vocea.paralimbajul

5/9/2018 Vocea.Paralimbajul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/voceaparalimbajul-559dfbb41f9d7 1/24

CAPITOLUL I

Vocea. Antrenamentul vorbirii

�Primul scop al învãþãturii nueste cunoaºterea, ci aplicarea ei.�

(Herbert Spencer)

Îþi aminteºti cumva o prozã cu nume frumos ºi trist a luiWilliam Saroyan, Pribeag, sãrman ºi ars de dor ? Ea reînvie oscenã din copilãria de emigrant a scriitorului american cu sângearmenesc. Un unchi al sãu venea în casã cu un arab, la �cafea ºitutun�. Rãmâneau amândoi ceasuri în ºir într-o incredibilã tãcere,cu un sens doar de ei ºtiut. Nedumerit, într-o bunã zi, copilul o

întreabã pe maicã-sa:

� Ei, ce-au fãcut?Pãi, au vorbit. Ba n-au vorbit nimica. Cum poþi vorbi, dacã nu spui cuvinte!? Ei, uite aºa, vorbeºti fãrã cuvinte. Cã doar cu toþii ne vorbimmereu fãrã cuvinte. Atunci la ce mai sunt bune cuvintele?Prea bune nu sunt ele niciodatã. Adesea, ascund ce-ar fi de spuscu adevãrat ºi n-ai vrea sã afle alþii.ªi ei vorbesc? întreabã iarãºi copilul.

Aºa cred , spune mama. Nu deschid gura, dar vorbesc tot timpul ºi n-au nevoie de cuvinte.ªi crezi cã ºtiu despre ce vorbesc? Desigur , zice mama�.



ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE8

Ura! Acest fragment de prozã încununatã cu Premiul Nobelmã scuteºte de o lungã ºi savantã teorie introductivã asupracomunicãrii interumane fãrã de cuvinte.

e Vocea

Aminteºte-þi acum o conversaþie telefonicã sau purtatã peîntuneric cu o persoanã necunoscutã, cãreia nu-i vedeai chipul.Conºtientizezi uriaºa cantitate de informaþii pe care acea persoanãle dezvãluie brusc despre sine, în clipa c^nd deschide gura ºirosteºte primele câteva cuvinte?

Afli, parcã instantaneu, dacã persoana este bãrbat sau femeie,tânãrã sau în vârstã, calmã sau nervoasã, liniºtitã sau speriatã,odihnitã sau obositã, energicã sau moale, hotãrâtã sau ºovãiel-nicã, grãbitã sau rãbdãtoare, sincerã sau prefãcutã, dominatoaresau supusã, cooperantã sau competitivã, prietenoasã sau amenin-þãtoare ºi încã o sumedenie de alte �date primare� despre ea.

Surprinºi sau nu, vom accepta fãrã rezerve faptul cã toate

aceste informaþii despre respectiva persoanã þi-au fost transmisenu atât prin înþelesul cuvintelor rostite de ea, cât prin tonul ºimodulaþia vocii sale. Iatã o primã lecþie banalã, dar plinã de tâlc,bunã pentru a netezi drumul cãtre ceea ce numim limbajul vociisau paraverbalul .

Din pãcate, vorbitori ºi ascultãtori deopotrivã, ne-am obiºnuit sã fim atenþi mai curând la ceea ce spun cuvintele (limbajul verbal ) decât la ceea ce spune vocea care le rosteºte ( limbajul paraverbal ). La nivel conºtient, deja acordãm cuvintelor o impor-tanþã exageratã, enormã, nemeritat\ ºi, mare greºealã, ne antre-nãm zilnic în marginalizarea mesajului vocii care le rosteºte.

Iniþiatic ºi demonstrativ pentru exerciþiul limbajului para-verbal, înaintea unei abordãri sistematice, vom face un popasinstructiv asupra câtorva manifestãri vocale lipsite de conþinut verbal, cum ar fi râsul, geamãtul, oftatul, tusea seacã ºi dresulvocii.



VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 9

i Râsul

De cele mai multe ori, râsul este o manifestare umanã asociatãveseliei, destinderii ºi bucuriei interioare. El elibereazã tensiunile psihice ºi lucreazã ca un puternic factor antidepresiv. La nivelfiziologic, pe durata unui râs autentic, miºcãrile ritmice alediafragmei stimuleazã secreþia unor endorfine care amplificã bunadispoziþie. Ce-i drept, acelaºi mecanism este pus în funcþiune ºi pe durata unui plâns zguduitor, cu un paradoxal efect liniºtitor.

Existã însã ºi un râs amar, fals, însoþit de o expresie contra-dictorie a feþei, cînd colþurile gurii sunt cãzute. Acesta are oreverberaþie disonantã ºi tristã. Zâmbetul ºi râsul sunt strâmbeatunci când un colþ al gurii este ridicat, iar altul cãzut. Zâmbetulstrâmb e afiºat politicos de ºeful care refuzã o favoare sau debancherul care refuzã un credit.

Existã ºi un râs dispreþuitor, un altul rãutãcios ºi încã unulbatjocoritor. Sunt falsuri. Râsul fals ºi artificial este o imitaþie arâsului curat ºi sãnãtos.

Râsul e o manifestare a vocii, a mimicii faciale, a întreguluicorp. Claudia Schäfer, expert în limbajul trupului, a observat cã, pe o scarã de la unu la zece (1-10) a intensitãþii unui râs din ce în ce mai autentic ºi debordant, apar gradual ºi aproximativ, în succesiunea indicatã, urmãtoarele manifestãri nonverbale:

� întâi surâsul ºi apoi izbucnirea în râs;� gura se deschide din ce în ce mai larg;� colþurile gurii se deplaseazã tot mai în lateral, spre urechi;� nasul se încreþeºte;� sunetul se apropie tot mai mult de strigãt sau lãtrat;� ochii se închid �cu lacrimi�, iar pielea din jurul lor face cute

multe ºi mici;� capul cade tot mai pe spate ºi umerii se ridicã;� apare o miºcare de legãnare a trupului;� persoana se autoîmbrãþiºeazã (autoatingere), cuprinzându-ºi

trupul cu mâinile;� se declanºeazã un mod oarecare de a bate din picioare.




