1

Un cuplu mitic: Petre Sergescu şi Marya Kasterska

Petre Sergescu (cunoscut pe plan internaţional sub numele de Pierre Sergesco) şi Marya

Kasterska au format un cuplu mitic, din păcate aproape ignorat de cei care se ocupă cu

destinul culturii române.

Ei erau uniţi prin marea lor dragoste, prin pasiunea pentru frumos şi căutarea

permanentă a adevărului. Personalităţile lor erau însă extrem de diferite.

Prima diferenţă era cultura de care erau impregnați: Petre Sergescu (1893-1954) era

român, pe când Marya Kasterska (1893-1969) era poloneză, având şi ascendenţi francezi.

Petre Sergescu a fost un important matematician şi un cunoscut istoric al ştiinţelor. Simpla

listă a articolelor şi cărţilor sale ar umple numeroase pagini. Născut la 3 decembrie 1893 la

Turnu Severin, el a fost animat întreaga sa viaţă de dorinţa de a ajuta România să devină o

ţară europeană avansată. În războiul pentru întregirea României a fost luat ca ostatec de

germani fiind internat în mai multe lagăre, ultimul fiind în Bulgaria. A fost implicat în

mişcarea politică dirijată de Nicolae Iorga şi a fost ales deputat de Sălaj în 1931. România a

rămas pentru totdeauna marea sa iubire, în timpul exilului lui în Franţa depunând multe

eforturi pentru unificarea forţelor culturale româneşti din afara ţării. A fost profesor, din

Conferinţă la Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR), Bucureşti, 3 octombrie 2013.

2

1926, de Geometrie Analitică la Universitatea din Cluj, unde a fundat revista Mathematica şi

a organizat primul congres al matematicienilor români1. A fost ales membru corespondent al

Academiei Române în 1937. Respectat în lumea universitară, în 1945 devine Rector al Şcolii

Politehnice din Bucureşti2. Discursul pe care îl pronunţă în 1930 la Alger, la a 54-a sesiune a

Asociaţiei Franceze pentru Progresul Ştiinţelor, surprinde prin tonalitatea lirică şi chiar

patetică, neconformă stilului său sobru şi reţinut: „Placés au carrefour des routes entre l'Orient

incertain et I'Occident civilisé de l’Europe, les Roumains ont dû lutter durement pendant des

siècles pour garder leur indépendance nationale. Avant le dix-neuvième siècle, ils n'ont pas

pu, en général, penser aux manifestations plus élevées de l'âme : les sciences, les lettres ct les

beaux-arts. Or, à part les influences polonaises en Moldavie, ce sont les Français qui ont

ouvert aux Roumains les portes du temple de la science.”3 Cuvinte premonitorii! Franţa s-a

dovedit a fi, după 1946, terţul iubitor şi conciliator între omul de ştiinţă Petre Sergescu şi

scriitoarea Marya Kasterska, între România şi Polonia.

Petre Sergescu se exilează la Paris, împreună cu soţia sa, în 1946. A fost Secretar

Perpetuu al Academiei Internaţionale de Istoria Ştiinţelor şi Fondator şi Secretar General al

Uniunii Internaţionale a Istoriei Ştiinţelor. A fost, de asemenea, director al revistei « Archives

Internationales d’Histoire des Sciences ». Conferinţele sale la Palais de la Découverte din

Paris, unde a organizat conferinţe lunare asupra istoriei ştiinţei, erau celebre. Guvernul

Francez i-a comandat o monografie « Quelques données importantes dans l’évolution des

mathématiques française » pentru Pavilionul Franţei la Expoziţia Universală de la New York

din 1939. Franţa i-a acordat distincţia de Chevalier de la Légion d’Honneur4. Petre Sergescu

1 Nicolae Both şi Crăciun Iancu, Momente din istoria matematicii clujene, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-

Napoca, 1998. Extrase pot fi găsite la pagina Internet

http://www.cs.ubbcluj.ro/despre-facultate/istoric/momente-din-istoria-facultatii-de-matematica/

A se vedea şi Horia Colan, « Petre Sergescu, historien des sciences ou la fascination de la générosité à travers

quelqus souvenirs », Noesis, nr. 15, 2005-2006, p. 30-31 ; Eufrosina Otlăcan, « Le cinquantenaire de la mort du

premier historien roumain des mathématiques – Pierre Sergescu (1893-1954) », Noesis, nr. 14, 2004, p. 1-6. 2 George Şt. Andone, Istoria matematicii în România, vol. II, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966, p. 378-386.

