeapsa principală în caz de infracţiuni

Legislaţie relevantă: Cod penal, art. 39

Rezumat: Potrivit dispoziţiilor art. 39 al. 1, lit. b Cod penal, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Aşa fiind, întrucât instanţa de fond a stabilit faţă de inculpat două pedepse a câte 2 ani închisoare fiecare, trebuia ca inculpatului să i se aplice pedeapsa de 2 ani închisoare, sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă de 2 ani, respectiv cu 8 luni închisoare, pedeapsa rezultantă ce trebuia aplicată inculpatului pentru infracţiunile ce fac obiectul cauzei fiind de 2 ani şi 8 luni închisoare.


Prin sentinţa penală nr. 77/14.10.2015 a Judecătoriei Însurăţei, în baza art. 32 în referire la art. 233 alin.1 - 234 alin. 1 lit. d şi f Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C.O. pentru comiterea infracţiunii de tentativă la tâlhărie în formă calificată, parte vătămată fiind L.A.

În baza art. 228 alin.1 - 229 alin. 1 lit. b şi alin. 2 lit. b Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, parte vătămată fiind B.M.

În baza art. 38 alin. 1, raportată la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită cu 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, în total inculpatul va executa 3 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 96 alin. 4 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa nr. 47 din 09 aprilie 2014, în dos. pen nr. 683/2013 al Judecătoriei Însurăţei, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă, alături de pedeapsa aplicată prin sentinţa de faţă, în total inculpatul C.O. va executa 4 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. 1 lit a şi b şi art. 67 şi 68 alin. 1 lit. c, Cod penal, s-a aplicat inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice instituţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 54 Cod penal în referire la art. 65 alin. 1 şi 3 Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală, privativă de libertate, a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, a fost obligat inculpatul C.O. să se supună prelevării probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 20 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil a fost obligat inculpatul să plătească către partea civilă B.M., suma de 20 lei, reprezentând contravaloarea unei sticle de şampanie.

În baza art. 272 Cod procedură penală, în referire la art. 398 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Suma de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat din oficiu către Av. G.C. va fi suportată din fondurile MJ şi va rămâne în sarcina statului.


Prin rechizitoriul nr. 897/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Însurăţei a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul C.O., pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 -229 alin. 1 lit. b şi alin. 2 lit. b Cod penal şi pentru infracţiunea de tentativă la tâlhărie, faptă prevăzută de art. 32 în referire la art. 233 – 234 alin. 1 lit. d şi f Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Însurăței la data de 21.05.2015 sub nr.1286/247/.2015.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 25.06.2015, definitivă la data de 28.06.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă în baza art. 374 Cod procedură penală, a actului prin care s-a dispus începerea judecăţii, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, iar în urma răspunsului afirmativ al acestuia, a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 378 Cod procedură penală.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt: inculpatul C.O. are domiciliul în comuna T. jud. B., consumă frecvent băuturi alcoolice şi pe acest fond, a săvârşit numeroase fapte de furt, îndeosebi din locuinţele cetăţenilor din comuna T., jud. B.

În seara zilei de 23 august 2014, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, inculpatul C.O. se îndrepta către domiciliul său, timp în care, trecând pe lângă locuinţa persoanei vătămate B.M., şi-a amintit că aceasta locuieşte singură, astfel că a luat hotărârea să sustragă alimente sau băutură de la aceasta.

În acest sens, după ce a pătruns pe poartă, în curtea locuinţei, a intrat în casă pe o uşă care era deschisă şi, dintr-o cameră a sustras o sticlă de şampanie.

Alarmată de zgomotele făcute de către inculpat, care căuta şi alte bunuri pe care să le însuşească, persoana vătămată a aprins lumina, astfel că inculpatul a fugit, având asupra sa doar sticla de şampanie.