În urma cercetãrii mai multor eºantioane de vorbitori ai unordiverse limbi europene, Vera Birkenbihl, directoarea InstitutuluiGerman de Studii Cerebrale, propune o clasificare sumarã aexpresiilor râsului, identificate dupã vocala dominantã, articulatãinvoluntar. În acest scop, autoarea invitã la nuanþare, fãcând odistincþie subtilã între câteva moduri de a râde.

d Haha!Râsul �în A sau Ã�, debordat prin gura larg deschisã ºi pornit din inimã, este cel mai sãnãtos, mai terapeutic ºi mai contagioscu putinþã. El exprimã vitalitate, bunã dispoziþie ºi sinceritate. Eloferã ºi anturajului o senzaþie de uºurare ºi elibereazã unele tensiuni psihice. Este reconfortant ºi contagios în sens pronun]at pozitiv.

d Hehe!

Râsul �în E� este un fel de a râde behãit, cel mai adesea aruncândo mascã veselã peste o atitudine rãutãcioasã sau ameninþãtoare.Intenþia ascunsã în spatele râsului �în E� e mai curând una de

distanþare, înfricoºare sau depreciere a anturajului. Acesta e un fel de a �râde în nas�, a râde de cineva sau a râde de ceva. Un felde a râde dispreþuitor, batjocoritor, maliþios. De regulã, majo-ritatea persoanelor care aud un �râs în E� resimt mai curâdteamã ºi alte emoþii neplãcute. Râsul �în E� nu este contagios,altfel decât accidental, când anturajul mimeazã sau împãrtãºeºtemaliþia. El mascheazã stãri subtile de nesiguranþã ºi teamã.

d Hihi!

Râsul �în I sau Î� este mai curând un chicotit, un râs naiv, de�gâsculiþã�. Adesea, pare a fi un fel de a râde scãpat fãrã voie de

c\tre cineva care ar fi vrut mai curând sã-ºi reþinã râsul ºi sã-ºiînfrâneze niºte impulsuri ºi porniri vinovate. Râsul �în I� pare sãexprime adesea o bucurie infantilã, vinovatã ºi reþinutã totodatã,de a încãlca o regulã, o conduitã.




d Hoho!

Râsul �în O� este un fel de a râde care exprimã ºi indicã surprizade a se fi întâmplat ceva plãcut ºi hazliu, în mod cu totul neaº-teptat. Totodatã, râsul �în O� are uneori ceva uºor forþat, fiindîncãrcat cu o dozã de neîncredere, încã neîmprãºtiatã. Este ºimotivul pentru care, adesea, râsul �în O� nu destinde pe cât

tensioneazã.

d Huhu!

Râsul �în U�, mult mai rar întâlnit decât celelalte modalitãþi dea râde, poartã o încãrcãturã morbidã, cu tonuri de sarcastic ºilugubru. Seamãnã cu þipãtul cucuvaiei ºi cu urletul lupilor ºi numai este vorba în acest caz de un râs propriu-zis, ci mai curândde o parodie de râs, care exprimã spaime ºi angoase. Nu arenimic vesel.

i Geamãtul ºi oftatul

Ne referim la manifestãrile vocale din gama gemetelor ºi oftatuluilipsite de un conþinut verbal explicit. Ce-i drept, semnificaþia lordepinde, în general, de context. Nu sunt nefireºti, dacã se manifestãrar ºi accidental. Se pot transforma într-o problemã realã doaratunci când intervin repetitiv ºi sistematic în vorbire ºi se repetãobsedant, indiferent de context; când ajung sã se manifestespontan, mai degrabã fãrã a fi conºtientizate de persoanele carele emit cu frecvenþã mare.

Este vorba de acele persoane marcate de o tristeþe adâncã ºidifuzã, aproape continuã, care ofteazã ºi gem aproape indiferent de context ºi anturaj. Atunci, manifestãrile respective pot fi

interpretate ca semnale paraverbale ale unui pesimism profund,ale unor depresii sau ale unor frustrãri ºi suferinþe interiorizate,refulate, scãpate de sub controlul conºtientului. Dacã acestemanifestãri vocale nu sunt corijate din timp, atitudinea morbidãºi depresivã a persoanei riscã sã declanºeze maladii organice,induse psihosomatic (Birkenbihl, 1997).




Partea proastã este aceea cã astfel de persoane ajung repede sãfie mai curând evitate sau ocolite de ceilalþi. Suferinþa lor tinde sãdevinã contagioasã ºi ele ajung sã inducã ºi aturajului o anumitãdozã de tristeþe ºi depresie. Cu timpul, oamenii iremediabil triºtisunt izolaþi, iar asta îi face ºi mai triºti, motiv pentru care vor ofta ºimai des. La fel li se întâmplã ºi persoanelor care nu mai prididesc sãse vaiete ºi jeluiascã. În vorbirea lor se instaleazã un ton tot mai

vãicãrit ºi plângãcios. Existã poate ºi un gen anume de �jelaniemioriticã�, caracteristicã românilor, mai ales celor din vechiul regat.

Abordate într-o manierã terapeuticã, emisiile superflue deoftaturi, gemete ºi jeluiri mai mult sau mai puþin gratuite pot ficonºtientizate, oferind acestor persoane o ºansã.

i Tusea ºi dresul vocii

Existã persoane la care tusea seacã sau maniera insistentã de a-ºidrege vocea înainte sau în timpul rostirii unor cuvinte are o cauzãorganicã, bine determinatã, cum ar fi iritaþiile ºi rãguºeala produsede fumat sau rãcealã. Acest fapt nu pare a fi nefiresc, dar invitãvorbitorul sã-ºi asume responsabilitãþi în sensul grijii pentru voce.

Însã nu despre astfel de persoane ºi situaþii dorim sã vorbimaici. Aceste semnale ale vocii transmit mesaje mult mai subtile ºiimportante, atunci când tusea seacã ºi dresul insistent al vocii nuau o cauzã organicã explicitã. Ele semnaleazã faptul cã persoanacare le produce este chinuitã de o �iritaþie� de naturã psihicãAceasta poate fi o apãsaare, o presiune internã cauzatã de oîngrijorare, de obosealã avansatã, de tristeþe sau de disconfort, decare încearcã sã scape, sã se dispenseze. Dacã astfel de mani-festãri nu sunt luate în seamã ºi tratate sau corijate la timp, ele secronicizeazã ºi pot avea urmãri psihosomatice grave.




e Limbajul paraverbal propriu-zis

Îþi aminteºti, poate, o amuzantã povestire autobiograficã de Mark Twain, în care scriitorul îºi justifica întârzierea la o petrecere cu o

frazã de genul:� Îmi cer scuze, doamnã! A trebuit sã o înjunghii pe mãtuºã-mea ºitreaba asta mi-a luat ceva timp�.A rostit cuvintele rãspicat, cu toatã puterea, pe un ton seriosºi natural, în timp ce oferea gazdei un uriaº buchet de flori.Doamna i-a rãspuns la fel de natural: � Aha! Nu face nimic. Bine aþi venit!�.

