Cuprins:

Introducere................................................................................................ 2

Capitolul I . Aşezare geografică şi cadrul natural...................... 3

1.1. Localizare geografică şi date istorice............................................. 3

1.2. Relieful şi cadrul natural.............................................................. 5

1.3. Elemente ale climei în zona Şipote................................................. 7

1.4. Hidrografia.............................................................................................10

1.5. Flora........................................................................................................12

1.6. Fauna......................................................................................................14

1.7. Resursele de sol......................................................................................16

1.8. Populaţia.................................................................................................16

Capitolul II . Metodologie în cercetarea tematicii lucrării..........17

2.1.Analiza reliefului pe baza modelului numeric al terenului(MNT).....17

2.2.Realizarea MNT-ului pentru zona comunei Şipote..............................19

2.3.Utilizarea MNT-ului................................................................................23

Cpitolul III . Aspecte ale utilizării terenurilor în comuna Şipote.............24

3.1. Analiza spaţială a utilizării terenurilor.................................................24

3.2.Utilizarea terenurilor în comuna Şipote................................................24

3.3.Factori ce influenţeaza utilizarea terenurilor........................................26

3.3.1.Influenţa expoziţiei versanţilor.............................................................26

3.3.2.Influenţa pantei.....................................................................................29

3.4.Probleme identificate în utilizarea terenurilor comunei......................31

Concluzii.........................................................................................................32

Bibliografie.....................................................................................................33

1

Introducere

Analiza localizării spaţiale a categoriilor de folosinţă a terenurilor are o importanţa majoră în

stabilirea ariei de pretabilitate a acestora in crearea suportului spaţial al activităţilor umane desfăşurate

in toate domeniile ce utilizează terenul ca factor determinant.

Aspectele generale ale utilizării terenurilor au o aplicabilitate ce se extinde incepând incă de la

nivelul comunităţilor locale, la nivel regional şi la nivel naţional.

Am ales această tema datorită faptului că locuiesc în acestă zonă, fiind domiciliat in localitatea

Chişcăreni, având astfel ocazia să observ problematica utilizării terenurilor la nivel local.În ultimii ani

această problematică este ignorată tot mai mult,exploatarea terenurilor efectuându-se într-un mod

haotic şi iraţional, efectele imediate putând fi observate în extinderea ariilor cu teren degradat din

diferite cauze antropice si naturale.

Alegerea acestei teme in abordarea acestei lucrari a avut ca punct de plecare rolul determinat

pe care îl are terenul pe care î-şi desfaşoară activitatea comunitatea formată din populaţia comunei

Şipote.În condiţiile in care zona impune aproape in exclusivitate activitatea in domeniul

agriculturii,cea mai importantă resursă reprezentând-o solurile fertile, terenurile de pe suprafaţa

comunei au o repartiţie condiţionată de acest aspect.

În prezenta lucrare voi evidenţia situaţia existentă cu privire la utilizarea terenurilor aplicând o

metodologie de cercetare ce se bazează pe folosirea Sistemelor Informaţionale Geografice(SIG) şi a

tehnicilor de analiză geostatistică.Pe baza acestor instrumente se urmareşte identificarea repartiţiei

categoriilor de folosinţa prezente precum si elaborarea unui model de implementare statistica a

modificarilor survenite in timp.

Prin intermediul lucrării "Utilizarea terenurilor în comuna Şipote" cititorii pot aprecia şi

identifica problemele legate de repartiţia categoriilor de folosinţă a terenurilor regăsind şi un set de

materiale cartografice ce evidenţiază situaţia din teren.

În elaborarea lucrării am fost ajutat domnul profesor îndrumator, Conf. Dr. Daniel Condorachi,

caruia ii mulţumesc.Deasemeni trebuie să mentionez şi sa mulţumesc domnului primar al comunei

Şipote, Constantin Coţofanu, care mi-a pus la dispoziţie materialele cartografice şi statistice de care

am avut nevoie pentru efectua această lucrare.

2

Capitolul I

Aşezare geografică şi cadrul natural

1.1 Localizare geografică şi date istorice

Comuna Şipote este situată în nordul judeţului Iaşi, la 56 de kilometri distanţa de reşedinţa

judeţului şi la 68 de kilometri de oraşul Hârlau.Este localizată la 47˚47' latitudine nordică şi 27˚22'

latitudine estică.

Are in componenţa 6 sate:Şipote-reşedinţa de comună, Chişcăreni, Iazul Nou, Iazul Vechi,

Mitoc şi Hălceni.Comuna are o suprafaţă de 9872 de hectare şi o populaţie de 5972 de locuitori.

Principala cale de acces este reprezentată de drumul judeţean DJ 282 C pe ruta dinspre Iaşi:Iaşi-

Popricani-Ţigănaşi-Vlădeni-Şipote.

Comuna Şipote are ca vecini: la nord-judeţul Botoşani;la nord-est-comuna Andrieşeni; la sud-

comuna Fântânele; la vest-comuna Plugari; la sud-est-comuna Vlădeni.

Numele localităţii provine de la cele 7 izvoare(şipoţele) importante existente în zona.De altfel ,

pe stema comunei, se regasesc 3 roundouri undate ce semnifică semnul convenţional pentru izvoare

făcându-se trimitere la denumirea localităţii.Alături de acestea pe stemă se mai regaseşte crucea

grecească flancată de cele două astre,soarele şi luna,ce reprezintă stema lui Luca Arbore ,hatman şi

pârcalab de Suceava în timpul domniei lui Ştefan cel Mare.Luca Arbore este de altfel întemeietorul

aşezarii, aici avându-şi curtea boierească,tot el fiind şi ctitorul bisericii ˝Sfinţii Arhangheli Mihail şi

Gavriil˝ ce datează de la 1507 ce face parte din patrimonial naţional. Prima atestare documentară a

comunei datează de la 1445, localitatea fiind menţionată şi în Letopiseţul lui Grigore Ureche.

3

Figura 1 Stema comunei Şipote

Figure 2 Poziţionarea comunei în judeţul Iaşi

4

1.2 Relieful şi cadrul natural

Teritoriul comunei Şipote se integrează întru totul ansamblului Podişului Moldovei, respectiv

subdiviziunii Câmpia Jijiei, cu o alcătuire geologică relativ simplă, cu o mobilitate tectonică redusă şi

cu o structură şi litologie destul de uniforme.