3 Pierre Sergesco, « Sur les relations scientifiques franco-roumaines », discurs la şedinţa de deschidere, 54

e

session de l’Association Française pour l’Avancement des Sciences, à Alger, édité par l’Association Française

pour l’Avancement des Sciences, Librairie Masson et Cie, Paris, 1930, p. 14-15.

4 Pierre Sergescu (1893-1954), Leiden, E. J. Brill, 1968, prefaţă de Marya Kasterska-Sergescu.

3

a fost motorul colaborării internaţionale în domeniul istoriei ştiinţelor5 şi, în particular, al

colaborării franco-române6.

Reputaţia sa pe plan internaţional şi multiplele sale obligaţii profesionale nu l-au

împiedicat să accepte propunerea regelui Mihai de a conduce Fundaţia Regală Universitară

Carol I, activităţilor căreia li s-a dedicat cu mare abnegaţie. Este interesant de consemnat că

întâlnirea dintre Regele Mihai şi Petre Sergescu a avut loc la Amsterdam, unde Petre Sergescu

participa la un congres de istorie a ştiinţelor. O parte dintre documentele acestei fundaţii, atât

de necesare pentru scrierea unei veritabile istorii a exilului românesc, s-au pierdut. Cele

recuperate au fost publicate de Matei Cazacu în cartea George Ciorănescu şi exilul

românesc7, George Ciorănescu fiind, începând cu 1957, Secretar General al acestei fundaţii.

Pasiunea pentru România s-a împletit armonios cu respectul şi aprecierea Poloniei,

ţara soţiei sale. În 1931, când era Preşedintele de Onoare al celui de al doilea congres al

matematicienilor polonezi la Wilno, a ţinut conferinţa sa în limba poloneză. Nicolae Iorga

avea dreptate când scria despre Petre Sergescu: „Un om foarte cult şi care ştie să scrie, un

matematic care-şi ştie cumpăni gândul şi rostul. A fost legat prin inima sa de o ţară pe care cu

iubire a căutat s-o cunoască. Fără prejudecăţi a mers acolo, a cercetat şi s-a simţit dator să ne

comunice impresiile sale.”8

Fundarea revistei Mathematica de la Cluj a fost inspirată de existenţa prestigioasei

reviste poloneze de matematică, dirijată de Waclav Sierpinski. Petre Sergescu a menţinut un

contact permanent cu ştiinţa poloneză şi a ţinut cursuri şi conferinţe la universităţile din

Lwow, Wilno, Poznan şi Varşovia. El a fost membru corespondent al societăţii Scientarum

Varsoviensis şi membru al Societăţii Istorice şi Literare din Polonia. În semn de recunoaştere

a meritelor sale, autorităţile poloneze l-au decorat cu ordinul Polonia Restituta, în gradul de

Cruce a Comandorului.

5 René Taton, « Pierre Sergescu, Artisan de la collaboration internationale en histoire des sciences », in Pierre

Sergescu (1893-1954), op. cit. , p. 20-29; Alexandre Herlea, « Petre (Pierre) Sergescu (1893-1954), un artisan de la collaboration internationale en histoire des sciences », Bulletin de la Société Française d’Histoire des

Sciences et des Techniques, Paris, nr.35, februarie 1994, p. 14-19. 6 Magda Stavinschi, « René Taton et Pierre Sergescu, une collaboration au bénéfice de l’histoire des sciences »,

conférence au « Colloque en hommage à René Taton (1915-2004) - Pour une histoire professionnelle des

sciences», Paris, 8-10 Juin 2006, Archives internationales d'histoire des sciences, vol. 57, nr.159, 2007, p. 553-

