vineri, săptămâna a vi-a a paştelui

VINERISÃPTÃMÂNA A VI-A A PAªTELUI

InvitatoriulV. Doamne, deschide-mi buzele.R. ªi gura mea va vesti lauda ta.Ant. Pe Cristos Domnul, care ni l-a promis pe Duhul

Sfânt, veniþi sã-l adorãm, aleluia!

Psalmul 94 (95)

Chemare la preamãrirea lui DumnezeuÎndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putemzice: „Astãzi!” (Evr 3,13).

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre!

2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim!

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeii;

4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,7 cãci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;de aceea am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea am jurat în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,

ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Pe Cristos Domnul, care ni l-a promis pe Duhul

Sfânt, veniþi sã-l adorãm, aleluia!Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã

Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

IMNUL

Marea ta împãrãþie, o, Cristoase, tot pãmântu-i;Tu ai coborât din ceruri peste noi, ca sã ne mântui.Rãstignit fiind pe cruce, ai schimbat a noastrã soartãIar prin sfânta înviere, însãºi moartea este moartã.Urci acum din nou la ceruri, unde îngerii te-aºteaptã,Unde Tatãl te primeºte ca sã-þi dea rãsplata dreaptã.Lângã el pe tron te-aºazã ºi-i zorit pe cap sã-þi punãSemnul marii biruinþe, a victoriei cununã.El te face Domn a toate ºi îþi dã un mare nume,Ca atunci când se rosteºte, tot ce are viaþã-n lumeªi în ceruri, ºi-n adâncuri, sã se-ndrepte cãtre tine,Cu smeritã-ngenunchere, sã se plece, sã se-nchine.

Vineri, sãptãmâna a VI-a a Paºtelui2

Se uimesc, vãzând din ceruri, oastea cetelor de îngeriCã pãmântul nu mai este valea jalnicã de plângeri;Omenirea ce-a-ntinat-o primul om fãcut din tinãE salvatã, peste dânsa Omul-Dumnezeu dominã.O, Cristoase, tuturora sã ne fii pentru vecieªi speranþã, ºi rãsplatã, ºi izvor de bucurie.Orice falsã bucurie ce de tine ne separãSã ne fie, când ne-mbie, neplãcutã ºi amarã.Ne simþim plini de pãcate, slãbiciunea noastrã-i mare,Dar sperãm cu umilinþã de la tine îndurare.Tu ne iartã orice vinã cu-al tãu har ºi cu-a ta milã,Ocroteºte ºi-ntãreºte firea noastrã cea fragilã.ªtim cã tu vei þine-odatã judecatã-nfricoºatã;Fã sã fim gãsiþi atuncea fãrã vinã, fãrã patã.Mintea noastrã ne-o înalþã, dorul nostru ni-l menþineCãtre sfintele lãcaºuri pregãtite-n cer de tine.Slavã, cinste ºi mãrire îþi aducem fiecareO, Cristoase, rege-al nostru, azi, de sfânta Înãlþare.Slavã fie în vecie, þie, veºnice Pãrinte.Îþi aducem preamãrire þie, Duhule Preasfinte. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Sã nu mã pedepseºti, Doamne, în furia ta.

Psalmul 37 (38)Rugãciunea umilã a pãcãtosului aflat în primejdie

Toþi cunoscuþii lui stãteau departe (Lc 23,49).

I2 Doamne, sã nu mã mustri în mânia ta *

ºi sã nu mã pedepseºti în furia ta.3 Cãci sãgeþile tale s-au înfipt în mine *

ºi mâna ta apasã peste mine.4 Nimic nu este sãnãtos în trupul meu

în faþa mâniei tale,†ºi nu este pace în oasele mele *din cauza pãcatelor mele.

Oficiul lecturilor 3

5 Cãci fãrãdelegile mi-au acoperit capul, *ca o povarã prea grea pentru mine.

Ant. Sã nu mã pedepseºti, Doamne, în furia ta.

Ant. 2 Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea.

II6 Au putrezit ºi s-au înveninat rãnile mele *

din pricina nebuniei mele.7 M-am încovoiat ºi m-am gârbovit cu totul; *

toatã ziua umblu în mâhnire.8 Rãrunchii îmi sunt cuprinºi de febrã *

ºi nu mai e nimic sãnãtos în trupul meu.9 Sunt frânt ºi istovit cu totul, *

strig din cauza zbuciumului inimii mele.10 Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea *

ºi suspinul meu nu-þi este ascuns.11 Inima mi se zbate, m-au pãrãsit puterile *

ºi mi-am pierdut chiar ºi lumina ochilor.12 Prietenii ºi cunoscuþii se îndepãrteazã

din cauza rãnii mele, *ºi rudele mele stau deoparte.