La nivelul judeţului morfologia reliefului pune în evidenţă prezenţa a două trepte mari: una

înaltă, sub formă de masive deluroase şi platouri,uşor înclinate spre sud-est,cu altitudini medii de 300-

350 m, în vest şi sud, şi alta mai joasă, cu aspect de câmpie colinară şi altitudini medii de 100-150 m,

în nord şi nord-est. În aceasta din urmă se încadrează şi teritoriul comunei Şipote caracterizat de un

relief modelat în jurul văii Miletinului, cu aspect colinar.

Altitudinea maximă este de 181 m pe, Dealul Gavriloaia, în timp ce altitudinea minima se

întâlneşte în şesul Miletinului unde se înregistrează 47 m.În figura 3 se poate observa forma reliefului

obţinut cu ajutorul informaţiilor altimetrice extrase de pe harţi topografice 1 la 5000.

Aspectul de campie colinară este evident, şesul Miletinului dominând harta reliefului.

Deasemeni peste relief s-a suprapus hidrografia, obsevându-se influenţa acesteia în modelarea

relifului prin procesele geomorfologice pe care le generează.

În figura 3 avem harta cadrului natural obţinută prin întocmirea modelului numeric al terenului

al terenului şi adăugarea informaţiilor legate de hidrografie precum şi unele toponime.

Metodologia întocmirii acestui material cartografic precum şi alte hărţi tematice ce au la bază

modelul numeric al terenului ,este prezentată în capitolul II.

5

Figura 3 Cadrul natural al comunei Şipote

6

1.3 Elemente ale climei din zona Şipote

Teritoriul judeţului Iaşi aparţine zonei de climat temperat – continental pronunţat, aflat sub

influenţa anticiclonilor atlantic şi euro-asiatic.Dintre componentele peisajului geografic, relieful de

dealuri şi podiş, ariile depresionare, inclusive culoarele de văi principale,joacă un rol deosebit in

crearea de diferenţieri in câmpul de repartiţie teritorială a caracteristicilor climatice.regimul climatic

are o pronunţată nuanţă de continentalitate influenţată iarna de anticiclonul continental termic

euroasiatic, iar in perioada caldă de anticiclonul dinamic al Azorelor.Vara predomină timpul secetos

cu temperaturi ridicate, iar iarna se simte din plin efectul maselor de aer venite din nord-est şi nord,

regiunea fiind frecvent bântuită de viscole.Secetele, brumele târzii de primavară şi timpurii de toamnă,

aversele de ploaie însoţite de căderi de grindină,completează trăsăturile regimului climatic continental.

Radiaţia solară globală, cu valori medii de 116 kcal/cm2 are o distribuţie neuniformă în cursul

anului. 40% din total revine perioadei de vară (iulie =17 kcal/cm2), în timp ce iarna se realizează doar

10% (ianuarie = 2.2 kcal/cm2).

Temperatura medie anuală a aerului este cuprinsă între 8°C şi 9°C în vest şi sud şi între 9°C

şi 10°C în nord şi nord-est, scăzând odată cu creşterea altitudinii.Cele mai mari valori medii lunare se

înregistrează în iulie (18°C- 20°C în zonele înalte şi 20°C -21,5°C în zonele joase), iar cele mai mici

valori se înregistrează în ianuarie (-3°C - 4°C şi chiar sub - 4°C pe văi).

Durata de strălucire a soarelui atinge 2000 ore anual, repartizate între 200 şi 290 de zile;

Caracterul continental e pus în evidenţă de valorile extreme ale temperaturilor: 40°C la Iaşi

(în iulie, 1909) şi -32,3°C la Podu Iloaiei (în ianuarie,1963), rezultând o amplitudine de 72,3°C.

Temperaturile de peste 5°C încep de la 23 martie şi durează până spre 11 noiembrie, iar cele ce

depăşesc 10°C se înregistrează între 11 aprilie şi 20 octombrie (180 -185 zile), aceasta fiind şi perioada

de dezvoltare optimă a culturilor agricole.

O caracteristică termică specifică intervalului noiembrie - martie este îngheţul, care se produce,

în medie, toamna în octombrie şi primăvara în aprilie, numărulmediu al zilelor cu îngheţ fiind de 110.

Cel mai timpuriu îngheţ s-a înregistrat la 10septembrie, iar cel mai târziu la 21 mai. În mod obişnuit,

primul îngheţ se produce înjurul datei de 14 octombrie, la Iaşi, iar ultimul la 20 aprilie. În dealurile cu

înălţimimai mari de 350 m se înregistrează peste 120 zile cu îngheţ şi peste 40 zile de iarnă, iar în

7

dealurile şi culoarele de vale, cu altitudini mai mici de 350 m, numărul mediu al zilelor cu îngheţ este

de 110.

În perioada caldă a anului se înregistrează în medie 85 zile de vară cu temperaturi maxime

egale sau mai mari de 25°C şi 23 zile tropicale cu temperature maxime egale sau mai mari de 30°C.

Umezeala relativă a aerului are valori medii anuale de 75 - 76 % în zona înaltă din vest şi sud

şi 74% în zona joasă din est. Cele mai mari valori lunare depăşesc 85 – 90 % iarna, iar cele mai reduse

coboară până la 64 - 65% vara. Important de menţionat este deficitul de umiditate din aer care se

înregistrează în aprilie - mai (67 - 66%), influenţând negativ dezvoltarea vegetaţiei.

Nebulozitatea este direct influenţată de temperatura şi umezeala aerului, valoarea medie anuală

variind de la 5 zecimi la 6,5 zecimi, cele mai mari valori medii lunare înregistrându-se iarna (peste 7

zecimi). Ca urmare, durata efectivă de strălucire a soarelui variază între 1900 şi 2000 ore/an în zonele

înalte din vest şi sud şi între 2000 şi 2100 ore/an în zona câmpiei colinare. În cadrul acestor zone se

înregistrează valori mai reduse pe văile principale, respectiv sub 1900 ore/an în vest şi sud şi între

1900 - 2000 ore/an pe văile din câmpie.

Precipitaţiile atmosferice care cad pe teritoriul judeţului variază de la 450 -500 mm în medie

pe an la limitele de nord - est şi sud, la 550 mm în zona de contact dintre zona înaltă şi câmpia colinară

şi peste 600 mm în zonele înalte din vest şi sud. În timpul anului, regimul precipitaţiilor este de

asemenea neuniform, înregistrându-se cantităţi mari în mai şi iunie, uneori şi iulie (65 - 75 mm în

medie) şi mici în decembrie - martie (25 - 35 mm în medie). În proporţie de 70% ele cad sub formă de

ploaie, cu excepţia intervalului din ultima decadă a lunii noiembrie, până în ultima decadă a lunii

martie, când se înregistrează 34 - 42 zile cu ninsoare. Din totalul precipitaţiilor, 35 - 40% cad vara, 23

– 30% primăvara, 17-23% toamna şi 10-17% iarna.