562. 7 George Ciorănescu şi exilul românesc – Documente din arhiva Fundaţiei REgale Universitare Carol I,

Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007, introducere de Matei Cazacu, ediţie de Matei Cazacu şi Chrisula

Ştefănescu. 9 scrisori ale lui Petre Sergescu şi 6 scrisori ale Maryei Kasterska au fost publicate în această carte,

capitolul „Corespondenţă George Ciorănescu – Petre şi Marya Kasterska Sergescu (1949-1964)”, p. 235-250. În

scrisoarea din 31 ianuarie 1963 (p. 246) adresată lui George Ciorănescu, Marya Kasterska evocă vacanţa sa în

Elveţia, în timpul căreia Regele Mihai şi Regina Anna au invitat-o să îi viziteze: „La Reine Anne reste toujours

ausii charmante et vaillante, le Roi n’a pas changé non plus.” Numele lui Petre Sergescu este menţionat în multe

dintre scrisorile lui George Ciorănescu şi în documentele publicate în carte. 8 Petre Sergescu, Scrisori din Varşovia, Editura Ramuri, Craiova, 1925, prefaţă de Nicolae Iorga.

4

La rândul său, Marya Kasterska, născută la Varşovia în 5 februarie 1893 într-o familie

de boieri scăpătaţi, a militat întreaga sa viaţă pentru a face cunoscute, în România şi în Franţa,

istoria Poloniei şi tezaurele culturale ale ţării sale. În tinereţe a fost membră a unui partid

politic anti-rus. În 1914 emigrează în Franţa, cu cinci ani înainte ca Petre Sergescu să

sosească la Paris cu o bursă, pentru a obţine o licenţă în matematică. În 19189 Marya

Kasterska şi-a susţinut teza sa de doctorat Les poètes latins-polonais (jusqu’en 1589)10

la

Facultatea de Litere a Universităţii din Paris, deci cu cinci ani înainte ca Petre Sergescu să îşi

susţină, la Bucureşti, propria sa teză11

. S-a căsătorit la Paris cu Petre Sergescu la 20 iulie

1922, plecând cu el în România, unde a avut o intensă activitate culturală, publicând în multe

ziare şi reviste din ţară. În Franţa, a publicat un mare număr de articole în „Nouvelles

littéraires”, „Fontaine”, „La vie catholique”, „Revue de France”, „Revue mondiale”, „L’art

vivant”, „Historia”, „Les Annales politiques et littéraires”, „La Quinzaine critique”, „La muse

française”, „La Pologne” şi câteva cărţi precum Légendes et contes de Podlachie12

sau Les

Lys d’Anjou en Pologne13

. „Podlachie” din titlul primei cărţi se referă la regiunea Podlesie

din estul Poloniei care i-a fascinat copilăria şi adolescenţa și al cărui nume latin este

Subsylvania, în tulburătoare consonanţă predestinată cu Transilvania.

În acelaşi timp, Marya Kasterska era animată de o mare dragoste pentru România. La

Paris, a militat pentru a face cunoscută literatura română, scriind articole despre Cezar

Petrescu14

, Gib Mihăiescu şi Tudor Arghezi şi a publicat, în 1927, un important studiu „Le

roman roumain d’après guerre”15

. Ea a respectat dorinţa soţului ei de a nu cere naţionalitatea

franceză, pentru a rămâne pe deplin român. Marya Kasterska considera România ca fiind

propria ei ţară. Într-o scrisoare adresată soţului ei, aflată in Colecţiile Speciale ale Bibliotecii

Naţionale a României, Marya face această simplă dar emoţionantă afirmaţie: “Quelque part

que tu sois, quoi que tu fasses, je suis ta femme et ton pays est mon pays, tu le sais”16

.

