vl24

VOX LIBRI, Nr. 3 (24), 2012Revista Bibliotecii Judeþene„Ovid Densusianu” Hunedoara - Deva

Editatã cu sprijinul Consiliului Judeþean Hunedoara

Director - ManagerIoan Sebastian BARA

Redactor-ºef: Denisa TOMA

Culegere text: Carmen SZEKEY

Fotografii: Emil SCRIPCARIU

Corecturã: Ciprian DRÃGAN

Diana FERENCZ

Traian MARIAN

Tehnoredactare: Carmen SZEKEY

Copertã: Carmen SZEKEY

Adresa: 330025 - Deva

str. 1 Decembrie, nr. 26

jud. Hunedoara

Telefon: 0254 216457

0354 101131

Pagina WEB: www.bibliotecadeva.ro

E-mail: [email protected]

[email protected]

ISSN: 1841 - 7736

Tiparul executat la Casa de editare EMIA Deva

La acest numãr au colaborat:

n

n

n

n

n

n

n

n

nMarius IONESCU - bibliotecar, Târgu- Mureº

nAdina KENERES - scriitoare, directoarea Editurii Compania Bucureºti

nDaniel MARIAN - jurnalist

n

n

n

n

n

n Sânziana BATIªTE - poetã, membrã a U.S.R.

n Cristian BLEOTU - r e a l i z a t o r d e e m i s i u n i l i t e r a r e , Societatea Românã de Radiodifuziune,

Radio România CulturalnRaisa BOIANGIU - scriitoare, membrã a U.S.R.

Radu CIOBANU - scriitor, publicist, membru al U.S.R.

Theodor DAMIAN - s c r i i t o r, t e o l o g , e s e i s t , e d i t o r a l Revistei Luminã linã, New York, SUA

Monica DUªAN - bibliotecarã, comuna Ribiþa

Eugen EVU - poet, membru al U.S.R.

Livia FUMURESCU - p r o f e s o a r ã d e l i m b a º i l i t e r a t u r a românã, Brad

Mara HAªA - studentã la Facultatea de Teatrologie a Un ivers i tã þ i i „Babeº -Bo lya i” , C lu j - Napoca

Dumitru HURUBÃ - scriitor, membru al U.S.R.

Judith IONESCU - profesor de limba ºi literatura românã, Grupul ªcolar Industrial „Avram Iancu”

Târgu-Mureº

Muguraº Maria PETRESCU - scriitoare, traducãtoare

Nezir PROKSHI - poet, publicist

Aurelian SÂRBU - profesor de limba ºi literatura românã, Liceul Pedagogic „Sabin Drãgoi” Deva

Constantin STANCU - scriitor, membru al U.S.R.

Romulus URS - profesor

Fotografie copertã: Nicu JIANU

Autorii îºi asumã responsabilitatea celor afirmate în articolele pe care le semneazã

1

Editorial

La ce mai folosesc cãrþile 2

Dialogul ideilorCum ar fi fost fãrã Caragiale 3

Despre dicþionare ºi nu numai 4

Atelier de crea]ie Eugen Evu – Poezii 6

Sânziana Batiºte – Poezii 9

Raisa Boiangiu – Poezii 12

Poezie albanezã – Nezir Prokshi 13

In memoriam Drãgan Muntean 15

Fragmente de jurnal 16

Fiul ºi fratele 21

Aceºti nebuni fãþarnici 24

Prin marile biblioteci ale lumii Biblioteca Naþionalã a României (II) 26

Profesiune }i voca]ie Edgar Allan Poe 32

Colecþia de carte româneascã –

„Biblioteca pentru toþi” 35

Incunabule în bibliotecile din România 42

Anivers@ri-Comemor@ri-Evenimente Mariana Pândaru – aºteptare în tãcere 47

Doamna poeziei hunedorene 52

Din nou sub semnul poeziei 54

Imagini de fado 56

Alãturi de cei aflaþi în suferinþã 58

Note de drumNebuni dupã America sau All You Can 60

Pagina bibliofiluluiCetatea Devei 64

Frumosul rãnit de sabia realului 68

Nud încrustat într-un bloc de gheaþã 71

Pe cât de dreaptã este Judecata apei

pe atât suntem de vinovaþi/nevinovaþi 74

Românii sunt cuminþi 75

Vârstele poeziei III 77

Tradi]ii }i obiceiuriÎn Vârteºcã, pe urmele vâlvei 79

Cum vorbim? Cum scriem?Scrierea cu majusculã 85

Scriitori din jude]ul Hunedoara Sabatul interior 88

Mariana Pândaru 91

Vox Librinr. 3 (24) - 2012

Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

La ce mai folosesc c@r]ile

Editorial

2Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Uneori trebuie s-o luãm de la capãt. Ne simþim înfrânþi, vlãguiþi, neputincioºi, pãcãliþi. Nu ne mai gãsim reperele, nu mai avem puncte de sprijin. Speranþele ni se nãruie una câte una. Prieteni pe care-i credeam eterni se dovedesc a fi niºte umbre înºelãtoare. Banul ºi bunãstarea imediatã fac ºi desfac legãturi amicale, pentru cã nu poate fi vorba de prietenie în sensul aristotelic. Prietenii ne dezamãgesc, evenimentele din jurul nostru ne dovedesc în fiecare minut neputinþa de a lupta cu rãul ºi impostura, cu minciuna ºi nedreptatea. ªi atunci ce ne rãmâne? Doar refugiul în pagini vechi ºi noi de carte, de carte fãrã început ºi fãrã sfârºit. Când a murit orice speranþã, cufundarea în paginile cãrþilor ne reface echilibrul rupt, ne aduce la liman.

Ochii ni se opresc pe cãrþile din bibliotecã pe care le ºtim acolo de când am buchisit primele cuvinte: visele Nataºei, zbaterea de ºerpi din sufletul lui ªtefan Gheorghidiu, frãmântãrile lui Alioºa Karamazov, dorinþa de iubire a Emmei Bovary ºi firele încâlcite ale familiei Forsyte, oceanul dezlãnþuit din paginile lui Iris Murdoch, toate acestea le avem la îndemânã.

Calculatorul nu ne va aduce niciodatã foºnetul hârtiei, mirosul de carte veche, praful fin de pe scoarþele cãrþilor, nu vom putea visa cu o carte ce ni se odihneºte pe piept. Adormim cu gândul la cele citite ºi simþim în nãri aromele preriei, rãcoarea taigalei sau mireasma de rozmarin ºi lavandã din Provence.

Uneori îi ascultãm cu nostalgie, dar fãrã invidie, pe cei care au ºansa de a cãlãtori peste tot în lumea asta. Le ascultãm impresiile ºi ne dãm seama cu uimire cã traseul lor ne este cunoscut pas cu pas pentru cã am cãlãtorit virtual mult mai mult decât orice cãlãtor autentic. Existã, astfel, locuri în care dacã am ajunge într-o zi, nu ne-am rãtãci ºi chiar am putea fi ghizi destul de buni. Cãrþile ne-au fãcut sã putem explica oricui cum ajunge de la Muzeul Rodin la Opera Garnier, unde se gãsesc Coloanele rostrale ºi Fortãreaþa Petropavlovsk, în ce direcþie este Palazzo Vecchio, unde este cafeneaua Pierre Loti din vârful Cornului de Aur sau cum ajungem de pe Strada Arbat la Bolºoi Teatr. ªi îi vom vedea imediat, în imaginaþie, fie pe Rastignac, fie pe Lidia alergând spre un pod peste Neva, fie pe Lorenzo Magnificul sau pe prinþul Kantemiroglu. Nu a trebuit sã facem nici un efort, cãrþile ne-au învãþat toate acestea ºi încã multe altele pe deasupra.

Avem întrebãri la care nu putem rãspunde? Toate rãspunsurile le gãsim în cãrþi. Trebuie doar sã ºtim sã ne apropiem de ele ºi sã ne lãsãm în voia lor. Restul vine de la sine.

Denisa TOMA

3Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Cum ar fi fost f@r@ Caragiale? S-au împlinit 100 de ani de când scriitorul ºi dramaturgul I. L. Caragiale a trecut în lumea celor drepþi. Printr-o ciudatã coincidenþã a lucrurilor anul 2012 nu înseamnã doar comemorarea unui centenar de la dispariþia sa, dar ºi 160 de ani de la naºterea autorului.

Puþini sunt totuºi autorii care nu dispar cu totul din memoria colectivã la o distanþã temporalã atât de mare. Secretul constã în primul rând în talentul dramaturgului, cu care a surprins caractere, situaþii, moduri de viaþã de la cumpãna secolelor XIX ºi XX: habitatul orãºelului de provincie în care visele politicienilor ajung pânã la cer, „famelia” cu multe suflete sau dimpotrivã, cea în care „potaia” are statut de copil alintat, dascãlul „savant”din mâinile cãruia ies discipoli la fel de isteþi. Unii susþin, cã autorii pot gãsi teme pentru operele lor ºi în praful de pe trotuar. Caragiale le-a ºi cules cu grijã, le-a dat formã – de schiþã, de nuvelã sau de comedie – ºi viaþã, aºa cum le-au vãzut ochii sãi critici. Critica sa nu este asprã, rudimentarã, fiindcã „amarul” este asezonat cu umorul ce degajã parfumul picant al dezaprobãrii.

Ziþe ºi Zoe, cu poleialã de „damã bunã„ îºi aratã faþa nepudratã de convenþii, în situaþii ambigue, însã prin bunãvoinþa autorului îºi rearanjeazã þinuta înainte de cãderea cortinei peste episodul lor de viaþã .

Poliþaiul, ipistatul, micul funcþionar sau comerciantul încearcã sã supravieþuiascã, fiecare dupã legea lui, dar în tainã nutresc speranþa cã într-o zi Fortuna le va zâmbi ºi din Cornul abundenþei vor primi parte, la fel ca cei aleºi.

Politica magna „este sublimã... dar lipseºte cu desãvârºire” ºi dacã avem „puþinticã rãbdare” vor ieºi la suprafaþã interesele egoiste „bampireºti”, ce nu au niciun gând bun pentru „cetãþenii turmentaþi” sau numai neinformaþi.

Jocul iubirii are cãi ascunse ºi anevoioase, când în penumbra geloziei stau soþi influenþi sau neveste cu fãcãleþul „scos din teacã”. Totuºi zâmbetul triumfã pe buzele tuturor, cãci iertarea autorului este mare ºi generoasã. El pune doar oglida clarã în faþa „virtuþilor” ºi fiecare îºi va vedea chipul precum îi este conºtiinþa de curatã.

Dupã un secol, în care – prin opera sa – Caragiale nu ne-a pãrãsit niciun an, ne dãm seama, cã nu ne-am schimbat, doar timpul a trecut. Societatea modernã s-a construit pe „prinþipurile” tradiþionale, ºi omul ºi azi minte, înºealã, adunã cu nesaþ averi pentru eternitate, se strecoarã printre obstacolele vieþii. Vreau sã cred cã peste toate aceste lacune de ieri ºi de azi se aºterne zâmbetul permisiv al lui I. L. Caragiale.

Cum am fi fost fãrã Caragiale? Desigur, am fi fost mai sãraci ºi mai triºti, cãci arma lui în faþa prostiei, a demagogiei ºi a relelor intenþii a fost râsul, ce rãsunã ºi azi la fel de spontan ºi de molipsitor în sãlile de spectacole la vederea Scrisorii pierdute, a D-ale carnavalului a Nopþii furtunoase.

Judit IONESCU

4Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Despre dic]ionare }i nu numai

Încet-încet, literatura românã pare a fi reuºit în ultimele douã decenii sã recupereze handicapul incredibil pe care îl acumulase în cei 45 de ani de comunism, în ce priveºte redactarea unui anumit gen de lucrãri lexicografice de specialitate. Mã refer la dicþionarele care sã-i reuneascã laolaltã pe toþi scriitorii români, de la primii întemeietori pânã la cei din stricta contemporaneitate, evident indiferent de locul unde aceºtia au ales sã trãiascã, de convingerile, orientarea ºi activitatea lor politicã. Apariþia dupã 1990 a celor patru volume ale Dicþionarului scriitorilor români coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi ºi Aurel Sasu a fost una izbãvitoare pentru literele noastre, care aveau -în sfârºit!- cartea atât de mult aºteptatã, cu un destin al cãrui dramatism ne înfioarã ºi azi. Despre valoarea lucrãrii ºi ecoul ei excepþional în viaþa noastrã literarã vorbesc cronicile ºi recenziile anilor ’90 ºi 2000, ca ºi redactarea, prin restrângerea materiei sale, a unui Dicþionar esenþial al scriitorilor români, editat la Albatros în 2000. De asemenea, consultarea acestor lucrãri este o operaþie inconturnabilã pentru oricare dintre cercetãtorii atenþi ai fenomenului literar, la ea apelând pe scarã largã ºi elevii, studenþii, cadrele didactice ori cititorii pasionaþi sã afle mai multe despre anumiþi autori ºi cãrþile lor. Încã un amãnunt semnificativ: izbânda amintitului Dicþionar a fost deopotrivã ºi una stimulativã pentru multe alte proiecte asemãnãtoare, pe care diverse colective sau autori independenþi le-au asumat ºi concretizat de-atunci încoace.

Dacã privim înapoi ºi inventariem lucrãrile ce i-au urmat, arondate aceluiaºi gen lexicografic, putem chiar afirma cã reuºita Dicþionarului coordonat de cei trei autori clujeni a declanºat o emulaþie nestãvilitã în alcãtuirea unor astfel de scrieri. Cea mai complexã pare a fi Dicþionarul general al literaturii române, proiect inþiat ºi coordonat de Academia românã la mijlocul deceniului trecut, ajuns deja la ultimul volum, al ºaptelea, ºi urmând sã fie reeditat prin aducerea la zi, în anii urmãtori.

Apoi Dicþionarul scriitorilor din Banat, un grant al Universitãþii de Vest din Timiºoara realizat în parteneriat cu Institutul pentru cultura ºi istoria ºvabilor dunãreni de la Tubingen, editat în 2005 ca un volum masiv, de peste 900 de pagini, ce-i reuneºte laolaltã pe scriitorii români, maghiari, sârbi, slovaci, ºvabi, croaþi, cu toþii aparþinând Banatului istoric ºi legându-ºi numele de cultura românã.

5Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

De asemenea, au apãrut în ultima perioadã foarte multe dicþionare bio-bibliografice regionale, judeþene sau pe filiale ale Uniunii scriitorilor. Le voi enumera rapid, tocmai spre a evidenþia declicul pe care l-a provocat în teritoriu finalizarea amintitei creaþii întemeietoare: Dicþionarul bio-bibliografic al scriitorilor tulceni, bãcãuani, teleormãneni, ieºeni, Clujul literar, Dicþionarul scriitorilor români mureºeni, apoi al scriitorilor olteni de azi, al scriitorilor din Alba, Hunedoara, al scriitorilor botoºãneni, brãileni, º.a.m.d.

Nu toate aceste lucrãri lexicografice arondate domeniului literar depãºesc acel nivel valoric care sã le impunã posteritãþii. Aici evident se impune o analizã atentã a fiecãrei opere. Totuºi, la doar douã decenii de la apariþia aproape miraculoasã a Dicþionarului scriitorilor români, un complex al literaturii române putem fi siguri cã a trecut în uitare pentru totdeauna. ªi, ceea ce e ºi mai important, faptul cã toþi autorii sau colectivele de autori care iniþiazã de atunci proiecte ample, precum istorii ale literaturii române, diverse monografii sau dicþionare de scrieri literare etc. au acum la îndemânã acea informaþie preliminarã în absenþa cãreia munca de redactare a unei lucrãri ample pare una de Sisif, cum mãrturiseau Mircea Zaciu, Marian Papahagi ºi Aurel Sasu cã s-a întâmplat pe parcursul lungilor ani de lucru, desigur fãrã internet, în schimb sub lupa unei cenzuri absurde odrãslitã de un sistem politic odios.

A fost, ºi în acest caz, încercarea ºi penitenþa de care au parte marii întemeietori, ºi de aceea ei binemeritã de la continuatori, omagiu ºi respect.

Cristian BLEOTU

Poezii EUGEN EVU

6Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

Mixtum compositorum

Elegia întâia

Iatã, revin, deºi nu am plecat niciodatã

Sã reculeg diafanul din astralul jupuit al limbajelor

Sunetul agravant zgomotul de fond

Se întoarce ca ºi cum s-a izbit de ceva

Ciocnirea culturilor a dezordinii oarecum gândite

Iar ca sentiment un cristal aplatizat

Mixtum compozitorum, heakeri ai hazardului!

Entitatea cu un miliard numãrat de nume

Drumul care ne sare de pe ziduri în spate

Toate acestea au fost ab initio anume trucate

Sã se adevereascã opturaþia prin bâlbîire

Îi identifici dupã ochii lor exoftalmici

Feþe ºi chipuri de portrete- robot

Wanted in The History Monster

Astral fosil împroºcând vitraliile esteticii

Va trebui sã orbeºti ca sã vezi

Mulþimile dublei seminþe mutaþia redistribuind

paradigmele

Infrastructurile mimesis ale interconexiunii

Neuronice pe scoarþa cerebralã

Suturile analogiei faliilor tectonice

Voalat triunghiul isoscel sub azimutul amnezic.

Harta stelarã în lobul temporal

Fosforul de cosmo-gãri din remenanþa

Orgasmelor tale

Memoria sfãrmatã în carne oh my Lord,

oh, my God!

Scara lui Jakab balansînd sub odgonul tãiat

Pe atlazurile înãsprite de eu- ritmia coapselor.

ºi harpoanele lor cãngile cu hãlci de curcubeu

îngheþat în stop- cadrul delirului.

Sperma ihtiosaurianã prelevînd-o

Marele maestru în cãutarea

Orgasmului pierdut

Þigare care trage din femeie

Smirna ºi spermanþetul care trag din þâþele ei

Lapþii primordiei zeroul gravid

Al tahionilor.

Inapt de autodistrugere

Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

A doua elegie

ArheoFiindul

Johanes Corvinex scria cu spada ceea ce nu scria

Johanes de Capistrano Veneþianul.O, nu se va fi stins atunci

Lumina cãrei lumi?

Aina Daina AdonaiDinjos de Donaris, Dinsus de RaiRoua raiului sanctuaricu-mi Plai.

Din Hiperboreea zburai!

Nevermore, croncãnit ºi tu, mierlã albãChinuit al meu suflet melodind energiile

ºi tu, pitpalac, sus, pe invizibil arac.Clipa jãruind druidic prin veac.

Sub stejarul din Kogaion sclipãtul dublu din fulger,

cosorul Ultimei Demnitãþiorb, îi zãrii, semnul sacru.

Astral tatuat, anamnesys.din Mitohondria?

Mult mai apoi, din încãDaoi,rostogolit la Roma Celestul Altoi,

capul ultimului rege dacAl Zecelea, DECE BAAL.

Aur din zei îngheþat, al memoriei... Aina Daina Adonai

Dinjos de Donaris, dinsus de RaiRoua raiului sanctuaric Plai.

Din Hiperboreea zburai

Johanes Corvinex scria cu spada ceea ce nu scria

Johanes de Capistrano Veneþianul.O, nu se va fi stins atunci

Lumina cãrei lumi?

Cifra cu spini a renumelui meu

Cognomenul auzit doar de cheruvul cu lasser.

În extramurros, nu departe de zoo-levantul

Ereziei lui Jeronimus.

Sã se adevereascã incestul

Stigma învinuirii

Cea de sine flãmândã.

Tu îmi atribui ceea ce nu poþi suporta

Treimea de zeu groapa zburatã a lui Moebus.

Dã-te prins, dã-te prins!

Subþiimea nadirului tahion jucãuº

Neuronii troznind sub pielea ei

Din altoiul sãlbatic de îngerã-

Nirvanic zãbranic al melosului

Melodiindu-mã a nu auzi cum mor

- aqua dolce a chakrelor

Îmi menþine transparenþa

Coborând a mã înãlþa,

Intact ca în rouã sãmânþa multiplã

A rodiei, cea fãrã vierme propriu.

7

Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

A treia elegie

Eu cel multiplu dacã

Sunt pretutindeni acolo

Unde gândul mã-ntoarce!

Ca ºi cum am mai fost

ªi-am uitat.

Strigãtul meu, iatã,

Taie fulgerînd din senin

Remanenþa legãmântului:

-Retrage-þi sãmânþa!

Apoi:

„Departe de mine sinele vostru impar!

O, dintotdeauna fricile foamea ºi ura

Jocurile murdare pãducheria din dogme

ºi a doctrinelor

jucãuºii zei ai familiei noastre

aorta celestis

ramificând meandrele gnozelor

dezbinaþi întru morganica regãsire

debarcaþi ºi venerînd Promisiunea

înnebunind ca sã nu aflãm

ornice din primordii”

...ªi:

„adorând simulacre

ni s-a redat ucigaºa putere

sã nu se repete eroarea

o, la lumina stelelor

te laºi devorat de ceea ce adulezi

cu insuportabilã foamea cunoaºterii

( îmi amintesc venirea ºi despãrþirea

Acolo, la þãrm, autoaprinderea Ta

Quetzaltcatl

ºi lumina acelui plâns inuman

sfãrâmatele-þi inscripþii ale splendorii

din care îºi plãsmuirã limbajele...”

...Dar ºi:

„radicalii vs aplatizaþii

frica animalicã

zbârlind blana fricii de dumnezeu

delirul celor orbi care vãd

ºi al celor care vãd orbecãind (...)

Cu licuricii în palme

Fosfor cu vierme propriu

Scânteile lui Iov

ºi absurdul condiþiei.

Neconsolat vreodatã

Încã port sceptrul e obsidian

Securea care þi-a despicat þeasta

Acolo ºi sãgeata cu care am scris

Inversînd urmele brusc întrerupte

pe omãtul celeilalte memorii (...)”

8

9Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

Poezii S#NZIANA BATI{TE

NU SUNT ÞÃRÂNA

Nu sunt þãrâna Rãtãcitorului aº vrea sã spun –

Dar se cutremurã de spaimã recegândul nebun

Nu sunt þãrâna Rãtãcitorului ºi n-am sã fiu –

Dar printre zodii un freamãt trece – e prea târziu

Nu sunt þãrâna oricui mã minte – strig în zadar –

Cineva râde-aruncându-mi-nainte Unicul zar

GENUNE

Sufletul þi-l cãutam în cuvintecaldã genune

parfum genuin

Rãmâi, o rãmâi ºi a pururea doarã-mã

clipa cea repede darul divin

O, veºniciei acestei coboarã-mã Sufletul þi-l cãutam în cuvinte

I AM NOT THE DUST

I am not the dust of the WandererI would like to say

But trembles with cold shiversThe thought insane

I am not the dust of the WandererNor am I going to be –

But among signs a ripple passes –It is too late

I am not the dust of whoever lies to me –I am crying in vain

Somebody is laughing casting before meThe one die

ABYSS

Your soul I'd been searching in wordsThe warm abyssgenuine perfume

Stay, oh stayAnd forever hurt me

The quick instantThe divine gift

Oh, descend me to this eternityYour soul I'd been searching in words

Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

CE FIARÃ

Ce fiarã ce înfãþiºare neroadã – ºi femeie ºi bãrbat

Inima-n douã piepturi aprinsã sufletul amestecat

În vãzduhul miresmelor ridicând îngemãnate frunþi douã

dar între ele lucind tremurat câmpuri întregi de rouã –

Ochii nãscuþi cald uimirilornu se vãd niciodatã

Numai în vis uneori se deschid într-o luminã ciudatã ªi-atunci se privesc se privesc nesfârºit

fantastice tainice lacuri cu apele-unite-n adânc în strãfund

de la-nceput de veacuri

Ce fiarã Ce înfãþiºare neroadã – nici femeie nici bãrbatCum râde, cum plânge

cum se-nfioarã

E NOAPTE

E noapte în cer ºi pe pãmânt – tãcerea împrãºtiind otrãvitoare, lente

efluvii

Mã gândesc la tine –

Cum tacaº putea sã tac atât de adânc încât sã devin ºi eu tãcere

curgãtoare tãcere

WHAT A BEAST

What a beast, what a foolish figureBoth woman and man

The two-body-dweller heart litThe soul in one

In the sky of the scents liftingTwinned foreheads, two

But between them flickeringEntire fields of dew –

The eyes warmly born to wondersNever see each other

They sometimes open only in dreamingIn a strange light

And they look at each other, incessantly they look at each other

Fantastic mysterious lakesTheir waters bound deep, in the depths

From the beginning of time –

What a beast, what a foolish figureNeither a woman nor a manHow it laughs, how it cries

How it shiversTrembling

IT IS NIGHT

It is nightin the sky and on the earth – silence

spreading poisonous, slow

effluence

I am thinking of you –

How I keep silentI could keep silent so deep

that I would also become silencethe flowing silence

10

Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

Ochii mei ºtiu tãcea mâinile mele

gura mea

De n-ar fi inima bãtând

chemând ca un clopot halucinat

Unicã realitate ce mã suspendã

în ochiul îngheþat

al veºniciei

ÎNTÂI VINE

Întâi vine lacrimaºi mã spalã

Apoi vine þipãtulºi mã sfinþeºte

Dar mai apoi vine coºmarulvine coºmarul

ªi cum mã umileºte, Doamne

Cum mã umileºte

My eyes know how to keep silentmy handsmy mouth

If only my heart were notBeating

calling like a raving bell

Unique realitysuspending me on the frozen eye

of eternity

FIRST COMES

First comes the tearand washes me

Then comes the shriek and blesses me

But afterwards the nightmare comesthere comes the nightmare

how it humiliates me, God

Traducere în englezã: Diana Viorela BURLACU

Din volumul în pregãtire Zodia lupilor. The star sign of the wolves

11

Poezii RAISA BOIANGIU

12Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

Un nor de cãrþi

-nu acidulate, pline de mister, -nu monstruoase, pline de sevã,

de jar încins,nu poluare – cenuºã –

- un nor de cãrþi –bucurie învârtejitã cu rãni discrete,

fine – elegante rãni –aducãtoare de stãri benefice

mai degrabã, decât orice tort diplomat.Un nor de cãrþi cu mustiri ale fanteziei

încãrcate de umori,de speranþe fade uneori,

nu mã lasã sã dorm,sunt cu mine la ceas târziu,

cu fibre alunecãtoare, cu luciu acaparator –- chip - fotografie.

Don Quijote pe al sãu cal costelivface semne, bãtându-se cu morile de vânt.

ªi Dulcineea o fatã din popor care i-a citit dragostea adusã in aeternus ºi e bine.

Dante în Paradis mã poartã înspre Beatrice...De iad nu vreau sã ºtiu, mai zãbovesc prin

cãrþicã e cea mai iubitã ,,zãbavã cetitul cãrþilor”.

Îl simt vãr bun pe Shakespeare – de ziuacãrþii reînviat, cu iubiri de legendã, cu crime,cu Ofelii înecate. Pe Hamlet îl trãdãm deseori

socotindu-l nebun – frate cu al nostru – Eminescu –

suntem cu el cã, încã de la ,,Mioriþa” se ºtie:românul e nãscut poet.

Norul de cãrþi ne aºteaptã.Dacã nu le vom îmbrãþiºa, va veni o tornadãºi cãrþile picând ne vor rãni cu greutatea lor

îndureratã.-Tu, ce faci? te-ai apucat de citit?

Numai astfel norul de cãrþi ve deveni-luminã –

-în trup ºi suflet – Sãnãtate!

D-nei Constanþa Buzea care mi-a dãruit „Netrãitele II”

Vreau sã intru ºi eu în sufletul unui poet,sã fiu cu Trãitele ºi Netrãitele lui,

sã vibrez – asimilez – acea vibrare – murmurare,

cascadã de impresii fiind,s-o respir, s-o descopãr,

destãinuirile întregindu-mãpe mine cea avidã de spori,

sã inspir avalanºa de simþire a unui poet.Suflul mã face sã scrijelesc foile

cu grãbite volute scriptice.Pixul s-aude pedalând

ºi cu acel freamãt al corpului meudevine bogãþie împrãºtiatã pe hârtie-

creºte, ca-n fierberea cu bulbuci.

Poezia trãitelor ºi netrãitelor e-n mine?!

Suflet de poet am cãpãtatsau îl aveam dintotdeauna

ºi acum l-am aflat?Poezie – hoþ de spirite –

nu mã omorî – ajutã-mã sã fiu mai deplinã,

dacã tot ai venit la mine!

Poezii NEZIR PROKSHI

13Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

REGATUL MAGIC AL UMBREI

Când vine noapteaPoemul deschis pe masã

Se ceartã cu metafore

Peste mine cãlãrescStânci strânse

Pe vârful albimiiLivezi cu haina albã

Lilieci care vor sã opreascãBubuitul ceruluiOftate plictisite

Prin labirintele basmelor

Semne ale orelor releMai fug

Au spusA cãzut o boalã reaÎntr-o vale aprinsã

Orice se va strecuraÎn regatul magic al umbrei

Bietul de mine, nu ne-am întâlnitÎn anotimpul reînvierii când

Imagini ocazionale traversau cerulÎncet în mâinile Libertãþii

Nezir Prokshi s-a nãscut la data de 15 octombrie 1945 în localitatea Fortesa (fostul Vârbofþ), comuna Dreniþa (Republica Kosova). ªcoala primarã a urmat-o în satul natal, iar liceul la Priºtina.

A absolvit Facultatea de Drept la Universitatea din Priºtina. Scrie poezii ºi prozã. Se ocupã ºi cu publicisticã, precum ºi de culegere de folclor la Dreniþa ºi alte localitãþi ale Kosovei. E publicat în toate revistele timpului din Kosova ºi Macedonia. Din 1967, în calitate de funcþionar al administraþiei din Drenas, era ºi corespondent al cotidianului Rilindja, al Radioului Priºtinei ºi al Televiziunii kosovare. A editat urmãtoarele volume: Timp supãrãcios (poezii, Rilindja, 1987); Supravieþuirea oamenilor din Dreniþa ºi împrejurimi (jurnal de rãzboi, în formã de foileton, Rilindja, 2000), care a apãrut ºi în formã de carte la Editura Kosova e Lire (2007); Ploaie cu soare (poeme, Rilindja, 2005), Piaþa Salvãrii (poezii, Radio Kosova e Lire, 2007); Florile Kosovei (poeme, Editura Faik Konica, 2009); Cu steag în inimã (poezii, 2011); Cerurile iliriane (poeme, LSHK, 2011). Este membru al Uniunii Scriitorilor din Kosova. Trãieºte ºi creeazã la Priºtina ºi Drenas.

Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

VISELE ZILEI

Visele zileiHoinãresc liber prin saloanele mari,

Prin galeriile cu picturi moderne,Prin grãdinile cu umbre grele,Cu fântâni. Femeile sultanilor,

În palate de cristal,Mãnâncã carne de fazan,

Carne de cerbi, Cu lapte de caprã,

Adus de fetele din munþi,Îºi curãþã trupul

ªi danseazã în ecoulGemetelor zilei.

Nu dau doi bani pe conºtiinþã,Oftatul lor e înflacãrat,Sã nu ne grãbim deci

Dupã joaca cu ºarpele,Sã devenim cea ce trebuie sã fim,

Fugiþi de mine, dispãreþi!Ce ne trebuie aceastã nebunie?

ÎN TOIUL NOPÞII

Întunericul sugrumã respiraþiaCãrãrilor ºi crengilor singurãtice,

Un cântec amorþit îmi vineÎn toiul nopþii,

Când stelele se-ndrãgostesc de lunã.Care cuvinte vor invita

Lumina stelelor?Speranþa uneori

Poate deveni apucãturã urâtã.

GEAMPÃRALELE NOPÞII

Acesta fusese ecoul înflãcãrat,Foc peste munþii masivi,

Cântec în ritmul durerilor,Câmp fãrã culoare, strãbãtut

De potcoavele nostalgice,Zid dãrãmat cu sigile rupte,

Simboluri magiceÎn universul turbat,

Bucãþi de câlþi,Steaguri sfâºiate

Pe drumurile arse,Gene de munþi

Cu stânci îngãlbenite,Flacãrã de fulger,Fum întunecat,Vaiete, tunete

Lângã ultima cinstireCe tãcere de om,Ce tãceri ciudate,

În geamparalele nopþii.

TOTUL SE UMBREªTE CU TINE

Fruntea ta umbreºte Soarele dimineþii de primãvarã,

Sub umbra lui Qyqaviþa,Þineai pe buze Izvorul Setei

Ca sã stingi setea verii.Ce multe poveºti ºi cântece ºtiai

Mamã, despre viaþa ºi munte,Despre Vadul Bisericii.

Spuneau cãEºti cea mai bunã din cartier

Iar ca mamã, doar speranþã ºi bucurie;Când coceai pâinea de porumb sub grãtar,

Faþa ta precum soarele,Nicicând posomorâtã,Cu rãbdare triumfa.Mãi mama mea –

Viteaza mea Mamã!

Traducerea Baki YMERI

14

In memoriam

DR~GAN MUNTEAN

15Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

Dorul

(baladã popularã)

Pe Dealul CornetuluiAud glasul DoruluiÎl aºtept pe o cãrare

Dupã deal sã-mi iasã-n cale,Încã-un an ºi încã-un an

Având chipul lui DRÃGAN.DORUL vine-ncet pe vale

ªi nu are grabã mare.Pãdurene, hai cu mine

Sã-ntâlnesc DORUL cu tineCã pe tine bin-te ºtieªi grãbeºte cu tãrie,

Afarã-i vremea frumoasã

DORUL poate vine-acasã.Tot trece ca un vântPrin Poieniþa cu floriÎl aud, mã trec fiori,Îl aud ºi nu mai vine

Poate Dumnezeu Îl tineAºtept zi, aºtept noapte

Poate Dumnezeu MI-L scoate.Însã DORUL nu mai vineEl s-a dus pe altã lume,

ªi acolo va doiniÎn ceruri va dãinui.

DORULE, tu ne-ai lãsatDar mereu ne-ai dat un sfat,

Ne-ai iubit ºi ne-ai cântatªi mereu ne-ai dat un sfat,Ne-ai iubit ºi ne-ai cântatªi mereu ne-ai mângâiat.

Cât vom fi pe-acest PÃMÂNTNoi mereu te-avem în gând

În Poieniþa cu floriTu sã fii mereu cu noi.Cât în lume vom trãi

Noi mereu te vom sfinþi, Ai rãmas la lume SFÂNTªi mereu la noi în gând.

Romulus URS Originar din Zona Pãdurenilor,

Lãpugiu de SusDrãgan Muntean

16Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

Fragmente de jurnal1999

IanuarieTrecurãm cu bine ºi peste revelion. Programe mediocre ºi parcã tot mai vulgare de la an la an.

Acum, calul de bãtaie al textierilor necercetaþi de inspiraþie e viagra, manã cereascã pentru ei, de þi se face ºi lehamite. De altfel, programe mult mai slabe faþã de anul trecut au fost ºi de Crãciun. Anul trecut, o suitã întreagã de concerte magnifice, acum mai nimic: am prins Stille Nacht doar o datã ºi deloc Cântecul de Crãciun al lui Adam.

La miezul nopþii, telefonul copiilor. Veseli, cu musafiri, se auzeau de la ei, ca zgomot de fond, pocniturile artificiilor. Cu puþin înainte, telefon ºi de la Sorin Tomuþa, entuziasmat de revistã. Aceleaºi impresii transmise epistolar de Sântimbreanu ºi Anghel D. care-mi trimite ºi niºte bune traduceri din Miodrag Pavloviè.

Ieri, la Bunu, auzind de cu seara, de la Angela, cã, bineînþeles, a rãcit tot bãtând drumurile la bisericã. L-am gãsit mai bine, fãrã febrã – seara fãcuse 37,6 – dar speriat, hotãrât sã stea o vreme acasã. Ne întoarcem pe jos, priveliºtea e feericã, peste tot somptuoasã dantelãrie de promoroacã.

3, duminicã. Zi tulburatã de apariþia intempestivã, la ora prânzului, a lui Ciprian N. în plinã crizã depresivã. Arãta îngrozitor, plângând, tremurând ca de Parkinson. Cineva i-a spus cã el, Ciprian, ar fi dracul ºi asta l-a bulversat teribil. Pe mine mã iubeºte nespus, zice, ºi numai în mine are încredere, de aceea mã roagã sã-i spun sincer ce cred: în ipoteza cã ar fi într-adevãr dracul, se va mai putea el mântui, mai avea-va el acces la mântuire? Dar, înainte de toate, e posibil sã fie el dracul? Traverseazã ºi o crizã misticã, iar în familie nu gãseºte nici un suport: se plânge cã tatãl, profesor, e alcoolic, ºi e terorizat de iminenþa morþii mamei, bolnavã de câþiva ani, incurabilã, se pare cã, realmente, în fazã terminalã. Îl liniºtesc cum pot, încerc sã-i redau încrederea în sine ºi sã-l conving sã mizeze pe talentul sãu (real), sã nu se mai preocupe decât de viitoarea-i carte, asta fiind menirea lui: sã scrie cãrþi, nu sã asculte toate tâmpeniile pe care i le spune unul ºi altul. Dar o þine pe a lui: o gâscã, o cretinã i-a citit în cãrþi cã viaþa lui se va sfârºi într-un scandal. ªi acum îmi cere plângând sã-i spun ce a înþeles aceea prin scandal, ce scandal va fi acela? ªi apoi ce ar fi mai înþelept sã facã: sã-ºi întemeieze o familie ori sã se retragã într-o mãnãstire? O, Doamne! M-au trecut toate nãduºelile. Între timp, în bucãtãrie, N aºternea masa, nemaîndrãznind sã vinã, pentru a nu complica situaþia. În cele din urmã reuºesc sã-l mai liniºtesc ºi sã-l conving sã plece acasã. Dar, vai, copilul acesta o va sfârºi tragic, chiar aici, sub ochii noºtri, fãrã a-l putea cu nimic ajuta. Iar pericolul de a reveni aºa, neanunþat, cum a fãcut-o acum pentru a doua oarã, devine redutabil. Asta mi-a fost soarta: toatã viaþa, în diferite etape, sã fiu iubit de câte un dezaxat. Mai întâi Domnica Macovei, grafomana din Geoagiu, care l-a terorizat pe Banu Rãdulescu iar dupã plecarea lui – m-a luat în primire pe mine; apoi Popa Uragan, care apãrea la cele mai imposibile ore ca sã-mi citeascã interminabile poeme; acum copilul acesta întârziat ºi schizofrenic, care se deosebeºte de ceilalþi prin talent, dar pe care n-am cum sã-l ajut decât publicându-i, când am ocazia, poeziile. Dar asta îl face sã se cramponeze de mine, vãzându-mã ca pe unicul sãu virtual salvator. Ceea ce nu mã simt nicidecum în stare a fi.

