Sărbătoarea paştelui la creştini

Originea pastelui Pastele evreiesc:

Cartea Exodul (Ieşirea) cc. 12-13, instituirea sărbătorii Paştelui la evrei.

În evreieşte cuvântul „pesah” – a trece pe alături; Traducerea LXX – „pasha”

Sărbătoarea Paştelui este cea mai importantă şi consemnează începutul naţiunii evreeşti.

Este strâns legată de eliberarea naţiunii evreieşti din robia egipteană şi se raportează în mod direct la ultima plagă (pedeapsă) din cele zece trimise de Dumnezeu asupra Egiptului.

1. Prefacerea apei în sânge

Ex. 7.20-21 „Moise şi Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul şi a lovit apele râului, sub ochii lui faraon şi sub ochii slujitorilor lui; şi toate apele râului s-au prefăcut în sânge.21 Peştii din râu au pierit, râul s-a împuţit, aşa că egiptenii nu mai puteau să bea apa râului, şi a fost sânge în toată ţara Egiptului.”

2. Broaştele

Ex. 8.2-4 „Dacă nu vrei să-l laşi să plece, am să aduc broaşte pe toată întinderea ţării tale. Râul va mişuna de broaşte; ele se vor sui şi vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit şi în patul tău, în casa slujitorilor tăi şi în casele poporului tău, în cuptoarele şi în postăvile de frământat pâinea. Ba încă broaştele se vor sui şi pe tine, pe poporul tău şi pe toţi slujitorii tăi.”

3. Ţînţari

Ex. 8.17 „Şi au făcut ei aşa: Aaron şi-a întins toiagul cu mâna sa şi a lovit ţărâna pământului şi s-au ivit ţânţari pe oameni şi pe vite. Toată ţărâna pământului s-a făcut ţânţari în tot pământul Egiptului”.

4. Musca câineasca (tăunul)

Ex. 8.20 „Dacă însă nu vei lăsa pe poporul Meu, iată Eu voi trimite asupra ta, asupra slujitorilor tăi, asupra poporului tău şi asupra caselor voastre tăuni şi se vor umple casele Egiptenilor de tăuni şi pământul pe care trăiesc ei”

5. Ciuma vitelor Ex. 9.2-3 „Iar de nu vei

vrea să laşi pe poporul Meu, ci-l vei mai ţine,3 Iată, mâna Domnului va fi peste vitele tale cele de la câmp: peste cai, peste asini, peste cămile, peste boi şi oi şi va fi moarte foarte mare”.

6. Vărsatul negru (bube cu puroi)

Ex. 9.10 „Deci, au luat ei cenuşă din cuptor, au mers înaintea lui Faraon, a aruncat-o Moise spre cer şi s-au făcut bube cu puroi pe oameni şi pe vite;”

7. Grindina şi focul

Ex. 9.23-25 „Moise şi-a întins toiagul spre cer; şi Domnul a trimis tunete şi piatră, de cădea foc pe pământ. Domnul a făcut să bată piatra peste ţara Egiptului.24 A bătut piatra, şi focul se amesteca cu piatra; piatra era aşa de mare încât nu mai bătuse piatră ca aceea în toată ţara Egiptului de când este el locuit de oameni.25 Piatra a nimicit, în toată ţara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni până la dobitoace; piatra a nimicit şi toată iarba de pe câmp, şi a frânt toţi copacii de pe câmp”

8. Lăcustele

Ex. 10.13-15 „Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului; şi Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste ţară, toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele.14 Lăcustele au venit peste ţara Egiptului şi s-au aşezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atât de mare cum nu mai fusese şi nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste.15 Au acoperit toată faţa pământului, de nu se mai vedea pământul; au mâncat toată iarba de pe pământ şi tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra; şi n-a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe câmp, în toată ţara Egiptului.”

9. Întunericul

Ex. 10.21-22 „Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer şi va fi întuneric peste ţara Egiptului, aşa de întuneric de să se poată pipăi.”22 Moise şi-a întins mâna spre cer; şi a fost întuneric beznă în toată ţara Egiptului, timp de trei zile”

10. Moartea întâilor născuţi Ex. 12.29 „La miezul nopţii,

Domnul a lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul născut al lui faraon, care şedea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniţă, şi până la toţi întâii născuţi ai dobitoacelor.30 Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui, şi toţi egiptenii; şi au fost mari ţipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort”

Noaptea paştelui evreiesc

Mielul pascal.

Ungerea uşiorilor uşii cu sângele mielului, şi trecerea morţii pe lîngă casele evreieşti (Ex. 12.12, 23)

Fiecare membru a familie trebuia să manance din mielul pascal, împreună cu azimi şi verdeţuri amare, fiind gata de drum (Ex. 12.8-11).

PAŞTELE CREŞTINESC Ioan Botezătorul spune despre Iisus că este Mielul lui Dumnezeu

care ridică păcatul lumii (Ioan 1.29) Iisus face un lucru ciudat la ultimul Paști sărbătorit împreună cu

ucenicii – Cina cea de taină (Matei 26.26-28). Apostolul Petru î-L aseamănă pe Iisus cu Mielul pascal (1Pt. 1.18-19).

căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană

Apostolul Pavel î-L numeşte pe Iisus „Paştele nostru” (1Cor. 5.6-8). Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?

7 Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit.8 Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului

Vezi: Apoc. 5.6

Sărbotoarea Paştelui la Conciliul de la Niceea 325

d.Hr.

În fiecare an să fie sărbătorit în prima duminică de după Luna plină, după echinocţiul de Primăvară.