Partea vătămată B.M. a declarat că prejudiciul cauzat se ridică la 20 de lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În seara zilei de 13 martie 2015, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice la un bar din localitate, în jurul orei 2300, a plecat pe bicicletă către locuinţa sa, însă a oprit în apropierea locuinţei persoanei vătămate L.A., cu scopul de a sustrage bunuri de la acesta, cunoscând că în curtea locuinţei sale funcţionează un magazin.

În acest sens, după ce a lăsat bicicleta pe marginea şanţului, a sărit gardul şi a pătruns în curtea imobilului persoanei vătămate.

Acolo, a găsit o sticlă cu vin lângă peretele magazinului, din care a băut, după care, a deschis uşa autoturismului parcat în curte, moment în care, L.A., probabil auzind zgomotele făcute de C.O., a aprins becul, astfel că inculpatul pentru a-şi asigura scăparea, a luat o piatră şi a aruncat-o în direcţia acestuia, fără însă a-l lovi, iar apoi a sărit gardul în stradă, a luat bicicleta din şanţ şi a fugit.

Instanţa a reţinut situaţia de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, respectiv: plângerile şi declaraţiile persoanelor vătămate B.M. şi L.A., procesele verbale de cercetare la faţa locului, declaraţiile de suspect şi inculpat ale lui C.O., declaraţiile martorilor M.M., G.I., B.M., B. A. şi R.M.

În drept, fapta inculpatului C.O., de a pătrunde fără drept, în seara zilei de 23 august 2014, în curtea şi apoi în casa persoanei vătămate B.M., de unde a sustras o sticlă de şampanie, în valoare de 20 de lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „furt calificat”, prev. de art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.”b” şi alin.2 lit.”b” Cod Penal.

Fapta aceluiaşi inculpat, de a pătrunde în seara zilei de 13 martie 2015, prin escaladarea gardului împrejmuitor, în curtea locuinţei persoanei vătămate L.A., cu scopul de a sustrage bunuri, activitatea sa infracţională fiind întreruptă de intervenţia persoanei vătămate, şi de a arunca apoi cu o piatră în direcţia persoanei vătămate cu scopul de a-şi asigura scăparea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la „tâlhărie”, prev. de art.32 în referire la art.233 – art. 234 alin.1 lit.”d” şi „f” Cod Penal.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Însurăţei invocând nelegalitatea hotărârii sub aspectul cuantumului sporului de pedeapsă aplicat în urma contopirii pedepselor stabilite de instanţa de fond.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C.O. a solicitat admiterea apelului, motivul invocat fiind în favoarea inculpatului.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Însurăţei este fondat şi urmează a fi admis.

Examinând sentinţa supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 al. 2 Cod pr. penală, Curtea constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului C.O. au fost în mod corect reţinute de instanţa de fond, având în vedere probele administrate în cauză în faza de urmărire penală întrucât inculpatul a uzat de procedura recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de art. 375 Cod pr. penală.

În ceea ce priveşte critica formulată de procuror cu privire la cuantumul sporului de pedeapsă aplicat în urma contopirii pedepselor stabilite de instanţa de fond, Curtea reţine că aceasta este fondată.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 39 al. 1, lit. b Cod penal, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În speţă, instanţa de fond a stabilit faţă de inculpatul C.O. două pedepse a câte 2 ani închisoare fiecare, astfel încât, făcând aplicarea textului de lege mai sus arătat, trebuia ca inculpatului să i se aplice pedeapsa de 2 ani închisoare, sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă de 2 ani, respectiv cu 8 luni închisoare, pedeapsa rezultantă ce trebuia aplicată inculpatului pentru infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze fiind de 2 ani şi 8 luni închisoare.

Pe cale de consecinţă, şi pedeapsa finală aplicată în cauză inculpatului, urmare a revocării suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, trebuia să fie de 4 ani închisoare (2 ani şi 8 luni închisoare plus 1 an şi 4 luni închisoare) şi nu de 4 ani şi 8 luni închisoare, cât a stabilit instanţa de fond.

Pentru acest motiv, Curtea va admite apelul promovat în cauză, va proceda conform dispozitivului prezentei hotărâri.