13 Cei care vor sã-mi ia sufletul îmi întind curse, †cei care-mi vor rãul vorbesc de pieirea mea, *ºi vicleºuguri pun la cale ziua întreagã.

Ant. Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea.

Ant. 3 Îþi mãrturisesc fãrãdelegea; sã nu mã pãrã-seºti, Doamne, mântuirea mea.

III14 Iar eu, ca un surd, nu iau aminte *

ºi sunt ca un mut ce nu-ºi deschide gura,15 ca omul ce nu aude *

ºi nu iese rãspuns din gura lui.16 Pentru cã în tine, Doamne, mi-am pus speranþa, *

tu îmi vei rãspunde, Doamne, Dumnezeul meu!


17 Spuneam, de fapt: „Sã nu râdã de minecând mi se clatinã piciorul, *

sã nu se ridice cu mândrie împotriva mea”.18 Sunt gata sã mã prãbuºesc *

ºi durerea înaintea mea este pururea.19 Cãci eu îmi mãrturisesc fãrãdelegea *

ºi mã înspãimânt de pãcatul meu.20 Duºmanii mei sunt plini de viaþã ºi sunt puternici *

ºi s-au înmulþit cei care mã urãsc fãrã motiv.21 Ei îmi rãsplãtesc binele cu rãu *

ºi mã acuzã pentru cã eu caut binele.22 Sã nu mã pãrãseºti, Doamne; *

Dumnezeul meu, sã nu te îndepãrtezi de la mine!23 Grãbeºte-te sã mã ajuþi, *

Doamne, mântuirea mea!Ant. Îþi mãrturisesc fãrãdelegea; sã nu mã pãrãseºti,

Doamne, mântuirea mea.V. De învierea ta, Cristoase, aleluia!R. Se bucurã cerurile ºi pãmântul, aleluia!

LECTURA ÎNTÂI

Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 3,1-10Suntem fiii lui Dumnezeu

Preaiubiþilor, 1 vedeþi câtã iubire ne-a dãruit Tatãl: sãne numim copii ai lui Dumnezeu. ªi suntem. De aceealumea nu ne cunoaºte, pentru cã nu l-a cunoscut nici peel. 2 Iubiþilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar nus-a arãtat încã ce vom fi. ªtim cã, atunci când se va arãta,vom fi asemenea lui pentru cã îl vom vedea aºa cum este.

3 Oricine are aceastã speranþã în el devine curat, aºacum el este curat.

4 Oricine comite pãcatul face o nelegiuire, cãci pãcatuleste nelegiuire. 5 Voi ºtiþi cã el s-a arãtat ca sã ridice pãca-tele ºi în el nu este pãcat. 6 Oricine rãmâne în el nu pãcã-tuieºte. Oricine pãcãtuieºte, nici nu l-a vãzut, nici nu l-acunoscut.


7 Copii, nimeni sã nu vã înºele. Cine sãvârºeºte drep-tatea este drept, dupã cum el este drept. 8 Cine comitepãcatul este de la diavol, pentru cã diavolul pãcãtuieºtede la început. Pentru aceasta s-a arãtat Fiul lui Dum-nezeu, ca sã nimiceascã lucrãrile diavolului.

9 Oricine este nãscut din Dumnezeu nu comite pãcat,pentru cã sãmânþa lui Dumnezeu rãmâne în el ºi nu poatesã pãcãtuiascã pentru cã este nãscut din Dumnezeu. 10 Înaceasta se recunosc copiii lui Dumnezeu ºi copiii diavo-lului: oricine nu sãvârºeºte dreptatea ºi nu-l iubeºte pefratele sãu nu este din Dumnezeu.

RESPONSORIUL 1In 3,1.2bR. Vedeþi câtã iubire ne-a dãruit nouã Dumnezeu Tatãl:

* sã ne numim copiii lui Dumnezeu. ªi suntem, aleluia!V. ªtim cã atunci când se va arãta, vom fi asemenea

lui, pentru cã îl vom vedea aºa cum este. * Sã ne numim.

LECTURA A DOUA

Din Predicile sfântului Leon cel Mare, papã(Pred. 2, despre Înãlþare, 1-4: PL 54, 397-399)

Înãlþarea Domnului mãreºte credinþa noastrãSãrbãtoarea Paºtelui, Învierea Domnului, a fost motiv

de mare bucurie pentru noi. La fel este acum cauzã debucurie inefabilã înãlþarea sa la cer. Într-adevãr, astãziamintim ºi celebrãm ziua în care natura noastrã sãracãa fost înãlþatã cu Cristos pânã la tronul lui DumnezeuTatãl, deasupra tuturor oºtirilor cereºti, deasupra tutu-ror ierarhiilor îngereºti, deasupra înãlþimii tuturor puteri-lor. Întreaga existenþã creºtinã se întemeiazã ºi se înalþãpe o serie tainicã de acþiuni divine, prin care iubirea luiDumnezeu reveleazã mai mult toate minunãþiile sale.Deºi este vorba despre mistere care depãºesc percepþiaumanã ºi care inspirã o profundã teamã reverenþioasã,totuºi, credinþa nu slãbeºte, speranþa nu se clatinã, dra-gostea nu se rãceºte.