9 Deci cu cinci ani înainte ca Petre Sergescu să îşi susţină, tot la Paris, propria sa teză.

10 Marya Kasterska, Les poètes latins-polonais (jusqu’en 1589), thèse de Doctorat d’Université, Librairie

Roysseau, 1918. 11

Petre Sergescu, Sur les noyaux symétrisables, teză de doctorat în ştiinţe matematice la Facultatea de Ştiinţe,

Universitatea din Bucureşti, 28 noiembrie 1923, Imprimeria de Stat, Bucureşti, 1924 ; Bul. şt. mat. Soc. rom. şt.

VVVII, ianuarie-iulie 1924, p. 31-54 şi august-decembrie 1924, p. 3-21. Din comisie au făcut parte Gheorghe

Ţiţeica, Traian Lalescu şi David Emmanuel. 12

Marya Kasterska, Légendes et contes de Podlachie, Librairie Ernest Leroux, Paris, 1928, préface de Louis

Artus. 13

Marya Kasterska, Les Lys d’Anjou en Pologne, Maison de la Bonne Presse, 1948. 14

Marya Kasterska, « Cezar Petrescu », La Revue mondiale, Paris, 1 martie 1930. 15

Marya Kasterska, «Le roman roumain d’après guerre», Revue mondiale, Paris, 15 august 1927. 16

Cristina Marinescu, « Marya Kasterska: un exemplu de intelectualitate feminină », Revista Bibliotecii

Naţionale a României, Bucureşti, anul XIV, nr. 1, 2008, p. 58.

5

În 1968, puţină vreme înainte de a muri, Marya Kasterska reuşeşte să publice la o

prestigioasă editură din Olanda o monografie despre soţul ei17

. În mod simbolic, ea semnează

prefaţa cu numele Kasterska-Sergescu, unind astfel numele ei de familie cu numele soţului,

scris în limba română. Ultimele sale cuvinte în prefaţă sunt: „Un fiu demn de Patria sa, un

mare Român.”18

O a doua diferenţă este că Petre Sergescu era un convins creştin ortodox, pe când Marya

Kasterska era o militantă catolică. Părerea Maryei despre ortodoxie nu era prea bună19

. Cu

durere în suflet, ea nu face totuşi presiuni ca soţul ei să facă trecerea la confesiunea catolică şi

acceptă opţiunea sa.

A treia diferenţă constă în faptul că Petre Sergescu era foarte cunoscut, şi în România şi

în Franţa, pe când Marya Kasterska era mai puţin cunoscută. Cu mare modestie, Marya scrie

soţului ei: “Je voudrais être la plus belle, la plus célèbre, la plus séduisante des femmes. Je

voudrais avoir un grand talent. Pour déposer tout cela à tes pieds et pour te dire: tu vois, cela

vaut ton amour. Mais tu es si grand et moi si petite…“20

Marya exagerează totuşi: diferenţa între ei nu este atât de mare. Este suficient să

menţionăm că ea a primit două premii prestigioase. Dacă Premiul d’Aumale al Academiei

Franceze de Ştiinţe, obţinut în1961, raportor fiind Louis de Broglie, îi este acordat pentru

prepararea bibliografiei operei matematice şi de istoria ştiinţelor a lui Petre Sergescu, în

schimb Premiul Valentine de Wolmar al Academiei Franceze i-a fost acordat în 196721

pentru

ansamblul propriei sale opere. Marele scriitor Henry de Montherlant (1895-1972), membru al

Academiei Franceze, îi era bun prieten. Aveau practic aceeaşi vârstă. Marya Kasterska a

publicat un important text introductiv, de peste 30 de pagini, la antologia Henry de

Montherlant, Pages catholiques, pe care a alcătuit-o la Plon, în 194722

. Studiul Maryei

Kasterska nu a trecut deloc neobservat. Pretenţia de a pune eticheta de „catolic” pe un scriitor

atât de rebel şi neînfeudat ca Montherlant era, în sine, un act de maximă îndrăzneală şi chiar

insolent. În scrisoarea pe care Montherlant i-o adresează şi care este publicată în carte,