Mizez pe forþa de sugestie din aceastã scurtã poveste pentru atrece împreunã graniþa dintre mesajul cuvintelor (verbal) ºi cel alvocii care le rosteºte (paraverbal).

Faptul remarcabil în aceastã întâmplare este acela cã, dincolo

de cuvinte, vocea fireascã în ton, modulaþie ºi ritm a fãcut camesajul cuvintelor sã fie cu totul ignorat, iar primirea musafiruluiîntârziat sã decurgã ca ºi cum nu s-ar fi spus nimic neobiºnuit .

Atunci când înþelesul cuvintelor contrazice mesajul vocii, în mod involuntar ºi inconºtient, acordãm mai mult credit vocii ºitonului decât cuvintelor. În scurta povestire, mesajul luat în seamãde gazdã a fost cel paraverbal , transmis exclusiv la nivelul vocal al comunicãrii.

În registrul limbajului paraverbal, vocea se înalþã mai presusde conþinutul cuvintelor. Aici, tonul face muzica. Limbajul pur alvocii poate fi lipsit de conþinut verbal, dar nu ºi de emoþii.

Mesajul paraverbal este cel codificat în manifestãrile vocale ºi

în elementele prozodice care însoþesc vorbirea, provocând reacþiiafective, dincolo de înþelesul cuvintelor. Intervenþia lui pesteconþinutul verbal propriu-zis provoacã intensificarea, slãbirea,distorsionarea sau anularea semnificaþiei cuvintelor.




Câteva exemple:� Hoþule! Cuvântul hoþule, fie cã e strigat cu urã cuiva care ne

jefuieºte, fie cã e murmurat tandru cuiva drag, rãmâneacelaºi, dar semnificaþia se schimbã o datã cu tonul.

� Fraza: Îmi face mare plãcere sã te întâlnesc! Ce spuneea de fapt atunci când este rostitã pe un ton repezit ºibatjocoritor?

Asta nu înseamnã � Doamne fereºte! � cã înþelesul cuvintelornu mai conteazã. Conteazã, desigur, dar este ca miezul dintr-onucã; ajungem la el numai dacã spargem coaja.

Mesajul paraverbal nu pare a fi adresat atât raþiunii ºi con-ºtientului, cât inteligenþei emoþionale. Mânuit cu abilitate, eldevine un puternic instrument de influenþare a auditoriului sauanturajului de orice naturã, de la cei dragi din jurul nostru pânãla clienþi sau partenerii de negocieri.

Mesajul paraverbal empatizeazã, încurajeazã, intimideazã,menþine presiunea, cedeazã controlul, obþine autoritatea, apro-barea sau refuzul cu mai mare uºurinþã decât cel verbal.

Ant r e na me nt u l nr . 1P uter ea v ocii

P r o pu ne þ i o t e mã d e d i s c u þ i e pã t i ma º ã u nu i g r u p d e c o mu ni c a r e f o r ma t d i n pe s t e z e c e me mb r i , a f l a þ i î nt r -o î nc ã pe r e c u l u mi ni l e s t i ns e . Î n c u r s u l d e z b a t e r i i , mo d e r a t o r u l g r u pu l u i s e v a r e t r a g e d i s c r e t d i n c o n f r u nt a r e , l ã s â nd g r u pu l s ã ne g o c i e z e l i b e r . Da c ã d e z b a t e r e a e s t e a pr i ns ã , c hi a r pã t i ma º ã , me mb r i i g r u pu l u i v o r i nt e r v e ni l a î nt â m pl a r e , v o r v o r

b i ma i mu l þ i d e o d a t

ã , s e v o r b l o c a u ni i pe a l þ i i º i v o r f o r ma �b i s e r i c u þ e � .P r a c t i c , c e i ma i mu l þ i d i nt r e v o r b i t o r i nu ma i s u nt a u z i þ i d e c ã t r e t o þ i c e i l a l þ i me mb r i a i g r u pu l u i .




Studiul vocii umane a dovedit cã fiecare persoanã are o amprentãvocalã unicã. Pe Pãmânt, nu existã douã voci absolut identice,dar elementele prin care poate fi influenþat auditoriul rãmân fundamental aceleaºi.

i Registrele paraverbalului

Antrenamentul paraverbalului vizeazã abilitãþile de reglare con-tinuã a volumului vocii, pânã la dobândirea capacitãþii de a vorbicu un bun control al respiraþiei, fãrã pierderi de aer, fãrã stridenþã,nazalitate sau rãguºealã. Urmeazã abilitatea numitã dicþie, care priveºte pronunþia clarã ºi precisã, fãrã a forþa. Apoi, abilitateade a vorbi `ntr-o gamã largã de tonalitãþi, cu modularea vocii ºireglajul continuu al ritmului vorbirii. ~n sf^r[it, vine rândulabilitãþii de a folosi pauzele, de a plasa accentele ºi bâlbeleoratorice, oftaturile, suspinele sau interjecþiile.

d Tonul vocii

Tonul vocii este important atât ca tehnicã vocalã, cât ºi ca instrument de convingere. Tonul vocii e cel care transmite sentimentele ºiatitudinea, pe când cuvintele transmit doar informaþia.

Cu toate acestea, din când î n când, unii v

orbitori reuºesc

sã reducã gru pul la tãcere ºi sã-l punã î n

po zi þie de ascultare.

Când vorbesc ei, pur ºi sim plu se f ace l

iniºte.

I denti f ica þi cu gri jã ºi î nregistra þi pe ban

dã momentele de

gra þie când î n t reg u l g r u p asc u l tã. Evalu

a þi î nregistrarea ºi

comenta þi î n gru p. V e þi desco peri secre

tul celor care s-au

f ãcut asculta þi.

Î n mod normal, secretul va f i acela cã

tonul ºi volumul

vocii au f ost decisive, iar nu cuvintele.




