Caracterizare generală a raionului Ungheni

Raionul Ungheni are o poziţie economico-geografică favorabilă, prin faptul că este situat

în partea central-vestică a republicii, la intersecţia multor căi de comunicaţie de importanţă

naţională şi internaţională.(Anexa.1.) Suprafaţa raionului este de 1083 km² cu un număr de

populaţie de 110,72 mii locuitori la începutul anului 2011.

În raion sunt 74 aşezări omeneşti, inclusiv: urbane – 2, şi 72 sate unde 31 în comune,

localităţi din componenţa oraşelor – 1, localităţi din componenţa satelor ( comunelor ) – 40.

(Anexa.2.) Oraşul Ungheni este şi centru raional. Raionul Ungheni este situat în partea central-

vestică a Republicii Moldova şi se învecinează cu următoarele raioane administrative: la Nord cu

raionul Făleşti şi Sângerei, la Vest pe o distanţă mare cu judeţul Iaşi din România, la Est cu

Teleneşti şi Călăraşi şi la Sud cu raionul Nisporeni. Dispune de o reţea relativ densă de căi de

comunicaţii.(Anexa.3.) Teritoriul este traversat de magistrale feroviare Chişinău – Ungheni cu

prelungire internaţională în România şi Chişinău – Ocniţa şi câteva autostrăzi, cea mai

importantă fiind Chişinău – Ungheni, cu prelungire în România.

O particularitate deosebit de avantajoasă a poziţiei geografice a raionului Ungheni este

vecinătatea cu un stat membru al Uniunii Europene. Distanţa până la capitala ţării-oraşul

Chişinău este de 107 km.

2 Particularitatile cadrului natural si problemele ecologice

Cadrul natural al raionului este destul de variat şi se caracterizează printr-un relief deluros şi cu

un grad înalt de fragmentare, cu altitudini de 150 - 250 m, care este fragmentat de văi şi

hârtoape. Pe pantele mai abrupte se manifestă procesele de eroziune şi de alunecări de teren.

Înălţimea neînsemnată şi relieful de podiş au favorizat formarea pe acest teritoriu a unei clime

specifice. Climatul pe teritoriul raionului Ungheni este temperat–continental de tranziţie cu ierni

reci şi veri călduroase. Radiaţia solară totală variază între 112-114 kcal / cm² pe an.

Temperaturile medii C° : anuale + 9.3, în ianuarie – 4, în iulie + 21. Cantitatea de precipitaţii

medie nu depăşeşte 500- 550 mm pe an.

Teritoriul raionului este traversat de râul Bîc, care aparţine bazinului râului Nistru şi se

varsă în Marea Neagră. Principalele surse de alimentare a râurilor sunt cele pluviale şi nivale;

apele subterane având un rol secundar în alimentarea râurilor. Regimul hidrologic al râurilor de

pe teritoriul raionului reflectă în linii generale particularităţile climatice ale raionului, de aceea el

are un caracter sezonier. Însă cu toate că legătura reciprocă dintre alimentarea râurilor şi

precipitaţiile atmosferice este mare debitul anual nu repetă repartizarea anuală a cantităţii de

precipitaţii. Vara în lunile iunie şi iulie în perioada când cad cele mai puţine ploi nivelul apei în

râurile mici e mai scăzut decât primăvara. Nivelurile cele mai ridicate şi debiturile mai mari de

apă se observă primăvara în vremea topirii zăpezii. Vara nivelul apei scade brusc, deoarece se

intensifică evaporarea şi o mare cantitate de apă se foloseşte pentru irigare.

Iarna, de obicei în a doua jumătate a lunii decembrie râurile îngheaţă doar pe o perioadă

scurtă de 1 - 2.5 luni. La sfârşitul lunii februarie începutul lunii martie râurile se dezgheaţă şi au

loc revărsările de primăvară care însă sunt neînsemnate şi de scurtă durată.

