Triumful economiei de piataProductia ar trebui sa fie pentru oameni si nu pentru profit

Afirmatia de fata se refera la cele doua tipuri de sisteme economice existente in lume in secolul XX si relatia de superioritate a unuia fata de celalalt.In alta ordine de idei, autorul afirmatiei pledeaza pentru economia planificata (socialista, hipercentralizata) in detrimentul economiei de piata (capitalista, descentralizata). In opinia mea, niciunul dintre cele doua sisteme economice nu este perfect, insa sub aspectul progresului uman si al cresterii bunastarii, economia de piata este superioara economiei planificate, fapt ce il voi demonstra in randurile ce urmeaza. Economia planificata se bazeaza in mod preponderant pe proprietatea de stat si incearca sa regleze raporturile economice (resurse si trebuinte, productie si consum) pe baza unui plan unic, impus, eliminand concurenta intre agentii economici.Pentru a scoate la iveala tarele economiei planificate voi prezenta un scenariu care sa ilustreze incompetenta intregului sistem. In cadrul tarii Socialista din Europa, capriciile vremii isi fac simtita prezenta si sezonul de iarna a venit mai devreme decat s-au asteptat meteorologii.Date fiind cantitatile abundente de zapada ivite din senin, cerera de cauciucuri de iarna a explodat.Insa, in toata aceasta isterie provocata de inrautatirea vremii, o parte dintre soferi nu si-au mai putut achizitiona cauciucuri de iarna, ducand la aparitia unui exces de cerere.Fiind intr-o tara cu economie planificata, decizia in privinta productiei apartine statului, concretizandu-se in planul unic de dezvoltare.Astfel, un functionar al statului si anume planificatorul, culege informatii din teritoriu pentru a testa nevoia sociala (in cazul nostru nevoia de cauciucuri de iarna) si centralizeaza datele obtinute.Pe baza acestora se iau deciziile cu privire la producerea bunurilor si serviciilor necesare.Insa, tot acest proces de planificare este in contratimp cu nevoia sociala, determinand o desincronizare intre cerere si oferta.Revenind la scenariul nostru, oamenii ce nu vor fi reusit sa isi achizitioneze cauciucuri de iarna in prima instanta, vor trebui sa astepte o perioada determinate de timp (o saptamana, o luna etc., timp in care se desfasoara procesul de planificare) pentru a putea sa isi satisfaca nevoia.Insa, cererea este variabila in conditii determinate de timp si, presupunand ca starea vremii s-ar ameliora, cererea de cauciucuri de iarna ar scadea si s-ar produce exces de oferta.Astfel, planificarea rigida face ca orice abatere de la obicetivele planului ( de exemplu cresterea cererii de cauciucuri de iarna ca urmare a schimbarii bruste a vremii) sa declanseze dezechilibre la nivel macroeconomic ducand la aparitia excedentului in anumite ramuri si a penuriei in altele. Insa, toate aceste inconviente ale economiei planificate au un numitor comun si anume proprietatea de stat, care conduce la ineficienta, constrangere si la absenta concurentei.Aceste aspecte sunt in mare masura inexistente intr-o societate bazata pe economia de piata datorita faptului ca proprietatea privata este suverana, iar raporturile economice se autoregleaza prin interdependenta cerere-oferta-pret in conditii de concurenta intre agentii economici.De altfel, in cadrul economiei de piata actorul principal este antreprenorul (si nu statul precum in cazul economiei planificate).Astfel, daca in tara Socialista din exemplul nostru ar fi domnit economia de piata, antreprenorii ar fi perceput semnalele pietei si anume o nevoie nesatisfacuta de cauciucuri de iarna si ar fi actionat pentru a acoperi acea nevoie; si tot acest proces ar fi avut loc in mod spontan si nu planificat de catre un grup de oameni, motivatia fiind obtinerea de profit .Prin urmare, economia de piata ii motiveaza pe oameni sa se preocupe de nevoile celorlalti intrucat este in interesul lor financiar si astfel, tocmai propriul interes, egoism ii vor face pe oameni sa aduca pe piata orice bun sau serviciu de care este nevoie in societate (pentru ca acest lucru le va aduce profit), concurenta fiind factorul de armonizare, reglare a intereselor sociale. In concluzie, afirmatia de la care pleaca acest eseu se dovedeste a fi eronata, fapt atestat nu numai in teorie cat si in practica, marturie stand tarile socialiste europene ce s-au prabusit la sfarsitul secolului XX, printre care si Romania, demonstrandu-ne astfel ca productia trebuie sa fie pentru profit si nu pentru oameni.