universitatea din bucureşti€¦ · web viewel gobierno debería haber calibrado que los...

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTIFacultatea de Limbi şi Literaturi Străine

Probă scrisă │ Limba spaniolă

Admitere M.E.F.I.C. / M.T.T.S. – septembrie 2015.........................................................................................2

Admitere M.E.F.I.C. / M.T.T.S. – iulie 2015....................................................................................................3


Admitere M.E.F.I.C. / M.T.T.S. – septembrie 2013.........................................................................................5


Admitere M.E.F.I.C. – septembrie 2012...........................................................................................................7

Admitere M.E.F.I.C./M.T.T.S. – septembrie 2011...........................................................................................8

Admitere M.E.F.I.C./M.T.T.S. – septembrie 2010...........................................................................................9

Admitere M.E.F.I.C./M.T.T.S. – iulie 2010....................................................................................................10

Admitere M.E.F.I.C./M.T.T.S. – septembrie 2009.........................................................................................11

Admitere M.E.F.I.C./M.T.T.S. – septembrie 2008.........................................................................................12



Admitere M.E.F.I.C. / M.T.T.S. – septembrie 2015I. Tradúzcase al rumano:Las elecciones del 27 de septiembre no cerrarán las tensiones que vienen produciéndose en torno al conflicto planteado por el independentismo, cualesquiera que sean sus resultados, porque resolver el problema no es cuestión de una receta del último minuto. El Gobierno debería haber calibrado que los requerimientos de respeto a la legalidad expresados por la canciller alemana, Angela Merkel, o por el exdirector jurídico de la UE, Jean-Claude Piris, resultan más eficaces frente a los independentistas en Cataluña que tomar un atajo incierto para oponerse a su desafío. Si realmente no se respetan las decisiones del Constitucional, ahí existe un problema de fondo. La legalidad vigente confía esa tarea a los tribunales ordinarios, y en caso de que esa vía sea insuficiente, la democracia tiene que resolverlo. Tampoco ha de caer en saco roto la idea de que la excepcionalidad del desafío independentista a la legalidad requiere nuevos medios, a la altura de la alarma política creada. Sin embargo, la iniciativa presentada por el Grupo Parlamentario Popular para cambiar la ley del Constitucional afecta a la calidad de una democracia que todos estamos obligados a preservar. La cautela y la prudencia que los partidos han observado para no tocar las vigas maestras del sistema constitucional, mientras no haya amplios consensos, se vienen abajo como consecuencia de esta irrupción en tromba del Grupo Parlamentario Popular. Llevamos decenios defendiendo la necesidad de acuerdos para adoptar reformas políticas importantes, y es imposible negar esa consideración a una propuesta que afecta a la naturaleza y a las funciones del Constitucional. (El País)

II. Tradúzcase al español:Este Putin un geniu strategic care a făcut din Rusia, din nou, o putere globală? Sau este încă un ţar care îşi distruge ţara în căutare de putere personală (un comportament obişnuit la ţari)? Îndeobşte vezi prima opinie prezentă în media. Se spune că, în faţa unui Obama indecis şi a unei Europe divizate şi în pericol de implozie, Putin controlează jocul cu o virilitate de mascul alfa aflat la prima tinereţe. Spre ce îşi conduce ţara masculul alfa e mai puţin clar, pentru că timpul nu curge în favoarea Rusiei. Azi am selectat cîteva dintre opiniile care converg spre ideea că Putin e o catastrofă pentru Rusia însăşi. Atît de catastrofă încît, în viitorul mediu, principalul stres al Occidentului va fi cum să gestioneze situaţia dintr-o Rusie în colaps. Ar fi, de pildă, ideea că Vladimir Putin este un strateg de doi lei. Nu înţelege relaţia dintre violenţa militară şi obiectivele politice. În ultimii doi ani a distrus orice ambiţie a Rusiei de a redeveni mare putere. Anexarea brutală a Crimeei şi susţinerea vizibilă a separatiştilor din estul Ucrainei au fost dezastruoase pentru interesul Rusiei. Au dus la distrugerea economiei, devalorizarea monedei şi fuga banilor – totul agravat de căderea preţului la petrol. Pierderea de venituri afectează puterea militară a ţării, pentru că guvernului îi va fi greu să continue modernizarea armatei. Putin a reuşit să ofere un nou sens alianţei NATO, care era în derută şi demoralizată după Afganistan. Şi nu pare în stare să realizeze dimensiunea acestor eşecuri. În loc să ia o pauză de reflecţie după Crimeea, a dublat miza prin aventurile din Ucraina. (DV)



