RESURSĂ EDUCAŢIONALĂ DESCHISĂ

Denumire: „ASPECTE METODICE PRIVIND EVALUAREA

PREȘCOLARILOR ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR

MATEMATICE”

Autor: GRIGORE I. ANA-MARIA

Unitatea de învăţământ: G.P.P. Nr. 7 Slatina

Disciplina: Educație timpurie

Domeniul: Știință (Activitate matematică)

Clasa: Grupa Mare

Scopul materialului propus: intuirea unor noţiuni matematice

simple, însuşirea unor cunoştinţe la nivelul posibilităţilor de

înţelegere a copiilor, stimularea unor capacităţi intelectuale

1

GRIGORE ANA-MARIA

ASPECTE METODICE PRIVIND EVALUAREA PREŞCOLARILOR ÎN

CADRUL ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE

Slatina, 2016ISBN 978-973-0-21960-9

2

CUPRINS

1. ARGUMENT …..………………….………………………………………………… 41.1. Importanța evaluării în activitățile matematice în grădiniță ……………....... 51.2. Obiective ……………………………………….………………………….... 6

2. ASPECTE METODICE PRIVIND EVALUAREA PREȘCOLARILOR ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR MATEMATICE …………………..……………… 7

2.1. Conceptul de evaluare și funcțiile sale ……………………............................72.2. Modalități specifice de evaluare în activitățile matematice din grădiniță ...... 82.3. Formele de evaluare în activitățile matematice din grădiniță …................... 13

3. EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI MATEMATICE DE EVALUARE FOLOSITE ÎN GRĂDINIȚĂ ……………………………………………………………………..… 16

3.1. Exemple de fișe de evaluare folosite în activitățile matematice …….…….. 163.2..Exemple de jocuri didactice matematice folosite în evaluare ....................... 20

4. STIMULAREA GÂNDIRII LOGICE PRIN FOLOSIREA FIŞELOR DE EVALUARE ............................................................................................................... 25

5. CONCLUZII ……..................…................................................................................ 29

BIBLIOGRAFIE ……………………………………….............................................…30

3

1. .ARGUMENT

În dezvoltarea sa stadială, vârsta preşcolară reprezintă una dintre cele mai intense perioade de dezvoltare, implicând interiorizarea acţiunilor, multiplicarea schemelor diferenţiate şi asimilate reciproc, expansiunea simbolisticii reprezentative a semnalizării şi comunicării verbale. Este cunoscut faptul că matematica a avut întotdeauna un rol hotărâtor în dezvoltarea gândirii,acea dimensiune specific umană care stă la baza progresului şi constituie impulsul dinamicii sociale.

În cadrul activităţilor matematice, actul de evaluare are drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor matematice dobândite de copil în cadrul procesului didactic. În acelaşi timp, evaluarea urmareste si aspecte informative ale muncii educatoarei, concretizate in atitudinile si comportamentele dobandite de copilul prescolar, prin instructie si, deci, in aceasta perspectiva, obiectivele specifice obiectului trebuie interpretate ca finalitati ce asigura dobandirea acestor capacitati. Centrata pe obiective educationale, Noul Curriculum si noua programa creeaza posibilitatea ca educatoarea sa hotarasca ce sa faca, cat si cum sa realizeze. Rolul educatoarei in evaluarea activitatilor matematice este foarte important. Fiecare educatoare are stilul sau de aplicare a teoriei evaluarii, rezultat din modul de combinare a cerintelor formelor, obiectivelor, metodelor, etapelor, particularitatilor grupei si experientei acumulate.

De asemenea, trebuie sa identificam copiii care nu poseda deloc ori in foarte mica masura cunostiintele care sa le permita participarea la activitatile matematice desfasurate impreuna cu ceilalti prescolari, precum si copiii cu aptitudini deosebite. Functia principala a evaluarii in instructie este feed-back-ul, corectarea si reglarea sistemului instructiv, in ansamblul sau si realizeaza controlul invatarii, corecteaza si clasifica materialul informational. Pentru activitatea concreta de evaluare desfasurata de un cadru didactic, premisele esentiale sunt: cunoasterea teoretica si concreta a particularitatilor copiilor, competenta in domeniul evaluarii si cunoasterea scopurilor definite, operationalizate, a inventarului de performante posibile pe care le ofera curriculumul oficial. Formarea intelectuala la varsta prescolara nu numai ca este posibila ci si necesara. Ea vizeaza, de fap, intr-un sens larg, adaptarea copilului la conditiile de viata, reactiile sale la impulsurile externe, actiuni inteprinse cu diferite obiecte, deci, o gama variata de activitati desfasurate de copil.

Asadar, un copil format din punct de vedere intelectual este pe cale de a deveni o persoana reprezentativa in gandire si actiune. ,,……matematicile-s cele mai usoare , de o mie de ori mai usoare decat limbile care cer memorie multa. Matematicile sunt un joc cu cele mai simple legi ale judecatii omenesti – numai aceste legi nu trebuie puse in joc goale si fara nici un cuprins, ci totdeauna aplicate asupra unor icoane vazute ochilor” [1].

4

[1] – Mihai Eminescu, ,,Opere’’.

1.1. IMPORTANŢA EVALUĂRII ÎN ACTIVITĂŢILE MATEMATICE DIN GRĂDINIŢĂ:

Studiile si cercetarile psihopedagogice atesta faptul ca introducerea cunostintelor matematice inca de la varsta prescolara este necesara si posibila. Multe dintre sarcinile ce revin gradinitei, dar mai ales cele ce vizeaza dezvoltarea gandirii, se realizeaza prin intermediul activitatilor matematice. Activitatile din invatamantul preprimar trebuie sa aiba in vedere elemente dominant pregatitoare pentru clasa I, dar si alte elemente de munca intelectuala necesare in treptele ulterioare. Noul Curriculum pentru invatamantul prescolar ,,este gandit in spiritul planificarii pe teme ; activitatea didactica se structureaza pe teme variate alese ori pe care educatoarea doreste sa le aduca in atentia copiilor’’ [2]. Importanta activitatii de evaluare devine din ce in ce mai accentuata si mai eficienta prin implicatia ei in actul de invatare. Functia principala a evaluarii in institutii este feedbak-ul prin care se pot obtine informatii privitoare la rezultatele procesului de invatamant, care sunt receptionate de factorii care realizeaza comanda. Probele de evaluare asigura o imbinare a muncii frontale cu munca individuala, iar fisa de lucru devine un mijloc important pentru a testa ritmul de lucru al copiilor, calitatea lucrarilor nivelul de pregatire si nivelul de dezvoltare intelectuala a fiecarui copil in parte. In activitatile matematice, evaluarea ofera acele informatii necesare ameliorarii procesului didactic si in desfasurarea ei sunt parcurse urmatoarele etape: 1) Obtinerea informatiei - se refera la nivelul de pregatire matematica (deprinderi, abilitati, capacitati) al copilului la un moment dat prin raportarea lui la obiectivele urmarite. 2) Formularea aprecierilor - se refera la analizarea si prelucrarea informatiilor primite prin metode statistice si interpretarea calitativa a lor. In invatamantul prescolar transmiterea de cunostinte nu reprezinta un scop in sine. Evaluarea performantelor activitatilor matematice se realizeaza prin modalitati specifice. Astfel actiunile evaluative sunt orientate catre punerea in evidenta a proceselor . 3) Adoptarea deciziilor - se refera la luarea acelor decizii ce duc la ameliorarea si optimizarea procesului didactic realizate in invatare de catre fiecare copil. Ele sunt reflectate in imbunatatirea parametrilor generali ai dezvoltarii psiho-fizice si in dobandirea anumitor autonomii actionale si functionale. Procesul evaluativ urmareste si o serie de aspecte formale care sunt concretizate in atitudinile comportamentale dobandite de copil in activitatile de invatare. Din cele mentionate mai sus se poate desprinde cu usurinta concluzia ca evaluarea in procesul de invatamant are un rol informativ, dar mai ales formativ, ca nu se poate

5

[2] - Ezechil, L., Lăzărescu-Păişi, M., ,,Laborator preşcolar – ghid metodologic’’, Editura V&I Integral, Bucureşti, 2004.

realiza instruire si educare fara evaluare, atat in activitatile matematice, cat si in celelalte activitati desfasurate in gradinite. In cadrul prodesului instructiv-educativ, actul de evaluare are drept scop masurarea si aprecierea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor matematice dobandite de copil in cadrul procesului didactic. In acelasi timp, evaluarea urmareste si aspecte informative ale muncii educatoarei, concretizate in atitudinile si comportamentele dobandite de copilul prescolar, prin instructie si, deci, in aceasta perspectiva, obiectivele specifice obiectului trebuie interpretate ca finalitati ce asigura dobandirea acestor capacitati. Asadar, sta in puterea educatoarei de a alege cele mai eficiente modalitati prin care: - sa verifice realizarea principalelor obiective curriculare; - sa realizeze sistematizarea si consolidarea capacitatilor si subcapacitatilor; - sa analizeze rezultatele invatarii; - sa faca diagnoza procesului de invatare; - sa stabileasca programe suplimentare pentru copiii cu rezultate deosebite; - sa stabileasca programe de recuperare pentru copiii cu rezultate slabe. In sinteza, in evaluare, educatoarea descopera, selecteaza , proiecteaza, actioneaza, controleaza, prognozeaza, motiveaza, amelioreaza, optimizeaza, ierarhizeaza, relationeaza cu copiii pe care trebuie sa-i indrume.

