Căsătoria este triumful imaginaţiei asupra inteligenţei.

definiţie de Oscar WildeAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătorie. Dragoste pe bază de contract.

definiţie de Valeriu Butulescu în Bucuria naufragiatuluiAdăugat de Lucian Velea

3 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă! | În aromână

Căsătoria este Divina Comedie întoarsă pe dos: întâi Paradisul, apoi Purgatoriul şi, în sfârşit, Infernul.

definiţie de Şerban Milcoveanu în Zâmbetul promiţător de sentiment (2006)Adăugat de Macris Florica

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria este cea mai bună şi cea din urmă şansă de a ne maturiza.

definiţie de B.A. BillingslyAdăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă! | În engleză

Căsătoria este o greşeală pe care ar trebui să o facă fiecare om.

definiţie de George JesselAdăugat de Adriana Pleşca

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria este o instituţie care te apără cu străşnicie de orice bucurie.

definiţie de SocrateAdăugat de Michaella

1 comentariu - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria este cheia care deschide uşa spre castitate şi iubire desăvârşită.

definiţie de Paul Evdokimov în Taina iubiriiAdăugat de Corynna

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria este acea relaţie dintre bărbat şi femeie în care independenţa este egală, dependenţa mutuală, iar îndatorirea reciprocă.

definiţie de Louis K. AnspacherAdăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria este bursa la care acţiunile se transformă în obligaţiuni.

definiţie de Jesse JonesAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria este o fortăreaţă asediată: cei care sunt afară vor să intre, cei care sunt înăuntru nu ştiu cum să iasă.

definiţie de Jules PayotAdăugat de Corneliu Tocan, Ph. D., M. Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria e o loterie; ea presupune o înţelegere perfectă; o legătură absolută şi durabilă între două fiinţe care continuă totuşi să ducă o existenţă psihologică separată.

definiţie de Marie-Anne Desmarest în TorenteAdăugat de Mihaela

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria în primul rând e un pat comun.

definiţie de Ionel Teodoreanu în Crăciunul de la SilvestriAdăugat de Doina Bumbut

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria este o utopie alintată.

definiţie de Costel Zăgan în Inventeme (3 mai 2009)Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria e doar o prostituţie legalizată.

definiţie de Balzac în Femeia la treizeci de aniAdăugat de iulix

2 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria este o aventură, ca mersul în război.

definiţie de G.K. ChestertonAdăugat de Burduja Simona, MTTLC

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă! | În engleză

Căsătoria înseamnă sfârşitul libertăţii şi începutul lanţurilor.

definiţie de Jirina Trojanova în Jana şi JanAdăugat de Mihaela

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria este modalitatea cea mai scumpă de a avea o femeie pe gratis.

definiţie de O. VinteleriuAdăugat de elena

3 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria nu înseamnă doar o comuniune spirituală, înseamnă şi să nu uiţi să duci gunoiul.

definiţie de Joyce BrothersAdăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria este miracolul care transformă un sărut dintr-o plăcere într-o îndatorire.

definiţie de Helen RowlandAdăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria este cimitirul înţelepciunii.

definiţie de Margaret CavendishAdăugat de Adriana Pleşca

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria nu este un proces de prelungire a iubirii, ci de mumifiere a cadavrului.

definiţie de P.G. WodehouseAdăugat de Adriana Pleşca

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria este o instituţie care te apără cu străşnicie de orice bucurie.

definiţie de SocrateAdăugat de Michaella

1 comentariu - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Clauza cea mai dură într-un contract de căsătorie: dreptul de exclusivitate.

Valeriu Butulescu în Noroi auriferAdăugat de Lucian Velea

1 comentariu - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

O căsătorie perfectă este unirea a două fiinţe care se adoră absolut. În iubire nu există planuri, nici conturi bancare. Dacă tu îţi faci planuri şi calcule, înseamnă că nu eşti îndrăgostit. Reflectează înainte de a face marele pas. Într-adevăr eşti îndrăgostit? Fereşte-te de iluzia dorinţei. Aminteşte-ţi că flacăra dorinţei devorează viaţa şi rămâne, atunci, teribila realitate a morţii.