Admitere M.E.F.I.C. / M.T.T.S. – iulie 2015I. Tradúzcase al rumano:Con escasas y marginales excepciones, casi todos los líderes políticos, partidos y asambleas ciudadanas abusan sin pudor de la demagogia populista, cuando no de la zafiedad populachera. La mar de avisados, de hecho, de los beneficios que rinde el manejo de tan socorrido lugar común, cuya probada capacidad de infundir fantaseos embriagadores es hábilmente orquestada por los oficiantes de la mercadotecnia electoral, profusamente empleada por quienes interpretan la gran función del poder, sean figurantes, secundarios o protagonistas. El tópico hace las delicias, además, de demasiados medios de persuasión y cronistas, y en especial de una buena porción de la heterogénea ciudadanía, tan reacia a pensar con crítica actitud como inclinada a mirarse al espejo. Término de curso común en la jerga politológica, el populismo constituye una práctica añeja, que fue cobrando pujanza a medida que la modernidad capitalista, a partir de mediados del siglo XIX, aceleraba las grandes migraciones del campo a la ciudad, la consiguiente urbanización a gran escala y el reemplazo de los dispersos burgos y comunidades rurales, relativamente cohesionados, por las sociedades industrializadas y multitudinarias de nuestro tiempo. Ya por entonces se echó de ver que tanto la organización como el control de tamañas muchedumbres exigía la aplicación de una abominable ingeniería humana —como los distintos totalitarismos revelaron al poco—, que hallaría uno de sus más rentables filones en el imaginario del pueblo, la nación, la patria y la identidad, de pura cepa romántica. (El País)

II. Tradúzcase al español:

Se împlinesc 100 de ani de la ziua socotită a fi momentul zero al genocidului armenilor. Pe 24 aprilie 1915, elitele intelectuale, religioase, politice și economice ale armenilor din Istanbul au fost arestate, întemnițate și ucise. Populația armeană din Turcia a început apoi să fie deportată în masă. Disputa istorică privind genocidul armean este actuală. Turcia refuză să recunoască evenimentele de atunci drept genocid, însă până în prezent mai multe state europene au recunoscut tragedia de acum un secol drept genocid al armenilor. Tendința este una clară, pe plan european, de recunoaștere a evenimentelor drept genocid. Ce s-a întâmplat atunci, în 1915? Armenia, precum și mulți istorici susțin că până la 1,5 milioane de armeni au fost uciși de forțele otomane într-o campanie gândită să extermine etnicii armeni din Anatolia. Ankara are o viziune radical diferită și insistă că sute de mii de oameni, și nu 1,5 milioane, deci sute de mii, printre care însă și turci, și-au pierdut viețile în timp ce forțele otomane se luptau cu cele ale Rusiei pentru controlul asupra Anatoliei. La nivel guvernamental, pozițiile sînt inflexibile. “Nici nu se pune problema să lăsăm să planeze asupra Turciei o umbră numită genocid”, a declarat liderul de la Ankara, Recep Tayip Erdogan. Pe de altă parte, scuzele prezentate oficial familiilor victimelor de către administrația de la Ankara nu sunt suficiente, insistă Erevanul. România, unde trăiesc comunități mari și de armeni și de turci, în ciuda tendinței de la nivel european, nu a recunoscut genocidul. De ce? (Dilema Veche)



Admitere M.E.F.I.C. / M.T.T.S. – iulie 2014I. Tradúzcase al rumano:La lluvia de cifras sobre la desigualdad y la pobreza es incesante. Esta última semana hemos sabido que, en España, más de dos millones de niños y uno de cada cinco hogares viven en la pobreza, y que desde 2004 se ha duplicado el porcentaje de sueldos iguales o inferiores al salario mínimo, colocándose a la cola de Europa, solo superada por Grecia y Rumanía. Cuesta ver detrás de las cifras las miradas de los niños, el desasosiego de los padres, la violencia interfamiliar creciente cuando los abuelos se convierten en el último reducto y la miseria genera relaciones insostenibles, la pérdida de perspectiva de futuro, la humillación permanente, la sórdida conflictividad de unas vidas sin salida. La extensión de la pobreza no es solo un signo de fractura social, sino también moral y política. La desigualdad es enormemente cara para un país, no solo porque cuesta dinero (se pierde talento y potencial humano, resta capacidad a la acción compartida y genera costes sociales), sino porque destruye las bases de la convivencia: el respeto y el reconocimiento mutuo. Sin embargo, está muy ausente de la agenda pública. Los gobernantes o niegan la información u optan por el silencio y la inacción. La inversión social para la infancia en España es la mitad de la media europea. La pobreza es una emergencia, pero no es una prioridad del Gobierno. No es admisible que se trate como una cuestión de caridad y se busque transferir la responsabilidad a las familias y a las organizaciones sociales. Los más cínicos dirán que la desigualdad es un éxito de las políticas en curso. Sin embargo, deberían comprender que el sistema pierde legitimidad cuando trabajar no alcanza para ganarse la vida. (J. Ramoneda en El País, texto adaptado)