3. OBIECTIVE:

Ca parte integrantă a învăţământului preuniversitar, gradinita de copii are scopul de a oferi educabililor aflaţi la vârsta preşcolară, condiţiile necesare pentru o dezvoltare normală şi deplină. Ea are în vedere, asigurarea acelor experienţe care să ţină seama de ritmul propriu al copilului, de nevoile sale afective şi de activitatea sa fundamentală – jocul. Atunci când prescolarii operează cu material didactic, în orice activitate în mod independent, obiectivele cercetării se îndreapta, în mod permanent, spre utilizarea fişelor de evaluare care stimulează gandirea logica, interesul copiilor pentru matematică şi activizează întreaga grupă de copii, cultivă spiritul de răspundere faţă de sarcinile încredinţate şi face să sporească încrederea în propriile posibilităţi. În lucrarea de faţă mi-am propus următoarele obiective:

* studierea conceptului de evaluare si functiile sale ;* identificarea modalităţilor specifice de evaluare in activitatile matematice din invatamantul prescolar; * identificarea formelor de evaluare in cadrul activitatilor matematice din gradinita;* prezentarea fiselor de evaluare folosite în activităţile matematice din gradinita;

6

* prezentarea jocurilor didactice matematice folosite in evaluarea prescolarilor in activitatile matematice din gradinita;* prezentarea unor proiecte didactice la toate grupele (nivelul I si nivelul II);* prezentarea unui proiect de cercetare bazat pe folosirea fiselor de evaluare la grupa mare, pentru stimularea gandirii logice a prescolarilor ;

2..APECTE METODICE PRIVIND EVALUAREA ÎN ACTIVITĂŢILE MATEMATICE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

2.1. CONCEPTUL DE EVALUARE ŞI FUNCŢIILE SALE:

Evaluarea este o componenta esentiala a procesului de invatamant, in general si a procesului didactic, in special reprezentand punctul final intr-o succesiune de evenimente care cuprinde urmatorii pasi: * stabilirea scopurilor pedagogice prin prisma comportamentuluicopiilor; * proiectarea si executarea programului de realizare a scopurilor propuse; * masurarea rezultatelor aplicarii programului. Actul evaluarii reprezinta un proces continuu, formal sau informal, de apreciere a calitatii, a importantei si a utilitatii activitatii de invatare si se desfasoara din nevoia de comparare si ameliorare. Conceperea actului de evaluare a rezultatelor in conexiune cu procesul didactic pune in evidenta o relatie cu dublu sens. Rezultatele constante pot fi apreciate si explicate corespunzator, in masura in care sunt puse in legatura cu diferite componente ale procesului didactic si cu activitatea in ansamblu.

Calitatile si functionalitatea fiecaruia dintre elementele constitutive ale procesului didactic, precum si insusirile factorilor umani participanti la desfasurarea lui se reflecta in rezultatele produse.

Dupa modul de integrare in desfasurarea procesului didactic exista trei forme de evaluare : evaluare initiala (predictiva),evaluare continua (formativa) si evaluarea sumativa (cumulativa).

In invatamantul prescolar, evaluarea, tinand cont de particularitatile psiho-fizice ale copiilor, de continutul si obiectivele activitatilor matematice, indeplineste urmatoarele functii : a) Functia de diagnosticare si constatare - dupa crearea situatiilor de invatare, educatoarea trebuie sa ia cunostinta de modul cum au fost receptate si sa cunoasca comportamentele dobandite de copil in raport cu baremele minime. Acest control este esential si pentru copil in validarea corectitudinii insusirii unor notiuni matematice si rationamente. Prin controlul sistematic, educatoarea intervine in procesul de instruire pentru reglarea lui si functionarea continua a conexiunii inverse care inchide intotdeauna ciclul invatarii. b) Functia de reglare - in urma activitatilor evaluative educatoarea determina lacunele aparute in procesul didactic si trece la corectarea lor. Astfel, educatoarea trebuie sa aiba in vedere modul de folosire al materialului didactic si reluarea secventelor parcurse in invatare pentru determinarea surselor de eroare. Pentru prescolar trebuie

7

actionat in vederea reglarii efortului de invatare si pe raportul optim dintre experientele de invatare si particularitatile intelectuale. c) Functia motivationala - in activitatile matematice din gradinita, evaluarea are si o valoare motivationala. Prin folosirea jocurilor didactice si a altor activitati, succesul inscrie motivatia invatarii pe o spirala ascendenta. Trebuie sa fim foarte atenti la modul comparativ al performantelor, deoarece uneori acestea sunt mai slabe decat nivelul grupei, dar sunt mai bune decat rezultatele anterioare. Copilul trebuie incurajat pentru efortul depus si pentru realizarile lui individuale, iar raportarea la performanta anterioara sa poata genera un imbold pentru autodepasire. d) Functia de prognozare - evaluarea permite cunoasterea, descoperirea si diagnosticarea factorilor care au condus la obtinerea rezultatelor si pe baza acestora regleaza si directioneaza activitatea in etapele urmatoare, anticipand anumite situatii de instruire. Functia prognostica pune in evidenta performantele viitoare ale copiilor. Acesta are o importanta deosebita deoarece educatoarea poate lua decizii la momentul oportun pentru orientarea activitatilor in aceasta directie. Aceasta functie se realizeaza prin teste simple de aptitudini dar si prin teste pedagogice care verifica calitatea invatarii si a capacitatilor solicitate de activitatile viitoare.

2.2. MODALITĂŢI SPECIFICE DE EVALUARE ÎN ACTIVITĂŢILE MATEMATICE DIN GRĂDINIŢĂ:

Evaluarea este menita sa estimeze progresele de invatare si sa certifice capacitatile si competentele formate, sa identifice ceea ce copilul nu a inteles sau nu stapaneste in acelasi timp, vizeaza sa descopere disfunctiile din procesul de predare-invatare-evaluare, sa distinga sursele erorilor, sa certifice calitatea predarii si invatarii, avand o functie reglatoare asupra acestora.

Prin probele de evaluare se realizeaza o masurare a nivelului de cunostinte, capacitati, abilitati si pe baza acesteia sunt diagnosticateprocesul de asimilare a noilor continuturi si formarea deprinderilor specifice domeniului. Se strang astfel de informatii care, prelucrate si valorificate, ne dau masura stadiului atins de copil in pregatirea sa pe o anumita secventa de invatare.

Este cunoscut faptul ca matematica a avut intotdeauna un rol hotaratorin dezvoltarea gandirii, acea dimensiune specific umana care sta la baza progresului si constituie impulsul dinamicii sociale. In dezvoltarea sa stadiala, varsta prescolara reprezinta una din cele mai intense perioade de dezvoltare, implicand interiorizarea actiunilor, multiplicarea schemelor diferentiate si asimilate reciproc, expansiunea simbolisticii reprezentative a semnalizarii si comunicarii verbale.