Samael Aun Weor în Căsătorie PerfectăAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Ţine ochii bine deschişi înainte de căsătorie şi pe jumătate închişi după aceea.

citat din Benjamin FranklinAdăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria este o greşeală pe care ar trebui să o facă fiecare om.

definiţie de George JesselAdăugat de Adriana Pleşca

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Un candidat la căsătorie îi cere părerea unui preot

- O cunoaşteţi, e divinăŞi aş dori să fie a mea.

- Nu ştii dacă e virgină?Crede... Şi nu cerceta.

epigramă de Petre Gigea-Gorun din revista "Cugetul" (2009)Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Înainte de căsătorie vrem să iubim. După aceea, trebuie.

citat din Kazimierz MatanAdăugat de Roman Walewski

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

O.Z.N.

În cosmos printre astre călătoareMai vezi şi-o farfurie zburătoare,Eu, la un an de la căsătorie,M-am întâlnit cu prima farfurie.

epigramă de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)Adăugat de Cornelia Georgescu

1 comentariu - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria este bursa la care acţiunile se transformă în obligaţiuni.

definiţie de Jesse JonesAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

După nuntă

Până la căsătorieAm iubit femei o mie.Şi acum iubesc din plin...Doar cu una mai puţin.

epigramă de Ion Diviza din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria este cea mai bună şi cea din urmă şansă de a ne maturiza.

definiţie de B.A. BillingslyAdăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă! | În engleză

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria este Divina Comedie întoarsă pe dos: întâi Paradisul, apoi Purgatoriul şi, în sfârşit, Infernul.

definiţie de Şerban Milcoveanu în Zâmbetul promiţător de sentiment (2006)Adăugat de Macris Florica

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria în primul rând e un pat comun.

definiţie de Ionel Teodoreanu în Crăciunul de la SilvestriAdăugat de Doina Bumbut

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

După căsătorie, îndrăgostitul amator devine profesionist.

citat din Vasile GhicaAdăugat de Corneliu Tocan, Ph. D., M. Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria este cheia care deschide uşa spre castitate şi iubire desăvârşită.

definiţie de Paul Evdokimov în Taina iubiriiAdăugat de Corynna

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

La cererea în căsătorie, soţia unuia a ridicat franc problema bijuteriilor de familie

V-o spun acum, şi pot să jur,L-a întrebat fără-nconjur:În al familiei tezaur,Aduci şi-un cocoşel de aur?

epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (februarie 2010)Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Dacă Romeo şi Julieta n-ar fi murit, dragostea lor s-ar fi consumat într-o banală căsătorie şi ar fi rămas doi sublimi anonimi.

Doina Ioneţ în Într-o singură noapte (2006)Adăugat de Iriss

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătorie modernă

Înfloreau în parcuri teii,tinerii trăiau uşor,fericiţi ca porumbeii -casnică şi voiajor!

epigramă de Ion Arcaş din Satiricon. Eterna epigramă (martie 1993)Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria este o utopie alintată.

definiţie de Costel Zăgan în Inventeme (3 mai 2009)Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Divorţul

Ce e divorţul? Ce să fie?Erată la căsătorie.

epigramă de Ion Grigore din Dicţionar de epigrame (1981)Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă

Căsătoria este o aventură, ca mersul în război.

definiţie de G.K. ChestertonAdăugat de Burduja Simona, MTTLC

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă! | În engleză

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria e doar o prostituţie legalizată.

definiţie de Balzac în Femeia la treizeci de aniAdăugat de iulix

2 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătorie la vârsta a treia

M-am însurat cu-o tinerică,Blondină, mică, elegantăŞi unde merge una micăCred c-ar mai merge şi-o amantă!

