victimologie bun

8/13/2019 Victimologie Bun

1/6

Adrian Ene , Drept, Anul IV, Grupa 340A

Psihologia victimei

1. NOTIUNI DE VICTIMOLOGIE

Studiul fenomenului infractional nu poate fi complet daca nu avem in vedere ca orice act

infractional aduce dupa sine si aparitia de victime. Domeniul stiintific care studiaza victima este

victimologia.

Obiectul de cercetare si actiune al victimologiei actuale, ca latura a criminologiei, se refera lastarea si conditia unei victime individuale sau generale, stare ce este confirmata prin criterii

identificabile ca suferinta fizica, morala sau materiala. Aceasta stare rezulta din efectul si

consecintele unei forme de agresiune (Pirozynski, Scripcaru & Berlescu, 1996).

Victimologia are o ferma si precisa delimitare ce opereaza in cadrul raportului dintre o forma

de agresiune si efectul unei consecinte, confirmate de existenta unei victime si a victimizarii ei.

Victimologia este un concept relational, in care tipurile de relatii nu sunt numai simple si

directe, ci pot avea chiar un caracter polimorf, de la pasivitate la reactii tensionale, violente.

Analiza si cunoasterea rolului pe care il ocupa victima in activitatea infractionala si in cea

judiciara, contribuie la formularea unor recomandari preventive si autoprotective in raport cu

pericolul victimizarii.Intr-un sens mai larg orice persoana poate fi un fel de victima. Astfel, toti suntem victime ale

efectelor negative pe care le are civilizatia asupra noastra: ritmul de viata care depaseste

uneori posibilitatile noastre de a face fata solicitarilor la care suntem supusi, poluarea etc. De

asemenea, suntem victime potentiale ale unor accidente de circulatie, ale unor accidente de

munca, iar unii dintre noi ne autovictimizam prin consumul exagerat de bauturi alcoolice,

fumatul excesiv etc.

Prin victima se intelege orice persoana care fara sa-si fi asumat constient riscul, deci fara sa

vrea, sufera direct sau indirect consecintele fizice, morale sau materiale ale unei actiuni sau

inactiuni criminale (Bogdan & colab., 1983).

Statusul sau ipostaza de victima presupune actiunea unui agent victimizator, reprezentat de

persoana infractorului. Nu orice persoana lezata intr-o actiune infractionala este neaparat si

victima. Cel care pune in miscare o actiune infractionala, cel care initiaza aceasta actiune cu

buna stiinta, nu poate fi considerat victima nici daca este grav ranit sau omorat in cadrul

actiunii respective. Un spargator prins in flagrant si impuscat (de catre persoane abilitate prin

lege) nu este victima. De asemenea nu pot fi considerate victime obiectele distruse de

infractori sau institutiile prejudiciate de activitatile acestora.

Asa cum rezulta din studiul actelor infractionale, intre infractor si victima este de fapt o


2/6

relatie de ordin social, o interactiune care constituie esenta actiunii delictuale. Exista

infractiuni ale caror deznodamant tragic este conditionat de atitudinea si reactia victimei.

Uneori, victima poate impiedica savarsirea infractiunii, poate schimba deznodamantul in

favoarea sa, sau poate intrerupe desfasurarea acestui eveniment. Calitatile, atitudinea,

comportamentul si reactia victimei actioneaza de multe ori asupra fortelor inhibitorii ale

autorului potential, in functie de procesul dinamic ce inlesneste sau conditioneaza trecerea lasavarsirea actului infractional.

2. FACTORI VICTIMOGENI

Situatia psihologica a victimei este foarte complexa. In cadrul actiunii infractionale, direct

sau indirect, victima contribuie la activarea mecanismelor latente agresive ale infractorului. De

aici rezulta notiunea de potential de receptivitate victimala, respectiv capacitatea de a deveni

victima unor infractiuni.

O forma aparte de receptivitate o constituie impresionabilitatea victimei. Astfel, unele

persoane devin victime prin gradul lor de naivitate, fiind impresionate de comportamentul si

tinuta eleganta pe care unii o afiseaza, acordandu-le credit moral. De obicei, infractorii

intelectuali, profita de acest lucru si determina victima sa participe in mod activ la actiuneainfractionala. Persoanele astfel victimizate nu reclama fapta, pentru a nu fi considerate

complice sau pentru a nu fi puse intr-o situatie penibila.

