1

Unitatea de învăţare 3. Care este rolul meu în echipă și cum

interacționez pentru a crește eficiența?

Cuprins

3.1. Introducere .......................................................................................................... 1

3.2. Competenţe vizate ................................................................................................ 1

3.3. Echipa şi rolul ei în eficientizarea activităţii ...................................................... 1

3.4. Eficientizarea activităţii prin asumarea adecvată a rolurilor ............................. 4

3.5. Distribuirea rolurilor în echipă ........................................................................... 6

3.6. Rolurile în echipa ................................................................................................ 7

3.7. Rezumat ................................................................................................................ 8

3.8. Test de autoevaluare ............................................................................................8

3.1. Introducere

Unitatea de învăţare 3 îţi propune să constientizezi importanța echipei şi a

rolului ei în eficientizarea activităţii; să eficientizezi activitatea prin asumarea

adecvată a rolurilor; să identifici rolurile în echipă; să distribui rolurile în echipă.

3.2. Competenţe vizate

După parcurgerea unităţii de învăţare, vei fi capabil:

- să comunici eficient cu membrii echipei;

- să fii capabil să îti asumi rolul în 65 % din situaţii;

- să contribui la creşterea performanţelor echipei;

- să îti conştientizezi rolul în echipă;

- sa împarti roluri în echipă;

Durata medie de parcurgere a acestei unități de învăţare este de 4 ore.

3.3. Echipa şi rolul ei în eficientizarea activităţii

Corpul este o unitate şi deşi părţile sale sunt multe, ele formează un singur trup.

M-am gândit să debutăm cu această asociere între corp şi echipă pentru a

sublinia cât de importantă este echipa în vederea desfăşurării unei activităţi

eficiente, precum corpul cu părţile sale componente care formează un tot,

funcţionând astfel la parametrii optimi.

O echipă se poate forma din foarte multe motive, de la a realiza ceva important

2

la locul de muncă, până la petrecerea timpului liber. Cele mai importante

realizări ale omenirii, au fost rezultatul muncii în echipă.

Chiar dacă în unele cazuri, este cunoscut un singur om, cu siguranţă în spatele

lui s-a aflat o întreagă echipă de oameni. Simplul fapt de a alcătui o echipă, nu

garantează şi succesul acesteia. În interiorul unei echipe, funcţionează o mulţime

de factori şi „legi”, care vor dicta direcţia cât şi calitatea acelei echipe. John

Maxwell, este unul dintre liderii acestui domeniu. In lucrările lui subliniază

câteva dintre legile care guvernează funcţionarea optimă a unei echipe.

Legea imaginii de ansamblu se referă la faptul că toţi membrii unei

echipe trebuie să-şi amintească în permanenţă că scopul lor este mai

important decât gloria personală.

Legea nişei - ar fi extraordinar pentru o echipă ca fiecare membru al său

să ocupe exact locul care i se potriveşte.

Un lider este cel care are viziune asupra lucrurilor, el este un factor de

schimbare. Este un inovator, care, având experienţa trecutului şi actionând în

prezent, modelează, îşi asumă riscuri şi îndrăzneşte să ceară mai mult decât toţi

ceilalţi, el stabileşte direcţia de urmat.

Donald G. Krause, autorul lucrarii "The Way of the Leader" a identificat şapte

principii ale leadership-ului, care sunt reunite sub acronimul SPARKLE.

Acronimul SPARKLE îşi are originea de la Self-Discipline (autodisciplină si

automotivare), Purpose (determinare, viziune), Accomplishment (rezultate

dovedibile), Responsibility (asumarea responsabilităţilor), Knowledge

(cunoştinţe generale şi specifice), Laddership (un manager care acordă

importanţă relaţiilor interumane), Example (capacitatea de a seta un model

pozitiv pentru echipă).