A crede fãrã a ezita în ceea ce scapã vederii materi-ale ºi a fixa dorinþa acolo unde nu se poate ajunge cuprivirea este o putere a inimilor cu adevãrat mari ºi oluminã a sufletelor puternice. De altfel, cum s-ar puteanaºte în inimile noastre dragostea, sau cum ar putea sãfie justificat omul prin credinþã dacã lumea mântuirii arconsta numai în acele lucruri care cad sub simþurilenoastre?

Pentru aceasta, ceea ce era vizibil la Rãscumpãrãtorulnostru a trecut în riturile sacramentale. Apoi, pentru cacredinþa sã fie mai autenticã ºi fermã, dupã observareadirectã a urmat magisteriul a cãrui autoritate o vor urmainimile credincioºilor, luminate de lumina divinã.

Aceastã credinþã a crescut prin înãlþarea Domnului ºia fost fãcutã ºi mai puternicã de darul Duhului Sfânt.Nu au reuºit sã o elimine cu înspãimântarea lor nici lan-þurile, nici închisoarea, nici exilul, nici foametea saufocul, nici muºcãturile fiarelor, nici chinurile cele mairafinate nãscocite de cruzimea persecutorilor. Pentruaceastã credinþã, în toate pãrþile lumii, au luptat pânã lavãrsarea sângelui nu numai bãrbaþi, ci ºi femei; nu numaitineri, ci ºi tinere fecioare. Aceastã credinþã i-a pus pefugã pe diavoli, a învins boli, a înviat morþi.

Chiar sfinþii apostoli, în ciuda confirmãrii cu nume-roase minuni ºi chiar dacã au fost instruiþi de atâtea dis-cursuri, s-au lãsat îngroziþi de teribila pãtimire a Dom-nului ºi au primit, nu fãrã ezitare, realitatea învierii sale.Însã au ºtiut sã tragã atâta avantaj din înãlþarea Dom-nului încât sã schimbe în bucurie tot ceea ce le provo-case teamã mai înainte. Sufletul lor era îndreptat în între-gime spre contemplarea divinitãþii lui Cristos, aºezat ladreapta Tatãlui. Nu mai erau împiedicaþi, datoritã pre-zenþei vizibile a trupului sãu, sã-ºi fixeze privirea minþiiîn Cuvânt, care, deºi a coborât de la Tatãl, nu s-a înde-pãrtat niciodatã de el ºi, deºi a urcat la Tatãl, nu s-a înde-pãrtat de ucenici.

Preaiubiþilor, Fiul Omului s-a fãcut cunoscut chiaratunci în modul cel mai sublim ºi mai sfânt ca Fiu al luiDumnezeu când a reintrat în gloria maiestãþii Tatãlui ºi


a început în mod inefabil sã devinã prezent prin divini-tatea sa care, în omenitatea sa vizibilã, fusese mai dis-tantã de noi.

Credinþa, mai luminatã, a fost atunci în stare sã per-ceapã în mãsurã tot mai mare identitatea Fiului cu Tatãlºi a început sã nu mai aibã nevoie sã atingã în Cristosacea substanþã trupeascã, conform cãreia este inferiorTatãlui. Într-adevãr, deºi natura trupului a rãmas în Cris-tos glorificat, credinþa credincioºilor era condusã în aceasferã în care va putea sã-l atingã pe Unul-nãscut egal cuTatãl, nu prin contact fizic, ci prin contemplaþia spiritului.

RESPONSORIUL Evr 8,1b; 10,22.23R. Avem un astfel de mare preot, care s-a aºezat de-a

dreapta tronului maiestãþii, în ceruri. * Sã ne apropiemcu inimã sincerã în plinãtatea credinþei, curãþindu-ne,prin stropire, inimile, de conºtiinþa rea, aleluia!V. Sã þinem cu neclintire mãrturisirea speranþei pentru

cã cel care a promis este vrednic de încredere. * Sã neapropiem.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule, care prin învierea lui Cristos ne-ai des-

chis calea spre viaþa veºnicã, înalþã-ne cugetul la autorulmântuirii noastre, care ºade de-a dreapta ta, pentru ca,atunci când el va veni în mãrirea sa, pe toþi cei renãs-cuþi prin Botez sã-i înveºmântezi în nemurirea fericitã.Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiindDumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, înunire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

LaudeleV. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.




