Dragi vizitatori al site-lui nostru,Vă invităm să vizitaţi cele mai frumoase

monumente naturale de pe tărîmurile raionului Glodeni. Zona reprezintă un

adevărat tezaur naţional, în care natura şi cultura se îmbină armonios şi formează

un patrimoniu comun al generaţiilor prezente şi mai ales viitoare. Este foarte

important ca întreaga bogăţie existentă de pe teritoriul raionului Glodeni să nu fie

degradată sau distrusă, ci păstrată, protejată şi administrată ecologic, pe principiile

dezvoltării durabile, în folosul raionului Glodeni şi a întregii Republici. Astfel ,

Vă recomandăm să străbateţi următorul traseu turistic sugerat de noi, care Vă v-a

ajuta să găsiţi mai uşor perlele şi farmecul acestor locuri indescriptibile.

”Cheile Buteşti” – o poveste în piatră a vieţii pe pămînt.

La sud – est de satul Buteşti, pe o suprafaţă de 110 ha, rîuleţul Camenca sapă un defileu

pitoresc prin şirul de toltre. Între ele, se remarcă „ Uriaşul” cu lungimea de peste 2000 metri, lat

de 125 metri şi înalt de 40 de metri. Înconjurat din trei părţi de Camenca şi de afluientul său,

Cămencuţa, corpul recifului de la Buteşti este calcaros, fiind format din schelete de corali,

moluşte, litotaninii, alge marine.

Stînca este străpunsă de grote şi peşteri care au servit drept adăpost pentru animale în

perioada glaciară şi pentru om în perioada preistorică. În ele au fost depistate rămăşiţe fosile de

urşi de cavernă, tigri, lei, rinoceri, mamuţi şi zimbri, iar în unele - şi vestigii ale culturii

paleolitice. Din interior grota Buteşti are aspectul unor ochi de uriaş...;

(Stînca Mare)

„Stînca Mare” este cel mai sudic recif reprezentativ din Brîul coralier al Prutului de

Mijloc. Este situat la sud de satul Cobani, avînd o lungime de peste o mie de metri, lăţimea de o

sută de metri şi înălţimea relativă de 40 de metrei.

„Suta de Movile„ - localizată între localităţile Branişte şi Cobani (r-nul Glodeni -

Rîşcani), care, reprezintă o porţiune a teraselor rîului Prut. Prima atestare documentară a acestui

peizaj o găsim în anul 1716, în cunoscuta lucrare Descrierea Moldovei, a lui Dimitrie Cantemir,

care îl numeşte „Centum monticulli”. ” Suta de Movile „ reprezintă un relief accidentat cu peste

3500 de movile, care rămîn deocamdată o enigmă. Mormanele de pămînt sunt de diferite forme

şi dimensiuni, fiind aşezate într-o ordine stranie faţă de obişnuitul hazard al naturii. Această

ordonare a movilelor a născut o mulţime de legende care fac trimitere la civilizaţii demult apuse.

(Movila Ţiganului)

Cea mai mare Movilă este „ Movila Ţiganului”, ce are o înălţime de peste 30 de metri.

Teritoriul dintre movile este completat de zeci de lacuri pitoreşti, izvoare cu apă cristalină. În

genere teritoriul reprezintă un peizaj selenar, acoperit cu vegetaţie bogată de stepă.

Rezervaţia “Pădurea Domnească”

Rezervaţia “Pădurea Domnească”, cu o suprafaţă de 6032 ha, dintre care 3054 ha sunt

păduri. Rezervaţia a fost fondată în anul 1993 şi are menirea de a proteja una dintre cele mai

valoroase şi bătrîne păduri de luncă din Europa. Administrator al acestui spaţiu unic, amplasat în

zona localităţilor Cobani, Balatina, Bisericani, Cuhneşti, Moara-Domnească, raionul Glodeni şi

Chetriş, Călineşti, Hînceşti, Drujineni şi Pruteni raionul Făleşti este Agenţia de Stat pentru

Silvicultură“Moldsilva”.

Rezervaţia

găzduieşte arboretele de

stejar, de plop alb, salcie, plop

negru, se întîlnesc, de

asemenea, răchitişuri,

sectoare de plop

tremurător, gorun, alun, păducel, clocotici, sînger, viţa-de-vie sălbatică, liane si altele. În

învelişul ierbos predomină piciorul caprei, lăcrimioarele. Primăvara domină viorelele, brebeneii,

toporaşii, floarea vîntului. Aici pot fi întîlnite deasemenea plante rare ca ghiocelul alb, angelica,

laleaua pestriţă.