Caracteristic pentru regimul pluviometric al judeţului este atât abundenţa cât şi deficitul de

precipitaţii, ambele fenomene având influenţe negative asupra economiei, mai ales în zona câmpiei

colinare. În acest sens menţionăm aversele torenţiale, când, într-un timp scurt, se înregistrează cantităţi

ce depăşesc cu 50 -60% din suma lunii respective.În cursul unui an sunt, în medie, 190 de zile fără

precipitaţii, iar gruparea lor în perioada vegetativă a culturilor, are influenţe negative asupra recoltelor.

Vânturile care bat pe teritoriul comunei se caracterizează prin fluctuaţii mari de direcţie şi

viteză, fiind determinate atât de circulaţia generală a maselor de aer cât şi de orientarea reliefului. Cele

mai mari frecvenţe medii anuale le au vânturile dinspre nord - vest (26%), urmate de vânturile dinspre

est (14,2 %), vest (9,4 %), sud-est (8,1 %) şi nord (7,2 %). Cele mai mici frecvenţe le au vânturile

8

dinspre nord - est (3 %). Calmul atmosferic are valori relativ ridicate (22,8 %), indicând condiţii de

adăpost aerodinamic.

Figura 4 Cantitatea de radiaţie solară pe parcursul unui an

9

1.4. Hidrografia

Apele subterane

Apele subterane din cadrul comunei Şipote sunt de două categorii: captive (sau de adâncime) şi

libere.Apele subterane captive au caracter ascensional sau chiar artezian şi sunt puternic mineralizate,

fiind interceptate prin foraje la diferite adâncimi, în depozite siluriene, badeniene, sarmaţiene.Apele

subterane libere includ strate acvifere fără presiune, și sunt cantonate în depozitele secţionate de văi,

puternic influenţate de precipitaţii.Sunt ape cu debite relativ reduse (0 - 3l/s), cu variaţii mari ale

nivelului fiind prezente şi exploatate la zi pentru consumul cotidian al populaţiei de apa potabilă prin

diferite amenajări in locurile unde acestea ies la suprafaţă.

Apele de suprafaţă

Figura 5 Reţeaua hidrografică a comunei Şipote

10

Teritoriul comunei este străbătut de la vest al est de râul Miletin afluent de dreapta al Jijiei şi al

doilea ca aport hidric după Bahlui.Râul Miletin izvorăşte din culmea Siretului superior de la o

altitudine de 323 m.Cel mai important afluent venit dinspre Dealul Mare este Scânteia.De aici,

Miletinul devine un curs subsecvent de podiş, cu cueste in dreapta sa şi primeşte afluenţi mai ales din

stânga sa, cum sunt :Pârâul lui Vasile şi Recea.

Figura 6 Miletinul în albia minoră înainte de intrarea in acumularea de la Hălceni

Lacurile completează reţeaua hidrografică a comunei, marea majoritate fiind artificiale, create

prin bararea văilor, constituind o caracteristică atât prin număr cât şi prin dispunerea lor " în salbă".

Figura 7 Iazul Zugravi-iaz antropic de la marginea localităţii Chişcareni

Pe total în comuna sunt 6 acumulări de apă complexe. Mai importantă este acumularea de la

Hălceni, situată la confluenţa Miletinului cu Jijia.

11

Figura 3 Imagine acumulare Hălceni Figura 4 Barajul de la Hălceni

O situaţie deosebit de precară o constituie administrarea iazurilor săteşti. În prezent în comună

dintre iazurile deţinute de consiliul local, doar acumularea de la Hălceni prezintă siguranţă în

exploatare, alte 2 sunt adecvate pentru utilizare, iar 3 sunt rupte, transformate adesea în islaz sau chiar

luate în cultură deorece au intrat in incidenţa retrocedărilor .Acumularea de la Hălceni are un rol

multiplu ,pe lângă rolul de a regulariza debitele Miletinului şi fondul piscicol aferent, asigură şi

alimentarea cu apă pentru comunele din zonă, fiind cea mai mare acumulare de acest gen din judeţul

Iaşi cu un volum util 11800 metri cubi.

1.5. Flora

Diversitatea condiţiilor pedo-climatice şi oro-hidrografice ale comunei Şipote, au determinat

instalarea unei vegetaţii foarte variate, cu elemente floristice bogate şi de origini diferite, ca urmare a

interferenţei pe acest teritoriu a provinciei central-europene est-carpatice cu provincia ponto-sarmatică.

Zona de silvostepă este caracteristică Câmpiei Colinare,subdiviziune in care intră şi câmpia

Miletinului, unde climatul este de un continentalism mai accentuat, iar solurile sunt cernoziomice sau

cenuşii.

12

Vegetaţia naturală a silvostepei este reprezentată prin pâlcuri de pădure (şleauri) şi pajişti,

puternic transformate şi modificate antropic.Pădurile silvostepei sunt formate din şleauri de gorun şi

stejar, alături de care se întâlnesc: carpenul, teiul, arţarul, jugastrul, ulmul, cireşul, şi, mai rar, stejarul

brumăriu, mojdreanul, cărpiniţa, teiul pucios, arţarul tătărăsc. Stratul de arbuşti, dezvoltat mai ales la

periferia pădurilor este constituit din aceleaşi esenţe ca în cazul pădurilor de stejar şi gorun ale zonei

forestiere, la care se adaugă: voniceriul pitic, migdalul pitic, caragana, cireşul pitic, scumpia,

verigariul. Pajiştile silvostepei sunt formate din asociaţii de păiuş, colilie, firuţă cu bulb, bărboasă, pin

gros, obsigă, peliniţă, laptele câinelui , etc.

Vegetaţia specifică luncii Miletinului este formată din asociaţii de pir târâtor, iarba câmpului,

firuţă de câmp, păiuş, zâzanie, coada vulpii etc. Izolat, se întâlnesc pâlcuri de pădure (zăvoaie) formate

mai ales din esenţe moi: salcie, răchită, plop.