In cadrul activitatilor matematice, actul de evaluare are drept scop masurarea si aprecierea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor matematice dobandite de copil in cadrul procesului didactic, in acelasi timp,

8

evaluarea urmareste si aspecte informative ale muncii educatoarei concretizat in atitudinile si comportamentele dobandite de copilul prescolar, prin instructie si, deci, in aceasta perspectiva, obiectivele specifice obiectului trebuie interpretate - finalitati ce asigura dobandirea acestor capacitati, in functie de obiecticele specifice unitatii didactice parcurse, evaluarea urmareste daca copiii sunt capabili: # sa recunoasca si sa denumeasca culorile de baza; # sa recunoasca si sa denumeasca formele geometrice plane; # sa discrimineze dimensiuni (marime, lungime, grosime) # sa constituie multimi de obiecte, imagini intuitive, figuri simbolice pe baza unor variate insusi de forma, culoare,dimensiune ; # sa redea prin desen multimi reprezentate figurativ sau simbolic; # sa distinga si sa numeasca pozitiisi relatii spatiale intre multimi sau intre elementele unei multimi in raport cu un reper dat; # sa efectuieze operatii de triere, grupare, seriere, comparare,clasificare, ordonare; # sa masoare cu etaloane nestandardizate diverse dimensiuni; # sa compare prin apreciere globala si prin punere in perechi numarul de elemente a doua sau mai multe multimi; # sa numere constient in limitele 1-10, crescator si descrescator; # sa indice locul obiectelor intr-un sir, utilizand numeralul ordinal; # sa compuna si sa descompuna numere cu diferenta de 1-2 unitati ; # sa recunoasca simbolurile aritmetice si semnificatia lor; # sa efectuieze operatii simple de calcul oral, adunare si scadere, cu 1-2 unitati; # sa aplice cunostintele matematice dobandite in situatii practice.

In activitatile matematice, ca in orice activitate din gradinita, evaluarea nu are rol clasificator, ci ofera informatii pentru o diferetiere si o individualizare ale instructiei cu scop ameliorativ si este un proces a carui desfasurare parcurge trei etape: @ obtinerea informatiei despre nivelul de pregatire matematica (deprinderi, abilitati, capacitati) al prescolarilor ; La un moment dat si raportarea lui la obiectivele urmarite; @ formularea aprecierilor pe baza informatiilor obtinute, ce sunt analizate si prelucrate cu metode statistice si interpretate din punct de vedere calitativ; @ adoptarea deciziilor privind optimizarea instructiei viitoare in directia diferentierii si individualizarii.

In fiecare dintre aceste etape se evidentiaza anumite sarcini ce revin educatoarei pentru a putea formula un diagnostic evaluativ:

* identificarea nivelului initial de pregatire a copiilor; * stabilirea volumului si calitatii cunostintelor, deprinderilor,

abilitatilor dobandite de copii intr-o perioada de instructie determinata (unitate de continut ), dar si a lacunelor existente ;

* adoptarea strategiei didactice la situatia concreta a colectivului de copii, in vederea atingerii obiectivelor propuse; * informarea copiilor asupra rezultatelor obtinute in raport cu cerintele programei si motivarea lor pentru obtinerea unor performante superioare. Dupa modul de integrare in desfasurarea procesului didactic si a functiilor se evidentiaza urmatoarele forme de evaluare:

1. evaluarea initiala (predictiva);

9

2. evaluarea continua (formativa);3. evaluarea sumativa (cumulativa).

1. Evaluarea initiala (predictiva): se realizeaza prin raportarea la obiectivele terminale ale capitolului anterior. Tehnica de evaluare o constituie proba initiala sau predictiva, ce este aplicata la inceputul fiecarei unitati de continut. Din modul de structurare si prezentare ale obiectivelor specifice si operationale, pe nivele de varsta, se observa ca fiecare nou continut are un corespondent in anul anterior.

Educatoarea are deci posibilitatea sa identifice din operationalizareaprezentata, obiectivele terminale ale continutului specific anterior ce trebuie imbogatite si adancite in cadrul unui alt capitol (in anul urmator sau alta unitate de continut din acelasi an ). In conceperea probei predictive se analizeaza obiectivele instruirii deja incheiate, iar lista obiectivelor terminale sta la baza derivarii itemilor.

Rezultatele din evaluarile initiale directioneaza activitatea educatoarei in doua planuri: # modalitati de predare-invatare a noului continut; # aprecierea necesitatii unor programe compensatorii de recuperare.

2. Evaluarea continua (formativa): se realizeaza prin masurarea rezultatelor si aprecierea activitatii copiilor pe tot parcursul unui program de instruire. Ea consta in informarea copiilor asupra obiectivelor pe care trebuie sa le indeplineasca, iar rezultatele obtinute se compara cu obiectivele.

Evaluarea continua se realizeaza in trepte succesive foarte scurte si se caracterizeaza prin: @ ritmul sustinut, frecventa mult mai mare a verificarilor si aprecierilor, pe parcursul unei perioade; @ scurtarea considerabila a intervalului dintre masurare si interventie ameliorativa cu efecte benefice asupra actului pedagogic. Probele de evaluare asigura o imbinare a muncii frontale cu munca individuala si constituie instrumente specifice in evaluarea formativa. Fisele contin, de regula, o singura sarcina corespunzatoare unui anume obiectiv operational urmarit. Aceasta realizeaza o diferentiere a invatarii pana la individualizare si pot fi folosite cu eficienta in variantele de organizare a activitatii diferentiate. Se pot distinge, astfel, urmatoarele tipuri de fise: * fise cu continut unic, sarcini unice (activitate frontala); * fise cu continut unic, sarcini pe grupe de lucru eterogene.

Aceste doua tipuri de fise se completeaza in etapa de dirijare a invatarii si sunt considerate fise de exercitiu: * fise ce contin sarcini cu nivele diferite de dificultate (grupe omogene), pentru constatarea nivelului de insusire a cunostintelor;

* fise cu sarcini diferentiate pe grupe de nivel (grupe omogene); * fise cu sarcini individualizate. Aceste ultime categorii de fise asigura invatarea deplina de catre toti copiii, sunt adaptate posibilitatilor lor si pot fi fise de dezvoltare sau de recuperare. Integrarea momentelor evaluative in activitate are urmatoarele avantaje:

10

- exerseaza operatiile de analiza, sinteza, comparatie, generalizare,a bstractizare; - asigura efectuarea de corelatii interdisciplinare; - verifica atingerea scopului formativ si informativ, propus in activitatea respectiva, la nivelul fiecarui copil; - verifica eficienta modului de lucru al educatoarei in activitatea respectiva; - verifica posibilitatea de transfer al cunostintelor in situatii noi; - verifica modul de lucru.

Evaluarea formativa nu masoara, deci, rezultatul invatarii in ansamblu, ci elemente ale acestui proces prin aprecierea secventiala a modului de rezolvare a sarcinilor asociate obiectivelor operationale, oferind informatii despre stadiul atins de copil in formarea unor capacitati, operatii ale gandirii si deprinderii operatorii:

# capacitatea de cunoastere si diferentiere;# capacitatea de comparare cu modelul;# capacitatea de a aplica in situatii noi deprinderile formate;# capacitatea de a aplica si aplica si respecta regulile si sarcinile date;# capacitatea de a compara rezultatele sale cu ale colegilor sau cu modelul

(autoevaluarea);# capacitatea de a efectua analiza si sinteze;# capacitatea de a manui materialul didactic;# gradul de formare a deprinderilor de lucru;# rapiditatea gandirii si spiritului de observatie.In aprecierea gradului de formare a acestora se pot utiliza toate tehnicile de

evaluare: orala, practic-actionala, scrisa.

3. Evaluarea sumativa (cumulativa): de la sfirsit de capitol cuprinde global finalitatile invatarii, cunostinte, deprinderi, dar si capacitati, aptitudini.Evaluarea sumativa in activitatea din gradinita intervine, in cele mai multe cazuri, la sfarsitul unei componente tematice care se desfasoara pe o perioada mai lunga de timp cand se revizuiesc cunostintele, deprinderile, abilitatile dobandite in intervalul de la evaluarea initiala.

Aceasta forma de evaluare este realizata in mod expres la sfarsitul ciclului prescolar. Evaluarea sumativa trebuie raportata la: * obiectivele generale si specifice ale formarii copiilor (calitatea invatamantului); * la nivelul initial (progres); * la posibilitatile fiecarui copil (randament, progres) ; * la modul de utilizare a elementelor sistemului (eficienta); * la totalitatea obiectivelor propuse pentru o unitate de invatamant. Probele de evaluare sunt instrumente specifice, cu caracter sintetic pentru evaluatile initiala si sumativa. Continutul probei de evaluare este relevant: @ exprima exigente de ordin cognitiv si logic; @ sondeaza categorii de cunostinte cu caracter formativ; @ exprima exigente de nivel mediu.