epigramă de Nichi Ursei din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

dragoste (vezi şi iubire)

Dragoste. O nebunie temporară vindecabilă prin căsătorie sau prin îndepărtarea pacientului de influenţele care au provocat tulburarea.

definiţie de Ambrose Bierce în Dicţionarul DiavoluluiAdăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Ajutor de şerif: Tu, de colo! Şeriful vrea să te vadă. Du-te jos că te aşteaptă, nu stă mult prin zonă. Poate nici tu...Charles Tatum: Hai nu mai spune!Ajutor de şerif: Vrei să-ţi spun ceva? Nu prea te place.Charles Tatum: Şi eu care voiam să-l cer în căsătorie.

replici din filmul artistic Ace in the Hole (15 iunie 1951)Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria este modalitatea cea mai scumpă de a avea o femeie pe gratis.

definiţie de O. VinteleriuAdăugat de elena

3 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria înseamnă sfârşitul libertăţii şi începutul lanţurilor.

definiţie de Jirina Trojanova în Jana şi JanAdăugat de Mihaela

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria este acea relaţie dintre bărbat şi femeie în care independenţa este egală, dependenţa mutuală, iar îndatorirea reciprocă.

definiţie de Louis K. AnspacherAdăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria este o fortăreaţă asediată: cei care sunt afară vor să intre, cei care sunt înăuntru nu ştiu cum să iasă.

definiţie de Jules PayotAdăugat de Corneliu Tocan, Ph. D., M. Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Nu există fericire în căsătorie decât între fiinţe care se aseamănă.

Margaret Mitchell în Pe aripile vântuluiAdăugat de Diana

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă

Cel care e îndrăgostit cu pasiune devine inevitabil orb din cauza obiectului iubirii sale, deşi în general îşi recapătă vederea la opt zile după căsătorie.

citat din Immanuel KantAdăugat de Corneliu Tocan, Ph. D., M. Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Nu mai sunt oameni! S-au oprit naşterile. Oamenii iubesc luxul şi banii şi au duh leneş care nu-i împinge la căsătorie şi, dacă se căsătoresc, se îngrozesc de copii. În curând vor rămânea cetăţile deşarte ca fagurul fără albine.

citat din PolibiuAdăugat de Succubus

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Marea glumă cosmică a lui Dumnezeu făcută speţei umane a fost să ceară ca bărbaţii şi femeile să trăiască împreună în căsătorie.

citat din Mark TwainAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Nu este în căsătorie inegalitate mai mare decât nepotrivirea de gândire şi de intenţii.

citat din Charles DickensAdăugat de Corneliu Tocan, Ph. D., M. Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătorie cu dispensă

Ţinut-a moşul să se-nsoareC-un înger blod, o mică zgaibă;Şi-i tare fericit c-o areŞi-i tare trist că n-o s-o aibă!

epigramă de Iulian Bostan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Cea mai bună căsătorie pentru un om cuminte este să ia ca zestre a soţiei un caracter frumos.

citat din HipponaxAdăugat de Corneliu Tocan, Ph. D., M. Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Venera (uşor geloasă): Şi de ce, mă rog, să te măriţi tu cu el? Te-a cerut el cumva în căsătorie?Elen (temătoare): Poate că este deja însurat?Venera: E bărbat! Să-l lăsăm pe el să hotărască! Elen (se uită la mâna dreaptă a lui Olaf): Nu poartă verighetă!Lady Robinson: O verighetă nu înseamnă nimic...

replici din piesa de teatru Insula femeilor (Lady Robinson Bar), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria care se realizează fără iubire, numai pe bază de interes economic sau social, eşuează inevitabil.