IMNUL

Iatã-apare auroraZilei, scumpã tuturora;Domnu-n norul de luminãIntrã-n slava sa divinã.Este pus în lanþ Satana;Glorioasã este ranaCe Isus în cer i-aratãCelui care-i este Tatã.De speranþã-i plin misterul;Se deschide iarãºi cerul.Pentru unul fiecareAzi e zi de înãlþare.Este ziua bucuriei;Fiul unic al Mariei,Cel ucis pe cruce, iatã-l,E primit în cer de Tatãl.Mulþumire se cuvineCelui ce-a purtat cu sineSpre lãcaºurile sfinteDorul nostru cel fierbinte.Cerul este-n sãrbãtoare,Tot pãmântul e în floare;Bucuria noastrã-i mareAzi, de sfânta Înãlþare.Ale noastre rugi pioaseTu primeºte-le, Cristoase.Slavã þie, pe vecie,Vie-a ta împãrãþie. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-odispreþui.

Laudele 9

Psalmul 50 (51)

Miluieºte-mã, DumnezeuleÎnnoiþi-vã spiritul minþii voastre ºi îmbrãcaþi-vã cu omulcel nou! (Ef 4,23-24).

3 Ai milã de mine, Dumnezeule,dupã marea ta bunãtate, *

ºi, dupã mulþimea îndurãrilor tale,ºterge fãrãdelegea mea.

4 Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea *ºi curãþã-mã de pãcatul meu.

5 Cãci recunosc fãrãdelegea mea *ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea.

6 Împotriva ta, numai împotriva ta am pãcãtuit, *ºi ce-i rãu înaintea ta am fãcut.

De aceea tu eºti drept în sentinþele tale *ºi nepãrtinitor în judecãþile tale.

7 Cãci, iatã, în nelegiuire m-am nãscut *ºi în pãcat m-a zãmislit mama mea.

8 Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii, *fã deci sã pãtrundã înþelepciunea înlãuntrul meu.

9 Stropeºte-mã cu isop ºi voi fi curat, *spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada.

10 Fã sã aud un cuvânt de bucurie ºi veselie *ºi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresãlta.

11 Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele *ºi ºterge toate nelegiuirile mele.

12 Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, *ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu.

13 Nu mã alunga de la faþa ta *ºi duhul tãu sfânt nu-l lua de la mine.

14 Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale *ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor.

15 Atunci voi învãþa pe cei fãrãdelege cãile tale *ºi cei pãcãtoºi la tine se vor întoarce.

16 Mântuieºte-mã, Dumnezeule,Dumnezeul mântuirii mele, †


de vinovãþia sângelui vãrsat, *ºi limba mea va preamãri dreptatea ta.

17 Doamne, deschide-mi buzele *ºi gura mea va vesti lauda ta.

18 Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute †ºi, chiar dacã þi-aº aduce, *arderile de tot nu te-ar mulþumi.

19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, *inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui.

20 În bunãtatea ta, Doamne, fã bine Sionului *ºi reclãdeºte zidurile Ierusalimului.

21 Atunci îþi vor fi plãcute jertfele de împãcare,arderile de tot ºi ofrandele; *

atunci þi se vor oferi viþei pe altarul tãu.Ant. Inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui.

Ant. 2 În mânia ta, Doamne, adu-þi aminte cã eºtiîndurãtor.

Cântarea Hab 3,2-4.13a.15-19

Dumnezeu vine sã judece lumeaRidicaþi-vã capul, cãci se apropie rãscumpãrarea voas-trã! (Lc 21,28).

2 Doamne, am auzit vestirea ta *ºi m-am temut, Doamne, de lucrarea ta!

De-a lungul anilor, dã-i viaþã, *de-a lungul anilor, fã-o cunoscutã!

În mânia ta, *adu-þi aminte cã eºti îndurãtor!

3 Dumnezeu vine din Teman, *Cel Sfânt, din muntele Paran.

Gloria lui acoperã cerurile *ºi pãmântul este plin de lauda lui.

4 Strãlucirea lui este ca lumina, †din mâinile lui izvorãsc raze: *aici se ascunde tãria lui.

Laudele 11

13a Ai ieºit sã mântuieºti poporul tãu, *sã-l eliberezi pe unsul tãu.

15 Þi-ai tãiat drum prin mare cu caii tãi *ºi spumegau talazurile multe.

16 Am auzit ºi s-a înfiorat inima mea, *la glasul acesta tremurã buzele mele;

putreziciunea îmi cuprinde oasele *ºi paºii mei se clatinã sub mine.

Voi sta liniºtit în ziua strâmtorãrii *care vine peste poporul ce se ridicã asupra noastrã.

17 Cãci nu va mai înflori smochinul *ºi nu va mai fi rod în vii;

înºelãtoare va fi rodirea mãslinului *ºi nu vor mai da hranã ogoarele;

au dispãrut oile din þarcuri *ºi nu mai sunt vite în staule.