13

Figura 8 Vegetaţie din şesul Miletinului

Vegetaţia naturală a comunei a fost intens modificată de intervenţiile antropice. Defrişările şi

desţelenirile practicate, uneori fără discernământ, în vederea extinderii culturilor agricole, au diminuat

suprafeţele ocupate de păduri şi pajişti. Aceste acţiuni au declanşat reacţii negative asupra celorlalte

componente naturale: creşterea gradului de continentalism, reducerea debitelor apelor subterane şi de

suprafaţă, creşterea torenţialităţii şi a eroziunii, declanşarea de alunecări de teren, etc.

1.6 Fauna

Fauna pădurilor, întâlnită în ariile forestiere in comuna si ‘n împrejurimi, este reprezentată prin

următoarele grupe şi specii

a) Mamiferele frecvent întâlnite sunt: căprioara, mistreţul, cerbul carpatin, lupul, vulpea,

iepurele, pisica sălbatică, veveriţa, jderul, nevăstuica, pîrşul, viezurele, dihorul, şoarecele scurmător,

şoarecele de pădure .

b) Păsările sunt foarte numeroase, dintre cele mai caracteristice fiind: ghionoaia, ciocănitoarea

mare, ciocănitoarea de stejar, ciuful de pădure, huhurezulmic, cucuveaua, buha, şorecarul comun, gaia

14

roşie, gaia neagră. Foarte comune sunt: piţigoiul, cinteza, sticletele, câneparul, botgrosul, mierla,

ciocârlia de pădure, sfrânciocul etc

c) Reptilele din zona forestieră au în general specii puţine: vipera, şarpele de pădure, şarpele de

alun, iar în poieni, şopârla .

d) Amfibiile sunt reprezentate de: broasca de pădure, broasca râioasă brună, brotăcelul, broasca

roşie de pădure, tritonul, buhai de baltă.

Fauna silvostepei şi stepei este mai săracă, fiind mult diminuată în urma expansiunii

activităţilor umane.

a) Mamiferele cele mai reprezentative sunt din grupul rozătoarelor: popândăul, căţelul

pământului, şoarecele de stepă, şoarecele de câmp, şobolanul de câmp, hârciogul, iepurele, iepuraşul

de vizuină. Mai pot fi menţionate de asemenea, dihorul, nevăstuica, bursucul (sau viezurele), vulpea,

iar uneori, în apropierea zonelor forestiere, căprioara, mistreţul şi chiar lupul.

b) Pasările caracteristice silvostepei şi stepei sunt: prepeliţa, potârnichea, ciocârlia, fîsa de

câmp, presura, sticletele, cinteza, graurul, turturica, guguştiucul, pupăza, cucul, câneparul, porumbelul,

mărăcinarul, vrabia, rândunica, lăstunul, cioara. Dintre păsările răpitoare menţionăm şorecarul comun,

gaia.

c) Amfibienii sunt legaţi de un mediu acvatic sau mai umed şi umbrit, mai reprezentative fiind:

broaştele, buhaiul de baltă.

Fauna luncilor nu se deosebeşte prea mult de cea din stepă.

Fauna acvatică are o distribuţie sub formă de areale reduse, legate de apele stagnante sau

curgătoare. Dintre mamiferele mai comune menţionăm şobolanul de apă şi chiţcanul, iar cu mod de

viaţă strict acvatic şi destul de rar, vidra.

Păsările sunt numeroase şi variate, multe prezentând interes cinegetic. Dintre cele mai

frecvente menţionăm: raţa mare, raţa mică, raţa cârâitoare, raţa suliţar, raţa roşie, gâsca de vară, gârliţa

mare, gârliţa mică .

Fauna piscicolă este de asemenea bogată şi variată atât în lacuri, cât şi în apele curgătoare,

speciile mai importante fiind: crapul, şalăul, somnul, ştiuca, plătica, mreana, cleanul, scobarul, obleţul,

bibanul.Recent, în iazuri şi acumulări au fost introduşi crapi chinezeşti care s-au adaptat bine şi cu

rezultate promiţătoare.

15

1.7 Resursele de sol

Conform datelor furnizate de Raportul privind starea mediului în judeţul Iaşi pe anul 2004,

resursele de sol ale comunei sunt reprezentate prin cele 6718 ha folosite ca terenuri agricole, din care

4326 ha terenuri arabile.

Din punct de vedere al potenţialului lor natural de fertilitate, solurile pot fi grupate astfel:

Soluri cu potenţial ridicat de fertilitate în care se includ toate tipurile de cernoziomuri şi

unele aluviosoluri, când nu sunt afectate de factori limitativi. Aceste soluri se pretează pentru tot felul

de utilizări agricole (culturi cerealiere şi industriale, pajişti, plantaţii viti-pomicole), dar cele mai mari

note de bonitate le primesc pentru culturi cerealiere şi tehnice.

Soluri cu potenţial moderat de fertilitate sunt faeoziomurile şi preluvosolurile, rendzinele,

majoritatea aluviosolurilor, precum şi cele slab - moderate din prima categorie (cernoziomuri).

Soluri cu potenţial scăzut de fertilitate includ soluri erodate şi slab dezvoltate (erodosoluri

şi regosoluri) cu pretabilitate limitată pentru pajişti, plantaţii viti-pomicole şi forestiere, apoi unele

luvosoluri, pretabile pentru pajişti, plantaţii pomicole şi unele culturi de câmp, gleiosolurile şi solurile

gleice, pretabile pentru fâneţe.Datorită caracteristicilor condiţiilor naturale, fondul pedologic agricol

este afectat de o serie de factori limitativi: eroziuni, alunecări de teren, exces de umiditate, aciditate,

sărăturare, inundabilitate, tasare.

1.8 Populaţia

Populaţia comunei Şipote este de 5972 de locuitori dintre care 50 % populaţie activă.

În proporţie de 93 % din populaţie activează in agricultură, restul fiind angrenată in activităţile

ce ţin de servicii:administraţie, sistem sanitar,comerţ etc.

Distribuția populației pe sexe: 46.4 % (2762) populație de sex masculin şi 53,6 (3210) % de

sex feminin.

16

Capitolul II

Metodologie în cercetarea tematicii lucrării

2.1 Analiza reliefului pe baza modelului numeric al terenului(MNT)

Modelarea terenului (studierea suprafeţei topografice prin metode numerice) a devenit o

componentă importantă a aplicaţiilor geomorfologice, hidrologice, climatologice sau oceanografice.

Mai mult în ultimul timp aceasta capătă o importanţa tot mai mare şi în alte domenii de activitate

(amenajarea teritoriului, comunicaţii mobile, construcţii etc.).