Cercetătorii americanii au acordat o importanţă sporită problematicii „lidership-

ului”, iar profesorul W. Bennis, în urma unui studiu de cercetare, pe 60 de lideri

ai unor mari companii, cu vârstă medie de 56 de ani, a evidenţiat faptul că există

patru competenţe specifice unui lider: managementul atenţiei; managementul

semnificaţiei; managementul încrederii; managementul propriei persoane.

S-a constatat că echipele eficiente sunt alcătuite din membrii care discută în

permanenţă unul cu altul. Nimeni nu îşi doreşte să facă parte dintr-o echipă în

care membrii ei nu transmit mai departe informaţiile şi schimbările care au loc în

aceasta. Nimeni nu va şti exact ce are de făcut, sau dacă sarcina lui mai este de

actualitate. Multe din lucrurile importante vor rămâne nerezolvate, deoarece

nimeni nu ştie dacă mai trebuie făcute, sau bănuiesc ca le va face altcineva.Toate

acestea se răsfrâng asupra activităţii educaţionale şi au menirea să radieze

eficienţa.

3

Exemplu

Iată paşii de urmat de către un lider pentru a avea o echipă eficientă:

1.Ce obiectiv se vrea atins?

2. Care este nivelul de pregătire al celui care urmează liderul în această

situaţie?

3.Ce fel de acţiune de tip leadership trebuie practicată?

4. Care a fost rezultatul intervenţiei prin leadership?

5. Sunt necesare acţiuni ulterioare şi de ce natură sunt ele?

Conform acestui model liderul nu acţionează după un model prestabilit ci îşi

adaptează stilul fiecărei situaţii şi oamenilor cu care lucrează.

Având în vedere contextul actual, respectiv procesul de globalizare, se pare că

modelul managerial situaţional este cel mai eficient.

Aplicaţii

Evidenţiază, în 8-10 rânduri, rolul echipei în care lucrezi pentru buna desfăşurare

a activității.

Avantajele lucrului în echipă:

• se stabilesc scopuri clare care sunt agreate de toată lumea;

• rolurile fiecãrui membru sunt bine definite, având în vedere abilitãțile de

expertizã şi capacitãţile fiecãruia;

• resursele sunt utilizate optim;

• existã un grad înalt de motivare a persoanelor;

• sprijinul şi încurajarea membrilor echipei ajutã pe fiecare sã-şi rezolve

sarcinile;

• relaţiile interpersonale cunosc un proces de îmbunãtãţire;

Aplicaţii

Identifică 5 avantaje ale lucrului în echipă, care te ajută să lucrezi mai eficient în

echipă, decat individual.

Să ne reamintim...

Cuvintele-cheie ale acestui subcapitol sunt:

rolul echipei;

eficientizarea activitatii;

rolul liderului;

avantajele lucrului in echipa.

4

3.4. Eficientizarea activităţii prin asumarea adecvată a rolurilor

O echipă trebuie să funcţioneze bine pentru obţinerea unor rezultate

satisfăcătoare pentru beneficiar. Pe beneficiar nu îl interesează conflictele din

cadrul firmei, nu-i pasă de divergenţele de opinii dintre membrii echipei. Pe

beneficiar îl interesează rezultatele. Un rezultat bun înseamnă un beneficiar

mulţumit. Un client mulţumit înseamnă o mai bună imagine a firmei, ceea ce va

aduce mai mulţi clienţi, mai multe contracte, o mai bună renumeraţie a

membrilor echipei.

Acest rezultat bun, concretizat prin atingerea obiectivelor şi realizarea adecvată

şi cu succes a sarcinii, se poate obţine prin: împărţirea muncii, alocându-se

fiecărui membru sarcini specifice; prin stabilirea unor termene-limită şi

respectarea lor; prin comunicare eficientă între membri; prin faptul că fiecare va

şti să-şi înlocuiască un coleg la nevoie, fără ca munca întregii echipe să aibă de

suferit. Pentru a fi posibile toate acestea este nevoie ca să existe: solidaritate,

bune legături, unitate, comunitate de spirit, relaţii socio-afective bogate după

Roger Mucchielli (Neculau, A., 2007).