18 Dar eu voi tresãlta de bucurie în Domnul, *voi tresãlta de veselie în Dumnezeu,

mântuitorul meu.19 Domnul, Dumnezeul meu, este tãria mea: †

el face picioarele mele mai iuþi ca ale cãprioarei *ºi poartã paºii mei pe culmi.

Ant. În mânia ta, Doamne, adu-þi aminte cã eºti îndu-rãtor.

Ant. 3 Laudã, Ierusalime, pe Domnul. †

Psalmul 147 (147 B)

Reconstruirea IerusalimuluiVino sã-þi arãt mireasa Mielului! (cf. Ap 21,9).12 Laudã, Ierusalime, pe Domnul, *

† preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu.13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, *

el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu.


14 El dã pace þinutului tãu *ºi te saturã cu cel mai bun grâu.

15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, *cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare.

16 El face sã cadã zãpada ca lâna *ºi presarã chiciura ca cenuºa.

17 Azvârle grindina ca firimiturile, *ºi gerul lui cine-l poate rãbda?

18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, *stârneºte vântul ºi vor curge apele.

19 El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, *lui Israel, legile ºi poruncile sale.

20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor, *ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale.

Ant. Laudã, Ierusalime, pe Domnul.

LECTURA SCURTÃ Fap 5,30-32Dumnezeul pãrinþilor noºtri l-a înviat pe Isus, pe

care voi l-aþi ucis atârnându-l pe lemn. Pe el, Dum-nezeu l-a înãlþat la dreapta sa drept conducãtor ºi mân-tuitor ca sã acorde Israelului convertirea ºi iertarea pãca-telor. Martori ai acestor lucruri suntem noi ºi Duhul Sfântpe care Dumnezeu l-a dãruit celor care ascultã de el.

RESPONSORIUL SCURT

R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia!Domnul.V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, ale-

luia! Slavã Tatãlui. Domnul.

Ant. la Benedictus: Îl vom vedea pe Isus încununatcu mãrire ºi cu cinste, pentru cã a îndurat pãtimire ºimoarte, aleluia!

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu

Laudele 13

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *în casa lui David, slujitorul sãu,

70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *care au fost în vechime,

71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru, *

cã ne va dãrui harul,74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *

sã-i slujim fãrã teamã,75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *

în toate zilele vieþii noastre.76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *

cãci vei merge înaintea Domnuluisã pregãteºti cãile sale,

77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *întru iertarea pãcatelor,

78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime

79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întunericºi în umbra morþii *

ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.Slavã Tatãlui ºi Fiului *

ºi Sfântului Duh.Precum era la început ºi acum ºi pururea *

ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Îl vom vedea pe Isus încununat cu mãrire ºi cu

cinste, pentru cã a îndurat pãtimire ºi moarte, aleluia!

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã-l preamãrim împreunã pe Cristos, care s-a înãlþatla cer pentru a-l trimite pe Duhul Sfânt asupra apos-tolilor. Sã-l rugãm ºi noi:

Trimite asupra noastrã Duhul tãu!


Cristoase, care te-ai înãlþat la cer, trimite-l asupra noastrãpe cel fãgãduit de Tatãl,– ca sã ne îmbrãcãm cu putere de sus!Tu, care ai voit ca ucenicii tãi sã fie înþelepþi ca ºerpiiºi simpli ca porumbeii,– prin Duhul tãu, învaþã-ne înþelepciunea ºi simplitatea!Tu, care ºezi de-a dreapta Tatãlui, roagã-te pentru noi,cãci tu eºti preotul nostru;– roagã-te în noi, cãci tu eºti capul nostru!În greutãþi, dã-ne harul sã suferim împreunã cu tine,– ca împreunã cu tine sã ajungem în mãrire!Tatãl nostru.



Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Ora medie




IMNUL

Toþi lui Dumnezeu cel mareSã-i aducem închinare;

Ora medie 15

Nu-i nimic mai sfânt pe lumeCa în veci slãvitu-i nume.Este ora cea obscurãCând sãrmana creaturã,Pradã unei uri perfide,Creatorul ºi-l ucide.Marea crimã ne constrângeSã vãrsãm lacrimi de sângeªi sã stingem oarba urãCu a dragostei cãldurã.Ale tale slugi supuseSlavã îþi aduc, Isuse.Tatã, cinste-n veci sã-þi fie,Duhule, mãrire þie. Amin.

PSALMODIA

Ant. Aleluia, aleluia, aleluia!

Psalmul 118 (119),73-80

X (Iod)73 Mâinile tale m-au fãcut ºi m-au plãmãdit; *

fã-mã sã înþeleg ºi voi învãþa poruncile tale.74 Cei ce se tem de tine

mã vor vedea ºi se vor bucura, *cãci mi-am pus toatã speranþa în cuvintele tale.

