359 WALLACE STE"I.ENS

DIMINEATA DE DUMINECA

I

Co*plicitatea kimonoului, cafeauaTirzie, portocalele pe scaunu-nsorit$i libertatea verde-a unui papagalPe-un covora$ se-amesteci impriEtiindRdgazul sflnt al unui sacrificiu vechi.Ea, afipind, vise azd-un Pic, Ei simte sumbraNivali a acelei catastrofeStrdvechi, o umbri grea pe luciul apei.Verzile-aripi lucind Ei portocalele-atomatePar lucruri intr-o procesiune-a Inorfii.Undind pe-o aPA vastd, fdr6 sunet,Ziua-i o apd vastdo fdri sunet'l'urtindu-i visitoarele PicioarePe fala mdrii, spre tdcuta Palestini,Domeniu sters de singe Ei rnorminte'

fiDe ce qi-ar oferi mdrinimia

-

morfii?Ce e divinitatea, dac6-apareNumai in umbre f6ri grai Ei-n vise? :Nu va g6si ea-n tihna-acestui soare,In fructele-aromate,-n aripile verzi, qi a1tfelIn ori ce iz qi frumusefe a !6rinii,Lucruri la fel de vrednice de-a fiIubite, cE qi cugetul Ia ceruri?Divinitatea trebuie s-o simti-n ea:Patimi de ploi sau sim!fiminte de ninsori,Mihniri ale singuretefli, sau cumpliteElanuri cind Pidurea infloreqte,Fiori pe-un umed drum in- nopli de toamn[;Atita chin Ei bucurie, amintindCopacii verii, ramurile iernii.Iata m6surile qqrtite qufletulqi ei,

t

r.i,

WALLA:CE STEVEIVS 360

UIZeus in nori nepdminteand naEter

,BVrrtia. ,{ :N-a supt la sin, Ei nici un plai iubitZeieqtii sale minli nu i-a dat spaliuPentru miEcdri solemne qi rotunde.Umbla-ntre noi, august, precum un regeMormditor, trecea printre supuEi, L' i i'PinI ce-al nostru singe, virginal, ';' . i ' , !Unindu-se cu cerurile-adus-a il;:Asemenea risplatd-ncit supuqii 'Adevirali au desluqit-o, intr-o stea. :GreEi-va singele din noi? Sau fi-va i' :Un singe-al paradisului? pdmintulPirea-va oare-alc[tuit in totul ; iDin paradisul cunoseut de noi? :Cerul va fi mai prietenos decit acum,O parte chin Ei alti parte trudd ,.Si-n pas de glorie cu dragostea, nu insiAeest nepisdtor hotar albastrlt.

MEa zice:

,,Imi plaee ctnd trezite pdsdri,Nainte de-a zbura, incearcd EesulCretos, cu tandre intrebdri, dacd-i real;Dar cfnd mr-s pdsdri, gi-rcest ses fierbinteNu se intoarc, und,e-i paradisul? ' !Nu e nici vreun birlog aI profefje_r,Nici vneo himerd veche din morminte,Nici subteranele de aur, nici ostrornrlMelodios, refugiu pentnr duhuri,

, , ,,

,

Nici sudul vis6tor, nici palmierulNoros, p-un deal ceresc, ee-a rezist6t' :' ' ", 1Ca verdele de-Aprilie, sau va dura ';Ga-n amintirea ei tre zite pdsdri , i , , r ,,., rSau ca dorinfa ei de Iunie gi seard, ,i,Pe eare-o rotunjeqb perfecfiunea : !,Unor agile-aripi de rindunicd,,, ;,

:l

': ll,

361 WALLACE STEVENS

v

Ea ziee: n1ns6-n mulfumire, eu tot, simtNevoia unei fericiri nepieritoa,re(.Moartea e mama frumusefii; numai ea ;tr-n st'are sd ne-aduci implinireaDorinlelor Ei viselor. Chiar dacd \Ne-azvirle-n cale frunzele uitdriiNeindoioase, cale a durerii, ;Multiple cdi pe care $i-a sunatTriumful

.frazele de bronz, iubirea, ,Abia simfita, frageda ei Eoapt6, ,Ea seuturd o salcie in soarePentru fecioarele-nvElate sd se-arEezeCu ochii pironili in iarba stinsdDin jurul lor. Ea-nvafa fldcdiandriiS5-ncarce-un talger ne-nsemnat cu prune$i pere moi. Fecioarele le gusti,$i fdrd patimd se pierd in frunZe, ffiolrt.

vtDeci neschimbati'i moartea-n paradis?Fructul cel copt nu cade niciodatE?Sau crengile atirn6 veqnic grele-nAcel vizduh perfect, neschimbitor, j,Insi aserneni cu pimiirtul nostru eferner,Curiuricarercaqi-aici,tfurjescspremdri,

. ;., .... .:Dar nu le afld niciod,atS, aceleagi lirmuri . : . , 'Ce se retrag gi nu se-ating nicicind