(Barza neagră) (Vesparul)

În Rezervaţie se întîlnesc în total 159 de specii de păsări, dintre care numai 52 sînt

migratoare, iar 107 sînt sedentare. În rezervaţia „Pădurea Domnească” sunt şi păsări obişnuite

precum cinteza, privighetoarea şi cioara. Rezervaţia are un rol important şi pentru că aici e

arealul unor asemenea specii rare precum (barza neagră, viesparul, acvila, bîtlanul galben,

lebăda, egreta mare, lopătarul etc.).

Au supraveţuit în limitele rezervaţiei şi elemente faunistice rare ca cerbul nobil, vidra,

pisica sălbatică, jderul de pădure, jderul de piatră, nevăstuica, broasca ţestoasă de baltă, …

(pisica sălbatică) (Jderul de piatră)

Lacul relict „La Fontal” este o adevărată

perlă acvatică în coroana Prutului, cu suprafaţa de

peste 23 ha. Specificul său constă în faptul că este

alimentat de cîteva izvoare ascendente, rare în

Moldova, a căror apă are un grad mare de

mineralizare. În prezent, aproximativ 85% din

suprafaţa lacului este acoperită de vegetaţie acvactică, stufăriş, păpuriş şi reprezintă un loc ideal

pentru dezvoltarea amfibienilor, reptilelor, păsărilor de baltă şi a mamiferelor acvatice;

„Ţara Bîtlanilor” o colonie unicală de peste 1000 de exemplare de păsări de baltă care

cuibăresc pe stejari;

„Stejarii seculari”- Cronicarii verzi a istoriei noastre, care se află pe teritoriul

Rezervaţiei , în apropierea satului Moara Domnească. Reprezintă cîteva parcele cu o suprafaţă

totală de 108 ha cu stejari seculari, ce depăşesc vîrsta de 200-250 de ani, unii dintre ei atingînd şi

recordul de 30-35 de metri. Nicăieri în Moldova nu poate fi întîlnită o asemenea grupare de

arbori seculari, care ne mărturisesc elocvent istoria naturii acestui meleag şi faima de odinioară a

pădurilor noastre.

Neapărat ar trebui să vizitaţi zimbrăria, care se află pe teritoriul rezervaţiei ,,Pădurea

Domnească,, în apropierea satului Moara Domnească, unicul loc din R. Moldova, unde puteţi

admira zimbrul.

Zimbrăria reprezintă un ocol cu suprafaţa de 32 de ha. La moment sunt cinci zimbri, care

reprezintă o superbă atracţie turistică. Zimbrul a fost adus în R. Moldova pe 19 august 2005 în

baza unui acord interstatal cu Polonia.

(ţarcul de la Zimbrăria Padurea Domnească)

În raţia zimbrului intră circa 131 specii de plante şi 27 specii de arbori şi arbuşti.

Gîndindu-ne la viitor, putem spune că suprafaţa masivului forestier al rezervaţiei ar putea găzdui

o micropopulaţie de 15–17 zimbri;

Zimbrul (Bisonus Bonasus) - este unica specie de animale sălbatice (din subfamilia

bovinale) care, au supraveţuit pînă în prezent.

În istoria neamului nostrum acest animal puternic şi magnific personifică forţa naturii,

care avea o importanţă tradiţională de cult, era un simbol al pămînturilor natale.

Zimbrul este cel mai masiv animal sălbatic din Europa. Are o înălţime la umeri de pînă la

1,85 metri, greutatea masculilor maturi variază între 440 şi 920 kg, ajungînd cîte odată pînă la

1200 kg. Femelele sunt mai mici (320-640 kg).

Corpul zimbrului European este acoperit cu o blană gri-maro.

Partea din faţă a corpului este acoperită cu un păr lung, care formează aşa numita barbă,

în partea de jos. Părul din spate este scurt.

Zimbrii de ambele sexe au cîte o pereche de coarne localizate sus pe cap, dar capetele

acestora sunt aduse în interior mai mult în cazul femelelor adulte, decît în cel al masculilor. La

naştere puii au păr de culoare roşietică şi au o greutate între 16 şi 35 de kg. Limita de vîrstă este

considerată de 20 de ani.

