sâmbătă, săptămâna a vi-a a paştelui

SÂMBÃTÃSÃPTÃMÂNA A VI-A A PAªTELUI

InvitatoriulV. Doamne, deschide-mi buzele.R. ªi gura mea va vesti lauda ta.Ant. Pe Cristos Domnul, care ni l-a promis pe Duhul

Sfânt, veniþi sã-l adorãm, aleluia!

Psalmul 94 (95)Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu

Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putemzice: „Astãzi!” (Evr 3,13).

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre!

2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim!

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeii;

4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,7 cãci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;de aceea am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea am jurat în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,

ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Pe Cristos Domnul, care ni l-a promis pe Duhul

Sfânt, veniþi sã-l adorãm, aleluia!Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã

Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

IMNUL

Marea ta împãrãþie, o, Cristoase, tot pãmântu-i;Tu ai coborât din ceruri peste noi, ca sã ne mântui.Rãstignit fiind pe cruce, ai schimbat a noastrã soartãIar prin sfânta înviere, însãºi moartea este moartã.Urci acum din nou la ceruri, unde îngerii te-aºteaptã,Unde Tatãl te primeºte ca sã-þi dea rãsplata dreaptã.Lângã el pe tron te-aºazã ºi-i zorit pe cap sã-þi punãSemnul marii biruinþe, a victoriei cununã.El te face Domn a toate ºi îþi dã un mare nume,Ca atunci când se rosteºte, tot ce are viaþã-n lumeªi în ceruri, ºi-n adâncuri, sã se-ndrepte cãtre tine,Cu smeritã-ngenunchere, sã se plece, sã se-nchine.

Sâmbãtã, sãptãmâna a VI-a a Paºtelui2

Se uimesc, vãzând din ceruri, oastea cetelor de îngeriCã pãmântul nu mai este valea jalnicã de plângeri;Omenirea ce-a-ntinat-o primul om fãcut din tinãE salvatã, peste dânsa Omul-Dumnezeu dominã.O, Cristoase, tuturora sã ne fii pentru vecieªi speranþã, ºi rãsplatã, ºi izvor de bucurie.Orice falsã bucurie ce de tine ne separãSã ne fie, când ne-mbie, neplãcutã ºi amarã.Ne simþim plini de pãcate, slãbiciunea noastrã-i mare,Dar sperãm cu umilinþã de la tine îndurare.Tu ne iartã orice vinã cu-al tãu har ºi cu-a ta milã,Ocroteºte ºi-ntãreºte firea noastrã cea fragilã.ªtim cã tu vei þine-odatã judecatã-nfricoºatã;Fã sã fim gãsiþi atuncea fãrã vinã, fãrã patã.Mintea noastrã ne-o înalþã, dorul nostru ni-l menþineCãtre sfintele lãcaºuri pregãtite-n cer de tine.Slavã, cinste ºi mãrire îþi aducem fiecareO, Cristoase, rege-al nostru, azi, de sfânta Înãlþare.Slavã fie în vecie, þie, veºnice Pãrinte.Îþi aducem preamãrire þie, Duhule Preasfinte. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Domnul singur face fapte minunate, veºnicãeste îndurarea lui.

Psalmul 135 (136)

Imn pascalA povesti faptele minunate ale Domnului înseamnã a-iaduce laudã (Cassiodor).

I1 Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!2 Lãudaþi-l pe Dumnezeul dumnezeilor, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!3 Lãudaþi-l pe Domnul domnilor, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

Oficiul lecturilor 3

4 El singur face fapte minunate, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

5 El a fãcut cerurile cu înþelepciune, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

6 El a întãrit pãmântul peste ape, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

7 El a fãcut luminãtorii cei mari, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

8 Soarele, ca sã stãpâneascã ziua, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

9 Luna ºi stelele, ca sã stãpâneascã noaptea, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

Ant. Domnul singur face fapte minunate, veºnicãeste îndurarea lui.

Ant. 2 L-a scos pe Israel din Egipt, cu mânã tare ºicu braþ puternic.

II10 El i-a lovit pe egipteni în întâii lor nãscuþi, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!11 ªi l-a scos pe Israel din mijlocul lor, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!12 Cu mânã tare ºi cu braþ puternic, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!13 El a despãrþit în douã Marea Roºie, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!14 El a fãcut ca Israel sã treacã prin mijlocul ei, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!15 ªi l-a aruncat pe faraon cu oºtirea lui în Marea Roºie, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!Ant. L-a scos pe Israel din Egipt, cu mânã tare ºi cu

braþ puternic.

Ant. 3 Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului; el ne-a mântuitde asupritorii noºtri.