Condiţiile pedoclimatice şi formele de relief ale raionului favorizează dezvoltarea unei

agriculturi multiramurale. Un rol important în dezvoltarea acestei ramuri îi revine totodată

factorului economic, adică cerinţele mari ale pieţei în producţia agroalimentară, care se datorează

prezenţei oraşului Chişinău. Ramurile de bază ale agriculturii sunt: viticultura, pomicultura, un

rol mai mic îi revine culturii cerealelor, a plantelor tehnice şi legumicole.

Cel mai mare oraş din cadrul raionului este oraşul Ungheni, care are 33,01 mii locuitori.

Aici funcţionează o întreprindere de producere a materialelor de construcţie, o fabrică de pâine, o

fabrică de covoare şi alte unităţi industriale. În oraş activează câteva licee şi gimnazii, un spital

etc.

Condiţiile de climă şi structura geologică determină formarea diferitelor tipuri de soluri.

Cele mai răspândite soluri de pe teritoriul raionului sunt cernoziomurile levigate, cernoziomurile

obişnuite, cenuşii de pădure, brune de pădure, cenuşii-închise de pădure. Aceste tipuri de soluri

sunt cele mai fertile şi s-au format pe terenurile cu un bogat covor de diverse ierburi, ceea ce a

contribuit la formarea unor cantităţi mai mari de humus. O răspândire mai limitată în cadrul

raionului o au solurile aluviale de fâneaţă şi stratificate slab salinizate.

Sub influenţa activităţii antropice este săracă lumea animală şi vegetaţia naturală, care s-a

păstrat mai mult în regiunile luate sub ocrotire. Gradul de împădurire al regiunii este de circa

12,8 % , ceea ce face ca raionul Ungheni să înregistreze unul dintre cel mai înalt grad de

împădurire din republică. Graţie acestui fapt resursele forestiere sunt luate sub protecţia statului.

Istoria geologică a teritoriului raionului a condiţionat formarea în subsolul lui a

substanţelor minerale utile ca: materiale de construcţie şi diverse materii prime pentru diferite

ramuri ale industriei ( nisip, pietriş, prundiş, argile löessoidale ). În general raionul Ungheni este

slab asigurat cu resurse minerale utile, cele mai răspândite fiind argila şi nisipul. Aceste resurse

minerale cel mai des sunt folosite în industria locală.

4 Populatia

În evoluţia şi caracteristicile fenomenelor umane o atenţie deosebită se acordă raporturilor

dintre parametri principali ai populaţiei raionului – dinamica şi repartiţia populaţiei, structura şi

mobilitatea ei, precum şi peisajele antropice ( transformate în rezultatul activităţii umane ).

Procesele demografice se află în strânsă legătură cu nivelul dezvoltării forţelor de

producţie ale societăţii. Din această cauză se consideră că datele mişcării naturale ale populaţiei

sunt indicatori importanţi ai modului de viaţă şi stării societăţii.

Numărul locuitorilor condiţionează atât producţia materială cât şi consumul acestuia, de

aceea cercetarea evoluţiei numerice a populaţiei unei unităţi administrativ teritoriale este

deosebit de necesară pentru prognozele sociale şi economice.

Numărul populaţiei acestui teritoriu a suferit schimbări considerabile pe parcursul secolului

trecut. Variaţia numărului populaţiei este o consecinţă a transformărilor sociale, economice şi

politice, care îşi lasă amprenta asupra evoluţiei numerice a populaţiei. Odată cu oscilaţia

numărului au loc şi ample modificări în structura populaţiei.

Ţinând cont de faptul că Centrul de Statistică din raion dispune de datele numărului de

locuitori, menţionăm că începând cu anul 1989 populaţia totală a raionului constituia 124,5 mii

persoane. Din cauza unor factori sociali, economici şi politici condiţionaţi de perioada de

tranziţie prin care trece Republica Moldova şi care au un impact negativ asupra dezvoltării

societăţii, se înregistrează valori mai scăzute a numărului populaţiei, ajungând în anul 2011 la

cifra de 110,7 mii persoane. Deci, numărul de locuitori ai raionului din anul 1989 până în anul

2011 a suferit unele schimbări însemnate. ( Tab.2 ).