Contributia victimei la savarsirea unei infractiuni, nu se rezuma numai la provocare, ci ea

consta din orice act care, direct sau indirect, antreneaza un mod de manifestare susceptibil de

a deveni periculos. Pietonul care intra intempestiv si total neglijent in fata unui autovehicul

in mers, cei care au o comportare nejustificata in relatiile sociale, de familie ori de munca si

care atrag indignare, cei care nesocotesc in mod nepermis bunul simt, in toate asemenea

situatii este posibil ca persoana vizata sa reactioneze impulsiv si sa savarseasca acte grave de

violenta care, privite izolat, de cele mai multe ori nu au explicatie.

Interesul nostru pentru studiul victimei este cu atat mai mare, cu cat orice persoana poate

deveni victima unei infractiuni. Psihologia judiciara urmareste stabilirea naturii reale a relatieidintre infractor si victima. Aceasta inseamna sa studiem victima si infractorul in acelasi grup

social, in aceeasi cultura sau subcultura in care relatiile sunt supuse evolutiei fie in sens pozitiv,

fie negativ. In analiza unui caz trebuie sa cunoastem intreaga dinamica a evenimentelor,

trebuie ca totul sa fie vazut in context si nu in afara lui.

Gradul de vulnerabilitate victimala depinde de doua categorii de factori: a).factori personali:

varsta, sex, pregatire socio-culturala, inteligenta, aspect bio-constitutional, caracteristici

psiho-comportamentale, calitati morale, atitudini (infatuarea, aroganta, neglijenta,

indiferenta, naivitatea) s.a. b).factori situationali: medii, locuri frecventate, izolarea sociala,

consumul de bauturi alcoolice, jocurile de noroc, relatiile extraconjugale, perversiuni sau

inversiuni sexuale etc.Realitatea confirma ca un numar insemnat de victime provin din randul copiilor, varstnicilor

si femeilor.

Copiii prezinta o vulnerabilitate victimala crescuta datorita faptului ca sunt fragili sub

raportul fortelor fizice si psihice, au o capacitate redusa de anticipare a actiunii agresorilor,

imaturitate in aprecierea oamenilor si situatiilor, sunt sugestibili, creduli etc. Adesea infractorii

ii utilizeaza pe copii drept complici la diverse actiuni.

Formele cele mai grave de victimizare a copiilor sunt: maltratarea fizica, incestul, violul,


3/6

talharia etc.

Persoanele in varsta prezinta un grad ridicat de vulnerabilitate victimala, deoarece forta

fizica si psihica este mult diminuata. Prezinta de asemenea, deficiente senzoriale si motorii,

dificultati la nivelul activitatii intelectuale, amnezie etc. De obicei locuiesc singure si in locuri

mai izolate.

Agresorii acestui gen de victime provin de cele mai multe ori din familie, din anturajulapropiat (prieteni, vecini, persoane care le ingrijesc etc.) sau din cei specializati in acest gen

de infractiuni. Formele cele mai frecvente de actiune sunt: furtul, talharia, violul, omorul,

infractorii cautand sa-si insuseasca valorile materiale pe care victimele le detin (bani, valuta,

bijuterii, tablouri, obiecte de uz casnic, imbracaminte etc.).

O categorie speciala a acestui gen de infractiuni este maltratarea persoanelor in varsta.

Aceasta are loc in familie sau in institutiile de asistenta sociala, fiind infaptuita in diverse forme:

agresiune fizica si psihica, deposedare de bunuri prin minciuna si inselaciune, privare de hrana

si medicamente, izolare sociala etc. Toate acestea sunt fapte greu de stabilit, iar prevenirea si

combaterea lor se realizeaza cu dificultate.

Femeile prezinta un grad ridicat de vulnerabilitate victimala datorita unor particularitatipsihologice proprii: sensibilitate, gingasie, finete, aspect fizic placut, forta fizica redusa, uneori

credulitate, aroganta, indiferenta, consum de bauturi alcoolice, anturaj dubios etc., toate

acestea fiind abil exploatate de infractori.