II. Tradúzcase al español:Democrația așa cum o practicăm astăzi este un concept perfecționat prin încercări și erori de-a lungul formării statului național modern care a început în secolul al 19-lea. Bazată mai mult sau mai puțin pe ceea ce credem că înțelegem a fi fost democrația Greciei antice, conceptul în sine a fost schimbat pentru a mări gradual numărul celor cu drept de vot până la situația de astăzi, când aproape oricine are dreptul să voteze și să participe la alegerea conducerii instituțiilor statale. S-a spus că sistemul democratic contemporan este cel mai bun pe care ni-l putem imagina. Există însă întotdeauna posibilitatea ca un partid sau un lider ales în mod democratic să profite de sprijinul acordat de electorat și să renunțe la regulile democrației pentru a instaura un regim autocratic. Alegerile foarte recente pentru cele 751 de locuri din Parlamentul European sunt, din punctul meu de vedere, un exemplu de alegeri democratice îndreptate împotriva democrației însăși. Mai bine de unul din șapte membri ai nou-alesului parlament au candidat sub principii politice care fie că sunt complet opuse principiilor de bază ale Uniunii Europene – libertatea migrării (interne sau externe), libertatea mișcării forței de muncă în interiorul Uniunii – fie se opun drepturilor de bază ale omului, propunând epurări etnice, religioase și rasiale, deportări ale rezidenților țărilor lor sau interzicerea religiei și a practicării ei. Astfel de campanii electorale contrazic nu numai principiile democrației, dar și pe cele ale umanității, corectitudinii politice și egalității, făcând democrația în sine irelevantă și ineficientă. (G. T. Sipos, lapunkt.ro, text adaptat)



Admitere M.E.F.I.C. / M.T.T.S. – septembrie 2013I. Tradúzcase al rumano:

La situación de crisis que venimos padeciendo en España en los últimos cinco años tiene una solución que implica poner ‘patas arriba’ nuestro actual concepto del desarrollo empresarial y económico. Por eso me gustaría compartir una lectura diferente de lo que está ocurriendo en el mundo, sus implicaciones en nuestra economía y qué debemos hacer para salir de esta maldita situación. Varios son los fenómenos que han ocurrido en los últimos años que han desembocado en una pérdida de competitividad de nuestra economía. La globalización se origina combinando dos de ellos: la desregulación y el desarrollo de las TIC. La desregulación nace de los acuerdos de Bretton Woods en 1944 que propician el boom del comercio internacional, el movimiento de capitales y el desarrollo del transporte. Mientras que las TIC propician la transferencia del conocimiento y la tecnología reduciendo los costes de coordinación. La primera consecuencia es la fragmentación de la cadena de valor, desplazando la industria a países con menores costes de personal. En 1995, el GATT se convierte en la OMC y se acelera el proceso de integración y de interdependencia mundial. El efecto principal es la aparición de países emergentes (antes en vías de desarrollo y antes, subdesarrollados) y de sus empresas líderes gracias a la tecnología y al aprendizaje consecuencia de la inversión directa extranjera y de la existencia de cadenas globales de valor, y al desarrollo de sus sistemas de educación. Este fenómeno provoca que las claves competitivas migren a otros países. El coste, la tecnología y la marca eran tradicionalmente las bases sobre las que se sustentaba la competitividad occidental. Esto ha desaparecido, especialmente en nuestro país. (“La única solución a la crisis”, J. Ugarte, texto adaptado)

II. Tradúzcase al español:

Fiecărei zile – perplexitatea ei. Dacă ești atent, citești în ziare, auzi de la televiziuni, din vecini sau de pe stradă, tot soiul de lucruri care aduc orice minte normală în pragul colapsului. Firește, lumea merge înainte, dar cu unele episoade de ebrietate. Mi-am notat pentru săptămâna aceasta un asemenea episod. UNESCO anunţă că a decis să includă pe lista patrimoniului planetar documente privind viaţa şi opera lui Ernesto „Che” Guevara. E vorba de 431 de manuscrise ale martirului insurgent şi de 567 de scrieri despre el sau referitoare la isprăvile sale. Poate nu ne mai amintim ce înseamnă celebrele iniţiale UNESCO. Înseamnă: United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization. E un departament al Organizaţiei Naţiunilor Unite, gîndit să selecteze şi să ţină la păstrare mărturii esenţiale privind istoria şi creativitatea umanităţii. Cînd ştii cine a fost cu adevărat Che Guevara, te întrebi, inevitabil, unde se încadrează meritele sale: la „educaţie”, la „ştiinţă” sau la „cultură”? Toată lumea a aflat, de mult, că insul era un aventurier sîngeros, cu arma la picior, gata să ucidă şi să-şi descrie, la rece, propriile crime. „Revoluţionarul”, în viziunea lui, trebuia să fie o „maşină de omorît oameni, avînd drept unică motivaţie ura”. E, într-adevăr, memorabil! Cum să nu-şi găsească un asemenea om un loc bine-meritat printre „realizările” de vîrf ale umanităţii? Prin proaspăta decizie UNESCO, arhiva lui se alătură arhivelor Goethe, Chopin, Kierkegaard, Brahms, Jean-Jacques Rousseau. Documentele Che Guevara vor sta alături de Magna Carta britanică, de prima ediţie a Declaraţiei Drepturilor Omului şi Cetăţeanului (1789), de lucrările lui Copernic şi de jurnalul Annei Frank. S-a făcut, în sfîrşit, dreptate! Se pregătesc Fidel Castro, Mao, Pol Pot şi Hugo Chávez. („Perplexități”, A. Pleșu, text adaptat)