Procesarea computerizată a modelelor altitudinale ale terenului a revoluţionat acest domeniu de

activitate,atât partea de analiză topografică cât şi cea de reprezentare (afişare,imprimare) a rezultatelor.

Modelarea numerică altimetrică a terenului presupune aproximarea unei porţiuni din suprafaţa

topografică cu ajutorul mijloacelor electronice de calcul si a unui model matematic adecvat pe baza

coordonatelor (Xi, Yi, Zi) punctelor „cunoscute” de pe aceasta astfel ca prin interpolare să se obţină

cota Zj a oricărui punct de pe aceeaşi suprafaţă, definit prin coordonatele sale planimetrice (Xj, Yj), cu

o precizie corespunzătoare scopurilor avute în vedere şi mijloacelor avute la dispoziţie.

Primul pas în vederea construcţiei unui MNAT este obţinerea, în format digital, a acelor puncte

„cunoscute” în vederea interpolării. Această informaţie poate fi obţinută prin mijloace clasice din

reprezentări cartografice (hărţi şi planuri topografice), aerofotograme, măsurători pe teren sau mai nou

automat prin corelaţia automata a imaginilor satelitare optice sau radar, măsurători pe teren cu

dispozitive de poziţionare globală (GPS).

Astăzi, în România, singura metodă accesibilă, din punct de vedere financiar si al dotărilor

tehnice cerute, pentru majoritatea celor interesaţi in modelarea numerica a terenului, rămâne

extragerea informaţiei altimetrice de pe hărţile si planurile topografice.

Hărţile şi planurile topografice executate în România conţin printre altele şi informaţii

referitoare la altimetrie. Reprezentarea acestora pe hartă se face sub forma de curbe de nivel, cote

17

altimetrice, semne convenţionale şi valori pentru rupturile de pantă. Obţinerea modelelor numerice

altimetrice de teren pornind de la aceste hărţi presupune în mod concret extragerea acestei informaţii

altimetrice (reprezentată pe hartă prin diferite semne convenţionale) într-un format digital convenabil

şi interpolarea acestora utilizând algoritmi adecvaţi.

Primul pas în vederea construirii unui model numeric altimetric al terenului (MNAT) din hărţi

topografice îl constituie chiar stabilirea scării pentru hărţile baza şi identificarea foilor de hartă care

acoperă zona de interes. În stabilirea scării hărţilor bază trebuie sa se ţină seama de suprafaţa si tipul

de relief a zonei de interes şi mai ales de fineţea produsului final. Astfel dacă se doreşte un MNAT cu

o dimensiune a celulei mică (Ex: sub 100 m) se vor alege hărţi topografice la scară mică (Ex: 1:

25.000; 1: 50.000) sau chiar planuri topografice (Ex: 1: 5.000; 1: 10.000) care conţin o cantitate mare

de informaţie altimetrică.Astfel am folosit planuri topografice la scara 1:5000 pentru a obţine un nivel

al detaliului cat mai bun.

Următorul pas îl reprezintă identificarea nomenclaturii harţilor topografice folosite.

Identificarea foilor de hartă care acoperă zona de interes presupune aflarea indicativului fiecărei foi. În

România fiecare hartă topografică prezintă pe latura de nord (centrat) un indicativ format dintr-o

înşiruire de litere şi cifre (Ex.: L-34-120-A-a). Această nomenclatură se regăseşte atât pe hărţile în

proiecţie Gauss-Krüger cât şi pe cele în proiecţie Stereografică 1970 şi este în strânsă legătură cu

sistemul de împărţire al hărţilor, sistem adoptat în România în anul 1952. O alternativă viabilă la

aceste tip hărţi o reprezintă construirea (cu ajutorul unui software GIS, în speţă Arc GIS) unui caroiaj

vectorial. Ţinând seama de regulile de obţinere a trapezelor, pentru fiecare scară în parte se poate

genera un asemenea caroiaj, iar fiecărui trapez i se poate asocia în baza de date indicativul unic

corespunzător. Pentru identificarea foilor de hartă care acoperă o anumită zonă mai este necesară doar

o limită vectorială a acelei zone. Având aceste informaţii printr-o interogare simplă (posibilă în

majoritatea programelor GIS dedicate) se obţine indicativul foilor de hartă din zona de interes.

Urmează apoi scanarea bazei cartografice ce constă în conversia datelor din format analogic

(cum sunt hărţile tradiţionale pe suport de hârtie) în format digital.

Georeferenţierea este procesul prin care harta digitală obţinută la pasul anterior este asociată cu

coordonate geografice sau carteziene reale. Concret, georeferenţierea constă în identificarea cu

precizie a coordonatelor geografice sau planimetrice ale unor puncte din cadrul imaginii, restul urmând

a fi determinate automat pe baza formulelor de transformare. Imaginea referenţiată rezultată în urma

georeferenţierii trebuie stocată într-un format de fişier ce permite şi reţinerea informaţiilor legate de

sistemul real de coordonate.

18

Uneori după scanarea şi georeferenţierea hărţilor de bază mai sunt necesare unele operaţiuni

înainte de a trece la vectorizarea informaţiei altimetrice. De regulă acestea sunt legate de reproiectarea

si mozaicarea hărţilor sau separarea pe straturi de culoare. Procesul de mozaicare a hărţilor presupune

crearea unei noi harţi unind doua sau mai multe hărţi adiacente. Nevoia de mozaicare apare atunci

când scanarea unei foi de hartă s-a făcut din mai multe bucăţi sau când se doreşte îmbinarea mai

multor foi de hartă pentru o vectorizare unitară.După toate aceste operaţii se trece la vectorizarea

propriu-zisă. Vectorizarea curbelor de nivel de pe hărţile topografice scanate şi georeferenţiate se

poate face în regim semi-automat cu ajutorul aplicaţiilor de conversie „raster to vector” sau prin

digitizare „on screen”.

Vectorizarea „on screen” are avantajul evitării erorilor mai uşoare a erorilor de editare dar este

mare consumatoare de timp. Indiferent de metoda de vectorizare aleasă, în paralel, se urmăreşte

introducerea în tabela de atribute a informaţiilor altimetrice.Digitizarea cotelor de nivel se face în

cadrul unui strat de tip punct. În tabela de atribute se va introduce valoarea altimetrică. Suplimentar

mai pot fi vectorizate rupturile de pantă ce pot fi introduse în MNAT sub formă de breakline-uri,

cursurile de apă şi batimetria lacurilor şi bălţilor.