De aici decurge întrebarea: cine împarte sarcinile specifice obiectivului de

realizat şi cum?

Considerăm că la începutul formării echipei, liderul este cel care împarte

sarcinile. Aceste sarcini sunt distribuite de lider, în conformitate cu

competenţele, atributele personale ale membrilor echipei. Prin sarcinile pe care

le au de realizat, fiecare membru va avea anumite roluri în cadrul echipei. Dacă

sunt date adecvat şi membrii se identifică cu ele, atunci aceste roluri sunt

acceptate cu uşurinţă, de la sine. Astfel, considerăm că dacă membrii nu se

identifică cu rolurile, pe parcurs, preferinţele lor comportamentale ghidate de o

serie de atribute personale, vor duce la o tendinţă a membrilor echipei de a

adopta cu preponderenţă anumite atitudini şi de a realiza comportamente

specifice în mod repetat în situaţii de lucru asemănătoare.

Teoria lui Jack Gibb despre dezvoltarea echipei oferă un model solid pentru

examinarea felului în care lucrează echipa. Pe măsură ce creşte încrederea, se

diminuează comportamentul defensiv şi neproductiv. Cu cât gradul de încredere

este mai mare, cu atât este mai uşor pentru membrii echipei să preia roluri şi să

renunţe la atitudini care blochează cursul informaţiilor importante.

De aici va rezulta un mecanism prin care membrii echipei îşi vor asuma singuri,

rolurile, în funcţie de particularităţile individuale şi ţinând cont de: misiunea

echipei, putere, responsabilităţi, proiect, coeziune etc.

5

Rolurile propuse de R. M. Belbin şi explicate prin intermediul celor şase factori:

trăsături de personalitate, abilităţi cognitive, valori personale şi motivaţie,

constrângeri contextuale, experienţe anterioare şi capacitate de învăţare pot fi

asumate şi de un număr mai mic de persoane, pentru că nu întotdeauna vom

avea nouă membri în echipă. Totuşi pentru a fi performante, echipele trebuie să

beneficieze de o reprezentare echilibrată a rolurilor. Echipele în care toate cele

nouă roluri descrise de Belbin sunt reprezentate într-o măsură mai mare, vor fi

mai performante decât cele în care acestea nu sunt egal reprezentate.

În oricare din situaţii, este foarte important ca rolurile să nu fie ambigue. Fiecare

trebuie să ştie ce are de făcut. Ambiguitatea tinde să scadă pe măsură ce creşte

timpul petrecut în acest rol (Johns, G., 1998).

Raymond Meredith Belbin consideră că membrii echipei sunt repartizaţi

în roluri specifice pe baza abilităţilor şi competenţelor generale şi nu pe baza

competenţelor de muncă în echipă, foarte rar utilizate. Conform acestei teorii,

„reţeta” echipei de succes include trei tipologii de personalitate ale membrilor

echipei - persoane orientate spre acţiune (organizatorul, stimulatorul,

finalizatorul), persoane orientate spre gândire (evaluatorul, creativul,

specialistul) şi persoane orientate spre social (liantul echipei, coordonatorul,

investigatorul de resurse)

Aplicaţii (pentru tema de control)

Stabileşte ponderea rolurilor asumate corect în ultima saptămână de la locul tău

de muncă. Motivează rolul ales.

Să ne reamintim...

Prin sarcinile pe care le au de realizat, fiecare membru al echipei va avea

anumite roluri în cadrul echipei. Rolurile în echipă pot fi:

- Modelatorul;

- Finalizatorul;

- Coordonatorul;

- Coechipierul;

- Executantul;

- Creativul;

- Specialistul;

- Evaluatorul;

- Investigatorul de resurse.