Capacitatea de evaluare a probei este data de: @ claritatea delimitarii itemilor ; @ unitatea cerintelor pe care le contine proba;

11

@ continutul probei se formuleaza, astfel incat sa fie usor identificabil; @ numarul itemilor cuprinsi in continutul testului si valoarea lor calitativa stabilesc punctajul maxim si punctajul minim admis. Formularea precisa a itemilor ofera educatoarei posibilitatea de a planifica si urmarii pasii ce trebuie facuti de copii pentru a atinge performanta dorita.Acelasi continut este insusit de catre copii la nivele diferite de complexitate, datorita particularitatilor individuale. Daca luam in considerare ierarhia nivelelor de insusire a cunostintelor (recunoastere-aplicare-analiza-sinteza), este evident ca nu toti copiii reusesc sa se ridice la nivelele superioare. Daca sarcina solicita recunoasterea elementelor unor multimi, ea va avea o cotare inferioara celei ce solicita completarea prin desen a elementelor multimii. Acelasi obiectiv de recunoastere este cotat diferit, la diferite nivele de varsta –la grupa mica sarcina va fi cotata cu un punctaj mai mare fata de o sarcina echivalenta, la grupa mijlocie, in in cazul in care se refera la aceeasi unitate de continut. Prin probele de evaluare sumativa se realizeaza o masurare a nivelului de cunostinte, capacitatii si abilitatii matematice si pe baza acestor date se poate diagnostica evolutia procesului de asimilare a categoriilor nationale specifice. Sarcinile probei definesc cantitativ, comportamente de invatare si astfel educatoarea beneficiaza de informatii, care interpretate corect si valorificate, dau masura stadiului atins de copii in pregatirea sa pe o secven-ta de instruire precis delimitata. Datorita particularitatilor de varsta si a obiectivelor ciclului primar, educatoarea trebuie sa faca apel si la alte forme de verificare, si anume : evaluarea orala si cea actional practica. Evaluarea orala: se realizeaza prin metoda conversatiei si ofera informatii despre nivelul de formare a structurilor verbale prin modul cum utilizeaza limbajul matematic ca suport al actiunii.Copilul, actioneaza, analizeaza, compara si exprima prin limbaj datele sarcinii primite. El recurge la terminologia matematica nu doar pentru a motiva si verbaliza rezultatul actiunii, in acest mod, se deplaseaza centrul de greutate al invatarii, de la structurile operatorii la structurile verbale.

Astfel, in cadrul activitatilor matematice, copiii sunt pusi in fata unor sarcini de verbalizare: ei numesc pe rand, cu glas tare atributele unui obiect le enumera tot cu glas tare si le identifica pe materialul didactic, apoi exterorizeaza verbal rezultatul la care ajung.

Evaluarea actional- practica: se realizeaza prin metoda jocului si a exercitiului si ofera informatii despre nivelul de formare al structurilor operatorii, si, implicit a structurilor cognitive. Aceasta tehnica de evaluare urmareste aprecierea stadiului de formare a deprinderilor si abilitatilor matematice materializate in modul in care copiii rezolva sarcinile de lucru. Educatoarea observa direct modul de actiune si rezultatul obtinut, masoara si apreciaza gradul de rezolvare a sarcinii de invatare.

Evaluarea actional-practica este necesara pentru masurarea nivelului abilitatilor de identificare, grupare, triere, selectare,ordonare pentru grupa mica si grupa mijlocie, in toate formele de evaluare. La grupa mare si grupa pregatitoare, aceasta tehnica de evaluare este specifica pentru realizarea unor obiective ce vizeaza aplicarea in practica a cunostintelor matematice.

12

In evaluarea finala se iau in considerare si rezultatele obtinute prin toate formele de evaluare (formativa, orala,a ctional-practica), in acest fel ajungandu-se la o evaluare mai obiectiva, prin corelarea erorilor de apreciere, operare pe parcurs. Estimarile finale pot constitui un mijloc de diagnostic si pot sa furnizeze informatii relevante pentru ameliorarea strategiei de invatare.

2.3. FORME DE EVALUARE ÎN ACTIVITĂŢILE MATEMATICE DIN GRĂDINIŢĂ:

Activitatea instructiv –educativa din gradinita presupune forme diverse de evaluare. Dupa modul de integrare a actului evaluativ in desfasurarea procesului de invatamant si nivelul la care se realizeaza, distingem mai multe forme sau tipuri de evaluare: @ evaluare initiala (predictiva); @ evaluare continua (formativa); @ evaluare cumulativa (sumativa). EVALUAREA INIŢIALĂ (predictivă): se efectueaza in cadrul activitatilor matematice (nu numai) la inceputul anului scolar, la integrarea copilului in grupa respectiva sau la inceputul unui program de instruire. Ea realizeaza cele trei functii generale, dar,i n primul rand, functia de constatare, permitand cunoasterea starii de primire a copilului(nivel de dezvoltare cognitiva, interese, cunostinte anterioare, deprinderi intelectuale) si de predictie, sugerand strategii adecvate, care sa permita copilului obtinerea performantei. Constituie, deci, premisa pentru eficienta activitatii viitoare.

EVALUAREA CONTINUĂ (formativă): este perfect integrata in procesul didactic. Presupune evaluarea tuturor copiilor privind toate continuturile esentiale. Pentru ca insoteste permanent activitatea de predare –invatare, permite cunoasterea dificultatilor, adoptarea unor solutii menite sa amelioreze rezultatele si procesul ce conduce la aceste rezultate. Sunt valorificate, in primul rand, functiile de diagnosticare si de predictie, dar si functia de ameliorare. La prescolari, evaluarea continua are rolul fundamental, pentru ca domina obiectivele formative si educative, de conturare a principalelor dimensiuni ale personalitatii. Sa retinem, atunci, ca trasaturi:

# se aplica dupa fiecare situatie, secventa, sarcina, obiectiv de referinta sau chiar in timpul rezolvarii lor, ,,din mers’’;

# se realizeaza cu sau fara masurare, dar cu o apreciere, stimulare; # are rol stimulare, corectare, diagnoza, prevenire, ameliorare;

# accentueaza comunicarea educatoare-copil, la momentul oportun. Problema frecventei evaluarilor, a intervalului de timp optim, este diferita de la activitate la activitate. In cadrulactivitatilor matematice, ea poate insoti aproape fiecare activitate. In general, evaluarea continua urmeaza fiecarei secvente de instruire semnificativa. Aceasta forma de evaluare se raporteaza obiectivelor pedagogice definite.

13

Evaluarea formativa are urmatoarele avantaje: & exerseaza operatiile de analiza, comparatie, generalizare,a bstractizare; & asigura efectuarea de corelatii interdisciplinare; & verifica realizarea scopului (obiectivului) formativ propus in activitatea respectiva, la nivelul fiecarui copil; & verifica eficienta modului de lucru in activitatea respectiva sau intr-o suita de activitati de catre educatoare . & verifica gradul de independenta a copiilor in gandire si actiune; & verifica posibilitatile de transfer ale celor invatate in situatii noi; & verifica ritmul de lucru; & constata deficientele in activitatea educatoarei (exprimata in greseli tipice ale copiilor si lacune individuale). Realizand aprecierea segventiala a modului de realizare a sarcinilor construite pe obiectivele operationale, evaluarea formativa ofera informatii despre gradul de formare al capacitatilor: & capacitatea de recunoastere si diferentiere; & capacitatea de comparare cu modelul; & capacitatea de a aplica in situatii noi cele invatate si a deprinderilor formate; & capacitatea de a respecta regulile si sarcinile date; & capacitatea de a compara rezultatele individuale cu ale colegilor; & capacitatea de a efectua analize si sinteze; & capacitatea de a argumenta (capacitatea rezolutiva-incercare – reusita – eroare=calitatea rationamentului).

Aceste capacitati vizeaza tocmai relatia, obiective de evaluare - itemi (cunoastere, intelegere, aplicare, analiza, sinteza, evaluare). In activitatile matematice, educatoarea poate sa conceapa probe formative pentru a constata performantele minime si maxime realizate de copii, prin asocierea unei sarcini la fiecare obiectiv operational.