Samael Aun Weor în Căsătorie PerfectăAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Cred că bărbaţii care au cercel în ureche sunt mai bine pregătiţi pentru căsătorie. Au suferit şi au cumpărat bijuterii.

citat din Rita RudnerAdăugat de Adriana Pleşca

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Stratagemă

I-a fost amantă - să se ştie -Dar vezi, acum n-o mai iubea,Şi ca să scape de "belea",A luat-o în căsătorie.

epigramă de Eugen HerovanuAdăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria e o loterie; ea presupune o înţelegere perfectă; o legătură absolută şi durabilă între două fiinţe care continuă totuşi să ducă o existenţă psihologică separată.

definiţie de Marie-Anne Desmarest în TorenteAdăugat de Mihaela

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

În materie de căsătorie, Adam a fost un biet cobai.

citat din Vasile GhicaAdăugat de Corneliu Tocan, Ph. D., M. Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Nebunia este considerată un motiv suficient pentru divorţ, dar în acelaşi timp este calea cea mai scurtă spre căsătorie.

citat din Wilson MiznerAdăugat de Corneliu Tocan, Ph. D., M. Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria este cimitirul înţelepciunii.

definiţie de Margaret CavendishAdăugat de Adriana Pleşca

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria nu înseamnă doar o comuniune spirituală, înseamnă şi să nu uiţi să duci gunoiul.

definiţie de Joyce BrothersAdăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Alan (vorbind despre noua lui iubită, Sandy): Ei? Ei? Frumuseţe, sex, gătit, spălatul rufelor?Charlie: Căsătorie, plictiseală, pensie, moarte?

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătateAdăugat de Silvia-Mihaela Culea

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

O căsătorie perfectă este unirea a două fiinţe, una care iubeşte mai mult şi alta care iubeşte mai bine.

citat din Samael Aun WeorAdăugat de Ion

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria este miracolul care transformă un sărut dintr-o plăcere într-o îndatorire.

definiţie de Helen RowlandAdăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria nu este un proces de prelungire a iubirii, ci de mumifiere a cadavrului.

definiţie de P.G. WodehouseAdăugat de Adriana Pleşca

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Ce ar fi în realitate o căsătorie al cărui scop e eludat, dacă nu o formă legală a prostituţiei, o asociaţie a două pofte trupeşti înhămate ca să desfăteze sub oribile aparenţe, într-un fel de desfrâu regulat şi îngăduit de lume?

citat din Sfântul AugustinAdăugat de Succubus

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Unde există calculul aritmetic nu există Iubire. Din nefericire, în viaţa modernă, Iubirea are miros de cont bancar, de comerţuri şi de celuloid. În acele cămine unde există doar totaluri şi resturi, nu există Iubirea. Când Iubirea pleacă din inimă, cu greu se mai întoarce. Iubirea este un copil foarte morocănos.

Samael Aun Weor în Căsătorie PerfectăAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Orice persoană pierde câte ceva prin căsătorie: cel puţin literele "ne" din cuvintele necăsătorit sau necăsătorită.

Cornel Stelian PopaAdăugat de Cornel Stelian Popa

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria este conformă cu legea şi cu Sfintele Scripturi când nu patima este cea care trece înaintea legii, ci când ceea ce este necesar satisfacerii reciproce şi zămislirii copiilor fixează căsătoria în scopurile ei. Consimţământul la căsătorie va fi cu adevărat cinstit când, nevoile căsătoriei fiind cunoscute dinainte şi temelia fiind aşezată conform cu legile stabilite de Domnul, plăcerea împreunării sexuale, care face din cei doi un singur trup, va fi consecinţa nevoilor căsătoriei.

citat din Sfântul Vasile cel MareAdăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

În căsătorie, omul este dator să vadă nu un roman, ci un lucru foarte serios, cea mai serioasă proză, cu atât mai serios cu cât, cu vremea vor apare şi alte fiinţi, copiii, care n-au cerut, ei, să vină pe lume şi pentru a căror fericire trebuie, deci, să se sacrifice părinţii.

citat din Garabet IbrăileanuAdăugat de Mike Farkas

3 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Numai bigoţii cred că lucrul cel mai grav e să te culci cu cineva; şi că trebuie să-ţi ispăşeşti păcatul prin căsătorie. Ca şi cum Dumnezeu ar avea nevoie mai ales de ispăşire şi nu de renunţare la rău; ca şi cum căsnicia ar trebui să fie o ispăşire şi nu alegerea unei căi pe care o consideri cea mai bună.