Tonul �de bazã�, recomandat atunci când vrem sã fimconvingãtori, este cel �parental�, al unui pãrinte, profesor, preot sau judecãtor. Acesta înseamnã o voce joasã, care exprimã calmulºi autoritatea, oferind încredere. În mod normal, vocea joasã esteînsoþitã de un fel de a vorbi rar ºi apãsat. Psihologii spun cã, atuncicând primeºte mesaje pe �tonul parental�, creierul uman are oreacþie automatã de supunere. În schimb, el are tendinþa de a ignora

sau de a trata superficial mesajele primite pe un �ton de copil�.Tonul înalt, strident sau smiorcãit, de copil îmbufnat, fie nu prea este luat în seamã, fie trãdeazã nemulþumire, provocare laconflict verbal, teamã sau nervozitate. �Tonul de copil� îl convingegreu pe cel care ascultã. La nivel subconºtient, ascultãtorul percepe copilul nesigur, fãrã experienþã ºi autoritate, încã neisprã-vit (Medicina, 1998). Atunci când tonul vocii nu e adecvat aspectului exterior al vorbitorului, avem de-a face cu o persoanãcare se preface.

�Tonul parental� obþine un efect de autoritate, atenþie ºi persua-siune pentru cã personificã mama, tatãl, bunicul, ºeful, profesorulsau alte figuri parentale. El transmite mesaje subliminale de mare

încredere, competenþã ºi experienþã. La nivel inconºtient, el evocã poveþele înþelepte ale pãrinþilor ºi cere supunere.Când vorbitorul este tensionat sau anxios, corzile vocale se

întind asemenea corzilor unei viori. Vocea se subþiazã, devinestridentã, zgârie ºi scârþâie. Calmul ºi relaxarea fac tonul sãcoboare ºi vocea devine plinã, sigurã. Când suntem obosiþi,speriaþi, precipitaþi, vocea devine asprã, gâtuitã.

d Volumul vocii

O voce puternicã poate fi dovada unei personalitãþi de mare forþãºi vitalitate, dar ºi a nevoii de a ne simþi importanþi sau a inca- pacitãþii de a stãpâni un pãtimaº impuls interior, de exemplu, oizbucnire de furie. O voce forþat puternicã poate fi doar o com- pensare adusã unei slãbiciuni. Volumul vocii ne poate asigura un loc mai în faþã sau ne poate plasa mai la coadã, pentru cã ne facesã dominãm sau sã ne lãsãm dominaþi.

Oamenii moi, timizi, lipsiþi de vitalitate ºi putere, vorbescmai curând încet ºi ºovãitor. Se tem sã exteriorizeze ceea ce simt,




se inhibã ºi fie rãmân periculos de liniºtiþi, fie îºi pierd suflul.Pânã ºi la mânie, trupul lor secretã puþini hormoni de luptã,adrenalinã ºi noradrenalinã. Cu toate astea, volumul redus alvocii poate fi ºi un semn al modestiei, discreþiei ºi siguranþei de sine.

Volumul vocii depinde de plãmâni ºi capacitatea toracicã, decalitatea corzilor vocale, de respiraþie, de poziþia corpului ºimulte alte elemente care pot fi antrenate prin exerciþiu. Volumul

vocii poate fi ºi trebuie susþinut prin dilatarea cutiei toracice.Volumul este mai uºor de antrenat ºi controlat decât tonul. Ritmulºi forþa respiraþiei sunt esenþiale pentru voce. Marii cântãreþi deoperã stau dovadã. Reglarea volumului þine seama de mãrimeaîncãperii, a auditoriului ºi a zgomotului de fond.

Amplificarea vocii poate avea douã motivaþii. Prima priveºtesituaþiile în care un bãtãios vrea sã se impunã cu glas �mare�.Volumul vocii creºte ca reacþie de luptã (Vera Birkenbihl). A douamotivaþie priveºte situaþiile în care vorbitorul pasionat, prins dediscurs, acþioneazã energic, entuziast. Dã impresia cã este agresiv,chiar dacã nu doreºte asta ºi nici mãcar nu e conºtient de acest lucru.

Plãmânii sunt principalii responsabili de volumul vocii. Secretul

reuºitei þine de respiraþia bunã ºi grija de a pãstra suficient aer în piept. Exerciþiul urmãtor dezvãluie acest secret.

Antrenamentul nr. 2

Vo l u m u l voc i i

Pas u l 1: I ns pirã adânc, pânã um pli plãmânii cu

aer, de

la stomac la laringe. E xersea zã pânã ob þii

sen za þia de plãmân

plin cu aer. Pas u l 2: Când plãmânii sun

t plini, rosteºte cât po þi de

tare: BU N Ã Z I U A! Î m pinge aerul cu

putere o datã cu

sunetele. Re petã pânã rea

li ze zi di f eren þa ºi sim þi vocea mai

puternicã decât credeai cã este! Pas u l 3: Rosteºte cuvinte, pr

o po zi þii ºi f ra ze lungi, având

gri jã ca plãmânii sã f ie plini. Re petã pân

ã când vorbeºti tare

f ãrã sã laºi im presia cã strigi.




d Claritatea. Dicþia

Hai sã începem discuþia despre dicþie ºi rostire clarã cu un exerciþiu!

Exerciþiul anterior este unul tipic pentru antrenarea abilit\þiide a pronunþa corect ºi clar, delimitând net între ele sunetele,silabele, cuvintele, propoziþiile ºi frazele. Totodatã, e ºi un exer-ciþiu demonstrativ pentru percepþia noþiunilor de claritate, articu-lare sau dicþiune. Pelticii ºi gângavii pot face progrese dacã seantreneazã, precum anticul Demostene.

Vorbitorii care se bâlbâie sau articuleazã îngãimat constrângadesea auditoriul sã le acorde mai multã atenþie decât meritã.Atenþia se concentreazã pe sunete, silabe ºi cuvinte rostite îngãimat,bâlbâit, prea repede, prea încet sau mormãite. Vorbirea neclarã poate fi ºi o strategie a unor vorbitori. Cineva care vorbeºte