III


16 El a cãlãuzit poporul sãu prin pustiu, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

17 El a lovit regi mari, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

18 El a dat la moarte regi puternici, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

19 Pe Sihon, regele amoreilor, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

20 ªi pe Og, regele Basanului, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

21 El a dat þara lor ca moºtenire, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

22 Ca moºtenire slujitorului sãu, Israel, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

23 ªi-a adus aminte de noi când eram înjosiþi, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

24 El ne-a mântuit de asupritorii noºtri, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

25 El dã hranã oricãrei fãpturi, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

26 Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

Ant. Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului; el ne-a mântuitde asupritorii noºtri.

V. Dumnezeu ne-a renãscut la o speranþã vie, aleluia!R. Prin învierea lui Isus Cristos din morþi, aleluia!

LECTURA ÎNTÂI

Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 3,11-17

Caritatea faþã de fraþiPreaiubiþilor, 11 aceasta este vestea pe care aþi auzit-o

de la început: sã ne iubim unii pe alþii. 12 Nu cum afãcut Cain, care era de la Cel Rãu, ºi l-a ucis pe fratelesãu. ªi pentru care motiv l-a ucis? Pentru cã faptele luierau rele, iar ale fratelui sãu, drepte.


13 Sã nu vã miraþi, fraþilor, dacã lumea vã urãºte. 14 Noiºtim cã am trecut de la moarte la viaþã pentru cã îi iubimpe fraþi. Cine nu iubeºte rãmâne în moarte. 15 Oricineurãºte pe fratele sãu este un criminal ºi voi ºtiþi cã niciun criminal nu are viaþã veºnicã dãinuitoare în el. 16 Înaceasta am cunoscut iubirea: el ºi-a dat viaþa pentru noi.La fel, ºi noi trebuie sã ne dãm viaþa pentru fraþi. 17 Dacãcineva are bogãþiile lumii ºi-l vede pe fratele sãu, careeste în nevoie, ºi îºi închide inima faþã de el, cum poatesã rãmânã în acela iubirea lui Dumnezeu?

RESPONSORIUL 1In 3,16.14bR. În aceasta am cunoscut iubirea lui Dumnezeu, cã

el ºi-a dat viaþa pentru noi; * la fel, ºi noi trebuie sã nedãm viaþa pentru fraþi, aleluia!V. Noi ºtim cã am trecut de la moarte la viaþã pentru

cã îi iubim pe fraþi. * La fel.

LECTURA A DOUA

Din Tratatele asupra Evangheliei dupã Ioan,ale sfântului Augustin, episcop

(Trat. 124, 5.7: CCL 36, 685-687)

Cele douã vieþiBiserica cunoaºte douã vieþi care i-au fost în mod divin

predicate ºi încredinþate: una este în credinþã, cealaltã înviziune; una în timpul pelerinajului, cealaltã în veºnicialocuinþei; una în trudã, cealaltã în odihnã; una de-a lun-gul drumului, cealaltã în patrie; una în activitate, cealaltãîn rãsplata contemplaþiei.

Prima viaþã a fost reprezentatã de apostolul Petru, adoua, de Ioan. Viaþa pãmânteascã se desfãºoarã pânã lasfârºitul acestei lumi ºi îºi aflã încheierea dincolo; viaþacereascã, în faza sa perfectã, va veni dupã sfârºitul acesteilumi, însã în veºnicie nu va avea sfârºit. De aceea, Domnul îispune lui Petru: Urmeazã-mã (In 21,19); în timp ce despreIoan spune: Dacã vreau ca acesta sã rãmânã pânã cândvoi veni, ce te priveºte? Tu urmeazã-mã! (In 21,22).


Tu urmeazã-mã în tolerarea relelor temporare. El sãrãmânã în aºteptare pânã când mã voi întoarce ca sã daubunurile veºnice. Sau mai clar: Sã-mi urmeze lucrareacare, dupã modelul pãtimirii mele, este deja terminatã.Sã rãmânã în aºteptare pânã când voi veni sã desãvâr-ºesc contemplaþia abia începutã.

Efectiv, cel care acceptã totul cu sfinþenie, perseve-rând pânã la moarte, îl urmeazã pe Cristos. În schimb,cunoaºterea lui Cristos, înainte de a ajunge la culmeasa, trebuie sã aºtepte venirea sa. Este vorba despre douãaspecte legate cu cele douã faze ale existenþei pãmân-teºti ºi cereºti ale creºtinului. În prima se suportã releledin lumea aceasta, proprii pentru pãmântul celor muri-tori, în a doua se vor vedea bunurile Domnului pentrupãmântul celor vii.