Cea mai intalnita forma de victimizare a femeii este violul. Acesta este expresia unei

agresiuni sexuale exercitate de agresor asupra unei persoane de sex feminin, sub impactul

fortei fizice sau a presiunii psihologice. De regula, violatorii provin fie din categoria persoanelor

cunoscute, fie din categoria unor indivizi cunoscuti numai din vedere sau complet necunoscuti.

O alta modalitate de victimizare a femeii este maltratarea si chiar uciderea acesteia de catre

sot. Cauzele care duc la acest gen de infractiuni sunt diverse: conflicte intrafamiliale, gelozie,

infidelitate conjugala, alcoolism sau unele boli psihice de care sufera sotul.

De o complexitate aparte sunt unele cazuri in care sotia maltratata, ajunge in postura decriminal, ucigandu-si sotul.

Se apreciaza ca sunt si profesii cu o vulnerabilitate victimala ridicata, iar altele cu una mai

scazuta. Printre profesiile din randul carora se recruteaza mai multe victime se afla cele de

factor postal, vanzator, casier, taximetrist, reporter, personalitate politica etc. Explicatia

consta in faptul ca astfel de profesii implica prezenta persoanelor respective in locuri izolate

unde pot fi atacate cu usurinta. Vulnerabilitatea victimala poate fi atenuata prin gradul ridicat

de socializare si integrare psihosociala pe care il implica unele profesii.

S-a constatat ca timpul si spatiul constituie factori victimogeni. Astfel, in zilele de sambata

si duminica, numarul victimelor este mai mare decat in celelalte zile ale saptamanii, iar spatiile

inchise si izolate favorizeaza comiterea unor infractiuni cu violenta.3. COMPORTAMENTUL VICTIMAL

Victima nu este implicata in mod identic in derularea unui act infractional, iar interactiunea

comportamentala a celor doi parteneri are caracteristici diferite.In faza preinfractionala

relatiile dintre cuplul infractional (infractor-victima), de cele mai multe ori, sunt de indiferenta.

De regula, initiativa apartine infractorului, atitudinea viitoarei victime fiind aproape

nerelevanta pentru declansarea actiunii infractionale.

In faza infractionala raporturile functionale dintre infractor-victima nu se modifica in mod


4/6

esential, exceptand cazurile cand prin comportamentul manifestat victima il determina pe

infractor sa isi schimbe planul de actiune sau chiar sa renunte la unele din obiectivele sale.

Comportamentul victimei din aceasta faza este marcat atat de modul de actiune al

infractorului, cat si de starile emotionale puternice pe care le traieste (teama, frica, spaima,

groaza).

Activismul comportamental al victimei se accentueaza substantial in faza postinfractionala,in special pe parcursul desfasurarii anchetei penale si a cercetarii judecatoresti, avand uneori un

rol decisiv in derularea acestora.

Devenita parte in proces, victima poate oferi informatii utile pentru mersul cercetarii, in

special, pentru stabilirea identitatii infractorului si a reconstituirii infractiunii. Desi foarte

valoroase declaratiile victimei, acestea trebuie analizate si verificate minutios, cu competenta

si responsabilitate, deoarece pot intra in actiune unele mecanisme psihologice speciale care

contribuie la denaturarea involuntara a faptelor.

In general, depozitia victimei despre evenimentul la care a participat depinde de mai multi

factori: a) de modul in care a perceput evenimentul; b) de modul in care l-a pastrat in memorie;

c) de modul in care poate sa si-l aminteasca; d) de modul in care poate sa-l exprime; e) demodul in care vrea sau este interesata sa-l exprime.

Memoria victimei poate fi distorsionata de urmatoarele surse: a) schemele cognitive la care

victima raporteaza evenimentul; b) trairea afectiva asociata evenimentului respectiv; c)

informatiile posteveniment; d) modul de reactualizare a informatiei despre eveniment. Aceste

surse de distorsiune trebuie raportate permanent la sugestibilitatea interogativa.