Anka Kowalska în SâmbureleAdăugat de Doina Bumbut

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Sufletul omenesc, spune Claudel, este ceva capabil să ia foc. Şi totuşi el nu este făcut decât pentru aceasta. Focul acesta poartă un nume, se cheamă bucuria sau mai exact entuziasmul, pentru că vine de la Dumnezeu. Acest foc îl invită pe om să-şi trăiască drama vieţii în toată intensitatea ei şi să convertească orice experientţă - călătorii, întâlniri, succese, eşecuri, iubire-pasiune, căsătorie - în ocazie de a se maturiza.

citat din Emmanuel GodoAdăugat de Viorica Juncan

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Marshall: Bună, avem nevoie de o autorizaţie de căsătorie, dar vrem să trecem peste perioada de aşteptare pentru că suntem îndrăgostiţi.Funcţionarul: O să şterg perioada de aşteptare chiar acum!Lily: Chiar!?Funcţionarul: Asta aş spune dacă aş putea să şterg perioada de aşteptare, dar din păcate, doar un judecător poate să facă asta.

replici din filmul serial How I met your motherAdăugat de Păuna Maria, MTTLC

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Jamie (în portugheză): Bună seara. Domnul Barros?Domnul Barros: Da?Jamie: Am venit să o cer pe fiica dumneavoastră în căsătorie.Domnul Barros: Vrei să te însori cu fiica mea?Jamie: Da.Domnul Barros (strigând spre camerele din spatele casei): Vino încoace, e un bărbat la uşă. Vrea să se însoare cu tine. (Apare o femeie solidă şi confuză.)Sophia Barros: Dar nu l-am mai văzut niciodată.Domnul Barros: Cui îi pasă?Sophia Barros: Ai de gând să mă vinzi pur şi simplu unui străin?Domnul Barros: Vânzare? Cine a zis vânzare? O să îl plătesc.Jamie: Scuzaţi-mă. Eu mă refer la cealaltă fiică a dumneavoastră – Aurelia.

replici din filmul artistic Pur şi simplu dragoste, scenariu de Richard CurtisAdăugat de Anamaria Licurici

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Tina Modotti: Eu nu cred în căsătorie. (Mulţimea râde.) Vorbesc serios, chiar nu cred. Să vă explic de ce. Cred că în cel mai rău caz este un act de politică ostilă, un mod prin care bărbaţii înguşti la minte îşi ţin femeile închise în casă şi departe de calea lor, totul învăluit într-o aură tradiţională şi în prostiile normelor religioase. În cel mai bun caz, este o iluzie a fericirii - despre aceşti oameni care se iubesc cu adevărat şi care habar nu au că sunt pe cale de a-şi face viaţa un chin unul celuilalt şi, totuşi, se hotărăsc să se căsătorescă, nu cred că este nimic tradiţional sau iluzoriu. Dimpotrivă, cred că este o decizie curajoasă, radicală şi foarte romantică. În cinstea lui Diego şi a Fridei.

replici din filmul artistic Frida după Hayden HerreraAdăugat de Anamaria Licurici