Interpolarea sau gridarea are drept scop obţinerea unui model numeric altimetric al terenului

pornind de la informaţiile vectorizate în etapa anterioară. Una din cele mai importante etape este

alegerea metodei de interpolare a datelor. Metodele implementate de fiecare aplicaţie software diferă

de la una la alta, fiecare din acestea având avantajele ei şi fiind potrivită pentru interpolarea unui

anumit tip de date.

2.2 Realizare MNAT pentru zona comunei Şipote

Modelul numeric altimetric pentru zona de studiu a fost realizat prin interpolarea informaţiilor

altimetrice extrase de pe 30 de planuri topografice scara 1: 5.000. O dată identificate şi scanate

planurile au fost georeferenţiate în sistemul de coordonate Stereografic 1970 utilizându-se între 4 şi 16

puncte de control.Vectorizarea curbelor de nivel s-a făcut cu ajutorul programului TNT Mips

versiunea 6.9, printr-o temă (strat vectorial) tip polilinie. Echidistanţa dintre curbele de nivel

vectorizate este de 2.5 metri. Informaţiilor altimetrice furnizate de curbele de nivel s-au adăugat cele

marcate prin cote şi rupturile mari de pantă. Cotele altimetrice au fost vectorizate folosind o temă

punctuală iar valoarea altimetrică a fost scrisă sub formă de atribut numeric în baza de date asociată

fişierului vectorial.

19

Setul final de date obţinut a fost interpolat în vederea validării în Arc GIS 9 ,

al firmei americane ESRI. Erorile din etapa de vectorizare au fost puse în evidenţă

prin vizualizarea directă a modelului obţinut sau prin derivarea unor produse gen:

pante, aspect, curbură în profil, curbură în plan, umbrire.

Figura 9 MNT-ul zonei comunei Şipote

20

Rezoluţia modelului este un parametru general, definit de dimensiunea celulei, aplicabil

oricărui set de date raster, însă care, în cazul celor altitudinale, prezintă importanță pentru că este

limita reprezentării elementelor geomorfologice nu se pot reprezenta forme de relief cu dimensiuni

mai mici decât rezoluția rasterului. În general, o rezoluție mai mică a unui model altitudinal se reflectă

în creşterea acurateții determinării parametrilor morfometrici. Însă aceasta depinde de variabilitatea

terenului. Într-o regiune în care altitudinile variază puțin, în câmpii sau depresiuni, nu este neapărat

necesar un model cu o rezoluție mică, deoarece scăderea rezoluției determină creşterea nejustificată a

numărului de celule şi deci, a mărimii setului de date. Alegerea rezoluției optime se bazează pe un

compromis între acuratețea parametrilor morfometrici şi dimensiunea setului de date. În cazul nostru,

întrucât regiunea este una de munte, variabilitatea terenului este mare şi deci, este de dorit reducerea

cât mai mult posibil a rezoluției. Însă aceasta trebuie să se facă în limitele datelor disponibile. Ca

regulă generală, mărimea pixelului trebuie să fie mai mică decât distanța medie la care produce o

schimbare în morfologia terenului.

Extinderea modelului şi numărul de celule pe margineReprezintă limita, în coordonatele

sistemului în care se lucrează, până la care se realizează interpolarea. Se defineşte fie prin precizarea

coordonatelor direct de către utilizator, fie prin preluarea coordonatelor poligonului folosit ca limită.

Deoarece pe marginea modelului sunt mai puține date disponibile pentru interpolare, apar erori,

aberații față de restul modelului. Pentru înlăturarea aceastora, unealta permite precizarea unui număr

de celule în care să se continue interpolarea, dincolo de limita modelului. O altă soluție este definirea

unui cadru mai extins decât bazinul hidrografic delimitat prin cumpăna de ape, însă aceasta presupune

şi prelungirea timpului de vectorizare pentru extragerea unor curbelor de nivel din exteriorul cumpenei

de ape.

Valoarile minime şi maxime folosite în interpolare se pot preciza pentru a constrânge

interpolarea să nu genereze rezultate nerealiste. Pentru modelul din lucrare s-a definit doar valoarea

maximă 1955 m, puțin mai mare față de valoarea maximă reală, a vârfului Ciucaş, de 1954.2 m,

pentru a permite eventuala aplicare ulterioară a unor filtre, care vor reduce din această valoare.

21

2.3 Utilizarea MNT-ului

Folosirea modelelor numerice altimetrice ale terenului ca bază pentru

studiile de geomorfologie prezintă numeroase avantaje faţă de utilizarea

metodelor clasice. Astfel, această abordare simplifică (sporind în acelaşi timp

precizia) procedura prin care sunt calculaţi diverşii parametri geomorfologici şi

uşurează reprezentarea cartografică a acestora.

Deasemenea MNAT-ul îşi dovedeşte utilitatea în tratarea mai multor

aspecte:

-memorarea sau stocarea cotelor în baze de date zonale, naţionale sau globale;

-determinarea volumelor la decopertare şi umplere la proiectarea drumurilor, barajelor sau altor

lucrări inginereşti;

-afişarea tridimensională a formei terenului pentru scopuri de vizualizare (arhitectura

peisajului);

-analiza vizibilitatii (pe o directie, în toate direcţiile);

-planificarea traseelor drumurilor, a poziţiilor barajelor sau liniilor electrice;

-analize statistice geomorfologice şi comparaţii ale tipurilor de teren;

-calculul pantei, aspectului (direcţiei de pantă maximă), şiroirii şi eroziunii;

-ca fundal pentru afişarea altor informaţii tematice;

-furnizare de date pentru modele de simulare a imaginii, a simulării deplasării pe teren, a

simulării zborului deasupra unei porţiuni de teren etc.;

-substituirea cotei Z cu alte variabile precum costul, populaţia, zgomotul, poluarea, aciditatea

solului, adâncimea pânzei de apă freatică, presiunea aerului la sol, temperatura, nivelul de consum al

unor produse etc.

Folosind MNAT-ul construit pentru zona de studiu ca bază s-au putut

determina valori pentru o serie de parametri geomorfologici, valori care mai apoi

au fost folosite pentru executarea de hărţi tematice.