Admitere M.E.F.I.C. / M.T.T.S. – iulie 2013

I. Tradúzcase al rumano:Las corruptelas tienen graves consecuencias económicas, sociales y de imagen en un país en crisis y cada vez menos permisivo con los políticos, pero que sigue tolerando la economía sumergida. Todos debemos mirar si llevamos dentro un lazarillo... Cinco siglos después, la picaresca, esa forma de vida aprovechada y tramposa típica del siglo XVI, sigue siendo típicamente española. Se trata de un concepto asumido y demasiado extendido en nuestro país y, precisamente por ello, resulta difícil ponerle límites. Pero el pícaro de 2013, aunque en muchas ocasiones también recurre a esta práctica por pura supervivencia –como lo hacía el Lazarillo de Tormes en 1554–, no tiene por qué llevar andrajos. Puede ir vestido incluso de traje y corbata. ¿Cuál es la barrera? ¿Es la corrupción la picaresca de nuestro siglo o sólo lo es la economía sumergida? ¿Qué relación tienen y qué coste implican? Hay autores que piensan que la picaresca española ha favorecido la corrupción política: los políticos reflejan la sociedad que les ha votado. La mayoría, en cambio, se resiste a meter en el mismo saco picaresca y corrupción. No pedir factura, no pagar el IVA, realizar desembolsos en negro al fontanero o a la empleada de hogar, hacer negocios en la sombra, tener un empleo oculto e incluso piratear la wifi al vecino es picaresca. Meter la mano en la caja de todos es corrupción. Pero los expertos coinciden en que la percepción ciudadana de la picaresca y de la corrupción varía en función del momento económico. Somos permisivos con la economía sumergida, pero no con robar el dinero de los ciudadanos. La coyuntura económica también nos influye. Los ciudadanos somos menos tolerantes con la corrupción en tiempos de crisis, cuando la inversión pública es escasa. (“De la picaresca a la corrupción: España ante el espejo”, I. Rivas, texto adaptado)

II. Tradúzcase al español:S-a observat de mult: europenii au inventat şi europocentrismul şi condamnarea lui. Şi colonialismul şi anti-colonialismul. Un soi de demon al demolării de sine însoţeşte mereu aventura europeană, încît s-a putut spune că disponibilitatea auto-critică ţine de portretul intim al europenităţii. Războaiele mondiale ale secolului trecut au demarat ca războaie intra-europene. Estul şi vestul european au trăit, decenii de-a rîndul, conflictul „rece”, iar de la o vreme se profilează o ruptură pe axa nord-sud. Un imposibil triunghi „conjugal” agită neîncetat spiritele: lumea germană, cea latină, cea slavă. O tot mai acută tensiune se instalează între „Uniunea Europeană” şi Europa în sens larg, între administraţia centrală şi suveranitatea naţională, între ţările din zona euro şi ţările cu monedă proprie, sau între ţările Schengen şi cele încă excluse. Totul asezonat cu retorica nobilă a „unităţii”, a solidarităţii continentale. De curînd, pe piaţa de idei a Occidentului a luat naştere o dezbatere aprinsă din pricina unui articol al filosofului italian Giorgio Agamben. Agamben a descoperit - şi vrea să readucă în actualitate - un text scris de Alexandre Kojève imediat după Al Doilea Război Mondial. Filosoful de origine rusă, un timp înalt funcţionar al guvernului francez, avertiza asupra pericolului pe care o Germanie prosperă şi „americanizată” îl poate reprezenta pentru evoluţia politică a Europei. Ca soluţie de prevenire a acestui pericol, Kojeve propunea constituirea unui „imperiu latin”, care să adune laolaltă marile ţări de cultură catolică: Franţa, Italia, Spania (evident, sub conducerea Franţei). Giorgio Agamben preia ideea acestui „grandios” proiect, insistînd asupra faptului că nu sunt viabile decît alianţe bazate pe moduri de viaţă, opţiuni religioase şi forme de cultură înrudite. (“Europa versus Europa”, A. Pleşu, text adaptat)



Admitere M.E.F.I.C. – septembrie 2012I. Tradúzcase al rumano:Europa está pendiente de ocho jueces con togas escarlata, que deliberan en la recoleta Karlsruhe sobre el futuro del euro. Este miércoles, el Tribunal Constitucional alemán anunciará si puede ponerse en marcha el mecanismo permanente de rescate europeo (MEDE). No es la sentencia definitiva, pero sí una decisión crucial: el anuncio podría echar por tierra buena parte de los esfuerzos por salvar la moneda única. Decenas de miles de alemanes, entre ellos varios políticos de los partidos de centro-derecha que forman la coalición de Angela Merkel, así como la formación parlamentaria La Izquierda (Die Linke), se sumaron a la demanda de inconstitucionalidad contra el fondo de rescate. El mecanismo ya fue aprobado por ley en ambas cámaras parlamentarias. El Tribunal Constitucional de Alemania desestimó este martes la reclamación presentada a última hora por Peter Gauweiler, diputado euroescéptico y compañero de partido de Angela Merkel, que solicitaba un aplazamiento del esperado veredicto del Alto Tribunal. La mayoría de los expertos legales esperan que los jueces de Karlsruhe no detengan la ley que permitirá la participación alemana en el fondo permanente. Tanto los portavoces de Cancillería como el ministro de Hacienda Wolfgang Schäuble subrayan su “confianza” en que el proyecto sea declarado conforme a la Ley Fundamental alemana. Si se equivocan, el revés legal podría tener consecuencias dramáticas para la economía española, dado que la puesta en marcha del fondo (o mecanismo) de rescate es fundamental para los 100.000 millones de euros en ayudas bancarias solicitados en verano. El fracaso legal del MEDE desataría una tormenta financiera que podría hundir el euro para siempre. Pocos lo creen posible, pero muchos esperan que el TC vuelva a reforzar los derechos del Parlamento (Bundstag) para decidir sobre cada futuro desembolso del fondo europeo. Esto pondrá las cosas más difíciles a la canciller Merkel (CDU), que en cada votación tiene que enfrentarse a los disidentes en sus propias bancadas (CDU/CSU). (El País)