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Dr. Cox: Şi poc! A dispărut luciul mărului. Şi asta e atunci când afli că fata drăguţă cu care te-ai căsătorit nu mai e deloc o fată drăguţă. Nu. E o devoratoare de bărbaţi. Şi nu vorbesc despre tipul ală de "uau, uau, uite-o că vine"; vorbesc despre genul ală care îţi foloseşte demnitatea ca pe un prosop de vase să-ţi şteargă urmele bărbăţiei blocate în chiuvetă. Bineînţeles, se poate să o fi chinuit din când în când, dar, sincer, credeam că despre asta e vorba într-o căsătorie. Atât de mult încât la sfârşitul căsătoriei nu ştiu pe cine uram mai mult - pe ea sau pe mine. Stăteam şi mă gândeam... de ce nu încercau prietenii noştri să se distrugă unul pe celălalt cum făceam noi. Si se pare că răspunsul e destul de simplu: Ei nu erau nefericiţi... noi eram.

replici din filmul serial StagiariiAdăugat de Ramona Stanescu

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă

Charles Brandon: Noi trebuie să rămânem în graţiile regelui sau vom deveni nişte nimicuri. Lasă-l să se însoare cu cine vrea.Prinţesa Margaret: Aşa ai gândit mereu, nu-i aşa? Eşti foarte cinic. De-asta eşti prieten cu diavolul de Boleyn?Charles Brandon: Ţi-a plăcut de el când ne-a ajutat să ne întoarcem la curte. Sau erai doar cinică?Prinţesa Margaret: Nu-i cunoşteam jocul atunci. Acum îl ştiu şi îl dispreţuiesc. Charles Brandon: Şi eu, dar mai mult îl urăsc pe Wolsey. Este o căsătorie convenabilă.Prinţesa margaret: Ca a noastră.Charkes Brandon: Nu, eu te-am iubit.Prinţesa Margaret: Nu ştii ce înseamnă acest cuvânt. Poţi iubi un an, o lună, o zi, chiar şi o oră. Şi în ora aceea chiar cred că iubeşti la fel de bine şi de profund ca orice bărbat. Dar după aceea nu mai iubeşti. Iubeşti pe alta şi apoi pe alta. Dragostea ta e cea mai generoasă acolo unde doare cel mai mult.

replici din filmul serial Dinastia TudorilorAdăugat de Conescu Raluca, MTTLC

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Danny: V-am sunat pentru că vreau s-o cer în căsătorie pe Sydney şi... speram să primesc acordul dumneavoastră.Jack: Danny, pot să te întreb ceva?Danny: Sigur.Jack: Cât de bine o cunoşti pe fiica mea?Danny: Suntem împreună de doi ani...Jack: Pentru că dacă simţi nevoia să-mi ceri aprobarea pentru asta, cred că n-o cunoşti pe Sydney deloc.Danny: Domnule, o iubesc pe fiica dumneavoastră şi vreau s-o iau de soţie. De accea v-am sunat.Jack: În primul rând, Danny, adevărul e că acest telefon este unul din politeţe. E ca atunci când îi spui vecinului tău, "Vom da o petrecere zgomotoasă sâmbătă noaptea, dacă nu vă deranjează." Ceea ce vrei să spui este, "Vom da o petrecere zgomotoasă sâmbătă noaptea."Danny: Domnule Bristow...Jack: Sydney nu dă doi bani pe ceea ce cred eu. Ceea ce mi se pare interesant este că ţie îţi pasă.Danny: Este doar obiceiul de a suna tatăl, atâta tot...Jack: Bine, atunci, uite ce e. Poate că am să devin socrul tău, n-am nimic împotrivă. Dar nu mă vei folosi într-una din povestioarele tale amuzante pe care le spui prietenilor la petreceri, ca să vadă ce tip de modă veche este Danny. Ne-am înţeles?