Ca tehnici de evaluare, se pot folosi: a) evaluarea actionala: jocuri –exercitiu, jocuri de masa, actiuni directe cu obiectele in cadrul jocului; b) evaluarea orala: observarea comportamentului copiilor in sala de grupa, excursii, plimbari, autoevaluarea, jocul de rol, activitatile integrate, metoda proiectelor-evaluarea alternativa; c) evaluarea in scris: fise de lucru. a) EVALUAREA ACŢIONALĂ : se foloseste pentru masurarea capacitatilor vizand: identificarea, trierea, gruparea, selectarea, ordonarea, precum si aplicarea in practica (masurarea unor lungimi si capacitati, refacerea intregului, aprecierea timpului-succesiunea unor evenimente si actiuni). Se observa si se noteaza modul cum actioneaza copiii, ca si rezultatele obtinute. b) EVALUAREA ORALĂ : se realizeaza prin metoda conversatiei si ofera informatii despre nivelul de formare al structurilor verbale prin limbajul matematic, folosit ca suport al actiunii. c) EVALUAREA PRIN FIŞE (de recuperare, de dezvoltare, fise exercitiu): avantajele sunt: activizarea tuturor copiilor, realizarea imediata a conexiunii inverse, diferentierea, individualizarea invatarii, rezultate vizibile, masurabile, urmarirea progresului fiecarui copil, apropierea de activitatea de invatare de tip scolar; dezavantajele sunt: nu

14

evidentiaza cauzele erorilor, cultiva individualismul, implica dificultati materiale si de timp in realizare, gasirea conditiilor optime de aplicare. EVALUAREA SUMATIVĂ (cumulativă): se realizeaza prin verificari la sfarsitul semestrelor, la sfarsitul anului scolar, la sfarsitul gradinitei sau, foarte putin, pe parcursul activitatii. In general, se verifica, prin sondaj, atat continutul, cat si copiii. Ofera tardiv informatii despre eficienta unui ciclu de activitati. Indeplineste, in primul rand, functia de constatare, de ierarhizare a rezultatelor. Se numeste sumativa deoarece urmareste obtinerea unor date despre efectele sumative ale unui set de activitati, care alcatuiesc o unitate mai mare de instruire. Desi prezinta unele dezavantaje majore, evaluarea sumativa nu este lipsita de valoare. Informatiile pe care le furnizeaza pot fi valorificate, in scop ameliorativ, de factorii decizionali la niveluri mai inalte ale proiectarii activitatii didactico-educative. Ele constituie sugestii si puncte de sprijin in activitatea de perfectionare continua a sistemului si procesului de invatamant, prin adoptarea si aplicarea unor decizii si modalitati de interventie in organizarea si desfasurarea sa. Pentru ca evaluarea sumativa sa fie eficienta, am elaborat criterii si modalitati de verificare, de masurare si apreciere al nivelului de pregatire al copiilor, centrate pe obiectivele de referinta si operationale. Am folosit criterii de notare generale si specifice diferitelor forme de organizare a activitatilor matematice si am utilizat metode si tehnici variate. In elaborarea probelor, am parcurs anumite etape: & stabilirea obiectivelor de referinta si a continuturilor ce vor fi abordate; & structura logica a continutului; & formularea intrebarilor, sarcinilor (itemilor); & fixarea punctajului pentru fiecare item, a modului de notare; & stabilirea unei scari de apreciere, constand din trei nivele (trepte)-nivel maxim, mediu, minim, pentru care au fost acordate calificativele: ”foarte bine “; ”bine”; ”slab”, incluzandu-se calitatea si timpul necesar executarii fiecarui item. In stabilirea itemilor, am pornit de la precizarea cu claritate a continutului, urmarind ca acestia : & sa ofere o perspectiva de ansamblu, globala si completa asupra realizarii obiectivelor de performanta; & sa fie cat mai apropiati de realizarea posibil integrala in continut, timp, structura, strategie si rezultate asteptate; & sa fie realisti, sa nu propuna prea multe aspecte de realizat deodata, sa precizeze valorile minimale, dar sa prevada si posibilitati de trecere catre valorile maximale; & sa fie simpli si operationali, pentru a fi convertiti cu usurinta in actiuni cu copiii; & sa contina situatii-problema, care sa depisteze cu usurinta deprinderi, abilitati, capacitati. Numarul itemilor difera in functie de numarul de obiective de referinta si de continuturile abordate, in evaluarea finala, se iau in considerare si rezultatele obtinute pe parcursul unitatii de continut, prin toate formele de evaluare formativa (orala, actional-practica, prin fise de lucru). Estimarile finale precizate pot constitui mijloc de diagnosticare si pot sa furnizeze informatii ce vor conduce la ameliorarea strategiei de invatare. In evaluarea sumativa

15

(sfarsit de an scolar), se tine seama de bareme minime pe grupe de varsta, in baza carora se determina cunostintele minimale, deprinderile, priceperile, capacitatile pe care le-au dobandit si le-au format copiii in cursul anului scolar. In functie de acestea, se stabilesc criteriile si itemii probelor de evaluare sumativa pentru o anumita grupa, care poate deveni evaluare initiala pentru grupa urmatoare, in anul scolar viitor.

3. EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI MATEMATICE DE EVALUARE FOLOSITE ÎN GRĂDINIŢĂ

In etapa actuala de dezvoltare tehnico-stintifica este necesar ca matematica sa se predea pe baze noi in mod unitar inca de la gradinita. Incepand cu prescolarii, sa se organizeze invatarea moderna a matematicii in scopul pregatirii pentru scoala. In cadrul prodesului instructiv-educativ, actul de evaluare are drept scop masurarea si aprecierea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor matematice dobandite de copil in cadrul procesului didactic.

Prin probele de evaluare se realizeaza o masurare a nivelului de cunostinte, capacitati, abilitati si pe baza acesteia sunt diagnosticate procesul de asimilare a noilor continuturi si formarea deprinderilor specifice domeniului. Se strang astfel de informatii care, prelucrate si valorificate, ne dau masura stadiului atins de copil in pregatirea sa pe o anumita secventa de invatare. Pentru activitatea concreta de evaluare desfasurata de un cadru didactic, premisele esentiale sunt: cunoasterea teoretica si concreta a particularitatilor copiilor,competenta in domeniul evaluarii si cunoasterea scopurilor definite, operationalizate, a inventarului de performante posibile pe care le ofera curriculumul oficial. La intrebarea ,,ce’’ si ,,cat’’ invata copilul prescolar in activitatile cu continut matematic, raspunsul este dat de Programa activitatilor instructiv-educative din gradinita. Activitatile de evaluare din cadrul activitatilor matematice, pot imbraca mai multe forme, precum: fise de evaluare matematica individuala și jocuri didactice matematice.

3.1. EXEMPLE DE FIŞE DE EVALUARE FOLOSITE ÎN ACTIVITĂŢILE MATEMATICE:

Fisele de evaluare sunt probe care cuprind sarcini ale caror rezolvare necesita cunostintele insusite intr-un anumit interval de timp: mai scurt - evaluarea continua, mai indelungat - evaluarea sumativa. Prescolarii au sarcina sa rezolve unele probleme pentru ale caror rezolvare se acorda un numar de puncte in functie de corectitudinea raspunsurilor si de gradul de dificultate a problemelor. Sarcinile sunt diferite ca formulare si orientare, ele vizeaza atat memoria, cat si intelegerea materialului,precum si capacitatea de aplicare in practica a cunostintelor. Fisele de evaluare individuala permit verificarea cunostintelor, priceperilor si

16

deprinderilor insusite, verificarea unui numar mare de prescolari in acelasi timp. Rezolvarea problemelor constituie o activitate cu caracter complex in cadrul careia se clarifica notiuni teoretice, se consolideaza aceste notiuni, se formeaza deprinderi si priceperi, se accentuiaza caracterul practic al cunostintelor si se dezvolta diferite operatii ale gandirii. Efortul intelectual este mai mare dar satisfactia reusitei este mare, de multe ori manifestandu-se exploziv.

O proba de evaluare corect conceputa trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte: # sa surprinda comportamentele prevazute prin operationalizarea obiectelor; # sa surprinda elementele de esenta ale continutului invatarii; # sa formuleze clar, explicit, sarcinile pentru a obtine raspunsurile cele mai corecte, complete, semnificative; # prevede grade de dificultate progresiva cu sarcini accesibile tuturor copiilor si punctaje corespunzatoare.