Tab.2. Dinamica populaţiei raionului Ungheni ( total şi pe medii în mii locuitori ).

Anii 1997 1999 2001 2003 2005 2007 2009 2011

PopulaţiaTotală

120,7 121,3 121,2 120,8 110,8 110,7 110,7 110,7

Populaţiarurală

77,2 78,1 78,0 77,9 75,1 75 74,9 75,3

Populaţia urbană

43,5 43,2 43,2 42,9 35,7 35,7 35,8 35,5

Populaţia or.Ungheni

40,5 40,4 40,5 40,8 32,7 32,7 32,8 33

Anul 2003-2004 este marcat printr-o diminuare constantă a indicilor numărului populaţiei.

Perioada de instabilitate îşi spune cuvântul, populaţia totală a raionului modificându-se

descendent până la 110,7 mii de locuitori în anul 2007. În perioada anilor 1997 - 2000 numărul

populaţiei a crescut de la 120,7 mii locuitori până la 121,3 mii locuitori, apropiindu-se puţin de

cifra anului 1989. Anul 2001 reprezintă un început de criză demografică ( 121,2 mii locuitori ),

care durează şi până în prezent ( 110,7 mii locuitori la 01.01.2011 ) , numărul populaţiei fiind în

descreştere, din cauza reducerii substanţiale a sporului natural, precum şi ca urmare a soldului

negativ al migraţiei. Deasemenea, menţionăm că migraţia externă a populaţiei din raion a avut

loc în ultimele două decenii, cauzând un sold negativ şi astfel a contribuit la reducerea ritmurilor

de creştere numerică a populaţiei. Astfel, populaţia regiunii la 1 ianuarie 2011 era cu 110,7 mii

locuitori mai mică decât în anul 1997.

Această scădere a numărului populaţiei este o consecinţă a crizei economice prin care trece

întreaga economie a republicii şi, mai ales, cea a raionului, care la rândul ei provoacă scăderea

nivelului de trai a populaţiei, reducerea numărului de locuri de muncă, determină salarizarea

proastă, care declanşează migraţiile externe.

Valorile maxime ale creşterii numerice a populaţiei rurale a raionului în perioada 1997 –

2011 au fost semnalate în anii 1999 - 2000 când s-a atins cifra de 76,8 mii locuitori, iar valorile

minime în aceeaşi perioadă sunt atribuite anului 2011 cu 75,2 mii locuitori care îşi lasă amprenta

pînă în prezent. În ceilalţi ani observăm o oscilaţie a dinamicii populaţiei între cele două

extreme. În ceea ce priveşte dinamica populaţiei în mediul urban constatăm că anul 1997 a atins

cota maximă de 43,5 mii locuitori, iar minima de 35,5 mii locuitori a fost înregistrată în anul

2011. Astfel, datele avute la dispoziţie ne permit să concluzionăm că există deosebiri esenţiale în

evoluţia numărului populaţiei în mediul urban şi cel rural.

Migraţia determină în mare măsură amplasarea, reproducerea şi structura populaţiei,

resursele de forţă de muncă ş.a. În literatura geografică se deosebesc mai multe tipuri de

migraţiune a populaţiei. Astfel, după durată se deosebesc trei tipuri de migraţiune:

a)deplasări definitive ale populaţiei (migraţiunea staţionară), când populaţia îşi schimbă locul

de trai şi respectiv locul de muncă;

b)deplasări sezoniere (pe un anumit termen), fără a-şi schimba locul permanent de trai;

c)deplasări zilnice (migraţiune pendulară), care se deosebesc prin aceea că persoanele

locuiesc într-o localitate, dar activează în alta, săvârşind astfel o deplasare permanentă de

la locul de trai spre locul de muncă.