75 ªtiu, Doamne, cã judecãþile tale sunt drepte *ºi întru adevãr m-ai umilit.

76 Sã-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, *dupã promisiunea fãcutã slujitorului tãu.

77 Sã vinã asupra mea îndurãrile taleºi voi fi viu, *

cãci legea ta îmi este desfãtare.78 Sã fie fãcuþi de ruºine cei mândri,

cãci cu minciunã m-au asuprit, *iar eu voi cugeta la învãþãturile tale.

79 Sã se întoarcã spre mine cei care se tem de tine *ºi cei care cunosc legile tale.


80 Inima mea sã fie neprihãnitã în orânduirile tale, *ca sã nu fiu fãcut de ruºine.

Psalmul 58 (59),2-5.10-11.17-18

Rugãciune împotriva prigonitorilorAceste cuvinte ale Mântuitorului trebuie sã-i înveþe petoþi pietatea faþã de Tatãl (Eusebiu din Cezareea).

2 Dumnezeul meu, elibereazã-mã de duºmanii mei, *apãrã-mã de cei care se ridicã împotriva mea.

3 Elibereazã-mã de cei care sãvârºesc nelegiuirea *ºi mântuieºte-mã de oamenii vãrsãtori de sânge.

4 Iatã-i cã stau la pândã sã-mi ia sufletul; *cei puternici se ridicã împotriva mea.

5 Nici vinã, nici pãcat nu este în mine, Doamne. *Fãrã nici o pricinã, ei aleargã,

se pregãtesc sã mã atace.Scoalã-te, vino în întâmpinarea mea ºi priveºte, †

10 mã îndrept spre tine, tãria mea, *pentru cã numai tu, Dumnezeule, eºti scãparea mea.

11 Îndurarea Dumnezeului meu îmi vine în ajutor. *Dumnezeu mã va face sã-i privesc de sus

pe duºmanii mei.17 Dar eu voi cânta puterea ta, *

dis-de-dimineaþã voi lãuda bunãtatea ta,pentru cã tu eºti un turn de scãpare pentru mine, *

un loc de adãpost, în ziua necazului.18 Tãria mea, pe tine vreau sã te laud! †

Cãci tu, Dumnezeule, eºti turnul meu de scãpare, *Dumnezeul meu, îndurarea mea!

Psalmul 59 (60)Rugãciune dupã o nenorocire

În lume veþi avea necazuri; însã curaj, eu am învinslumea (In 16,33).

3 Ne-ai alungat, Dumnezeule, ne-ai împrãºtiat, *te-ai mâniat pe noi. Întoarce-te la noi!

Ora medie 17

4 Ai zguduit pãmântul, l-ai despicat, *reparã-i spãrturile, cãci se prãbuºeºte.

5 Ai pus poporul tãu la grele încercãri, *ne-ai dat sã bem vinul amãrãciunii.

6 Le-ai dat un semn celor care se tem de tine, *ca sã fugã din faþa arcului.

7 Ca prietenii tãi sã fie eliberaþi, *sã ne mântuiascã dreapta ta ºi ascultã-ne.

8 Dumnezeu a vorbit în lãcaºul sãu sfânt: †„Mã voi înãlþa ºi voi împãrþi Sihemul, *ºi valea Sucot o voi mãsura.

9 Al meu este Galaadul, al meu este Manase *ºi Efraim, coiful capului meu,

Iuda, sceptrul meu de domnie, *10 Moab, vasul în care mã spãl;

peste Edom îmi azvârl încãlþãmintea, *peste þara filistenilor îmi voi striga biruinþa”.

11 Cine mã va cãlãuzi spre cetatea întãritã? *Cine îmi va arãta calea spre Edom?

12 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat *ºi nu mai ieºi, o Dumnezeule, cu oºtirile noastre?

Vino în ajutorul nostru în timpul necazului, *cãci mântuirea de la oameni este zadarnicã.

13 În Dumnezeu vom sãvârºi fapte mãreþe, *ºi el îi va doborî pe asupritorii noºtri.


LECTURA SCURTÃ Gal 3,27-28Toþi câþi aþi fost botezaþi în Cristos v-aþi îmbrãcat în

Cristos. Aºadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nicisclav, nici om liber, nici bãrbat ºi nici femeie: voi toþisunteþi una în Cristos Isus.V. S-au bucurat ucenicii, aleluia!R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia!


chis calea spre viaþa veºnicã, înalþã-ne cugetul la autorul


mântuirii noastre, care ºade de-a dreapta ta, pentru ca,atunci când el va veni în mãrirea sa, pe toþi cei renãs-cuþi prin Botez sã-i înveºmântezi în nemurirea fericitã.Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Vesperele