Ant r e na me nt u l nr . 3 P r onunþia cor ectã

V e i pr o nu n þ a c u v o c e t a r e c u v â nt u l echin ocþ iu, e x a g e r â nd a r t i c u l a r e a s u ne t e l o r º i a s i l a b e l o r . Î nr e g i s t r e a z ã - þ i v o c e a s a u r o a g ã pe c i ne v a s ã t e a s c u l t e . P r i ma d a t ã , r o s t e º t e c u v â nt u l f ã r ã ni mi c î n g u r ã . A d o u a o a r ã , c u d o u ã -t r e i b o mb o a ne pe l i mb ã . A t r e i a o a r ã , c u c i nc i - º a s e b o mb o a ne s a u c u c r e i o nu l î nt r e d i n þ i . Ai ma i pu t e a r o s t i c u v â nt u l c u pr i c i na º i c u d e g e t e l e î n g u r ã ; î nt â i u nu l , a po i d o u ã , t r e i , pa t r u , c hi a r c i nc i , d a c ã ma i î nc a p. De -a l u n g u l e x e r c i þ i u l u i , pi e d i c i l e î n c a l e a u ne i a r t i c u l ã r i c o r e c t e º i c l a r e a s u ne t e l o r c r e s c g r a d a t . V e i u r mã r i pu nc

t u a l

o s i l a b ã , s ã z i c e m �- þ i u � d i n echin ocþ iu. E a v a f i r o s t i t ã a s t f e l î nc â t � þ � d e l a î nc e pu t , �i � d i n mi j l o c º i �u � d i n f i na l s ã f i e pr o nu n þ a t e c l a r , pr e l u n g i t º i pr e c i s d e l i mi t a t e .




mereu îngãimat nu poate fi bãnuit de aºa ceva, dar un vorbitorneclar doar în anumite pãrþi ale discursului fie nu e sigur pe ceeace spune, fie nu-i place, fie are ceva de ascuns. Partea mai puþin inteligibilã din discurs are o semnificaþie ascunsã. Într-o prelegerede douã ceasuri, un conferenþiar va vorbi mai încet, mai neclar ºiva trece mai repede tocmai peste pasajele pe care nu le stãpâneºtesau care nu-i plac.

Cu cât vorbitorul controleazã mai bine discursul ºi nu arenimic de ascuns, cu atât îl va pronunþa mai clar. Articulareaneclarã lasã o impresie de comoditate sau delãsare. Pe de altã parte, o articulare excesiv de clarã ºi îngrijitã, cu miºcãri accen-tuate ale gurii, poate lãsa impresia unui psihic cam disciplinat ºisever, lipsit de spontaneitate. Un vorbitor echilibrat are o arti-culare fãrã excese.

Antrenamentul nr. 4

E xe rsa rea d ic þ ie i

Acest e xerci þiu amu zant, î n

princi piu, cunoscut de la jocurile

de grãdini þã, meritã f ãcut î n gru puri f ormate din cel pu þin

patru-cinci persoane. T e xtele î nºiruite

î n continuare sunt

transcrise f iecare pe câte un bile þel se par

at, pe care membrii

gru pului î l e xtrag la î ntâm plare ºi î l desc

hid e xact î n momen-

tul î n care le vine rândul sã citeascã. Î na

inte de a deschide

bile þelul, persoana care-l va citi dintr-

o su f lare î ºi um ple

gura cu cinci bomboane, dintre care c

el pu þin douã sunt

aºe zate pe limbã. Este bine ca f iecare

jucãtor sã aibã la

î ndemânã un pahar cu a pã.

Î n tim p ce o persoanã citeºte te xtul de p

e bilet, celelalte

transcriu pe o bucatã de hârtie e xact c

eea ce aud din pro-

nun þia lectorului. T e xtul va f i recitit

de atâtea ori cât va f i

necesar pentru a scrie �du pã dictare�. A poi se com parã ceea

ce au scris ascultãtorii cu te xtul de pe bi

let. Î n f inal, se vor

f ace comentarii ºi se vor trage conclu zii

î n gru p.




T e x t u l A:Sicã s pun e Siþ eisã se suie sear a sus pe scar ã ºisã scoat ã sacsia din sãcsiac.T e x t u l B :S-a suit ca

pr a pe piat r ã,P iat r a a cr ã pat î n pat r u.Cr ã pa-i-ar ca pul ca pr ei n egr e-n pat r uCum a cr ã pat ºi piat r a-n pat r u.Ca pr a n eagr ã calcã-n clin ci;Clin ciul cr a pã ca pul ca pr ei n egr e-n cin ci.T e x t u l C :

Sin ucisul asasin SilicãSe suise siman dicosSus pe scân dur a scãr iþ ei.St at e-i sor t it ca sã sar ã ºiSã sâsâie n econ

t en it .T e x t u l D:L a t âm plar , î n t âm plãr ie,S-a-n t âm plat o î n t âm plar e.U n t âm plar , din î n t âm plar e,S-a lov it la t âm plã t ar e.T e x t u l E :Boul br eaz bâr lobr eaz ,L esn e a z ice boul br eaz ,Dar mai lesn e a dez bâr lobr ez iBâr lobr ez it ur a din boii bâr lobr ez e

n ilor .T e x t u l F :� Rege P ar agar af ar amos,Cân d t e v ei dez or igin aliz a?




d AccentulAccentul priveºte maniera de a rosti mai apãsat, mai intens sau pe un ton mai înalt o silabã dintr-un cuvânt, un cuvânt dintr-un grup sintactic sau un grup de cuvinte dintr-o frazã. El schimbãînþelesul cuvintelor omografe.

� Mã voi dezo rigi n a liza, câ n d ce l mai o rigi n a l di n t re

cei

o rigi n a li se va dezo rigi n a liza.

Da r c u m ce l mai o rigi n a l di n t re o rigi n a li n u se

va dez-

o rigi n a liza,

Nici e u, ce l mai o rigi n a l di n t re cei mai o rigi n a li, n u m

ã

voi dezo rigi n a liza.

T e xtul G :

Ricã n u º tia sã zicã

Râ u, rã þ uºcã, rã m u ricã.

Re pe jo r, a t u n ci î n va þã

O po ves te des p re ra þã,

Ia r ac u ma º tie a zice

Râ u ri, ra þe, rã m u rice�

Exemple:� �tOrturi� diferit de �tortUri� (accentul cade pe litera indicatã

cu majusculã);� �pOsturi� diferit de �postUri�;� �mObilã� diferit de �mobIlã�;

� �Spalã vesElã� diferit de �Spalã vEselã� ºi� �Cât mai putEm, suntem bãrbaþi� diferit de �Cât mai

pUtem, suntem bãrbaþi�.

Accentul schimbã de asemenea ºi înþelesul unor grupuri decuvinte sau al unor fraze. Maniera diferitã de a accentua cuvintele




în propoziþia �Tu mi-ai adus puþinã alinare!?� este tipicã pentruschimbarea înþelesului unei expresii (paleta de sensuri posibile poate fi redatã numai oral).