Ceea ce spune Domnul: Vreau ca el sã rãmânã pânãcând voi veni (In 21,23), nu înseamnã a se opri, a sta,ci a rãmâne în aºteptare, deoarece starea semnificatã deIoan nu va ajunge acum la plinãtatea sa, ci la venirealui Cristos. Apoi, ceea ce este semnificat de Petru, carea primit invitaþia: Tu urmeazã-mã (In 21,22), este cevacare trebuie îndeplinit acum, altfel nu se va ajunge laceea ce se aºteaptã. Totuºi, nimeni sã nu îndrãzneascã sã-idisocieze pe aceºti doi mari apostoli. Amândoi fãceauceea ce semnifica Petru. Amândoi vor dobândi ceea cesemnifica Ioan. Pe planul simbolului, Petru îl urma,Ioan rãmânea în aºteptare. Pe planul credinþei trãite,amândoi suportau suferinþele prezente din aceastã lumemizerabilã, amândoi aºteptau bunurile viitoare ale feri-cirii veºnice.

Aceastã atitudine o reproduc nu numai ei, ci întreagaBisericã, Mireasa lui Cristos, îndreptatã, pe de o parte,sã depãºeascã încercãrile din lumea aceasta ºi, pe dealtã parte, sã posede fericirea vieþii viitoare. Aºadar,douã vieþi simbolizate de cei doi apostoli, Petru ºi Ioan,fiecare semnificând un singur tip de viaþã, chiar dacãamândoi au trãit viaþa pãmânteascã în credinþã ºi amân-doi se vor bucura de cealaltã viaþã în viziune.

Petru, cel dintâi dintre apostoli, a primit cheile împã-rãþiei cerurilor. Cu ele el leagã ºi dezleagã pãcatele tutu-


ror sfinþilor, legaþi în mod inseparabil de trupul lui Cris-tos, ºi aratã credincioºilor calea corectã ce trebuie urmatãîn aceastã viaþã agitatã de toate furtunile. În schimb,Ioan evanghelistul, ºi-a rezemat capul pe pieptul lui Cris-tos. Gestul ne face sã ne gândim la odihna sfinþilor, laodihna pe care o vor gãsi la acel piept ferit pe deplin devaluri ºi secret, care este viaþa fericitã.

Însã nu numai Petru leagã ºi dezleagã pãcatele, citoatã Biserica. Nu numai Ioan a sorbit din izvorul careera Cristos. Nu numai el se bucurã de Cuvânt – care erala început, Dumnezeu la Dumnezeu – ºi de toate prero-gativele divine ale lui Cristos. Nu numai el contemplãtoate acele realitãþi sublime care se referã la Treimeadivinã ºi la unitatea celor trei persoane divine. Nu numaiel este privilegiatul care se saturã cu acele lucruri carese contemplã faþã în faþã în împãrãþia cereascã, dupã ceau fost vãzute pe acest pãmânt ca într-o oglindã ºi înmod confuz. Nu numai el scoate toate aceste comori dela pieptul lui Isus, ci le este deschis tuturor de cãtreînsuºi Domnul, izvorul evangheliei, pentru ca toþi, petot pãmântul, sã bea, fiecare dupã propria capacitate.

RESPONSORIUL Cf. 1Pt 5,10; 2Cor 4,14R. Dumnezeul oricãrui har, care ne-a chemat la

gloria sa veºnicã în Cristos Isus, * dupã ce veþi fi suferitpuþin, el însuºi vã va desãvârºi, vã va întãri ºi vã va daputere, aleluia!V. Cel care l-a înviat pe Isus ne va învia ºi pe noi

împreunã cu Isus. * Dupã ce.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule, Fiul tãu, înãlþându-se la cer, l-a promis

apostolilor pe Duhul Sfânt. Dã-ne, te rugãm, harul ca,dupã cum i-ai copleºit pe ei cu diferitele daruri ale înþe-lepciunii dumnezeieºti, tot astfel, sã ne împãrtãºeºti ºinouã darurile Duhului tãu. Prin Domnul nostru IsusCristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cutine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, întoþi vecii vecilor. R. Amin.


Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

LaudeleV. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.



IMNUL

Iatã-apare auroraZilei, scumpã tuturora;Domnu-n norul de luminãIntrã-n slava sa divinã.Este pus în lanþ Satana;Glorioasã este ranaCe Isus în cer i-aratãCelui care-i este Tatã.De speranþã-i plin misterul;Se deschide iarãºi cerul.Pentru unul fiecareAzi e zi de înãlþare.Este ziua bucuriei;Fiul unic al Mariei,Cel ucis pe cruce, iatã-l,E primit în cer de Tatãl.Mulþumire se cuvineCelui ce-a purtat cu sineSpre lãcaºurile sfinteDorul nostru cel fierbinte.Cerul este-n sãrbãtoare,Tot pãmântul e în floare;Bucuria noastrã-i mareAzi, de sfânta Înãlþare.