24, duminicã. Douãzeci de zile de când n-am mai însemnat nimic aici. Ultima sãptãmânã petrecutã în tensiune ºi stres, urmãrind a cincea mineriadã, încheiatã cu un compromis care a salvat democraþia. A fost, de fapt, o tentativã de contrarevoluþie pe care securiºtii, reactivaþi ºi aglutinaþi, au

Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

pus-o la cale vreme de opt ani sub scutul libertãþilor democratice ºi sub ochii tembeli ai partidelor democratice. Norocul nostru e cã nu mai dispun de trupe ºi nici de susþinere popularã, ci doar de o plebe gregarã pe cât de uºor de adunat, pe atât de uºor de împrãºtiat. Oricum, la un moment dat, când am vãzut ineficienþa jandarmilor ºi poliþiei, am crezut cã totul s-a sfârºit ºi ne vom întoarce iar la dictatura de care o parte bunã a naþiei pare atât de dornicã. ªi cel mai rãu îmi pãrea cã, odatã cu cãderea guvernului, se va scufunda ºi Arhipelag-ul, spre satisfacþia analfabeþilor care ne-au lãtrat.

Dupã toate astea am rãmas pânã la urmã cu convingerea cã suntem porniþi pe un drum ireversibil: aºa cum ne aflãm, cu puþini guvernanþi de bunã-credinþã, excedaþi de ticãloºiþi ºi incompetenþi, perturbaþi la tot pasul de sindicate iresponsabile ºi urlãtoare, trudnic ºi încet, vom rãzbi totuºi într-un târziu într-o lume civilizatã. Nu cred însã cã eu voi mai apuca sã asist la sosire.

În 18, într-o luni, ºedinþã de sumar. Numãrul 1/99 se contureazã mai consistent decât precedentul. Vorbit iar cu Regman ºi cu d-na Balotã – el ieºise – obþinând promisiunea de a primi articolele pânã în 28. Rezerve, în schimb, din partea Soranei Coroamã care nu poate, se simte rãu sau nu vrea, zice cã n-are dactilografã, cã va încerca, dar mai bine sã selectez eu ceva din volumele lui Dominic. Primit textele de la Ana ºi Radu Selejan. Al lui, niºte amintiri, cam anost. ªi el, ºi Puiu Banciu, ºi Martinovici îmi cer sã le recenzez recentele cãrþi. Iv, peste toate, mã someazã sã-i plasez un poem înaintea ciclului de poezii ale lui Anghel D. (!). Îl potolesc promiþându-i pagini aniversare cu prilejul celor 75 de ani. Mirela, cu scuze, mã roagã sã renunþ anul acesta la colaborarea ei, fiind ocupatã cu doctoratul.

Joi, în 21, vernisajul de graficã al Evei Sütö. Foarte frumoase lucrãri în nesfârºite jocuri de alb-negru. Lume multã, în majoritate high-life-ul maghiar al oraºului, solidar întotdeauna, cum noi n-am ºtiut nicicând sã fim.

Primit de la Hurubã Opinii culturale, tot cam haoticã ºi cu greºeli de corecturã mai numeroase ºi mai penibile decât de obicei. De la el, vorbit ºi cu Cerneþ. Se scuzã cã nu mi-a mulþumit pentru revistã ºi pentru invitaþia de colaborare, deºi acum e „mai bine”. Ce fel de bine va fi fiind acela, cãci îmi spune cã nu iese singur decât cel mult câþiva paºi, în jurul blocului, fiindcã oboseºte repede ºi, mai ales, pentru cã îi e fricã.

Terminat de douã zile redactarea epistolarului lui Ion Maxim pentru Orizont. Am reuºit însã performanþa numai cu ajutorul N-ei care a fãcut o selecþie, reþinând doar ºase, cele mai relevante, din cele 11 scrisori lungi ºi apoi dictându-mi-le. Începând de mâine, dar tot cu dictarea ei, sper sã reiau dactilografierea jurnalului. De data asta cu adresã precisã pentru Amarcord, cãci mi-a telefonat Ion Anghel sã mi-l cearã spre editare cu condiþia sã mã angajez sã vând eu aici 300 de exemplare din totalul de 750 (!). M-am angajat aºa, orbeºte, dar ulterior mi-a promis ºi Sicoe cã mã va ajuta, implicându-se în organizarea unor întâlniri cu cititorii. De nu-l vor schimba, Doamne, fereºte, pânã atunci, cum e obiceiul pãmântului… Lui Ion Anghel îi trebuie cartea pânã în iunie. Mai sunt de dactilografiat vreo 150 de pagini.

Ieri, parastas la bisericã pentru Buna. Au trecut ºase luni. N-am avut „probleme” pentru cã Bunu i-a încredinþat întreaga pregãtire unei babe colivãrese bãgãcioasã ºi agasantã, care l-a ºi uºurat de patru sute de mii. Dupã slujbã, venit cu toþii la noi. Poveºti. N. ar fi vrut sã pun banda cu înregistrarea vocii Bunei, dar n-am reuºit. Cum n-am mai umblat de câþiva ani cu reportofonul, n-am mai ºtiut sã-l manevrez. Va trebui sã citesc din nou, pas cu pas, instrucþiunile. N. s-a supãrat, m-a certat: copiii au dat atâþia bani pe el, iar eu îl las în paraginã, de ce nu-l folosesc?

17

Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

Dar, Doamne sfinte, la ce sã-l folosesc în oraºul ãsta?

Anul a început prost. Cu mineriada asta deplorabilã ºi cu dispariþia incredibilã ºi terifiantã a unor oameni încã tineri, prof. Iordãchescu, fost, de la început, coleg cu N., George ªerban la Timiºoara, Marian Papahagi la Roma. Asta dupã plecarea lui Banu Rãdulescu, din decembrie, care nu mai era tânãr, dar … era Banu.

31, duminicã. Vãd cã scriu acum, aici, din duminicã în duminicã. Întreaga sãptãmânã dactilografiat la dictarea N.-ei. Cu ceva mai mult spor astfel. Sunt la pag. 155. Mai am, deci, vreo sutã.

De la Balotã, Regman, Sorana nici vorbã sã primesc ceva pânã în 28. Doar un telefon de la Sorana prin care-mi cere o pãsuire, eventual sã amânãm capitolul Dominic Stanca pentru numãrul urmãtor. Nici de la Sorin Tomuþa nimic. Îi telefonez eu. Promite. Ieri, ºedinþã de sumar. Punem la punct douã variante: cu ºi fãrã Dominic ºi mai aºteptãm o sãptãmânã. Oricare dintre ele e substanþialã, cea cu Dominic fiind totuºi preferabilã.

Din nou vremuieºte, drumuri blocate, trenuri întârziate. Pe la noi, deocamdatã, doar ninsoare rezonabilã. Ne doare pe amândoi, probabil prin empatie, umãrul ºi braþul stâng ºi un punct în spate, sub omoplatul stâng. Cauzã cardiacã sau reumaticã? Aceasta-i întrebarea. Ar trebui sã ne facem o EKG dar n-o pot convinge pe N. s-o luãm într-acolo.

Februarie

7, însemnarea duminicalã. Toatã sãptãmâna dactilo sub dictarea N-ei. Suntem la p. 187, am încheiat anul 1983. Eludez unele pasaje, fie pentru a lãsa mai mult spaþiu, în limita celor 250 de pagini, însemnãrilor relevante, reprezentative, fie pentru a menaja anumite persoane. Pe ticãloºi însã nu-i iert. Zaciu e mai radical: nu iartã pe nimeni. El e cel autentic. Eu nu pot, sunt tolerant, mi-e greu sã jignesc sau sã mâhnesc oameni transcriind stãri umorale de cele mai multe ori pasagere. De se va publica jurnalul vreodatã integral, cândva în postumitate, voi deveni ºi eu „autentic”, dar asta se va ºti abia atunci.

Dintre textele mult aºteptate pentru revistã n-a sosit decât cel al lui Regman, scris cu pixul pe jumãtate de foi ºi cu adãusãturi ºi corecturi cu creionul printre rânduri. Aproape ilizibil pentru culegãtoarele noastre semidocte, aºa cã s-a apucat N. sã-l transcrie caligrafic. Peste toate, R. mai pretinde sã-i trimitem ºi ºpalturile. Cred însã cã grupajul Dominic va intra într-unul din numerele viitoare dacã mâine, ultimul termen, nu-mi va veni nimic. Ce mã încurcã mai rãu e cã, în ciuda promisiunii, n-am primit încã nici cronica lui Sorin T. ºi în locul ãsteia chiar n-am ce sã pun.

Joi, în obiºnuita de acum, organizare a Bibliotecii, aniversarea a 55 de ani ai lui Valentin Taºcu. Dupã alocuþiunile oficiale, îl prezintã Mihai Dragolea. Apoi el, un lung, poate prea lung speech anecdotic pe tema „întâmplãri din viaþa mea”. A umblat mult prin lume, e mobil ºi polivalent, are ce povesti.

Vreme clementã, dar epidemie de gripã în toatã þara. Noi, vaccinaþi, ne considerãm apãraþi. Persistã însã durerea din braþ ºi omoplat. Ieri, la Buna, la cimitir, apoi, la întoarcere, escalã la Bunu. I-a crescut barba, stã în casã ºi citeºte. Din când în când îl mai cerceteazã solicitanþi de rugãciuni. Început, în scurtele rãstimpuri de rãgaz, Caietul albastru al lui Balotã.

În A.L.A., întâmpinare pozitivã, pe douã coloane, a Arhipelag-ului. Ample citate din editorialul meu, remarcat pentru „modestie ºi orgoliu”, Ana Selejan, Hodjak ºi Martinovici. Acesta însã, fire chinuitã, nenorocitã, în loc sã se bucure, îmi comunicã la telefon indignarea: cã de ce citeazã

18

Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

aceia atâta din Ana Selejan, pe când din el doar la urmã ºi mai puþin?!

Ieri, scris lui Eginald Schlattner, solicitându-i un interviu ºi colaborarea în perspectivã. Sunt curios cum va reacþiona. Tot ieri, sosit cronica lui Sorin T. la volumul lui Tismãneanu ºi Mihãieº, cu inerentele implicaþii politice.

Vreme urâtã ºi, ca în fiecare luni de la o vreme, veºti proaste. Azi, vorbind la telefon cu Petriºor Ciorobea, sã vãd în ce stadiu e revista, îmi spune cã a murit Mircea Valea, fostul director al Muzeului Judeþean, ºi Gh. Dreghici, vicepreºedintele Consiliului Judeþean. De Valea nu mã mir, era de mult bolnav, pensionat, internat în ultimul timp la cãminul de bãtrâni de la Brãniºca, zice Petriºor, ceea ce m-a întristat ºi mai rãu. Moartea subitã a lui Dreghici însã, m-a siderat, ca a atâtor oameni tineri în vremea din urmã, om de 48 de ani, l-am vãzut ultima datã la lansarea revistei, când, într-un speech de bun simþ, ne-a promis ajutorul de vom fi cândva la ananghie financiarã. Dintre toþi demnitarii locali, el era cel mai des vãzut la vernisaje ºi lansãri.

21, duminicã. Excelentã întâmpinare a revistei în România literarã ºi în Orizont, ceva mai succintã aici. În R.L. însã, o veritabilã recenzie cu acest suprem elogiu care ni se putea aduce: „E clar de la prima rãsfoire cã avem de-a face cu profesioniºti talentaþi.” Probabil în urma acestui text pe care mãrturiseºte a-l fi citit, lung telefon de la Balotã, care-ºi exprimã ºi el entuziasmul ºi adeziunea, inclusiv la ideea revistei A Treia Europã, pentru cã, citez aproximativ, „revistele noastre din Ardeal au întotdeauna un plus de seriozitate.” Promite sã-mi trimitã textul pânã la sfârºitul lui martie, de la Paris. Noi promisiuni ºi de la Sorana, angajând-o ºi pe Doina Uricariu de la care n-am totuºi nici un semn pânã azi. Dacã se vor þine de cuvânt, va fi un bun numãr 3. Chestiunea e însã cã, fãrã capitolul Dominic, nr. 1 va rãmâne cu un gol care-l dezechilibreazã. Când mi-l vor aduce sã-l citesc din doascã-n doascã pentru b.t., va trebui sã gãsesc o soluþie de disimulare a golului.

Am uitat – se poate?! – sã nemuresc aici condamnarea la 18 ani de puºcãrie a lui Cozma, urmatã de a ºasea mineriadã care ne-a þinut iar vreo douã zile în stres. Rãsuflat uºurat când hoarda a fost spulberatã la trecerea Oltului iar brigandul sindical ºi þuþãrii prinºi ºi bãgaþi la þuhaus, unde le era de mult locul. Cu asta s-a încheiat în sfârºit un trenant ºi penibil capitol ºi ne-am reabilitat cât de cât ºi în ochii lumii civilizate. S-au pronunþat fãrã menajament sentinþele ºi în procesul „Þigareta II”, sindicatele ºi-au mai temperat agresivitatea dupã pãþania ortacilor, se pare, deci, cã se miºcã ceva în sensul ieºirii din rahat.

Terminat de dactilografiat jurnalul, în ultimele zile singur, adicã fãrã dictarea N-ei. Au ieºit 254 de pagini, dupã masive amputãri. Acum nu-mi mai place, nu-mi mai inspirã nici o încredere. Trebuie sã mã apuc de corectat, dar nu mã trage inima.

Primit cãrþile recente ale Anei Selejan ºi Raisei Boiangiu. Pentru cea a Anei S. aº avea nevoie de un cronicar avizat ºi talentat, nu le pot face eu pe toate.

Martie

Sãptãmâna trecutã corectat jurnalul, dactilograma. Pãrere ceva mai bunã. Întrerupt apoi pentru a revedea revista în forma finalã, pentru b.t. Constat cu ocazia asta cã cele date de Iv M. despre Coca Farago au mai apãrut cu vreo cinci ani în urmã în Cariatide-le pe care le scotea el la Hunedoara. Vãd cã a devenit un obicei de care se izbesc ºi alþii: se plânge ºi România literarã. Va trebui sã fiu mereu în alertã. Mã întreb dacã traducerile lui Anghel din Miodrag P. nu au apãrut cumva ºi prin altã parte. ªi mai constat, la sesizarea corectorului revistei, vreo trei cazuri de proastã folosire a articolului genitival în editorialul meu. Caz fãrã precedent ºi jenant, pe care nu-l pot pune decât pe seama pierderii

19

Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

deprinderii de a scrie zilnic, odatã cu abandonarea rubricii din ziar. Nelucrarea mi-a atrofiat reflexele gramaticale.

Aniversarea mea s-a încheiat cu îngrijorare ºi tristeþe. D.m. au venit Marcel, Puºu, Aca ºi cea micã, nu ºi Bunu, solicitat, fireºte, „la un maslu”. Aproape de miezul nopþii apoi, m-a sunat Viorel care, dupã gratulaþiile de rigoare ºi informaþia cã toþi sunt gripaþi, cu febrã, iar Mãrioara internatã în spital, cu mâna ºi piciorul rupte, îmi dã ºi vestea cã, în urmã cu vreo trei zile, a murit Sanda. Trãia singurã, cu o mâþã. Tocmai mã gândeam sã-i fac o bucurie trimiþându-i noul numãr din A Treia Europã, aflat în curs de iminentã apariþie, unde am mai publicat un fragment din memoriile lui „uica Lampi”, unchiul meu ºi tatãl ei. Cu Sanda se stinge ramura dr.Virgil Ciobanu. N-am mai vãzut-o de zece ani, de când am fost internat la Cluj ºi venea sã mã vadã la spital. I-am fãcut apoi cu N. o vizitã pe Aviator Bãdescu (de unde, în ultima vreme, nu mai cobora) ºi mi-a rãmas în amintire mirabilul capuþiner pe care ni l-a servit, cu aroma lui paradisiacã, nemaiîntâlnitã, care-mi evoca o Vienã mie încã necunoscutã, dar în care ea îºi petrecuse o bunã parte din tinereþe. Am remuºcãri acum cã nu i-am scris decât de sãrbãtori, câte o felicitare fugarã, amânând mereu scrisoarea cea lungã, cu veºti copioase, comentate pe placul umorului ei neostenit. Cum se întâmplã întotdeauna… O vor fi îngropat în cimitirul Clujului, lângã tatãl ei, neamurile din ramura Dima sau Puºcariu, din Braºov. La telefon, de la Viorel, n-am putut afla amãnunte. Cu siguranþã, n-am sã ajung sã mai vãd vreodatã mormintele lor. Ce straniu sentiment, dulce-dureros, acesta al legãturii de sânge, de clan, pe care, se pare, tot mai puþini îl au…

Ieri, întâlnire cu Petriºor ºi Dan C. pentru a le da b.t.-ul. Reuºesc fãrã nici o opoziþie din partea lor sã reechilibrez revista, eliminând ceea ce era în plus: amintirile lui Clem despre Sorin Titel, amânate pentru nr. viitor, ºi articolul Anei F. despre Sigismund Toduþã, simplã fiºã de cadre, fãrã nici un rost în economia numãrului, exclus definitiv. Se va supãra probabil, dar numai prin intransigenþã voi putea menþine nivelul revistei.

Mi-e dor sã scriu. Orice, numai sã mã vãd scriind. De-aº termina odatã corectura asta care a început sã treneze.

Iatã cã mi-a fost dat sã scriu… un necrolog. Tocmai când ne gândeam cu ce sã înlocuim articolul Anei F., ne vine vestea morþii lui Vlaicu Bârna. O rezolvare pe cât de neaºteptatã, pe atât de nedoritã. În decembrie, când am aflat, cu întârziere, cã tocmai împlinise 85, i-am trimis primul numãr al revistei, solicitându-i colaborarea. Mã gândeam la memorialisticã, dar el mi-a rãspuns pe datã cu ciclul de sonete pe care l-am ºi aºezat în deschiderea primului numãr din anul acesta. Eram acum în aºteptarea altor colaborãri promise de el în scrisoarea de o surprinzãtoare tinereþe spiritualã, scrisã cu o grafie câtuºi de puþin ºovãielnicã. ªi, în locul lor, aceastã veste funestã, nãscând obligaþia unui necrolog care tot mie îmi revine, nici unul dintre „redactori”, dintre „colaboratorii” mei neangajându-se s-o facã în timpul scurt în care se cere. Dar, adãugându-se la ºirul morþilor cu care a început anul, necrologul acesta m-a întors pe dos. Am fost ieri ºi mai sunt ºi acum într-o stare infectã, deplorabilã: „Din prag, un gând se uitã lung…”

Scris, cerându-le colaborarea, lui Ion Mircea, Mircea Ivãnescu, Ion Vartic ºi Marta Petreu.

Ciprian N. internat la Zam cu diagnosticul de schizofrenie. Petriºor C. l-a vizitat de douã ori ºi s-a întors demoralizat. Impresionat, cãci nu mai fusese niciodatã într-un balamuc. Ar trebui sã mã duc ºi eu, cu maºina lor, de la culturã, dar nici eu n-am mai vizitat un astfel de stabiliment. Mai asta-mi lipseºte acum…

Radu CIOBANU

20

21Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

Veniþi binecuvântaþii Pãrintelui Meu

ºi moºteniþi Împãrãþia care v-a fost

gãtitã vouã de la întemeierea lumii.

Ce surprizã neplãcutã ºi dureroasã poate sã aibã o familie atunci când, la un moment dat, apare unul din copii ºi spune pãrinþilor: dragii mei, trebuie sã-mi daþi ce mi se cuvine, cã eu vreau sã plec, nu mai pot trãi în casa în care m-am nãscut. Lucrul acesta se poate întâmpla realmente ºi-l vedem uneori în concret în realitatea de zi cu zi. În asemenea situaþii ne punem tot felul de întrebãri: sunt de vinã pãrinþii care au determinat pe copil sã ia aceastã hotãrâre poate fãrã sã-ºi dea seama, ori este copilul care datoritã unor influenþe nocive, or setei de aventurã, ori din alte motive, a decis sã plece? Ne vine sã credem cã ceva este rãu în acea casã, ceva s-a întâmplat, existã o problemã.

Textul Sfintei Evanghelii de astãzi ne pune înainte o astfel de întâmplare tragicã pentru familia respectivã, cãci aceasta s-a dezmembrat atunci când se aºtepta mai puþin. Fiul a venit la tatã ºi i-a zis: „Tatã, dã-mi ce mi se cuvine din avere cã trebuie sã plec.”

Este foarte interesant de remarcat cã, la aceastã cerere neaºteptatã, tatãl nu i-a fãcut fiului nici un fel de mustrare sau de moralã. Nu i-a zis: Nu trebuie sã pleci. Ce s-a întâmplat? Ce o sã se aleagã de tine? Unde te duci? º.a.m.d. Tatãl, pur ºi simplu, într-o atitudine mai greu de înþeles, îi dã partea de avere ºi-l lasã sã plece. Cred cã primul lucru care ar veni în mintea unui pãrinte care ar fi pus într-o astfel de situaþie ar fi întâi sã încerce sã-l opreascã ºi apoi sã-l întrebe: Dar ce þi se cuvine din avere? Ce înseamnã „mi se cuvine” ? Mai ales cã vrei sã ºi pleci fãrã acordul meu. Totuºi, pãrintele acesta din pilda Sfintei Evanghelii nu pune nici o întrebare de acest fel fiului, ci pur ºi simplu îl lasã sã plece.

Aceastã pildã, a fiului risipitor, ne pune în faþa unei mari probleme, aceea a risipirii. Ce este risipirea, ce înseamnã lucrul acesta, sã risipeºti? Ce risipeºti? Risipeºti ceea ce este al tãu sau ceea ce nu este al tãu? A avut fiul acesta dreptul la avere? Iatã una din întrebãrile cu care întâmpinãm aceastã pericopã evanghelicã. Dacã vorbim de risipire, trebuie sã ne ducem cu gândul la faptul cã atunci când risipeºti, debalansezi un sistem de echilibru, un sistem armonios.

Când risipeºti deja produci un lucru împotriva ordinii naturale ºi sociale, pentru cã orice lucru, potrivit celor mai multe înþelegeri filosofice, potrivit credinþei noastre, are un scop, are un rost, are un rol. Dacã risipeºti, înseamnã cã strici rostul, cã debalansezi sistemul. A pleca din casa pãrinteascã ºi a risipi averea înseamnã a ieºi de sub protecþia, de sub dragostea care te-a înconjurat pânã atunci ºi care a dat sens vieþii tale. Rãul, cum se vede, nu întârzie sã aparã. Fiul a ajuns sã fie foarte slab, a ajuns foarte rãu, într-o situaþie disperatã, tocmai pentru faptul cã el se dezmoºtenise pe sine însuºi plecând din casa pãrinteascã, dintr-un loc unde toate erau dupã rânduiala lui Dumnezeu. Plecând de acolo, a plecat din locul care îi dãdea putere ºi iatã, a ajuns întru slãbiciune. Totuºi aici catastrofa fiului apare ca un rãu necesar întrucât aceasta l-a trezit la realitate ºi l-a determinat sã revinã.

Cu toate cã avem tendinþa sã-l privim pe fiul risipitor ca pe un exemplu negativ în viaþã, totuºi existã la el ºi o parte pozitivã. Dupã ce a ajuns în pragul catastrofei ºi al disperãrii, în inima lui a încolþit un gând, un gând dureros.

Fiul }i fratele

Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

A început sã plângã, sã-ºi recunoascã greºeala ºi s-a decis sã se ducã la tatãl lui ºi sã-i cearã iertare.

Se gândea la câþi argaþi ai tatãlui sãu se saturã de pâine iar el, în þara aceea depãrtatã, unde venise foametea nu putea sã se sature nici mãcar cu roºcovele pe care le mâncau porcii pe care el ajunsese sã-i pascã. Aºa a ajuns sã se gândeascã din nou la casa pãrinteascã, însã lucrul acesta aratã totuºi un caracter practic; fiul era un om pragmatic, se gândea la ce trebuie fãcut pentru a repara situaþia. Acest lucru este deosebit de pozitiv ºi constructiv în viaþa lui, cum vedem din cele ce s-au întâmplat mai târziu. Deci, el s-a gândit la casa pãrinteascã, s-a comparat pe sine cu sclavii, cu fratele mai mare pe care l-a lãsat acasã. Pocãinþa încolþitã în inima lui s-a dovedit a-i fi salutarã.

Fiul a aplicat un principiu aflat într-o rugãciune a Sf. Maslu: „De câte ori vei cãdea, scoalã-te ºi te vei mântui”. Iatã-l deci cãzut ºi decãzut, ºi încã ce cãzut ºi ce decãzut. Totuºi a avut puterea sufleteascã, tãria de caracter sã zicã: „Scula-mã-voi ºi mã voi duce la tatãl meu, voi înfrunta ruºinea, poate îmi voi lua pedeapsa, dar cel puþin îmi ofer ºansa de a fi întrucâtva, dacã nu total reintegrat în locul de care aparþin.”

Cam acesta este profilul fiului risipitor, în câteva cuvinte. Dar pilda evanghelicã ne pune în faþa a încã douã profiluri foarte interesante: fratele mai mare ºi tatãl. Dacã fiul risipitor ne oferã un exemplu pozitiv de pocãinþã, de tãrie de caracter, de umilinþã ºi smerenie ºi un exemplu negativ, acela al pãrãsirii unui loc cãlduros al siguranþei, al dragostei ºi plecarea pentru a-ºi risipi averea, iatã cã fiul mai mare, fratele lui mai mare, care de obicei poate sã fie privit ca un exemplu pozitiv, pentru cã el a rãmas acasã sã munceascã pãmântul sub ascultarea tatãlui ºi sã fie parte integrantã din familie contribuind la unitatea acesteia, are ºi el partea lui negativã, aºa cum observã ºi Constantin Noica. Filosoful român comparã pe cei doi fraþi pe care el îi numeºte „Fiul” ºi „Fratele”. Noica îi aseamãnã cu Cain ºi Abel ºi aratã cã unul din cei doi fraþi din istoria biblicã era pãstor, iar celãlalt era plugar. Unul era pãstor, deci pleca, se ducea din loc în loc, iar celãlalt stãtea locului, ºi spune Noica: „Întotdeauna cel care stã, îl ucide pe cel care pleacã; dupã cum Cain l-a ucis pe Abel, aºa ºi Fratele l-a ucis pe Fiul.” ªi cum l-a ucis? Prin atitudinea pe care fratele mai mare a avut-o la întoarcerea acasã a fratelui mai mic. Cãci spune Sfânta Scripturã cã, atunci când a auzit fratele mai mare, venind el de la câmp, unde muncise din greu, cã acasã este petrecere mare, a întrebat pe slugi ce se întâmplã. ªi acestea i-au spus cã s-a întors fratele sãu ºi tatãl lor a tãiat un viþel, pe care l-a þinut pentru o ocazie cu totul specialã ºi l-a primit cu toatã cinstea. Atunci s-a întristat foarte mult fratele mai mare ºi a cerut socotealã, întrebându-l pe pãrintele sãu dacã se poate una ca aceasta, dacã a fãcut el vreodatã vreun lucru cât de cât asemãnãtor cu ceea ce a fãcut fratele sãu mai mic. El nu fãcuse niciodatã aºa ceva ºi i-a reproºat tatãlui cã lui nu i-a dat niciodatã mãcar un ied, sau un miel sã-l taie ºi sã se veseleascã cu prietenii lui. La care ºtim ce a rãspuns tatãl, însã Noica interpreteazã foarte frumos aceastã atitudine ºi spune cã într-adevãr, este foarte rãu sã nu asculþi, cum fiul mai mic nu a ascultat de tatãl sãu, dar este la fel de rãu ca sã asculþi ºi apoi sã nu uiþi, adicã sã asculþi ºi apoi sã scoþi ochii pentru cã ai ascultat. Deci întotdeauna, cel care ascultã nu trebuie sã fie invidios, sau cu inimã rea, asupra celui care din motive numai de el ºtiute, sau neºtiute, sau din rânduieli care ne depãºesc ºi pe care nu le cunoaºtem, trãieºte ºi acþioneazã altfel. Am vãzut cã fratele mai mare era invidios pe fratele mai mic, pentru cã fratele mai mic deºi a venit cu mâinile goale acasã, venind într-o situaþie pe care nimeni nu-ºi imagina cã putea sã o aibã, totuºi, pãrintele i-a dat mai mult decât îi dãduse vreodatã fratelui ascultãtor.

Noica, în continuare ºi-l imagineazã cu un pas mai încolo pe fratele mai mare, ca fiind un om din societatea noastrã.

Bineînþeles cã existã „fraþi mai mari” peste tot. Noica ºi-l imagineazã ca pe un moralist, ca pe unul care cere socotealã în dreapta ºi în stânga, care pretinde cã lui i se cuvin ºi unele ºi altele ºi care face caz, face uz de meritele sale, cã a ascultat, cã a fost disciplinat, cã s-a integrat în normele sociale º.a.m.d. Iatã cât de interesant îl descrie Noica pe acest frate mai mare, gelos, invidios pe fratele sãu mai mic: „Vãd atât de concret pe Fratele acesta moral, încât îl aud judecând asupra lumii de azi, luând atitudine, þinând prelegeri,

22

Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

participând ºi mai ales refuzând, pentru cã este un om curios, ca orice fiinþã stãtãtoare, nu ca fratele care pleacã, pãstorul – risipitorul.

Este o fiinþã curioasã care va veni sã vadã ce facem la ºcoalã ºi cineva dintre noi îi va spune în faþã: tu eºti fratele fiului risipitor.

El însã nu aude bine, cãci toþi orgolioºii sunt niþel surzi. ªi va spune: scuzaþi-mã, eu sunt profesorul. ªi va aºtepta sã-l întrebãm ce materie predã, dar nu-l va întreba nimeni.”

În concluzie, cu toate cã de obicei avem tendinþa sã îl vedem pe fiul risipitor în negativ, iar pe fratele lui mai mare în pozitiv, totuºi ºi unul ºi altul au atât pãrþi pozitive cât ºi negative ºi atât de la unul cât ºi de la celãlalt putem sã învãþãm ceva, pentru a aplica în viaþa noastrã duhovniceascã.

Al treilea caracter, pe care ni-l pune înainte Sfânta Evanghelie este tatãl. Iatã-l pe tatãl acesta care, oarecum pare sã fie în umbrã, pare sã fie al treilea personaj al istorisirii, mai mic, undeva mai departe, mai retras, cãci întotdeauna pãrinþii, taþii sunt mai retraºi ºi lasã loc copiilor sã se dezvolte, sã creascã, sã fie vãzuþi, evidenþi. ªi tatãl acesta, cum am vãzut, la început nu i-a spus nimic fiului, nu l-a oprit, nu i-a fãcut moralã, nu a insistat sã stea, poate ºtiindu-ºi copilul, ºtiindu-i caracterul, poate ºtiind cã va fi inutil, oriºicum. ªi atunci ne întrebãm de ce nu l-a lãsat sã plece fãrã însã sã-i dea partea de avere? Cãci, putea sã spunã: dacã vrei sã pleci, du-te ºi înapoi sã nu mai vii; nici nu vreau sã mai ºtiu de tine; dacã pleci nu-mi mai eºti fiu ºi deci nu poþi sã ai nici o pretenþie la avere. Nicidecum nu a procedat însã tatãl în felul acesta. Poate, cã va fi gândit tatãl, dacã nu îi dau nimic, tot pleacã. Dar cu ce sã trãiascã, dacã nu am sã-i dau, pânã când o sã-ºi facã un rost? ªi atunci, iatã cã în durerea pe care cu toþii ne-o putem imagina, tatãl nu numai cã nu-l opreºte, poate cã ºtia cã tot va pleca, dar îi ºi dã, îi satisface cererea, îi dã probabil multã avere ca parte.

Tatãl, ni se spune de cãtre Sfânta Evanghelie, când venea fiul risipitor spre casã, l-a vãzut de departe, i-a ieºit în întâmpinare, l-a îmbrãþiºat ºi au început sã plângã amândoi. Ce se întâmpla cu tatãl, cã l-a vãzut de departe? I-a trimis scrisoare fiul, cã o sã vinã în cutare zi, la cutare orã, i-a dat telefon fiul din þara îndepãrtatã unde îºi cheltuise averea, cã în câteva zile urmeazã sã ajungã? L-a anunþat în vreun fel oarecare fiul pe tatãl? Nicidecum. Cum se poate cã tatãl l-a vãzut de departe? Nu cumva, în inima lui nedesprinsã de fiul sãu, tatãl stãtea zilnic, ore întregi scrutând depãrtãrile sã vadã dacã nu cumva vreo umbrã apare la orizont, care sã fie tot mai mare ºi tot mai mare ºi apoi sã-ºi recunoascã fiul? Nu cumva tatãl se ruga poate, zi de zi, la Dumnezeu sã-i întoarcã fiul înapoi ºi stãtea cu ochii aþintiþi în zare pânã când, la un moment dat, l-a vãzut? Când rugãciunea i-a fost ascultatã pe când scruta depãrtarea, deodatã inima lui a bãtut mai tare ca întotdeauna recunoscându-ºi fiul de departe. Atunci a alergat în întâmpinarea lui, l-a cuprins ºi l-a adus acasã ºi i-a dat inel, cum spune Sfânta Scripturã, semn al puterii, i-a dat încãlþãminte, i-a adus hainã curatã ºi bunã ºi a tãiat viþelul cel gras pe care-l þinea pentru ocazii cu totul ºi cu totul speciale ºi a fãcut o mare petrecere. Pentru cã „fiul acesta pierdut a fost ºi s-a aflat, mort a fost ºi a înviat”, cum spune sfântul evanghelist. Încã o datã vedem ce sentimente poate sã aibã un tatã, un pãrinte, în general, pentru copilul sãu ºi de cât sacrificiu este capabil pentru copilul acesta.

Pilda fiului risipitor reprezintã un extraordinar exemplu despre puterea pocãinþei, despre felul în care aceasta reface o relaþie, o familie, un sistem. Pocãinþa ºi smerenia le învãþãm de la fiul risipitor; ascultarea ºi disciplina, de la fratele lui; iertarea ºi dragostea necondiþionatã, chiar dupã grave jigniri, de la tatãl.

Dacã aceste trei exemple ar putea sã devinã parte integrantã a vieþii noastre, atunci, într-adevãr Dumnezeu, ca Pãrinte al tuturor, ne-ar reintegra ºi pe noi în dragostea Sa, chemându-ne cu chemarea pe care vrem s-o auzim la a doua venire a Fiului Sãu: „Veniþi binecuvântaþii Pãrintelui meu ºi moºteniþi Împãrãþia care v-a fost gãtitã vouã de la întemeierea lumii.”

Pr. Prof. Dr. Theodor DAMIAN

23

24Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

Ace}ti nebuni f@]arniciTeodor Mazilu (1930 - 1980)

Am întâlnit, anul acesta, câteva persoane ce pãreau desprinse din teatrul acestui fabulos autor. Vã ofer mici repere, poate le întâlniþi ºi dumneavoastrã.

Teodor Mazilu începe sã scrie din 1949, mai întâi ca jurnalist în periodice, apoi scrie nuvele ºi romane, scheciuri pentru televiziune, dar exceleazã prin teatrul sãu, fiind adesea comparat cu cel al lui Caragiale. Datoritã necruþãtoarei cenzuri din acea perioadã el atrage publicul de partea sa luând în zeflemea absurdul, caracteristic regimului totalitar.

Aceºti nebuni fãþarnici scrisã în 1971 este o comedie în trei acte a câte cinci tablouri care oscileazã între bizar ºi absurd, între Pãmânt ºi Paradis, între personaje asemãnãtoare ºi contrastante.

Teatrul lui Mazilu are un umor inegalabil, are nota sa de specificitate, textele sale taxeazã falsitatea, prostia ºi ipocrizia parveniþilor, e un teatru care te obligã sã recunoºti cã, mãcar o datã în viaþã, ai fost prost, prefãcut etc. Un teatru cu personaje bizare, contrastante, ipocrite între ele, ºi care te provoacã sã iei atitudine faþã de cele întâmplate. Iordache, personajul principal, înºelat de fosta soþie ºi sãtul de cele pãmântene se hotãrãºte sã plece spre Paradis – în Absolut – dar nu gãseºte fericirea ºi împlinirea sufleteascã, hotãrând ca în cele din urmã sã revinã pe Pãmânt. El are nevoie de un personaj contradictoriu ºi de unul care sã-l ajute: ,,ajutã-mã sã te urãsc”.

Camelia este prototipul femeii frivole, manipulând bãrbaþii cu citate din Shakespeare, Freud, adãugând alternativ câte o înjurãturã ºi distrugând sistemul de valori al acestora.

Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Atelier de creatie

Silvia, o femeie altruistã, este exact opusul Cameliei – fiind în antitezã cu aceasta reface moralul bãrbaþilor, oferindu-le o vorbã bunã, un ceai cald ºi îngrijire necondiþionatã. Adam ºi Licheaua întârziatã ajung cãtre finalul piesei sã aibã aceleaºi gusturi ºi preferinþe. Cel dintâi se pretinde a fi începutul ºi sfârºitul, care cu sabia de foc ,,va distruge” acest cuib de escroci, este tipul învingãtorului care reuºeºte sã treacã peste toate obstacolele impuse de viaþã.

Teodor Mazilu ne oferã o perspectivã metafizicã în care ni se ia tot ceea ce am avut ºi ni se dã în schimb ceva nou. Sublimul în caz de forþã majorã, un personaj episodic, reuºeºte sã le inoculeze celorlalþi ideea cã credinþa e cel mai bun mijloc de locomoþie între Pãmânt ºi Absolut. Bãrbatul cu capul în nori mereu rãtãceºte, dar, paradoxal nimereºte unde trebuie. El este destinatarul, cel care schimbã relaþia dintre Iordache ºi obiectul acestuia: ,,fericirea”. El este cel care în finalul piesei îl împuºcã pe Iordache ºi îi ia banii. Licheaua întârziatã ºi Adam sunt predestinaþi sã rãmânã identici, reproºându-ºi unul altuia afinitãþile comune, ajungând sã moarã în final pentru acelaºi ideal.