În plus, accentul poate induce subtile mesaje colaterale celuiconþinut în cuvinte: �Pãrerea MEA!�. Apoi, accentul poateinfluenþa direcþia atenþiei ascultãtorului. Accentuarea diferitã în cuvinte lungi sau în cuvinte compuse poate direcþiona ºi focaliza

atenþia exact pe segmentul dorit:a) dacã spun �douãzeci ºi CINCI�, cu accent pe cinci, îl delimtez

de 26 sau 24,b) în schimb, dacã spun �ªAIZECI ºi cinci�, cu accent pe

ºaizeci, îl voi delimita de 75.

Accentul poate fi instrument de manipulare: �Câte EXEM-PLARE din FIECARE SPECIE a luat Moise pe arca lui?�.Cuvintele cu majuscule sunt rostite mai apãsat, iar atenþia audi-toriului este orientatã cãtre ele, provocând devierea atenþiei de laînlocuirea lui NOE prin MOISE. Manevra reuºeºte în 6 din 10cazuri.

d Pauzele

Întrebat într-un interviu la Radio Europa FM care este secretulcomentariului sportiv de succes, cunoscutul comentator Cristian Þopescu a spus: �Pauzele fãcute la timp. Tãcerile care-l lasã peasultãtor sã facã propriile comentarii�.

De altfel, fãrã nici o exagerare, se spune adesea cã pauzeledin discurs se �aud� cel mai bine. Pur ºi simplu, �bubuie�. Chiardacã pauza înseamnã tãcere, adicã �nimic� sub aspectul conþi-nutului verbal, ea poartã importante semnificaþii paraverbale,care meritã a fi �auzite� ºi interpretate atent. În grupuri mici, se

pot asculta chiar �concerte de liniºte�.O primã categorie de pauze în vorbire este cea care oferã

indicii asupra stãrilor sufleteºti, emoþiilor, atitudinilor ºi inten-þiilor vorbitorului. Ele subliniazã cuvântul sau ideea care meritão atenþie mãritã.




O a doua categorie le cuprinde pe cele în care vorbitorulreflecteazã ºi poartã un dialog interior, distras, cãzut pe gânduri.Astfel de pauze nu sunt adresate auditoriului, dar semnaleazãfaptul cã vorbitorul mediteazã. Când vorbitorul îºi aminteºte cevasau când îi vine o idee, are nevoie de o pauzã în plin discurs.

O a treia categorie priveºte pauzele retorice, de efect, folositedin raþiuni tactice, pentru a sublinia ideea sau cuvintele ce tocmai

au fost sau urmeazã a fi rostite.A patra categorie se referã la pauzele-invitaþie, care dau

interlocutorului posibilitatea sã reacþioneze, sã se exprime. Adesea,în astfel de pauze, se degustã efectul cuvintelor rostite sau se faceloc aplauzelor. Pauzele presãrate în discurs anume ca interlocu-torul sã reacþioneze au ºi ele o încãrcãturã tacticã. Chiar ºi pauzele datorate stânjenelii cer ceva în mod implict, îi cer interlo-cutorului sã intervinã salvator.

Crainicii radio ºi TV folosesc deliberat tehnica pauzelor pentrua se individualiza. Pauzele lungi pot obosi audienþa, dar cele scurte,retorice, bine plasate ̀ i dau ascultãtorului sentimentul de implicare.

Destui oratori carismatici vorbesc de o anume bâlbã retoricã,

cu darul de a atrage simpatii. Astfel de bâlbe ºi poticneli cvasi-deliberate au rolul de face oratorul sã parã mai apropiat, mai uman, mai �de-al nostru�, o persoanã ca ºi noi, cu slãbiciuni ºidefecte.

d Melodica vocii

Pentru a energiza publicul ºi a-i þine atenþia treazã, vocea arenevoie de alternarea sunetelor joase cu cele înalte, pe o gamã cât mai largã de intonaþii ºi inflexiuni. Aceastã melodicã a vocii semai numeºte modulaþie.

Dacã sunetele emise în vorbire nu variazã sus-jos ºi jos-sus, în

valuri succesive, vocea este monotonã ºi plicticoasã. Discursulrostit cu o astfel de voce indicã lipsa de participare afectivã.Dacã tonalitatea se modificã haotic, total aritmic, e posibil sãavem de-a face cu o persoanã labilã, nu tocmai echilibratã psihic.Modularea ritmicã, întrucâtva necontrolatã, indicã o persoanãtemperamentalã, dar echilibratã.




Melodica ºi inflexiunile glasului transmit implicare afectivã,emoþie, sentiment ºi atitudine. Exprimã supãrare, mulþumire,bucurie, tristeþe, furie, înfricoºare, prietenie, umilinþã sau domi-nare, fermitate sau nehotãrâre, putere sau slãbiciune. Îndulceºtesau înãspreºte mesajul verbal. Adesea, modulaþia transformãafirmaþiile în întrebãri ºi întrebãrile în afirmaþii. Transformã chiarsensul cuvintelor. Când punem o întrebare, ridicãm vocea, ca ºi

atunci când se apropie o pauzã (o virgulã), dar într-un moddiferit. Nuanþele de acest gen sunt dificile în comunicarea scrisã.

d Ritmul vorbirii

Atunci când vorbitorul îºi mitraliazã auditoriul, debitând cuvinteleca o moarã hodorogitã, el nu-i mai transmite nici un gând, cidoar o senzaþie de alertã ºi presiune. Când, dimpotrivã, bãlmã- jeºte cuvintele ºi le tãrãgãneazã leneº, pe ascultãtor îl furã somnul.

Vorbirea poate fi calmã, repezitã, lentã, rapidã, teatralã,�radiofonicã�, afectatã sau precipitatã, iar silabele accentuate pot alterna cu altele neaccentuate într-un ritm cu semnificaþii para-

verbale. Când ritmul vorbirii este rapid, mesajul paraverbal e urgenþa. Este imposibil sã transmitem urgenþa vorbind rar, alene sauexcesiv de calm. Portarul unei clãdiri a intrat pe uºã, anunþând lent ºi calm incendiul izbucnit la parter ºi nimeni nu l-a luat în serios.

În principiu, ritmul vorbirii poate fi considerat:

a) lent, când sunt rostite pânã la 250 silabe/minut;b) normal, când sunt rostite în jur de 250-450 silabe/minut ºic) rapid, când sunt rostite în jur de 500 silabe/minut.