II. Tradúzcase al español:Istoria s-a terminat acum vreo douăzeci de ani, ne-a spus filosoful Francis Fukuyama. Odată cu acel “adio!” colectiv pe care l-a spus Europa de Est comunismului, restul lumii îşi lua la revedere de la o epocă în care egoismul politic primase peste cauze mai nobile. O epocă în care dictatori erau sprijiniţi pentru că erau “ticăloşii noştri”, nu ai lor. Am aflat de atunci că nu a fost să fie aşa. De la un colţ al planetei la altul, vedem zi de zi cum egoismul interesului naţional primează şi acum peste idealuri nobile, fie că e vorba despre criza umanitară din Darfur sau Congo sau despre soarta unor balene pe care Islanda sau Japonia insistă să le omoare, în ciuda condamnărilor venite din celelalte părţi ale lumii. De cele mai multe ori, avem lucruri mai importante de făcut decât să fim atenţi la cauze care nu ne afectează imediat. Cu alte cuvinte, istoria e departe de a se termina. Odată cu criza economică, istoria are totuşi şansa de a se încheia - dacă e să reciclăm metafora lui Fukuyama. Natura acestei crize impune un efort internaţional fără precedent, în interesul unui bine colectiv care trebuie să primeze în faţa oricărui interes naţional îngust. Pentru a înţelege magnitudinea crizei, nu trebuie să privim decât un număr restrâns de indicatori: de la al Doilea Război Mondial încoace, volumul comerţului internaţional nu a scăzut niciodată atât de repede. Fluxurile de capital privat au înţepenit, de frica necunoscutului. E un lucru pe care îl resimte şi România. Potrivit Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (O.E.C.D.), PIB-ul mondial va trece printr-o contracţie de 2,7 la sută în acest an. Ţările membre ale organizaţiei sus-menţionate se pot aştepta la contracţii de peste 4 la sută: cel mai ridicat nivel al unei astfel de contracţii economice din anii ‘30 încoace. (Jurnalul Naţional)



Admitere M.E.F.I.C./M.T.T.S. – septembrie 2011I. Tradúzcase al rumano:Yo siento un respeto enorme por el catalán, lengua que pertenece al venerable tronco de las románicas (y que, a su vez, ha sido también lengua de imposición en otras regiones, no lo olvidemos, ¿o qué hizo Jaime I, el Conquistador, en Valencia?) pero supongo que habrá alguna razón (no impuesta por las armas ni por decretos) por la que el castellano, a través de la traducción, sigue siendo el vehículo principal de divulgación de las otras lenguas en todo el Mediterráneo, entre otras cosas de la literatura. Ya sé que decir esto no es políticamente correcto y puedo arrepentirme en el futuro pero correré el riesgo. Y digo esto último porque, como apuntaba Ionesco en La cantante calva, la lingüística puede llevar a extremos de violencia impropios de una materia tan poco cruenta. Si no me creen, pregunten a Carlos Manzano, traductor de Céline y de Proust y de muchos otros autores de lengua francesa e inglesa, que lleva varios años enzarzado en una cruzada casi quijotesca contra los desafueros lingüísticos, mandando cartas y más cartas a los directores de los periódicos más señalados sobre los horrores y los errores que se cometen en la prensa española contra la lengua castellana, sin duda alguna por impuesta, imperfectamente utilizada. Últimamente Manzano ha decidido ampliar el campo de batalla incluyendo en su objetivo (y buena falta hacía porque desde el magnífico libro de Julio César Santoyo titulado El delito de traducir nadie se había atrevido a hacer algo parecido) a los propios traductores. ¡Nunca lo hiciera! Con honrosas excepciones, el “colectivo” se le ha echado encima con una virulencia que demuestra los tristes extremos a los que ha llegado una profesión de la que se espera un mayor respeto por el instrumento con y para el que trabaja.