Montherlant afirmă cu eleganţă: „Écrivant pour tous, sinon pour moi seul, j'accepte qu'on

présente mon œuvre sous divers éclairages, chacun d'eux en isolant tel aspect à l'intention d'un

17

Pierre Sergescu (1893-1954), op. cit. 18

M. Kasterska-Sergescu, « Paroles caractéristiques de Pierre Sergescu », prefaţă la Pierre Sergescu (1893-

1954), op. cit., p. 2. 19

Cristina Marinescu, op. cit., p. 58. 20

Idem. 21

http://www.academie-francaise.fr/prix-valentine-de-wolmar 22

Henry de Montherlant, Pages catholiques, Plon, Paris, 1947, alegere de texte prezentate de Marya Kasterska,

cu o scrisoare a autorului. A se vedea şi M. Kasterska, „Pétrone, Sienkiewicz et Montherlant”, Revue générale

belge nr. 2, 1963, p. 67-89.

6

public particulier. À condition qu'il me soit permis de rappeler que le projecteur peut toujours

être incliné de manière différente, et jusqu'à éclairer la face opposée à la face qu'il éclairait

précédemment.” Cartea provoacă reacţii diverse în mediul cultural francez. De exemplu,

Manuel de Diéguez scrie în “Paroles françaises” : « En ce moment, j'ai entre les mains le

choix de pages catholiques extraites de l'oeuvre de Montherlant. Mme Kasterska, dans sa

préface, veut prouver que l'auteur a la foi, toute la foi. « Je plaide non coupable », écrit-elle

[…] Montherlant, voyant cet amoncellement, le déplace avec un humour où une pointe de

dédain se mêle au sourire […] Tous les personnages de Montherlant se justifient et s'éclairent

par une certaine exigence de sainteté. »23

Iar Louis Barjon se dezlănţuie furios în revista “

Etudes”: “Et que ces « pages catholiques » arrivent donc bien à propos ! De quoi faire oublier

tant de bénins blasphèmes […] Il ne manquera point de bonnes âmes pour affirmer d’autant

plus résolument : « Montherlant a toujours eu la foi » que lui-même le niera davantage.

Témoin celle qui, en nous présentant ces pages, n’a d’autres yeux pour son héros que ceux de

Thérèse Pantevin pour Costals. « Pitié » pour Marya Kasterska!”24

.

A patra şi ultimă diferenţă pe care doresc să o subliniez constă în faptul că Petre

Sergescu venea din domeniul ştiinţelor exacte, pe când Marya Kasterska venea din cel al

literaturii. Această diferenţă era, de fapt, o puternică punte de legătură şi armonie între ei.

Petre Sergescu era violonist şi tenor. Student fiind la Bucureşti, la Facultatea de Matematică, a

urmat simultan cursurile Facultăţii de Filosofie şi ale Conservatorului de Muzică. Pasiunea sa

pentru Leonardo da Vinci25

este, în sine, elocventă. Petre Sergescu i-a cerut cunoscutului

desenator Janusz Berszten Tlomakowski să conceapă, pentru el, un ex-libris care să reunească

pasiunea sa pentru matematică, muzică şi artă26

. Rezultatul este magnific (a se vedea figura

alăturată). Superbul cap de femeie, sprijinit pe o partitură muzicală şi o formulă matematică,

pare desprins dintr-o pânză a lui Botticelli.