. : '.:

Cu-o nerostit5-nfep6tur6 de durere?.De ce-ai sedi pe-aeele maluri peri,Stirnind pe coaste-arome iuli de prune?Vai lor, vor trebui se iroseasciCuloarea noastr6, lesdtura de mitase , -1 'A dupd-amiezii noastre, se ciupeascdBanala struni a ldutei noastre! : IMoartea e mama frumusetii, mistic6,Iar noue ni se pare cd zdrimLa pieptu-i arzdtor mamele noastrede pe pimint, cafe-itgteptlnd veghead,

WET;NACE STEVBNS 362

vfiTulburdtor gi suplu, ur cerc de oafrnoiClnta-vor orgiac in zori de vardO zgomotoasi inchinare soarelui,Nu ca un zrlu, ci oa un zerr posibil,Gol printre ei, ca un izvor s6lbatie.Cintec al paradisului va fi, IDin propriul lor singe-ntors la cer;in cintul lor vor ndvdli, pe rlnd,Lacul vintos in eare domnul lor se bucur6,Gopaci ca lngerii, qi dealuri cu ecouCintat mult timp pe urmd intre ele.Nemijlocit cunoastre-vor cereascaPrietenie-a oamenilor carePier Ei a dimine{ilor de vard.$i de-unde vin qi incotro se-ndreaptdRoua pe glezna lor mdrturisi-va.

vilIEa, peste apa fdra zvort) aude 1IJn glas strigind: ,,Morrnintu-n PalestinaNu-i poarta duhurilor cu zdbav6.E groapa lui Isus, und'e-a zdcut((.Triim intr-un haotic univers aI soar'elui,In lanful str6moEesc de nopli qi zile,In insula singuretetii, liberi,De ape mari Ei f6rd de scdpare.Alearge ciute-n munfii noEtri, pitpalaciiAruncd lip5t brusc in preajma noastrd;Se eoc dulci fructe in sdlbdticie;Si in si,ngurdtatea din v6zduhuri,Spre sear5,-ntimpldtoare cirduri deHulubi inscriu nelSmurite unduiri,In timp ce, tot mai jos in intuneric, ,Se-afundd lin pe aripi larg intinse.

\363 WALLACE STEVENS

PENTRU UN NATNTN FILOZOF;

ir pragul cenrlui, fipturile c trec pe straddDevin fapturi cereqti; miqcare maj,estuoasSA unor oameni micqorindu-se treptat in spafiu,Cintind, ctt vocea s[ab5, tot mai s'lab6,Iertare ininteligibili Ei un sfirqitRoma, ur prag, qi dincolo aceast6 RomdMai blinda, Ei-amindou6-n gind asemeni. .,E ca gi cum mindria omeneasci-ar faceDin doud paralele-o perspectivb, eareSe-mparte intre to!i, pe lol qi leghe'Uqor se sehimbS-n dripi un steag in vint . . .In zarea simlurilor, lucrurile sumbreSlnt paji ai bog5liei, lnsd numaiAi celei intru spirit, dincolo de ochi,Nu-n sfena lo,r, ci dincolo, nu prea departe,

Sfirgitr-rl omului in cel mai vast imperiuAl spiritului, maxima cunoagtere-n prezenlaSupremei necu,noagteri. Strigdte de vinzdtoriDe ziate se fac murmure, mirosulDe farrnacie

-

un parfum de nepierdut . . .:

Pat,c5r!i,fotoliu,maicitrec1ndinEiruri,'Lampa ferindu-se de vdz H acestea sintIzvaarele de fericire-n forma Romei,O form6-nchis6-ntr-un vechi cerc de forffi, ' i$i-acestea stind sub umbra unei forme

Unite peste pat qi cirfi, o presimlirePlanind pe scaun, o luminl peste maici,O tazl, peste candela ce-Ei rupe meq-e iSpre-a fi cuprins6-r1 lucrul

LAiri

ROMA

WAL,LACE STEVEIfS 364

Simbolizat de foc: posibilul ceresc.Gr6ieEte pernii ca Ei cum ai fi tu lnsuti,Fii orator

-

dar tntr-o'Jirnbil negregiE,Fdri emfazd, Tu, pe jumdtate adormitul

-Al milei ce-n aceastS-odaie stdplneEte.

AEa, in largul de lumind ne sim[imNespus de mici, age, oricare dintire noiSe vede-n tine, vo:cea Si-o audeIn vocea ta, st5pin qi om aI m,ilei,Sorbit de-atomii tAi cei mai mdrunti,

Tu somnolezi in adlncimile treziei,In pahrl cald, qezind pe scaun, $i triind,funi trdind in doud lumi: pentru intiiraNeobosit, iar pentru ceealaltd sub osindS,Grdbit de dor spre mirelie prin noianul

,

Mizeriilor, dar aflind-o totuEiDoar in mizerie,-n suflarea care surp5;Adinc poem aI celor obidili qi morfi,Ca-n stropul ce1 din urmd-al unui singe-adincCdzut din inim6, zdcind al6turi,

Neted ca singele unui imperiu, poate,Pentru un cetdlean din cer, deqi al Rornei.Numai discursul sdrdciei ne-ncdlzeqte,Mai vechi e decit cel. mai vechi discurs in Roma.Acesta-i tragicul acrent al scenei.