Rumegătoare fiind, zimbrii sunt adaptaţi să utilizeze drept hrană o mare diversitate de

plante. Camera stomacală, numită rumen poate avea o capacitate de peste 100 l, iar, datorită

procesului constant de fermentaţie este necesară reaprovizionarea continuă cu hrană.

Aceasta se reflectă în ritmul activităţii zilnice a animalelor.

Zimbrii se hrănesc intens înainte de răsăritul soarelui, pentru a umple rapid cele patru

camere stomacale, după pauza din timpul nopţii. Apoi se odihnesc si rumegă hrana. Cum acest

ciclu este repetat de câteva ori pe zi, hrănirea ocupă aprox. 50 - 80% din timpul zimbrilor, între

răsăritul şi apusul soarelui.

Intensitatea alimentării depinde de sezon. Primăvara devreme zimbrii caută intens hrană

pentru a compensa cantitate şi calitatea hranei din timpul iernii. Din fericire, acest lucru este

favorizat de apariţia vegetaţiei tinere şi hrănitoare, iar numărul insectelor dăunătoare este încă

scăzut.

Poate fi consumat un număr foarte mare de specii de plante, deşi în dieta unui zimbru

intră 10-20 de specii uşor de găsit. În cea mai mare parte se hrănesc cu plantele ce acoperă solul

pădurii, în timp ce hrana de origine lemnoasă nu reprezintă decât un supliment.

Totuşi, nu poate trăi decât în păduri care să-i asigure hrana din abundenţă, în diferite

anotimpuri. Zimbrii pot fi întâlniţi în pădurile de pin si molid pline de plante ce acoperă solul, în

păduri mixte de conifere şi foioase, în păduri de foioase ca şi în păduri umede cum sunt pădurile

mlăştinoase de anin negru. Obiceiurile alimentare se pot schimba în funcţie de condiţiile de

mediu, zimbrii fiind dispuşi să utilizeze pajiştile (fânetele) sau zonele de pădure defrişate.

Cirezile care colindă în căutarea hranei sunt conduse de femele experimentate si nu stau

mult într-un singur loc. Urmele lăsate în vegetaţia ce acoperă solul sunt greu de detectat, chiar

dacă pe acolo a trecut o cireadă de 10-20 de indivizi.

Prezenţa zimbrilor, deci, nu afectează cu nimic reînnoirea resurselor de plante ale

mediului.

Sperăm că, în rezultatul eforturilor comune ale oamenilor de ştiinţă, ale specialiştilor din

producere şi ale comunităţilor locale, zimbrul nostru legendar se va întoarce în codrii Moldovei.

În raionul Glodeni o atenţie deosebită se acordă ocrotirii patrimoniului cultural şi

natural al neamului. Conform Registrelor monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat,

sînt înscrise circa 300 de monumente de categorie naţională şi locală. Din ele fac parte: aşezări şi

staţiuni arheologice de vîrstă paleolit, neolit, eneolit, epoca bronzului, biserici din lemn din

localităţile Bisericani, Balatina, Iabloana, Limbenii Vechi, Cobani, Fundurii Vechi şi alte zeci de

lăcaşe ridicate din piatră, monumente ale gloriei ostrăşeşti, conacurile Buznea şi Ponsă din

Ciuciulea şi Glodeni etc.

Localitatea Bisericani, atestată documentar la 18 martie 1657, este situată în partea de

Vest, la 24 km de centrul raţional. Biserica Sfîntul Nicolai din cimitirul satului este

construită în sec. XVIII, în formă de corabie, initial acoperită cu şindrilă şi lipită cu lut.

Două cruci lucrate în metal se află deasupra acoperişului. Intrarea se face printr-un portic

adăugat. Iconostasul de lemn avea frumoase icoane zugrăvite şi purta însemnarea “1859

octombrie 06”

Localitatea Limbenii Vechi. Biserica din lemn, a cărei constructie a fost finisată în anul

1743. Monument de categorie naţională.

Localitatea Balatina, atestată documentar la 19 iunie 1429, este situate în partea de Vest a

raionului , la 18 km de Glodeni.

Biserica de lemn “Intrarea Maicii Domnului” a fost construită în anul 1837 şi finisată un

an mai tîrziu, la care era preot Vasile Scaleţchi. Biserica are forma unei corăbii. Intrarea se face

prin partea de amiază, pe scări. Clopotniţa se află pe nartex. La intrare, deasupra uşii, este

inscripţionat “Cu vrerea lui Mihai Ivanovici Bodarev, 1849”. Monument de categorie naţională.