Laudele 9

Ale noastre rugi pioaseTu primeºte-le, Cristoase.Slavã þie, pe vecie,Vie-a ta împãrãþie. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Vestim de dimineaþã îndurarea ta, Doamne, ºinoaptea, fidelitatea ta.

Psalmul 91 (92)

Lauda CreatoruluiCântãm laude pentru faptele minunate ale Fiuluiunul-nãscut (sf. Atanasiu).

2 Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, *sã cântãm numele tãu, Preaînalte,

3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta *ºi, noaptea, fidelitatea ta,

4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, *cu cântare de alãutã.

5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne,pentru faptele tale, *

voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale.6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, *

ºi cât de adânci sunt gândurile tale!7 Omul nepriceput nu va cunoaºte *

ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta.8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba *

ºi fãcãtorii de rele înfloresc,ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, *

9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie!10 Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, †

iatã, duºmanii tãi vor pieri *ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele.

11 Dar tu înalþi fruntea meaca pe aceea a unui zimbru, *

torni asupra mea untdelemn proaspãt;


12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei †ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare *despre cei ce se ridicã împotriva mea.

13 Cel drept va înflori ca un palmier, *va creºte ca un cedru din Liban.

14 Cei plantaþi în casa Domnului *vor înflori în curþile Dumnezeului nostru.

15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, *îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea,

16 ca sã vesteascã: *„Domnul, stânca mea, este drept,

în el nu este nedreptate”.Ant. Vestim de dimineaþã îndurarea ta, Doamne, ºi

noaptea, fidelitatea ta.Ant. 2 Preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru.

Cântarea Dt 32,1-12

Binefacerile lui Dumnezeu faþã de poporDe câte ori am vrut sã-i adun pe fiii tãi aºa cum îºi adunãgãina puii sub aripi! (Mt 23,37).

1 Ascultaþi, cerurilor, ºi voi vorbi! *Ascultã, pãmântule, cuvintele gurii mele!

2 Ca ploaia sã picure învãþãtura mea, *ca roua sã curgã cuvintele mele,

ca burniþa peste iarbã *ºi ca ropotul de ploaie peste grâne.

3 Cãci voi invoca numele Domnului: *preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru!

4 El este stânca: lucrãrile lui sunt desãvârºite, *toate cãile lui sunt dreptate.

Domnul este credincios ºi în el nu este nedreptate; *el este drept ºi nepãrtinitor.

5 Ei au pãcãtuit împotriva lui; †ei nu-i mai sunt fii prin purtarea lor, *ci neam îndãrãtnic ºi ticãlos.

Laudele 11

6 Aºa rãsplãtiþi voi Domnului, *popor nechibzuit ºi fãrã minte?

Oare nu este el pãrintele tãu, *cel care te-a creat, te-a plãsmuit ºi te-a întemeiat?

7 Aminteºte-þi de zilele de odinioarã, *socoteºte anii, generaþie dupã generaþie,

întreabã-l pe tatãl tãu ºi-þi va spune, *întreabã-i pe bãtrâni ºi-þi vor povesti.

8 Când Cel Preaînalt a separat popoarele, *când i-a împrãºtiat pe fiii lui Adam,

el a stabilit hotarele popoarelor *dupã numãrul fiilor lui Israel;

9 cãci partea Domnului este poporul sãu, *Iacob este partea lui de moºtenire.

10 L-a gãsit în pãmânt pustiu, *într-un loc înfricoºãtor plin de urlete sãlbatice;

ºi l-a apãrat, l-a îngrijit ºi l-a pãzit *ca pe lumina ochilor.

11 Precum vulturul care-ºi învaþã puii sã zboare, *zburând deasupra lor îºi întinde aripile,

ºi-a întins aripile ºi l-a ridicat, *l-a purtat pe aripile sale.

12 Numai Domnul singur a fost conducãtorul lui: *nici un dumnezeu strãin nu i-a fost alãturi.

Ant. Preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru.

Ant. 3 Cât de minunat este numele tãu, Doamne, petot pãmântul.

Psalmul 8

Maiestatea lui Dumnezeu ºi demnitatea omuluiToate le-a pus sub picioarele lui iar pe el l-a rânduitcap peste Biserica întreagã (Ef 1,22).

2 Doamne, Dumnezeul nostru, *cât de minunat este numele tãu

pe tot pãmântul!


Slava ta se înalþã *mai presus de ceruri.

3 Din gura copiilor ºi a pruncilor †þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi, *ca sã nimiceºti pe cel rãzvrãtit ºi pe duºman.

4 Când privesc cerurile, lucrãrile mâinilor tale, *luna ºi stelele pe care le-ai fãcut,

5 mã întreb: „Ce este omul cã te gândeºti la el, *sau fiul omului cã-l iei în seamã?”