Toate personajele devin ridicole având pretenþia cã pe lângã bunuri materiale au ºi un suflet nobil. Câteva replici memorabile:

„Mie nu-mi pasã de eternitate, eternitatea îºi vede de treburile ei!”, „Dacã toþi oamenii ar fi frumoºi, nici rãzboaie n-ar mai fi!”, „Vreau sã-mi rãmânã mie toate femeile, toate garsonierele!”, „La ce bun sã te culci cu o femeie frumoasã dacã nu moare nimeni de invidie?”

Cuvintele lui Shakespeare se potrivesc foarte bine acestei piese: ,,ªi totuºi vom goni etern, spre Raiul care ne aruncã în Infern”, dat fiind cã personajele noastre, sãtule de viaþa pãmânteanã, ajung sã cunoascã Paradisul în care se plictisesc ºi nu-ºi gãsesc locul, li se pare de-a dreptul un Infern acest Rai dorit de oameni, ºi hotãrãsc cã tot viaþa pãmânteanã e mai bunã. Niºte snobi!

Mara HAªA

–

25

Prin marile biblioteci ale lumii

26Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Biblioteca Na]ional@ a Rom$niei (II)

Biblioteca Ducelui Humfrey

I

Biblioteca Naþionalã a României este posesoarea unei colecþii de carte româneascã, veche ºi bibliofilã de mare valoare care cuprinde 7.133 de titluri. Printre aceste exemplare deosebite sunt „Apostol slavonesc”, tipãrit de logofãtul Dimitrie Liubavici în anul 1547 la Târgoviºte ºi „Manual în contra lui Karyiophillis”, scris de Dositheiu, Patriarhul Ierusalimului, Biblioteca Naþionalã fiind deþinãtoarea singurelor exemplare din þarã ale acestor lucrãri.

Alãturi de aceste douã unicate, în Colecþiile Speciale ale Bibliotecii Naþionale a României se gãsesc un „Liturghier slavonesc”, tipãrit de ieromonahul Macarie în 1508, prima tipãriturã româneascã, un „Triod slavonesc”, tipãrit de diaconul Coresi la Braºov în 1578, „Sbornik slavon”, tipãrit de diaconul Coresi la Sas-Sebeº în 1580, o „Evanghelie învãþãtoare”, în limba românã, tipãritã la Govora în anul 1642. Trebuie menþionat faptul cã în afara vechimii ºi a numãrului foarte mic de exemplare existente în þarã, unele dintre aceste lucrãri au diverse însemnãri, însemne de proprietate, comentarii de text sau alte informaþii care le sporesc valoarea bibliofilã.

Colecþia de bibliofilie din a doua jumãtate a sec. XIX ºi din sec. XX cuprinde o serie de piese deosebite, ediþii prime, ediþii de lux, tiraje numerotate sau chiar unicate, cum ar fi: prima ediþie din „Opere complete” ale lui Vasile Alecsandri, cu dedicaþia autorului cãtre Ulysse de Marsillac, prima ediþie a dramei „Fontana Blanduziei”, apãrutã la Bucureºti, la Editura Librãriei Socec & Comp., în 1884, care are pe copertã blazonul reginei Elisabeta, iar pe pagina de gardã o dedicaþie autografã a autorului cãtre Carmen Sylva.

Tot în Colecþiile Speciale ale Bibliotecii Naþionale a României se regãsesc câteva ediþii prime ºi bibliofile din lucrãrile Reginei Elisabeta, semnate Carmen Sylva, „Din cugetãrile unei regine” , Bucureºti, 1889, ediþie liliput cu legãturã originalã în piele, „Poveºtile Peleºului= Pelesch-Märchen”, Bucureºti, 1898, ediþie bilingvã în românã ºi germanã.

Arhiva istoricã conþine un bogat material documentar provenind din colecþiile fostelor fundaþii ºi aºezãminte culturale „Mihail Kogãlniceanu”, „Ion I. C. Brãtianu” ºi „Al. Saint-Georges”. Aici se

gãsesc acte istorice de o mare diversitate, corespondenþã particularã dar ºi oficialã, diplomaticã, mãrturii istorice referitoare la viaþa ºi activitatea unor oameni politici, diplomaþi, istorici, literaþi, editori, a ºefilor statului, a membrilor Casei Regale. De asemenea, existã ºi documente vechi datând din secolul al XV-lea pânã în secolul al XIX-lea – cãrþi de hotãrnicie ºi judecatã, rãvaºe ºi hotãrâri domneºti, porunci ale ocârmuirii, izvoade, zapise de zãlogire, de arendãºie ºi de vânzare, jalbe, foi de zestre etc. care redau aspecte din viaþa socialã ºi economicã din Þãrile Române.


27Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Arhiva Istoricã deþine patru fonduri arhivistice (inventarul acestora putând fi consultat on line): Fond Bãlcescu, Fond Brãtianu, Fond Kogãlniceanu, Fond Saint-Georges .

Fondul cabinetului de fotografii este constituit din fotografii, albume ºi cãrþi poºtale ilustrate preluate din colecþiile Muzeului Saint-Georges, Aºezãmântului cultural „N. Bãlcescu” ºi achiziþii, însumând în total 117.056 u.b.

Prin intermediul creaþiei unor pionieri în arta fotograficã din România precum Carol Popp de Szathmary, Franz Duschek, Franz Mandy, Jean ºi Otto Bielig, M. Spirescu, M. Wandelman sunt surprinse aspecte ale scenei politice ºi evenimente istorice marcante.

Un loc aparte în colecþie îl au fotografiile reprezentanþilor Casei Regale – imagini emblematice ale Reginei Elisabeta, Reginei Maria, Regilor Carol I, Ferdinand ºi Carol II.

Colecþia Cabinetului de stampe include desen românesc ºi strãin, în creion, tuº, acuarelã, pastel, gravurã româneascã modernã ºi contemporanã, gravurã strãinã europeanã ºi stampe japoneze, ex-libris de autori români ºi strãini, lucrãri originale ºi reproduceri a cãror tehnicã de reproducere, autor sau tematicã prezintã un interes deosebit pentru domeniu - reproduceri dupã stampe vechi de epocã, litografii tipar, albume cu gravuri originale etc.

Din colecþia de graficã româneascã fac parte lucrãri reprezentative pentru faza de pionierat a genului, de la lucrãri de Carol Popp de Szatmary ºi Theodor Aman, la creaþiile lui Nicolae Grigorescu, Sava Henþia, Theodor Pallady, Iosif Iser, Francisc ªirato, Jean Al. Steriadi, Nicolae Tonitza ºi pânã în contemporaneitatea lui Dimitrie Ghiaþã ºi Corneliu Baba. De asemenea, sunt prezente nume importante ale graficii româneºti contemporane, precum Marcel Chirnoagã, Lucia Cosmescu, Geta Brãtescu, Sonia Barcianu-Petraºcu, ªtefan Constantinescu etc.

Colecþia de graficã strãinã se compune în majoritate din lucrãri ale ºcolilor: francezã (reliefatã cu preponderenþã în acest fond), italianã, olandezã, englezã, germanã, acoperind un interval de trei secole (secolele XVII-XX). Se gãsesc aici litografii semnate Auguste Raffet, Alois von Saar, Eugene Ciceri, Karl Bodmer, artiºti care au vizitat România în secolul al XIX-lea ºi ale cãror litografii prezintã un real interes istoric, ele descriind aºezãri, peisaje, obiceiuri ºi costume româneºti din epocã.

Cabinetul deþine peste 800 de stampe japoneze, a cãror arie de reprezentare cronologicã acoperã secolele XVII-XIX. Este a doua colecþie ca importanþã valoricã din þarã, dupã cea a Muzeului Naþional de Artã a României. Lucrãrile sunt semnate de nume cu rezonanþã, care au avut o influenþã semnificativã asupra artei grafice europene: Katsushika Hokusai, Kitagawa Utamaro, Suzuki Harunobu, Koryusai, Ando Hiroshige, Utagawa Toyohiro, Utagawa Kuniyoshi.

Fondul de ex-libris include 18.000 de unitãþi bibliografice, atât gravuri originale, cât ºi reproduceri tipar, semnate de artiºti contemporani români, germani, cehi, maghiari, spanioli, portughezi, japonezi ºi chinezi.

Colecþia de cartografie deþine un material documentar de mare valoare, fiind alcãtuitã, în general, din atlase ºi hãrþi istorice, semnate de cartografi ºi editori de renume, cum ar fi Abraham Ortelius, Wolfgang Lazius, Iacobo Castaldo, Gerard Mercator, Guillaume De l'Isle, Homanno.

Aici se poate consulta una dintre cele trei copii dupã „Tabula Peutingeriana” (originalul se gãseºte la Viena), cea mai veche, editatã la Antverpen, în sec. XVI, care se aflã, din pãcate, într-o stare precarã de conservare sau pe cele editate în sec. XVII ºi în 1812. Se mai gãsesc aici ºi materiale specifice pentru secolele XVI-XVIII, cum ar fi un glob maritim olandez din sec. XVII.


28Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Periodice româneºti vechi

Documentele care alcãtuiesc aceastã colecþie sunt ziare, reviste, calendare (Calendar antic pe anii 1862, 1863, Calendarul aromânesc anii 1911, 1912, Calendarul Ghimpelui, anii 1874, 1875 etc.), almanahuri (Almanah literar ilustrat pe anul 1886, Almanahul României June, apãrut la Viena, pe anii 1883, 1888, Almanahul revistei Veselia, pe anul 1929 etc.), anuare (Anuarul Arhidiocezei otodoxe a Bucovinei, editat la Cernãuþi în 1928, Anuarul arhivei de folklor pe anii 1932, 1937 etc.), anale (Analele Academiei Române, începând din 1867 pânã în 1942, Analele Institutului Meteorologic al României, din perioada 1897-1903 etc), buletine diverse (Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 1908-1944, Buletinul Curþii de Casaþie ºi Justiþie, din perioada 1862-1946 etc.), precum ºi o colecþie importantã a Monitoarelor Oficiale dintre anii 1829-1953, ce cuprinde legislaþia aferentã perioadei, dar ºi ºedinþele Corpurilor legislative ale Parlamentului României din 1829-1947.

Cabinetul de periodice vechi deþine ziare din perioadele ante ºi interbelicã, unele în colecþie aproape completã: „Adevãrul”, fondat de Al. Beldiman, cotidian apãrut la Bucureºti între anii 1888 ºi 1951, „Adevãrul literar ºi artistic”, supliment al ziarului „Adevãrul”, apãrut tot în capitalã în perioada 1920-1939, „Bucureºti”, cotidian de informaþie, ziar cu apariþie efemerã, din martie pânã în mai 1941, condus de Ion Minulescu, „Dimineaþa”, „Facla”, publicat la Bucureºti, care i-a avut directori pe N.D. Cocea ºi Ion Vinea, „Gluma”, al cãrei redactor era Ion Anestin, „Neamul românesc”, ziar politic de orientare naþionalã ºi de atitudine democraticã, condus de Nicolae Iorga, „Porunca vremii”, tribunã de luptã naþionalã ºi creºtinã, care, începând din 1938, a fost condusã de Nichifor Crainic, „Rampa nouã ilustratã”, al cãrei director a fost între 1927 ºi 1938 Scarlat Froda, „Românul”, apãrut la Bucureºti între 1857 ºi 1898, condus o perioadã de C.A. Rosetti, „Timpul”, cotidian al Partidului Conservator, publicat între 1876 ºi 1924 la Bucureºti, „Universul”, cotidian de informaþii politice ºi culturale, cu paginã literarã, fondat în 1884 de Luigi Cazzavillan, „Vremea”, ziar publicat între 1928 ºi 1944, sub conducerea lui Vladimir Al. Donescu.

Fondul de ziare este completat de colecþia de reviste: „Bilete de papagal” din perioada 1928-1937, apãrut sub conducerea lui Tudor Arghezi, „Columna lui Traian”, publicaþie ºtiinþificã ºi literarã apãrutã între 1870 ºi 1883, avându-l ca director pe Bogdan Petriceicu-Hasdeu, „Contemporanul”, revistã ºtiinþificã ºi literarã, apãrutã la Iaºi, între anii 1881 ºi 1891, redactori fiind Ion Nãdejde ºi V. G. Morþun, „Curierul de ambe sexe”, prima revistã literarã din Þara Româneascã, apãrutã la Bucureºti între 1837 ºi 1847, sub redacþia lui Ion Heliade Rãdulescu, „Dacia literarã”, tipãritã la Iaºi în 1840 (apar doar trei numere), sub redacþia lui Mihail Kogãlniceanu, „Furnica”, revista umoristicã editatã de G. Ranetti ºi N. D. Þãranu ºi „Hiena”, al cãrei redactor era Pamfil ªeicaru, reviste din care cabinetul de periodice româneºti vechi deþine doar câteva numere, „Hrisovul”, sub redacþia lui Aurelian Sacerdoþeanu, prima revistã de arhivisticã apãrutã între 1941 ºi 1947, „Noua revistã românã pentru politicã, literaturã, ºtiinþã ºi artã”, tipãritã la Bucureºti în perioada 1901-1916, redactor fiind Constantin Rãdulescu-Motru, „Ramuri”, publicaþie semãnãtoristã, apoi tradiþionalistã, condusã de Nicolae Iorga, apãrutã la Craiova (1911-1947), „Pandectele române”, repertoriu de jurisprudenþã, doctrinã ºi legislaþie, director C. Hamangiu.

Fondul Audio-Video este constituit din partituri muzicale ºi materiale audio-vizuale: discuri, CD-uri, casete audio ºi video, precum ºi DVD-uri. Arhiva sonorã cuprinde aproximativ 10.000 de discuri de patefon cu valoare deosebitã istoricã, documentarã ºi artisticã (discul celebrei soprane române Haricléa Darclée înregistrat în 1905, unicat în þarã, de fapt o matriþã ce conþine douã cântece româneºti, 2 discuri cu vocea lui Ion I. C. Brãtianu ce conþin 2 discursuri „Á la presse latine” ºi„Despre


29Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

cultura naþionalã” din 1923, cel al ministrului de externe Nicolae Titulescu, cu un discurs în Parlament ºi discursul regelui Carol al II-lea în faþa Parlamentului în 1930). Fondul de CD-uri conþine opere complete ale marilor creatori ai muzicii universale: J. S. Bach, Fr. Chopin, W. A. Mozart, Beethoven etc. În format DVD pot fi vizionate opere integrale, recitaluri vocale ºi instrumentale, balete, piese de teatru din literatura românã cu actori celebri etc.

Colecþia bogatã de partituri muzicale cuprinde cele mai importante lucrãri din creaþia româneascã ºi universalã, acoperind toate genurile muzicale. Un fond aparte este cel de partituri româneºti vechi, din care fac parte „Hora Unirii”, compusã în 1850 de Alexandru Flechtenmacher ºi „Chorus - Buck” de Philip Caudella, creaþie din 1823.

Biblioteca Naþionalã a României are în þarã ºi douã filiale:

ßFiliala Batthyaneum la Alba Iulia

ßFiliala Omnia la Craiova

Filiala Batthyaneum a fost prezentatã pe larg într-un articol din numerele mai vechi ale revistei, astfel încât nu vom insista asupra ei.

Filiala Omnia de literaturã francezã a fost fondatã în anul 1990 din iniþiativa unui grup de intelectuali craioveni - scriitori, oameni de teatru, artiºti plastici - cu sprijinul Institutului pentru Dezvoltarea Relaþiilor Culturale din Lyon ºi cu ajutorul Primãriei din Lyon. Sediul acesteia se gãseºte într-un imobil, înscris în Lista monumentelor istorice – Casa Pleºia – construit în 1890, dupã proiectul arhitectului francez Albert Galleron, în stil eclectic, cu predominanþe neoclasice ºi neobaroce în interior, cu vitralii realizate în spiritul ºcolii româneºti, cu motive geometrice ºi florale, scarã interioarã ºi feronerie în stil baroc, plafoane cu margini aurite, oglinzi veneþiene ºi lambriuri sculptate.

Biblioteca deþine un fond de peste 25.000 de volume din diverse domenii: literaturã, criticã ºi istorie literarã, lingvisticã, istorie, sociologie, medicinã, filosofie, artã, sport, geografie, management ºi marketing, ºtiinþe economice, dicþionare, enciclopedii, precum ºi o colecþie de periodice: Magazine Littéraire, Géo, Science et vie, Histoire, Figaro Magazine, Art et décoration, Beaux Arts, Le monde, Le Nouvel Observateur etc. Fondul bibliotecii s-a îmbogãþit prin achiziþionarea unor importante colecþii - Enciclopedia Universalis, Enciclopedia Britannica, Enciclopedia Alpha Juniors, Tout l'Univers, Dictionnaires Larousse, Cahiers de l'Herne.

Filiala Batthyaneum la Alba Iulia

Filiala Omnia la Craiova


30Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Aceastã bibliotecã a fost informatizatã încã de la înfiinþare, astfel încât accesul la carte este uºor. Funcþioneazã cu douã sãli de împrumut, o sala de lecturã, o salã de periodice, unde accesul se face pe baza permisului de intrare. Printre cei care au contribuit cu donaþii la fondul de documente al Bibliotecii Omnia se numãrã: Biblioteca Naþionalã a României, Biblioteca Municipalã din Lyon, Ordinul Cavalerilor de Malta-Paris, Ambasada Franþei la Bucureºti, Institutul Franco-Român „Liviu Rebreanu” din Lyon, Editura Gallimard, Editura Actes Sud, Biblioteca Palaiseau, Biblioteca Le Puy, Primãria din Bergerac, Clubul Rotary, Consulatul Francez din Craiova.

Din structura Bibliotecii Naþionale face parte ºi Centrul Naþional de Patologia ºi Restaurarea Documentelor, care are la bazã, deocamdatã, infrastructura ºi personalul Laboratorului de Patologia ºi Restaurarea Publicaþiilor al B.N.R., laborator înfiinþat încã din 1967 ºi care a funcþionat permanent timp de 40 de ani. În luna decembrie 2009, în cadrul Zilelor Bibliotecii Naþionale a României, Centrul Naþional de Patologia ºi Restaurarea Documentelor a lansat Revista Românã de Conservare ºi Restaurare a Cãrþii (RRCRC). Între obiectivele acestui centru se numãrã coordonarea activitãþii de prezervare, conservare ºi restaurare la nivel naþional, acordarea asistenþei de specialitate, pregãtirea ºi perfecþionarea restauratorilor din Sistemul Naþional de Informare ºi Documentare din România, restaurarea documentelor de patrimoniu (carte veche ºi bibliofilã, manuscrise, hãrþi, stampe etc.).

Rezerva Naþionalã de Publicaþii funcþioneazã din anul 1969, fiind constituitã ca parte componentã a Bibliotecii Naþionale a României. Principala sa atribuþie este de a prelua publicaþiile devenite disponibile din cadrul Bibliotecii Naþionale, cea mai importantã laturã a activitãþii R.N.P. fiind aceea de îmbogãþire a bibliotecilor interesate prin donarea de publicaþii având caracter enciclopedic. De acest serviciu pot beneficia: bibliotecile publice de orice nivel, bibliotecile din învãþãmântul de stat de toate gradele, bibliotecile diferitelor culte religioase, bibliotecile muzeelor, bibliotecile unitãþilor militare ºi administrative, bibliotecile asociaþiilor culturale, bibliotecile comunitãþilor româneºti de peste hotare.

Biblioteca Naþionalã a României a elaborat „Catalogul Structurilor Infodocumentare din România”, un portal structurat alfabetic, dupã denumirea bibliotecii, care cuprinde informaþii despre instituþiile din Sistemul Naþional de Biblioteci.

Accesând site-ul Bibliotecii Naþionale (http://www.bibnat.ro/Codex-Aureus-s109-expo1-ro.htm), se poate viziona expoziþia virtualã în cadrul cãreia se poate rãsfoi conþinutul donaþiilor Marcel Ciorcan, Dana Schöbel Roman, Dafinel Duinea, precum ºi renumitul manuscris medieval Codex Aureus.

Dupã intrarea României în Uniunea Europeanã, Biblioteca Naþionalã a României îºi dezvoltã funcþiile, implicându-se în numeroase proiecte naþionale ºi internaþionale, precum:

TELplus

În cadrul proiectului de dezvoltare a portalului de servicii The European Library, a fost iniþiat proiectul TELplus, care s-a desfãºurat în perioada 2007-2009. Proiectul, la care au participat Austria, Spania, Portugalia, Italia, Polonia, Franþa, Germania, Olanda, Suedia, Islanda, Letonia, Lituania, Bulgaria, Slovenia ºi Cehia, a fost coordonat de cãtre Biblioteca Naþionalã a Estoniei. Prin portalul TEL, care este un punct de acces unic, cetãþenii de oriunde pot folosi resursele tuturor bibliotecilor naþionale participante, inclusiv patrimoniul cultural al României.


31Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Manuscriptorium

Proiectul Enrich (2007-2009) - portalul manuscriselor europene - a fost coordonat de Biblioteca Naþionalã a Cehiei, obiectivul fiind acela de a asigura accesul neîngrãdit, distribuit, la patrimoniul documentar european, specializat în manuscrise, incunabule, carte veche ºi rarã, precum ºi alte documente istorice. Pânã în prezent prin intermediul portalului „Manuscriptorium” s-a reuºit integrarea colecþiilor din peste 46 de instituþii reprezentative din Europa, cu precãdere din Biblioteci Naþionale, în proporþie de 85%.

Biblioteca Naþionalã a României a devenit partener asociat în proiect în luna aprilie 2008 ºi contribuie la Enrich cu cãrþi româneºti din secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea, având o deosebitã valoare culturalã, istoricã ºi artisticã. Majoritatea sunt lucrãri religioase, dar ºi din domeniul dreptului ºi istoriei. Pânã în luna august 2008, BNR a îmbogãþit colecþia de manuscrise europene cu 52 de documente din colecþiile speciale.

Rediscover

REDISCOVER (Reunion of Dispersed Content: Virtual Evaluation and Reconstruction) este un proiect de cooperare în cadrul Programului Cultura 2007-2013, având ca obiective: sprijinirea circulaþiei transnaþionale a operelor ºi produselor culturale ºi promovarea dialogului intercultural. Obiectivul principal al proiectului este de a reuni, practic de a reconstitui ºi de a face accesibile documente medievale ºi renascentiste, dispersate în timpul Evului Mediu târziu ºi la începutul perioadei moderne. Toate aceste activitãþi vor fi efectuate pe baza platformei Manuscriptorium. În plus, fiecare partener va organiza o expoziþie naþionalã ºi un workshop în care vor fi prezentate documentele virtuale incluse în portalul Manuscriptorium.

Proiectul implicã 4 parteneri: Cehia, Lituania, Polonia ºi România, principalul coordonator fiind Biblioteca Naþionalã a Republicii Cehã.

Camelia MESTECÃNEAN

Informaþiile ºi fotografiile din prezentul articol ne-au fost puse la dispoziþie prin bunãvoinþa doamnei bibliotecare Mihaela Vazzolla de la Biblioteca Naþionalã a României, cãreia îi mulþumim.

Edgar Allan Poe - misterios ^n literatur@ }i moarte

32

Profesiune si vocatie

Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Cãrþile sau filmele horror, cele despre supranatural, cu o atmosferã sumbrã ºi macabrã, chiar ºi cele poliþiste pot sã-i mulþumeascã scriitorului Edgar Allan Poe, considerat a fi precursorul literaturii science-fiction ºi horror. Nãscut în 1809 în Boston, Massachusetts, Poe a avut o viaþã tragicã, plinã de greutãþi ºi lipsuri. Prima loviturã a primit-o încã în copilãrie, când, la vârsta de doar 2 ani, a rãmas orfan de ambii pãrinþi. Deºi a fost înfiat, ulterior, de un om bogat, acesta nu l-a înþeles niciodatã ºi nu a fost de acord cu viaþa pe care a dus-o fiul adoptiv, sau cu meseria pe care ºi-a ales-o. Edgar Allan Poe a trãit o viaþã „boemã”: în mizerie, împovãrat de boli ºi sãrãcie. Oricât de sãrac a fost, n-a fãcut rabat, n-a cedat ºi a continuat sã scrie.

Imaginaþia lui ne-a adus un nou stil, o nouã lume, sumbrã poate, dar plinã de romantism. Cunoscut mai ales pentru poemul The Raven/ (Corbul) ºi pentru The Fall of the House of Usher / (Prãbuºirea Casei Usher), este în acelaºi timp ºi creatorul primului detectiv din literaturã, Auguste Dupin. Pentru scrierile sale, a fost cunoscut încã din viaþã, dar, din pãcate, faima lui nu i-a adus ºi bogãþie. A fost invitat de mai multe ori sã recite poemul Corbul în adunãri publice sau private din societatea „bunã”.

Unul dintre participanþii la un asemenea eveniment l-a descris:„Fãcea lumina lãmpilor atât de micã încât camera era aproape întunecatã, apoi, stând în mijlocul apartamentului recita... cu cele mai melodioase voci... Atât de încântãtoare era puterea lui ca cititor, cã auditoriului îi era fricã sã respire, ca nu cumva vraja fermecatã sã fie ruptã.” Influenþa scrierilor lui a fost mare ºi în literatura românã. Tradus în francezã de Mallarmé ºi Baudelaire a fost citit ºi cunoscut de Titu Maiorescu ºi de alþi scriitori junimiºti.


Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Caragiale a dat numele piesei de teatru O scrisoare pierdutã dupã povestirea lui Poe, Scrisoarea pierdutã. Dar nu despre impactul pe care l-au avut scrierile sale asupra literaturii universale sau româneºti vreau sã scriu, ci, mai degrabã, despre moartea sa misterioasã, desprinsã parcã din scrierile sale.

Scriitorul, dupã ce a dus o viaþã plinã de lipsuri ºi dupã pierderea timpurie a pãrinþilor, a trãit sã-ºi piardã soþia, pe iubita lui Virginia Clemm, în 1847. Dupã aceste lovituri s-a afundat în depresie ºi alcool. Totuºi, un an mai târziu, a început sã-ºi revinã, s-a logodit cu o femeie bogatã cu care urma, în scurt timp, sã se cãsãtoreascã. Plecând sã-ºi aducã viitoarea soacrã la nuntã, nu a mai ajuns la destinaþie. Dupã o dispariþie de câteva zile a fost gãsit, în data de 3 octombrie 1849, zãcând pe un trotuar din Baltimore. A fost spitalizat ºi a murit dupã doar trei zile, pe 7 octombrie, în acelaºi an. Cauza probabilã a morþii scriitorului a fost, atunci, rabia. Ulterior cercetãtorii au ajuns la diverse alte concluzii. Se pare cã, analizând cu atenþie scrierile autorului, s-a putut stabili cã acesta suferea de mai multe boli. Acum, cu mijloacele tehnologice moderne se pot estima bolile de care ar fi suferit scriitorul. Probabil cã a avut epilepsie, a fost intoxicat cu plumb, mercur ºi monoxid de carbon.

Este oare posibil ca acestea sã fie cauzele morþii misterioase? În afarã de constatãrile medicale, cercetându-se amintirile cunoscuþilor ºi prietenilor scriitorului, s-ar putea lua în considerare ºi faptul cã scriitorul s-a plâns unui prieten cã se simte urmãrit. Cãsãtoria lui cu Sarah Elmira Royster, iubita din tinereþe, ar fi însemnat pierderea unei mari pãrþi din averea acesteia, ceea ce familiei ei nu i-a convenit. Sã fi luat aceasta o mãsurã drasticã în aceastã privinþã? Alcoolul ºi narcoticele au avut ºi ele partea lor de vinã. Dar oare din aceastã cauzã a murit?

Inspiraþia ºi scrierile lui pot sã fi fost influenþate de toate aceste boli, medicamente, narcotice ºi alcool care, adesea, i-au provocat halucinaþii. Dar oare senzaþia cã este urmãrit a fost o halucinaþie sau s-a întâmplat cu adevãrat? Pe de altã parte, moartea lui a survenit în timpul alegerilor locale ºi el a fost gãsit lângã o tavernã care era în acelaºi timp ºi secþie de votare.

Virginia Clemm

Sarah Elmira Royster

33


Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Pe vremea lui Poe, politicienii plãteau unor bande sã rãpeascã oameni, pe care îi îmbãtau ºi îi puneau sã voteze cu candidatul „care trebuie” la diferite secþii de votare schimbându-le doar îmbrãcãmintea. Când erau atât de beþi cã nu mai puteau sã semneze, îi aruncau în stradã. Oare s-a întâmplat în acest fel? A fost, oare, o pierdere absurdã pentru niste voturi, mai ales þinând cont de faptul cã Poe a fost gãsit purtând haine strãine? Toate aceste întrebãri au fost puse ºi unii cercetãtori au încercat sã rãspundã la acestea.

Un documentar, deosebit de bun, a fost realizat tocmai pentru a prezenta toate cercetãrile ºi concluziile la care au ajuns cercetãtorii dupã studierea tuturor dovezilor existente ºi analiza lor cu mijloace tehnologice moderne. Cu toate aceste cercetãri, moartea scriitorului rãmâne, încã, învãluitã de mister. Poate de aceea regizorul James McTeigue s-a decis sã facã un film artistic inspirat din strania moarte a scriitorului. Filmul apãrut în 2012 se intituleazã The Raven (Corbul) ºi îl are în rolul principal pe John Cusack, care seamãnã, fizic, izbitor cu scriitorul. Deºi, dupã pãrerea mea, filmul nu s-a ridicat la nivelul documentarului, este un film interesant de vãzut, un film antrenant care priveºte din alt unghi, romanþat, viaþa ºi, mai ales, sfârºitul lui Poe.

Într-un fel, faptul cã moartea scriitorului este învãluitã de mister ºi cã indiciile pot fi, sau nu, concludente, este tragic, dar în acelaºi timp atât de potrivit cu scrierile sale. Puteþi sã vedeþi filmul documentar, accesând link-ul de mai jos. Strania moarte a lui Edgar Allan Poe (Documentar)http://embed.trilulilu.ro/video-cultura/strania-moarte-a-lui-edgar-allan-poe-documentar

Roxana BORTOª

34

Colec]ia de carte rom$neasc@ - Biblioteca pentru to]i

35


Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

„Salut din inimã aceastã bibliotecã numitã Biblioteca pentru toþi, colecþie naþionalã de culturã ºi

universalã. Ea a fãcut sã parã hârtia a fi de luminã. Ea face lumina sã poatã fi tipãritã” (Nichita Stãnescu)

„Biblioteca pentru toþi” a fost iniþiatã în anul 1895 de editorul Carol Müller, la numai doi ani dupã ce, în statele germane apãrea la Leipzig „Universal Reklam Bibliothek”. Acestea douã au fost printre cele mai vechi colecþii de carte din Europa, devansând destule þãri cu preocupãri culturale majore.

Una dintre primele încercãri de emitere a unei colecþii de cãrþi de largã popularitate dateazã din anul 1893, de la Iaºi, când a apãrut o fasciculã intitulatã „Conductorul mariagiului sau Arta de a te cãsãtori”, de asemenea în Biblioteca pentru toþi – dar aceastã carte nu figureazã în Catalogul general al

1colecþiei . La sfârºitul lunii martie 1895, Carol Müller a scos primul exemplar al noii colecþii, care avea

sã marcheze destinul culturii româneºti pe urmãtorii o sutã douãzeci de ani. Acest numãr unu avea sã fie „Poveºti alese” de Hans Christian Andersen în traducerea lui Dumitru Stãncescu.

Dumitru Stãncescu a fost numit primul director al colecþiei „Biblioteca pentru toþi”, care îºi propunea sã ofere cãrþi bune, bine alese, frumoase, interesante ºi bine traduse, culese

2din toate producþiile spiritului omenesc .

În anul 1895 au apãrut 40 de numere subvenþionate (30 bani exemplarul), fiecare numãr având circa 100 pagini de text. Dintre titlurile apãrute în acest an, menþionãm „Paserile noastre ºi legendele lor” (ediþie îngrijitã de Simion Florea Marian), „Despre educaþie” de Herbert Spencer, „Icoane ºterse” de Alexandru Vlahuþã, „De prin veacuri” de Carmen Sylva, „România, Roma, Pisa ºi alte opere alese” de Jules Michelet.

În acelaºi an, 1895, au mai fost tipãriþi în colecþie autori români ca Grigore Alexandrescu, Anton Pann, Dumitru Teleor, Dimitrie Bolintineanu, Ion Popovici-Bãnãþeanul, Ion Creangã, Ion Ionescu-Gion, precum ºi strãini ca Alfred de Musset, Bret Harte, Mark Twain (ultimii doi într-o antologie), Leo Bachelin etc.

Anii urmãtori au adus în colecþie ediþii ale poetului naþional,

Mihai Eminescu.

1. Ecaterina Þarãlungã, Catalog general Biblioteca pentru toþi 1895-1995, BPT 1440, Bucureºti, 1995, pag. V. 2. Ibidem.

Coperta ediþiei a IV-a a „Doinelor” lui Vasile Alecsandri, singura care a apãrut cu numerele 182 ºi 182 bis. Anul acestei apariþii nu se cunoaºte.


36Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Astfel, o primã ediþie apãrea în anul 1900 (dar fãrã indicaþia anului în text), compusã din douã volume (numerele 195 ºi 196 ale colecþiei), cuprinzând în total 203 pagini.

Ediþiile ulterioare au cuprins note biografice despre Eminescu, întocmite de Ioan Sãndulescu – ediþie din anul 1907, o a treia ediþie fãrã indicarea anului întocmitã de Ioan Scurtu – ultima ediþie din aceastã serie apãrând în anul 1945. Alte douã volume din creaþiile lui Mihai Eminescu au cuprins „Poeziile postume” ºi romanul „Geniu pustiu” la numerele 1287-1288.

Perioada Alcalay a colecþiei începe cu numãrul 179 (Artur Stavri – „Pe acelaº drum. Poezii”); concernul Alcalay fiind compus din editurã, librãrie (mai multe librãrii succesive sub titulaturile Leon Alcalay, Universala Alcalay & Co). De altfel, un urmaº al familiei Alcalay, Miloº Alcalay, a semnat în cartea de onoare a „Bibliotecii pentru toþi”, în calitate de ambasador al Venezuelei în România, în anul 1990.

Prima serie editatã de Alcalay a fost coordonatã de A. Alecsandrescu-Dorna, Victor Anestin, Haralamb G. Lecca, Vasile Demetrius. Acesta din urmã a ºi coordonat colecþia timp de 19 ani, între 1923 ºi 1942. Marii scriitori ai epocii, cum ar fi Alexandru Vlahuþã, Al. Brãtescu -Voineºti sau I. L.

3Caragiale s-au numãrat printre consilieri .

Marea Unire din anul 1918 a însemnat în mod cert o revitalizare a „Bibliotecii pentru toþi”, care acum se adresa unei populaþii mult mai numeroase, înregistrându-se creºteri substanþiale ale tirajelor publicate, precum ºi ale numãrului de noi titluri ºi de reeditãri din anii precedenþi. Dacã numãrul 1000 a apãrut dupã toate probabilitãþile în anul 1916 ºi era un numãr dedicat (O mie), cuprinzând nuvele ale consilierilor colecþiei din acel moment (I. Al. Brãtescu-Voineºti: „Fariseu”, Al. Vlahuþã: „Popa Gheorghe”, I. L. Caragiale: „La mormîntul unei artiste” ºi „Paradoxal”), dupã crearea României Mari au apãrut numere dedicate oamenilor de culturã ºi artã din Transilvania, Basarabia ºi Bucovina.

Astfel, la numãrul 1111 este publicat un volum de „Portrete pedagogice” aparþ inând lui Onisifor Ghibu, iar de-a lungul a patru numere consecutive (1140-1143), sunt publicate nuvele inedite de Ioan Slavici („Prinþesa”, „Cãile morþilor”, „Un democrat”).

Tot din rândul ardelenilor consemnãm apariþia fãrã datã a unei lucrãri a lui Petru Maior, „Dialogul pentru începutul limbii române între nepot ºi unchi”, la numãrul 1176.

Foarte interesant de semnalat este ediþia (cu numere succesive între 1376 ºi 1382) intitulatã „Poeþii ºi prozatorii

3. Ibidem, pag. VI.


37Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Ardealului pînã la Unire (1800-1918)” , care beneficiazã de o prefaþã semnatã de Gheorghe Cardaº ºi care a apãrut în anul 1937 la Editura Librãriei „Universala” Alcalay.

În aceeaºi perioadã se înregistreazã ºi un mare numãr de traduceri, din autorii cei mai reputaþi pe plan internaþional, cum ar fi William Shakespeare (tragedia „Iuliu Cezar” în numerele 1179-1180, „Visul unei nopþi de varã” în numerele 1190-1191), Lev Tolstoi („Stinge focul la vreme ºi alte povestiri”, numãrul 1181), Alphonse Daudet, Sofocle (tragedia „Antigona” în numãrul 1186), C. Flammarion, William Somerset Maugham, Grazia Deledda, Alexandre Dumas tatãl.

Trebuie specificat, cã în perioada interbelicã a mai funcþionat ºi o altã editurã particularã care a editat cãrþi în aceastã colecþie de larg interes. Editura s-a numit chiar „Biblioteca pentru toþi” ºi deºi apariþiile ei nu au fost la fel de numeroase ca ale editorilor Alcalay, totuºi apariþiile ei au fost notabile. Menþionãm ediþia a doua a romanului „Ape adânci” de Hortensia Papadat-Bengescu, apãrutã în trei volume, la numerele 1443-1445.

Începând cu anul 1943, colecþia este preluatã – pânã la naþionalizarea din 1948 – de Editura SOCEC. Aceastã activitate este destul de redusã, având în vedere schimbãrile majore care vor domina societatea româneascã în acei ani.

SERIA a II-a

Seria a II-a a colecþiei „Biblioteca pentru toþi” apare între anii 1950 ºi 1959, fiind net dominatã de literatura sovieticã, literatura ocupanþilor þãrii de pânã în anul 1958. În aceastã serie s-au introdus câteva inovaþii – formatul propriu-zis al cãrþii s-a mãrit, iar copertele au o culoare unicã (roºu – pentru scriitorii români, albastru – pentru scriitorii strãini).