II. Tradúzcase al español:Într-o seară am văzut doi blonzi care se plimbau de mână, pe faleză. Unul din ei bărbos. Oribil! Slavă Domnului că nu sunt români. I-a văzut şi Vlad. Mi-a spus că îi priveşte. Vlad înoată extraordinar. Într-o zi, mare calmă, plecat de lângă mine (eram lângă geamandură), s-a dus în larg. Ieşit pe mal ca să-l pot vedea. Nu mi-l închipuiam atât de curajos. Mândră! Aş fi vrut să-l vadă şi alţii. La un moment dat mi s-a părut că nu se mai poate întoarce. Era atât de departe şi de singur. Frică, dar f. lucidă, mi-a părut rău că nu sunt una din alea care ţipă. Nu puteam să ţip, nici n-aveam curaj să intru în apă după el. Obsedată de ideea că dacă intru se îneacă din cauza mea. N-am înţeles de ce. Întrebat ce m-aş face fără el. Nu m-am gândit nici un moment la răspuns. Când a ajuns la mal s-a uitat f. ciudat la mine. Mi s-a părut că îi era ruşine de ce făcuse. N-am îndrăznit să-i spun nimic. Totuşi acum sunt sigură că aştepta să-i spun ceva. Din cauza asta, două zile, un fel de răceală între noi. Cunoscut pe plajă o pereche cam de vârsta noastră. El mi s-a părut cam obosit, deşi f. amabil. Ea cam peizană. Bucureşteni şi ei. El şofer pe T.I.R., camioanele acelea lungi care seamănă cu nişte vagoane de tren. A fost prin f. multe ţări, cel puţin aşa pretinde ea. Ea nu ştia să vorbească decât despre bijuterii şi mâncare de regim pentru el. M-a bătut la cap că e greu să faci mâncare de regim care să aibă şi gust bun. Îmi venea să râd, totuşi puţin intimidată, din cauza lui; la început cred că am invidiat-o. Vlad i-a invitat într-o seară la restaurant. Nu ne-am gândit că ne vor invita şi ei seara următoare. În orice caz, nu ne-am gândit că vor încerca să ne eclipseze. M-am simţit umilită şi cred că şi Vlad, deşi nu mi-a spus nimic direct. Am făcut schimb de adrese. Vlad, de-abia în ultima zi, mi-a spus că bănuieşte că el învârte cine ştie ce pe lângă şoferia lui. Mi s-a părut f. copilăros în clipa aceea. I-am spus că pentru nimic în lume n-aş vrea să-l văd bolnav de stomac. (Cristian Teodorescu)



Admitere M.E.F.I.C./M.T.T.S. – septembrie 2010I. Tradúzcase al rumano:El pleno del Parlamento Europeo no quiere quedarse al margen de la polémica por la situación de los gitanos en Europa y debatirá la próxima semana sobre las expulsiones de casi un millar de rumanos y búlgaros de esta etnia en Francia. Mientras tanto, Bruselas examina la legalidad de las medidas adoptadas por el Gobierno de Nicolas Sarkozy. La Conferencia de Presidentes, formada por los líderes de los grupos presentes en la Eurocámara, ha acordado incluir en el orden del día del próximo pleno un debate sobre la situación de la población romaní en Europa. A través de un comunicado, Jerzy Buzek celebró esta decisión y admitió la preocupación de los eurodiputados por la situación de los gitanos en algunos Estados miembros. También recalcó que, aunque la responsabilidad de mantener el orden público en los Estados miembros corresponde a los gobiernos nacionales, “todos los ciudadanos europeos tienen los mismos derechos dentro de la Unión Europea”. Por ello, añadió, “nadie puede ser expulsado de un país simplemente porque pertenece a la comunidad gitana”. Finalmente, Buzek agradeció al Ejecutivo comunitario que se ofreciera a ejercer de mediador entre los Estados miembros para garantizar el respeto de la Carta de Derechos Fundamentales. Por su parte, los socialistas europeos ya advirtieron la semana pasada de que pedirían al Consejo y a la Comisión que dieran explicaciones en la Eurocámara por lo que consideran pasividad de las instituciones europeas ante las deportaciones ordenadas por las autoridades francesas. El silencio de Bruselas equivale a la aprobación de la política francesa, advierten.

II. Tradúzcase al español:Stabilitate şi responsabilitate. Știu, sună ca un slogan al PSD-ului de acum zece ani. Totuşi, există un adevăr important în aceste cuvinte. Adoptarea euro va aduce României stabilitate şi responsabilitate. Cel puţin din punct de vedere economic! Puţină istorie: la finele anului 2008, când a început criza, tot mai multe state ale Uniunii Europene cereau relaxarea criteriilor de la Maastricht pentru a ușura aderarea la zona euro. Argumentul lor era că blocul monetar conferă o stabilitate mai ridicată decât diferitele valute locale. Ulterior, însă, când moneda euro a început să se deprecieze din cauza Greciei, tot mai mulţi lideri și analiști au început să pună problema existenţei şi necesităţii monedei unice. S-a trecut rapid de la umbrela pe care ar fi oferit-o moneda euro la „prăpastia” în care te-ar arunca o astfel de alegere. Şi, totuşi, trebuie spus un lucru: Grecia, ca şi celelalte state din PIGS, a jonglat întotdeauna cu indicatorii macroeconomici pe care ar fi trebuit să îi respecte pentru a adera şi apoi a face parte din zona euro. Acest lucru a fost posibil pentru că Uniunea Europeană a mai închis ochii din când în când, a dorit să fie mai tolerantă. Dar acum acest lucru pare să se schimbe. Blocul comunitar nu mai pare dispus să tolereze ‘insule de incertitudine’. Acum pare decisă să respecte cu strictețe criteriile de la Maastricht, care vizează, de altfel, siguranţa macroeconomică a unei ţări.