Existã, desigur, diferenþe între ceea ce este considerat norma-litate la moldoveni, ardeleni sau olteni. Moldovenii vorbesc maimolcom, iar oltenii mai repezit. Existã diferenþe ºi între viteza

vorbirii �normale� de la o persoanã la alta. Normal pentru prietenul meu Marin, de pildã, înseamnã un ritm cam prea alert pentru mine. Pentru fluenþa comunicãrii, e mult mai bine caritmurile vorbirii interlocutorilor sã fie sincronizate.

Ritmul vorbirii nu poate creºte când vorbitorul nu stãpâneºtediscursul. Pentru a-l grãbi, el are nevoie de repetiþie, de exerciþiu,lucru important în prezentãri ºi conferinþe.




Un bun vorbitor schimbã viteza rostirii cuvintelor în concordanþãcu mesajul; ceea ce-i comun ºi nesemnificativ este rostit mairepede, iar ceea ce-i nou sau important e rostit rar ºi apãsat.

Vorbirea ritmicã, cu uºoare fluctuaþii ale ritmicitãþii, estecaracteristicã persoanelor echilibrate, optimiste. Când ritmulvorbirii este regulat ca un metronom, pare mecanic ºi indicã o persoanã pedantã, care-ºi controleazã sentimentele ºi þine sã dea

dovadã de disciplinã ºi voinþã de fier. Comenzile militare sunt date în ritm regulat, mecanic. Când ritmul vorbirii fluctueazãexcesiv de mult, poate indica o persoanã oarecum imprevizibilã,cu un psihic labil.

Antrenamentul nr. 5

I n v i ta þ ie la da ns

Pro pune gru pului de comunicare ( poate

f i o echi pã de

agen þi de vân zãri sau o gru pã de studen þi )

sã f orme ze perechi.

F iecare dintre partenerii din f iecare perec

he va com pune, î n

gând, un discurs sim plu, de 10-15 secu

nde, prin care doreºte

sã-ºi convingã perechea sã mime ze un com portament anume

sau sã f acã un anumit lucru, singurã sau

î m preunã cu el.

Când discursul este gata, partenerii de j

oc î l vor rosti cu

bu zele li pite, f ãrã a deschide gura pentr

u a pronun þa vreun

cuvânt tim p de pânã la ºase minute. Î n ce

le ºase minute, câte

trei de f iecare, partenerii î ºi vor comu

nica discursul unul

altuia, pe rând, de mai multe ori, f olo

sind e xclusiv mor-

mãitul: � Mhm, mmhm, mhmmm�. N um

ai dacã mormãitul

nu va f i su f icient pentru transmiterea mes

a jului, unele perechi

vor putea f olosi ºi pantomima.

Î n mod normal, dacã e xerci þiul este prac

ticat cu dãruire,

cel pu þin douã treimi din discursuri î ºi vor

atinge þinta.

U rmea zã comentarii ºi e x plica þii, acolo unde �oratorii� nu

au f ost convingãtori. Este un e xerci þiu t

era peutic, dar ºi un

relevant e x periment de comunicare para

verbalã.




d Combinaþiile vocale

Cele mai eficiente combinaþii vocale privesc simultan tonul,volumul ºi ritmul vorbirii. Ele conferã sensul global al mesajuluivorbit. Dacã cineva spune �Bunã ziua� ºi îºi foloseºte vocea lavolum mare, ritm rapid ºi ton grav, sensul mesajului va fi încãrcat de emoþii mai curând negative, de mânie ºi agresivitate. Dacãvolumul coboarã, ritmul se duce cãtre mediu ºi tonul devine cald,sensul mesajului se schimbã complet. Aproape oricare ar ficuvintele, lucrurile stau cam la fel.

Ant r e na me nt u l nr . 6 Car tea cu pov eºti

G r u pul: 4 -10 pe r s o a ne Dur at a: 10 -2 0 d e mi nu t e Recuz it a: 3 -4 c ã r þ i s a u t e x t e c u d i a l o g º i 8 -12

b i l e þ e l e a l b e P as

ul 1: P e nt r u î nc e pu t , pa r t i c i pa n þ i i î nt o c me s c o l i s t ã d e e mo þ i i , s e nt i me nt e º i a t i t u d i ni u ma ne , c â t ma i l u n g ã º i d i v e r s i - f i c a t ã c u pu t i n þ ã . Î n º i r u i r e a d e ma i j o s po a t e f i l u a t ã c a e x e m pl u , f ã r ã a f i c o ns i d e r a t ã l i mi t a t i v ã . I m po r t a nt e s t e c a l i s t a s ã f i e a l c ã t u i t ã s po nt a n, a s t f e l c a g r u pu l s ã s e r e g ã s e a s c ã î n e a .� P a s i u ne / E nt u z i a s m/ E x a l t a r e � M â ni e / F u r i e � T r i s t e þ e / M â hni r e � Du i o º i e / T a nd r e þ e � P r i e t e ni e / Dr a g o s t e � U r ã / Du º mã ni e

� S o b r i e t a t e / R i g i d i t a t e � F r i c ã / Di s pe r a r e � B u c u r i e / V e s e l i e � I r o ni e / N e î nc r e d e r e




� Mândrie/ Î ngâm f are

� U milin þã

� V inovã þie

� De zamãgire/ F rustrare

� Plictisealã/ Lehamite� G rabã/ N erãbdare

� Obosealã/ Co pleºire

� Durere/ De primare

� F ermitate/ H otãrâre/ Siguran þã etc.

Pas u l 2: A poi, din lista î ntocmitã de gru p sunt se

lectate

8-12 emo þii, sentimente ºi atitudini care

urme zã a f i î nscrise

f iecare pe câte un bile þel, iar bile þelele su

nt aºe zate pe masã,

la î ntâm plare, cu f a þa nescrisã deasu pra

.

Pas u l 3: Du pã un criteriu oarecare ( al f a

bet, vârstã, zodie

etc. ), se stabileºte ordinea î n care perso

anele din gru p vor

f ace lectura unuia din te xtele ce u

rmea zã a f i convenite la

pasul urmãtor.

