violenta in familie referat ciochina bogdan

5/12/2018 Violenta in Familie Referat Ciochina Bogdan - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/violenta-in-familie-referat-ciochina-bogdan 1/7

1 Ciochină Bogdan-Vasile

Violența în familie

Definiția violențeiConceptul acoperă, atât în reglementările juridice, cât și în practică, grade diferite de vizibilitateși de încadrare a comportamentelor considerate agresive, de la cele ce afectează starea desănătate a victimei, la cele care afectează situația ei socială sau stima de sine. O privire de ansambluasupra percepției și a încadrării formale sau informale a conceptelor si atitudinilor în registrulviolenței arată o recunoaștere diferențiată a comportamentelorși atitudinilor, de la formele deviolență fizică la formele de violență sexuală, verbală sau psihologică. Definițiile apar îndefinirea termenului de violență și în raport cu persoana care este victimă a violenței; astfel estediferențiată violența asupra femeii, asupra tânarului sa asupra persoanei vârstnice.1

Definiţia violenţei în familie

Definiţia pe care o dă legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familieeste următoarea: „(1) Violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cuintenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă osuferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. Constituie, de asemenea, violenţă înfamilie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale. În sensul legii,

prin membru de familie se înţelege soţul, ruda apropiată şi persoanele care au stabilit relaţiiasemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copil, dovedite pe baza anchetei sociale.”

Conceptul de „violenţă în familie” este amplu şi cuprinde violenţa domestică (înţeleasă ca violenţăceapare între parteneri, fie ei soţi sau concubini), dar şi violenţa asupra copiilor, bătrânilor sau altor rude. În ce priveşte violenţa domestică, potrivit unor organizaţii guvernamentale care au efectuatstudii privind acest fenomen în România, aceasta reprezintă o serie repetată de comportamentecoercitive şi de atac fizic, sexual şi psihic pe care o persoană le manifestă faţă de partener, în scopulcontrolării şi dominării acestuia, utilizând forţa şi/sau profitând de incapacitatea de apărare avictimei, ce apare în cadrul unei relaţii de cuplu. Aceasta include şi abuzurile de tip economic şisocial. Este considerată violenţă domestică şi cea făptuită asupra fostei soţii/partenere şi în relaţiileconsensuale.

Definiţia violenţei împotriva femeilor

Conform Platformei de acţiune de la Beijing adoptată la a patra Conferinţă Mondială asupraProblemelor Femeilor din 1995, termenul de „violenţă împotriva femeilor” înseamnă orice act deviolenţă fundamentat pe diferenţa de gen, care rezultă sau care poate rezulta într-o vătămare sausuferinţă fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acte,coerciţia sau

privarea arbitrară de libertăţi, indiferent dacă acestea apar în viaţa publică sau privată.

Prin urmare, violenţa împotriva femeilor cuprinde următoarele, fără a fi limitată la acestea:

(i) Violenţa fizică, sexuală şi psihologică ce are loc în familie, inclusiv bătăile, abuzul sexual al

1 Violența în familie note de curs, Maria Pescaru, Craiova 2012, p. 3




copiilor de sex feminin în cadrul casnic, violenţa legată de zestre, violul marital, mutilareagenitală a femeilor, violenţa extra-maritală şi violenţa care decurge din exploatare;

(ii) Violenţa fizică, sexuală şi psihologică ce apare în comunitate, inclusiv violul, abuzul sexual,

hărţuirea sexuală şi intimidarea la locul de muncă, în instituţiile de educaţie şi în altă parte,traficul cu femei şi prostituţia forţată;

(iii) Violenţa fizică, sexuală şi psihologică comisă sau trecută cu vederea de către stat, oriundeapare aceasta2

Violența asupra copiilor

Abuzul asupra copiilor este reprezentat de orice formă de violență fizică sau emoțională lacare sunt supuși sau expuși copii. În România, Legea 272/2004 privind protecția copiilor încearcă săclarifice aceste aspecte și să ofere suportul legal pentru a identifica cazurile de abuz. Departe de a fi