Iar tu, tu spui, fir6-a vorbi, silabeSublime-ntre sublime lucruri,

-

sirrgurInrmlnerabil intre cSpitaniiCei cruzi: o majestate nudd, dacd vrei,De cuib de qoi'm Ei bolfi p,6tate-n ploaie.

Vin sunetele. Itri aauc aminte de cl6diri.Viafa-n oraE nu sti. $i nici n-ai vrea vreodatlSA s,tga: ejo prte-a viefii tale din sdaie,

365 WALLAEE STEVENS

Din domuri igi ia patul tdu anhiteetura.$i clopotele-aduc mereu solemne nume+.In coruri qi refrene, nedorind ca miilaSi fie doar o taini a ticerii,$i nici ca solitudinea simfiriiSe-ti dea mai mult oa straniile lor acorduri$i ca ecoul lor care-i un murmur.

E-ur fel de mdirefie absolutd, la sfirgit,In care tot ce e vizibil s-a mirit, gi totuEiE doar un pat, u:n scaun, sau un Err de maici,Teatrul cel rnai rfiast, portal cu stilpi,Cartea Ei candela-n odaia ta inmiresmatd.

Totald mirefi-B unui edificiuTotal, ce-a fost ales de un inchizi{orAI edificiilor, pentru sine insuEiEl se opreEte-aici pe prag, cts +r eurn schi{aCuvintelor rostite prinde formio

MARTIAL CADENZA

1

Aseare, abi,a, am vdzut din nou pe boltd josLuceaferul, ln prag de iarn5, steaua careMereu lneorona-va primivara orizontul spre apus,Din rlo:u . . . parcd s-a-ntors, parc5 via[a s-ar fi-ntors,Nu intr-un fiu intlrziat, o alt6 fiicd, un alt loc,Ci parci ssara ne gdseqte iardqi tineri, incd tineri, ;Incd umblind printr-un prezent aI nostru.

E parc6-urf. timp c,are llgneEte intr-o lume fara timp,Ac,easti lume, locu-acesta, strada asta, ;FEri de timp: ca, Ei cind tot c e r1-dr avea timp, ,Nu e, sau e prin oeea c a fost, e plin de

,1l

WALLACE STEVENS 366

Tdcerea dinaintea ogtilor, oEti fari tobeOri trlmbite, cu cipetenii mute, Ei cu armeIn colb, ca stane-ntr-o infringere cumplite.

nI.''''Ce poate-avea aceastd stea cu lumea tn lumin6,

:

Cu cerul gol de;asupra Angliei, a Franlei,$i-a frontului german? O desluqeam aparte-Ea, totuqi, e cea ce trebuie sd dSinuie

-

Ea insdgiE timp de-orice trecut aparte, e aparteDe orice viitor, este eternul a tr6i si-a fi, ,;Eterna rhsufla,re-n mers, e foc statornic,

tvPrezentul incheiat, prezentul roditor in sine,Nu simbolul, ci lucrul pentru eare-acesta sH,Strdlucitorul lucru-n aerul ce nu se schimbi riiciodatS, rDeqi se schimbe. Abia aseari l-am v6zut din nou, iln prag de iarn6, Ei din nou am hoindrit qi-am povestit,$i iar6Ei am tr6it, qi-am fost, Ei-am respirat din nou'$i m-am miEoat, Ei m-am aprins din nolr, o timp din

.'

I ', 1

nou inflScdrat,: .':

ANECDOTA BORCANULUI

A* plasat un borcan in Tennessee, '

$i era rotund, pe o culme de deal. :Din cauza lui sdlbdticia lenegdA n5p6dit in juru-acelui deal.

Salbeticia s-'a-n61[at plni la 1, :Si s-a l6fit in jur, nemaifiind silbaticdBorcanul, sus pe deal, era rotund$i nalt qi plin de sine trona-n aer.

367 WALLACE STEVENS

$i-a-ntins irnpirdlia peste tot.Borcanul era gri Ei despuiat.A rezistat tufiEului gi pds6rii,Cu altceva nimic in Tennessee.

MOAR,TEA UNUI SOTDAT

Vi"g" se contractd, in agteptara mor{ii,Ca-n anotimpul toamnei.Soldatul eade.Ea nu soseEte ca un personaj in treeere,Impunindu-Ei despdrfirea,Strigind dupd pomp6.

Moartea e absolutd gi fdrd monumente,Ca-n anotimput toamnei,Cind vintul cade,

Cind vintul crade gi, peste ceruri,Norii iqi vid, cu toate acestea,De drumul 1or.