Admitere M.E.F.I.C./M.T.T.S. – iulie 2010I. Tradúzcase al rumano:En un momento de gran protagonismo en la vida política de Estados Unidos, la comunidad hispana de este país cree ver en el discurso de Barack Obama una oportunidad histórica de conseguir, por fin, una ley que regule la inmigración. Por ello, ha incrementado su presión a los congresistas, especialmente republicanos, en busca de un imprescindible acuerdo bipartidista. La intervención de Obama – la primera toma de postura sobre este asunto desde que asumió la presidencia – ha situado la inmigración entre las principales prioridades políticas del país y ha desatado un debate nacional que puede tener un impacto decisivo en las próximas elecciones parlamentarias y presidenciales. La inmigración ya era desde la aprobación de la ley de Arizona una de las principales preocupaciones entre la sociedad. Un informe del centro de estudios Pew revelaba recientemente que un 59% de los norteamericanos menciona la inmigración entre las prioridades nacionales. ”Los votantes están impacientes, especialmente los inmigrantes que sufren las consecuencias de este vacío y los empresarios que los emplean”, afirma Marc Rosenblum, un analista del Instituto Político para la Inmigración y uno de los principales involucrados en otros intentos fracasados de reforma. Sin embargo, la clase política, muy dividida y desorientada sobre este tema, lleva años sin ser capaz de abordarlo. Obama dijo en su discurso del jueves que no está dispuesto a eludir el compromiso y apeló al Congreso a actuar con urgencia. Su propuesta ha sido bien acogida, en general, por los congresistas demócratas y las organizaciones sociales implicados en este problema, pero con prudente distancia de parte de la oposición. (El País, 02/07/2010)

II. Tradúzcase al español:Deşi discriminarea la angajare sau la local de muncă este o problemă legală, recunoscută de aproape 80% din populaţie atunci cînd se confruntă cu ea, un studiu CURS arată că doi din trei români nu reacţionează în niciun fel cînd sunt discriminaţi. Mai mult, nici măcar o persoană din zece nu ar apela la un avocat dacă s-ar afla într-o astfel de situaţie; în schimb, jumătate dintre cei discriminaţi spun că ar depune o plângere la şef. ”Atunci când se confruntă cu discriminarea, angajaţii tind să fie pasivi şi se bazează mai degrabă pe negociere decât pe acţiuni legale”, afirmă iniţiatorii studiului. Reacţia este aceeaşi, indiferent de sex sau de etnie, în ciuda faptului că 68% dintre români sunt conştienţi că, faţă de acum cinci ani, discriminarea de pe piaţa muncii este mult mai frecventă. Pasivitatea românilor se menţine, din păcate, şi atunci cînd sunt daţi afară. Astfel, ”jumătate dintre chestionaţii şomeri nu au participat la nicio selecţie pentru un alt loc de muncă din momentul în care au pierdut ultimul loc de muncă. Dintre ei, doar 4% au participat la zece sau mai multe selecţii. Un procent semnificativ dintre angajaţi sau foşti angajaţi tind să fie pasivi”, susţin autorii cercetării CURS. În ceea ce priveşte modul în care reuşesc să obţină o slujbă, principalele surse de informaţie ale românilor rămân ”prietenii, rudele, foştii colegi de muncă, foştii colegi de şcoală sau vecinii”. Ei se bazează mai puţin pe instrumentele oficiale de recrutare şi, ca atare, manifestă un interes destul de ridicat pentru munca la negru: unul din doi locuitori sunt dispuşi să lucreze fără contract legal. (Evenimentul Zilei, 03/07/2010, texto adaptado)



Admitere M.E.F.I.C./M.T.T.S. – septembrie 2009I. Tradúzcase al rumano:Noua lider al Partidului Socialist francez, Martine Aubry, aleasă de curând după o strânsă înfruntare cu Ségolène Royal, se declară în favoarea unor “alegeri primare deschise” în vederea desemnării candidatului la preşedinţie la alegerile din 2012, aşa cum cerea o mare parte din sectorul de stânga. În ciuda faptului că fosta doamnă ministru de orientare socialistă nu arată dacă alegerile primare vor fi deschise tuturor simpatizanţilor socialişti sau numai militanţilor (alegătorilor înregistraţi) – în stilul alegerilor primare organizate de Partidul Democrat din S.U.A. –, ziarul francez Le Monde, prin care Aubry îşi face publică decizia în cadrul unui articol, consideră cert faptul că secretarul general al Partidului Socialist înclină spre prima opţiune.“Reinventarea democraţiei presupune o schimbare profundă la nivel de practici şi reguli politice în cadrul partidului nostru, mai cu seamă a celor referitoare la neacumularea de mandate şi organizarea unor alegeri primare deschise în vederea desemnării candidatului partidului nostru” afirmă Aubry într-un articol care urmează să fie publicat mâine, chiar în ziua deschiderii cursurilor la Universitatea de Vară a partidului în La Rochelle, unde liderul socialist va anunţa începerea procesului.Voci precum foştii prim-miniştri socialişti, Laurent Fabius şi Michel Rocard, primarul Parisului şi alte persoane cu greutate din familia socialistă ceruseră organizarea de alegeri primare. Unii dintre aceşti(a) conducători se declară în favoarea unor alegeri deschise pentru toată stânga, nu numai pentru militanţi. (texto adaptado)