In cadrul actiunii infractionale, victima, dintr-o persoana oarecare devine cineva, de care se

ocupa familia, autoritatile, mass-media etc. In aceasta situatie apare fenomenul psihologic

numit schimbare de rol, care duce la modificarea comportamentului initial: persoana incepe

sa traiasca noul rol, pozeaza in victima, accentueaza, amplifica actiunea infractionala. In

acest fel victima castiga simpatii, se bucura de credit, simte nevoia de a fi compatimita.

Dorind sa aiba o pozitie cat mai favorabila in proces, victima poate ajusta fapteleinfractionale in mod constient, fie prin exagerari, fie prin omisiuni. In unele cazuri aceste

ajustari sunt influentate de afectivitate, sugestibilitate, imaginatie etc. Jocul psihologic,

dramatizarea - nu intotdeauna constienta - pe care o realizeaza victima, ne determina ca si fata

de ea sa procedam cu acelasi spirit critic ca si fata de orice alt participant la actul infractional.

Depozitiile victimelor trebuie analizate cu grija, chiar cu circumspectie, intrucat ele joaca un

rol special in procesul judiciar. O prudenta deosebita se impune in cazurile cand victimele

sufera traumatisme, ca urmare a infractiunilor comise prin violenta, deoarece socul produs de

traumatism poate denatura continutul obiectiv al depozitiilor.

Cu toate rezervele necesare fata de relatarile oferite de victime, in numeroase cazuri grave,

mai ales in infractiunile de omor, acestea au un rol important in dezlegarea enigmelor careapar in elucidarea cazului. In aceste situatii putem obtine informatii cu valoare deosebita, din

reconstituirea si descifrarea personalitatii, preocuparilor, viciilor, mentalitatii si obiceiurilor

victimei, a activitatii desfasurate, precum si a cercului de relatii, a anturajului si locurilor

frecventate cu predilectie, a miscarilor in timp si spatiu, mai ales in perioada anterioara

producerii evenimentului infractional. Investigarea acestei perioade preinfractionale prezinta

un interes prioritar si trebuie realizata nu numai strict tehnic, ci si prin modalitati de maniera

psihologica, care sa dezvaluie aspectele cheie din viata si relatiile victimei.


5/6


6/6

elementare de autoprotectie; circa 50% din omucideri sunt comise fie la domiciliul

infractorului, fie la cel al victimei; de obicei, infractorii si victimele infractiunilor cu violenta se

cunosc si locuiesc in aceeasi zona; aproximativ 55% dintre victime sunt tineri intre 17 si 35 de

ani; in grupa de varsta de peste 60 de ani, procentul victimelor din randul femeilor este de 3 ori

mai mare decat al barbatilor; 68% din victimele infractiunilor de talharie au fost atacate in

apropierea domiciliului; iluminarea stradala nu impiedica infractorii sa comita fapte penale;prezenta unor martori potentiali nu protejeaza populatia de victimizare (Abraham & Iasnic,

2000).

In tarile cu democratie avansata, conform atributiilor ce ii revin, politia acorda victimei ajutor

de urgenta (prim ajutor medical, transportarea la cea mai apropiata unitate sanitara, la o

resedinta sigura etc.), precum si sprijin in a contacta agentiile de asistenta sociala si juridica. Pe

tot parcursul procesului penal, politia realizeaza legatura intre procuratura, instanta de

judecata si victima, furnizandu-i acesteia informatii in legatura cu variantele legale pe care le

are la dispozitie, evolutia anchetei, statutul juridic si locul in care se afla agresorul etc.

Expertizele si procedeele speciale de interogare a victimelor (mai ales in cazul copiilor si a

femeilor agresate) sunt concepute si realizate de specialisti in diferite domenii (psihologi,sociologi, medici etc.). Victima trebuie contactata cat mai rapid posibil dupa consumarea

evenimentului, atat pentru a impiedica eventualele actiuni de intimidare din partea

agresorului, cat si pentru a-i acorda sprijin moral.

Se impune ca legislatia romana sa se armonizeze cu prevederile documentelor

internationale si in domeniul protectiei victimei.

victimologie bun

Documents