23

Manuel de Diéguez, « Visages de Montherlant », Paroles françaises, Paris, 6 martie 1948. 24

Louis Barjon, « Henry de Montherlant – Pages catholiques », Etudes, Paris, janvier 1948, p. 271-272. Pierre

Costals, un scriitor libertin, este personajul central din romanul Les jeunes filles de Henry Montherlant (Grasset,

Paris, 1936). În acelaşi roman, Thérèse Poitevin (care îşi semnează scrisorile către Costals sub numele « Marie

Paradis »), fiică de ţărani bogaţi, este o adolescentă mistică, ezitând de a deveni călugăriţă, care este animată

simultan de pasiunea pentru Costals şi dragostea sa pentru Iisus. Cuvintele “« Pitié » pour Marya Kasterska!” fac aluzie la al doilea volum din seria Les jeunes filles : Pitié pour les femmes (Grasset, 1936). Într-o secţiune din

Pages catholiques, Marya Kastreska include scrisorile lui Piere Costals adresate Thérèsei Poitevin. Louis Barjon

sugerează deci că Thérèse Poitevin (Marie Paradis) este, de fapt, Marya Kasterska, ceea ce constituie o ipoteză

plauzibilă. 25

Pierre Sergesco, « Léonard de Vinci et la science », Cahiers du Sud, Marseille, nr. 313, p. 361-369. 26

Jacques Tony, « Janusz Berszten Tlomakowski – Dessinateur polonais d’ex-libris, timbres et vignettes »,

L’Ex-libris, Paris, 2e trimestre 1930, p. 74-75.

7

Petre Sergescu şi Marya Kasterska au animat împreună salonul cultural care avea loc la

reşedinţa cuplului din Cartierul Latin, unde se întâlneau, în fiecare sâmbătă seara, cunoscute

personalităţi ale vieţii culturale pariziene, precum Henry de Montherlant, Mircea Eliade,

matematicienii francezi Paul Montel şi Emile Borel, dar, de asemenea, tineri refugiaţi români

şi polonezi.

Trebuie remarcat că Mircea Eliade era prieten cu Petre Sergescu şi îi împărtăşea

îngrijorarea privind comunitatea română din exil. Într-o scrisoare din 25 octombrie 1951,

Mircea Eliade îi spune: „ […] aş vrea să vă mărturisesc, stimate D-le Sergescu, marea mea

tristeţe şi deznădejdea mea de a asista ne putincios la fărâmiţarea energiilor noastre creatoare

pentru motive care nu izbutesc să le înţeleg. Apreciez cu atât mai mult sforţările D-voastră

pentru unitatea culturală cu cât, pe măsura puterilor mele, am încercat să contribui şi eu la

această unitate.”27

Mircea Eliade venea des în apartamentul din 7 rue Daubenton la Paris,

unde locuiau Petre Sergescu şi Marya Kasterska şi care a devenit, cu timpul, un loc central al

exilului românesc.

Pe faţada apartamentului poate fi astăzi contemplată o placă de marmoră, pusă la 2

februarie 1978 din iniţiativa lui Petre Mircea Cârjeu28

, cu inscripţia: Pierre Sergesco /

mathématicien, historien des sciences / 1893-1954 / Marya Kasterska Sergesco / femme des

lettres / 1894-1969 / ont habité cette maison/. Cum plăcile puse pe clădirile Parisului, în

27

Mircea Eliade, Europa, Asia, America… Corespondenţă R-Z, Humanitas, Bucureşti, 2004, îngrijirea ediţiei şi

indice de Mircea Handoca, p. 143. 28

Dan Simonescu, « Bibliothèque roumaine Pierre Sergesco-Marya Kasterska », Biblioteca şi cercetarea,

Bucureşti, vol. 6, 1982, p. 343-353.

8

onoarea românilor sau polonezilor, sunt foarte puţine, acest fapt nu trebuie ignorat şi merită a

fi apreciat la justa sa valoare.