6 L-ai fãcut cu puþin mai mic decât pe îngeri, †l-ai încununat cu cinste ºi mãreþie. *

7 I-ai dat în stãpânire lucrãrile mâinilor tale,toate le-ai pus la picioarele lui: †

8 oile ºi boii laolaltã, *precum ºi fiarele câmpului,

9 pãsãrile cerului ºi peºtii mãrii, *tot ce strãbate cãile apelor.

10 Doamne, Dumnezeul nostru, *cât de minunat este numele tãu

pe tot pãmântul!Ant. Cât de minunat este numele tãu, Doamne, pe tot

pãmântul.

LECTURA SCURTÃ Rom 14,7-9Nimeni dintre noi nu trãieºte pentru sine ºi nimeni

nu moare pentru sine. De fapt, dacã trãim, pentru Dom-nul trãim ºi, dacã murim, pentru Domnul murim. Aºadar,fie cã trãim, fie cã murim, ai Domnului suntem. Cãcipentru aceasta a murit ºi a înviat Cristos, ca sã fie Domnºi peste morþi, ºi peste vii.

RESPONSORIUL SCURT

R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia!Domnul.V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, ale-

luia! Slavã Tatãlui. Domnul.

Laudele 13

Ant. la Benedictus: Adevãr, adevãr vã spun: dacã veþicere ceva de la Tatãl în numele meu, vã va da, aleluia!

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *în casa lui David, slujitorul sãu,

70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *care au fost în vechime,

71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru, *

cã ne va dãrui harul,74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *

sã-i slujim fãrã teamã,75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *

în toate zilele vieþii noastre.76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *

cãci vei merge înaintea Domnuluisã pregãteºti cãile sale,

77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *întru iertarea pãcatelor,

78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime

79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întunericºi în umbra morþii *

ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.Slavã Tatãlui ºi Fiului *

ºi Sfântului Duh.Precum era la început ºi acum ºi pururea *

ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Adevãr, adevãr vã spun: dacã veþi cere ceva de

la Tatãl în numele meu, vã va da, aleluia!


RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Laudã ºi mãrire lui Cristos, care le-a fãgãduit apos-tolilor puterea Duhului Sfânt! Sã-l implorãm:

Trimite lumina ta ºi adevãrul tãu!Cristoase, cuvântul adevãrului, înþelepciunea ºi strãlu-cirea Tatãlui, trimite lumina ta ºi adevãrul tãu,– ca sã-þi dãm mãrturie astãzi prin cuvânt ºi faptã înain-

tea fraþilor noºtri!Ajutã-ne sã meditãm ºi sã înþelegem cele ce sunt aleDuhului,– ca sã nu pierim, ci sã avem viaþã ºi pace!Duhul tãu sã vinã în ajutorul slãbiciunii noastre,– ca sã ºtim sã ne rugãm cum se cuvine!Umple-ne de iubire ºi de toatã ºtiinþa,– ca sã ne putem povãþui ºi întãri unii pe alþii!Tatãl nostru.


apostolilor pe Duhul Sfânt. Dã-ne, te rugãm, harul ca,dupã cum i-ai copleºit pe ei cu diferitele daruri ale înþe-lepciunii dumnezeieºti, tot astfel, sã ne împãrtãºeºti ºinouã darurile Duhului tãu. Prin Domnul nostru IsusCristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cutine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, întoþi vecii vecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Ora medie




Ora medie 15

IMNUL

Toþi lui Dumnezeu cel mareSã-i aducem închinare;Nu-i nimic mai sfânt pe lumeCa în veci slãvitu-i nume.Este ora cea obscurãCând sãrmana creaturã,Pradã unei uri perfide,Creatorul ºi-l ucide.Marea crimã ne constrângeSã vãrsãm lacrimi de sângeªi sã stingem oarba urãCu a dragostei cãldurã.Ale tale slugi supuseSlavã îþi aduc, Isuse.Tatã, cinste-n veci sã-þi fie,Duhule, mãrire þie. Amin.

PSALMODIA

Ant. Aleluia, aleluia, aleluia!

Psalmul 118 (119),81-88

XI (Kaf)81 Sufletul meu tânjeºte dupã mântuirea ta, *

în cuvântul tãu mi-am pus toatã speranþa.82 Mi-au slãbit ochii în aºteptarea promisiunii tale *

ºi spun: „Când mã vei mângâia?”83 Am ajuns ca un burduf aºezat la fum, *

dar nu am uitat de îndreptãrile tale.84 Câte sunt zilele slujitorului tãu? *

Când vei judeca oare pe cei ce mã asupresc?85 Cei mândri au sãpat groapã înaintea mea; *

ei nu sunt dupã legea ta.86 Toate poruncile tale sunt adevãr; †

pe nedrept m-au prigonit: *vino în ajutorul meu!