perfectă oferă un cadru care poate fi folosit stoparea comportamentelor abuzatoare asupra copiilor.O dezvoltare a legii ar trebui să permită evoluția de la acțiuni reactive în caz de abuz către acțiunipreventive care să evite apariția abuzurilor asupra copiilor. Conform acestei legi instituțiile statuluisunt obligate să prevină și să protejeze copiii de orice act de violență, abuz fizic, psihic sau sexualîmpotriva lor. Legea interzice orice fel de pedeapsă fizică sau umilitoare, acasă sau într-o instituțiecare ar trebui să se ocupe de protejarea sau educația copiilor. Plângerile și sesizările cu privire laabuzuri împotriva copiilor pot fi depuse atât de către copil cât și de către oricare persoană dinapropierea copilului care observă semnele unor abuzuri asupra acestora.Săvârșirea abuzului implică acțiunea voluntară a abuzatorului, care periclitează existența șidezvoltarea copilului, indiferent de existența unui posibil consimțământ al copilului. Există diversetipuri de abuz: fizic (orice formă de pedeapsă corporală, imobilizarea fizică, reducerea alimentației),

emoțional (rejectarea, intimidarea verbală prin diverse amenințări, abuzul verbal prin adresarea unor injurii sau cuvinte umilitoare, izolarea, interzicerea contactului cu propria familie etc.), sexual (actsexual cu copii, implicarea copiilor în producția, răspândirea,distribuirea unor materiale

pornografice, expunerea organelor sexuale ale copiilor în scopuri sexuale, prezentarea unor materiale pornografice copiilor, realizarea unor acte sexuale în prezența copiilor). Aceste forme deabuz pot fi asociate și cu neglijarea copilului (vezi declarația martorei Stoica) sau cu diverse formede exploatare a acestuia. Abuzul se referă la orice formă de violența intenționată împotriva copiluluisau orice tratament dăunător care nu implică întotdeauna violentă.

2 Violența în familie în România: legislația și sistemul judiciar – Asociația Baroului American. Inițiativa juridică pentru Eupopa centrala și Eurasia, p. 6

http://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_272/2004

http://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_272/2004




Tipuri de abuz asupra copilului:

Prin abuz asupra copilului se înțelege „orice acțiune voluntară a unei persoane care se afla într-o

relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care este periclitată viața,dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică

sau psihică a copilului”. Abuzul asupra copilului presupune existența unor relații prin careabuzatorul deține controlul sau poate influența/manipula acțiunile copilului și, în contextul realizăriiacestor relații, pune în pericol, în mod voit și conștient, integritatea, dezvoltarea, sănătatea sau viațacopilului.

Abuz fizis (violență fizică) care constă în atingeri sau contacte fizice dureroase ne-accidentale,inclusiv în intimidarea fizică îndreptată asupra copilului (de exemplu gestul cuiva de a ridica mânaasupra unui copil). Abuzul fizic este reprezentat de acele traaume fizice (vânătăi, fracturi).

Abuzul în scop educativ sunt acele bătăi primite când copilul nu obține rezltatul dorit. Textul Legii272/2004 interzice în mod explicit aplicarea oricăror pedepse fizice precum și privarea copilului dedrepturi care îi pot pune în pericol viața și dezvoltarea, oriunde și în orice context se află copilul.Articolul stabilește dreptul copilului de a-i fi respectată demnitatea și integritatea ca persoană, de afi protejat împotriva oricăror forme de abuz fizic sau alte acte care îl pot pune în pericol în familie(naturală sau substitutivă) sau în orice instituție în care se află copilul (creșă, grădiniță, școala,centru de plasament etc.).

Abuzul sexual deși conține elemente de abuz fizic și emoțional, este o categorie aparte de reletratamente acordate minorului. Acesta constă în hărțuirea sexuală, atingeri sau aluzii neplăcute,

diverse injurii, propuneri indecente, atingerea sau mângâierea organelor genitale ale copilului, penetrearea sexului sau anusului copilului, expunerea organelor sexuale ale abuzatorului în fațacopilului, obligarea sau încurajarea copilului să mângâie organele sexuale ale abuzatorului,obligarea minorului de a viziona materiale care conțin pornografie; forțarea minorilor sub 18 ani săaibă contacte sexuale cu alte persoane indiferent dacă este vorba de alți minori sau de adulți saumutilarea organelor genitale ale copiilor. Câteva categorii de abuz sexual sunt: violul (actul sexualîmpotriva voinței copilului), pedofilia (atracția sexuală a unui adult față de copii) șirespectiv incestul (legătura sexuală între părinți și copii sau între frați și surori).

Abuzul emoțional, Garbarino et al. (1986 p. 8) îl consideră ca fiind „atacul concentrat al uni adultasupra dezvoltării și cunoașterii de sine și a concepției sociale a copilului”. Formele de abuz mai

des întâlnite sunt cele la care recurg părinții sub forma a diverse pedepse: izolarea copilului(legarea, închiderea lui în diferite spații închise) neacordarea răspunsurilor emoționaleț, terorizareacopilului, refuzul de a-l ajuta etc.