Populaţia raionului cercetat se caracterizează printr-o mobilitate teritorială medie, cauzele

căreia sunt la momentul actual în primul rând de ordin economic. Deplasările au loc atât în

interiorul raionului şi republicii cât şi peste hotarele lor. În cadrul raionului şi republicii

migraţiile de obicei au loc dintr-o localitate în alta sau din mediul rural în cel urban şi invers.

Migraţia fiind unul dintre procesele sociale complexe este condiţionată de formarea economică a

teritoriului, redistribuirea forţei de muncă, reglarea în interiorul ramurilor a cadrelor de

muncitori, de ritmul urbanizării etc.

Din punct de vedere al spaţiului geografic în care se desfăşoară procesele migraţioniste se

deosebesc: migraţii interne (în cadrul ţării) şi externe (interstatale). În dependenţă de factorii

istorici, economici, geografici, aceste forme de migraţiune se manifestă în mod diferit de la o

localitate la alta. Întrucât fluxul de migraţie din mediul rural antrenează în procesul migraţional

cu preponderenţă populaţia tânără, se deformează structura pe vârste şi sexe a populaţiei rămase.

Drept consecinţă are loc diminuarea accentuată a sporului natural şi respectiv are loc

intensificarea procesului de îmbătrânire a populaţiei rurale.

Migraţiile externe

În totalul fluxului de migraţii aproape pe jumătate îi revine schimbului interstatal. În

perioada postbelică, în condiţiile regimului sovietic a avut loc o migraţiune forţată, masivă a

populaţiei băştinaşe spre Siberia sau spre Extremul Orient al Rusiei.

În ultimii ani devine tot mai frecventă migraţia sezonieră în căutarea locurilor de muncă

remunerate mai bine. În acest context migraţiile sunt orientate atât spre ţările Vest – Europene,

Germania, Grecia, Italia, Spania, cât şi spre ţările Comunităţii Statelor Independente ( CSI ), ca

Rusia şi Ucraina.

Necătând la fluxul mare de migraţii ale populaţiei peste hotarele republicii, totuşi de

importanţă primară rămân a fi migraţiile interne. Anume acest tip al deplasării teritoriale a

populaţiei are o influenţă deosebită asupra evoluţiei numerice a populaţiei, contribuind totodată

şi la dezvoltarea economică a raionului.

În ansamblu, în ceea ce priveşte soldul migraţiei sunt înregistrate valori negative deoarece

numărul persoanelor plecate din raion îl depăşeşte pe cel al persoanelor sosite. Valoarea negativă

a soldului migratoriu sporeşte şi în continuare datorită faptului că populaţia îşi părăseşte locul de

trai în deosebi în căutarea unor locuri de muncă mai bine remunerate. Acest fenomen se

datorează şi faptului că oferta de braţe de muncă depăşeşte într-o anumită măsură cererea lor în

cadrul economiei naţionale.

Structura economică a populaţiei este determinată de structura pe vârstă şi sex, de gradul

de dezvoltare al economiei şi nivelul de pregătire profesională al locuitorilor din raion.

(Anexa.8.) Convenţional se deosebesc două categorii ale populaţiei din punct de vedere al

structurii economice: populaţia ocupată (care îşi câştigă singuri existenţa ) şi populaţia

întreţinută. Din categoria populaţiei întreţinute fac parte populaţia sub vârsta capacităţii de

muncă, populaţia peste vârsta capacităţii de muncă şi persoanele cu handicap.

Ponderea mare a populaţiei ocupate în sectorul agrar se datorează faptului că acest sector al

economiei raionului deţine superioritatea asupra altor ramuri. În prezent se întreprind unele

măsuri de creare a locurilor de muncă în cadrul agriculturii, prin crearea diferitor tipuri de

gospodării ţărăneşti, asociaţii de fermieri, cooperative.

În prezent în cadrul raionului ca şi în întrega republică a apărut problema reducerii

ponderii sectorului primar în favoarea dezvoltării mai ample a sectorului secundar şi terţiar. O

altă problemă acută în cadrul raionului este lipsa infrastructurii la sate. Din această cauză scade

esenţial nivelul de trai al populaţiei rurale.