Prin tratarea diferentiata a copiilor, se da posibilitatea de a actiona conform nivelului de intelegere si ritmului de lucru, in asa fel incat toti copiii sa-si insuseasca continutul programei instructiv-educative, diferentiat fiind doar stilul de lucru. Lucrand gradat, diferentiat pana la sfarsitul anului scolar se reuseste sa se aduca toti copiii grupei la nivele apropiate.

FIȘĂ DE EVALUARE

1.Desenează în căsuţe tot atâtea flori cât îţi indică cifra.2.Colorează primul margaritar si ultima lalea.

17

5 7 3

FIȘĂ DE EVALUARE

Desenează primul pinguin!

Încercuiește ultimul urs!

Pune un X sub al patrulea iepuraș!

18

FIȘĂ DE EVALUARE

- Încercuiește cifra care arată câte flori sunt în mulțime!- Desenează tot atâtea steluțe cât arată cifra!- Colorează primul și ultimul steguleț, folosind culorile potrivite!

1 2 3 4 5

5

19

3.2. EXEMPLE DE JOCURI DIDACTICE MATEMATICE FOLOSITE ÎN EVALUARE:

Jocul didactic matematic are un rol deosebit in amplificarea actiunii formative a gradinitei, in primul rand, prin faptul ca poate fi inclus in structura activitatii comune, realizand in felul acesta un continuum intre activitatea de invatare si cea de joc. Aceasta depinde insa de modul in care educatoarea stie sa asigure concordanta intre tema jocului si materialul didactic existent, de felul in care stie sa foloseasca cuvantul ca mijloc de indrumare a copiilor prin intrebari, raspunsuri, indicatii, explicatii, aprecieri s.a. Jocul didactic matematic constituie un mijloc nou, atractiv de realizare a sarcinilor numaratului si socotitului. El contine o problema, sarcina didactica pe care copilul trebuie s-o indeplineasca concomitent cu participarea lui la actiunea jocului. Experienta probeaza ca jocul didactic matematic are o eficienta formativa crescuta in situatia consolidarii si verificarii cunostintelor in etapa predarii, insusi procesul de intelegere, de invatare a unui joc nou constituie o sarcina suficient de complexa pentru copii ca sa nu mai fie precedata de predarea unor noi cunostinte. In consecinta, este recomandabil a se realiza o activitate comuna de predare a numaratului sau a operatiilor aritmetrice, prin joc receptadu-se intr-o forma sau atractiva, cunostintele predate. Repetarea, consolidarea sau verificarea cunostintelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice matematice se realizeaza diferit in functie de scopul imediat al activitatii, de forma pe care o imbraca actiunea jocului si materialul folosit de educatoare. Jocul didactic matematic poate apare deci in programul activitatilor atat ca element al unei activitati comune dar si ca activitate independenta. Fixarea sarcinilor didactice in joc ne ofera posibilitatea desprinderii unor elemente metodice, si anume: - ele au in vedere numai un singur aspect al numaratului si socotitului; - formuleaza o problema care trebuie rezolvata de toti copiii si contine indicatia concreta a actiunii pe care trebuie sa o desfasoare copiii in cursul jocului propus; - exerseaza operatiile gandirii.

*** JOC DIDACTIC: ,,CINE AŞAZĂ MAI BINE ?” SCOPUL: - alcatuirea de grupe de obiecte de acelasi fel; - stimularea operatiilor gandirii si dezvoltarea calitatilor ei

(corectitudinea, promptitudinea, independenta, rapiditatea).SARCINA DIDACTICA: separarea, gruparea si denumirea corecta a grupelor de obiecte de acelasi fel.

20

ELEMENTE DE JOC: manuire, miscare, surpriza, intrecere, inchiderea si deschiderea ochilor, aplauze.REGULI DE JOC: Copiii separa si grupeaza obiectele de acelasi fel conform exemplarului primit. Ei actioneaza independent prin intrecere si denumesc pe rand grupele de obiecte formate.MATERIAL DIDACTIC: 5-6 feluri de obiecte (mingi, castane, papusi, masini, betisoare, un cos si un servetel pentru acoperit cosul).DESFASURAREA JOCULUI : Copiii numiti de educatoare (5-6, dupa cate feluri de obiecte sunt folosite in joc) vor primi cate unul din obiectele existente, se vor aseza cu fata spre ceilalti copii si spre obiectele de pe covor, iar la cuvintele: ,,Cine aseaza mai bine?” ei vor grupa obiectele de acelasi felsi pe rand le vor denumi.De exemplu: ,,Eu am format grupa mingi”, ,,Eu am format grupa masinilor”etc. Gruparea se face prin intrecere si cei care asaza repede si bine sunt aplaudati. Repetarea gruparii obiectelor ramane la latitudinea educatoarei.COMPLICAREA JOCULUI : copiii numiti sa grupeze obiectele nu vor mai primi cate un exemplar, ci la cerinta verbala a educatoarei, vor efectua actiunea tot prin intrecere.In continuarea jocului,la primul semnal,copiii vor inchide ochii, in timp ce educatoarea mai adauga si alte obiecte prin grupele de obiecte deja formate, de exemplu: in grupa masinilor mai apare o castana etc. La al doilea semnal, copiii deschid ochii si trebuie sa sesizeze greseala si sa o corecteze.

*** JOC DIDACTIC: ,,CINE ARE ACELAŞI NUMĂR ?” SCOPUL: - compararea numerelor alaturate pe baza de material concret; - recunoasterea cifrelor si raportarea lor la cantitate; - intelegerea si folosirea termenilor matematici necesari verbalizarii operatiilor efectuate.SARCINA DIDACTICA: efectuarea unor operatii de adunare si scadere ; raportarea numarului la cantitate.ELEMENTE DE JOC: manuirea materialului, surpriza, aplauze. REGULI DE JOC: La deschiderea cortinei apare un numar de ratuste. Copiii le numara in gand si le raporteaza la cantitatea de ratuste de pe jetonul primit, apoi vor raporta numarul la cantitate.MATERIAL: pentru fiecare copil, cate un jeton cu 1-10 ratuste, teatru de papusi, un panou,o vulpe, zece boboci de rata si cifrele 1-10.DESFASURAREA JOCULUI : Educatoarea atrage atentia copiilor ca pe lac vor veni pe rand ratuste. Ei trebuie sa priveasca ratustele, sa le numere si cel care are pe jeton un numar de ratuste egal cu numarul celor aflate pe lac, in acel moment, ridica jetonul, motivand actiunea. Un alt copil va alege cifra corespunzatoare numarului de ratuste de pe lac. Asa se va proceda pana vor fi asezate toate cele zece ratuste. Se va inchide cortina. La redeschiderea cortinei, pe lac apare un numar de ratuste (ex.4). Se simuleaza aparitia vulpii care mananca o ratusca. In continuare se procedeaza ca mai sus (se numara, se ridicajetonul cu acelasi numar de ratuste, apoi jetonul cu cifra corespunzatoare numarului, se motiveaza).COMPLICAREA JOCULUI: Educatoarea deschide cortina. Pe lac va fi un numar de ratuste. Educatoarea va cere copiilor sa ridice jetonul cu o ratusca mai putin (mai mult)

21

decat cele de pe lac. Copilul va motiva actiunea. Astfel jocul va continua in limita timpului afectat.

*** JOC DIDACTIC: ,,SĂCULEŢUL CU SURPRIZE’’SCOPUL: - recunoasterea numarului de obiecte prin analizatorul tactil; - consolidarea numarului intre 1-3; - dezvoltarea atentiei,gandirii logice si a analizatorului tactil.SARCINA DIDACTICA: separarea obiectelor de acelas fel si denumirea lor prin analizatorul tactil; folosirea corecta a numeralului cardinal. ELEMENTE DE JOC: cautarea, miscarea, ghicirea, aplauzele, legarea ochilor si surpriza.REGULI DE JOC: Copilul numit introduce mana in sac fara sa priveasca, pipaie obiectul, il denumeste, il scoate si il asaza pe masa. Alt copil va cauta obiecte de acelasi fel, procedand ca mai sus. Actiunea va fi verbalizata.MATERIAL DIDACTIC: un saculet cu jucarii (doua mingi, o papusa, doua cuburi, o masina etc). DESFASURAREA JOCULUI: Copilul numit de educatoare introduce mana in sac, pipaie jucaria si, fara s-o priveasca, o denumeste, o scoate din sac, o arata copiilor si o asaza pe masa, spunand ce jucarie a scos. Alt copil va cauta in sac si tot prin pipaire va trebui sa scoata o jucarie la fel cu precedenta. Daca in sac nu vor mai fi jucarii de acelasi fel, copilul va trebui sa precizeze aceasta. Jocul va continua in acest fel pana se vor termina jucariile din sac.COMPLICAREA JOCULUI: Copilul chemat la masa educatoarei va fi legat la ochi. Pe masa se va lasa o singura grupa de obiecte formata din una sau doua jucarii de acelasi fel, pe care le va pipai cu amandoua mainile si va spune cate sunt si ce sunt. Dupa aceasta actiune, copilul va fi dezlegat la ochi pentru a vedea daca raspunsul este corect. Atat in prima parte, cat si in cea de-a doua, raspunsurile corecte vor fi aplaudate.