Aceastã serie a „Bibliotecii pentru toþi”, apãrutã dupã naþionalizarea din 1948, a fost editatã de mai multe edituri de stat româneºti ºi sovietice: Editura de Stat pentru Literaturã ºi Artã (prescurtat E.S.P.L.A.), Cartea Rusã, Editura Tineretului a C.C. a U.T.M., Editura pentru Literaturã ºi Artã a Uniunii Scriitorilor din R.P.R, Editura ARLUS. Trebuie specificat cã aceastã serie a apãrut nenumerotatã, pânã în anul 1959 inclusiv.

Titlurile apãrute erau în majoritate inspirate de ideologia comunistã, dominantã în anii 50 ai secolului trecut. Pe lângã acestea, au mai fost tipãrite o serie de lucrãri ale clasicilor români ºi ruºi, iar dintre marii scriitori occidentali doar acele lucrãri care prin poziþia lor înfierau societatea burghezã.

Din literatura românã, s-au publicat opere ca: „Þiganiada” - Ion Budai-Deleanu, „Pentru libertate” (versuri) - George Coºbuc, „Letopiseþul Þãrii Moldovei de la Aaron Vodã încoace (Texte alese)” - Miron Costin, dar ºi scrieri alese de Paul Bujor, Traian Demetrescu, A. Toma.


38Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Aceste ul t ime scr ier i apar þ in unor reprezentanþi ai literaturii proletcultiste, de care în prezent nimeni nu-ºi mai aminteºte. Poetul naþional Mihai Eminescu a beneficiat de ediþii în aceastã serie în anii 1951, 1955, 1956, 1957 ºi 1958.

Din literatura sovieticã menþionãm doar pentru aducere-aminte: V. G. Beliuski, N. G. Cernâºevski, D. I. Fonvizin, V. G. Korolenko (teatru), N. A. Nekrasov. De aceºti autori nu-ºi mai aminteºte nimeni, dar ei au fost publicaþi în cea mai popularã colecþie de carte din România, la Editura E.S.P.L.A. în colaborare cu Cartea Rusã.

Cu totul alta este situaþia literaturii clasice ruse, care a fost ºi ea publicatã în tiraje de masã: Lev Tolstoi: „Hagi Murad” a apãrut în anul 1951, N. V. Gogol: „Revizorul”, A. S. Puºkin: „Basme”, I. S. Turgheniev: „Rudin” sunt doar câteva dintre nestematele literaturii ruse clasice, care au beneficiat în epocã ºi de alte ediþii în afara celor populare.

Din literatura occidentalã au apãrut cu precãdere lucrãri ale unor scriitori care manifestau simpatii comuniste, sau, în cazuri foarte rare, ale unor

clasici din secolele al XVI-lea sau al XVII-lea, care în nici un caz nu puteau prezenta probleme din punct de vedere ideologic. Din ultima categorie, menþionãm tragedia în 5 acte a lui William Shakespeare: „Antoniu ºi Cleopatra” sau „Culegere de poeme” a lui P.B. Shelley. Ar fi inutil sã precizez cã aceste ediþii s-au epuizat instantaneu, dar ºi alte ediþii cum ar fi „Dicþionarul filozofic” al lui Voltaire, „Pagini alese” de Mark Twain.

Într-o epocã de foarte mari frãmântãri, marcatã de încheierea unui rãzboi mondial, de declanºarea altora, locale, de Revoluþia maghiarã din anul 1956 ºi de Criza Suezului în acelaºi an, de retragerea trupelor sovietice din România în anul 1958, „Biblioteca pentru toþi” a încercat (ºi uneori a reuºit) sã fie o oazã culturalã de stabilitate într-o þarã mãcinatã de mari contradicþii.

SERIA a III-a

Din anul 1960, conducerea Partidului Muncitoresc Român a luat hotãrârea de a se lansa o nouã serie a celei mai populare colecþii de carte, „Biblioteca pentru toþi”, luându-se ºi decizia de a se numerota noile apariþii, în speranþa cã ºi România se va putea mândri peste ani cu o colecþie prodigioasã. Aceastã speranþã a fost realizatã ºi astãzi - la peste 50 de ani de la relansare ºi peste 110 ani de la creare - brandul BPT este unul dintre cele mai solide.

În aceastã serie au apãrut pânã în prezent peste 1.500 de numere (numãrul exact nu este cunoscut, datoritã faptului, cã în perioada de dupã cãderea comunismului, Editura Minerva s-a privatizat, scoþând o serie de cãrþi nenumerotate, iar altele numerotate destul de aleatoriu).

Primul numãr al noii colecþii a fost dedicat lui Mihai Eminescu. ªi aceastã ediþie din operele lui Eminescu a beneficiat de numeroase continuãri de tiraj sau chiar retipãriri.


39Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Astfel, sunt cunoscute 9 ediþii diferite, începând cu anul 1960, continuând în 1962, 1965 (care are în plus un cuvânt înainte de Tudor Arghezi ºi o prefaþã scrisã de Zoe Dumitrescu-Buºulenga), 1967, 1970, 1971, 1977 (a apãrut în douã volume: 1 ºi 1 bis), 1987, 1989 (poartã numerele de colecþie 1325 ºi 1326).

Numãrul doi al acestei colecþii este dedicat teatrului lui Ion Luca Caragiale. ªi acest volum a beneficiat în total trei ediþii în 1960, 1971 ºi 1982.

Noua serie menþine pentru un timp grafica colecþiei, care prevedea coperte de culoare roºie pentru scriitorii români ºi coperte de culoare albastrã pentru cei strãini.

Acest lucru va fi schimbat în anul 1965, odatã cu apariþia numãrului 288: (George Bacovia - Plumb), când este adoptatã coperta ilustratã în culori, ºi se apeleazã la graficieni renumiþi în ilustraþia de carte pentru a realiza copertele acestei colecþii. Ilustrãm aceastã etapã prin volumul Plumb, numãrul 288 al colecþiei.

Ar trebui specificat ºi faptul cã, în urma unei hotãrâri arbitrare a Comitetului de Partid al Editurii Minerva, începând din anul 1975 s-a schimbat formatul cãrþilor – devenit între timp clasic, dupã 25 de ani - lãþindu-se foarte mult ºi folosindu-se o hârtie improprie tiparului, astfel încât cu acea datã cãrþile colecþiei au devenit neatractive. Abia la câþiva ani dupã Revoluþia din 1989 s-a revenit la formatul standard, cel c a r e a c o n s a c r a t colecþia.

Toate aceste date au fost preluate ºi c o r o b o r a t e d i n „Catalogul General BPT 1895-1995” , apãru t l a ed i tu ra Minerva, în anul 1995, s u b c o o r d o n a r e a doamnei Ecaterina Þarãlungã, volum cu numãru l 1440 î n

colecþie. Mai trebuie semnalat, cã în aceastã serie au apãrut

cãrþi în serii deosebite, cum ar fi „Culturã generalã” sau „Antologia romanului poliþist”.


40Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

SERIA a IV-a

Aceastã serie, mult mai sãracã decât precedenta, atât ca numãr de apariþii, cât ºi ca tematicã, aparþine de asemenea Editurii Minerva, care prin privatizare, a creat un holding cu Editura Aramis. Pe blogul Editurii Minerva pot fi înregistrate apariþiile în aceastã colecþie, dintre care o parte sunt numerotate de la 1, iar altã parte nu poartã nici un fel de numãr. Vom ilustra aceastã serie prin douã exemple: Mihai Eminescu este ilustrat printr-o ediþie care cuprinde „Integrala Poeticã” în patru volume, iar alte volume din aceastã serie cuprind opere de Vasile Alecsandri, Serghei Esenin, Mark Twain, Petre Ispirescu.

Nu putem spune mai multe, întrucât nu existã date actualizate nici pe blogul editurii Minerva.

SERIA a V-a

Seria a V-a a fost lansatã de Jurnalul Naþional, ca insert sãptãmânal la ziar. Prezentarea noii colecþii, care viza iniþial doar literatura românã, este excepþionalã. Cãrþi cartonate, legate în pânzã, cu supracopertã lãcuitã prezentând câte o lucrare a unui artist plastic român, un program de difuzare pe scarã largã a literaturii naþionale la un preþ modic, aceastã serie a fãcut cinste culturii, atât timp cât a apãrut. În decursul celor trei ani ºi jumãtate (2008-2012), au fost create serii, dintre care unele au fost duse la bun sfârºit: Marin Preda, Mircea Eliade, Nichita Stãnescu. Alte serii, deºi au fost începute, nu au fost terminate: Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu, Mihail Sadoveanu, Radu Tudoran.


41Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

O serie de cãrþi au fost adevãrate evenimente editoriale, ca Geo Bogza cu titlurile „Poemul Invectivã ºi alte poeme” ºi „Þãri de piatrã, de foc ºi de pãmânt” – au fost primele reeditãri ale acestor opere dupã anul 1945, anul instalãrii comunismului. Din aceastã serie au apãrut pânã în prezent 153 de numere, acum derulându-se un alt program în cadrul „Bibliotecii pentru toþi”, o nouã serie, a VI-a, Literatura Nobel.

SERIA a VI-a

În cursul anului 2012 a fost lansatã – de cãtre Jurnalul Naþional – o nouã serie a „Bibliotecii pentru toþi”, serie dedicatã laureaþilor Premiului Nobel pentru literaturã. Aceastã serie, deºi are o prezentare tehnicã foarte bunã, totuºi diferã de seria de literaturã românã prin câteva amãnunte semnificative. ªi acum, cãrþile sunt legate, dar cartonate (nu mai sunt legate în pânzã), iar cartonul este imprimat direct. Baza de culoare este diferitã, dar se poate spune cã s-a revenit la ideea cãrþilor de culoare roºie pentru literatura românã, ºi albastrã pentru cei strãini. Numerotarea seriei este fãcutã de la 1, ceea ce face mai dificilã încadrarea în colecþie. Dar acestea sunt doar amãnunte…

Marius IONESCU

Incunabule ^n bibliotecile din Rom$niaBiblioteca „Teleki-Bolyai”, T$rgu-Mure}

42


Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Biblioteca „Teleki-Bolyai” pãstreazã în prezent peste 200.000 de tipãrituri (cãrþi ºi periodice), circa 3. 000 de manuscrise, un bogat ºi valoros material arhivistic ºi o însemnatã colecþie de obiecte cu caracter muzeal. „Între anii 1739 ºi 1832, Teleki a cumpãrat 40.000 de volume pentru biblioteca unui oraº cu 6.000 de locuitori. Folosea ºi un sistem de abonament: cumpãra lucrãri în mai multe volume, le plãtea dinainte ºi, cum editarea cerea pe atunci mult timp, multe lucrãri au sosit dupã

1 moartea lui” .Principalele ei fonduri de tipãrituri provin din cele circa 40.000 volume ale Bibliotecii Teleki

ºi din cele 80.000 de volume ale Colegiului Reformat din localitate (Colegiul Bolyai). Colecþia Bolyai a fost fondatã de cei doi fraþi matematicieni, care au pus ºi bazele colegiului reformat din localitate.

În Biblioteca „Teleki-Bolyai” sunt pãstrate un numãr de 66 de incunabule, provenite din fonduri diferite. Majoritatea (52 de titluri) aparþin fondului Teleki, 10 aparþin fondului Bolyai, iar

2ultimele 4 provin din Biblioteca fostei mãnãstiri franciscane din Cãlugãreni, jud. Mureº . Un numãr de 3alte 4 incunabule se aflã în posesia Bibliotecii Municipale Târgu-Mureº .

Primul incunabul pe care-l vom descrie se intituleazã De regimine principum, aparþine lui Aegidius Romanus, ºi a fost tipãrit la Veneþia în anul 1498 de Simon Bevilaqua. Conþine 136 file nenumerotate, iar pe pagina de titlu are o dedicaþie „Nobilului ºi generosului întru Domnul Joann Schellenberg...”. Aegidius Romanus (Egidio Romano), filosof din secolul al XIII-lea, eremit augustinian, este în principal autor al unui tratat intitulat Erorile filosofilor- versiune creºtinã a lucrãrii Tahafut al-Falasifa – în care rolul filosofilor este deþinut de arabi, iar acest lucru reprezintã „expresia

4directã a corpusului filosofic din acel secol” .

1. Mihail Spielmann, Carte rarã pentru cititori ºi mai rari, în „Cotidianul”, nr. 88, 16 aprilie 2005, p. 18.2. Catalogus Incunabulorum Bibliothecae Teleki-Bolyai, Târgu-Mureº, Biblioteca Teleki-Bolyai, 1971, p. 8.3. Repertoriul incunabulelor din România, Bucureºti, CIMEC, 2001.4. Alain de Libera, Gândirea Evului Mediu, Timiºoara, Amarcord, 2000, p. 47.


43Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

O altã lucrare importantã a lui A e g i d i u s R o m a n u s e s t e D e ecclesiastica potestate (Despre puterea Bisericii), care a avut o puternicã influenþã în epocã asupra dezvoltãrii doctrinei universalitãþii bisericii.

Annius Johannes – singura prezenþã în bibliotecile din România fiind la Teleki-Bolyai – este autorul lucrãrii Auctores vetustissimi . Exemplarul este autograf ºi conþine 36 de file, fiind tipãrit la Veneþia în anul 1498.

Historia Romana a lui A p p i a n u s A l e x a n d r i n u s a r e specificaþia în subtitlu: e graeco in lat inum traducta per Petrum Candidum Decembrium. Pãrþile I ºi II ale acestui incunabul au fost tipãrite la Veneþia de Bernardus Maler, Erhardus Ratdolt ºi Petrus Loeslein de Langencensi în anul 1477. Pier Candido Decembrio (1392-1477), cunoscut sub numele latinizat Petrum Candidum Decembrium, s-a nãscut în localitatea Pavia. Activitatea lui principalã a fost cea de traducãtor – din literatura antichitãþii – ºi anume Plutarh, Platon, Homer, precum ºi cea de biograf (pentru Francesco Sforza ºi Fillipo Maria Visconti). A decedat în Milano. Exemplare ale acestui incunabul pot fi gãsite ºi la Biblioteca Naþionalã ºi la Muzeul de Istorie ºi arheologie Prahova din Ploieºti.

Athenagoras cu lucrarea numitã De Resurrectione, un dialog Axiochus, atribuit în epocã lui Platon – ambele în traducerea lui Marsilio Ficino, ºi o traducere a lucrãrii Tabula aparþinînd lui Cebes, traducere efectuatã de Ludovicus Odaxius, formeazã substanþa unui incunabul editat la Paris de Guido Mercator pentru Johanne Petit, incunabul apãrut la data de 18 august 1498.

Athenagoras a fost un filosof grec creºtin care a trãit în secolul al II-lea. Lucrarea sa Presbeia peri Christianon (Solie pentru creºtini), scrisã probabil în anul 177, este una dintre cele mai timpurii opere care utilizeazã concepte neoplatonice pentru a interpreta Credinþa Creºtinã. Lucrarea a fost redactatã în 30 de capitole pentru împãratul Marcus Aurelius ºi fiul sãu, Commodus. O altã operã importantã este Peri anastaseos Nekron (Despre învierea morþilor), în care Athenagoras respinge teza platonicã dupã care trupul este prizonierul sufletului ºi afirmã complementaritatea materie-spirit.

Alþi autori prezenþi în colecþiile Bibliotecii „Teleki-Bolyai” din Târgu-Mureº: Phillipus Beroaldus (cu Annotationes Centum), Jacobus de Voragine – cu douã incunabule, Galleotus Martius.

Martianus Minneus Felix Capella a trãit la sfîrºitul secolului al IV-lea ºi începutul secolului al V-lea, d. Hr. Nãscut în Africa de Nord, a ajuns un avocat de succes la Cartagena, dar cea mai importantã activitate este consideratã scrisul; poezia ºi proza sa au avut o influenþã covîrºitoare asupra Evului Mediu.


44Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

De nuptiis philologiae et mercurii, de gramatica... este o lucrare care a fost scrisã înainte de anul 439, ea conþinînd ºapte cãrþi despre: arta gramaticii, arta dialecticii, arta retoricii, geometrie, aritmeticã, astrologie ºi armonie. Exemplarul de la Biblioteca „Teleki-Bolyai”, Târgu-Mureº, conþine 100 de file, a fost tipãrit la Mutinae (Modena) de Dionysius Bertyhocus în anul 1500.

Cicero a fost editat în multe ediþii în perioada anilor 1450 ºi 1500. Patru dintre aceste ediþii se regãsesc ºi în biblioteca mureºeanã: De Oratore, într-o ediþie tipãritã la Veneþia în anul 1495; Orationes, într-o altã ediþie veneþianã din aceeaºi perioadã; Tusculanae Disputatione. Aceastã ediþie a fost tipãritã de Johannes de Forlivio - ºi ruda sa Gregorius de Gregoriis – în anul 1482. Exemplarul deþinut de Biblioteca Naþionalã a României din aceeaºi lucrare dateazã din anul 1494; ºi, în fine, aceeaºi lucrare, tipãritã însã la Bononiae în anul 1496.

Din scriitorii bizantini, Biblioteca Teleki deþine un incunabul reunind trei lucrãri în limba greacã sau în traducere latinã, ºi anume: Erotemata lui Demetrius Chalcondylas, Erotemata a lui Moschopolus ºi De dialectis a scriitorului Gregorius Corinthius. Incunabulul prezintã adnotãri bibliografice fãcute de contele Samuel Teleki, iniþiatorul colecþiei. Tiparul s-a fãcut la Mediolanum (actualul Milano), în jurul anului 1493.

O culegere cuprinzînd „Epistole diverse ale filosofilor, oratorilor ºi retorilor” a fost publicatã în limba greacã la Veneþia de Aldus Manutius în anul 1499. Incunabulul conþine 266 file nenumerotate pentru partea I ºi 138 file nenumerotate pentru partea a II-a.

Opera lui Horaþiu este reprezentatã doar la Biblioteca Teleki printr-un incunabul, tipãrit la Basel de Michael Wenssler în anul 1490. Acest incunabul conþine 14 file nenumerotate ºi 266 file numerotate, însoþite de semnãtura proprietarului.

Lactantius (Caelius Firmianus Lactantius) s-a nãscut în nordul Africii în anul 260. Fiind elev al lui Arnobius, a devenit un orator ºi prozator ce s-a convertit la creºtinism. A trãit 65 de ani, pînã în 325, fiind un prozator, orator ºi profesor renumit în epocã. Pãgîn, s-a convertit la creºtinism. Opera sa cuprinde mai ales lucrãri de explicare a doctrinei creºtine, cum ar fi Despre mînia lui Dumnezeu,

5Despre creaþia lui Dumnezeu, Instituþii divine . Un exemplar al incunabulului ce reproduce cîteva din scrierile lui Lactantiu, sub titlul Opera ºi Colligatum cum aliis duobus operibus (Coligat cu alte douã opere) a fost tipãrit la Veneþia de Simon Belaviqua în aprilie 1497. În acest incunabul se mai gãseºte ºi lucrarea lui Eusebius Pamphilus (aceeaºi persoanã cu Eusebiu din Caesarea, autorul Istoriei ecleziastice) intitulatã De Preparatio Evangelica (Despre învãþarea Evangheliilor).

Martial (Marcus Valerius Martialis 38-103 d. Hr.) a perfecþionat epigrama latinã, fiind considerat creatorul epigramei moderne. El a scris în total 1561 de epigrame, iar prima lui carte, publicatã în anul 80 d. Hr., Despre spectacole, conþinea epigrame dedicate spectacolelor ce aveau loc la Colloseum. Din opera lui Martial la Târgu-Mureº se gãseºte un incunabul ce poartã titlul Epigrammata, cum comentariis Domitii Calderini et Georgii Merulii tipãrit la Veneþia de Bartholomeus de Zanis în anul 1493.

Opera lui Ovidius, poetul roman exilat la Pontul Euxin, poate fi gãsitã ºi la Biblioteca Teleki în douã incunabule: unul de la Veneþia din anul 1493, celãlalt (conþinînd Metamorfozele), tipãrit în acelaºi an la Veneþia.

Pelbartus de Themeswar (=Timiºoara) este autorul unor predici, reproduse în mai multe incunabule prezente în aceastã colecþie. Sermones Pomerii de Sanctis a fost tipãrit la Hagenoae în anul 1499; Sermones Pomerii de Tempore. Pars aestivalis dateazã din anul 1498, prima ediþie, ºi din anul 1500, a doua ediþie; Sermones Pomerii Quadragesimales dateazã ºi el din anul 1500; în fine,

5. Scriitori greci ºi latini. Dicþionar, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1978, p. 395.


45Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Stellarium Coronae Benedictae Virginis Mariae, tipãrit la Basel.Satirele lui Persius apar ºi într-un incunabul deþinut de Teleki. Acest incunabul este tipãrit în

anul 1482, de Rainaldus de Novimagio, la Veneþia: Satyrae, cum commentario Bartholomaei Fontii. Un alt incunabul cu opera lui Persius este datat 1495, Veneþia, care beneficiazã în plus faþã de precedentul ºi de comentariile lui Johannes Britannicus, incunabul tipãrit de Johannes Tacuinus. Persius (Aulus Persius Flaccus 34-62 d.Hr.) a fost un poet stoic latin, ale cãrui satire au un înalt ton moral. Cele ºase satire rãmase de la el (care a murit la doar 28 de ani) sunt create în hexametri; în prologurile acestor satire, apare însuºi autorul, care, într-un mod ironic, aratã cã scrie pentru a-ºi cîºtiga pîinea, deºi era extrem de bogat.

Alþi autori: Petrus de Pallude, Franciscus Philelphus, Johannes Marius Philelphus, Bartholomeus Platina (cu un incunabul intitulat Vitae Pontificum), Plaut (cu Comediile sale).

Caius Secundus Plinius este celebrul autor al unei Historia Naturalis, precum ºi al unei istorii a rãzboaielor cu germanii (Bello Germaniae). Istoria naturalã cuprinde în 37 cãrþi (pãstrate) totalitatea cunoºtinþelor din antichitate din domeniile botanicii, medicinii ºi farmacologiei, mineralogiei ºi istoriei artelor etc. Incunabulul a fost tipãrit la Veneþia de Thomas de Blavis în anul 1491.

Carmina (Cîntece) de Sextus Propertius, împreunã cu comentariile lui Phillippi Beroaldi formeazã corpusul unui alt incunabul tipãrit în anul 1487 la Bononiae. Autor de elegii erotice, Propertius a trãit între anii 49 ºi 15 î. Hr. Ediþia princeps a operei lui Propertius a apãrut în anul 1472 la Veneþia.

Alþi autori: Jacobus Comes Purliliarum (singurul incunabul din þarã aparþinînd acestui autor se intituleazã De generosa liberorum Educatione (Despre generozitatea educaþiei liberale), Johannes Reuchlin, Wernerus Rollewinck, Gaius Valerius Maximus, Maphaeus Vegius, Johannes de Verdena.

Jacobus de Voragine (Genova, 1228-1298) a fost arhiepiscop de Genova, cronicar ºi autor al Legenda Aurea. În anul 1244, Jacobus de Voragine a intrat în Ordinul dominican. Dupã ce ºi-a cîºtigat reputaþia ca preot ºi teolog, a fost numit „provincial” al Lombardiei, iar în 1292 a fost numit arhiepiscop al cetãþii independente Genova. Beatificarea lui – în anul 1816 – s-a produs ca urmare a faptului cã a reuºit sã producã o împãcare a partidului pro-papal (Guelfii) cu partidul pro-imperial (Ghibelinii). Principala sa lucrare este Legenda Aurea, o colecþie de vieþi ale sfinþilor.

Din aceastã lucrare, Biblioteca din Târgu-Mureº deþine un exemplar tipãrit la Basel de Michael Wenssler în anul 1490; dar exemplare mai pot fi gãsite la Bruckenthal, tipãrite la Nürnberg de Anthonius Koberger, în douã ediþii, din anii 1478 ºi 1482.

Savonarola figureazã ca autor al unui numãr de 15 incunabule care se aflã în colecþiile de la Târgu-Mureº. Începem cu Epistola a Madonna Magdalena, contessa della Mirandola (Scrisoare cãtre Doamna Magdalena, Contessa della Mirandola), incunabul tipãrit la Florenþa în anul 1495. O altã Epistola a tutti gli eletti di Dio (Scrisoare cãtre toþi aleºii Domnului) este de asemenea tipãritã la Florenþa în anul 1497. De altfel, toate incunabulele sunt tipãrite la Florenþa, iar printre tipografi s-au numãrat Bartholomeus de Libris, Laurentius de Morgianis, Antonius Tubini. Alte titluri din scrierile lui Savonarola: Epistola a uno amico, Espozione sopra la orazione dela Vergine gloriosa, Lettera alla christianisima maestra del re di Francia, Lettera alle suore del terzo ordine di San Domenico, Libro della Semplicita della vita christiana (Carte despre simplitatea vieþii creºtine), Operetta del amore di Jesu, Operetta divota sopra i dieci comandimenti di Dio (Lucrare dedicatã celor zece porunci ale lui Dumnezeu), Oratione de Hieremia Propheta, predici etc.


Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Comediile lui Terentius se gãsesc în douã incunabule tipãrite la Veneþia, primul în 1492, cel de-al doilea în 1497, ambele purtînd acelaºi titlu: Commoediae. Terentius (Publius Terentius Afer 195-159 î.Hr.) este considerat unul dintre cei mai valoroºi dramaturgi comici latini; autor a ºase comedii în versuri, dintre care enumerãm Andria, Hecyra, Eunucul.

Alte compilaþii care se gãsesc în Biblioteca „Teleki-Bolyai” din Târgu-Mureº: Vocabularis iuris utriusque (vocabular juridic) – incunabul tipãrit la Nürnberg de Anton Koberger în anul 1481,

6avînd semnãtura editorului. Incunabulul are circa 112 file nenumerotate .Papa Pius al II-lea (Enea Silvio Picollomini) este autorul unor Epistolae familiares.

Incunabulul de la Biblioteca „Teleki-Bolyai” a fost tipãrit la Nürnberg de Anton Koberger în anul 1496.

Biblioteca Municipalã Târgu-Mureº deþine la rîndul ei patru incunabule, a cãror descriere a fost fãcutã în lucrarea apãrutã în anul 1971, Catalogus Incunabulorum Bibliothecae „Teleki-Bolyai”.

Cele patru incunabule aflate în proprietatea Bibliotecii Municipale sunt: un Vitae patrum antiquorum, atribuit Pseudo-Sfîntului Ieronim; incunabulul a fost tipãrit la Argentinae în anul 1485; al doilea, aparþine lui Jacobus de Voragine ºi se intituleazã Legenda Aurea Sanctorum, editat fiind de Bonetus Locatellus la Veneþia în anul 1500; al treilea îi este atribuit lui Johannes de Verdena: Sermones dormi secure de tempore et de sanctis. Locul tiparului este Basel, iar anul – probabil – 1490.

Ultimul este un incunabul cu temã istoricã, publicat la Veneþia de Johannes Hamann în anul 1498, ºi se intituleazã Legendae Sanctorum Regni Hungariae in Lombardica Historia non contentae (Legendele sfinþilor regi ai Ungariei care nu au fost povestite în Istoria Lombardiei).

Marius IONESCU

Foto: www.cultura.inmures.ro

6. Repertoriul incunabulelor din România, Bucureºti, CIMEC, 2001.

46

Aniversari, comemorari, evenimente

47Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Mariana P$ndaru - a}teptare ^n t@cere Anul acesta pe 20 august, prietena noastrã Mariana Pândaru-Bârgãu împlineºte frumoasa

vârstã de 60 de ani.

Îi mulþumim cã existã în viaþa noastrã ºi pentru sufletul ei frumos ºi îi urãm LA MULÞI ANI!

***

Este oarecum neobiºnuit ca o poetã sã îmbrãþiºeze cu atâta dãruire mitul lui Prometeu ºi a vulturului [,,S-a tras/ în cel mai bun prieten al meu/ – Vulturul” (Zãpezi peste fiinþã)] într-o tãcere a unei grãdini din piatrã, nemiºcatã ºi imuabilã, care a rãmas, încã de la începuturile ei într-un secret ºi enigmatic infinit de cretã albã. Ca ºi menhirele ºi dolmenele, nici ,,piatra nu are gurã/ sã spunã câte dimineþi/ au trecut/ de la naºterea lor” (Clipe de salamandrã vicleanã). Poezia Marianei Pândaru ºi-ar dori sã descifreze un secret neîmpãrtãºit nouã, muritorilor de rând, un secret al unei altfel de existenþe, suspendate între divin ºi inexorabil, pentru care un fel de ritual pãgân ar fi vrut sã spunã cã încã de ,,la început a fost Cuvântul” morþii, al acelei pãsãri mari care ,,stãtea neclintitã/ desupra oraºului,/ ªi nimeni nu ºtia/ de unde aceastã umbrã/ fãrã contur.” (Pasãrea cea mare).

Cuprinsã într-un hãþiº vegetal, (,,din pãmânt eºti, în pãmânt te vei întoarce”) perceputã multiplu de ochiul de lãcustã (care stã nemiºcat în vis), poezia aceasta cautã sã descopere câte ceva în elementele primordiale, încã necunoscute ale universului ei poetic spre care se poate privi doar ,,pe ferestruica de gheaþã”. Timpul ,,Noaptea nu e decât un zid/ în care cântã necontenit greierii/ iar ziua – o imensã tãcere” (Semne subþiri de neliniºte), pãmântul întruchipat prin piatra de cretã (oasele care rãmân goale ºi albe ºi care, în final uneori ajung sã se sfãrâme precum creta), aerul materializat prin umbre tãcute, focul simbolizat prin salamandra vicleanã care arde în vis dar nu moare ºi apa ce picurã din lacrimi, toate sunt elemente, creaturi anonime, minuscule ce se percep cu ochiul de la nivelul cel mai de jos al lãcustei, pânã la ochiul atoatevãzãtor, ce foiesc fãrã noimã în lumea lor pierdutã, uitatã. În mijlocul acestei tãceri apãsãtoare, poeta vrea sã-i dea îngerului ,,toatã respiraþia/ toatã viaþa” ei (Poezia). Dar sã le luãm pe rând.

Timpul din poezia Marianei Pândaru este unul care vine dintr-un trecut îndepãrtat, uitat de lume, tãcut, secret, misterios. Acest timp nu pare, la prima vedere, sã opunã vreo rezistenþã în a fi decodificat, paradoxal el este oarecum accesibil, dar nu e, cititorului trebuindu-i o anumitã stare


48Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

sufleteascã pentru a-l putea pãtrunde cu mintea, cu ,,ochiul de gheaþã” (Pescãruºi cu blânde priviri). Este un timp al unui trecut clar exprimat printr-un prezent nesfârºit.

Poeta ne propune, în locul celei vii, o lume (un cadru) cu o grãdinã din piatrã, în care cuvântul final aparþine numai acelei pãsãri mari [,,Vãzând liniºtea grãdinii de piatrã” (Celei pãsãri adevãrate)].

Este o lume în care ,,Vor începe sã umble singurãtãþile” (Amurg), în care ,,Pãsãri mute veneau” (Îmi furau bucuria), o lume cu umbre de cretã dintr-un univers tãcut ºi nemiºcat ºi care are foarte puþine culori. Ca element de bazã al acestui micro sau macro univers tãcut, predominã, într-o fierbinþealã greu de suportat, doar cenuºiul pietrei. Aici, ironic ,,trãiesc o mie de suflete” ºi, neobiºnuit pentru un astfel de loc ºi ,,câinele meu ºi el, roºu ca para” (Frumoasele umbre de cretã). Se remarcã predilecþia pentru un colorit sãrãcãcios (care sporeºte senzaþia de mister, de singurãtate, de impenetrabil, de auster, de apãsare, de tristeþe, de abandon), verdele zid al pãdurii (un alt obstacol ce face ca totul sã devinã greu ºi apãsãtor), un verde crud, nealterat de nuanþe, o culoare platã, fãrã tonuri de degradé. Este un univers în care, dintr-o dorinþã de eliberare, pare cã se aude ,,un strigãt ciudat/ bãtându-se de pereþii/ cu ierburi înalte” (Verdele zid), este un univers în care zãpezile se aºtern strat cu strat, an de an, peste fiinþã.

În acest univers tãcut, elementele de decor, eventual personajele sunt puþine. De ce? Pentru cã prezenþa lor, cu atât mai mult veselia lor, ar tulbura, cu siguranþã, marea tãcere, marele mister. ,,Dinspre câmpie/ veni pãpuºarul/ înveselindu-i pe toþi” (Surâsul pãpuºarului). Nici bufonul nu mai face gimbuºlucurile lui obiºnuite, el doar ,,viseazã la o masã rotundã/ la care maiestãþile dorm” (Joc de bufon). Cele douã dimensiuni, timpul ºi spaþiul, se contopesc ,,în dimineaþa cu nume de piatrã” (Vânãtoare).

Un alt element primordial: focul. Element satanic uneori sau halucinant alteori într-un astfel de loc (potrivit credinþelor populare). ,,S-a întâmplat/ sã vãd pe stânca de foc/ desene cuprinse de spaimã” (Pe stânca de foc). Din foc se ridicã-n putere ,,... pasãrea/ cu zborul înfrânt”, sau se târãºte cu o jalnicã mândrie salamandra care, cândva visa pe marginea ,,unui cuib strãlucitor de piatrã” (Pasãrea cu zborul înfrânt).

Aceastã lume este o ,,insomnie perfectã”, peste care tãcerile se aºtern ca niºte umbre, ,,ca niºte elemente necunoscute” (Zile neaºteptate).

Privitã din acest punct de vedere, poezia Marianei Pândaru este o poezie despre viaþã, scrisã pe albul zãpezii, o poezie de auto-definire, uneori explicativã, compusã într-o cheie de mister, de însingurare ºi de început nesfârºit de lume. ,,ªi poate sunt/ cel mai tãcut dintre ei/ cel mai însingurat/ în lupta cu propria-mi umbrã” (Cel mai tãcut).

Muguraº Maria PETRESCU

Michigan, 11 iunie 2012


49Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

POEZIA

Sã vezi îngerul

ca o pasãre

rãtãcitã în turnul de apã

Sã-i dai

toatã respiraþia ta

toatã viaþa

ªi el

încetul cu încetul

sã fugã.

PESCÃRUªI CU BLÂNDE PRIVIRI

Sunt în aºteptarea cuvântului

ca un acoperiº

peste tãceri ºi neliniºti

Dar în acelaºi timp

Þâºnesc din ochiul de gheaþã

pescãruºi cu blânde priviri

Cãci iatã

s-a deschis labirintul

Cine spunea cã acolo

doar închidere e?

POETRY

To see the angel

like a bird

which is groping about in the water tower

To give him

all your breathing

for your entire life

While he

will run away

little by little.

THE SEA-GULLS' KIND EYE

I am in waiting for the word

like a roof

over silences and worries

But at the same time

The sea-gulls' kind eye

Springs out from the iced eye

Because there

The labyrinth has opened

Who said that there

There was only an enclosure?


50Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

CASA DE UMBRE

Dar eu stau

în casa de umbre

decupându-mi din pietre

bucuriile simple

În jurul meu

flori fãrã culoare

se leagãnã – pãdure

ascunzându-mi cuvântul

Numai ea

– pasãrea albã –

se strecoarã tiptil

cãtre lume.

FRUMOASELE UMBRE DE CRETÃ

În pântecul acesta fierbinte

Trãiesc o mie de suflete

Câinele meu, ºi el roºu ca para

latrã într-una

Neodihnindu-le

Fie sã-mi treacã pe dinainte

frumoasele umbre de cretã

Fie sã aflu neliniºtea lor

N-am sã spun nimãnui

decât un cântec

de dragoste.

THE HOUSE OF SHADOWS

But I live

in this house of shadows

cutting out from the stones

my simple happiness

All around me

colorless flowers

are swinging – a forest

hiding my word

Only she

- the white bird –

is creeping stealthily

to the world.

THE NICE SHADOWS OF CHALK

In this hot belly

There live a thousand souls

My dog too, glowing red,

keeps on barking

Not letting them rest

May the nice shadows of chalk

pass in front of me

May I find out their worry

I will tell nobody

but a love

song.


51Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

SURÂSUL PÃPUªARULUI

Dinspre câmpie

veni pãpuºarul

înveselindu-i pe toþi

Nici nu gândeºte

câte pãsãri s-au cuibãrit

în pãlãria lui rotitoare

Înrobit de jocul multicolor

cântã ºi cântã

azvârlind cuvântul

pe tabla încinsã

cu un lacom surâs.

...în zare, drumuri deschise

îl aºteaptã flãmânde.

THE SCARECROW'S SMILE

From the field

there has come the scarecrow

cheering everybody up

He does not think

how many birds have nestled

in his circle round hat

Enslaved by the many-colored game

he's singing and singing

throwing the word

on the hot sheet

with a greedy smile.

… in the distance, open ways

hungrily have been waiting for him.

Traducere în limba englezã de


Cu Izabela Haºa


52Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Doamna poeziei hunedorene la aniversare

În dupã-amiaza zilei de 20 august 2012, în eleganta ambianþã a Salle d'Or din incinta Deva Mall, am fost cu toþii alãturi de poeta Mariana Pândaru la împlinirea a ºase decenii de viaþã. Am fost cu toþii împreunã ca sã ne manifestãm preþuirea faþã de acest om de culturã care a serbat ºi aproape patru decenii de activitate literarã, de zile ºi nopþi dedicate poeziei, literaturii, slovei româneºti pe care a slujit-o cu talent ºi pasiune. Am fost bucuroºi sã luãm parte, cu acest prilej, la lansarea celui mai recent volum de poezie al Marianei Pândaru, în ediþie bilingvã românã-englezã Aproape liniºte / Almost silence, în tãlmãcirea delicatei poete Muguraº Maria Petrescu. Prefaþa volumului este scrisã de poetul preot Theodor Damian, redactor al revistei Luminã linã din Statele Unite.

Mariana Pândaru a trãit ºi trãieºte întru ºi pentru poezie, iar palmaresul ei este impresionant. Biobibliografia pe care noi, Biblioteca Judeþeanã „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, i-am dedicat-o este o carte de vizitã din care cei care doresc sã-i cunoascã traiectoria literarã vor afla cã întreaga ei viaþã a fost o ofrandã pe altarul poeziei, a literaturii române. Cuvintele sunt puþine ºi neputincioase atunci când vrem sã exprimãm întreaga recunoºtinþã pe care i-o datorãm Marianei Pândaru, cea care a ridicat literatura hunedoreanã la cote strãlucite.

