1. Considerații generale

Veninul de albină sau apitoxina este veninul secretat de lucrătoarele mai multor specii de albine. Apitoxina este substanța care rămâne după ce partea volatilă a veninului de albine dispare în contact cu aerul. Apitoxina este folosită ca mijloc de apărare împotriva prădătorilor și în luptele interne din roi.

Veninul de albină este o substanță complexă. Elementul cel mai activ este o substanță alcalină formată dintr-un amestec de proteine: polipeptid citotoxic melitina(formula chimică:C131H229N39O31).

La recoltarea veninului prin diferite metode se folosesc si utilaje diverse, dar in toate se va adopta acelasi principiu si anume : excitarea albinelor si lasarea lor sa intepe diverse materiale speciale in mod intentionat. Pentru excitare se pot folosi : presiunea mecanica, aerul cald, vapori de eter, de alcool, cloroform, curentul electric etc.

Cea mai simpla metoda de recoltare a veninului consta in prinderea albinelor cu 2 degete sau cu o penseta de aripi sau de torace, iar cind albina va scoate acul si in virful lui apare o picatura de venin aceasta se va absorbi cu :— un tub capilar ;— cu o hirtie de filtru ;

— picatura de venin se va atinge de suprafaja apei distilate dintr-o eprubeta, obtininidu-se o solute apoasa ;

— acul sa atinga un geam de ceas sau lama de microscop pe care picatura de venin se cristalizeaza.

Zoologul german Bek a obtinut venin procedind in felul urmator : intr-un vas de sticla inalt de 3 cm si cu diametrul de 6—10 cm, a pus apa si 1-a legat la gura cu o membrana de origine animala (scrotum de berbec, vezica de pore), pe care albinele se asaza si fiind formate sa in-fepe, veninul va curge direct in apa. Prin evaporarea apei se obtincristale de venin. Metoda prezinta avantajul ca se obtine mult venin in stare curata, dar si un mare dezavantaj ca albinele sint sacrificate.

Profesorul Fluri, tot din Germania, a obtinut venin folosind hirtia de filtru inmuiata, pe care albinele o intepau, iar veninul se imbiba in ea, din care apoi se poate extrage cu diferiti solventi. Hirtia fiind insa fibroasa, retine acul albinelor si acestea mor.

Veninul se poate obtine si prin narcotizarea albinelor, folosind un borcan mare in care se introduc albinele, apoi acoperind borcanul cuo hirtie de filtru imbibata cu eter sulfuric, care le irita si inainte de a cadea in starea de narcoza, ele elimina veninul. Acesta se prelinge pe peretii vasului cit si pe corpul albinelor. Pentru obtinerea lui se spala vasul si albinele cu apa, obtinind o solutie de venin puternic murdarita de escremente, cu resturi de miere si alte

impuritati. Veninul obtinut este tulbure, de culoare galbena si cu reactie acida. Procedeul este greoi, iar productia de venin mica. De la cca. 1 000 de albine se obtin 50—75 mg venin substanta uscata si foarte impur. Albinele din borcan uscate la soare isi revin.

Un grup de oameni de stiinta de la Cornell University din S.U.A. au obtinut veninul de albine folosind pinza de nylon. Se obtine un gram de venin de la 10000 albine. Prin acest procedeu se pastreaza si viata albinelor, ele nu mor.

Cele mai bune rezultate pentru recoltarea veninului de albine s-a obtinut prin folosirea socului electric.

Astfel, PALMER a intrebuintat niste coli de hirtie pe care le-a acoperit cu gel de agar (masa gelatinoasa), care este un bun conducator de electricitate. Albinele asezate pe aceste hirtii prin care trece un curent electric vor elimina, datorita socului produs, veninul. Agarul a fost inlocuit ulterior cu silicon, substanta mai putin sensibila si care pastreaza mai bine calitatile biologice ale veninului. Albinele isi pot scoate acul fara a suferi vreo vatamare. Veninul se acumuleaza in partea inferioara a stratului de silicon sub forma de globule mici care se cristalizeaza dupa circa 20 minute. Palmer a observat ca albinele de la care s-a recoltat venin se napustesc imediat asupra rezervelor de hrana, consumind mari cantitati.

Aparatul electric de recoltat venin, realizat de Institutul de cercetari pentru apicultura Bucuresti, foloseste pentru producerea unui soc electric curentul de joasa tensiune. El se instaleaza la urdinisul stupului si este format dintr-o retea de sirma prin care circula curentul electric. Albinele fiind obligate sa treaca peste reteaua de fire electrice, dispuse la circa 3,2 mm distanta, si prin atingerea a 2 fire, realizeaza inchiderea circuitului, provocind astfel socul electric. Datorita acestui soc, albinele elimina veninul prin miscari specifice de intepare, intr-o tesatura fina de material plastic, asezata sub reteaua de sirme. Sub aceasta tesatura se afla o placa de sticla pe care ramine picatura de venin, care in contact cu aerul se cristalizeaza, putind fi apoi recoltat prin razuire.

Folosind procedeul de recoltare cu aparatul electric, R. A. MORSE si A. BENTON au obtinut de la 20 familii de albine in timp de 5 minute 1 g de venin pur, Albinele devin insa foarte irascibile si timp de 6—7 zile, uneori chiar pina la 2 saptamini, trebuie luate masuri de protectie contra intepaturilor.De aceea se recomanda ca stupinele in care se recolteaza venin sa fie mai indepartate de accesul publicului, pentru a evita pericolul intepaturilor. Metoda se poate aplica in mod deosebit la familiile de albine puternice obtinindu-se cantitati importante de venin.