6

3.5. Distribuirea rolurilor în echipă

Pentru a înţelege cât mai bine aceste roluri, vom realiza o legătură între abilitatea

managerului de distribui rolurile şi caracteristicile personale ale membrilor care

trebuie să îndeplinească aceste roluri în cadrul realizării unui proiect.

Un manager care doreşte ca echipa să fie eficientă, va încerca să

găsească cele mai bune soluţii pentru a plasa oameni potriviţi la locul potrivit.

Pentru a duce la bun sfârşit proiectul, managerul va urmări să coopteze

executantul (implementatorul), adică cel care întotdeauna implementează

deciziile finale ale organizatorilor, având capacităţi practice, fiind perseverent şi

autodisciplinat.

Pentru a alege coordonatorul managerul îşi va îndrepta atenţia spre liderul

informal al echipei; care ghidează şi coordonează membrii, cunoscându-le bine

abilităţile şi competenţele, sunt calmi şi foarte încrezători în propria persoană,

ştiu să trateze şi să aprobe fără prejudecăţi orice merit al membrilor, care sunt

obiectivi şi intervin în momentele critice atunci când echipa are nevoie de

ghidare şi coordonare.

Întotdeauna într-o echipă este nevoie să fie şi un membru confruntativ şi

coercitiv. Acesta va fi formatorul (modelatorul) care adoptă poziţii de lider şi îi

presează pe ceilalţi membri să exceleze în ceea ce fac. Acesta trebuie să fie

directiv şi pregătit oricând să soluţioneze probleme care împiedică performanţa

grupului

În echipa lui, managerul, va avea cu siguranţă grijă să îl aibă şi pe inovator, un

introvertit şi dominant intelectual. El va deveni o sursă a ideilor şi a propunerilor

originale. Fiind imaginativ şi mai inteligent, va câştiga multă atenţie din partea

celorlalţi, dar şi invidii.

Investigatorul de resurse este o persoană care asigură contactul echipei cu

exteriorul, asigurând astfel resursele necesare pentru funcţionarea acesteia. Fiind

extrovertit, entuziast, comunicativ şi interacţionând social foarte bine.

Monitorul/Evaluatorul va fi cel care analizează şi evaluează toate alternativele

unei decizii, astfel încât echipa să fie poziţionată la un nivel cât mai competitiv.

Chiar dacă acest rol poate fi subapreciat, pentru că persoana care îl ocupă este

văzută ca fiind lipsită de emoţii, rece, critică şi demotivantă, cu toate acestea

acest rol este foarte important pentru ca echipa să aibă succes.

Coechipierul/Animatorul va fi ales pentru a facilita funcţionarea echipei.

Managerul îi ca da sarcini în proiect pentru că se pricepe să medieze problemele,

stabileşte şi menţine relaţii sociale, are competenţe specifice de a răspunde

oamenilor şi situaţiilor, promovând spiritul de echipă.

Finisorul (finalizatorul) este cel care se focalizează pe detalii şi pe atingerea

7

scopurilor echipei în timp util, asigurându-se că planurile sunt duse la finalizare;

Managerul ştie că acesta termină întotdeauna ceea ce a început şi că evită să se

implice în probleme pe care nu le poate rezolva.

Managerul trebuie să se asigure că în realizarea proiectului îl are pe specialist.

Acesta asigură cunoştinţe şi abilităţi cu un grad ridicat de specializare, fiind

dedicat echipei. Este orientat către sine şi intervine în discuţii doar când este

vorba despre probleme tehnice.

Managerul va încerca să aibă în echipă, o persoană care prin competenţe şi

atitudini va putea ocupa mai multe roluri. Pentru eficientizarea activităţii, în

distribuirea rolurilor va avea în vedere cunoaşterea competenţelor şi a

atitudinilor membrilor pentru ca aceştia să se identifice repede cu rolul dat sau

asumat.