87 Puþin a lipsit de nu m-au ºters de pe pãmânt, *dar nu am pãrãsit învãþãturile tale.

88 Dupã îndurarea ta dã-mi viaþã *ºi voi pãzi poruncile gurii tale.

Psalmul 60 (61)

Rugãciunea unui exilatRugãciunea dreptului care nãdãjduieºte cele veºnice

(sf. Ilariu).2 Ascultã, Dumnezeule, strigarea mea, *

ia aminte la rugãciunea mea.3 De la marginile pãmântului pe tine te chem †

când inima mi-e cuprinsã de neliniºte, *cãlãuzeºte-mã la stânca la care nu pot ajunge!

4 Cãci tu eºti un refugiu pentru mine, *turn puternic în faþa duºmanului.

5 Voi locui în cortul tãu pentru totdeauna, *mã voi adãposti la umbra aripilor tale,

6 cãci, tu, Dumnezeul meu,mi-ai ascultat promisiunile, *

mi-ai dat moºtenireacelor care se tem de numele tãu.

7 Vei adãuga la zilele regelui alte zile, *anii lui vor fi ca generaþie dupã generaþie.

8 Va domni în veºnicie înaintea lui Dumnezeu, *îndurarea ºi adevãrul îl vor ocroti.

9 Atunci voi cânta imnuri numelui tãu în vecii vecilor, *ca sã-mi îndeplinesc promisiunile zi de zi.

Psalmul 63 (64)

Rugãciune împotriva duºmanilorÎn acest psalm este vorba, mai ales, despre pãtimireaDomnului (sf. Augustin).

2 Ascultã, Dumnezeule, glasul plângerii mele, *pãzeºte sufletul meu de teama duºmanului.

Ora medie 17

3 Fereºte-mã de adunarea celor rãi, *de mulþimea celor ce sãvârºesc fãrãdelegea.

4 Ca sabia îºi ascut limbile lor, †precum sãgeata, aruncã cuvinte amare, *

5 pentru a-l lovi, în ascuns, pe cel neprihãnit,trag pe neaºteptate ºi nu se tem. *

6 Se încurajeazã în rãutatea lor,se pun de acord ca sã întindã curse. *

Ei spun: „Cine va vedea?”7 Au pus la cale nelegiuiri, †

au împlinit cele uneltite: *ca o prãpastie este omul ºi inima lui e un abis.

8 Dumnezeu îi loveºte pe ei cu sãgeþile sale: *pe neaºteptate ei au fost rãniþi,

9 ºi însãºi limba lor îi va face sã cadã; *oricine, vãzându-i, va clãtina din cap.

10 Atunci toþi vor fi cuprinºi de teamã, †vor vesti lucrãrile Domnului*ºi vor înþelege faptele lui.

11 Cel drept se va bucura în Domnulºi va nãdãjdui în el, *

ºi vor fi lãudaþi toþi cei drepþi cu inima.Ant. Aleluia, aleluia, aleluia!

LECTURA SCURTÃ 1Cor 15,20-22Cristos a înviat din morþi, fiind începutul învierii

celor adormiþi. Cãci de vreme ce printr-un om a venitmoartea, tot printr-un om vine ºi învierea din morþi. ªidupã cum toþi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toþivor fi readuºi la viaþã.V. S-au bucurat ucenicii, aleluia!R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia!


apostolilor pe Duhul Sfânt. Dã-ne, te rugãm, harul ca,dupã cum i-ai copleºit pe ei cu diferitele daruri ale înþe-

Duminica a VII-a a Paºtelui18

lepciunii dumnezeieºti, tot astfel, sã ne împãrtãºeºti ºinouã darurile Duhului tãu. Prin Cristos, Domnulnostru. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Vesperele I




IMNUL

Coboarã din ceruri, o, Duhule Sfinte,Luminã revarsã-ne-n suflet ºi minte.Din mâinile tale atotcreatoareO ploaie de har peste noi sã coboare.Tu eºti mângâierea trimisã în lume,Eºti focul aprins ºi menit sã consumeTot rãul. Izvor eºti de apã curatãCe setea o-nlãturi ºi speli orice patã.Eºti daru-nºeptit ce tot omul l-aºteaptã,A Tatãlui veºnic eºti mâna cea dreaptã,Lãuntricã ºoaptã-a gândirilor buneªi cel ce pe buze cuvinte ne pune.Din cer ne trimite lumina pe caleªi focul puternic al dragostei tale.Suntem fãrã forþe, trãim întru fricã;Slãbiþi, ne-ntãreºte, cãzuþi, ne ridicã.Vicleanul alungã-l; rugãmu-ne încã,Sãdeºte-ne-n inimi o pace adâncã.Conduºi fãrã preget de mâna ta blândã,În lupta cu rãul sperãm în izbândã.