Totodată, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

5. Titlu: Strămutarea judecării unei cauze. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 72 Cod pr. penală în cazul cererii de revizuire a două hotărâri care nu se pot concilia.

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Strămutarea


- strămutarea

Legislaţie relevantă: art. 71, 72 Cod pr. penală

Rezumat: Din coroborarea prev. art. 453 alin 1 lit. e Cod procedură penală, cu art. 458 Cod procedură penală şi art. 44 alin. 1 Cod procedură penală rezultă că în cazul existenţei a două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive, care nu se pot concilia, competenţa de a soluţiona cererea de revizuire revine oricăreia dintre instanţele care au pronunţat hotărârile judecătoreşti definitive, care nu se pot concilia, şi care a fost mai întâi sesizată.

În consecinţă, acest aspect face inaplicabile prev. art. 72 Cod procedură penală referitoare la strămutarea judecării unei cauze.

Sentinţa penală nr. 4/12.01.2016 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1087/44/2015, petentul B.P. a solicitat în temeiul art. 72 Cod procedură penală, strămutarea judecăţii în dosarul nr. 16958/233/2014 al Judecătoriei Galaţi, la o altă instanţă de judecată egală în grad, de pe raza Curţii de Apel Galaţi.

În motivarea cererii, petentul a arătat că purtătorul de cuvânt al Judecătoriei Galaţi, dl. judecător N.G., în calitate de poliţist, a întocmit referatul în baza căruia a fost trimis în judecată, iar preşedintele completului de judecată d-na judecător A.R.N., este avocat suspendat în Baroul Tradiţional Prahova care face parte din U.N.B.R., parte vătămată (prin Baroul Tradiţional Galaţi) în cauza supusă revizuirii.

În cauză au fost efectuate verificări de către instanţa Tribunalului Galaţi, care prin adresa nr. 319/4/02.12.2015 a comunicat punctul său de vedere.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea apreciază că cererea de strămutare a judecării cauzei formulată de petentul B.P. este nefondată urmând a fi respinsă, potrivit art.74 Cod procedură penală în cauză nefiind întrunite cerinţele prev. de art. 71 Cod procedură penală.

Potrivit art. 71 Cod procedură penală, strămutarea judecării cauzei se dispune atunci când „există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței (a tuturor judecătorilor unei instanțe - sublinierea noastră) este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

În cauză, se constată că nu sunt întrunite niciuna din condiţiile prev. la art. 71 Cod procedură penală.

Mai mult, se constată că obiectul dosarului nr. 16958/233/2014 al Judecătoriei Galaţi, îl constituie o cerere de revizuire formulată de petentul B.P., întemeiată pe prevederile art. 453 alin.1 lit e) Cod procedură penală, în care petentul arată că mai multe hotărâri judecătoreşti, pronunţate de mai multe instanţe din ţară nu se pot concilia, deoarece unele instanțe au dispus condamnarea sa pentru infracţiunea de exercitare fără drept a profesiei de avocat sau complicitate la această infracţiune, în timp ce altele au dispus achitarea sa.

Petentul a fost cel care, în baza prev. art.458 Cod procedură penală raportat la art. 44 alin.1 Cod procedură penală a ales Judecătoria Galaţi ca instanţă competentă să judece cererea sa de revizuire, probabil datorită faptului că această instanţă a dispus achitarea sa.

Rezultă deci, că prev.art.5 din C.E.D.O. conduc la aparenţa că, alegându-şi instanţa la care să introducă cererea de revizuire, acest aspect nu poate fi decât favorabil inculpatului.

Pe de altă parte, raportat la prev. art. 5 din C.E.D.O, Curtea apreciază că aspectele invocate de petentul B.P. nu sunt de natură să conducă la concluzia că aparenţa de imparţialitate a tuturor judecătorilor de la Judecătoria Galaţi este afectată din următoarele considerente :

· Noul Cod penal şi Noul Cod procedură penală au fost elaborate avându-se în vedere hotărârile C.E.D.O. în materie, până la data adoptării lor.