A beneficiat, din fragedã tinereþe, de îndrumarea ºi sprijinul unor nume mari din ceea ce pe drept cuvânt putem numi „ªcoala de la Hunedoara”: filosoful Emil Isac, poetul ºi traducãtorul Neculai Chirica, poeþii Dan Constantinescu ºi Iv Martinovici. Cu asemenea mentori, este firesc cã evoluþia artisticã a Marianei Pândaru a urmat o strãlucitã traiectorie ºi, an de an, a oferit volume de poezie în care se manifestã plenar sensibilitatea ºi talentul cu care este înzestratã. De aceea, s-a bucurat de aprecierea unor personalitãþi de marcã ale literaturii române: Mircea Ciobanu ºi Cezar Ivãnescu, Liviu Ioan Stoiciu, Constantin Cubleºan, Aurelian Titu Dumitrescu, Constanþa Buzea, Passionaria Stoicescu ºi lista e foarte lungã. Aºa cum am mai spus, Mariana Pândaru scrie poezie aºa cum respirã, cu uºurinþa adierii vântului ºi a bãtãii de aripi a pãsãrilor.


53Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Fiecare vers, fiecare cuvânt din sutele de poezii scrise ne-o aratã pe Mariana Pândaru aºa cum este, aºa cum o cunosc cei care îi sunt aproape de suflet: sensibilã, delicatã, profundã, duioasã ca o doinã din bãtrâni. Îi citim poezia ºi învãþãm mai bine decât de la orice alt dascãl ce înseamnã iubirea, credinþa, natura, viaþa, bucuria ºi durerea, ce înseamnã Patria. Învãþãm sã trãim la cote maxime, sã nu pierdem nimic din clipa efemerã.

Mariana Pândaru n-a scris doar poezie, cu toate cã este Poetã prin excelenþã. A fost un om dãruit Cetãþii, a fost ancoratã timp de 20 de ani în realitãþile judeþului Hunedoara pe care le-a reflectat în sute de articole din ziarul Cãlãuza, un ziar pe care l-a fondat imediat dupã Revoluþie împreunã cu regretatul Valeriu Bârgãu. A fost un ziar îndrãgit, cu un public fidel, un public pe care Mariana Pândaru l-a iubit ºi l-a respectat.

Noi, cei care în zi aniversarã i-am fost alãturi Marianei Pândaru, îi iubim poezia, îi iubim Fulgerele pe mare, Ferigile înzãpezite, Lacrima de ambrã, îi iubim versurile prin care ºi-a deschis sufletul în care am citit ca într-o carte atâtea ºi atâtea sentimente.

Nu ºtiu dacã poate fi ceva mai frumos pentru un Poet decât sã se simtã înconjurat de dragostea ºi preþuirea cititorilor sãi, decât sentimentul cã fiecare vers pe care l-a izvodit a aflat ecou în sufletele noastre. Aceeaºi bucurie o simþim ºi noi, cei care suntem onoraþi de prietenia Marianei Pândaru cãreia acum, la ceas aniversar, îi dorim aceeaºi tinereþe a spiritului, aceeaºi putere de a crea versuri noi pe care sã ni le dãruiascã. Îi aºteptãm fiecare nou volum de versuri, de note de drum, de comentarii cu convingerea cã vom afla de fiecare datã lucruri care ne vor înnobila spiritual.

Ce poate fi mai edificator, decât minunatele cuvinte ale poetului Theodor Damian, din prefaþa

volumului recent lansat, cuvinte ce spun totul despre creaþia acestei Doamne a cuvântului: „Mariana Pândaru scrie poezie cu cuvinte de foc. Ea se pune pe sine în vers ca ofrandã adãugând vãpaie vãpãii cuvântului înainte de a-l trimite spre ceilalþi ca pe sãmânþa menitã sã aducã rod, însutit.”

Îi mulþumim Marianei Pândaru pentru prietenia curatã pe care ne-o dãruieºte ºi îi urãm din toatã inima LA MULÞI ANI!

Sebastian BARA


54Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Din nou sub semnul poeziei Biblioteca Judeþeanã „Ovid Densusianu”

Hunedoara-Deva a organizat la începutul lunii septembrie, în Sala „Liviu Oros” a Casei de Culturã „Drãgan Muntean” din Deva lansarea volumului de versuri Interferenþe al poetului Dumitru Dumitrescu, volum apãrut la Editura Karina din Deva.

Este cel de-al treilea volum de poezie cu care Dumitru Dumitrescu se prezintã în faþa cititorilor. Postfaþa volumului este semnatã de profesoara ºi publicista Maria Toma-Damºa, care precizeazã de la început faptul cã „poetul se confeseazã în contextul poezie-cântec, fixând principalele direcþii ale Interferenþelor cu accent pe capacitatea omului de a încorpora trinitatea spiritualã absolutã, vizând nu numai dragostea ci ºi zborul îngerilor spre misterul necuprinsului.”

Volumul Interferenþe este structurat în patru mari secvenþe intitulate Reflexii ºi dedicate ascensiunii, împlinirii, regresiei ºi întoarcerii.

Interferenþele aduc un suflu nou, proaspãt, în poezia contemporanã, poetul pendulând între fantezie, trãire interioarã ºi o realitate atent transfiguratã artistic, aflãm din Postfaþa volumului.

Ne-am întâlnit din nou, respectând o frumoasã ºi îndrãgitã tradiþie la care Biblioteca Judeþeanã „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva þine mult, ca sã oferim iubitorilor de literaturã, deloc puþini, un nou volum de poezie adevãratã.

Este deja de domeniul evidenþei faptul cã fiecare nou volum de poezie ne demonstreazã un adevãr vechi de când lumea: poezia nu are moarte, ea nu va dispãrea, chiar dacã asaltul civilizaþiei pare cã distruge tot ce înseamnã lirism, sensibilitate, candoare, frumuseþe. Volumul pe care Dumitru Dumitrescu l-a prezentat este dovada vie a faptului cã poezia se naºte în fiecare zi, aºa cum rãsare Soarele.


55Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

B i b l i o t e c a J u d e þ e a n ã promoveazã în permanenþã scriitorii din judeþ care au mereu deschise uºile instituþiei noastre, iar cãrþile lor se aflã la loc de cinste pe rafturile bibliotecii. De aceea, suntem extrem de bucuroºi pentru cã am lansat un nou volum de poezie, o carte valoroasã, cu versuri ce descoperã un poet autentic.

Structura poeziilor ne duce cu gândul la Sonetele închipuite ale lui Shakespeare scrise de Vasile Voiculescu.

Poetul Dumitru Dumitrescu îºi dezvãluie un Eu liric profund, marcat de marile interogaþii ale existenþei. De aceea, dimensiunea existenþial-filozoficã a volumului Interferenþe se manifestã pregnant. Cititorul iubitor de poezie, dar ºi de filozofie în egalã mãsurã, va descoperi teme mari, recurente în toate cele patru secvenþe structurale ale volumului: tristeþea, angoasa, deznãdejdea, virtutea, binele ºi rãul, iubirea, timpul, prietenia, valori perene în orice discurs filozofico-poetic.

Trebuie amintite aici ºi emoþionantele versuri dedicate unor figuri ºi efigii transilvãnene, precum Avram Iancu, eroul nostru etern.

Cei prezenþi la eveniment i-au mulþumit poetului Dumitru

Dumitrescu pentru aceastã nouã întâlnire cu Poezia de bunã calitate pe care ne-a oferit-o ºi îl aºteaptã cu noi volume, cu noi apariþii editoriale, toate fiind un real câºtig pentru literatura hunedoreanã.

Sebastian BARA


56Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Imagini de fado

Recent, iubitorii de literaturã au avut prilejul de a face cunoºtinþã cu o tânãrã scriitoare deveanã, Vanessa D. Mariº, care a debutat editorial cu un roman incitant, alert ºi scris cu sensibilitate.

Biblioteca Judeþeanã „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a organizat, ºi de aceastã datã, o lansare de carte ce s-a constituit într-un eveniment cultural de elitã. Romanul Imagini de fado, semnat de tânãra profesoarã de muzicã Vanessa D. Mariº, ne-a purtat în spaþiul lusitan unde autoarea, care trãieºte ºi munceºte în Portugalia, se simte ca acasã.

Parcursul profesional al tinerei scriitoare este demn de remarcat: s-a nãscut la 2 iulie 1984 la Deva unde ºi-a fãcut studiile liceale. Pasionatã de muzicã, a absolvit Academia de Muzicã „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Dupã absolvire, timp de doi ani (2008-2010) a avut o interesantã activitate didacticã, fiind profesoarã de educaþie muzicalã la Liceul Teoretic „Traian” din Deva.

Atrasã de spaþiul lusitan, de bogãþia ºi originalitatea culturii ºi muzicii portugheze, în ultimii doi ani a fost profesoarã de muzicã ºi pian în localitatea Entroncamento din Portugalia.

În anul 2012 a devenit masterand în domeniul meloterapiei la Lisabona.

Volumul Imagini de fado, apãrut la Editura Emia, aduce în faþa cititorilor transpunerea într-un limbaj liric plin de sensibilitate a puternicelor trãiri pe care spaþiul lusitan, zvonul de fado le-au produs în sufletul autoarei. Roman modern, tineresc, scris în stil alert, cu o dinamicã ce þine cititorul mereu conectat la dialog ºi acþiune, cartea Vanessei D. Mariº este inspiratã ºi de marile ºi eternele teme ale existenþei: credinþa, iubirea, adaptarea la un alt spaþiu cultural, în realitate un spaþiu cu care spiritualitatea româneascã, aflatã la celãlalt pol al latinitãþii, are numeroase puncte comune.


57Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Romanul Imagini de fado aduce în literatura hunedoreanã un element alert de noutate, o patã de culoare ce stârneºte interesul cititorului prin prospeþimea stilului ºi prin abordarea tinereascã.

Toate trãirile, toate impresiile pe care Vanessa Mariº le-a acumulat în anii petrecuþi în Portugalia s-au strâns între copertele acestui volum pe care a þinut sã-l lanseze la Deva. Ca de fiecare datã, Editura Emia, poeta Paulina Popa, a ºtiut sã decanteze valoarea unui scriitor ºi a publicat acest volum plin de sensibilitate ºi traversat de un fior liric ce îi sporeºte valoarea.

Toþi cei care iubesc civilizaþia ºi cultura portughezã, toþi cei care ºtiu cã fado-ul este emblema Portugaliei, toþi aceºtia vor avea prilejul sã facã o incursiune în spiritualitatea lusitanã graþie harului ºi sinceritãþii cu care Vanessa D. Mariº a surprins printr-un veritabil poem în prozã esenþa unei lumi care fascineazã, care se lasã descoperitã puþin câte puþin ºi care de fiecare datã ne umple de admiraþie.

Sebastian BARA


58Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Al@turi de cei afla]i ^n suferin]@ Biblioteca Judeþeanã „Ovid Densusianu”

Hunedoara-Deva îºi continuã seria de activitãþi ce au în centrul lor segmente de populaþie cu nevoi speciale. Alãturi de copiii internaþi în spital cãrora le dedicãm Programul „Pinocchio”, alãturi de persoanele vârstnice de la Brãniºca ºi Baia de Criº, a venit ºi rândul persoanelor cu nevoi speciale de la Centrul de Îngrijire ºi Asistenþã Nr. 1-2-3 de la Pãcliºa, comuna Toteºti.

În ziua de 5 septembrie, în prezenþa unei numeroase asistenþe ºi a autoritãþilor locale, Biblioteca Judeþeanã, în colaborare cu Direcþia Generalã de Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului Hunedoara, a inaugurat aici un punct de împrumut menit sã ajute la sporirea ºanselor de recuperare a persoanelor cu handicap internate în acest aºezãmânt de sãnãtate. Persoanele cu nevoi speciale aflate în Centrul de la Pãcliºa vor beneficia, prin intermediul punctului de împrumut, de patru calculatoare noi, camere web, imprimantã, scaner, DVD player, televizor. Se va pune la dispoziþia persoanelor internate aici un numãr apreciabil de cãrþi de diferite genuri (literaturã, istorie, ºtiinþele naturii etc.), precum ºi numeroase DVD-uri. Pentru activitãþile ce se vor organiza aici, s-a avut în

vedere dotarea punctului de împrumut cu un videoproiector ºi un ecran de proiecþie.

Fiind o categorie socialã cu o situaþie specialã, o categorie aflatã în suferinþã, persoanele cu handicap de la Centrul Pãcliºa simt acut nevoia de afecþiune, de atenþie ºi de îngrijire. Punctul nostru de împrumut va încerca sã compenseze, prin cãrþi, DVD-uri, activitãþi culturale, nevoia de socializare a persoanelor internate la acest Centru ºi va oferi, într-un fel, terapie complementarã îngrijirii medicale de care beneficiazã aceste persoane. Biblioteca noastrã îºi propune desfãºurarea la Pãcliºa a unor evenimente culturale interesante care sã capteze ºi sã þinã viu interesul unor persoane care au mare nevoie de comunicare ºi de întâlniri cu persoane deschise ºi generoase.


59Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Vom organiza aici prezentãri de carte, vizionãri de filme, prezentarea unor materiale în power point dedicate unor evenimente importante, întâlniri ºi dialoguri cu scriitorii noºtri, orice alte momente cu încãrcãturã culturalã ce pot aduce puþinã bucurie în sufletele acestor oameni care trebuie sã simtã cã nu sunt uitaþi.

Segmentul reprezentat de persoanele cu nevoi speciale, aºa cum sunt cele internate la Pãcliºa, ocupã un loc extrem de important în strategia noastrã de lãrgire a gamei utilizatorilor Bibliotecii, iar persoanele instituþionalizate ne reþin atenþia în mod cu totul aparte. Pornim de la ideea cã ºi biblioteca poate sã contribuie la ameliorarea condiþiilor de viaþã a persoanelor internate în astfel de centre care nu mai trebuie sã simtã singurãtatea ºi uneori uitarea. Considerãm cã este un gest profund umanitar acela de a ne apropia de centrele de îngrijire a persoanelor cu handicap din judeþul nostru ºi aºa se explicã prezenþa noastrã la centrul de la Pãcliºa.

Generoasa devizã „Noi nu v-am uitat!”, pe care am adoptat-o în cazul activitãþilor dedicate persoanelor vârstnice, se poate extinde foarte bine ºi asupra persoanelor cu handicap, pentru cã nici acestea nu trebuie uitate ºi socializarea lor este un scop fundamental al demersului nostru. Prin grija Bibliotecii noastre, aceste persoane vor avea acces la lecturã, la informaþie, la actul de culturã în general.

Am deschis acum o importantã punte de legãturã cãtre persoanele cu nevoi speciale aflate în Centrul de la Pãcliºa ºi sperãm cã acest demers al nostru se va bucura de succes. În felul acesta realizãm o importantã menire a Bibliotecii, aceea de a duce actul de culturã cãtre toate categoriile sociale din comunitatea în care se aflã astfel de aºezãminte. Vom fi alãturi de aceºti oameni cu ceea ce ne pricepem cel mai bine sã oferim: servicii de bibliotecã de calitate.

Deviza „Noi nu v-am uitat!” nu rãmâne o simplã lozincã frumoasã, ea va avea acoperire în realitate prin prezenþa noastrã permanentã în mijlocul acestor oameni care sunt încercaþi de suferinþã ºi cãrora, datoritã ºi nouã, aceastã suferinþã le poate fi alinatã.

Sebastian BARA

Note de drum

60Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Nebuni dup@ America sau All You Can

Parafrazã a titlului dat de Yves Berger Nebun dupã America, (Cartea Româneascã, 1980, 301 pp.) se pare cã aceastã þarã, nesfârºitã ºi mare cât un continent a exercitat, exercitã ºi va mai exercita mult timp de aici încolo o fascinaþie ºi o atracþie neobiºnuite. Acest pãmânt nou al ,,fãgãduinþei” înflãcãreazã sau aduce la realitate imaginaþii, dorinþe, aspiraþii. O þarã nouã cu oameni noi. ,,Vin americanii”, spuneau dorindu-ºi acest lucru din tot sufletul bunicii noºtri spre sfârºitul celui de-al II-lea Rãzboi Mondial ºi în perioada imediat urmãtoare, când comunismul muºca cu gurã hulpavã ºi roºie din sufletul oamenilor, cotropind sub cizma de iuft teritorii întregi, impunând ,,omului nou” idealismul deºãnþat al stalinismului, al noii puteri populare. ,,Vin americanii”, se uitau spre cer bunicii noºtri, aºteptând cu o temãtoare speranþã înfriguratã... ªi americanii au venit, dar nu aºa cum se rugau cei în aºteptare, ci într-adevãr sub diverse alte forme, negândite ºi nebãnuite de noi pe atunci. Ei au venit, dar mirajul Americii, dorul de America, nostalgia de America ne-au rãmas ºi ne vor mai rãmâne multã vreme ºi de acum încolo.

America! Þara în care trãiesc peste 300.000.000 de locuitori, dar pe care alte sute de milioane de oameni o doresc ºi o viseazã. Unii vor doar sã o viziteze. Alþii se strãduiesc ºi reuºesc sã se stabileascã ºi sã trãiascã aici. Unii lasã totul în urmã ca sã o ia de la capãt. Odatã ajunºi, existã pentru toþi, imigranþi sau nativi aceeaºi lozincã: ,,All You Can”. America cu visul ei (the American dream) îi determinã pe toþi sã facã ceva ºi sã-ºi adopte, în însãºi fiinþa lor, sintagma ,,All You Can”. ªi sunt mulþi cei care ,,vor” ºi care ,,pot”.

O þarã cât un continent, unde totul capãtã diensiuni de ,,macro”, America nu are nimic de-a face cu ,,bãtrâna Europã” care se scaldã în ,,crize” existenþiale, filosofice, economice, de sistem, de gândire, individuale, de entitate, sufleteºti, financiare, colaps-uri ºi câte ºi mai câte complicaþii. Ea pare sã nu aibã ,,specialiºtii bãtrânului continent”, dar are, în schimb, acea gândire pragmaticã, egalã, fãrã ,,floricele inutile”. Ea are legi clare ºi precise, exprimate în texte fãrã echivoc.

Ca orice þarã care de la început a avut un sistem sãnãtos de abordare a lucrurilor, pragmatica Americã vede totul, aºa cum am mai spus: în perspectivã. America ºtie bine ce are de fãcut ºi ce face, face cu temei, sigur, durabil, tenace. Totul este un fel de ,,pe scarã largã”, care-i dã mãreþie ºi frumuseþe, iar americanii se mândresc cu acest lucru. Ce ºtiu ei este cã tot ce fac este cu trudã ºi foarte multã muncã. Dar mai ºtiu cã totul rãmâne la ei ºi cã mai devreme sau mai târziu se vor bucura tot ei de acel lucru fãcut de mâna lor.

61Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Note de drum

De aici respectul faþã de întregul lor patrimoniu.

Se spune cã prima þarã care a intrat în crizã a fost America ºi cã tot ea va fi prima care va ieºi din crizã. Înclin mult sã cred cã este aºa ºi cã America a ieºit deja din crizã (?!) (economiºtii susþin cã încã nu ar fi aºa, dar eu am constatat cã pe autostrãzile largi cu câte 5-6 benzi pe o parte ºi 5-6 benzi pe alta circulã foarte multe maºini de capacitate cilindricã mare, cã din mall-uri ºi marile lanþuri de magazine oamenii ies cu cãrucioarele încãrcate cu vârf, magazinele gem de marfã, abundã de bun gust ºi de lucruri de calitate, case, zgârie-nori sau stadioane se construiesc ºi se ridicã rapid peste tot, oamenii sunt veseli, siguri pe ei, pe sistem, pe þara lor, pe proprietatea ºi Constituþia lor).

,,All You Can” rãmâne lozinca sau leit-motivul. Dar aceastã sintagmã, în funcþie de context, îþi conferã ºi drepturi. De pe urma ei nu ai numai îndatoriri, datorii sau obligaþii. Pentru cã þara aceasta liberã ºi democraticã ºtie sã-ºi preþuiascã cetãþenii. ,,All You Can” poate fi foarte bine ºi o invitaþie la un restaurant (de exemplu în orãºelul Frankenmuth – supranumit ºi Oraºul lui Moº Crãciun, statul Michigan, unde într-un decor autentic de burg german, populat de reni, spiriduºi, personaje de basm ºi tot ceea ce ne face sã ne amintim de copilãrie) unde ne aºezãm în jurul mesei ºi, pentru aceeaºi sumã de 20 de dolari (meniu de douã persoane) mâncãm ,,pe sãturate” (adicã ,,All you can eat”) ºi putem sã-i cerem binevoitoarei chelneriþe, Fräulein, sã ne mai aducã mâncare dupã pofta inimii. La fel se întâmplã ºi în alte restaurante din toatã America, sau în unele fast food-uri unde primul pahar de bãuturã rãcoritoare se plãteºte, celelalte nu ºi poþi bea dupã pofta inimii.

Existã la acest popor ideea bine fixatã în mentalitate cã libertatea ºi democraþia de care se bucurã nu înseamnã anarhie. El mai ºtie cã tot ce s-a înfãptuit în aceastã þarã îi aparþine ºi cã poate fi mândru cã este american. Dincolo de înfãptuiri ºi paradoxuri, un lucru te uimeºte de-a lungul ºi de-a latul Americii. Auzi la orice pas o vorbã bunã, frumoasã, care îþi este adresatã pentru o clipã (ceva de genul salutului de bineþe dat de bãtrânii de la þarã care mergeau agale pe uliþã ºi, fãrã a-l cunoaºte pe strãinul cu care se întâlneau, îi spuneau bunã-ziua ºi-l întrebau ce mai face). Cam aºa se întâmplã ºi cu americanii, care uneori mai strecoarã ºi câte o glumã nevinovatã în plus, un dialog scurt, care te face sã zâmbeºti ºi sã mergi mai departe, cu senzaþia cã nu eºti doar un ins oarecare.

,,All You Can” înseamnã pentru ei nu doar un îndemn la muncã ºi determinare, ci ºi tot spectacolul strãzii pe care aceastã naþie þi-l oferã.

N-ai cum sã te plictiseºti nici o secundã, ba din contrã, devii dependent de tot ce te înconjoarã. De la zgârie-nori, Empire State Building ºi nu numai, într-o ordine perfectã reuºeºti sã urci peste 100 de etaje în doar câteva zeci de secunde, pânã la viu coloratul cartier chinezesc din New York, de la

62Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Note de drum

impresionantul ºi elegantul Manhattan cu bãncile lui la marile muzee americane înþesate de turiºti, la teatrele, sãlile de concerte sau celebrul Broadway cu music-hall-uri, de la oameni care aratã ,,trãznit” (mã refer la îmbrãcãminte, þinutã în general, pieptãnãturã ºi tot felul de accesorii) pânã la însorita Floridã scãldatã de apele Oceanului Atlantic ºi umbritã de o vegetaþie cu adevãrat luxuriantã, de la blocuri ºi case cu piscinã pânã la statul Pennsylvania ascuns printre pãduri, cu clãdiri ce stau pitite ca ciupercile printre copaci ºi vegetaþie, ca ºi cum ar fi construite în mijlocul unor parcuri imense, de la cazinouri, staruri de cinema, staþiuni celebre, la zgârie-norii care sunt într-adevãr ca la ei acasã, sau la un sistem de urbanizare ºi sistematizare a marilor oraºe, în special în downtown (unde nu existã aglomeraþie în trafic), de la o infrastructurã perfectã la ordinea, disciplina, siguranþa cetãþeanului ºi a proprietãþii lui, pânã la respectul faþã de lege, dar ºi faþã de om, de la toleranþa faþã de cei din jur pânã la respectul faþã de muncã, America îþi oferã tot ceea ce îºi poate dori un om: un sistem extrem de bine gândit ºi pus la punct.

Este þara în care nimic din ceea ce este vechi nu se stricã, ci se remodeleazã, se reface. Ideea lor este cã dacã deja s-au cheltuit bani pentru ca acel lucru sã se fi fãcut cândva, de ce acum el ar trebui stricat ca sã se construiascã ceva nou, când cu bani mai puþini el se poate repara ºi moderniza. Nu cã ar fi refractari la nou, dar americanii nu prea vãd rostul distrugerii vechiului pentru a-l înlocui neapãrat cu ceva nou, de dragul noutãþii ºi al modernului exprimate poate uneori arid prin beton, sticlã ºi aluminiu. Desigur cã existã ºi aici astfel de clãdiri, dar mai mult în centrul oraºelor, în zonele de birouri. Restul

sunt case, extrem de cochete ºi oricât de mici sau de tipizate ar pãrea ele pe dinafarã, pe dinãuntru sunt foarte încãpãtoare ºi comode.

Vorbind despre case ºi rãmânând tot în cadrul sintagmei ,,All You Can” nu pot sã nu vã spun cîte ceva ºi despre ,,Goofy houses” (vã amintiþi de simpaticul câine din desenele animate create de Walt Disney) care se aflã peste tot în America, fãcând deliciul ei ºi bucuria celor care le vãd sau le viziteazã spre mândria proprietarilor lor (care locuiesc în ele). Goofy houses sunt niºte locuinþe ,,trãznite ºi haioase” ºi cu o arhitecturã absolut deosebitã de ceea ce ºtim noi. Ele pot avea forma unei cutii de pop corn (iar acolo chiar se vând floricele de porumb), sau a unui bocanc cu ºireturi, un ceainic, un cap de bãrbat cu ºapcã ºi mustaþã, o faþã de om care râde arãtându-ºi gingiile ºtirbe ºi doar pe ici pe colo câte un dinte etc.

America este mândria, respectul ºi ataºamentul acestui popor faþã de steagul american care fluturã peste tot.

63Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Note de drum

AM ÎNTÂLNIT ªI ROMÂNI FERICIÞI!

America, þara cât un continent în care trãiesc laolaltã toate naþiile pãmântului! America, þara în care trãiesc ºi muncesc foarte mulþi români! Dacã stai sã-i asculþi, ai putea scrie romane, toate absolut adevãrate ºi cutremurãtoare despre viaþa lor, cum au trãit unii în vechiul ºi încleºtatul regim comunist ºi prin ce au trecut, primejduindu-ºi libertatea ºi viaþa, ca sã ajungã aici. Cei care au plecat dupã 1989 sunt ceva mai relaxaþi (condiþiile de plecare din România erau cu totul altele). Dar oricum ar fi, un lucru este sigur: marea lor majoritate au luat-o dela capãt, încercând, pe cât posibil, sã se acomodeze cu noua þarã, climã, legi, sistem, muncã, prieteni ºi câte altele. Indiferent de munca pe care o fac, românii aceºtia sunt mândria noastrã ºi vã spun acest lucru fãrã nici o exagerare. Familii tinere cu copii, sau oameni maturi, sau mai în vârstã au avut ºi au ceva în comun: doi de ,,d” – disciplinã ºi determinare. ªi mai au ceva în comun: credinþa în Dumnezeu, în muncã ºi în steaua lor norocoasã. Aºa s-au realizat în ,,þara tuturor posibilitãþilor”, iar unii dintre ei chiar recunosc, pe bunã dreptate, cã au ajuns sã trãiascã ,,the American dream”. Oamenii aceºtia, indiferent de munca pe care o fac, sunt mândri de ei înºiºi, iar noi, cei de acasã, trebuie sã fim mândri de ei. Lor nu le este ruºine sã spunã cã sunt români, cã s-au nãscut în România, iar noi nu trebuie sã uitãm de ei, cã sunt acolo. Sunt români care nu au uitat de unde au plecat, care sunt mândri de ceea ce au înfãptuit în þara de adopþie, absolut receptivi la nou, la informaþie, bucuroºi sã munceascã ºi sã se bucure de viaþã, curajoºi sã priveascã în ochii celui cu care vorbesc. Sunt oameni gata oricând sã facã ceva pentru comunitatea în care trãiesc, care se bucurã la o sãrbãtoare în limba românã, sau, într-un moment greu al vieþii, plâng în limba românã. Ei sunt cei care, dintr-un prea plin al sufletului ºi al simþirii organizeazã cenacluri literare, manifestãri culturale ample, festivaluri, muncesc în diverse domenii, ajungând sã fie apreciaþi ºi premiaþi de înalte foruri academice ºi ºtiinþifice, uneori chiar ºi de Preºedintele Statelor Unite. Când îi vezi, modeºti ºi naturali, bucuroºi sã te cunoascã sau sã-þi arate locuri, lucruri etc., te emoþionezi, te înduioºezi ºi cu greu îþi reprimi un oftat, sau îþi reþii lacrimile din colþul ochilor. Sunt împrãºtiaþi în toatã America ºi-i poþi întâlni unde nici cu gândul nu gândeºti. Te bucuri de ei, laolaltã cu ei ºi de bucuria lor, de lumina ºi optimismul pe care le radiazã în jurul lor ºi le trimiþi un gând bun.


Fotografiile aparþin autoarei.

Pagina bibliofilului

64Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Cetatea Devei la intersec]ia marilor imperii

Victor ªuiaga a fost un martor tenace ºi fericit al evenimentelor petrecute la Deva, unul special care a trãit fapte, istorii, sãrbãtori, dezamãgiri în aceastã cetate din Transilvania. A visat, dar s-a ºi documentat stãruitor pentru a prinde în cuvinte exacte istoria locului, oamenii, luptele, politica ºi semnele lãsate în timp de românii care au trãit în Cetatea Devei.

Autorul a cercetat, a scris, a reflectat asupra acestui loc special din România. Toate acestea s-au 1materializat în cartea Deva: Contribuþii monografice , o carte dãruitã Bibliotecii Judeþene „Ovid

Densusianu” Hunedoara-Deva prin anul 1985. Cele douã volume s-au publicat în anul 2012 cu sprijinul financiar al Consiliului Judeþean Hunedoara, iar redactori au fost Denisa Toma ºi Ioan-Sebastian Bara din partea Bibliotecii. Au participat ºi consultanþii ºtiinþifici precum: dr. Ioachim Lazãr – cercetãtor ºtiinþific I, Muzeul Civilizaþiei Dacice ºi Romane Deva sau Marc Antoniu – din partea Asociaþiei Culturale „Av. Dr. Victor ªuiaga” Deva.

1.Victor I. ªuiaga, Deva: Contribuþii monografice, 2 vol., Editura Emia, 2012. Ed. a 2-a. Toate drepturile rezervate Bibliotecii Judeþene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva; Director-Manager Ioan Sebastian Bara, carte apãrutã cu sprijinul financiar al Consiliului Judeþean Hunedoara, preºedinte Mircea Ioan Moloþ.

65Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012


O carte-eveniment care atinge idei din sfera culturii, istoriei, dreptului, sociologiei, a literaturii de evocare, o carte a CIVILIZAÞIEI Devei, semn de maturitate ºi prezenþã în spaþiul european ºi universal.

La sfârºitul celor douã volume, Victor ªuiaga insereazã o scurtã autobiografie din care reiese cã a trãit între 25 octombrie 1899 ºi 2 aprilie 1996, s-a nãscut în satul Teiu, comuna Lãpugiu ºi a trecut la Domnul în Deva, locul în care s-au fixat rãdãcinile sale migratoare de cãlãtor spre Cetatea din Ceruri.

A fost avocat, jurist, contabil, a îndeplinit funcþia de viceprimar al Devei sau de prefect al judeþului Hunedoara, a fãcut parte din marea asociaþie ASTRA, a scris cãrþi, studii monografice, majoritatea evocând istoria localã.

Dr. Ioachim Lazãr are un Cuvânt înainte documentat, aducând argumente pentru memoria locului ºi transmiþând un portret spiritual al autorului, aparent anonim, dar care a fost cunoscut de oamenii de suflet ai Devei sau de personalitãþi ale culturii române precum Nicolae Iorga.

Reamintim doar o singurã notã: „Victor ªuiaga a participat activ la Marea Adunare Naþionalã de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, a luat parte la organizarea Consiliului Naþional Român ºi a Gãrzii Naþionale din Teiu, a luptat pentru apãrarea liniei ferate ºi a ºoselei împotriva atacurilor trupelor maghiare, atunci au murit 10 locuitori…”

El a privit Deva ca pe o cetate, se preocupa de poziþia geograficã, de relief, climã, ape, solul sau flora ºi fauna locului, de cãile de comunicaþie. A fost interesat ºi ne-a prezentat istoria locului ºi populaþia din preistorie pânã în perioada modernã, accentuând faptele românilor în perioada suzeranitãþii turceºti sau a stãpânirii austriece ori în epoca Dualismului austro-ungar, zugrãvind, apoi, perioada românã.

Autorul a scris documentat, bazat pe acte oficiale, studii academice, pe ceea ce a vãzut, a trãit. Monografia are la bazã fotografii, hãrþii, note ºi orice alte documente care au desenat istoria Devei. Au fost analizate hanurile ºi birturile ºi lumea care acþiona în zonã, târgurile periodice sau numele strãzilor cu istoria lor.

Se apleca curios asupra vechilor coloniºti bulgari, cu viaþa, cu istoria lor incitantã, a scris despre ceangãii din Deva, ca fenomen social special, ori despre Biserica veche ortodoxã, sau Catedrala „Sf. Nicolae”, despre corporaþiile de meseriaºi sau trecutul minei de aramã.

S-a preocupat de prima farmacie, de calea feratã Deva-Simeria-Petroºani, de trecutul teatral al Devei, sau inscripþii semnificative, ori despre evenimente tragice precum bombardamentul englez la Deva sau Tâmpa ºi Simeria, a cãutat în cãrþile funciare locul unde au fost decapitaþi ºi îngropaþi þãranii rãsculaþi pe vremea lui Horea, revoluþia lui Horea rãmânând în memoria românilor, a descoperit cã Ardelean Nicodim ºi soþia Maria au ridicat o cruce de piatrã în cinstea celor care au luptat pentru drepturile lor cu preþul vieþii.

ªuiaga a fost preocupat de modelele românilor precum Avram Iancu sau Horia, ori Francisc Hossu-Longin, dar atenþia specialã o acordã evenimentului principal, Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, eveniment care l-a marcat ºi care i-a dat puterea sã reziste, sã scrie, sã argumenteze.

Autorul nu a avut o viaþã comodã: în anul 1970, când s-a pus problema sistematizãrii Devei, a fãcut numeroase memorii pentru a proteja clãdirile importante ale cetãþii, cele încãrcate de valoare istoricã. De reþinut cã în anul 1948 i s-a refuzat înscrierea în Colegiile de avocaþi deºi era doctor în drept.

66Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012


A fost afectat de modul de lucru al autoritãþilor dupã anul 1945, a schimbat locuri de muncã, i s-a desfãcut contractul de muncã, i-a fost confiscatã proprietatea pe care o avea în zonã, vreme de 20 de ani nu a mai publicat, activitatea sa ºtiinþificã a fost afectatã, dar a trimis mereu note la Muzeul Unirii din Alba Iulia, la Arhivele Statului, la Muzeul Judeþean Deva, la Biblioteca Academiei, la Biblioteca Centralã Cluj-Napoca… Pasiunea sa pentru Cetatea Devei a rãmas intactã în timp ºi a acordat atenþie Marii Uniri, înþelegând frãmântãrile românilor din Ardeal în ce priveºte viaþa în acest þinut frumos, bogat ºi aflat la intersecþia marilor imperii…

Victor ªuiaga a reþinut apariþia la Deva a fonografului sau a filmului, modul cum s-au prezentat primele filme în restaurante sau cafenele, a descris fiecare stradã din localitate, a prins esenþa vieþii din locuri aparent comune, dar care radiau viaþã, culturã, sau rezistenþa prin credinþã. A menþionat amãnunte picante precum viaþa unei femei ajunsã stãpâna domeniului Cetãþii Deva, Széchy Maria, cu porecla Venus de Murány, ajunsã vãduvã la 23 de ani, cu o viaþã tumultuoasã pe la anul 1630, când femeile nu prea jucau un important rol politic ºi nu intrau în calculele pentru putere. Viaþa ei ar putea sta la baza unui roman special, sau la baza unui film interesant care sã punã în luminã istoriile trecute ºi prezente, povestirea lui Victor ªuiaga aducând informaþii de culoare ºi interes.

Putem citi în carte despre viaþa la „Hanul mare al Devei”, un han destul de bogat, bine aprovizionat ºi cu servire bunã, cu nume în epocã, cu aventuri ºi secrete medievale, cu lume multã amestecatã, cu vizitii ºi surugii, cu poºtalioane ºi þigãnci ghicitoare…

În monografie sunt fixate evenimentele care au dus în anul 1712 la consolidarea unei noi aºezãri la Deva: colonia bulgarã. Aceasta a fost animatã de o populaþie de negustori, colonie formatã sub presiunea vremurilor, cu o istorie interesantã marcatã de lupta dintre catolici ºi reformaþi, dar viaþa ºi-a urmat cursul ºi oamenii au lãsat urme în timp prin valori sociale importante.

Victor ªuiaga s-a documentat în privinþa lui Avram Iancu, eroul legendar al românilor ºi reþine cã împãratul austriac Francz Iosif a programat o întâlnire cu acest crai al munþilor, dar evenimentele s-au precipitat, rãspunsul craiului a fost unul emblematic: „un împãrat mincinos ºi un crai nebun n-au ce cãuta în munþii moþilor.”

Tangenþial, în aceastã monografie a Devei apare ºi misteriosul Faþã Neagrã, Vasile Nopcea (Nopcsa László), fost prefect al Comitatului Hunedoara, cu o viaþã tumultuoasã ºi care a marcat epoca prin faptele sale.

67Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012


Dar autorul stãruie asupra prezenþei lui George Bariþiu la Deva, distins cãrturar român, el reuºind în acea perioadã grea sã adune forþele intelectuale ale românilor.