II. Tradúzcase al español:A pesar de que la mass media/ los medios de comunicación evita(n)/ elude(n) cuidadosamente el tema de la corrupción en la prensa, la opinión publica ha llegado a la conclusión de que el ámbito periodístico está estigmatizado por la corrupción. ¿Cuáles pueden ser las fuentes de semejante imagen pública? ¿Qué experiencias del público han podido servir como pruebas/ fundamentos para la formación de semejante opinión? ¿Qué personalidades pudieron convencer al público? En mi opinión, son tres las fuentes que nutren la convicción del público. En primer lugar, la experiencia personal: al seguir constantemente la prensa escrita o los programas televisivos, la gente ha comprobado/ ha advertido que están monopolizados por un número limitado de periodistas (autointitulados „formadores de opinión”) y que, con el paso del tiempo, éstos han cambiado de actitud respecto a partidos o líderes políticos. De modo que su posición declarada se ha relacionado con una falta de consecuencia a menudo asumida con cinismo. Si efectuáramos una búsqueda simple en los portales de noticias en línea, veríamos la envergadura de la decepción y del descontento del público. Al reaccionar frente a diversos artículos, a mensajes de blogs o a réplicas de otros lectores, estos consumidores fieles y activos de la mass media explotan. Las voces del público retoman temas puestas en circulación por distintos políticos, que han acusado a la prensa de no alineación a los intereses de los grupos político-económicos. Entre estas voces, la más enardecida/ vehemente ha sido y sigue siendo la del presidente del país. Traian Basescu ha lanzado ataques duros, en primer lugar en contra de los trusts de prensa y de sus patrones. Parece ser que el primer ataque se dio en octubre de 2005, cuando exigió al Club Rumano de Prensa que todas las organizaciones de prensa y del audiovisual respetaran la Constitución y declararan sus fuentes de financiamiento. Traian Basescu ha afirmado que los grupos de intereses que dominan los trusts mass media se sirven de ellos en su lucha por desacreditar sea el adversario/ contrincante del mercado, sea las instituciones públicas. Asimismo, ha afirmado que estos grupos son mafiosos. En una entrevista con la BBC en diciembre de 2006, el jefe de estado tocó el tema del triángulo hombres de negocios, políticos y trusts media. (texto adaptado)



Admitere M.E.F.I.C./M.T.T.S. – septembrie 2008I. Tradúzcase al rumano:

Alemania es la primera economía de Europa, y la cuarta del mundo, a distancia de la siguiente, aunque lleva casi una década de siesta. Tras protagonizar medio siglo atrás el llamado «milagro alemán», desde finales del XX los alemanes optaron por vivir de las rentas. Sus dos últimos gobiernos, socialdemócrata uno y de coalición el actual, tratan de sacudir la modorra con evidentes dificultades. En la confortable Europa recuperar la pasión por la productividad y el esfuerzo no es sencillo, los intereses para no ceder, para que empiecen los otros, dominan cualquier instinto de cambio. Aun así la locomotora alemana calienta unos motores que nunca se apagaron; su decandencia ha sido interna, fatiga de consumo, desesperanza, pero sus exportaciones siguen siendo muy relevantes (las mayores del mundo) y su potencial de crecimiento es mayor que el de los otros países europeos. El caso español es el inverso: mientras la economía alemana andaba de siesta la española iba a tope, con crecimiento medio anual durante la última década del 3,7% frente al 1,5% alemán. Pero cuando las cifras se aproximan una va arriba y la otra abajo. En España los precios van dos puntos por encima de Alemania, el paro, tres, el deficit público otro tanto y el desequilibrio exterior muestra, como siempre, diferencias abrumadoras. El ahorro alemán ha financiado el crecimiento español, pero ahora hay que devolver, reequilibrar, saldar cuentas. (ABC)

II. Tradúzcase al español:În materie de comerţ internaţional, Clauza naţiunii celei mai favorizate impune să se extindă asupra oricărei ţări avantajul acordat uneia singure. N-ar merita oare ca un principiu atât de frumos să fie aplicat şi la drepturile sociale şi umane, în loc să vizăm cu el doar mărfurile? În timp ce Uniunea Europeană apare adesea ca un instrument de confiscare a suveranităţii democratice şi de distrugere a reuşitelor sociale, asociaţia franceză Choisir la Cause des Femmes s-a lansat încă dn 2005 cu un pariu: să realizeze schiţa unei Europe unde armonizarea se va face la vârf mai degrabă decât la bază, şi care va creşte bunăstarea cetăţenilor săi – sau, în ocurenţă, a cetăţenelor ei. „A compara legile din toate ţările Uniunii Europene este o muncă deosebit de importantă. Dar, chiar dacă legea spaniolă asupra violenţei împotriva femeilor, de exemplu, este una dintre cele mai bune din Europa, mi se pare preferabil să facem din Clauza europenei celei mai favorizate un exemplu de lege ideală, un fel de «vis devenit realitate» care să ia în calcul toate aspectele unui punct de vedere feminist“, declară Luciana Castellina, fostă deputată italiană.

universitatea din bucureşti€¦ · web viewel gobierno debería haber calibrado que los...

Documents