IMNUL

Coboarã din ceruri, o, Duhule Sfinte,Luminã revarsã-ne-n suflet ºi minte.Din mâinile tale atotcreatoareO ploaie de har peste noi sã coboare.Tu eºti mângâierea trimisã în lume,Eºti focul aprins ºi menit sã consumeTot rãul. Izvor eºti de apã curatãCe setea o-nlãturi ºi speli orice patã.Eºti daru-nºeptit ce tot omul l-aºteaptã,A Tatãlui veºnic eºti mâna cea dreaptã,Lãuntricã ºoaptã-a gândirilor buneªi cel ce pe buze cuvinte ne pune.Din cer ne trimite lumina pe caleªi focul puternic al dragostei tale.Suntem fãrã forþe, trãim întru fricã;Slãbiþi, ne-ntãreºte, cãzuþi, ne ridicã.Vicleanul alungã-l; rugãmu-ne încã,Sãdeºte-ne-n inimi o pace adâncã.Conduºi fãrã preget de mâna ta blândã,În lupta cu rãul sperãm în izbândã.

Vesperele 19

Prin tine, noi toþi sã-l cunoaºtem pe TatãlPe Fiul, de-asemenea, lumii aratã-l.Credinþa în tine mereu sã ne-ajuteSã ducem o viaþã de sfântã virtute. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Doamne, elibereazã-mi sufletul de la moarteºi picioarele mele de la cãdere.

Psalmul 114 (116 A)

Rugãciune de mulþumirePrin multe strâmtorãri trebuie sã intrãm în împãrãþialui Dumnezeu (Fap 14,22).

1 Îl iubesc pe Domnul, *pentru cã ascultã glasul rugãciunii mele.

2 El îºi pleacã urechea spre mine *în ziua în care îl chem.

3 Mã strângeau lanþurile morþii *ºi mã cuprindeau spaimele infernului,

mã chinuiau tristeþea ºi neliniºtea. †4 Am invocat numele Domnului: *

„Doamne, salveazã-mi sufletul!”5 Domnul este milostiv ºi drept, *

Dumnezeul nostru este plin de îndurare.6 Domnul îi ocroteºte pe cei mici: *

am fost umilit ºi el m-a mântuit.7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, *

fiindcã Domnul þi-a fãcut bine.8 El mi-a salvat sufletul de la moarte, †

a ferit ochii mei de lacrimi, *picioarele mele de la cãdere.

9 Voi umbla înaintea Domnului *pe pãmântul celor vii.

Ant. Doamne, elibereazã-mi sufletul de la moarte ºipicioarele mele de la cãdere.

Ant. 2 Ajutorul meu vine de la Domnul, care a fãcutcerul ºi pãmântul.


Psalmul 120 (121)Dumnezeu, ocrotitorul poporului

Nu le va mai fi foame ºi nici sete, nu-i va mai arde soareleºi nici arºiþa (Ap 7,16).

1 Îmi ridic ochii spre munþi ºi mã întreb: *„De unde-mi va veni ajutorul?”

2 Ajutorul meu vine de la Domnul, *care a fãcut cerul ºi pãmântul.

3 Nu va lãsa sã þi se clatine piciorul *ºi nu va aþipi cel care te pãzeºte.

4 Iatã, nu aþipeºte, nu doarme *cel care-l pãzeºte pe Israel.

5 Domnul este pãzitorul tãu, *Domnul este umbra ocrotitoare la dreapta ta.

6 Ziua, soarele nu-þi va dãuna, *nici luna în timpul nopþii.

7 Domnul te va pãzi de orice rãu, *Domnul îþi va apãra sufletul.

8 Domnul te va pãzi la plecare ºi la venire, *de acum ºi pânã în veac.

Ant. Ajutorul meu vine de la Domnul, care a fãcutcerul ºi pãmântul.

Ant. 3 Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, rege al vea-curilor.

Cântarea Ap 15,3b-4Imn de adorare

3b Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, *Doamne, Dumnezeule atotputernic!

Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, *rege al naþiunilor!

4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, *ºi nu va preamãri numele tãu?

Tu singur eºti sfânt! †Toate popoarele vor veni

Vesperele 21

ºi se vor prosterna înaintea ta, *pentru cã ai fãcut cunoscute judecãþile tale!

Ant. Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, rege al vea-curilor.

LECTURA SCURTÃ Evr 5,8-10Deºi era Fiu, Cristos a învãþat ascultarea din cele ce

a pãtimit, iar dupã ce a fost fãcut desãvârºit, a devenitcauzã de mântuire veºnicã pentru toþi cei care ascultã de el,fiind numit de Dumnezeu mare preot, dupã rânduialalui Melchisedec.

RESPONSORIUL SCURT

R. Duhul Sfânt, Mângâietorul. * Aleluia, aleluia!Duhul.V. Vã va învãþa toate. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui.

Duhul.