22

Capitolul III

Aspecte ale utilizării terenului în comuna Şipote

3.1 Analiza spaţială a utilizării terenurilor

Informaţiile referitoare la categoriile de folosinţă ale terenurilor sunt foarte importante sub

aspectul distribuţiei lor spaţiale cât şi sub aspectul variabilităţii factorilor social-economici implicaţi

de această ierarhizare ce ţine cont de randamentul lor atunci când sunt exploatate.

Categoria de folosinţă este determinată de destinaţia economică a terenului care se stabileşte în

mod natural sau artificial de către posesorul terenului.

Sistemul de clasificare a terenurilor în funcţie de utilizarea lor cuprinde 13 categorii de

folosinţă grupate în folosinţe agricole şi neagricole. În grupa folosinţelor agricole intră terenuri arabile,

păşuni, fâneţe, vii şi livezi. În grupa folosinţelor neagricole sunt 8 categorii: păduri şi alte terenuri cu

vegetaţie forestieră, ape curgătoare, ape stătătoare, drumuri, căi ferate, construcţii şi curţi, terenuri

neproductive.

Repartiţia categoriilor de folosinţă este condiţionată de factorii naturali cât şi de factorii

antropici. Factorii naturali impun o amplasare a tipurilor de utilizare impusă de climă, relief, soluri; în

timp ce factorii antropici depind de deciziile luate în exploatarea şi amenajarea terenului pentru a

obţine maximul din punct de vedere economic.

3.2 Utilizarea terenurilor în comuna Şipote

23

Comuna Şipote are o suprafaţă a terenului agricol de 6718 hectare. Din această suprafaţă

arabilul are ponderea cea mai mare, terenul cu caracteristici de fertilitate foarte bune permiţând

practicarea agriculturii în condiţii foarte bune.

24

Figura 10 Harta repartiţiei categoriilor de folosinţă a terenurilor

25

Pentru o bună evaluare a spaţiului agricol din extravilan, pentru zona comunei Şipote, au fost

vectorizate de pe planuri şi informaţiile legate de modul de acoperire/utilizare a terenului prin

conturarea poligoanelor şi atribuirea acestora atribute cu categoriile de folosinţă.

Ponderea terenului arabil denotă caracterul agricol al zonei şi aria de pretabiliatate la culturi

vegetale datorată condiţiilor agro-pedo-climatice.

3.3 Factori ce influenţează utilizarea ternurilor

3.3.1 Influenţa expoziţiei versanţilor

Panta este componenta magnitudine a vectorului gradient, iar direcţia se exprimă prin expoziţia

versanţilor. Aceasta este unghiul, în grade sexagesimale faţă de nord, al liniei pantei. De regulă harta

rezultată este clasificată deja, de algoritmul care o realizează, în direcţii către punctele cardinale: N,

NE, E, SE, S, SV, V şi NV.

Expoziţia versanţilor este un element de potenţial natural care poate fi folosit în estimarea

radiaţiei solare incidente, ca parte a unui studiu pentru determinarea biodiversităţii în diferite situri sau

pentru aflarea tuturor pantele expuse către sud pentru a identifica locurile unde zăpada este cel mai

probabil să se topească prima, ca parte a unui studiu pentru identificarea zonelor expuse la inundaţii.

26

Figure 11 Harta expoziţiei versanţilor

27

Conform hărţii de la figura 11 se observă predominanţa versanţilor cu expoziţie vestică şi

estică fapt ce subliniază un grad ridicat de favorabilitate pentru activităţile umane şi pentru

agricultură, dat fiind avantajul faptului ca vânturile de vest transporta aer umed ce favorizeză

precipitaţiile atmosferice.

In legatură cu expoziţia versanţilor , în figura 12, avem masura în care sunt umbriţi sau nu

versanţii.

Figura 12 Harta umbririi versanţilor

28

3.3.2 Influenţa pantei asupra terenurilor

Panta este percepută în mod curent ca mărimea creşterii altitudinii cu distanţa, în direcţia în

care această este cea mai mare, şi se calculează de regulă prin raportarea la o distanţă fixă. Dacă se

consideră distanţa în plan, raportul dintre diferenţa de altitudine şi distanţa parcursă este tangenta

unghiului dintre suprafaţa terestră şi orizontala locului. Dacă se consideră distanţa pe suprafaţa

terestră, panta devine sinusul aceluiaşi unghi. Diferenţa dintre cele două nu este semnificativă pentru o

suprafaţă puţin înclinată, însă e foarte mare pentru suprafeţele foarte înclinate. În programele de GIS,

se foloseşte valoarea tangentei şi se exprimă ca atare, valoarea raportului (calculată pentru o distanţă

de 100 de metri, şi exprimată în procente), fie prin valoarea unghiului suprafeţei cu orizontala.

În figura 12 se observă prezenţa cu predilecţie a pantelor cu un unghi de inclinare situat în

intervalul 0-10 grade fapt ce permite cultivarea culturilor anuale cu un grad ridicat al complexităţii

mecanizării. Creşterea valorilor duce la creşterea ponderii culturilor păioase, care ,în acelaşi timp,

protejează solul de eroziune. Pe arealele cu pantă mai mare de 15-20 % creşte pondera culturilor

multianuale. Gradul de înclinare are vădite implicaţii şi în realizarea lucrărilor agrotehnice. Pe măsura

creşterii acesteia, mecanizarea agriculturii devine din ce în ce mai dificilă, ajungându-se ca la panta de

peste 22º ea să fie practic imposibilă. De altfel, cu fiecare grad mai mare a pantei versantului

productivitatea tractoarelor scade şi se înregistrează creşterea consumului de carburanţi. Însă şi

terenurile plane dispun de unele caracteristici inoportune. Drenarea slabă a acestora, în unele cazuri,

conduce la stagnarea apelor, determinând procesele de tasare, formarea solurilor slab productive hidro-

halomorfe, care necesită lucrări suplimentare de ameliorare etc.

Suprafeţele pe care îşi manifestă acţiunea alunecările de teren au pante cu predilecţie de peste

20 % şi un substrat geologic instabil.Repartiţia acestora se poate observa în figura 13.

29

Figure 13 Harta pantelor

30

Figura 14 Repartiţia alunecărilor de teren suprapusă peste harta pantelor

31

3.4 Problem identificate în utilizare terenurilor comunei

Potenţialul sectorului agricol a fost influenţat de multiplele disfuncţionalităţi apărute după 1990

în procesul de redefinire a proprietăţii, de reorganizare a exploataţiilor agricole, de adaptare la

mecanismele economiei de piaţă, rezultatul fiind o diminuare a capacităţii de producţie agricolă în

judeţul Iaşi.