· Domnul judecător N.G. îşi desfăşoară activitatea în calitate de judecător al Secţiei civile (nu penale) a Judecătoriei Galaţi.

Faptul că dl. judecător N.G. este şi purtătorul de cuvânt al Judecătoriei Galaţi în relaţia cu mass-media, nu poate influenţa hotărârea pe care judecătorul cauzei o va pronunţa şi nici nu poate influenţa independenţa şi imparţialitatea judecătorilor de la Judecătoria Galaţi.

· Dacă petentul B.P. apreciază că d-na judecător A.R.N. este incompatibilă (art. 64 Cod procedură penală) poate solicita acesteia să se abţină în condiţiile art. 66 Cod procedură penală, sau poate proceda la recuzarea acesteia, în condiţiile art. 67 Cod procedură penală.

Acest aspect nu poate însă conduce la strămutarea judecăţii cauzei la o altă instanţă egală în grad.

În opinia Curţii, din coroborarea prev. art. 453 alin 1 lit. f)-e) Cod procedură penală, cu art. 458 Cod procedură penală şi art. 44 alin.1 Cod procedură penală rezultă că în cazul existenţei a două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive, care nu se pot concilia, competenţa de a soluţiona cererea de revizuire revine oricăreia dintre instanţele care au pronunţat hotărârile judecătoreşti definitive, care nu se pot concilia, şi care a fost mai întâi sesizată.

În opinia Curţii, acest aspect face inaplicabile prev. art. 72 Cod procedură penală (strămutarea) deoarece din analiza sentinţelor a căror revizuire a fost solicitată de petentul B.P., rezultă că în afara Judecătoriei Galaţi, nicio altă instanță nu este situată pe raza de competenţă a Curţii de Apel Galaţi.

Aşa fiind şi văzând prev. art. 74 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondată cererea formulată de petentul B.P., de strămutare a judecăţii dosarului nr. 16958/233/2013 al Judecătoriei Galaţi.

În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală, petentul va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.

SECŢIA I CIVILĂ

1. Titlu: Sechestru asigurator. Competenţa de soluţionare. Conflict negativ de competenţă.

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Proceduri speciale. Măsuri asigurătorii şi provizorii. Sechestrul asigurător.

Legislaţie relevantă: art. 953, art. 954 alin. 1, art. 133, art. 135 Cod procedură civilă.

Rezumat: Una din condiţiile de admisibilitate a cererii de sechestru asigurător este intentarea acţiunii pentru realizarea dreptului de creanţă, prima având caracter accesoriu faţă de cea de-a doua. În aceste condiţii, câtă vreme Judecătoria Focşani nu s-a dezînvestit de soluţionarea capetelor de cerere principale ci, dimpotrivă, a luat măsuri de regularizare a cererii de chemare în judecată în temeiul art. 200 alin. 3 Cod procedură civilă, apreciind, deci, că poate soluţiona pe fond litigiul, se impune ca aceeaşi instanţă să soluţioneze şi cererea de sechestru asigurător, această cerere neputând fi privită în mod individual şi abstract, ci doar în contextul procesual (este adevărat, atipic) creat în raport de acţiunea principală cu privire la care a fost formulată.

Sentinţa civilă nr. 21/F din 22.01.2016 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată sub nr. 14183/231/2015 pe rolul Judecătoriei Focşani, reclamantul I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii T.A. şi L.A., obligarea acestora la plata sumei de 650.000 Euro reprezentând daune materiale şi morale, anularea actului de partaj voluntar intervenit între al doilea pârât şi soţia sa L.C., precum şi, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună măsura sechestrului asigurător.

Prin rezoluţia din data de 10.12.2015, s-a stabilit termen pentru soluţionarea ultimului capăt de cerere la 16.12.2015, iar prin sentinţa civilă nr. 7090/16.12.2015 s-a admis de către Judecătoria Focşani excepţia de necompetenţă materială, s-a disjuns respectiva cerere şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri accesorii în favoarea Tribunalului Vrancea.