Exemple

Să ne imaginăm situaţia în care într-o echipă de fotbal toţi cei 11 jucători

îndeplinesc rolul de aparător. În acest caz, echipa va avea un singur punct forte -

defensiva şi cel puţin un punct slab - ofensiva. Cu siguranţă, o astfel de echipă

nu va fi eficientă şi nu-şi va atinge scopul, acela de a marca şi în final a câştiga

partida. Totodata, o bună parte din cei 11 jucători nu-şi vor justifica prezenţa pe

teren.

Să ne reamintim...

Un manager care doreşte ca echipa să fie eficientă, va încerca să găsească cele

mai bune soluţii pentru a plasa oameni potriviţi la locul potrivit.Managerul va

încerca să aibă în echipă, o persoană care prin competenţe şi atitudini va putea

ocupa mai multe roluri.

3.6. Rolurile în echipă

Pentru ca o echipă să fie eficientă nu este de ajuns să existe un lider şi un obiectiv

comun. Lucrul în echipă presupune adesea o varietate de abilităţi şi fiecare dintre

membrii acesteia vine cu abilităţi individuale ce contribuie la realizarea

produsului. În cadrul unei echipe, membrii trebuie să manifeste trăsături diferite de

personalitate, pe baza cărora să îşi asume roluri complementare în echipa din care

fac parte, să-şi completeze unul altuia slăbiciunile sau lipsurile, astfel încât echipa

în ansamblul ei să nu aibă de suferit şi să atingă performanţa aşteptată.

Clarificarea rolurilor rămâne provocarea principală în primele faze de viaţă ale

echipei, alături de conturarea unei identităţi a membrilor echipei ca parte din

aceasta şi acceptarea diferenţelor dintre membrii în sensul acceptării trăsăturilor de

8

personalitate ale celuilalt.

Echipele mature devansează acest impas prin faptul ca reuşesc să-şi clarifice

obiectivul comun, rolurile şi limitele de competenţă, iar prin aceasta echipa

reuşeşte să se autoconducă.

Rolurile pot fi asumate şi de un număr mai mic de persoane, pentru că nu

întotdeauna vom avea nouă membri în echipă. Totuşi pentru a fi performante,

echipele trebuie să beneficieze de o reprezentare echilibrată a rolurilor. Echipele în

care toate cele nouă roluri sunt reprezentate într-o măsură mai mare, vor fi mai

performante decât cele în care acestea nu sunt egal reprezentate.

Exemple

Puteti aplica în cadrul echipei în care lucrați următoarea activitate numită „Turnul

de gumă”. Obiectivul este depistarea corespondenţei dintre rolurile asumate /

percepute şi rolurile reale manifestate într-o situaţie concretă.

Se pun la dispoziţia membrilor echipei următoarelor materiale: un pachet cu gume

de mestecat (sau plastilină), o cutie de chibrituri şi o pungă cu spaghete. În echipe

de câte 9 participanţi, aceştia timp de 10 minute trebuie să construiască un turn cât

mai înalt posibil. Acesta trebuie să aibă stabilitate.

Este necesar să existe observatori pentru a nota fiecare ce rol a adoptat în echipă,

pentru a duce la bun sfârşit sarcina dată.

La sfârşit, se confruntă fişa personală care conţine percepţia proprie şi a celorlalţi

despre rolul pe care ar trebui să-l aibă într-o echipă şi rolul real pe care l-a preluat.

3.7. Rezumat

Unitatea de învăţare 3 a evidențiat importanța rolului fiecaruia în echipă și cum

trebuie să interactionezi pentru a crește eficiența echipei. Se subliniază importanța

managerului în distribuirea rolurilor în echipă și caracteristicile membrilor pentru

asumarea adecvată a rolurilor.

3.8. Test de autoevaluare

a. Găsește câte un corespondent între rolurile lui Belbin și rolurile din echipa în

care lucrezi.

b. Citeşte Eficientizarea activităţii prin asumarea adecvată a rolurilor; indică

cinci cuvinte-cheie pe care le regăseşti în această unitate de învăţare.