Abuzul verbal (numit și violență verbală) reprezintă o formă de abuz emoțional și respectiv detratament umilitor în care adulți sau grupuri de copii și adulți folosesc cu privire la minor apelativecare îl desconsideră și care îl umilesc. Conform legii 272/2004 „Sunt interzise tratamenteleumilitoare, poreclele, catalogările privarea de hrană etc. Prin urmare, în familie și în toate instituțiile

publice și private care au în îngrijire copii sunt interzise pedepsele corporale și tratamenteleumilitoare. Înjurăturile la adresa copilului sau folosirea unui limbaj obscen la adresa lui reprezintă,de asemenea, tot forme de violență verbală și sunt extrem de dăunător, putând lăsa traume psihice

asupra copilului. 3

3 http://ro.wikipedia.org/wiki/Abuz_asupra_copilului

http://ro.wikipedia.org/wiki/Abuz_asupra_copilului

http://ro.wikipedia.org/wiki/Abuz_asupra_copilului




Formele violenţei sunt conturate clar în cadrul cercetărilor. Astfel, potrivit Cercetarii

Naţionale privind Violenţa în Familie şi la Locul de Muncă formele violenţei sunt :

§ Violenţa psihologică (agresiuni verbale, intimidare, batjocură, umilire)

§ Violenţa fizică (vătămări produse prin pălmuire, lovire cu sau fără obiecte sau bătaie)

§ Violenţa socială (izolarea faţă de familie şi prieteni, monitorizarea activităţilor,

restrângerea accesului la informaţie)

§ Violenţa economică (oprirea accesului la resurse financiare sau alte mijloace

economice)

§ Violenţa sexuală (forţarea victimei pentru activităţi sexuale nedorite)

Dacă specialiştii în sociologie, criminologie, psihologie, medicină şi asistenţă socială susţinca fiind grave consecinţele şi mari costurile sociale ale violenţei asupra femeii şi copiilor acesteia,în conştiinţa publică existe grade diferite de acceptare a violenţei. În Europa, potrivitEurobarometrului, 62% dintre europeni consideră violenţa asupra femeii inacceptabilă în oricecondiţii, în timp ce 2% apreciază violenţa acceptabilă în anumite condiţii şi 0,7% apreciază violenţaacceptabilă în orice circumstaţiale. 4

3,3 3,4 3,5 3,6 3,7 3,8 3,9 4

violenta sexuala

violeta psihologica

violenta fizica

res trictionarea libertatii

amenintarea

Bar 1 3,9 3,62 3,86 3,58 3,52

violenta

sexuala

violeta

psihologicaviolenta fizica

restrictionarea

libertatiiamenintarea

Sursa:Eurobarometru 51.0

Europeans and their views on domestic violence against women (1999)

Date colectate vizează ţările membre alUniunii Europene

Studiul panel realizat de National Research Council (SUA) ca şi Raportului Mondial al Sănătăţiiarată că deşi studiile realizate până acum, privind violenţa în familie, au fost focalizate cu precădereasupra violenţei fizice, continuă să existe lipsa unui acord al specialiştilor asupra definiţiei şi

modalităţilor de măsurare a violenţei fizice. Dezvoltarea unor instrumente de măsurare a violenţeifizice se impun în special din cauza dezacordului asupra conţinutului definiţiei violenţei; multe

4 Violenţa în familie suport de curs pentru învăţământul la distanţă, Drd. Ana RADULESCU, p .8, 9, 10




dintre definiţiile utilizate de către cercetători, ca şi definiţiile întâlnite în legislaţie, cuprind o gamălargă de comportamente; violenţa fizică poate fi încadrată de la forme relative minore, cum ar fi

pălmuirea, la forme extreme care produc moartea. De asemenea, încadrarea culturală a violenţeiimpune claritate asupra actelor violente accidentale sau intenţionate.

Violența asupra bărbaților

Violența asupra bărbaților este studiată în literatura de specialitate ca reacție a violențeirealizată asupra femeii și copiilor, la comportamentul violent al bărbatului. A. Browne (1878), într-

un studiu realizat pe 250 de femei bătute, dintre acestea 42 si-au ucis soțul sau iubitul, prezintăfactorii care favorizează apariția violenței feminine:

− frecvența actelor de violență ale bărbatului;− abuzul de alcool și alte substante;− severitatea abuzului produs asupra femeii;− abuzuri sexuale asupra femeii;− abuzuri repetate asupra copiilor;− tendința de suicid a femeii;

Cazurile în care femeia agresează bărbatul sunt sub 10%. De regulă acest lucru se întămplăcând femeia se apară de partenet.5