Pentru a hotărî astfel, la data respectivă, Judecătoria Focşani a apreciat că, faţă de dispoziţiile art. 954 al.1 raportat la art. 94 al.1 lit. k şi 95 pct. 1 Cod procedură civilă, această ultimă instanţă este competentă să soluţioneze cererea accesorie, având în vedere valoarea obiectului cererii de 650.000 Euro, mai mare decât aceea de 200.000 lei.

S-a motivat că restul capetelor de cerere având ca obiect realizarea dreptului de creanţă în sensul art. 953 Cod procedură civilă, obligatorii pentru admisibilitatea cererii de sechestru, rămân pe rolul Judecătoriei Focşani pentru verificare şi regularizare, potrivit art. 194-197 Cod procedură civilă.

Cauza, cu număr separat 14662/231/2015 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la data de 30.12.2015, iar la data de 04.01.2016, potrivit art. 954 al.2 Cod procedură civilă, s-a fixat urgent termen de judecată, la 05.01.2016, fără citarea părţilor.

La respectivul termen, instanţa, procedând conform art. 131 Cod procedură civilă, a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă materială.

Prin sentinţa civilă nr. 1 din 05.01.2016, Tribunalul Vrancea a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Galaţi în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut, din analiza dosarului iniţial nr. 14183/231/2015 al Judecătoriei Focşani, că, la data de 30.12.2015, această instanţă a procedat la verificarea cererii, iar la data de 04.01.2016, sub sancţiunea anulării cererii, s-a comunicat reclamantului adresa cu obligaţiile stabilite în sarcina sa, urmare verificării.

În acest sens, i s-a pus în vedere ca, în termen de 10 zile, să depună precizări cu privire la valorile separate pentru primul capăt de cerere şi la valoarea totală pentru al doilea şi să depună înscrisuri.

Tribunalul a apreciat, faţă de situaţia prezentată, respectiv măsurile luate de instanţa iniţial investită cu privire la capetele de cerere principale şi capătul de cerere accesoriu, şi faţă de dispoziţiile art. 953-954 Cod procedură civilă, că nu este competent să soluţioneze cererea de sechestru asigurător pentru următoarele motive:

Potrivit art. 954 al.1-2 Cod procedură civilă, cererea de sechestru asigurator se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în primă instanţă, iar instanţa va decide de urgenţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor.

Faţă de dispoziţiile art. 953 al.2 Cod procedură civilă, Tribunalul a reţinut că una din cele două condiţii pentru înfiinţarea sechestrului asigurator este intentarea acţiunii pentru realizarea dreptului de creanţă, prima având caracter accesoriu faţă de cea de-a doua.

Pe lângă faptul că Judecătoria Focşani nu a avut în vedere că a fost investită cu instituirea sechestrului pe cale de ordonanţă preşedinţială, ci s-a raportat la procedura specială a măsurii asiguratorii, Tribunalul a constatat că, fără a se dezînvesti de soluţionarea cererilor principale, Judecătoria Focşani a ridicat problema competenţei de soluţionare a celei accesorii, procedând la disjungere şi declinarea competenţei.

Potrivit art. 123 Cod procedură civilă, Tribunalul a apreciat că, în cauză, operează prorogarea legală de competenţă a soluţionării cererii accesorii de către instanţa competentă să judece cererea principală, iar dispoziţiile Noului cod de procedură civilă, comparativ cu cele ale Codului anterior reglementează limitativ cazurile de disjungere a cererilor adiţionale şi incidentale (art. 139 al.5, art. 210).

Cum, la momentul de faţă, Judecătoria Focşani nu s-a dezînvestit de soluţionarea capetelor de cerere principale, ci se află în etapa de regularizare, sub sancţiunea anulării acestora, Tribunalul Vrancea a apreciat că nu este instanţa competentă să judece procesul în primă instanţă pentru a soluţiona cererea accesorie de instituire sechestru.