*** JOC DIDACTIC : ,,CE URMEAZĂ ?’’SCOPUL : formarea deprinderii de a numara de la 1—10.MATERIAL DIDACTIC: cartonase pe care sunt scrise numerele de la 1 la 10.DESFASURAREA JOCULUI : Copiii sunt asezati sub forma de semicerc. Fiecare copil primeste cate un cartonas. Un copil nu va primi, dar va trece in mijlocul cercului, in timp ce copiii se invart in joc si rostesc versurile:

,,DACA STII A NUMARA,LOCUL MEU IL VEI LUA.’’

Copilul din mijlocul cercului va indica un anumit copil si-i va spune sa numere mai departe. Copiii se opresc, iar cel indicat va trebui sa iasa din cerc si sa numere mai departe, incepand cu numarul imediat urmator celui indicat pe cartonasul sau. De exemplu: daca pe cartonas are cifra 7, va numara 8, 9, 10. Daca numara corect, inmaneaza cartonasul sau celui din mijloc si rolurile se inverseaza.

*** JOC DIDACTIC : ,,CAMPIONUL’’

22

SCOPUL : - dezvoltarea spiritului de observatie si a memoriei;- consolidarea si verificarea cunostintelor privitoare la numerotatie si cifre.

MATERIAL DIDACTIC : jetoane cu cifrele 1-10, foi de hartie, creioane.DESFASURAREA JOCULUI : Fiecare copil are cate un creion, o foaie de hartie si un numar de jetoane cu cifrele 1-10. Educatoarea prezinta un jeton cu un numar de obiecte pe el, dupa care il pune imediat la loc. Copiii trebuie sa ridice jetonul care reprezinta numarul de obiecte care au fost prezentate. Se repeta acest lucru cu un numar variat de jetoane, copiii trebuind sa ridice de fiecare data jetonul care reprezinta cifra corecta raportata la jetonul prezentat. Pentru complicarea jocului, educatoarea prezinta jetonul ce reprezinta oanumita cantitate de obiecte, iar copiii trebuie sa scrie pe foaie numarul corect raportat la cantitate. La sfarsit se numara greselile fiecaruia si se face clasificarea in ordinea scrierii corecte.

*** JOC DIDACTIC : ,, CONSTRUCTORII’’SCOPUL: - consolidarea si verificarea cunostintelor cu privire la figurile geometrice;

- dezvoltarea imaginatiei creatoare .MATERIAL DIDACTIC : trusa cu figuri geometrice.DESFASURAREA JOCULUI : Educatoarea cere copiilor sa scoata din trusa un dreptunghi mare, doua patrate mici si un triunghi mare. Cu aceste piese, copilul care reuseste sa construiasca primul o casa este castigatorul. Drept rasplata este chemat la tabla sa deseneze o casa la fel cu cea construita de el. In continuarea jocului se cer si alte figuri geometrice cu care vor construi alte obiecte.

*** JOCUL DIDACTIC : ,,JOCUL NUMERELOR’’SCOPUL: dezvoltarea inteligentei practice.MATERIAL DIDACTIC: cutia cu betisoare.DESFASURAREA JOCULUI: Cine poate descompune un numar in cat mai multr moduri. De exemplu: pentru numarul 4: I+I+I+I sau II+II sau III+0 sau I+III sau III+I. ,,Ceea ce-ti stimuleza fantezia este: in geometrie-figura, in algebra si analiza matematica-calculul, in fizica si in chimie-experienta. Dar aceastea nu fac decat sa ajute fantezia nu s-o inlocuiasca’’ (Gr.Moisil). Jocurile matematice constituie o eficienta gimnastica a mintii, contribuind la formarea unui mod de a gandi flexibil, stimuleaza spiritul de observatie, ingeniozitatea, perspicacitatea luarea in seama a tuturor conditiilor. Jocul matematic nu se organizeaza pe baza unor cunostinte superioare, ci facand apel doar la problemele si calculele elmentare, propunand modalitati de lucru, probleme si solutii recreative si stimulatoare.

*** JOCUL DIDACTIC: ,,GHICEŞTE, UNDE S-A ASCUNS URSULEŢUL ?’’SCOPUL: - recunoastera figurilor geometrice si a culorilor acestora;

- folosirea corecta a denumirii acestora.MATERIAL DIDACTIC: figuri geometrice (patrat, triunghi, dreptunghi, cerc) de culori

23

diferite, un jeton cu ursulet.DESFASURAREA JOCULUI: Figurile geometrice sunt aranjate pe flanelograf, iar intr-un colt al flanelografului sta ursuletul. Pentru inceput, educatoarea are rolul de conducator, rol ce o sa fie preluat de fiecare data de copilul care raspunde corect, iar ceilalti sunt vanatorii. Conducatorul jocului intreaba: ,,- Unde s-a ascuns ursuletul ?’’. Copilul desemnat trebuie sa spuna dupa care figura geometrica s-a ascuns ursuletul de vanator. Pentru ca raspunsul sa fie corect trebuie sa se precizeze si culoarea figurii geometrice.

*** JOC DIDACTIC: ,,JOC CU BEŢIŞOARE’’SCOPUL: - fixarea reprezentarilor despre figurile geometrice; - dezvoltarea atentiei.MATERIAL DIDACTIC: 20 de betisoare pentru fiecare copil.DESFASURAREA JOCULUI: Fiecare copil are in fata grupa de betisoare. La semnalul educatoarei, toti copiii trebuie sa combine betisoarele in asa fel incat sa formeze figuri geometrice cunoscute de ei (triunghi, patrat, dreptunghi). Castiga cel care a terminat primul, executand corect figurile geometrice.

*** JOC DIDACTIC: ,,CINE SUNT FRAŢII TĂI ?’’SCOPUL: - formarea deprinderii de a numara constient de la 1 la 10; - dezvoltarea atentiei.MATERIAL DIDACTIC: cartonase cu cifre 1-10.DESFASURAREA JOCULUI: Educatoarea numeste un copil caruia ii spune un numar. De exemplu: 7, dupa care intreaba: ,,-Care sunt fratii tai ?’’. Copilul numit trebuie sa indice fratele mai mic (6) si fratele mai mare (8).

*** JOC DIDACTIC: ,,CAUTĂ-ŢI CĂSUŢĂ !’’SCOPUL: - verificarea insusirii cunostintelor copiilor privind denumirile formelor si culorilor predate;

- formarea priceperii de a compara dupa criteriul formei si al culorii.

MATERIAL DIDACTIC: pentru fiecare copil cate o casuta confectionata din carton care are pe partea de sus lipita o figura geometrica de o anumita culoare, usi pe care sunt desenate figuri geometrice de diferite culori.DESFASURAREA JOCULUI: In fata grupei, pe flanelograf, se afla mai multe casute confectionate din carton care au pe partea de sus lipita o figura geometrica de o anumita culoare. La semnalul educatoarei, fiecare copil cauta usa potrivita, pe care sunt desenate figuri geometrice de diferite culori. Dupa ce fiecare casuta are usa potrivita, se cere fiecarui copil sa denumeasca forma si culoarea pe care o au figurile lipite pe casuta si usa sa. Castigatorii jocului vor fi cei care gasesc in mod corect usa si care indica forma si culoarea figurii respective. La confectionarea usilor, se va avea in vedere ca aceeasi forma si culoare sa nu o aiba mai multi copii.