Pas u l 4: De comun acord, gru pul a

lege te xtele ce

urmea zã a f i lecturate de jucãtori. T

e xtele pot f i alese

absolut la î ntâm plare, ca mici f ragme

nte dintr-o pro zã

oarecare. De regulã, cad mai bine te

xtele cu dialoguri,

eventual ru pte dintr-o poveste cunosc

utã de mai toatã

lumea. Pas u l 5: Prima pers

oanã î n ordinea convenitã la pasul 3

î nce pe lectura unui te xt, la alegere. Î n

tim pul lecturii, pe

rând, ceilal þi membri ai gru pului ridicã

câte un bile þel de

pe masã ºi î l aratã lectorului. Acesta,

indi f erent de con-

þinutul te xtului, are obliga þia sã-l citeascã simulând c^

t mai

f idel cu putin þã trãirea emo þiei, sentimentului sau atitudinii

î nscrise pe bile þel.

Pas u l 6: Comentarii ºi conclu zii î n gru p

.




Exem plu:U l t i ma d a t ã c â nd a m e x e r s a t a c e s t j o c l a u n t r a i ni n g î n

pr o g r a ma r e ne u r o -l i n g v i s t i c ã , mi -a c ã z u t u r mã t o r u l f r a g me nt d i n po v e s t e a G r eucean u. S e nt i me nt e l e º i e mo þ i i l e s o l i c i t a t e pe b i l e þ e l e l e a r ã t a t e î n t i m pu l l e c t u r i i a u f o s t a pr o x i ma t i v c e l e î ns c r i s e î n pa r a nt e z e :

( d u i o º i e )�ªi se lu pt ar ã ºi se lu pt ar ã, pân ã ce a jun se v r emea lan ãmiez i ºi ost en ir ã. At un ci t r ecu pe deasu pr a lor un cor bcar ele se legãn a pr in v ãz duh ºi cãt a la lu pt a lor . V ãz ân du-l,z meul î i z ise:

( i r o ni e )� Cor bule, cor bule, pasãr e cer n it ã, adu-mi t u mie un cioc

de a pã ºi-þ i v oi da de mân car e un v oin ic cu calul lui cu t ot .( u r ã )Zise ºi G r eucean u:� Cor bule, cor bule, mie sã-mi aduci un cioc de a pã dulce,

cãci þ i-oi da de mân car e t r ei leºur i de z meu ºi t r ei de cal.( f r i c ã )

Cor bul aduse lui G r eucean u un cioc de a pã dulce ºi,î m put er n icin du-se el, un de r idicã, n en e, o dat ã pe z meu ºi,t r ân t in du-mi-l, î l bãgã î n pãmân t pân ã la gât .( t a nd r e þ e / a l i nt )

� S pun e-mi, z meule s pur cat , un de ai ascun s t u soar ele ºilun a, cãci n u mai ai scã par e din mân a mea. ªi de n u-mi s pui,eu t ot le v oi gãsi ºi ca pul r et ez a-þ i-l-v oi�.




Încheiem capitolul dedicat limbajului paraverbal cu patru ideiasupra cãrora meritã sã mai meditãm:

� abilitatea de a vorbi este o condiþie a succesului în aproapeorice domeniu;

� puterea cuvintelor, asupra cãreia ne vom opri într-un alt capitol, se destramã sau se întoarce împotriva noastrã, dacãvocea care le rosteºte este lipsitã de abilitãþi;

� ceea ce NU spunem poate fi, adesea, mai conving\tor decât ceea ce spunem;

� ceea ce spunem e mult mai puþin important decât felul cumspunem.

Antrenamentul nr. 7

No i lec t u r i d i n ca r tea c u po veº t i

Scenariul ºi recu zita acestui antrename

nt sunt o co pie

( in ) f idelã a celui precedent. Pe rând, f iec

are jucãtor va citi

din cartea cu poveºti, du

pã ce va decide singur î n ce stare-

-resursã ( emo þie, sentiment sau atitudine ) se va a f la î n tim pul

lecturii. I ndi f erent de con þinu

tul te xtului, jucãtorul citeºte ºi simu-

lea zã c^t mai f idel cu putin þã trãirea p

e care ºi-a ales-o,

î ntorcând cartonaºul cu f a þa î n jos, pe m

asã.

Auditoriul î nce pe sã �ghiceascã� starea

-resursã î n care

se a f lã cititorul ºi, î n liniºte, o indicã

prin ridicarea unui

cartonaº pe care este î nscrisã aceasta.




d De ce suntem mai atenþi la cuvinte?

Descoperiri recente în materie de inteligenþã emoþionalã acrediteazãideea cã omul ar avea douã minþi: o minte care gândeºte ºi unacare simte (Goleman, 1990).

Limbajul verbal, codificat în cuvinte, pare a fi adresat aproape în

exclusivitate minþii care gândeºte. Sensul denotativ al cuvinteloreste procesat digital, la rece, la nivelul cortexului cerebral. Doar unele sensuri conotative ºi semnificaþii abisale ale cuvintelor pot angaja senzorial ºi emoþional alte zone din creier, la nivel vizual,auditiv sau chinestezic.

În schimb, limbajul vocii ºi cel al trupului sunt adresate preponderent minþii care simte ºi par a fi procesate la nivelul unor formaþiuni mai primitive, mai reptiliene sau cel mult pre-corticale ale creierului. O anumit\ parte din mesajul nonverbal pare a fi procesatã numai la nivelul nucleului amigdalian, fãrã participarea conºtientului.

Altfel spus, comunicarea verbalã (cuvintele) invadeazã nivelul

conºtient al psihicului ºi ne obligã sã o conºtientizãm, în timp cecomunicarea nonverbalã alunecã oarecum în afara conºtientului.Într-o manierã simplistã, poate, acest mod de procesare a comu-nicãrii în creierul nostru explicã întrucâtva tentaþia de a neconcentra pe cuvinte ºi de a neglija restul comunicãrii. ªi asta în ciuda faptului cã acest �rest� al comunicãrii este cel care neinfluenþeazã deciziile ºi comportamentele.

Ant r e na me nt u l nr . 8 Conf idenþial

Da c ã v r e i s ã e x pe r i me nt e z i i nc r e d i b i l a pu t e r e a v o c i i º i a t o nu l u i ( pa r e nt a l ), f i e º i î nt r -o s i t u a þ i e o a r e c a r e , s pu ne pu r º i s i m pl u c e a ma i ma r e pr o s t i e c a r e - þ i v i ne î n mi nt e f o l o s i nd u nt o n c â t s e po a t e d e s e r i o s ! Da c ã - þ i i e s e

t o nu l po t r i v i t , v e i f i s u r pr i ns , c hi a r s t u pe f i a t , c â t d e pu þ i ne pe r s o a ne d i n a nt u r a j v o r î nd r ã z ni s ã t e c o nt r a z i c ã .

vocea.paralimbajul

Documents