Interesantã este ºi istoria cãii ferate la Deva, apariþie care i-a impresionat pe þãranii români, dar care a fost o preocupare a burgheziei dupã anul 1848, cu implicarea marilor bancheri de la Viena, în vederea exploatãrii cãrbunelui din Valea Jiului ºi cu participarea Societãþii de mine ºi furnale din Braºov. S-a edificat „Prima Cale Feratã Transilvanã”: Arad-Alba Iulia ºi Simeria-Petroºani, însã depoul s-a construit la Simeria ºi nu la Deva deoarece nobilimea din zonã nu dorea „tulburarea liniºtii”… Iatã cã Transilvania era în atenþia marilor puteri de multã vreme ºi lumea afacerilor era preocupatã de valorile din judeþul Hunedoara ºi din vestul României, o tendinþã mereu actualã…

În anul 1888 trenul personal fãcea de la Simeria la Petroºani 4 ore ºi 39 de minute, iar la întoarcere 3 ore ºi 50 de minute, „carul cu foc” constituind prilej de mirare pentru locuitorii din Þara Haþegului, unii nu îndrãzneau sã se apropie de el sau sã urce în trenul vechi…

Femeile din Deva au jucat un rol important în politica vremii. Doamna Lucreþia Costa-Olaru pe la 1888 a trimis ºase perdele lucrate de þãrãncile române la curtea imperialã de la Viena, arhiducele Franz Ferdinand i-a mulþumit, recunoscând în acest gest valoarea spiritualã a tradiþiilor româneºti ºi talentul nativ al femeilor din Cetatea Devei ºi þinutul Hunedoarei.

Victor ªuiaga scrie despre sine:

„Ajuns la 86 de ani, îmi dau seama cã dupã capacitatea intelectualã ºi puterea de muncã ce am avut, dacã ºi condiþiile vieþii mele ar fi fost mai bune ºi vremurile mai uºoare, aº fi scris ºi tipãrit mai multe lucrãri.

Dar sunt mulþumit cã totuºi am lãsat câteva lucrãri de istoriografie localã ce vor rãmâne pentru posteritate.

De asemenea sunt fericit cã am trãit vremuri mari, cu adevãrat istorice, cã am participat cu tot entuziasmul tinereþii la Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, când s-a desãvârºit unitatea de stat a tuturor românilor.” – Deva, 25 octombrie 1985.

Cronicarul a mai scris lucrãri despre istoria Bisericii Ortodoxe Române, despre satul Lãpuºnic, satul Teiu unde s-a nãscut, despre juriºti hunedoreni implicaþi în Marea Unire, versuri clandestine din timpul dictaturii comuniste, amintiri despre Marea Unire…

Marea Unire, un gând ce revine mereu în scrierile acestui martor ce a trãit la Deva ºi a vãzut istoria prin ochii celui care s-a declarat fericit la sfârºitul vieþii cu toate cã a suferit ºi a vegheat… El a fost ºi ultimul prefect constituþional al judeþului Hunedoara (1937), iar, ulterior, de la 10 februarie 1938 pânã în decembrie 1989 altele au fost vremurile…

Vremurile s-au schimbat, omul a rezistat prin puterea de a depune o mãrturie despre istoria Cetãþii Deva ºi nu numai ºi pentru a ne oferi argumente pentru a rãmâne uniþi ºi a ne permite fericirea, dovadã cã omului i se pot lua proprietãþile, dar nu i se poate lua identitatea ºi puterea de a rãmâne un cetãþean în Cetatea lui Dumnezeu cea visatã de Sfântul Augustin…

Constantin STANCU


69Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Frumosul r@nit de sabia realuluiDupã volumul de analize, sinteze ºi cronici literare, apãrut în anul 2000, eminenta profesoarã-

scriitoare reface „legãmântul cu literatura” ºi în volumul apãrut în acest an, la Editura Emma din Orãºtie.

Ca ºi în anterioarele apariþii editoriale, Maria Toma-Damºa confirmã adevãrul formulat de Tudor Vianu, potrivit cãruia cele douã ipostaze, de profesor ºi de cercetãtor, nu numai cã nu se exclud, ci devin complementare. A fãcut dovada veridicitãþii acestei afirmaþii de-a lungul unei fructuoase ºi apreciate cariere didactice, þesutã în urzeala informãrii continue, a procesãrii constructive a lecturilor ºi a unei substanþiale contribuþii originale la actul de culturã, prin care se defineºte ca personalitate complexã ºi profundã. Continuitatea preocupãrilor pentru literaturã se adevereºte ºi prin volumul Frumosul rãnit de sabia realului (eseuri, cronici literare, interviuri) , apãrut la Editura Emma în acest an.

Titlul volumului îl constituie o sugestivã metaforã, preluatã dintr-un citat din opera lui Dan Puric, subordonând diversitatea studiilor reunite în volum aceleiaºi provocãri de care se izbeºte contemporaneitatea, cãci Frumosul rãnit de sabia realului pare a dezvãlui permanenta confruntare dintre „ideal ºi realitatea durã”, exacerbatã în zilele noastre.

În Cuvânt înainte, autoarea motiveazã titlul volumului, insistând pe calitatea cognitivã, susþinutã de valoarea esteticã ºi eticã a literaturii în general ºi a operelor analizate cu profesionalism ºi cu sensibilitate, în special.

Cuprinsul volumului dezvãluie criteriile obiective ale selecþiei, cãci Maria Toma-Damºa îºi structureazã cu competenþã ºi rigoare studiile, ordonându-le dupã criteriul intuitiv al eruditului, care vibreazã la opera ce îmbogãþeºte spiritual ºi moral lumea lãuntricã a cititorului, propunând o justificatã ierarhie a valorilor.

Cele cinci „planete literare” cu care debuteazã volumul – cochetând cu foiletonul ºi eseul – sunt dedicate operei unor personalitãþi de marcã (Papa pentru mileniul al III-lea: Karol Wojtyla, Poezii alese; Valeriu Anania - teologul, filologul, poetul, prozatorul ºi dramaturgul; Dan Puric între neamul sãu, asumarea ortodoxiei ºi demnitate) sau unor volume consacrate evenimentelor aniversare cu ecou în viaþa literarã ºi în istoria neamului românesc (A sosit Domnul Eminescu; Alba Iulia la „ceas aniversar”). Dacã în primele trei, autoarea analizeazã operele – în versuri sau în prozã – în corelare cu personalitatea

70Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012


autorului, înscrisã pe spirala credinþei ºi istoriei, împletind farmecul naturii cu miracolul biblic ºi fuzionând viziunea teologicã cu cea folcloricã, subordonându-le demnitãþii umane ºi patriotice, în ultimele douã accentul cade pe informaþia exhaustivã a elementelor structurale care se asambleazã complementar în volumele omagiale, potenþând mândria faþã de înaintaºi ºi sentimentul patriotic al românilor de cinstire a trecutului, dar ºi al datoriei în faþa viitorului.

Capitolul VI – Eseuri despre aduce în prim-plan cinci personalitãþi a cãror contribuþie religios-filozoficã, cultural-literarã ºi chiar social-istoricã a deschis noi perspective de cunoaºtere a unor orizonturi de profundã semnificaþie nu numai pentru trecut, ci ºi pentru actualitatea fremãtândã a contemporaneitãþii, pe care autoarea o însãileazã ingenios pe canavaua umanismului, care înalþã ºi coboarã creatorul pe spirale ascendente sau descendente. Cu rigurozitatea specialistului, Maria Toma-Damºa împleteºte, într-o formã originalã ºi atrãgãtoare, disponibilitatea analiticã ºi de sintezã, focalizându-ºi opiniile pe filonul spiritual al contribuþiei polivalente a scriitorilor amintiþi la îmbogãþirea patrimoniului nostru cultural-istoric, cu certã influenþã asupra modelãrii personalitãþii cititorului (Constantin Noica, Semnele Minervei publicisticã I (1927-1929); Aurel Pantea (coordonator), Sacrul în poezia româneascã; Nicolae Danciu-Petniceanu, Lumina de la Vãrãdia; Petru Popescu, Supleantul ºi O aniversare ºi o comemorare sau 5 noiembrie, simplã coincidenþã? ).

Tot cinci autori sunt exploraþi în capitolul VII, oportun intitulat Jurnale. Memorii, rezervat unor scriitori de certã valoare în universalitate ( Lev Tolstoi, Jurnal; W.N.P. Barbellion, Jurnalul unui om dezamãgit; George Orwell, Jurnalele, John Curran, Agatha Christie. Jurnalul secret ºi David Prodan, Memorii). Cu exactitatea documentaristului, dar ºi cu sensibilitatea literatului, autoarea ne dezvãluie personalitãþi complexe, care vibreazã cu intensitate în laboratorul creaþiei, oscilând între aspiraþia nemuririi spirituale ºi limitele biologice ale unor existenþe zbuciumate. Se cuvine a face o menþiune specialã pentru Memoriile lui David Prodan, care oferã informaþii remarcabile pentru activitatea ºi personalitatea istoricului împãtimit în eforturile sisifice de a investiga trecutul acestui neam mult încercat, care a influenþat destinul poporului român, apreciat a fi „mult mai valoros”.

În capitolul VIII, autoarea se opreºte asupra unor Scriitori hunedoreni, propunând câteva puncte de reper în prezentarea a zece apariþii editoriale hunedorene (Eugen Evu, Port rãnile tale; Iv Martinovici, Întoarcerea la Nausica; Mitroi Tomulescu-Cremenari, În cãutarea fericirii; Radu Igna, Valea proscriºilor; Ileana-Lucia Floran, Pustiul din suflet ºi Amurgul speranþei; Maria Vlaicu, Versuri târzii; Amelia-Maria Stanca, Pe tãrâmul adolescenþei; Romulus Lal, Imperialii din Bocºari; Livia Fumurescu, Ambalajul de staniol). Bine scrise, cu judecãþi valoroase ºi convingãtoare, asociate cu succinta punere în temã, respectând codul moral ºi cel profesional, dovedindu-se analistã a profunzimilor, apreciind implicarea socialã, experienþa moralã ºi probitatea umanã a autorilor, Maria Toma-Damºa se reconfirmã ca fiind un critic obiectiv, având experienþa evaluãrii creaþiei literare.

Capitolul IX dezvoltã un subiect de mare vibraþie patrioticã Asociaþiunea ASTRA – 150 de ani ºi Despãrþãmântul ASTRA Orãºtie „Aurel Vlaicu”. Informaþia bogatã împleteºte motivarea istoricã a genezei acestei asociaþii cu detaliile furnizate de actualul preºedinte al Despãrþãmântului, prof. Aurel Ursu, în articolul ASTRA la ceas aniversar, publicat în revista ASTRA la Orãºtie. Nominalizarea activitãþilor ºi realizãrilor Despãrþãmântului IX Orãºtie sunt enumerate ºi detaliate de cãtre doamna Maria Toma-Damºa cu responsabilitatea omului de culturã, conºtient de faptul cã eforturile contemporanilor de a continua strãdania înaintaºilor trebuie lãsate ca dreaptã moºtenire generaþiilor viitoare, care sã ducã mai departe fãclia iubirii de neam ºi þarã.

70Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012


Multiplul cifrei cinci, capitolul X, Interviuri se opreºte asupra a cinci personalitãþi din viaþa literar-filozoficã, din lumea presei, a cercetãtorilor, a oamenilor de afaceri ºi a rapsozilor, punctând existenþe care „au semãnat” pentru ca noi toþi „sã culegem” din rodul preocupãrilor ºi harului lor (Marcel Petriºor, scriitorul ºi filozoful; Lucia Liciu sau ziaristul total într-o jumãtate de secol; Dorin Petresc – un împãtimit doctor în istorie; Ioan Petrica – un om de succes; Ciprian Roman – rapsodul care a cucerit inimile românilor). Întrebãrile clar formulate oferã posibilitatea celor intervievaþi sã dea rãspunsuri edificatoare pentru cunoaºterea profilului uman sugerat, corespunzãtor titlului propus de doamna Maria Toma-Damºa. Suntem introduºi cu abilitate într-o lume a învingãtorilor, a perseverenþilor, a celor care oferã din harul ºi experienþa lor modele de demnitate umanã ºi de reuºitã, prin efort continuu ºi dãruire, ºtiut fiind faptul cã doar pasiunea ºi tenacitatea aprind fãclia aducãtoare de luminã celor din jur.

Meritã o deosebitã apreciere exprimarea clarã ºi convingãtoare a autoarei, ale cãrei fulguraþii lirice personalizeazã stilul scrierilor acestui apreciat volum, fãrã a afecta cu nimic experimentarea tehnicii de înlãnþuire progresivã a ideilor, care se nasc unele din altele, cu aceeaºi limpezime a gândului exprimat prin cuvânt.

Impresioneazã erudiþia doamnei Maria Toma-Damºa, confirmatã prin aprecierile Domniei-Sale, dar ºi prin referinþele bibliografice, oportun intercalate în structura complexã a materialelor din cuprins, mozaicate prin cifra cinci sau prin multiplul acesteia (cinci „planete literare”, cinci eseuri, cinci jurnale-memorii, zece scriitori hunedoreni, capitolul zece cu cinci intervievaþi).

Volumele proprii sau în colaborare, distincþiile, referinþele ºi fructuoasa colaborare la numeroase reviste contribuie merituos la completarea profilului intelectual ºi moral al doamnei Maria Toma-Damºa, a cãrei prezenþã îndelungatã pe tãrâmul culturii este model de dãruire a profesionistului, care se simte dator de a oferi din preaplinul sãu mãnunchi de gânduri ºi de simþire, bucurându-ne sufletul ºi îmbogãþindu-ne spiritual.

Livia FUMURESCU


71Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Dorina Br$ndu}a Landén: Nud ^ncrustat ^ntr-un bloc de ghea]@

Motto: ,,…doar noaptea îmi rãmâne miemai tandrã decât lumina lunii polare

- îmi cer scuze - eu m-am retrascu neliniºtea sufletului meu

rãstignit în cuie de aurmartor tacit la sinuciderea balenelor

albe”

Dorina Brânduºa Landén vine dintr-un fel de altã lume, dintr-un loc îndepãrtat, uneori ostil ºi rece pe care, în poezia ei chiar îl simþi la propriu. Aici, ori de ce fel ar fi ea, euforia pãleºte ºi devine argintiu-sticloasã ,,în ploaia rece”. Spaþiul vast, întinderile nemãrginite, aspre, îngheþate, împietrite stau inexorabil sub semnul mitologiei nordice sau scandinave. Categoriea spaþiului (fizic) nu poate exista fãrã acest tip de credinþe, care acceptã, cu bãrbãþie ºi curaj (aºa cum face ºi autoarea) adevãrul, aºa cum este el transmis ºi perceput de muritori. ,,Tu eºti în mine/ ºi mã îmbrac în tine” aminteºte oarecum de rugãciunea Crezul, doar cã în acest caz, zeul Odin sau Woden în varianta anglo-saxonã, corespondentul lui Zeus, este stãpânul cerului ºi al pãmântului, ,,pleoapa” echivalentul ochiului atoatevãzãtor. Odin este zeul morþii (chiar ºi al celei fizice), care miroase ameþitor ,,a migdale amare/ ºi a zãpezi nespus de adânci ºi stãtute”, este moartea care stã ,,între mine ºi zeu”, este zeul vegetalului pur din care ne naºtem, este zeul abisurilor ºi al primãverilor colorate de un anonim ,,pânã la spasmul/ la febra împerecherii brutale”, sau zeul vegetalului în care intrãm prin moarte ,,tu schimbã-þi carnea cu mine/ într-o zi/ îmi va creºte trifoi/ din podul palmelor”, este zeul rãzboiului, uneori al neputinþei exprimate prin furie, al înþelepciunii universale, al arborelui înþelepciunii, al cunoaºterii ºi al iniþierii, al raþiunii, care considerã cã ,,uneori viaþa este insuficientã.”

Odin este zeul rãtãcitor, care trãieºte sub semnul inspiraþiei poetice.

De aici analiza detaºatã ºi rece, însinguratã ºi precisã, tãioasã ºi dur exprimatã poetic, asemenea tãieturii precise fãcute ca de un chirurg. Dorina Brânduºa Landén, un Iona nordic (în latineºte Ionas înseamnã porumbel),încearcã sã-ºi gãseascã rãspunsuri la întrebãri majore.

Zilele ºi nopþile, timpul în general, capãtã întinderi mult mai mari decât ceea ce percepem noi în spaþiul sud-european, o altã dimensiune mai largã, mai mare, de necuprins, nelimitatã, dar supusã pecetei singurãtãþii. În mod paradoxal, ceea ce ar trebui sã devinã libertate absolutã este supus apãsãrii. De aici ºi profunzimea nostalgiei, sentiment care ,,nu se poate verifica matematic/ tinereþea se consuma pe neºtiute /se contracta scãpãrând de spaimã ºi efort/ …/ mestecând în tãcere lucrurile inutile”. Acþiunea verbalã în poezia Dorinei Brânduºa Landén este una de propulsare într-un timp ºi într-un spaþiu de viitor în trecut ,,voi fi o aripã de fluture/ pulbere contemplând/ creºterea ierburilor/ transparenþa ascunsã/ ochiului ºi auzului// eu voi fi/

72Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012


lotus/ în ceasul când se însãmânþeazã/ pãmântul/ grâul rodind/ fãrã de mine.” Timpul Dorinei Brânduºa Landén nu doar se dilatã acolo, ci se întinde la nesfârºit. El pleacã dintr-o descriere peisagistic impresionistã ,,aproape de golf/ dar foarte departe/ nici nu mai vãd marea/ o mânã albã de sare/ ridicatã spre cer.”

Titlurile poeziilor din Vânzãtorul de imagini anunþã definiþia ce urmeazã sã fie datã în poezie, în timp ce în volumul La nord de sufletele voastre definiþiile nu mai existã, poeziile fiind doar consecinþele titlurilor. De exemplu: Planeta - ,,se adunã planetele la primele semne/ aproape mi-e fricã”, sau Biografie - ,,Biografia mea e desãvârºitã/ … / în împãrãþia regilor ºi nebunilor/ noapte dupã noapte joc ºah/ cu bizare chipuri de os/ încã umed”, sau Tulburare - ,,Pasãrea aceea mare grãbind spre miazãnoapte/ … / ce devorantã furie muºcând aerul întunecat cu zãpada/ o-nvãluie îmbrãþiºarea pãmântului/ uºor tulburatã/ carne care ninge/ pielea planetei umflatã”, sau Zbor - ,,zborul/ aceastã posibilitate/ pe lângã care am trecut/ cu mult înainte de a înþelege/ cã voi muri singurã/ cu globurile ochilor/ foarte albe.”

Poeziile Dorinei Brânduºa Landén trimit ºi amintesc de vremurile de început când ,,într-o dupã-amiazã de duminicã/ acolo unde nimeni nu vine din urmã/ ºi umbra se amestecã înainte/ ca soarele sã fi strãbãtut cerul/ au fost doar preliminariile” sunt bântuite de singurãtate. Ele sunt ca niºte fotografii sepia dintr-un album. Le citeºti / te uiþi la ele ºi fiecare poezie / fotografie îþi sugereazã altceva. Ele alunecã uºor în metafora de la timpul verbal prezent, într-un prezent ancestral, cu valoare axiomaticã, de la raportul cu Dumnezeu, pe de o parte, la raportul femeie / bãrbat pe de altã parte, cãtre femeia creatoare, poeta ajungând în final la poezia de dragoste unde, desigur, registrul se schimbã în totalitate, atingând, chiar la propriu, cote de senzualitate nebãnuitã.

Mergând pe ideea de auto-definire, poeta încearcã din ce în ce mai mult sã se explice faþã de ,,adevãrata greutate/ vestitoare/ a unei libertãþi provizorii” în contextul obârºiei ei. Teoriile abordate sunt diverse. De exemplu teoria cercurilor concentrice, o ,,geometrie interioarã/ mã circumscrie într-un cerc/ … / singurãtatea trupului meu/ … / prefigurãtoare a morþii ºi neantului/ SOLEDAD”, care-i preiau imaginea mãrind-o din ce în ce mai mult, acel coºmar în care poeta se simte prinsã, fãrã ºansã de scãpare.

Rãmân ºi mai plãcut impresionatã la lectura poeziei Maraton, care mã duce cu gândul la Cezar Ivãnescu; aceeaºi spaimã nesubstanþialã, dar care cuprinde sufletul ºi fiinþa cu perfidie ,,spaima de a gãsi înlãuntrul tãu spaþii albe/ nesubstanþializate adicã/ a sosit clipa adevãrului fãrã nici un preambul”, paradoxuri (de genul celui imaginat de Cezar Ivãnescu ,,! Nu-ºi uitã carnea tiparul ei ciudat” - Rod).

Lumea Dorinei Brânduºa Landén este abstractã, oamenii ei sunt asemenea literelor alfabetului sau asemenea ,,figurilor de ºah pe o masã de jad”, fãrã putinþã de control a existenþei lor, sau a miºcãrilor pe care ar vrea sau ar putea sã le facã. Miºcãrile sunt impuse, dictate de undeva din noapte, piesele de ºah fiind doar simple figuri ce se proiecteazã în tainã într-un univers miniatural o ,,scoicã înlãuntrul cãreia zaci tu.” Universul din scoicã, închis, mic, fãrã perspectivã ºi luminã este poate cel al

73Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012


peºterii lui Platon, la fel limitatã, în care doar vânzãtorul de imagini, cu imaginaþia lui din ,,cristalul de stâncã” are controlul, pentru cã el este o plãsmuire realã, dar fãrã de trup, care se naºte din aburi, domnind peste o lume aparentã, existentã în prezent ºi populatã cu jaguari solitari sau într-un viitor trecut populat de tainicii traficanþi de cuneiforme. Ciudat, mai încolo se adevereºte cã lumea aceasta este ca un oraº într-un suflet.

Oraºul este perfect construit, asemenea structurii chimice organice a unui cristal de sare, în ea înfloresc trandafiri, ea predispune la imaginaþie, este un întreg peisaj. Aceasta este lumea poeticã a Dorinei Brânduºa Landén, în care nordul este blestemat, apa este amarã, crezul este întruchipat în totem, zeii abundã, ,,aerul/ este mai greu decât/ forma de pasãre/ pe retinã”. Aceasta este lumea oniricului în care însãºi poeta viseazã cã-ºi aminteºte de un somn din viitor când ea era fluidã ºi se iubea cu o groapã de lei. În proiecþia viitoare a timpului trecut din vis, se fãcea cã ea se afla într-un oraº, pe o stradã pustie, în care ,,visele se metamorfozeazã în bãtrâne reverenþe/ … / cu ochii ºlefuiþi în faþete/ în toatã desãvârºirea

unui peisaj abstract.” Lumea aceasta este legatã de lumea pe care noi o percepem prin omul de lângã noi. Lumea aceasta bântuitã de mituri ºi taine, aduce la luminã realitãþi sigure (?!) ,,roca rãbdãtoare”, aerul care miroase a praf, deºeurile industriale, vrãbiuþele zgribulite, continentele în derivã, disperãrile controlate, foametea, ,,lanuri de ovãz cu spicul moale”, teama zilei de mâine, cimentul fierbinte, frumuseþea ºi murdãria oraºelor. Aceasta este lumea în care oamenii voit vor rãni, dezmierdând buzele ,,cu o urmã de sânge”. Lumea aceasta cu mii de chipuri, este nãscutã din repaosul somnului, adicã din ,,nucleul propriei morþi/ din care nici soarele de la miezul nopþii/ nu-l mai trezeºte”, neavând cum sã lupte împotriva întunericului dupã care omenirea a fost creatã, ea fiind însetatã permanent de repaos.

Dorina Brânduºa Landén este vânzãtorul de imagini sau numãrãtorul de vise, care va încerca sã converteascã durerile, cãutând un alt fel de vizibil pe care nimeni sã nu-l revendice, dar care sã poatã fi integrat oriunde.

Pornind de la un peisaj în care timpul a întârziat, mergând spre un sfârºit de zile, strãbãtând cimitirul iernilor polare, intuind umbra lupilor albi, a dimineþilor pline de ploaie, auriul verii, culorile calde ale anotimpurilor, dar fiind ,,nãscute statui din rugina/ corãbiilor cu naufragiaþi/ într-o eternitate mizerabilã”, încercând prin ,,voluptatea tãcerii/ sã ne modelãm destinul nostru de cearã”, ,,putrezind pe buze roºii hulpave” pânã sã ajungem sã ne transformãm ,,în marionete ipotecate pe viaþã”, Dorina Brânduºa Landén ne propune întoarcerea la O lume nouã, care sã porneascã de la ora ,,Zero/ acestui ceas prevestitor de moarte/ ora când chipurile noastre se schimbã/ declinându-ºi apartenenþa la pãmântul/ dulce amar pe care pãrinþii/ încã în carne ºi oase/ îl sapã cu mâinile goale/ continuã sã trãiascã/ sau le reteazã ºi mor”.



74Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Pe c$t de dreapt@ este Judecata apei,pe at$t suntem de vinova]i/nevinova]i

Dupã ce de La nord de sufletele voastre – ale noastre, ne-a arãtat cã e întotdeauna înlãuntrul lor, Dorina Brânduºa Landen a venit din nou anul acesta, tocmai din Suedia, sã ne aducã bucuria versurilor nãscute din îndelung elaboratele tristeþi, pornite de la acelea primordiale.

Volumul de poezie Judecata apei e covârºitor prin cât de adânc cântãreºte dreptatea de a (mai) fi: fiinþe ori umbre gânditoare. Cãci: „Adevãr îþi spun – auzi-mã! / Încã de dinainte de naºtere / suntem insule pãrãsite.// Strãbunii ne-au lãsat moºtenire/ hãlci de singurãtate/ ºi-un dor cãruia nu ºtim/ ce nume sã-i dãm” (pag. 68 ).

Sunt, mai întâi, „Amurguri” (pag. 7 – 19) existenþiale, care ne vin din preajma naºterii ºi alunecã în timp, pe mãsurã ce suntem tot mai aproape de marile momente ale întrebãrilor cu o mie de rãspunsuri. Pentru cã, într-un final, „Din ceaþa primarã o mie de ochi/ ne privesc ciudat/ ne mãsoarã retrospectiv viaþa/ ne numãrã toate greºelile/ ºi-ntr-o dupã-amiazã/ vãrgatã de umbre/ ne condamnã la judecata apei:/ doar dacã te îneci/ eºti nevinovat” (pag. 69). Totul e incert, totul se naºte ºi dispare când forþe naturale, nu neapãrat oculte, poruncesc: „Adevãr îþi spun – auzi-mã!/ pâinea noastrã nu s-a copt/ nici o sãmânþã n-a încolþit/ rãnile pãmântului zãmislit din vâlvãtãi/ încã nu s-au închis.” (pag. 55).

Dacã mai întâi a fost „Izvorul limpede”, pe când „Zei anonimi ºi þâfnoºi/ se nãruiau în lumina zorilor./ În zbaterea-i aurie/ ziua pãrea gata sã explodeze…” (pag. 7), au urmat câte o zbatere de copilãrie, de adolescenþã, de maturitate, pânã când dintr-o datã, în „Noiembrie 1988”, „Într-o sâmbãtã seara/ a bãtut clopotul/ a bãtut ºi i-a împietrit limba./ Nu era sãrbãtoare.” (pag. 19). S-ar fi zis cã Dorina, odatã ajunsã în „Casa de sticlã”, ar fi trecut pe þãrmul cu mulþumirea de sine, însã pentru poeþi, acesta nu existã!; ºi de unde sã rãsarã, când e vorba „Sã supravieþuieºti sub munþii fãgãduinþelor/…/ Sã te naºti la întretãierea apelor/ valul în þãrmul pieptului sã te izbeascã./ Puhoiul te înalþã ºi-n cele din urmã te leapãdã...”. („Meditaþie în grãdinã” - pag. 23).

Aº mai zice doar atât, iatã câtã dreptate la judecatã e în versurile Dorinei, indiferent de „verdictul” apei: „Cineva calcã pe propria-i umbrã/ altul de vinul somnului de-o mie de ani/ se îmbatã / copacii îºi schimbã pielea/ epiderma lor e în cãutare de prieteni...” („Duminicã în Piaþa Domului” – pag. 32). Undeva ne regãsim, sunt sigur, fiecare dintre cei ce am gustat din echilibrul confuz al acestui noian de întrepãtrunse vieþuiri transfigurate în interminabila poezie…

Daniel MARIAN


75Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Rom$nii sunt cumin]i...Cãrþile au destinul lor, se ºtie. Existã însã cãrþi care apar în momentul cel mai potrivit.

Nici mai devreme, nici mai târziu. Vin sã desluºeascã, sã rãspundã mãcar în parte la unele întrebãri care ne frãmântã, vin parcã sã despartã apele, sã aleagã adevãrul de sub mâlul minciunii, al mistificãrii. Este ca ºi cum cineva ne-ar pune în faþã o oglindã mãritoare în care ne vedem aºa cum suntem. Nici mai buni, nici mai rãi decât alþii. Trebuie doar sã ºtim bine de unde venim ºi, prin toate hãþiºurile, încotro ne îndreptãm. O asemenea carte este cea foarte recent apãrutã la Editura Compania, exact când aveam cea mai mare nevoie de desluºiri. Se numeºte „Strategii de supravieþuire în istoria poporului român” ºi are subtitlul „Cuminþenia pãmântului” (cititã pânã la capãt, se va vedea de ce). Autorul este eruditul intelectual, profesor, diplomat Mircea Maliþa, unul dintre cei extrem de puþini foºti miniºtri ai învãþãmântului din România care a meritat cu adevãrat sã stea în fotoliul lui Spiru Haret.

Ce înseamnã aceastã carte, aici ºi acum, adicã în România anului 2012, aflãm dintr-o succintã, dar esenþialã prezentare fãcutã de editorul ei, scriitoarea Adina Kenereº. Cu permisiunea domniei sale, preluãm mai jos textul.(D.T.)

***

Un lung moment negru, acumulare de crize, orizont închis... În termenii lui Mircea Maliþa, asta înseamnã cã România se aflã sub o „patã”. ªi România a cunoscut destule pete în istoria ei. Dar petele vin ºi trec. Unele sunt lungi, dureroase, par cã i-au ºters pe români de pe faþa pãmântului. ºi, miracol!, românii reapar, se reformuleazã, se readapteazã, continuã sã alerge într-o cursã din care pãreau sã fi fost eliminaþi.

Se cheamã cã au „supravieþuit”. Oare cum au fãcut? Cum de scot iarãºi capul dupã milenii de confruntãri militare ºi diplomatice, dupã atâtea întârzieri «civilizaþionale» ºi atâta rezistenþã „culturalã”, cum de mai miºcã, striviþi între imperii?

Dupã mii de pagini citite ºi poate tot atâtea ore de reflecþie, Mircea Maliþa expune în 350 de pagini strategii conºtiente ºi inconºtiente de prezervare practicate în þãrile române, modele

76Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012


vechi ºi moderne de interpretare a reacþiilor ºi a cãmãrilor în care se acumuleazã experienþa unui popor.

Face portrete de eroi ºi de înþelepþi, rescrie istoria naþionalã din perspectiva încercãrilor dramatice de a dura în condiþii neprielnice.

Analizeazã celebrele noastre atribute – cuminþenie, rãbdare, viclenia celui mic în faþa celui mare etc. – ºi celebrele noastre defecte – lene, hoþie, ticãloºie etc. – care îi apar ca niºte moþãieli ºi pãcate fireºti atunci când contextul nu ne oferã motivaþia necesarã pentru a ne mobiliza. Îi rezumã util pe cei care ne-au înþeles bine, ca ºi pe cei care doar au crezut cã ne-au ghicit.

ªi sfârºeºte prin a ne reîntrema moralul: n-am fost noi cei mai proºti în ultimii ani! Suntem, ca atâþia alþii, victimele degradãrii acelui sistem occidental pe care, dupã o îndelungatã „patã” a dictaturilor, ne-am repezit sã-l îmbrãþiºãm tocmai atunci când el „transforma cetãþenii cu identitate confirmatã de stat în consumatori ce se legitimau cu carnetul de cecuri .”

Aflãm în carte ºi un exerciþiu de prognozã – un domeniu în care Mircea Maliþa exceleazã de mult. ªi ce se întrevede pentru noi? Sunt posibile mai multe scenarii, ca de obicei. Dar, fie cã românul face pe mortul, fie cã se rãzboieºte cu încã activele „curente extremiste dizolvante ºi decadente” (neoconservatorism, neoliberalism, postmodernism...), tot va supravieþui.

Va duce, adicã, mai departe gena lui cu doinã, cu brazi, cu stele, cu vatra aceea pe care veºnic bunicii le vor spune nepoþilor poveºtile lor despre suferinþele nemeritate ale unui ADN foarte bine înzestrat, flexibil ºi tenace. Un soi de basm al rezilienþei.ro.

Adina KENERES


77Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

V$rstele poezieiTot mai citesc ºi recitesc cãrþile de versuri ale

poetului Nordului, George Vulturescu. Misterioasã ºi magnificã lume, desprinsã dintr-o heraldicã purã, conservatoare de istorie ºi tradiþii nealterate de mâzga civilizaþiei.

Cu ceva vreme în urmã, fãrã sã mãsoare curgerea timpului, apãrea la Editura Brumar din Timiºoara (2007) un volum de excepþie, ºi poezie, ºi graficã interioarã splendidã (aparþinând artistului plastic Dorel Petrehuº), ºi o copertã sugestivã pentru civilizaþia lemnului – blazon de pe scutul unui cavaler descãlecãtor de þinut – realizatã de Aurora Cãlin. Carte simbolizând un autor prestigios, elegant în rostire, profund în cugetare. Aº spune cã mã aflu în spaþiul runelor, ºi ele nordice, sacre ºi pline de mit. Poetul e trup din trupul Nordului, de unde-ºi ia puterea rostirii: „Paºii mei se leagã de paºii dinainte/ precum se leagã o literã de altã literã”. În munte, ca un mag rãmas din timp, va cãuta imaginea unui Dumnezeu în oglinda sufletului sãu: „Cum sã devin o oglindã a întâlnirii cu Tine, Doamne? / Cât real este în frumuseþea unui copac pârjolit/ de trãsnet?” Aºa cum lupul-alfa îºi conduce haita la vânãtoare, aºa ºi poetul e cãpetenia din fruntea cuvintelor, aºezându-le în poezie: „ Este un lup care merge în faþa celorlalþi lupi/ este o literã care se aºazã înaintea literelor.” Îngerul este cãlãuza dumnezeiascã a meºteºugarului de cuvinte. Aici, de pe piscuri, neputându-L vedea ºi ºti pe Domnul, nu-i rãmâne „decât sã privesc norii, îmbibaþi de culoarea luturilor”. ( ).

Obsedantã e piatra în poemele lui George Vulturescu. Parcã am sta ºi contempla menhirele ºi dolmenele unei lumi de demult, supusã unei arheologii poetice. De pe Piatrã nu s-au ºters rostirile orfice. Saga este redatã luminii ºi iluminãrilor. Logosul e reconfirmat ca principiu al Genezei ºi se identificã cu însuºi Dumnezeu. Poetul e îngerul ce aduce vestea divinã, e intermediarul între Cer ºi omul efemer, e un strigãt ce „trece din literã în literã/ legând morþii de vii”. Cuvântul pãstreazã memoria Începutului: „poemul e un cuib/ unde trupul meu cu amintiri ºi cu febre/ e un ou cald...” Vine ºi tristeþea psalmistului, cãruia nu i se aratã Cel de Sus: „Nici nu vii spre mine, Doamne, nici nu Te/ îndepãrtezi. Te scufunzi în Tine cu fiecare strigãt/ al meu ca ºi cum aº sãpa cu strigãtul în/ trupul Tãu ºi nu dau nici de un fir de apã/ în care sã-mi înec memoria în memoria Ta.” Sunt incompatibile cuvintele Domnului cu cele ale Omului, aºa cum veºnicia nu încape în vremelnicie: „Asta am sã-Þi spun/ asta suntem: sub literele din biblii sunt/ muºuroaie de lut/ un clopot de lut ne sunt literele,/ de cenuºã/ vântul o împrãºtie, o duce spre/ ochiul Tãu gol/ în care reaprinzi literã cu literã/ numele cu care ne chemi.” Dialogul imaginar între Marele Anonim ºi noi, iute trecãtorii anonimi. (Ditirambi. Pe Pietrele Nordului).

Cuvintele îmbracã hlamida sacralitãþii în rostiri ºi gesturi oraculare numai aici, în Nord, unde

Numai piatra stã sã aºtepte fulgerul

Gheorghe Vulturescu

78Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012


toate sunt altfel, rotirile Cerului ºi ale pãmântului se împletesc ºi se împlinesc una prin alta. Nopþile Nordului sunt tot atât de lungi ca zilele, loc din care abia se mai zãreºte începutul timpului ºi al luminii, iar apusul pare o amânare la nesfârºit. Spaþiul acesta e al unui prezent etern: „În Miez de Noapte literele/ îmi par copaci rãmuroºi cu/ scorburi tumefiate, hãuind./ Puteþi vedea singuri:/ Iarba nu se usucã niciodatã în Nord,/ piatra nu se macinã,/ vântul nu lâncezeºte,/ fulgerele nu contenesc.” Poetul e sangvinic, ca lupul prãdãtor ce-ºi potoleºte setea cu sângele vânatului ºi-ºi ia puterea din carnea vietãþii doborâte: „sângele meu fierbe în litere ca vinul în butii.” E o senzaþie de imens vitalism, o atmosferã de ritual al triumfului nemuririi, al puterii celui ce-ºi potoleºte arºiþa cu licori magice (Sub lunã eu ºi lupul). Artistul are o singurã stare stãpânitã de unica vreme a literelor: viaþa lui veritabilã ºi inconfundabilã. E singurul dar cu care-i îmbie pe ceilalþi, izvorât din sudoarea minþii ºi a sufletului sãu: „Aº vrea sã vã las litere care ard ºi-i fac verosimili/ pe ceilalþi care se apropie/ litere care ard cu flãcãri mai înalte decât spaima din creier/ litere ca niºte þãruºi mai înalte decât coloanele templelor.” Numai cel iniþiat ajunge sã descifreze tainele cuvintelor, cel care are har ºi stãpâneºte focul din litere: „Cine a aprins un foc în noapte/ ºtie ce e litera/ douã pietre/ douã lemne.” Revine mereu, ca un leitmotiv, disputa inegalã între nepãtrunsul logos divin ºi rostirea poetului, înger cãzut ºi decãzut din drepturi, dupã rãzvrãtire, ajuns pe tãrâmul spaimelor ºi al fricii de propriile cuvinte: „Litera n-are ochi/ în ea nu te vei putea oglindi, Doamne,/ toate pliurile ei sunt umplute cu mâlul spaimelor mele.” Cu adevãrat, poetul e un „vânãtor de fulgere”, pândindu-le de sus, de pe Pietrele Nordului. Lupi, sihle, pietre, fulgere, litere, cãprioara ºi mielul – iatã axele lumii lui George Vulturescu, axix mundi în jurul cãreia graviteazã rostirea, glasul, ecoul din peºterã (A venit vremea literei).