Ant. la Magnificat: Tatãl vostru din ceruri îl va dãruipe Duhul Sfânt celor care-l cer de la el, aleluia!

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul

46 Sufletul meu *îl preamãreºte pe Domnul

47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie *în Dumnezeu, mântuitorul meu,

48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. *Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,

49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, *ºi numele lui e sfânt.

50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *peste cei ce se tem de el.

51 A arãtat puterea braþului sãu, *i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,

52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;


53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, *iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, *amintindu-ºi de îndurarea sa,

55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, *lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Tatãl vostru din ceruri îl va dãrui pe Duhul

Sfânt celor care-l cer de la el, aleluia!

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã-l lãudãm pe Cristos, pe care l-a uns Duhul Sfânt,ºi sã-l rugãm:

Tu, care ºezi de-a dreapta Tatãlui,mijloceºte pentru noi!

Priveºte, Doamne, la toþi cei care poartã numele de creºtin– pentru ca Duhul Sfânt sã-i adune într-o inimã ºi un

cuget!Trimite lumina ta asupra tuturor acelora care îndurã pri-goanã pentru numele tãu,– ca sã ºtie ce sã vorbeascã înaintea prigonitorilor!Dã-le tuturor harul sã te recunoascã pe tine, viþa ceaadevãratã,– ca sã fie mlãdiþe ce poartã roadele Duhului!Cristoase, Regele întregului pãmânt, care te-ai înãlþatglorios la ceruri,– domneºte asupra tuturor neamurilor!Pe aceia care, prin Botez, au fost fãcuþi pãrtaºi demoartea ºi învierea ta,– trece-i prin moarte la viaþã împreunã cu tine!Tatãl nostru.

Vesperele 23



Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Completoriul




IMNUL

Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, CuvântulTatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul,Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razãPeste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã,Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare,Rânduind ca, dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare,Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã,Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã.Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge;Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge.Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte,Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte,Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n paceªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface,


Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã,Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã.Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere,Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere.Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã,Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã.

Amin.

PSALMODIA


Psalmul 87 (88)Rugãciunea unui om grav bolnav

Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului(Lc 22,53).

2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, *zi ºi noapte strig înaintea ta.

3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, *pleacã-þi urechea la strigãtul meu.

4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele *ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor.

5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, *sunt ca un om care nu mai are putere.

6 Stau întins printre cei morþi, *ca cei uciºi, culcaþi în mormânt,

de care nu-þi mai aduci aminte *ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit.

7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, *în întuneric ºi în umbra morþii.

8 Mânia ta apasã asupra mea *ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine.

9 Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, *m-ai fãcut urâciune înaintea lor.

Sunt închis ºi nu pot ieºi, *10 ochii mei s-au stins de suferinþã.

Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, *ºi-mi întind mâinile spre tine!

Completoriul 25

11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? *Sau se vor scula umbrele sã te laude?

12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta *ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii?

13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric *ºi dreptatea ta în þara uitãrii?

14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, *de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine.

15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? *Pentru ce îmi ascunzi faþa ta?

16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; *sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale.

17 Peste mine au trecut mâniile tale *ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit.

18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã *ºi toate împreunã se revarsã peste mine.

19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin *ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei.


LECTURA SCURTÃ Cf. Ier 14,9bTu eºti în mijlocul nostru, Doamne, ºi numele tãu

este invocat asupra noastrã; nu ne pãrãsi, Doamne,Dumnezeul nostru!

RESPONSORIUL SCURT

R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu.* Aleluia, aleluia! În mâinile tale.V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevã-

rului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale.Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-

teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace, aleluia.CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32

Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, *

dupã cuvântul tãu, în pace,


30 cãci au vãzut ochii mei *mântuirea ta,

31 pe care ai pregãtit-o *înaintea tuturor popoarelor,

32 luminã spre luminarea neamurilor *ºi slava poporului tãu, Israel.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace, aleluia.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule atotputernic, dãruieºte-ne, te rugãm,

harul sã fim atât de strâns uniþi cu Fiul tãu unul-nãscutîn moartea ºi îngroparea sa, încât sã ne învrednicim aînvia împreunã cu el la o viaþã nouã. El, care vieþuieºteºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitãîn particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer-nicul Dumnezeu. R. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã MariaApoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia,cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia

a înviat precum a zis, aleluia!Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia!

Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã,A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuiriiªi poartã eºti luminii nemuririi!Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã,Decât fãptura toatã mai mãritã!

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 27

Te salutãm, a cerului minune;Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei,viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!

Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând

în aceastã vale de lacrimi.Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,

întoarce spre noi ochii tãi cei milostiviºi, dupã surghiunul acesta,

aratã-ni-l nouã pe Isus,binecuvântatul rod al trupului tãu.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm,sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu.

Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre,ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile,

Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


vineri, săptămâna a vi-a a paştelui

Documents