Pentru lichidarea deficienţelor economice ce au apărut este nevoie de a spori calificarea

forţei de muncă. Acest fapt va contribui în mare măsură la evoluţia calitativă a structurii

profesionale a populaţiei şi a nivelului de calificare a lucrătorilor din economia naţională. Mai

ales este nevoie de o creştere rapidă a numărului muncitorilor ce deţin profesii calificate. A

sporit cu mult rolul profesiilor legate de mecanizarea proceselor de muncă, deservirea utilajelor

automate şi repararea maşinilor unelte.

În perioada de tranziţie în care ne aflăm, când au loc transformări radicale în toate

sectoarele economiei ce se vor baza pe proprietatea privată şi odată cu descentralizarea sectorului

agrar, se vor crea premise pentru a extinde cu mult sfera de activitate economică a populaţiei în

ansamblu.

42.2%

55.8%

Repartiţia populaţiei economice active pe sfere de activi-tate

sfera productivăsfera neprofuctivă

70.4%

19.8%

9.7%

Repartiţia populaţiei economic active angajate în sfera productivă

agricultura industrie construcţii

13.7%

12.5%

5.7%

17.9%

10.2%1.2%

2.5%

5.1%

30.7%

Repartiţia populaţiei economic active angajate în sfera neproductivă

comerţ transport+telecomunicaţiiadministraţie publică învăţământocrotirea sănătăţii culturădeservirea socială organele de dreptalte categorii

Structura etnică a populaţiei

Structura etnică a populaţiei este un rezultat al multor evenumente istorice, care au avut loc

în acest spaţiu geografic pe parcursul a mai multor secole. Din cauza unor împrejurări istorice şi

al interesului mare al unor state faţă de acest teritoriu, în afară de populaţia băştinaşă, aici mai

locuiesc şi reprezentanţii altor popoare şi diferite grupuri etnice, care au migrat în aceste locuri în

diferite perioade istorice, mai ales în secolul XIX-XX.

71,60%

10,50% 6,70%0,20% 0,10% 2,70%

0,00%

10,00%

20,00%

30,00%

40,00%

50,00%

60,00%

70,00%

80,00%

Români Ucraineni Ruşi Ţigani Bulgari Alte etnii

În raionul Ungheni populaţia majoritară o constituie românii ( populaţia băştinaşă ), 91,6

mii persoane, ceea ce reprezintă 78.1 % din populaţia totală. Ponderea populaţiei autohtone în

comparaţie cu alte etnii poate fi justificată din punct de vedere istoric şi economic. Dealtfel

românii sunt amplasaţi pretutindeni pe teritoriul republicii, însă în raport procentual ponderea ei

este mai mare în regiunea centrală şi cea de nord. Raionul Ungheni, fiind parte componentă a

regiunii centrale a republicii este un exemplu elocvent al acestui fapt.

Populaţia de origine ucraineană (10.5 mii – 11.5 %) şi rusă (6.7 mii – 7.4 %), care este

concentrată mai cu seamă în aşezările urbane, se plasează pe locul doi şi respectiv trei.

(Anexa.9.) Cauza numărului mare al acestor etnii pe teritoriul raionului şi întregii republici se

explică prin faptul că atât în secolul XIX cât şi în perioada postbelică are loc migraţia intensă a

acestor popoare pe meleagurile noastre.

Ţiganii şi bulgarii alcătuiesc un număr mic de persoane ( 0.2 mii şi 0.1 mii locuitori ). La

procesul de etnogeneză al bulgarilor au influenţat triburile slave. Pe meleagurile noastre bulgarii

au emigrat în secolul XVIII – începutul secolului XIX din Bulgaria. Aceste populaţii pe

parcursul secolelor au reuşit să păstreze tradiţiile naţionale: limba vorbită, obiceiurile, folclorul,

deprinderile de muncă.

În raionul Ungheni locuiesc de asemenea şi reprezentanţi ai altor etnii mai puţin

numeroase, care alcătuiesc 2.4 mii persoane, adică 2.7 %.