Danny: Da, domnule...Jack: Atunci eşti binevenit în famile.

replici din filmul serial AliasAdăugat de Dana Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Frank Barone: Să ştii că Robert moşteneşte gelozia de la mine.Raymond Barone: Serios?Frank Barone: Da, odată mi-am înfipt pumnul într-un Cadillac, din cauza mamei tale.Raymond Barone: Pe bune?Frank Barone: Da. Începuse să vorbească de căsătorie şi eu i-am spus să se ducă naibii. Mi-amintesc că mi-a spus cineva că mama ta urma să cineze cu Chuck Pacarello. Vezi tu, felul în care găteşte mama ta e un lucru... special. Şi eu mă gândeam că nu va găti aşa decât pentru mine. Aşa că m-am dus la Chuck Pacarello şi i-am făcut zob farurile de la maşină. Mi-am petrecut noaptea în spital, scoţându-mi cioburi din mână.Raymond Barone: Uau, tată, nu mi-am închipuit că a existat aşa ceva între tine şi mama. E aproape romantic.Frank Barone: Da, ştiu; cu toate că nu spun povestea asta prea des.Raymond Barone: De ce?Frank Barone: Pentru că nu are un final fericit.

replici din filmul serial Dragul de RaymondAdăugat de Nicoleta Stroie

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Marie Barone: Fie! O să îţi spun. Tatăl tău şi cu mine... am căzut pradă tentaţiei înainte de căsătorie. Tatăl tău m-a cucerit cu privirea lui copilăroasă. Dar nu a contat. Eram îndrăgostiţi. Nu-i aşa, Frank?Frank Barone: Eu am vrut sex.

replici din filmul serial Dragul de RaymondAdăugat de Nicoleta Stroie

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Marie Barone: Fie, eu şi tatăl vostru ne-am culcat împreună o singură dată înainte de căsătorie.Ray Barone, Robert Barone: Poftim?!Marie Barone: Eram îndrăgostiţi, nu-i aşa?Frank Barone: Eram tânăr. A fost şi un pic de ataşament.

replici din filmul serial Dragul de RaymondAdăugat de Nicoleta Stroie

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Sucre: Cer o fată în căsătorie dacă vrei să ştii.Michael: Într-o scrisoare?Sucre: Ştii tu vreo modalitate mai bună?Michael: Faţă-n faţă funcţionează destul de bine.

replici din filmul serial Prison BreakAdăugat de Alexandra Toma

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Raymond Barone: Să vedem, când te-am cerut în căsătorie aveai 23 de ani. Ai spus "Nu".Debra Barone: Exact.Raymond Barone: Apoi te-am cerut din nou; aveai 24.Raymond Barone, Debra Barone: "Nu!" din nou.Raymond Barone: Exact, apoi am luat o pauză de un an să mă reorganizez şi m-am întors cu o slujbă; bum, căsătoriţi. Asta înseamnă că ai în jur de 32...

replici din filmul serial Dragul de RaymondAdăugat de Nicoleta Stroie

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Unei octogenare

De căsătorie aptă,Ea uimea acum pe toţi.Învăţase ce-o aşteaptă,Că-ngropase patru soţi.

epigramă de Corneliu Costăchescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Femeie liberă este una care are parte de sex înainte de căsătorie şi de un job după aceea.

citat din Gloria SteinemAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Celibatarul nu are valoarea pe care o dobândeşte prin căsătorie; el seamănă cu jumătatea desperecheată a unor foarfeci.

citat din Benjamin FranklinAdăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Bărbaţii au mai mult noroc în căsătorie decât femeile. Pe de o parte, se însoară mai târziu, pe de alta, mor mai devreme.

citat din H.L. MenckenAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă! | În engleză

Cineva m-a întrebat odată de ce femeile nu practică atât de mult jocurile de noroc ca bărbaţii şi i-am dat răspuns, pe baza bunului simţ, că noi nu avem aşa de mulţi bani ca ei. Acesta a fost un răspuns corect, dar incomplet. De fapt instinctul femeilor pentru jocuri de noroc este satisfăcut prin căsătorie.

citat din Gloria SteinemAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

În fiecare căsătorie mai veche de două săptămâni, există motive pentru divorţ. Trucul este să găseşti şi să continui să găseşti motive pentru căsnicie.

citat din Robert AndersonAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Mica publicitate

Transferat în Bucureşti,Caut cameră chirieÎn Berceni sau Grozăveşti.Eventual, căsătorie.