24

4. STIMULAREA GÂNDIRII LOGICE PRIN FOLOSIREA FIŞELOR DE EVALUARE

Predarea matematicii in gradinita ridica o serie de probleme. In primul rand vizeaza preocuparea noastra, a educatoarelor, de a ne insusi notiuni fundamentale ale matematicii moderne, care sa permita o mai mare usurinta in invatare. In egala masura presupune stabilirea continutului activitatilor in raport cu particularitatile de varsta ale prescolarilor si alegerea tehnicilor de lucru corespunzatoare continutului si nivelului de scolarizare.

Copiii isi insusesc denumirea numerelor odata cu insusirea limbajului, dar in spatele cuvintelor folosite pentru demonstrarea numerelor, ei au poate numai o vaga imagine despre marimea lor. De asemenea, copiii trebuie sa inteleaga ca ordinea numerelor nu oda ordinea numerelor nu o da ordinea denumiriilor, ci ea este data de multimile a caror putere o simbolizeaza, nu trebuie sa ne rezumam la un simplu efort de memorie, acest lucru presupune activitatea si efortul gandirii, cu ajutorul careia, pe baza analizei, sintezei, a comparatiei, a abstractizarii si generalizarii, copilul ajunge la desprinderea trasaturii esentiale ce caracterizeaza notiunea de numar.

***Fisa nr. 1 de evaluare pe care am folosit-o pentru a verificat daca prescolarii si-au insusit ,,CLASIFICAREA OBIECTELOR DUPA UN CRITERIU DAT, VERIFICAREA NUMERATIEI IN LIMITA 1-7’’, a avut urmatoarele sarcini :

- numara elementele de acelasi fel si scrie cifrele corespunzatoare in cerculete, incercuieste cu albastru grupa cu 7 elemente, coloreaza grupa care ne arata vecinul mai mic al numarului 7;- completeaza vecinii numerelor;- ,,Ajuta-l pe Grivei sa ajunga acasa. El locuieste in casuta care reprezinta vecinul mai mare al numarului 5’’.

***Fisa nr. 2 - ,,CINE STIE MAI BINE” se refera la numeralul ordinal si compunerea unei probleme, dar si rezolvarea ei, avand urmatoarele sarcini:

- deseneaza buburuzei ce-ilipseste astfel incat fiecare sa aiba pe spate cate 7 buline, apoi coloreaza-le;- coloreaza prima, a treia si a saptea inimioara;- problema;- pune mugurasii in copacii din fata si in cei din spate.

*** Fisa nr. 3 are urmatoarele sarcini spre rezolvare:- formeaza multimi de obiecte prin incercuire ;

25

- numara elementele fiecarei multimi apoi incercuieste cifra corespunzatoare ;- denumeste multimea cu 9 elemente ;- numara albinutele si spune cate sunt ;- incercuieste prima albinuta, coloreaz-o pe a 5-a si taie cu o linie ultima albinuta;- deseneaza, pe fiecare coloana, totatatea buline cate arata cifra;- scrie vecinii numerelor.

FIȘĂ DE EVALUARE NR. 1

1. Numără elementele de acelaşi fel şi scrie cifrele corespunzătoare în cerculeţe. Încercuieşte cu albastru grupa cu 7 elemente. Colorează grupa care ne arată vecinul mai mic al numărului 7!

2. Completează vecinii numerelor:

3.Ajută-l pe Grivei să ajungă acasă. El locuieşte în căsuţa care reprezintă vecinul mai mare al numărului 5.

26

5 4

2

4 5 6 7

FIȘĂ NR. 2: ,,Cine stie mai bine ?’’ 1. Deseneaza buburuzei ce-i lipseste astfel incat fiecare sa aiba pe spate cate 7 buline , apoi coloreaza-le.

2. Coloreaza prima, a 3-a, a 5-a si a 7-a inimioara.

4. Pune mugurasi in copacii din fata si in cei din spate.

27

FIȘĂ DE EVALUARE NR. 3

1.Formeaza multimi de obiecte prin incercuire. Numara elementele fiecarei multimi apoi incercuieste cifra corespunzatoare. Denumeste multimea cu 9 elemente.

5 9 7 2 8 4

2. Numara albinutele. Spune cate sunt. Incercuieste prima albinuta, coloreaz-o pe a 5-a, iar ultima albinuta o tai cu o line.

3. Scrie vecinii numerelor:

__ 4 __ __ 8 __ __ 2 __

28

5. CONCLUZII

Invatamantul preprimar este treapta a invatamantului nostru, avand rolul dominant de a pregati copilul de 3-6 ani pentru scoala si ,bineinteles, pentru viata. Componenta a tehnologiei didactice evaluarea este definita ca activitate prin care se inregistreaza, se prelucreaza si se interpreteaza informatii despre calitatea rezultatelor scolare si a procesului care a condus la aceste rezultate , dar si despre evolutia posibila a procesului didactic in vederea perfectionarii lui si a maximalizarii rezultatelor scolare.

Evaluarea confera demersului didactic un caracter reglabil si autoreglabil. Evaluarea, ca sistem de conceptii, principii si tehnici de masurare si apreciere a procesului didactic, este deci o componenta a tehnologiei didactice, evaluarea trebuie sa furnizeze informatii din si despre toate componentele activitatii insructiv-educative cu prescolarii.

Procesul evaluativ urmareste si o serie de aspecte formale care sunt concretizate in atitudinile comportamentale dobandite de copil in activitatile de invatare. Asadar, in actul de evaluare a activitatilor matematice scopul este cel de a masura si aprecia nivelul cunostintelor, priceperilor si deprinderilor matematice de copii in procesul didactic.

In invatamantul prescolar cunostintele sunt plasate in cadrul unor experiente de invatare pentru a usura si optimiza integrarea copilului in mediul social. Din acest motiv evaluarea va tine seama de aceste caracteristci specifice. Tinand cont de obiectivele specifice urmarite pentru prescolar, evaluarea va viza formarea urmatoarelor competente: - sa recunoasca si sa denumeasca culorile de baza; - sa construiasca multimi de obiecte, figuri si imagini intuitive pe baza unor insusiri: culoare, forma, marime; - sa redea prin desen multimi reprezentate figurativ sau simbolic; - sa efectueze operatii de scriere, grupare, comparare, clasificare si ordonare; - sa masoare cu etaloane nestandardizate diverse dimensiuni; - sa distinga si sa numeasa pozitii si relatii sppatiale intre multimi sau intre elementele unei multimi; - sa compare prin apreciere globala si prin punere in perechi numarul de elemente a doua sau mai multormultimi; - sa numere in limitele 1-10, crescator si descrescator; - sa indice locul obiectelor intr-un sir folosind numeralul ordinal; - sa compuna si sa descompuna numerele naturale cu diferente de 1-2 unitati; - sa recunoasca simbolurile aritmetice si semnificatia folosirii lor cu 1-2 unitati; - sa aplice cunostintele dobandite in situatii practice.

29

Prin continutul lucrarii am incercat sa arat rolul evaluarii in activitatile matematice desfasurate cu prescolarii si modalitatile de evaluare in activitatile matematice desfasurate in gradinita.

BIBLIOGRAFIE

1. BERARU GEORGETA, NEAGU MIHAELA, ,,Activitati matematice in

gradinita - Indrumar metodologic”, Editura AS’S, 1995;

2. CONSTANTIN CUCOS, ,,Pedagogie”, Editura Polirom, 2006 ;

3. DUMITRANA M., ,,Activitati matematice in gradinita”, Editura Campania,

Bucuresti, 2002;

4. IVANESCU M., VERES M., ,,Evaluarea – componenta a reformei in invatamant

(Revista invatamantului prescolar)”, Nr. 3-4, M.E.C., Bucuresti, 2000;

5. LILEANA EZECHIL, MIHAELA PAIS-LAZARESCU, ,,Laborator prescolar”,

Editura V&I Integral, Bucuresti, 2000;

6. NECULAE DINUTA, ,,Metodica activitatilor matematice in gradinite”, Editura

Universitatii din Pitesti, 2007;

7. NEAGU M., BERARU G., ,,Activitati matematice in gradinita”, Editura Polirom,

Iasi, 1997;

8. PREDA VIORICA, MAGDALENA DUMITRANA, ,,Programa activitatilor

instructiv-educative in gradinita de copii”, Editura V&I Integral, Bucuresti, 2005;

9. „Programa activitatilor instructiv-educative in gradinita”, M.E.C., Bucuresti,

2002;

10. „Revista invatamantului prescolar”, Nr. 1, M.E.C., Bucuresti, 2007.

30