În 1961 Marya Kasterska a fundat Biblioteca Română având sediul chiar în

apartamentul său, iar la 7 decembrie 1969, la decesul Maryei Kasterska, ea a luat numele de

„Bibliothèque Roumaine Pierre Sergesco-Marya Kasterska”. Ulterior, biblioteca a fost

transferată la 39 rue Lhomond, directorul fiind Petre Mircea Cârjeu, care, in colaborare cu

documentarista Eugenia Nussbaum, a făcut mult pentru a păstra memoria operei celor doi

soţi şi pentru a spori fondurile acestei biblioteci29

. De altfel, Petre Mircea Cârjeu a semnat, în

colaborare cu Marya Kasterska, un studiu asupra familiei Haşdeu, studiu publicat la doi ani

după moartea Maryei Kasterska30

Actualmente, această bibliotecă a dispărut dar ea este încă vie în memoria celor care au

vizitat-o31

. Fondurile bibliotecii au fost transferate la Bibliothèque de Documentation

Internationale Contemporaine (BDIC), care a luat în posesie fondurile constituite de Nicolae

Iorga, Cezar Petrescu, Elena Văcărescu, Nicolae Herescu, Petre Sergescu şi Maria Kasterska,

precum şi arhiva lui Léon Thévenin, corespondentul ziarului francez „Le Temps” în România.

În particular, colecţia Maryei Kasterska este extrem de bogată. Ea conţine publicaţiile sale în

România, Polonia şi Franţa, însumând 1430 studii şi articole. De mare importanţă pe planul

istoriei literare sunt cele 253 de scrisori adresate Maryei Kasterska de către Henry de

Montherlant32

. Tot acest tezaur se află acum la BDIC dar, până la această dată, el nu fost

explorat şi făcut cunoscut publicului33

. Urgia istoriei...

Un alt tezaur se află în România, la Biblioteca Naţională: 239 de scrisori adresate de

Maria Kasterska lui Petre Sergescu, în perioada 1921-193434

. Nici acest fond nu a fost încă

explorat.

Institutul Cultural Român ar putea face un act cultural de mare impact pentru şi pentru

cultura română şi pentru relaţiile franco – româno – poloneze, editând corespondenţa Maryei

Kasterska cu Henry de Montherlant şi Petre Sergescu, totalizând 492 de scrisori. Vom fi oare

auziți? Recenta publicare a culegerii de texte ale Maryei Kasterska la Editura Aius din

29

Idem. 30

P. M. Carjeu et Marya Kasterska, « Une étrange famille littéraire : les Haşdeu », Etudes Slaves et Est-

Européennes, vol. XVI, 1971, p. 90-104, Presses de l’Université de Laval. 31

Solomon Marcus, Academica, Bucureşti, nr. 5(41), 1994, p. 14. 32

Dan Simonescu, op. cit., p. 344. 33

Rodica Paléologue, « La place et le rôle du livre roumain dans les bibliothèques françaises », in Lucrările

simpozionului internaţional « Cartea, România, Europa », ediţia I – 500 de ani de la prima carte tipărită pe

teritoriul României, Biblioteca Metropolitană Bucureşti, Editura Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2009, p. 76-

89. 34

Colecţiile speciale BNR, secţia manuscrise, ms. 33759-34000. A vedea Cristina Marinescu, op. cit., p. 58.

9

Craiova35

, precum şi organizarea, în mai – iulie 2013, a expoziţiei « Marya Kasterska – Petre

Sergescu : interferenţe intelectuale polono-române » la Muzeul Universităţii Babeş-Bolyai din

Cluj-Napoca36

, sunt un bun început de drum.

Maria Kasterska a înscris pe piatra mormântului lui Petre Sergescu de la cimitirul

polonez din Montmorency (în nordul Parisului) una dintre frazele lui favorite : « J’ai ce que

j’ai donné ». Ea ar fi putut spune despre ea însăşi aceeaşi frază : « Am ceea ce am dat ». Maria

Kasterska a dat mult şi Poloniei şi României şi Franţei. Rămâne ca noi să recunoaştem acest

nobil dar.

Basarab Nicolescu

35

Marya Kasterska, Confluenţe spirituale româno-franco-poloneze, Aius, Craiova, 2010, culegere alcătuită de

Marin Diaconu şi Virginia Marinescu. 36

« Marya Kasterska – Petre Sergescu : interferenţe intelectuale polono-române », Expoziţie organizată de Ana-

Maria Stan la Muzeul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, 20 mai – 31 iulie 2013.