Constituţia României

Constituţia României garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii sau discriminări (articolul 16), precum şi drepturile şi libertăţile tuturor persoanelor. Deasemenea, prevede că nici o persoană nu poate fi supusă torturii sau oricărui alt fel de pedeapsă sautratament degradant sau inuman. Articolul 23 declară drept inviolabile libertatea individuală şi

siguranţa persoanei, iar dreptul la apărare al persoanei este de asemenea garantat (articolul 24).Consacrarea prin Constituţie a acestor drepturi înseamnă, implicit, şi respectarea libertăţilor şidrepturilor femeii şi interzicerea supunerii acesteia la orice act de violenţă sau tratament degradantde natură să atenteze la siguranţa sa fizică sau psihică. În cazul încălcării unuia sau altuia dintreaceste drepturi sau libertăţi, femeia poate şi trebuie să beneficieze de protecţia legii.

Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie

Legea nr. 217/2003 defineşte violenţa în familie ca fiind orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cuintenţie de către un membru al familiei împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă osuferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. De asemenea, împiedicarea femeii de a-

şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale se încadrează tot în conceptul de violenţă în familie.

5 Asistența socială Studii și aplicații. Violența în familie și metodologia intervenției, G. Neamțu si Dumitru Stan, p106, editura Polirom 2005




Astfel, această lege extinde conceptul de violenţă în familie şi la alte forme de violenţă decât ceafizică. În sensul acestei legi, prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată, aşa cumeste definit în articolul 149 din Codul penal, însă de efectele acestei legi beneficiază şi persoanelecare au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copil, dovedite pe baza

anchetei sociale (articolele 3 şi 4).De asemenea, legea instituie obligaţia ministerelor şi a celorlalte autorităţi centrale de specialitatede a desemna personal specializat în vederea instrumentării cazurilor de violenţă în familie(articolele 5 şi 6).Legea prevede colaborarea dintre autorităţile locale şi organizaţiile neguvernamentale, precum şiimplicarea întregii comunităţi locale în sprijinirea acţiunilor de combatere şi prevenire a acestuifenomen (articolul 7).Legea creează la nivel naţional o instituţie denumită Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei,cu atribuţii în elaborarea, implementarea şi aplicarea unei strategii naţionale în domeniul violenţeiîn familie.Agenţia trebuie să finanţeze sau să cofinanţeze programe specifice în domeniul apărării şi

consolidării familiei, precum şi al îngrijirii şi protecţiei victimelor violenţei în familie (articolul 9alineat 1 litera c).

Constituţia României

Constituţia României garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii sau discriminări (articolul 16), precum şi drepturile şi libertăţile tuturor persoanelor. Deasemenea, prevede că nici o persoană nu poate fi supusă torturii sau oricărui alt fel de pedeapsă sautratament degradant sau inuman. Articolul 23 declară drept inviolabile libertatea individuală şisiguranţa persoanei, iar dreptul la apărare al persoanei este de asemenea garantat (articolul 24).Consacrarea prin Constituţie a acestor drepturi înseamnă, implicit, şi respectarea libertăţilor şidrepturilor femeii şi interzicerea supunerii acesteia la orice act de violenţă sau tratament degradantde natură să atenteze la siguranţa sa fizică sau psihică. În cazul încălcării unuia sau altuia dintreaceste drepturi sau libertăţi, femeia poate şi trebuie să beneficieze de protecţia legii.

Codul penal

Codul penal a fost modificat prin legea nr. 197/2000 care stabileşte măsurile şi sancţiunile aplicate persoanelor care săvârşesc acte de violenţă împotriva membrilor familiei cauzatoare de suferinţăfizică sau psihică. În caz de viol comis asupra unui membru al familiei, pedeapsa stabilită este ceacu închisoarea între 5 şi 15 ani.6

6 Violența în familie în România: legislația și sistemul judiciar – Asociația Baroului American. Inițiativa juridică pentru Eupopa centrala și Eurasia, p. 11, 12




BibliografieViolența în familie note de curs, Maria Pescaru, Craiova 2012

Violența în familie în România: legislația și sistemul judiciar – Asociația Baroului American.Inițiativa juridică pentru Eupopa centrala și EurasiaAsistența socială Studii și aplicații. Violența în familie și metodologia intervenției, G. Neamțu si

Dumitru Stan, editura Polirom 2005Violenţa în familie suport de curs pentru învăţământul la distanţă, Drd. Ana RADULESCU

violenta in familie referat ciochina bogdan

Documents