În poemele lui ni se reveleazã cititorul ºi tãlmãcitorul de semne de departe, ºi de zodii de la care nu ne putem abate, „precum ochii care vin la cãrþi, mereu alþii,/ sã rãsfire literele” (Moartea ºi lectura). Se pare cã bãtrânii îngeri s-au refugiat în pietre ce strãjuiesc la marginile drumurilor intrãrile ºi ieºirile

din mit, din dimensiunile unor locuri cu semn ascuns, cum ar fi Pietrele Nordului, urme de templu fãrã porþi de acces sau cu intrãri ascunse ºi neîngãduite paºilor oricui. Numai Piatra Nordului „ºtie numele morþii”. E ceva aici din locul unde jocul ielelor, goale sub razã de lunã, întunecã soarta ºi se roteºte a stingere de lume. Femeia e nãscocitoare de destin, cu trupul ei ademenitor, anulând voinþa bãrbatului îndrãzneþ. Parcã am mai întâlnit cândva, în Lostriþa lui Vasile Voiculescu, fascinanta femeie îmbietoare la iluzii, la himere: „Acolo am/ întâlnit-o sus pe Munte: era goalã pe pietre/ ºi dansa în ploaie. Am iubit-o acolo ºi din/ pietrele acelea ne-am fãcut casã”, adicã s-a nãscut poezia (Unde este o piatrã apare ºi îngerul). Pentru cã în poezie literele se nuntesc, altfel aceasta nu se naºte ºi nu-i.

ªi totul e cugetat ºi rostit în mijlocul acelaºi al lumii, la crâºma lui Humã, pe malul Someºului, ca la hanul Ancuþei, ca în poiana lui Iocan, loc de izvor al înþelepciunii, mai la vale de Pietrele Nordului.

Aurelian SÂRBU

%n V$rte}c@, pe urmele v$lvei

79Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Deºi trecusem de multe ori prin apropiere, târziu am realizat cã locul respectiv are un aer de sãlbãticie ºi pitoresc rar întâlnit. Este vorba de o scurtã porþiune dintre dealuri, în care pârâul Juncului a sculptat niºte chei mici dar frumoase, ca o bijuterie lucratã în filigran. Drumul care face legãtura între satele Dumbrava de Jos ºi Dumbrava de Sus trece pe deasupra lor. De sus nu poþi vedea mare lucru, decât o apropiere accentuatã a dealurilor povârnite ºi o prãpastie în mare mãsurã camuflatã de vegetaþia abundentã. Arbori de soiuri diferite, de la salcâm, pin, salcã, arin, soc, pânã la carpen ºi fag, îºi împletesc frunziºul, þesând un covor compact în diverse nuanþe de verde. Împletitura de ramuri nu permite ochiului sã descifreze ce se ascunde sub marea de verdeaþã.

Ca sã aflu, nu aveam de ales, decât sã o iau la picior pe firul vãii Juncului, într-o zi toridã de varã. Intrãm pe firul vãii, desculþi ºi despuiaþi, în aval de chei, în zona numitã Vârteºcã. În stânga se înalþã ameninþãtor un deal cu denumirea de Leorzat, iar pe dreapta strãjuie o altã înãlþime invadatã de salcâmi ºi pini rãzleþi, cu numele Deluþ. La poalele dealului Leorzat, în apropierea vãii, pe niºte dâmburi mai domoale sunt aºezate câteva gospodãrii. Înãlþimea dealului din spatele lor pare sã le striveascã. Valea face aici un cot larg, lãsând loc pentru un mic drumeag ºi porneºte mai apoi spre sat scãpatã din strânsoarea cheilor.

Depãºim zona gospodãriilor amintite, lãtraþi cu insistenþã de câþiva câini. De aici încolo, dealurile vin pânã în marginea vãii. Pãrelnicele porþiuni de luncã sunt invadate de urzici, brusturi, scaieþi, tufe imense de soc ºi crengi putrede. Curele groase aproape cât mâna de curpeni bãtrâni atârnã ca ºerpii prin sãlbãticia tufiºurilor, sau printre crengile bogate ale sãlciilor ºi arinilor.

Ajungem la primul prag de piatrã. Valea este strânsã aici între stânci ºi se aruncã peste prag de la o înãlþime de vreo jumãtate de metru. Scãpatã de prag, albia se lãrgeºte formând un mic ºtrand natural cu apã limpede-verzuie. Câteva raze de soare scãpate prin frunziºul bogat deseneazã roiuri de luminiþe dansânde pe suprafaþa netedã a ochiului de apã. Mã arunc în undele îmbietoare nu fãrã a face niºte grimase disperate la contactul cu apa destul de rece, cu toate zecile de grade de afarã. Sub cascadã, apa îmi ajunge pânã la umeri. Dau un ocol înot micului ºtrand natural, încântatã ºi învioratã de undele reci.

Aici, cu ani în urmã era raiul de varã al copiilor satului. Dupã ce închideau vacile ºi pânã spre searã când trebuiau sã fie din nou slobozite la pãºune, o zbugheau la joacã ºi hârjonealã, aici, în apele reci de sub Sun. Denumirea locului provenea probabil de la sunetul pe care apa îl fãcea duruind la vale printre stânci ºi peste praguri. E drept cã pe lângã vite mai aveau ºi alte responsabilitãþi: ba de sapã, ba de întors fânul, ºi multe altele câte se mai ivesc de fãcut pe la casa omului, dar scalda zilnicã la Sun nu era ratatã nici într-o zi.

80Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Luau bulboanele la rând, sãreau de pe bolovani în apã, de multe ori cu capul în jos, mai ceva ca niºte raþe, se stropeau, se bãlãceau, se alergau prin undele verzi, ascunzându-se de soarele fierbinte ºi de zãduful verii.

Dar dintre toate, cea mai fainã ocupaþie era prinsul peºtilor. Cu mâinile goale vârâte pe sub pietrele mai mari sau mai mici, pe sub maluri invadate de rãdãcini sau alte rãgãlii, nu exista pentru copii zi fãrã noroc. Cât ai clipi, zburau prin aer pe mal peºti lucitori ce se zvârcoleau o vreme amarnic pe piatra rece sau încinsã de soare, dupã caz. Din burta de cleºtar a pârâului ieºeau la

ivealã cleni mari, argintii, scobari cu buza tãioasã sau mrene mustãcioase, cu pete maronii pe spate. Cei mai norocoºi prindeau pe la praguri câte un pãstrãv pistruiat. Cu ce chiote întâmpinau copiii fiecare astfel de reuºitã pescãreascã! Era incredibilã bogãþia în peºte a apelor de atunci!

Dar voioºia grupului atingea cote maxime când de sub rãdãcini sau pietre era scos în mânã câte un ºarpe, câte un broscoi cu ochi bulbucaþi sau câte un rac. Zbierãte, chiote, râs, bucurie, toate se împleteau þâºnind din mijlocul cetei de copii întãrâtaþi de toate aceste aventuri incredibile din mijlocul râului.

Însã toþi aveau o spaimã… Li se ridica pãrul în vârful capului, chiar ºi aºa ud cum era, când îl vedeau pe Gigel sau Buzgaru cum îi spuneau unii, sau ºi mai bine „vâlva lupilor”, cum îl ºtia toatã rãsuflarea din împrejurimi. Venea tiptil, parcã neauzit, ca o jivinã, cu pãlãria lui soioasã trasã pe ochii cu uitãtura pieziºã de sãlbãticiune hãituitã, cu nelipsita lui raniþã jerpelitã în spinare. Dinspre raniþã se auzea mereu un zornãit metalic, parcã de monede, sau alte mãrunþiºuri metalice. Pãºea încet, cu grijã, peste pietre, prin apã, prin urzici, brusturi ºi alte bãlãrii, aruncând priviri iscoditoare în jur. Copiii se strângeau ciotcã unul în altul urmãrindu-l cu teamã. Toatã vitejia ºi zbenguiala le trecea la vederea lui.

-Mã, ce-aþi tãcut aºa?! Nu mai aveþi grai? Cã doar n-aþi vãzut un lup fioros? Sunt eu, Gigel, zis Buzgaru, nu mã mai cunoaºteþi?

-Ba…vã ºtim! îngãima cel mai mare din grup.

-Da' cu ce treburi? întreba altul.

-Ia, îi vremea sânzienelor, ºî acu îs bune de cules buruienile de leac. Nu ºtiu cum, da' tare le mai place lor locul ãsta. Culeg limba soacrei de-aici, de pã stâncile din Sun ºî rugi de mure. Îs bune pântru rãrunþ. Ferigã pântru viermii de maþe, podbal ºî urzici pântru reume ºî curãþarea sângelui ºî multe alte buruieni, cã îs cu duiumu' pântru tãte durerile omului.

Pãºea cu atenþie, se uita în stânga, se uita în dreapta, mângâia câte o plantã, trecea apoi mai departe, iar se oprea ºi culegea câteva fire verzi pe care le punea cu grijã în raniþã. Copiii parcã nici nu clipeau pânã nu-l vedeau dus în treaba lui.

Mulcomiþi dintr-o datã din hârjonealã, se aºezau pe stâncãriile din jur care mai la umbrã, care mai la soare, dupã preferinþã, ºi începeau a povesti pânã uitau de ei.

81Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

-Mã… da' astãzi nu ne-o mai zîs cã de nu sântem cuminþi ne bagã la scorburã!! Tare-mi era fricã când zîcea aºa!

-Nici cã mai cheamã lupii n-o mai zîs! se uimi altul.

-Cã parcã ºi poate el sã-i cheme! sãri cineva mai cãpos.

-Cum sã nu! reveni cel dinainte. Doar mi-a povestit mie bunicul ce-a pãþit cu el. Staþi sã vã spun… Bunicul era vânãtor bun, aºa cum ºtiþi. Plecase într-o toamnã la vânãtoare. De la Topliþã mai încolo, sub culmea dealului, într-un pâlc de pãdure de carpãn cu lãstãriº mãrunt la poale, simte cã miºcã ceva în frunziºul pãlit de brumã. Nu mai stã pe gânduri, ocheºte ºi trage cu puºca. Când se duse cu Doru Ilenii sã vadã ce-i, iacãtã dau peste o lupoaicã doborâtã, de toatã frumuseþea… Avea blana suraticã iar pe spate trãgea în cãrãmiziu ca ºi frunzele de toamnã. Era o lupoaicã tânãrã, nepuiatã încã, pentru cã avea sfârcul þâþelor rozalii. De-abia au cãrat-o pânã acasã, aici în vale. Era mare ºi grea. Au jupuit-o de piele - avea o piele tare, tare frumoasã - ºi apoi au sãpat o groapã adâncã aici, în pietriºul pe care îl lasã valea când vine umflatã, în curbã, mai jos de casa noastrã.

A doua zi bunicul se întâlneºte cu Gigel, cunoscut de toþi drept „vâlva lupilor”.

-Mãi Pãtrule, tu ai puºcat ieri o lupoaicã! Aºa-i, ori ba?

-Am puºcat, nea Gigel, am puºcat.

-Da' ce rãu þ-o fãcut? O vinit la oi?

-Nu, n-o vinit.

-No, apãi rãu o sã-þi parã dacã ai fãcut lucru' ãsta. O sã vezi! Lupoaica era „fetiþa” mea. Cea mai dragã pe care o aveam. Sã-mi spui numa unde ai îngropat-o ºi poate te iert…

-Pã deal am îngropat-o, da' nu mai ºtiu egzact locul. Nu þi-l ºtiu spune precis.

-Apãi, trãbã musai sã mi-l spui. Cã vreau io sã-i iau labele ºi beregata. ªtii cã labele îs bune pântru copiii cu „lupare”, ºtii, petele alea albe care li se fac pe limbã când îs mici. Labele le treci pãn apã ºi dupã aceea o dai la copil s-o bea sau îl freci cu ele pe limbã. Îi trece negreºit. Iarã glicanu sau beregata cum îi mai zice se pune la urdiniºul stupilor. Primãvara la primul zbor, albinele trãbã sã treacã pãn el. Stupii aceia or fi la varã tare harnici ºi- o sã adune multã, multã miere.

-Îþi zic zãu, cã nu mai ºtiu unde am îngropat-o… Pã undeva mai sus de locul lui Niculãiþã, ãla Dintre Carpeni.

-Nu vrei sã-mi spui? Lasã cã þ-o pãrea þie rãu, nu-i bai!

Bunicul ºtia cã se pot face farmece grele cu oase de lup ºi-i era tare fricã, de aceea nu a vrut sã-i spunã unde a îngropat lupoaica.

82Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Însã zilele urmãtoare Gigel a umblat ca beteag, ca un om nebun, cu priviri rãtãcite ºi pline de disperare prin împrejurimi, adulmecând cu nãrile-i mari ierburile, aerul, vântul, pãmântul, apa ºi stâncile. Pãrea tot mai epuizat ºi mai abãtut, cu fiecare zi ce trecea…

La vreo sãptãmânã dupã întâmplare, trecând pe lângã vale bunicul zãri groapa lupoaicei desfãcutã, ca o ranã urâtã în malul apei. Pietrele care o acoperiserã pãreau zvârlite cu furie care încotro. Imaginea respectivã îl împietri. Pãrul i se ridicã în vârful capului ºi o groazã teribilã puse stãpânire pe el.

Din acea zi îi pieri toatã liniºtea. Nici în casã nu mai avea liniºte. Pãrea cã din unghere îl privesc ochii rãi de foc ai unor fiare turbate. Guri fioroase cu dinþi ascuþiþi ºi bale curgânde îl ameninþau în visele transformate de acum în coºmaruri terifiante. În spatele lui parcã auzea mereu paºi furiºaþi de jivine flãmânde. Ajunsese curând un om livid, bolnav, cu priviri rãtãcite, un om ce tresãrea la cel mai mic zgomot. Ziua în amiaza mare dacã mergea pânã în centrul satului, lua puºca cu el, ascunsã într-un sac de iutã. Nu mai avea liniºte…

ªi veni ºi ziua când un lupan cât îi mai mare sãri în þarcul oilor ºi cât ai clipi, doborî vreo cinci oi. Cu botul însângerat se întorsese spre casã, de parcã ar fi vrut sã se arunce ºi asupra oamenilor care rãmãseserã muþi privind atacul fulgerãtor din þarcul oilor. Câinii scheunau ºi se vârâserã toþi prin unghere dosnice. Se rãzgândise apoi, sãrise gardul fãrã sã ia nici o oaie, fãcându-se nevãzut.

Acelaºi lucru se întâmplã ºi în ograda ortacului de vânãtoare, la Doru Ilenii. Oile care le-au rãmas celor doi vânãtori dupã atacul neaºteptat al lupului pânã în primãvarã au murit una câte una de o boalã ciudatã, necunoscutã…

Aºa a pãþit bunicul cu lupoaica împuºcatã ºi cu „vâlva lupilor”. Dar tot el îmi povestea despre alþii din sat care l-au supãrat pe Gigel sau au fãcut bãºcãlie cu privire la „puterile” lui. Neluþu lui Andron a stat o noapte întreagã cocoþat într-un copac, cu lupii aºezaþi roatã la rãdãcina acestuia. Din când în când îºi rânjeau colþii lucioºi spre cel din copac. Când a rãsãrit luna ºi ºi-a trimis razele asupra lor, lupii au scos urlete lungi, sinistre, încât bietul om a albit complet pe cap de spaimã. Odatã cu ivirea zorilor, lupii ºi-au luat tãlpãºiþa. Într-un târziu, spre amiazã, a cutezat ºi Neluþu sã se coboare din copac. Acum îl ºtiþi ºi voi, cã de o viaþã e alb pe cap. Din acea noapte de sperieturã i se trage pocinogul…

-Tolvai, Doamne! sãri ca fript, unul dintre bãieþii de la râu. Soarele s-o dus dupã vârful Leorzatului ! Mã omoarã tata în bãtaie! Cu zbiciu o sã mã batã! Cã mi-o zâs sã întorc fânu' înainte sã slobod vacile la pãºune…

Toþi sãrirã în picioare ca împinºi de arcuri. Prinºi de firul povestirii uitaserã de trecerea timpului ºi de treburile pe care le mai aveau de fãcut acasã. Îºi traserã în grabã bruma de þoale, împrãºtiindu-se apoi ca potârnichile, care încotro…

Revin ºi eu din visare. Picioarele desculþe îmi leorpãie prin apa puþin adâncã ce se scurge grãbitã printre pietre. Dealurile s-au apropiat mult unul de celãlalt, gâtuind efectiv valea. Nu sunt pereþi masivi de piatrã, ci doar o îngrãmãdire haoticã de pietre prinse între ele cu un liant nevãzut, de multe ori în poziþii bizare. Muchiile stâncãriilor ce apar la vedere sunt drepte, parcã tãiate de o mânã experimentatã, cu o orientare oblicã pe înãlþimea dealului. Cu toatã piatra care abundã în jur, copacii nu au abandonat lupta, cucerind întreg teritoriul. Mã întreb unde îºi înfig rãdãcinile? Coroanele lor se unesc, împletindu-se deasupra pârâului. Soarele nu are nici o ºansã sã pãtrundã pânã aici prin frunziºul bogat. Este o zonã extrem de întunecoasã. Parcã mã ia cu frig. Parcã simt în apropiere prezenþa „vâlvei lupilor”, cãutând ierburi de leac sau cine ºtie ce urme de jivine doar de el cunoscute.

În faþa noastrã, pe cursul pârâului, apare un pinten stâncos de formã triunghiularã. Ne privim

83Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

nedumeriþi. Oare apa trece pe sub stânca respectivã? Apropiindu-ne mai mult, dezlegãm enigma. De pe peretele din dreapta noastrã, de la 2,5 m înãlþime, apa se aruncã în cascadã drept la baza stâncii care ne apãruse în cale. Aºadar, pârâul face aici o schimbare de direcþie de 90 de grade, ocolind stânca ce-i tãia drumul. Gãsim ºi noi o cale de a urca mai sus, cãþãrându-ne din piatrã în piatrã.

Aici sus, deasupra cascadei, apa ºi-a sãpat în stânca ce-i cãptuºea albia, un jgheab perfect, nu mai lat de 30 cm, dar adânc. Pârâul vine cu vitezã prin acest jgheab dupã care se aruncã în gol.

Continuãm urcuºul pe firul vãii. Apa susurã, gâlgâie, sare peste pietre, alunecã prin jgheaburile sãpate în piatrã de forþa pârâului. Pãdurea pare cã ofteazã ºi ea picotind în soarele amiezii. În împrejurimi, prin frunziºul uscat sau prin vegetaþia de pe maluri, fojgãie pãsãri ºi gângãnii felurite. Umbra „vâlvei” pare sã ne însoþeascã ºi ea în imperiul de ape, stânci ºi vegetaþie în care ne afundasem. Cu tot soarele ºi vipia din miezul zilei de varã, aici în chei, noi eram înconjuraþi de rãcoare, liniºte adâncã ºi umbrã groasã.

Pârâul a revenit la direcþia de curgere nord-sud, dupã ce a avut o deviere pe direcþia est-vest, pentru a ocoli stânca ieºitã în cale. Acum, în mijlocul albiei se întindea pe zeci de metri o cocoaºã enormã de piatrã, bine lustruitã de-a lungul timpului de ºuvoaiele nervoase ale pârâului umflat de ploi sau zãpezi. Pentru cã era varã, pârâul avea un debit redus pentru moment, aºa cã apa lui se împãrþea în douã ºuvoaie înguste ce aleargã prin jgheaburi de piatrã ºi ocolesc pe stânga ºi pe dreapta, cocoaºa din mijlocul albiei. Admirãm curgerea apei, forþa ºi perseverenþa cu care ºi-a croit drum prin piatra durã. Sãlbãticia locului este rãscolitoare.

Brusc, pãdurea se retrage. Cupola de frunziº bogat, aºijderea. Ne trezim în plin soare. Un soare vesel, jucãuº, numai zâmbet, ne trimite ocheade ºtrengãreºti. Dealurile s-au retras atât cât sã încapã pe malul vãii o cãrãruie mãrginitã de trifoi mãtãsos. Ieºim din râu, urmând cãrãruia. Arini tineri continuã sã însoþeascã de pe maluri curgerea apei. Lumina soarelui este atât de puternicã în comparaþie cu umbra groasã de adineauri, încât ne buimãceºte de-a dreptul.

Apar primele case pe stânga ºi pe dreapta pârâului. Sunt case cu arhitecturã tradiþionalã, cu fundaþie înaltã de piatrã, fundaþie ce are în partea dinspre râu, 3-4 „picioare” de susþinere din piatrã. Scãrile înalte urcã spre camerele de locuit, împrejmuite de brâul dantelat din scânduri al pridvorului ce încinge casele pe 2-3 laturi.

Locul inundat de soare pare o bucãþicã de rai, aºa cum ni se prezintã înconjurat de clinele dealurilor invadate de rânduri de meri, pruni, cireºi ºi nuci, de înãlþimile împãdurite din jur ºi traversat de apele limpezi ºi zglobii ale pârâului. Valea face aici o uºoarã curbã. Apa curge susurând domol. Casele sunt nelocuite. Bãtrânii au murit, iar copiii au plecat de mult la oraº.

84Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Mai vin uneori vara la cules de poame sau pur ºi simplu mânaþi de dorul dupã locurile copilãriei. Atunci se bãlãcesc în undele pârâului ºi îºi bucurã sufletul cu frumuseþea ºi pacea incredibilã a locului.

Depãºim zona cu pâlcul de case. Dealurile se strâng iar în jurul pârâului. Înainte de a intra sub cupola pãdurii descoperim un alt ºtrand natural . În stânga este mãrginit de un mal de piatrã ºlefuitã, iar în partea de sus de un prag de piatrã. Apa vine în bãltoacã pe un jgheab sãpat în stâncã. Urmeazã pentru mine o nouã bãlãcealã în apa rece care îmi ajunge pânã la umeri.

Trecem mai departe… Pârâul se contorsioneazã urmându-ºi curgerea prin alte chei minuscule, mãrginite de pereþi stâncoºi, nu mai înalþi de 2 metri. Dupã aceastã porþiune stâncãriile dispar ºi dealurile împãdurite coboarã domol pânã în marginea apei. Pârâul curge învolburat printre ºi peste bolovani.

Înainte de podul peste care trece drumul judeþean din dreapta, pe stânga pârâului, ieºim în drum, dupã ce strãbatem o perdea înaltã de buruieni. Deºi nu au o lungime mai mare de 1-1,5 km, aceste mici chei ale Juncului au o sãlbãticie ºi un farmec aparte. O drumeþie în aceste chei într-o zi caldã de varã, însoþiþi de umbra nevãzutã a „vâlvei lupilor”, o legendã vie a locului, aduce cãlãtorului bucurii ºi satisfacþii nebãnuite.

Monica DUªAN

Fotografiile aparþin autoarei.

Scrierea cu majuscul@

85Vox Libri, Nr.3 (24) - 2012

Cum vorbim? Cum scriem?

ªi în aceastã nouã intervenþie vom aborda câteva norme referitoare la scrierea cu majusculã a unor categorii de cuvinte, aºa cum sunt prevãzute ºi în DOOM2.

Scrierea cu literã mare la iniþialã a cuvintelor izolate sau în propoziþii are ca efect punerea lor în evidenþã, sub aspect grafic, semantic, stilistic ºi, uneori, chiar morfosintactic.

1. Substantivele comune sau alte pãrþi de vorbire pot fi scrise cu majusculã în urmãtoarele situaþii:

- dacã un cuvânt este primul într-o comunicare, indiferent dacã aceasta este izolatã, dacã urmeazã dupã altã comunicare sau dacã este prima comunicare din text (-Despre colegul meu m-ai întrebat?/ Stã toatã ziua la calculator.)

-dacã un cuvânt este primul în notele de subsol sau în titlurile de coloanã dintr-un tabel;

-dacã este un cuvânt cu care începe prima comunicare dupã formula de adresare în vocativ, urmatã de virgulã, într-o cerere, în corespondenþã etc.:

Domnule director, Dragii mei,

Subsemnatul, ..., domiciliat în ... Sunt de câteva zile la mare ºi ...

-dacã este cuvântul cu care începe un citat ce are înaintea sa douã puncte ºi presupune situarea între ghilimele (Când mã vedea, nu-mi spunea decât atât: „Feciorul meu drag!”);

-dacã se urmãreºte sugerarea unor atitudini ºi sentimente prin termenii de adresare într-o corespondenþã (Domnule Preºedinte, ...) , în semn de cinstire (Soldatul Necunoscut), pentru a denumi

un concept (Binele, Adevãrul, Dreptatea, Justiþia Divinã...), pentru personificarea unor abstracþiuni sau a unui simbol (Vorbea în numele ªtiinþei... „Cãci Munca-i Vitejia supremã...”) sau pentru a conferi unui nume comun valoarea de nume propriu (Timiºoara este Fruntea þãrii!).

2. Se scriu cu majusculã, indiferent de locul ocupat în enunþ, toate numele proprii, inclusiv cele ale unor unitãþi lexicale complexe, care desemneazã:

-nume de persoane, însoþite sau nu de funcþii, ranguri, porecle (Al i -Paºa , Delavrancea, G. Cãlinescu, Mihai-Vodã...);

86Vox Libri, Nr.3 (24) - 2012


în numele proprii strãine se scriu cu majusculã ºi articolul sau particulele din componenþa lor (D'Artagnan, Vittorio De Sica, La Fontaine, Eugene O'Neill, Vincent Van Gogh...);

-nume de personaje religioase, mitologice, folclorice, literare (Alah, Atotputernicul, Barbã-Albastrã, Don Juan, Fãt-Frumos, Isus Hristos, Sfarmã-Piatrã, Sfântul Duh...), precum ºi alte realitãþi cu caracter religios, inclusiv pronumele ºi adjectivele pronominale ce se referã la Dumnezeu ºi la Isus Hristos (Sfântul Mir, Sfânta Împãrtaºanie, Sfânta Scripturã, Sfântul Mormânt, spre slava Ta, Doamne);

-nume de animale (Azor, Bubico, Joiana...);

-nume geografice sau administrativ - teritoriale (America de Nord, Bãile Herculane, Popeºti-Leordeni, Polul Sud, Timiºul de Sus, Orientul Mijlociu...);

-termenii generici desemnând realitãþi geografice ºi administrativ-teritoriale, urmaþi de un nume propriu cu formã de genitiv, de un adjectiv sau de un numeral ce nu este atribut al altui substantiv, împreunã cu care formeazã un substantiv propriu compus (Aleea Pajurii, Bulevardul Muncii, Bulevardul 1848).

-nume de aºtri ºi constelaþii (Carul Mare, Cornul Caprei, Ursa Mare, Marte, Orion); în terminologia astronomicã se scriu cu majusculã ºi Luna, Pãmântul, Soarele.

-numele marilor epoci istorice ºi al evenimentelor istorice majore, inclusiv rãzboaiele de anvergurã sau care au nume unic, precum ºi numele manifestãrilor ºtiinþifice, artistice, politice de însemnãtate naþionalã ºi universalã (Antichitatea, Congresul Mondial al Evreilor, Comuna din Paris, al Doilea Rãzboi Mondial, Evul Mediu, Rãzboiul de Independenþã, Rãzboiul de Treizeci de Ani, Reforma, Renaºterea, Unirea Principatelor ...);

-numele oficial al unor instituþii, precum ºi al clãdirilor publice, al monumentelor, al sãlilor de spectacole artistice ºi sportive, al mijloacelor de transport care ºi-au dovedit notorietatea (Arcul de Triumf, Administraþia Prezidenþialã, Casa Poporului, Camera Deputaþilor, Avocatul Poporului, Casa Radio, Colegiul Naþional „Decebal”, Editura Academiei, Guvernul României, Muzeul de Artã, Orient Expres, Sala Rapsodia, Senatul).

-numele sãrbãtorilor laice ºi religioase, naþionale ºi internaþionale (Adormirea Maicii Domnului, Anul Nou, Crãciunul, 1 Decembrie, Duminica Tomii, Învierea, Paºtele, Patruzeci de Sfinþi, Rusaliile, Schimbarea la Faþã ...);

-numele ordinelor de stat, româneºti ºi strãine (Legiunea de Onoare, Ordinul „Mihai Viteazul”, Ordinul Naþional „Serviciul Credincios” ...);

-numele unor soiuri de plante ºi fructe (cireºele Napoleon, perele Angouleme) sau de rasã de animale (rasa de porci Marele Alb ...);

-numele punctelor cardinale desemnând o regiune (are nostalgia Vestului; vine din Occident; criza din Orientul Apropiat ...);

-numele obiectelor denumite dupã numele creatorilor lor (a cumpãrat trei Grigoreºti);

3. Se vor scrie doar cu iniþialã majusculã urmãtoarele categorii de nume proprii compuse:

-denumirea organismelor de conducere ºi a compartimentelor din instituþii (Adunarea generalã a acþionarilor SNP, Catedra de limba românã, Compartimentul de marketing, Consiliul ºtiinþific, Secþia de filologie ºi literaturã, Serviciul de contabilitate ...);

-titlurile de publicaþii periodice, operele literare ºi ºtiinþifice, articolele, emisiunile radio-TV,

87Vox Libri, Nr.3 (24) - 2012


documentele de importanþã naþionalã ºi universalã, numele unor medalii ºi premii (Adevãrul literar ºi artistic, Amintiri din copilãrie, Capra cu trei iezi, Declaraþia universala a drepturilor omului, Gramatica limbii române, Dicþionarul enciclopedic ilustrat, Istoria românilor supt Mihai-Voievod Viteazul, O scrisoare pierdutã, Proclamaþia de la Islaz, România literarã, Tatãl nostru, Ziarul financiar...);

-mãrcile de produse (Izvorul minunilor ...);

4. Abrevierile se scriu integral cu majuscule, când sunt alcãtuite din iniþialele:

-unor nume proprii compuse (MS= Majestatea Sa; S.N.C.F.R. = Societatea Naþionala a Cãilor Ferate Române);

-unor noþiuni de specialitate desemnând simboluri matematice, fizice, chimice etc. (A= arie; C= grade Celsius; L=lungime; H=hidrogen...);

-puctelor cardinale (N, N-V, S, S-E...);

-prenumelor (I. L. Caragiale= Ion Luca Caragiale);

-unor cuvinte ºi expresii (N.B.= nota bene, O.K.= all correct, P.S.= post scriptum).

Aurelian SÂRBU

ABCDE

Sabatul interior

88Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Scriitori din judetul Hunedoara,

În doar câþiva ani Ioan Barb s-a maturizat evident, poezia scrisã de el a cãpãtat o dimensiune specialã, ºi-a gãsit un ritm interior necesar pentru un poet ajuns la vârsta deplinã a viziunii sale, a

1acceptat suferinþa pentru fiecare vers, a avut o þintã: sãrbãtoarea poemului, adicã Sabatul interior .

Sabatul este o zi specialã de odihnã fizicã ºi dedicare pentru Dumnezeu, o zi în care se refac legãturile invizibile pentru ca cele vizibile sã se poatã susþine, o zi în care cuvintele au altã dimensiune ºi o altã sonoritate…

Prin volumul Sabatul interior, poetul cu fire de poet, cum scrie Ioan Moldovan în nota literarã de pe ultima copertã, autorul îºi asumã responsabilitatea metaforei ºi a poemului care sparge inerþia gândului, a poemului care cheamã la rededicare…

Cartea are trei pãrþi:

1. Manuscris gãsit sub o placã de cer.

2. Amurg ambiental.

3. Cauþiunea.

Toate aceste fascicole au o semnificaþie specialã pentru poet, cartea de faþã e doar o umbrã a cãrþii pe care Dumnezeu o scrie în carnea poetului, realitatea imediatã nu oferã energii viabile care sã dea certitudini, existã cineva, existã ceva care susþine existenþa, cel care a plãtit cauþiunea, care a plãtit preþul cerut pentru a ne asigura liniºtea zilnicã…

Antologia valorilor din aceastã carte este una specialã, scriitorul penduleazã de la valorile creºtine implicite ºi, pe alocuri, explicite, la amintire, de la oraºul imediat care agreseazã fiinþa la obiceiurile satului românesc, acolo unde veºnicia mai atinge pomii din grãdinã ºi bãrbaþii tineri, pânã la nãdejdea într-o lume mai armonioasã ºi mai bine ziditã…

Se simte, evident, ºi o undã de regret pentru o lume mai bunã, mai altfel, o lume în care sufletul sã-ºi gãseascã liniºtea ºi puterea de a trece de barierele artificiale pe care le întâmpinã în epoca aceasta, în oraºul acesta, în trupul acesta, în gândul slab al omului apãsat de vremuri…

Versul sãu are ceva dur în structurã, ceva frust, apoi este mlãdiat de lumea invizibilã aflatã aproape, realã, mai puþin perceptibilã cu simþurile, dar perceptibilã prin credinþã…

Peisajul sãu interior care se poate zãri pe imaginea centralã a sabatului ritualic este interesant, provocator, iar uneori ironic… Dimineaþa lumii, gaura de suflet, ferestrele umbrei, iluzia ca preludiu al morþii, miracolele inevitabile, existenþa ca vis al unui mort, cioburile femeii, satul adormit printre mesteceni, muºcãtura stelei, muntele umbrei, cauþiunea necesarã, glasul care lumineazã grãdina, þara fãgãduitã, învierea din tunet, o inimã în care au fost zidiþi doi tâlhari…

Ioan Barb este îndrãgostit de viaþã, viaþa pare a fi o femeie, e acolo în gândurile sale, deschide noi sensuri în dinamica anotimpurilor, iar ochii sãi o prind, o protejeazã, e o dragoste care tinde spre absolut (în poemul viaþa mea este o femeie).

1. Ioan Barb, Sabatul interior, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011, Colecþia MAGISTER, 84 pagini, cu o notã de Ioan Moldovan.

89Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012


Prezenþa divinã se face simþitã organic pentru poet: „strãinul îmi poartã semnele peste tot/cuiele ruginite în carne au gustul meu/” – poem scris cu un tãciune pe o gaurã din suflet.

Scrierile prind ceva din misterul sufletului omenesc, cuvintele se alãturã pentru a produce sentimente, pentru a crea deschideri, metaforele provoacã o stare complexã între suprarealism ºi ilustraþie sau viziune specialã: „oraºul cuibãrit în mine/ se zbãtea într-un peºte/”; „chiar dacã frigul / încetineºte curgerea anilor/”; „dimineaþa fãrã frunze/ mestecenii deveneau bãrbaþi/”; „alergam învelit în sufletul cald/ al unui cal/ îi rãsunam în inimã/ pânã ne înghiþea depãrtarea/ privirile pâlpâiau în felinare vechi/ încet rãsãream în alt timp/”; „se încãlzea copilãria sub streaºinã”; „rãmân prãbuºit printre lei / în groapa sãpatã în mine/” etc…

Versul curge normal, fãrã semne de punctuaþie, titlurile poemelor au litere mici, totul pare rupt dintr-un poem mai mare, sunt fragmente care au o sonoritate concretã dintr-un poem mai înalt, poemul melodios din cer, ori din gând, ori din obosealã inerentã fiinþei umane… Chiar titlurile poeziilor sunt alese cu grijã, par mici haiku-uri, semne pe coaja scrierilor, semnificã o stare, o idee, o lume: din lãdiþa comandantului zbura toamna; te risipeai ca argintul viu; muºcat de timp în satul adormit printre mesteceni; teascul de dincolo de þara fãgãduitã; scoteam dragostea cu o pompã submersibilã; mã voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaºtinã; ca o pasãre sub ferestrele umbrei etc…

Tinereþea se iveºte din starea soldatului, cel care e pregãtit pentru bãtãlii, da, tinereþea e un cântec, o baladã veche, o idee care muºcã din memoria poetului, ceva care s-a dus, s-a topit, era dorul dupã libertatea absolutã, starea specialã în care toate sunt posibile precum în poemul „aºa a fost toatã viaþa ta”. Strigãtul special de luptã ºi eliberare: Liby…

„pe terenul de instrucþie/ se înfruntau dragostea cu noaptea/ un dor nebun dupã libertate /atunci ai pus numele armei Liby/ adicã liberare strigai de trei ori pe zi hai Liby/ ºi cãutai pe întuneric în fiecare stea de la fereastrã o fatã// … visai la o poveste de dragoste cum n-a mai fost/ scriai poeme cu motorul pornit/ pe chitanþele de benzinã de la PECO/ ºi deodatã te-ai refugiat în tranºeele/ sãpate în ridurile unui bãtrân/”.

Uneori, furat de valul poeziei, de starea specialã a sabatului, poetul pierde firul înalt al versului, cuvintele capãtã o energie palã, oboseala din background adoarme ochiul interior, e oboseala individului care aºteaptã ritualul vechi de sãrbãtori, umanul ia locul poetului cumva: „amintirile ne vor înfãºura în interior/ cu un fir de bumbac/” – vom rãmâne îmbrãþiºaþi.

Ori: „voi încropi din sentimente nefolosite atele/ pentru crengile rupte de viscol/” – voluntariat pentru schimbul de noapte.

90Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012


Ultimul ciclu, Cauþiunea, aduce în planul întâi necesitatea salvãrii fiinþei într-o lume în care toþi pãrem condamnaþi, primul „poem frate peste groapã” aratã posibilitatea realã, cineva lua locul celui plecat din lumea aceasta, viaþa continua prin ceilalþi, Dumnezeu e un Dumnezeu a celor vii, tradiþiile au ceva din taina continuitãþii: „la cimitir cel mai bun prieten al mortului/ era chemat de pãrinþi frate peste groapã/ se lega cã va þine locul celui plecat din lumea aceasta/ aºa cum Iisus a încredinþat-o pe Maria lui Ioan/”.

Dar existã ºi o þarã fãgãduitã, traseul este deschis de poporul de sclavi condus de Moise, personaj emblemã pentru istoria omenirii, cel care i-a condus în acea þarã depãrtatã, le-a redat libertatea ºi demnitatea, fiecare are nevoie de o þarã, iar marea poate deschide drum, iar cetãþile cad la strigãtele celui care crede… – teascul de dincolo de þara fãgãduitã.