Vesperele I 19

Prin tine, noi toþi sã-l cunoaºtem pe TatãlPe Fiul, de-asemenea, lumii aratã-l.Credinþa în tine mereu sã ne-ajuteSã ducem o viaþã de sfântã virtute. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Dumnezeu este mai presus de toate cerurile,el înalþã din pulbere pe cel sãrman, aleluia!

Psalmul 112 (113)

Lãudaþi numele DomnuluiI-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe ceismeriþi (Lc 1,52).

1 Lãudaþi, slujitori ai Domnului, *lãudaþi numele Domnului!

2 Fie numele Domnului binecuvântat, *de acum ºi pânã în veac.

3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, *fie numele Domnului lãudat!

4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, *slava lui este mai presus de ceruri.

5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru,care locuieºte atât de sus, *

6 care îºi pleacã privirea sã vadãce se petrece în cer ºi pe pãmânt?

7 El ridicã pe cel slab din þãrânã, *înalþã din mizerie pe cel sãrac,

8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, *de conducãtorii poporului sãu.

9 El o aºazã pe cea sterilã în casã *ca pe o mamã ce se bucurã de copii.

Ant. Dumnezeu este mai presus de toate cerurile, elînalþã din pulbere pe cel sãrman, aleluia!

Ant. 2 Tu ai rupt, Doamne, lanþurile mele: þie îþi voiaduce jertfã de laudã, aleluia!


Psalmul 115 (116 B)

Aducere de mulþumire în templuPrin Cristos, sã aducem pururi jertfã de laudã lui Dum-nezeu (cf. Evr 13,15).10 Eu mi-am pãstrat credinþa

chiar ºi atunci când spuneam: *„Sunt foarte nefericit”.

11 Am spus în tulburarea mea: *„Tot omul este mincinos”.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului *pentru tot binele pe care mi l-a fãcut?

13 Voi lua potirul mântuirii *ºi voi invoca numele Domnului.

14 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului *de faþã cu tot poporul sãu.

15 Lucru de preþ este în faþa Domnului *moartea credincioºilor sãi.

16 Ascultã-mã, Doamne, cãci sunt slujitorul tãu, *eu, slujitorul tãu, ºi fiul slujitoarei tale;

tu ai sfãrâmat lanþurile mele. †17 Îþi voi aduce jertfã de laudã *

ºi voi invoca numele Domnului.18 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului *

de faþã cu tot poporul sãu,19 în curþile casei Domnului, *

în mijlocul tãu, Ierusalime!Ant. Tu ai rupt, Doamne, lanþurile mele: þie îþi voi

aduce jertfã de laudã, aleluia!Ant. 3 Fiul lui Dumnezeu a învãþat ascultarea din

cele ce a pãtimit ºi s-a fãcut, pentru toþi aceia careascultã de el, izvor de mântuire veºnicã, aleluia!

Cântarea Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu

Vesperele I 21

6 Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, *nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu,

7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav †ºi devenind asemenea oamenilor. *Dupã înfãþiºare era considerat ca om.

8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, *ºi încã moartea pe cruce.

9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat †ºi i-a dãruit un nume *care este mai presus de orice alt nume,

10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: *al celor din cer, al celor de pe pãmânt

ºi al celor din adâncuri,11 ºi orice limbã sã proclame,

spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: *„Isus Cristos este Domnul!”

Ant. Fiul lui Dumnezeu a învãþat ascultarea din celece a pãtimit ºi s-a fãcut, pentru toþi aceia care ascultã deel, izvor de mântuire veºnicã, aleluia!

LECTURA SCURTÃ 1Pt 2,9-10Voi sunteþi un neam ales, o preoþie împãrãteascã, o

naþiune sfântã, poporul luat în stãpânire de Dumnezeuca sã vestiþi faptele mãreþe ale celui care v-a chemat dinîntuneric la minunata sa luminã. Voi, care odinioarã nueraþi popor, acum sunteþi poporul lui Dumnezeu; voi, carenu aveaþi parte de îndurare, acum aþi obþinut îndurare.

RESPONSORIUL SCURT

R. Duhul Sfânt, Mângâietorul. * Aleluia, aleluia!Duhul.V. Vã va învãþa toate. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui.

Duhul.

Ant. la Magnificat: Pãrinte sfânt, pãzeºte-i în numeletãu, pe care mi l-ai dat, ca ei sã fie una ca ºi noi, aleluia!


CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55

Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul46 Sufletul meu *

îl preamãreºte pe Domnul47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie *

în Dumnezeu, mântuitorul meu,48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. *

Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, *

ºi numele lui e sfânt.50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *

peste cei ce se tem de el.51 A arãtat puterea braþului sãu, *

i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *

ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, *

iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, *

amintindu-ºi de îndurarea sa,55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, *

lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.Slavã Tatãlui ºi Fiului *

ºi Sfântului Duh.Precum era la început ºi acum ºi pururea *

ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Pãrinte sfânt, pãzeºte-i în numele tãu, pe caremi l-ai dat, ca ei sã fie una ca ºi noi, aleluia!

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã-l binecuvântãm pe Cristos, asupra cãruia a coborâtDuhul Sfânt sub chip de porumbel. Sã-l invocãm ºi sãne întãrim rugãciunea, zicând:

Amin.

Vesperele I 23

Trimite-l, Doamne, pe Cel Fãgãduit,– pentru ca Biserica ta sã se reînnoiascã ºi sã întinereascã

pururi!(Amin.)

Toate neamurile sã-þi cânte þie, Regelui ºi Dumnezeu-lui nostru,– ºi Israel sã fie stãpânirea ta!Tu, care i-ai alungat pe diavoli,– îndepãrteazã dintre noi scandalul ºi rãutatea!Tu, care la Rusalii i-ai adunat împreunã pe cei risipiþi laBabel,– înfãptuieºte prin Duhul tãu unitatea ºi universalitatea

credinþei!Duhul tãu sã locuiascã în noi,– ca sã dea viaþã trupurilor noastre muritoare!Tatãl nostru.

Rugãciunea de încheiereAscultã cu bunãvoinþã, Doamne, rugãciunile noastre!

Noi credem cã Mântuitorul neamului omenesc se aflãîmpreunã cu tine în mãrire: dã-ne harul sã simþim cã elrãmâne cu noi pânã la sfârºitul veacurilor, dupã cumne-a fãgãduit. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiultãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºteºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi veciivecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Completoriul





IMNUL

Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, CuvântulTatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul,Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razãPeste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã,Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare,Rânduind ca, dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare,Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã,Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã.Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge;Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge.Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte,Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte,Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n paceªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface,Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã,Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã.Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere,Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere.Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã,Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã.

Amin.

PSALMODIA

Ant. Aleluia, aleluia, aleluia!Psalmul 4

Aducere de mulþumireMinunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviatdin morþi (sf. Augustin).

2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; †

din strâmtorare, m-ai scos în larg: *ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea.

3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? *

Completoriul 25

Pânã când veþi iubi deºertãciuneaºi veþi alerga dupã minciunã?

4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minunipentru cel credincios: *

când strig cãtre el, Domnul mã aude.5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! †

Meditaþi acestea în inimile voastre, *în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi.

6 Aduceþi jertfe de dreptate *ºi nãdãjduiþi în Domnul.

7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” *Fã sã rãsarã peste noi, Doamne,

lumina feþei tale!8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea *

decât au ei atunci când li se înmulþeºtegrâul ºi vinul.

9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, *cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã.

Psalmul 133 (134)Rugãciune de searã în templu

Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui,toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5).

1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnulvoi toþi, slujitorii Domnului; *

voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului.2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar *

ºi binecuvântaþi-l pe Domnul.3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, *

el, care a fãcut cerul ºi pãmântul.Ant. Aleluia, aleluia, aleluia!

LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este

singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeultãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toateputerile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le


poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºisã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pedrum, când te culci ºi când te scoli.

RESPONSORIUL SCURT

R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu.* Aleluia, aleluia! În mâinile tale.V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevã-

rului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale.Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-

teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace, aleluia.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel

29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, *dupã cuvântul tãu, în pace,

30 cãci au vãzut ochii mei *mântuirea ta,

31 pe care ai pregãtit-o *înaintea tuturor popoarelor,

32 luminã spre luminarea neamurilor *ºi slava poporului tãu, Israel.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace, aleluia.

Rugãciunea de încheiereViziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta,

pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne pu-tem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºidomneºte în vecii vecilor. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitãîn particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer-nicul Dumnezeu. R. Amin.

Completoriul 27

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã MariaApoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia,cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia

a înviat precum a zis, aleluia!Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia!

Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã,A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuiriiªi poartã eºti luminii nemuririi!Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã,Decât fãptura toatã mai mãritã!Te salutãm, a cerului minune;Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei,viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!

Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând

în aceastã vale de lacrimi.Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,

întoarce spre noi ochii tãi cei milostiviºi, dupã surghiunul acesta,

aratã-ni-l nouã pe Isus,binecuvântatul rod al trupului tãu.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm,sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu.

Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre,ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile,

Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


sâmbătă, săptămâna a vi-a a paştelui

Documents