Ca urmare, în temeiul art. 132 Cod procedură civilă, a admis excepţia invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Focşani, iar în temeiul art. 133 Cod procedură civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, înaintând dosarul la Curtea de Apel Galaţi în vederea soluţionării conflictului.

Curtea, legal învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă, a apreciat că, în speţă, raportat la obiectul litigiului dedus judecăţii şi la situaţia concretă a stadiului de soluţionare a acestuia, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Focşani.

Astfel, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. 14183/231/2015 pe rolul Judecătoriei Focşani, reclamantul I.C. a chemat în judecată pe pârâţii T.A. şi L.A., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 650.000 Euro cu titlu de daune materiale şi morale, anularea actului de partaj voluntar intervenit între al doilea pârât şi soţia sa, L.C., precum şi, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună măsura sechestrului asigurător.

Prin rezoluţia din data de 10.12.2015, Judecătoria Focşani a stabilit termen pentru soluţionarea cererii de sechestru asigurător la data de 16.12.2015, iar prin sentinţa civilă nr. 7090/16.12.2015, instanţa a dispus disjungerea acestui capăt de cerere de acţiunea principală şi formarea unui dosar separat, declinându-şi competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea Tribunalului Vrancea.

Acţiunea principală a rămas în continuare la Judecătorie, în procedura de verificare şi regularizare, la data de 04.01.2016, instanţa solicitând reclamantului, sub sancţiunea anulării cererii, să facă precizări cu privire la valorile separate ale pretenţiilor pentru primul capăt de cerere şi la valoarea totală a actului pentru al doilea capăt de cerere, şi să depună înscrisuri.

Aşadar, Curtea a reţinut că, la acest moment, acţiunea principală se află pe rolul Judecătoriei Focşani, judecătorul dispunând măsuri în procedura de regularizare a cererii reglementată prin dispoziţiile art. 200 Cod procedură civilă, iar cererea având ca obiect măsura sechestrului asigurător a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Vrancea, Judecătoria apreciind că, raportat la valoarea obiectului cererii principale, care este mai mare de 200.000 lei, în temeiul art. 954 alin. 1 în referire la art. 94 alin. 1 lit. k şi art. 95 Cod procedură civilă, aceasta este instanţa competentă să o soluţioneze.

Curtea a reţinut că, într-adevăr, potrivit art. 954 alin. 1 Cod procedură civilă, cererea de sechestru asigurator se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în primă instanţă.

În speţă, raportat la valoarea obiectului cererii principale deduse judecăţii, respectiv, suma de 650.000 Euro, potrivit dispoziţiilor art. 95 raportat la art. 94 alin. 1 lit. k Cod procedură civilă, competenţa de soluţionare a litigiului în primă instanţă ar reveni Tribunalului Vrancea, situaţie faţă de care, în temeiul art. 954 alin. 1 Cod procedură civilă, mai sus citat, şi cererea de sechestru asigurător ar trebui să fie soluţionată tot de către Tribunal.

Cu toate acestea, Curtea a apreciat că, în condiţiile în care, la acest moment, acţiunea principală se află pe rolul Judecătoriei Focşani, judecătorul cauzei dispunând măsuri de regularizare a acesteia, în temeiul art. 200 Cod procedură civilă, soluţia de trimitere a cererii de sechestru asigurător spre competentă soluţionare Tribunalului Vrancea apare ca fiind nejustificată.

Câtă vreme judecătorul căruia i s-a repartizat cauza a dispus deja măsuri de regularizare a cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 200 alin. 3 Cod procedură civilă, înseamnă că acesta a apreciat că litigiul este de competenţa instanţei din care face parte şi, prin urmare, poate păşi mai departe în procedura de regularizare. A

portal.just.roportal.just.ro/44/siteassets/sitepages/informatii/decizii... · web view2. În cazul...

Documents