Datorită fărîmiţării proprietăţii private şi parcelării excessive a terenurilor agricole, potenţialul

agricol destul de ridicat al comunei nu este valorificat la un nivel care să reflecte posibilităţile.

Defrişările şi exploatarea inadecvată a terenurilor ,fie prin lucrări de mecanizare efectuate

necorespunzător fie prin exploatarea excesivă a păşunilor , duce la accentuare proceselor de eroziune

a solului şi a proceselor de versant ,respectiv alunecari de teren, cu efect grave asupra arealelor pe care

populaţia comunei le exploatează.

Aceste probleme identificate necesită o serie de iniţiative legislative şi acţiuni cu finalitate in

teren care să implementeze proiecte de imbunătăţiri funciare, să legifereze modalităţile de exploatare a

terenurilor şi în acelaşi timp să stimuleze productivitatea pe domeniul agricol într-un areal cu un real

potenţial.

32

Concluzii

În lucrarea de faţă am realizat un studiu privind situaţia actuală a utilizării terenurilor în

comuna Şipote folosind metodele moderne de cercetare oferite de Sistemele Informaţionale

Geografice.Astfel în lucrare s-au relizat o serie de materiale cartografice tematice cu implementare

practică în orice studiu având ca tematică suprafaţa comunei.

Setul de date vectoriale întocmite reprezintă o bază pentru orice lucrare ce abordează şi

aspectul datelor tematice geografice.Extragerea şi prelucrarea acestor date s-a relizat cu ajutorul

programelor TNT Mips versiunea 6.9 ,respectiv Arc GIS 9.0.

Pe parcursul lucrării s-a prezentat metodologia întocmirii modelului numeric al terenului pe

baza căruia s-a reprezentat distribuţia spaţială a unor indicatori ai terenului precum declivitatea(panta),

expoziţia versanţilor, cantitatea de radiaţie solară sau umbrirea versanţilor.

La nivelul utilizării terenurilor se evidenţiază preponderenţa arabilului, 62 % ,evidenţiindu-se

potenţialul agricol al zonei pentru practicarea culturii vegetalelor. În strânsă legatură cu extindera

arabilului este potenţialul zootehnic bazat pe suprafaţa importantă reprezentată de păşuni, 20 %.A treia

categorie ca suprafaţă ocupată la nivelul comunei este cea a intravilanului, 8 %, ocupată de cele 6 sate.

Diferenţa rămasă este împărţită de vii, cu 3 %, fâneţe,3 %, lacuri şi livezi, cu câte 1 %, restul de 2 %

este format din terenuri neproductive şi drumuri.

Importanţa cunoaşterii şi cartografierii ariei de distribuţie spaţială a categoriilor de folosinţă a

terenurilor în comuna Şipote este evidentă in contextul actual al accentuării nevoiei de productivitate

şi în acelaşi timp de eficienţă în agricultură.

În acelaşi timp trebuie pus accent pe latura ecologică in abordarea exploatării terenurilor,

factorii de mediu şi cei climatici fiind determinanţi, în contextul climatic actual, unde schimbările

climatice se resimt ,iar manifestările de acest gen, tot mai violente, fiind nedorite şi cu pagube majore.

33

Bibliografie

1. Băcăuanu V. (1968) – Câmpia Moldovei - studiu geomorfologic, Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti.

2. Donisă V., Donisă, I. (1998) - Dicţionar explicativ de teledetecţie şi sisteme informaţionale geografice, Edit. Junimea, Iaşi. 3. Irimuş I. A., Vescan I., MAN Titus C. (2006) – Tehnici de cartografiere. Monitorizare şi analiză GIS, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj - Napoca. 4. Mărgărint M.C. (2004) – Utilizarea teledetecţiei în studiul geografic al teritoriului judeţului Iaşi, Edit. Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi . 5. Pantazică Maria (1974) – Hidrografia Câmpiei Moldovei, Editura Junimea, Iaşi. 6. Secu C., Neacşu L., Vasiliniuc I., Roşca B., Pîrnău R. (2007) – Atlasul culorilor şi semnelor convenţionale pentru legenda hărţii solurilor. Propunere pentru utilizatorii SIG, Edit. Terra Nostra, Iaşi. 7. Surdeanu V. (1998) – Geografia terenurilor degradate. Alunecări de teren, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. 8. Băcăuanu V.,Barbu N.,Pantazica M.,Ungureanu Al.,Chiriac D.,(1980) -Podişul Moldovei.Natura. Om.Economie,Ed. Enciclopedică,Bucureşti. 9. Erhan E.,(1988)- Consideraţii asupra precipitaţiilor atmosferice din partea de est a Romaniei, Lucrari de seminar geografic-Dimitrie Cantemir,Iaşi. 10. Erhan E., (1983)- Fenomenul de secetă în Podişul Moldovei, Analele Ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi 11. Nimigeanu V.,(1994) - Geografia umana a României,Ed. Universităţii,Iaşi. 12. Creangă Ditot, Liliana, Monografia geografică a comunei Şipote, Editura Pim, Iaşi 2007

Surse de date în format digital

www.icpa.ro- ICPA, (1980) – Sistemul Român de Clasificare a Solurilor, Bucureşti.

www.geo-spatial.org www.ancpi.ro www.icc.ro -site-ul Consiliului Judeţean Iaşi www.ghidulprimariilor.ro

34

INDEX FIGURI

Figura 1 Stema comunei Şipote......................................................................4Figure 2 Poziţionarea comunei în judeţul Iaşi..............................................4Figura 3 Cadrul natural al comunei Şipote....................................................6Figura 4 Cantitatea de radiaţie solară pe parcursul unui an............................9Figura 5 Reţeaua hidrografică a comunei Şipote..........................................10Figura 6 Miletinul în albia minoră înainte de intrarea in acumularea de la Hălceni..........................................................................................................11Figura 7 Iazul Zugravi-iaz antropic de la marginea localităţii Chişcareni...11Figura 8 Vegetaţie din şesul Miletinului.......................................................14Figura 9 MNT-ul zonei comunei Şipote......................................................20Figura 10 Harta repartiţiei categoriilor de folosinţă a terenurilor.................24Figure 11 Harta expoziţiei versanţilor...........................................................26Figura 12 Harta umbririi versanţilor.............................................................27Figure 13 Harta pantelor...............................................................................29Figura 14 Repartiţia alunecărilor de teren suprapusă peste harta pantelor. . .30

35

36

37

38

39