În nota literarã dedicatã volumului de faþã, Ioan Moldovan scria: „Ioan Barb vede în lume ºi vede lumea drept ceea ce lumea e învoitã de el însuºi a arãta: cã e disponibilã a fi

salvatã, cã e gata sã aline cu frumuseþi acreditate de tradiþie, cã nãdejdea fãcãtorului ei, poetul, pot face ecou armonios.”

Cartea este dedicatã soþiei Sofia, pentru cã sabatul nu poate fi sãrbãtorit de unul singur, sabatul e ceva special, dragostea ca duratã, dragostea ca vreme, dar toate îºi au vremea lor, iar Ioan Barb vrea sã evadeze cumva din starea prezentã, pentru a fugi în þara promisã: „ºi adorm câte o primãvarã în gândul lui Dumnezeu”, dupã cum mãrturiseºte…

Constantin STANCU

MARIANA P#NDARU

91Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012


Prin grija exclusivã a Bibliotecii Judeþene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, cu ceva timp în urmã a fost sãrbãtoritã poeta Mariana Pândaru, la împlinirea unei vârste care, dublatã de o activitate literar-artisticã prodigioasã, aº putea spune, o aºazã între scriitorii reprezentativi ai judeþului Hunedoara. Valoarea creaþiei sale – poezie, prozã, publicisticã etc., puterea sa de muncã ºi implicarea, prin jurnalisticã, în viaþa social-politicã ºi, în primul rând cultural-literarã – îi asigurã un statut de individualitate ºi, implicit, de personalitate în domeniu. Conducãtoare de ziar (Cãlãuza noastrã), de revistã literarã (Ardealul literar) ºi de edituri (Cãlãuza v.b. ºi DaniMar), având, deci ºi funcþie administrativã, ea este, cum s-a ºi dovedit dupã decesul soþului sãu, poetul Valeriu Bârgãu, un bun ºi priceput manager.

Însã, ceea ce a impus-o nu numai pe plan judeþean, ci ºi naþional, este creaþia literarã, în special lirica sa de o sensibilitate aparte ºi un rafinament al expresivitãþii artistice care îi asigurã o percepþie frumoasã ºi binemeritatã în rândul cititorilor. Fiecare volum nou editat este o demonstraþie indubitabilã a talentului sãu, a profesionalismului ºi a maturitãþii artistice. Acestea sunt doar câteva elemente, dintre multele, care justificã hotãrârea conducerii Bibliotecii al cãrei reprezentant, domnul director-manager Ioan Sebastian BARA, încã de la începutul ocupãrii acestei importante funcþii, s-a implicat profund în acþiuni ºi activitãþi de apropiere a scriitorilor de aceastã instituþie.

Revenind la Mariana Pândaru, parcursul ei poetic nu a fost fãrã sinuozitãþi, pentru cã, înainte de 1989, nu era uºor de demonstrat valoarea fãrã sã þii seama de ideologia comunistã. Din acest motiv, dar, cred cã ºi dintr-o anume responsabilitate faþã de actul creaþiei, ea debuteazã doar la 22 de ani cu versuri în revista Tribuna din Cluj. Nici cu debutul editorial nu se grãbeºte: în 1988, la o vârstã când alþi autori, mai grãbiþi ºi nu în puþine cazuri epuizaþi înainte de vreme, au publicat deja, ea publicã la Editura Facla din Timiºoara primul sãu volum de versuri intitulat semnificativ pentru spiritul sãu liric, Dincolo de râu, câmpia. Alte apariþii editoriale semnate de Mariana Pândaru: Salt mortal, Editura Cãlãuza, Deva, 1992; Daruri - jucãrii, versuri pentru copii, Editura Cãlãuza, Deva, 1994; Ferigi înzãpezite, versuri, Editura Helicon, Timiºoara, 1996; Noaptea sãrbãtorilor, versuri pentru copii, Editura Cãlãuza, Deva, 1997; Lacrima de ambrã, Editura Cãlãuza, Deva, 1998; Parisul din inima

92Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012


mea, Editura Cãlãuza, Deva, 2001; Fulgere pe mare, Editura Cãlãuza, Deva, 2002; Dupã cãderea nopþii, Editura DaniMar, Deva, 2007; Memoria faptelor, Editura Cãlãuza v.b., Deva, 2009; Medicina ca misiune (interviu cu medicul Dan Cioatã), Editura Cãlãuza v.b., Deva, 2010; Aproape liniºte/Almost silence, volum bilingv de versuri româno-englez, Editura DaniMar, 2012…

Sã mai amintesc ºi prezenþa sa, cu creaþie proprie, în volume colective, cum ar fi: Pasãrea de foc (Antologie literarã a Cenaclului „Flacãra” din Hunedoara), Hunedoara, 1975; Pantheonul nestinsei iubiri - Placheta „Macii pãmântului”, Deva, 1978; Versuri, Bucureºti, Editura Albatros, Bucureºti, 1979; Antologie de poezie pentru copii, editatã de Revista Învãþãmântului Preºcolar, Bucureºti, 1995; Flori pentru mama, Editura Emia, Deva, 1998; Versuri cu soare, Editura Ametist, Bucureºti, 2008; Timpul poeziei/ Time of Poetry. Antologie bilingvã, românã-englezã, Casa Editorialã Odeon, Bucureºti, 2009; Recitãri pentru copii mici... ºi bunici, Editura Ametist, Bucureºti, 2011; Gustul nerãbdãrii/ Shija e padurimit. Antologie literarã

1românã-albanezã, Editura Albanezul, Bucureºti, 2012 .

Din multiplele preocupãri ale Marianei Pândaru nu putea sã lipseascã ºi una cãreia, în mãsura posibilitãþilor, i-a ºi acordat o atenþie specialã: îngrijirea de ediþii. Astfel, prin grija domniei sale, au vãzut lumina tiparului: Victor Isac. O viaþã istoricã a secolului XX - memorii, cugetãri, mini-eseuri/ Victor Isac. Editura Cãlãuza, Deva, 2000; Iv Martinovici. Imnuri cãtre inocenþã (vol. I) ºi Eupalinos (vol. II) – Antologie de autor. Editura Cãlãuza, Deva, 2005; Valeriu Bârgãu. Generaþie ºi creaþie. Interviuri, Editura Cãlãuza v.b., Deva, 2007; Valeriu I. Apãteanu. Hipologia. Mic tratat de zoologie, Editura Cãlãuza v.b., Deva, 2008; Valeriu Bârgãu. Tratat despre morþi. Poezie, Editura Cãlãuza v.b.,

2Deva, 2008; Valeriu Bârgãu. Marele echilibru. Poezie, Editura Cãlãuza v.b., Deva, 2011 .

Din enumerarea de mai sus, e uºor de remarcat disponibilitatea poetei, a scriitoarei, de fapt, în abordarea – poate asumându-ºi un anume risc – a creaþiei literare cu destinaþie spre o plajã largã de cititori: de la versuri pentru copii, la jurnal de cãlãtorie ºi/sau publicisticã. Urmãrind cu atenþie titlurile de mai sus, existã câteva care puncteazã perfect, aº zice, evoluþia autoarei în context istoric. Acest adevãr se poate constata fie ºi doar amintind titlul volumului de debut, Dincolo de râu, câmpia, în care reverbereazã fãrã putinþã de tãgadã elementele rezultate din însãºi notiþa autobiograficã a poetei: „Eu vin dintr-o zonã teribil de frumoasã, aºezatã în sudul Banatului. Ea se numeºte Anina. Acolo mi-am petrecut întreaga copilãrie ºi adolescenþã. Zonã de munte, unde ajungi strãbãtând Depresiunea Caraºului, cu dealuri albite de colilie, cu lumina prinsã de scoruºe ºi mere fantastice... Acolo am trãit

1. Biblioteca Judeþeanã „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, Mariana Pândaru, profil de scriitor la 60 de ani, Biobibliografie, Deva, 2012. p. 9-10; 15. 2. Ibidem, p. 16.

93Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Scriitori din judetul Hunedoara,cea mai adevãratã ºi frumoasã poezie ” De altfel ºi subliniind legãtura intrinsecã a poetei cu realitatea, pe alte coordonate, în ordine cronologicã, ºi titlul urmãtoarei apariþii editoriale, Salt mortal (1992), mi se pare simbolic.

În acest context, este potrivit sã ne amintim cã, între timp, a avut loc acea schimbare majorã în istoria lumii: cãderea sistemului comunist. Întrebarea este: Salt mortal chiar sã nu aibã vreo legãturã ideaticã, sau un fel de tribut plãtit evenimentelor… decembriste? Nu e o acuzaþie, ci o consecinþã ºi, în acelaºi timp, un argument cã M.P. a participat, cel puþin afectiv-artistic la realitatea imediatã. Opinia mea este susþinutã ºi de faptul cã apariþia sãptãmânalului Cãlãuza (1 februarie 1990) a constituit ºi posibilitatea sa de a-ºi exprima, jurnalistic, opiniile. Ceea ce a ºi fãcut, iar toate acestea au fost unite ceva mai târziu în volumul de publicisticã intitulat sugestiv Memoria faptelor, Editura Cãlãuza v.b., Deva, 2009.

Dupã debutul revuistic, M.P. continuã apoi sã colaboreze la mai toate revistele de culturã din þarã, iar dupã 1989 ºi din strãinãtate (Amfiteatru, Ardealul literar ºi artistic, Astra, Cãlãuza, Contrapunct, Convorbiri literare, Contemporanul, Familia, Flacãra, Ginta latinã, Luceafãrul, Orient latin, Orizont, Renaºterea bãnãþeanã, România literarã, Semenicul, SLAST, Tribuna, Vatra, Viaþa studenþeascã, Mihai Eminescu (Australia), Lumina (Serbia), Plai românesc (Ucraina), Viaþa Româneascã, Cronica Românã, Cetatea culturalã, Reflex, Sud, Caietele de la Mediaº, Pro Saeculum, Bucovina literarã, Vox Libri, Familia ortodoxã, Luminã linã (New York), Universul românesc (Madrid), Balada (Bonn), Viaþa Basarabiei (Chiºinãu) etc. În aceste condiþii, este în firea lucrurilor ca activitatea literar-artisticã a domniei sale sã fie rãsplãtitã ºi onoratã cu numeroase premii acordate de prestigioase instituþii de culturã. Redând lista acestora aici, nu fac decât sã evidenþiez încã o datã, dacã mai era nevoie, meritele scriitoarei, recunoaºterea valorii sale, ca poet-scriitor ºi ca om: Premiul special al juriului „Dacica 2050” – Concursul de poezie de la Costeºti (1978); Premiul revistei România literarã, (1981); Premiul revistei Familia, Oradea, 1985; Marele premiu „Mihai Eminescu”, Botoºani, 1985; Trofeul Micului Cititor al Bibliotecii Judeþene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, 1996; Premiul „Mihai Eminescu” pentru volumul Ferigi înzãpezite, Suceava, 1997; Premiul pentru poezie – Festivalul Internaþional Emia, Deva, 2001; Premiul „Novalis” Munchen, 2001; Premiul Asociaþiei Scriitorilor din Ploieºti, pentru cartea Parisul din inima mea, 2001; Premiul pentru poezie la Festivalul „Mihai Eminescu” Turnu-Severin, 2002; Diplomã ºi medalie jubiliarã la festivalul „Nicolae Labiº”, 2005; Premiul Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti, secþiunea Documentare, 2007; Premiul revistei Discobol pentru poezie, 2008; Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru

3volumul Memoria faptelor, 2010; Cetãþean de onoare al Arcadiei, 2012 .

Ce mai trebuie amintit? Cã Mariana Pândaru este cuprinsã ºi în: Dicþionarul scriitorilor din Caraº-Severin, Editura Timpul, Reºiþa, 1998; Mic dicþionar al literaturii pentru copii, Editura Sigma Plus, Deva,1998; Personalitãþi hunedorene-dicþionar, Biblioteca Judeþeanã „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, Editura Emia, Deva, 2004.

Însã, îmi permit sã spun cã… marele premiu pentru activitate ºi pentru recunoaºterea calitãþilor sale literar-artistice ºi culturale i-a fost acordat scriitoarei Mariana Pândaru prin primirea sa în rândul membrilor Uniunii Scriitorilor din România în anul 2001. Desigur, la aceasta au contribuit – dar frumos, profesional ºi realist – ºi comentariile unor oameni de specialitate, sau pur ºi simplu colegi de breaslã… Astfel, creaþia sa, de incontestabilã valoare, a fost comentatã ºi apreciatã pozitiv în cronici literare, în recenzii sau cu ocazia unor lansãri de volume. Critici ºi comentatori literari importanþi ºi-au

.

3. Ibidem, p. 7.

94Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012


spus pãrerea despre lirica Marianei Pândaru, despre creaþia ei în general, pãrerea unanimã fiind cã, prin prezenþa sa în literatura românã, i-a adus ºi-i aduce acesteia un plus de valoare, un plus la patrimoniu. Deºi regretatul Mircea Ciobanu o poziþioneazã cumva în spaþiul transilvan: „Poemele sale ne pun în faþa unui univers din imediata vecinãtate a spaþiului transilvan (…)” (1994), poeta evadeazã frecvent din aceastã zonã „restrictivã” – sã zicem, fãrã a forþa nota – circumscriindu-se spaþiului ideatic al liricii naþionale. Aceasta în timp ce, într-o notaþie din 1984, alt mare regretat, poetul Cezar Ivãnescu, este entuziasmat: „Mariana Pândaru este o poetã excepþionalã, de forþã, foarte maturã, a cãrei expresie este fragilã ºi viguroasã în acelaºi timp” (Cezar Ivãnescu – Luceafãrul, nr. 1143/1984); în al sãu comentariu, Liviu Ioan Stoiciu, calm ºi realist, afirmã cam acelaºi adevãr, doar cu alte cuvinte: „Depãºindu-ºi cu demnitate ºi talent condiþia de provincial, pe plan

scriitoricesc ºi pe plan publicistic (este membrã a Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti) Mariana Pândaru se recomandã singurã: vine de la Deva, cu o sensibilitate îndelung exersatã („de dupã cuvinte”, o sensibilitate a tãcerii rescrise, a „gândului fulgerat”) intimist – existenþialistã.

Mariana Pândaru este de un profesionalism cert.” (Liviu Ioan Stoiciu, 2001).

Mai recent, cu ocazia sãrbãtoririi poetei, directorul Bibliotecii Judeþene „Ovid Densusianu” – Deva, Ioan Sebastian Bara, o numeºte chiar „Doamna poeziei hunedorene (…), care a trãit ºi trãieºte prin ºi pentru poezie de bunã calitate, pentru tot ce înseamnã bine ºi frumos.

Mariana Pândaru scrie poezie aºa cum respirã, cu uºurinþa adierii vântului ºi a bãtãii de aripi a pãsãrilor. Fiecare vers, fiecare cuvânt din sutele de poezii scrise ne-o aratã pe Mariana Pândaru aºa cum este, aºa cum o cunosc cei care îi sunt aproape de suflet: sensibilã, delicatã, profundã, duioasã ca o doinã din bãtrâni.”

Pentru rotunjirea zestrei realizãrilor sale, sã mai spun cã la 1 februarie 1990 alãturi de soþul sãu, Valeriu Bârgãu, pune bazele ziarului Cãlãuza ºi ale Editurii Cãlãuza, precum ºi ale revistei de culturã Constelaþia Dragonului, devenitã apoi Ardealul literar ºi artistic; din anul 1999, conduce Cenaclul literar „Ardealul” din Deva; între 1991 ºi 1995 urmeazã cursuri de jurnalism la Bucureºti, Timiºoara, Braºov; în 1996 devine membrã a Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România; din 1997, membrã a Fundaþiei culturale „Ginta latinã” cu sediul la Iaºi; în 1999 urmeazã Cursul Internaþional de Jurnalism de la Salzburg, în cadrul Academiei de Jurnalism din Austria; în 2002, este aleasã preºedinta Ligii pentru Prietenia Româno-Sârbã, Filiala Deva; în 2003, înfiinþeazã Editura DaniMar. Din acelaºi an este prezentã în juriu la Festivalul „Nicolae Labiº” ºi Festivalul „Magda Isanos - Eusebiu Camilar” de

4. Ibidem, p. 6.

Cu Cezar Ivãnescu

95Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Scriitori din judetul Hunedoara,4la Suceava . De amintit, de asemenea, cã fost prezentã în nenumãrate emisiuni la TVR, Radio

Bucureºti, Cluj-Napoca, Timiºoara... A colaborat alãturi de Biblioteca Judeþeanã „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva la manifestãrile culturale „Sã ne cunoaºtem scriitorii” ºi „Lectura pentru toþi”.

Din 2006, în urma decesului soþului sãu, poetul Valeriu Bârgãu, preia conducerea Editurii Cãlãuza ºi a revistei Ardealul literar. Tot în acest an se înfiinþeazã Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România fiind numitã sã facã parte din Comitetul director.

În anul 2012 este aleasã în Consiliul Naþional al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti.

Multora dintre cei care o cunosc le vine greu sã creadã cã Mariana Pândaru, cu fizionomia adolescentinã, a împlinit la 20 august o vârstã a deplinei sale maturitãþi de viaþã ºi de creaþie literar-artisticã. Discretã, modestã ºi deþinãtoarea unui talent viguros, care o detaºeazã mult de colegii ºi/sau colegele de generaþie, Mariana Pândaru „schimbã prefixul” trecând pragul unei vârste ºi lãsând în urmã o operã cãreia valoarea îi va asigura perenitate ºi un loc distinct în lirica româneascã. Acestea nu sunt vorbe de circumstanþã, ci constatarea unuia care, prin natura împrejurãrilor ºi a unei prietenii vechi ºi sincere, i-am urmãrit evoluþia într-o ascensiune artisticã dominatã de o responsabilitate în faþa actului creaþiei cum, din nefericire, tot mai rar se întâmplã. Mariana Pândaru, „suferinda” de o hipersensibilitate aproape irealã, prin opera sa, mai ales cea poeticã, a re-creat lumea din jur modelând-o ºi, cât a putut, îndulcind-o printr-un miraculos ºi profund uman act de creaþie artisticã. De aceea, creaþia sa este receptatã cu uºurinþã, cu plãcere ºi cu fireascã delectare sufleteascã. Pentru a lãmuri lucrurile pe deplin, mã voi opri asupra unor apariþii editoriale pe care, personal, le cred reprezentative. Între acestea, în volumul de versuri elocvent intitulat Fulgere pe mare, Editura Cãlãuza, (2002), poeta ne divulgã cu modestie: „Dar eu stau/în casa de umbre/decupându-mi din pietre/bucuriile simple.//(„Casa de umbre”, pag. 16), însã al treilea vers ne induce ideea efortului sisific ºi astfel înþelegem cã totul se plãteºte, inclusiv „bucuriile simple” care pot fi apoi, prin amplificare, generatoarele unui crez: „N-am sã spun nimãnui/decât un cântec/de dragoste.”(Frumoasele umbre de cretã, pag. 17). Dar nimic nu e veºnic, cu atât mai puþin în viaþa unui artist, astfel cã, în deplinã cunoºtinþã de cauzã, Mariana Pândaru ne avertizeazã, ºi ce motive am avea sã n-o credem ?: „Dar nu vã înflãcãraþi/din spusele mele/Sunt doar pasãrea/cu zborul înfrânt.//(Pasãrea cu zborul frânt, pag. 22).

De altfel, Poeta oscileazã tot timpul în hamletianul românizat, sã zicem, a fi sau a nu fi, utilizat drept context al unei excelente duplicitãþi Om-Poet, precum în versurile poemului Zile neaºteptate, de la pag. 28, semnal-argument pe care, de altfel, îl regãsim în multe poeme… Fiindcã, ºi nu putem sã nu þinem seama de acest mare adevãr, „Între ceea ce sunt/ºi ceea ce nu sunt/se petrece timpul/ca lama unui cuþit/(Timpul ca lama unui cuþit, pag. 39), cum spune Poeta, ideea pantarheicã nu e o simplã constatare, ci o realitate dacã nu palpabilã, în orice caz dureros de acutã, motiv pentru care dorinþa de întoarcere într-o lume a copilãrie este pe deplin explicabilã ºi excelent redatã: „Câteodatã, aº pãrãsi/aceastã câmpie/trecând peste deal –/la prietenii mei vechi//Dar cu adevãrat vã spun/mi-e teamã/cã ei sun plecaþi/ºi tot atâta singurãtate/voi trãi ºi acolo… (Aº pãrãsi aceastã câmpie, pag. 46).

Citind versurile din acest volum ºi nu numai, fãrã sã vrei te întrebi de unde vine acea implicare deseori brutalã ºi inevitabilã în atmosfera poeziei ? Rãspunsul e unul singur: lirica Marianei Pândaru te ademeneºte pe nesimþite în capcana muzicalitãþii sale, datoratã unui meºteºug al comunicãrii interesant, dar în primul rând important. Este un stil, este ºi simplitatea mesajului artistic ºi uman, ca în aceste versuri din Sâmbure viu, pag. 62: „Vinovaþi/nu suntem decât noi/ cei care ascundem cuvintele/ cei care alegem tãcerea/ca pe o armurã încinsã//. În parantezã fie spus, în urmã cu ºase ani, la apariþia volumului de versuri Ferigi înzãpezite – o apariþie editorialã de excepþie – remarcam un poem de o

96Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Scriitori din judetul Hunedoara,forþã artisticã deosebitã, care, de altfel, dãdea ºi titlul cãrþii. Acum mã bucur sã constat cã autoarea l-a inclus ºi în Fulgere pe mare, una dintre creaþiile de rezistenþã ale autoarei, pe care îl gãsim la pagina 64. Oarecum în altã ordine de idei, în creaþia Marianei Pândaru, marea încãrcãturã de metafore ne poate aluneca imaginaþia spre un fabulos special în care realismul nu e un intrus, ci o complementaritate: „ªi aºa toate zilele fac/o viaþã de câlþi/despre care se pot scrie/o mulþime de istorii frumoase//”(Nasturi cusuþi pe piele, pag. 139). Dar, la urma urmei, soarta artistului este pecetluitã: „Sunt ca o pasãre cu aripi legate/pe acest câmp de umbre albastre/cu gânduri albastre//”(Pasãrea cu aripi legate, pag. 167).

Fulgere pe mare este ceea ce se cheamã o carte elegantã ºi la propriu ºi la figurat, dar ºi, lucru extrem de important, o semnificativã schimbare de macaz, ca sã zic aºa, în ceea ce priveºte expresia liricã ºi, dacã nu spun prea mult, stilul autoarei. Aici putem vorbi deja despre „stilul poetic al Marianei Pândaru”…

Dupã o jumãtate de deceniu, în anul 2007, poeta publicã unul dintre cele mai pline de dramatism volume din întreaga sa operã liricã: Dupã cãderea nopþii, Editura DaniMar…

Trebuie sã avem în vedere cã, rareori, poezia Marianei Pândaru irupe spectaculos spre sufletul cititorului, sub forma unui fascicul puternic de luminã generatã de un preaplin al trãirilor intime. Mai degrabã, practicând un lirism a cãrui expresivitate epicã o decupeazã dintre colegele de generaþie, ea învesteºte în creaþia sa atâta încãrcãturã emoþionalã, încât, bãnuiesc, eventuala trecere pe un alt registru al rostirii artistice ar complica lucrurile în ceea ce priveºte percepþia scrierilor sale. Sã fie vorba despre simpla individualitate? Cred cã e ceva mai mult, adicã ar fi riscant sã vorbim despre personalitatea sa artisticã ? Nu cred, nu cred deloc.

Aºadar, poeta vine cu un nou volum de versuri spre mintea ºi inima noastrã, o carte cu o copertã elegant-sobrã ºi în deplinã simbiozã cu titlul. Poemele din interior, volumul în întregul sãu, coexistã într-un mod ciudat, aº zice, cu dedicaþia de la început. De fapt, îi este subordonat acesteia, trãirile poetei se raporteazã clipã de clipã, vers de vers, la momente, la situaþii, la perioade… Foarte interesant acest experiment al poetei de a publica un volum de versuri pe temã datã. Interesant ºi, presupun, greu, cel puþin din douã puncte de vedere: al retrãirilor prin întoarcere în timp „vizionând” – cu ce efort ºi curaj? – tablouri dintr-o expoziþie retrospectivã numitã viaþã… Este o dureroasã ºi complicatã constatare: „Singur – artistul –/în faþa unor tablouri abstracte/din care ies ca ventuzele/culori vii, agresive/îmbrâncindu-l în groapa cu lei/pe propriul lor creator.//Îl vãd ca prin sitã/topindu-se încet, încet/- lumânare aprinsã/în toiul nopþii de varã.”// (Artistul, pag. 43). În douã strofe, poeta a comprimat un întreg univers existenþial populat de „tablouri abstracte”, e adevãrat, însã în stare, iatã, sã-ºi ucidã propriul creator. Nu mi-e greu sã proiectez aceastã imagine în zona Divinitãþii ºi astfel sã evidenþiez indestructibila legãturã dintre Om ºi Dumnezeu. Nu o voi face, nu e cazul ºi nici momentul, ci o voi lãsa pe autoare sã rezolve problema prin aceastã admirabilã strofã din poemul intitulat Rod al imaginaþiei mele (pag. 26): „Stãteam sub semnul/zodiei mele de foc/ºi nu înþelegeam nimic/din prezenþa ta –/umbrã de abanos/ce-mi vizitai încãperea/pe neaºteptate/Fãcându-mã sã cred/cã orice portret/de prieten pierdut/e numai rod al imaginaþiei mele.”// Într-adevãr, sã recunoaºtem, una dintre cele mai importante arme ale Marianei Pândaru este imaginaþia, o imaginaþie, însã, controlatã atent ºi filtratã printr-un sistem complicat, care asigurã creaþiei sale din acest nou volum, ºi nu numai, o anumitã gravitate, drept cã bine dozatã în construcþia cãrþii. Parcã ne atrage atenþia din când în când: situaþia e sub control… ªi aºa ºi este: poeta se aflã de mai mult timp la maturitate artisticã demonstrându-ºi astfel personalitatea, de care am amintit deja ºi, desigur, profesionalismul. Iar acest lucru/adevãr este demonstrat poem cu poem, vers cu vers, uneori chiar cuvânt cu cuvânt, ca sã nu mai vorbesc de poemul final al volumului care ne induce mintal într-un existenþialism în starea lui cea mai

97Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012


purã… ªi mai frustã, ºi mai crudã – de ce sã n-o recunoaºtem… Dar nici nu pot încheia fãrã sã menþionez cã volumul Marianei Pândaru, Dupã cãderea nopþii dispune de-un arsenal întreg de trãiri-retrãiri, iar sensibilitatea, receptivitatea realului ºi convertirea sa în poezie sunt dovezi ale unei voci poetice deja formate. Dacã-mi daþi voie, prezentul volum al poetei mie îmi seamãnã cu un „supermarket”, în care se poate gãsi orice: dragoste, teamã, revoltã, dramã sufleteascã, tandreþe, nefericire, dar ºi fericirea de a trãi, sau rãzvrãtirea cã nu o poþi face cum vrei, cum îþi doreºti… Adicã dovada limpede cã poeta a avut în vedere cam toate categoriile de cititori cãrora lirica sa li se adreseazã.

ªi nu aº continua rândurile de faþã fãrã a mã opri ºi asupra unui text în prozã, tocmai pentru a ilustra ºi valenþele expresiei epice a Marianei Pândaru. Este vorba despre volumul Parisul din inima mea (Jurnal de cãlãtor) Editura Cãlãuza (2001), în care Poeta ºi publicista Mariana Pândaru ne propune spre lecturã un tom elegant ºi la propriu ºi la figurat conþinând destãinuirile în prozã ale unui trãdat suflet de poet. Legându-ne o veche ºi statornicã prietenie, am aflat cu

destulã vreme în urmã despre pregãtirea apariþiei acestei cãrþi. Spun „pregãtirea”, fiindcã este vorba, într-adevãr, despre un proces mai îndelung care a avut parte chiar de unele peripeþii despre care, poate, voi scrie cu altã ocazie. În orice caz, cititorul are acum ocazia de a-ºi desfãta mintea ºi sufletul luând act de realitãþi ale Oraºului-Luminã pritocite prin mintea ºi viziunea unui observator fin ºi un detalieur în fraza cãruia se regãsesc, de aceastã datã, atât poetul, cât ºi jurnalistul.

Având de partea sa aceste douã atuuri, autoarea evolueazã cu destulã dezinvolturã pe o medianã epicã foarte bine susþinutã de un comentariu doct în care se regãsesc informaþii din mai toate laturile vieþii sociale. Cele mai multe dintre ele ne sunt prezentate succint, aproape sub formã de flash-uri, însã grija Marianei Pândaru se manifestã în primul rând prin evidenþierea permanentã a subiectului în discuþie chiar dacã, uneori, creeazã impresia de abatere. Nu este deloc aºa: ochiului sãu, de jurnalist vigilent, nu-i scapã absolut nimic, începând cu prezenþa ei în apropierea ºefului statului francez, François Mitterand, ºi terminând cu o vizitã în celebrul cimitir „Pere Lachaise”, sã zicem, despre care noteazã: „Cimitirul este ca un orãºel încremenit, în care vizitatorii miºunã de dimineaþa pânã seara. La intrare stau doi paznici îmbrãcaþi în uniformã albastrã, gata oricând sã-þi de informaþiile de care ai nevoie.” (pag. 299). Iatã o descriere care mã scuteºte de comentarii asupra textului. Dar, parcã în continuare e altfel? Nu. Aº putea spune cã suntem purtaþi, în cele mai multe cazuri vijelios, de-a lungul ºi de-a latul Parisului; încet-încet, atmosfera ne devine familiarã, iar cei care ne mai amintim de romanele lui Hugo sau Balzac, de poezia lui Villon, Baudelaire sau Rimbaud putem retrãi nu fãrã o oarecare nostalgie momente de multã vreme închise în sipetele minþii ºi ale sufletului. Pentru cã hoinãrim fãrã grabã – poate chiar pentru a observa totul – pe la Notre Dame, „Pe cheiurile Senei”, unde vom da peste „cerºetori, buchiniºti”, fiindcã, „Cine ºi-ar mai putea imagina Sena fãrã ei ?”, se întreabã

98Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Scriitori din judetul Hunedoara,Mariana Pândaru pe bunã dreptate. ªi continuã: „Cu vechile ºi ponositele lor dulapuri metalice agãþate de zid, pe care în fiecare dimineaþã le deschid ca pe niºte cutii magice pentru a etala adevãrate comori de mãrunþiºuri ºi curiozitãþi”. (pag. 21).

Ajungem la Sacré Co ur, Moulin Rouge, Muzeul muzeelor – Luvru, Acasã la doamna Monica Lovinescu, Palatul Versailles, În inima Parisului – Brâncuºi, în Montparnasse, facem un popas ºi în Le Jardin du Luxembourg, dãm o raitã pe la Tour Eiffel ºi duhul sãu ºi În Montmartre printre pictori, sau constatãm: Între Sorbona ºi Notre Dame – Eminescu º.a.m.d. Sper cã se va înþelege cã textele cu litere îngroºate sunt titluri…

Deci, periplul parizian în care o însoþim pe Mariana Pândaru este darul ei sufletesc pentru sufletele noastre doritoare – de ce nu ? – ºi de o asemenea modalitate de a percepe lucrurile ºi de a le comunica într-o lume în care a început, din nenorocire, un accentuat proces de dezumanizare. Ar fi trebuit sã închei aceste rânduri pe un ton mai optimist, însã nu pot. Trebuie sã fiu realist, trebuie sã vedem lumea aºa cum este. Prin aceastã carte, Mariana Pândaru ne predã o lecþie…

Pentru a-mi „justifica” cele spuse aici faþã de scriitorul ºi Omul Mariana Pândaru, mã voi sprijini ºi pe câteva pãreri critice avizate despre creaþia sa. Simpla înºiruire a numelor m-ar putea scuti de citate, însã unele sunt prea frumoase, prea importante ºi cu valoare de fixare în spaþiu ºi timp a scriitoarei.

„O « rugãciune de luminã » este poeta Mariana Pândaru în volumul Dupã cãderea nopþii, apãrut la Editura DaniMar, Deva, 2007. Autoarea acestei cãrþi este o poetã de înaltã vibraþie,

5convingãtoare în toate privinþele.” (Al. Florin Þene) .

„Am urmãrit scrisul acestei poete înainte ca el sã devinã prilej editorial.

Volumele ei ne recomandã o poetã care a ºtiut sã-ºi aºtepte ºi sã-ºi controleze maturitatea 6artisticã.” (Mircea Ciobanu, 1994) ;

„Mariana Pândaru este o poetã remarcabilã cu un temperament lingvistic dublat de un 7temperament poetic rãsfrânt în imagini poetice.” (Maria Cerchez, în Luceafãrul, nr. 1143/1984) .

„Depãºindu-ºi cu demnitate ºi talent condiþia de provincial, pe plan scriitoricesc ºi pe plan publicistic (este membrã a Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti) Mariana Pândaru se recomandã singurã: vine de la Deva, cu o sensibilitate îndelung exersatã („de dupã cuvinte”, o sensibilitate a tãcerii

8rescrise, a „gândului fulgerat”) intimist-existenþialistã. (Liviu Ioan Stoiciu, 2001) .

„Mariana Pândaru ºi-a dobândit o formã de exprimare poeticã, pe care o stãpâneºte acum deplin, concretizatã mai ales pe latura confesivã, a comunicãrii metaforice, parabolice chiar, a propriilor trãiri emoþionale, într-un circuit ideatic ce se lasã mânuit uºor pe grila de control a unei construcþii libere, de sub spontaneitatea aparentã lãsându-se sã se întrevadã elaborarea, travaliul prozodic meticulos ºi atent.”(Constantin Cubleºan: Mariana Pândaru – Lacrima de ambrã, în Steaua,

9nr. 9/1998) .

„Volumele sale de poezie (ale Marianei Pândaru, n.m. D.H.), sunt cu totul remarcabile,

e

5. Ibidem, p. 23. 6. Ibidem, p. 25. 7. Ibidem, p. 26. 8. Ibidem, p. 26. 9. Ibidem, p. 27.10. Ibidem, p. 28.

99Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012


probând deopotrivã artã ºi meserie, cerebralitate ºi spontaneitate. Ele constituie un maraton pe verticalã, fiind roadele unor acumulãri de decenii în spaþiul culturii.”(Aurelian Titu Dumitrescu,

10.2001)

„Mariana Pândaru practicã o poezie curatã, nu doar în vers clasic ci ºi în vers alb, cu o metaforã proaspãtã în care tematic, predominã sentimentul iubirii ºi al maternitãþii împlinite, condiþia

11contemporanã a poetului ºi a poeziei.” (Passionaria Stoicescu, 2001) .

„Mariana Pândaru tinde a împlini o excepþie în poetica noastrã femininã. Prin forme simple de limbaj, surprinde aspecte complexe ale existenþei. (Victor Isac, Mariana Pândaru – O excepþie în

12poetica femininã, 1992) .

„Mariana Pândaru este un poet autentic prin transmiterea emoþionalã puternicã a unui fond liric de mare calitate, recunoscut de altfel ºi de cronicile literare ce au salutat apariþia volumelor sale.

13(Neculai Chirica, 1994) .

„Mariana Pândaru, un suflet zbuciumat, poezia ei aduce documente romantice asupra unui destin în desfãºurare, e un om inteligent, complexat poate de binele ºi de rãul din noi înºine.

Expresia ei, clarã, sentimentele, ale unei singuratice care ne face sã-i simþim trauma ºi sã fim de 14acord cu ea.” (Constanþa Buzea, în Viaþa Studenþeascã, 3 mai 1978) .

„Mariana Pândaru este o poetesã cu o sensibilitate a adâncurilor foarte acutã. Ea aude cum cad 15ninsorile, cum cresc rãdãcinile ierbii... (Iv Martinovici – Ritmuri, 1974) .

.

11. Ibidem, p. 29.12. Ibidem, p. 29.13. Ibidem, p. 29.14. Ibidem, p. 30.15. Ibidem, p. 30.16. Ibidem, p. 32.

100Vox Libri, Nr. 3 (24) - 2012

Scriitori din judetul Hunedoara,„Apropiindu-ne cãrþile sau poemele Marianei Pândaru, ele ne determinã sã credem în talentul

sãu ºi nu este greºit sã afirmãm cã poeta se aflã acum într-o expansiune creatoare evidentã.”(Vasile 16Bardan – Mariana Pândaru, Lacrima de ambrã, în Viaþa Româneascã, nr. 1-2/1999)

„Dintr-un fior tragic derivã originalitatea poeziei Marianei Pândaru, zbuciumul ei întru urzirea dupã cele mai sfinte legi ale creaþiei cunoscute.” (Ion Machidon – De la poet la poeþi, Editura Amurg

17Sentimental, 1999) .

Poeta abordeazã teme esenþiale ale poeziei dintotdeauna – dragoste, viaþã, moarte – în poeme scrise sub imperiul revelaþiei pure, al inspiraþiei autentice, reuºind, nu de puþine ori, sã pãstreze pe întreg parcursul poemului la aceeaºi intensitate starea emoþionalã iniþialã...” (Ioan Evu, „Cuvântul

18liber”, mai, 1996)…

Despre creaþia Marianei Pândaru au mai exprimat pãreri între alþii: Cornel Ungureanu, Dumitru Velea, Eugen Evu, Elisabeta Bogãþan, Dumitru Dem Ionaºcu, Adrian Botez, Vasile Morar, Miron Þic, Octavian Doclin, Gligor Haºa, Ion Mãrgineanu, Ladislau Daradici, Theodor Damian,

19Niadi Cernica, Muguraº Maria Petrescu, Ion Beldeanu, Victoria Milescu, Florentin Popescu .

Despre remarcabila scriitoare, ºi în primul rând Poetã, care este Mariana Pândaru, s-ar mai putea spune ºi scrie mult ºi multe. Îmi pot exprima doar regretul cã spaþiul nu-mi permite, sperând cã îmi voi plãti aceastã datorie de suflet cu altã ocazie.

Dumitru HURUBÃ

.

17. Ibidem, p. 32.18. Ibidem, p. 35.19. Ibidem, p. 17.

Cu Victor Isac

vl24

Documents