2. Utilizările veninului de albine

Veninul de albină se folosește în medicină (apiterapie sau apitoxoterapie) ca tratament complementar sau alternativ în durerile reumatice sau altor afecțiuni articulare datorită efectului antiinfecțios al peptinei 401 ce intră în compoziția sa și al melitinei care acționează asupra sistemului imunitar corectând atacuri ale anticorpilor asupra articulației și mielinei.

După ce ajunge în organism, veninul de albine stimulează hipofiza să secrete ACTH, care la rândul lui stimulează cortexul glandelor suprarenale să secrete cortizol. Prin urmare, veninul de albine stimulează secreția internă de cortizol. De asemenea, veninul este și un important imunostimulant pentru organismul uman.

Veninul de albină mai tratează și afecțiunile coloanei vertebrale (spondiloze, discopatii, sindromul spastis paravertebral, dorsalgii, lombalgii, sindromul isciaticus). Este foarte eficient și în afecțiunile sistemului nervos (depresii, insomnii, cefalee și nevroze), în sindromul psihosomatic (bronsită, colecist, colite, hepatite) sau în sindromul hipertensiv.

Tratamentul prin înțepături de albină, sau infiltrații cu apitoxină, cum le spun specialiștii din zilele noaste, sunt cunoscute încă din Antichitate pentru virtuțile lor terapeutice.

2.1.Apipunctura

Apipunctura este terapia care se bazeaza pe utilizarea veninului de albine provenit fie direct din acul albinei fie din fiole sterilizate anterior pregatite. Veninul albinelor contine mai mult de 18 substante active dintre care unele sunt antiinflamatoare mai puternice decat hidrocortizonul, altele functioneaza precum analgezicele.

Indicatii

      • scleroza multipla;      • poliartrita reumatoida si alte boli articulare degenerative;      • sciatica;      • hernie de disc;      • artrita;       • nevralgii;      • colite ulceroase;      • astm;      • leziuni acute si cronice;      • rani si cicatrici;      • hipertensiune arteriala;

Contraindicatii

      • tuberculoza;      • hepatite;      • boli venerice;      • boli psihice;      • insuficienta cardiovasculara;      • diabet;      • graviditate;

Efecte secundare

      • inflamarea zonei de contact;      • durerea corelata unui ac de albina sau ac de seringa;      • alergii;

Proceduri

1.      • albina este luata cu penseta din habitatul ei;      • albina este plasata pe zona cu afectiuni medicale;      • acul albinei va actiona involuntar ei, intepand derma si eliberand veninul in organism;

2.      • administrare analgezic local;      • injectarea unei fiole cu venin in zona indicata

2.1.1.Antireumatic natural

"S-a dovedit că veninul albinelor are proprietăţi antireumatice puternice. Acţiunea terapeutică a veninului se datorează conţinutului de melitină, o substanţă cu proprietăţi antiinflamatoare. Melitina stimulează secreţia de către organism a unui hormon antiinflamator, cortizolul", precizează dr Cristina Pavel, medic specialist medicină de familie, cu competenţă in apifitoterapie şi homeopatie. In acelaşi timp, melitina are proprietăţi antibacteriene, stimulează producerea de anticorpi şi imunitatea organismului, imbunătăţeşte microcirculaţia. Tratamentul cu venin de albine este eficient in afecţiunile osteoarticulare, atăt in formele acute (artrite, osteoartrite), căt şi in formele degenerative (artroze).

2.1.2 Leziuni acute si cronice

Inflamarea tendoanelor si ranile care apar in alte zone raspund foarte bine la terapia cu venin de albine. In acest caz , efectul este probabil unul antiinflamator, la nivel local, implicind necesitatea unui raspuns al celulelor, la nivel imunitar, la actiunea proteinelor straine. Durerile cronice de spate si git pot raspunde foarte bine la acest tip de tratament.

2.1.3 Scleroza multipla poate fi tratata cu venin de albine

Utilizarea veninului albinelor in aceste cazuri este insuficient cunoscuta si necesita inca studii viitoare. Specialistii americani in imunologie studiaza efectele extrasului de venin de albine pe pacientii care sufera de scleroze multiple.

2.2. Proprietăţile terapeuticeVeninul de albine are însuşirea de a mobiliza forţele de apărare ale

organismului uman. El stimulează funcţia hipofizei şi a glandei suprarenale. Stimularea suprarenalei de a elibera acest hormon cu acţiune antiinflamatoare, antialergică, antitoxică, este un mijloc eficient în lupta contra reumatismului. Stimularea prin venin intensifică şi activitatea secretoare a zonei centrale a suprarenalei care conduce la elaborarea de adrenalină cu rol deosebit în stimularea activităţii inimii, bronhodilataţii şi unele efecte metabolice, intensificând totodată şi elaborarea unor hormoni steroizi şi sexoizi. 

3. Contraindicaţii la aplicarea veninului de albine

Veninul de albine are potenţialul cel mai periculos dintre toate produsele apicole. Veninul de albine nu poate fi folosit în cazul apariţiei alergiei la veninul de albine. În cazul apariţiei lor lecuirea prin apipunctura sau cu ajutorul diferitor medicamente trebuie încetată.

Nu există vaccin împotriva veninului de albine. În afara utilizării sale intenţionate şi supravegheate medical, veninul de albine trebuie evitat.