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Alianţa D.A.

"D. A." au spus, şi-au vrut să fiePoate, o căsătorie;Însă, după atâţia "Dă-i!",E... amor cu năbădăi.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Înainte de căsătorie, aveam şase teorii despre cum se cresc copiii; acum am şase copii şi nicio teorie.

citat din John WilmotAdăugat de Sinziana Mihalache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Romanul "Tinereţe frântă" al lui M.A. încearcă să dezvăluie tot răul de pe urma căsătoriilor premature

Când citirăm tot ce scrieNe-am convins, peste măsură,Cât de rău poate să fieO pornire prematurăDar nu spre căsătorie Cât în spre... literatură.

epigramă de Mihai Condali din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Cuvintele încântătoare ale iubirii conduc la sărutul arzător al adoraţiei. Actul sexual este veritabila consubstanţializare a iubirii în teribilul realism psihofiziologic al naturii noastre.

Samael Aun Weor în Căsătorie PerfectăAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Când un bărbat şi o femeie se unesc sexual, ceva se creează. În acele clipe de supremă adoraţie, el şi ea sunt, într-adevăr, o singură fiinţă androgină cu puteri de a crea precum Zeii.

Samael Aun Weor în Căsătorie PerfectăAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătoria Perfectă trebuie să se efectueze în cele Şapte Planuri de Conştiinţă Cosmică. Există cupluri care nu ajung nici măcar până la planul Astral; atunci nu există, nici măcar, atracţia sexuală; acelea sunt adevărate eşecuri. Acest tip de Căsătorii se bazează, exclusiv, pe contractul de căsătorie.

Samael Aun Weor în Căsătorie PerfectăAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Contemplă ochii fiinţei pe care o adori, pierde-te în fericirea din lumina ochilor săi, dar dacă vrei să fii fericit, nu te lăsa dus de dorinţă.

Samael Aun Weor în Căsătorie PerfectăAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Căsătorie

Argumentul pentru burlăcie.

monostih de Gheorghe Leu din Punctul pe i (2008)Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Amorul "romantic" se isprăveşte de la o vreme, dacă nu... prin sinucidere, ca-n Romeo şi Julieta, atunci prin... căsătorie.

citat din Garabet IbrăileanuAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Mulţi petrec mai mult planificând nunta decât planificând relaţia de căsătorie.

autor necunoscut/anonimAdăugat de Sînziana Mihalache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

După căsătorie, soţul şi soţia sunt precum cele două feţe ale monedei: nu pot să se vadă, dar rămân împreună.

citat din Joshi HelmantAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Dragostea ne e dată pentru a călători prin lume, nu pentru a ne închide într-o căsătorie, ca un moşneag în casa lui, cu boneta de lână pe cap.

citat din Gustave CourbetAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Până şi concubinajul a fost corupt: - prin căsătorie.

citat din Friedrich NietzscheAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Charlie: Ce vreau să spun este că nu ai de ce să te plângi. Mâncarea ta este în frigiderul meu, maşina ta este în garajul meu şi prosoape tale stupide cu flori sunt în baia mea de oaspeţi!Alan: Acele prosoape sunt drăguţe! Înveselesc întreaga cameră!Charlie: Sunt pentru homosexuali şi strigă "căsătorie între persoane de acelaşi sex"!Alan: Nu-i adevărat!Charlie: "Suntem aici, suntem pe invers, şterge-ţi mâinile pe noi!"

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătateAdăugat de Ioana Niţă

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

John "Biscuitul" Cage: Bărbaţii mint ca să atragă femeile în pat. Femeile mint ca să atragă bărbaţii în căsătorie. Acestea sunt realităţile simple ale vieţii.

replici din filmul serial Ally McBealAdăugat de Dana Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Judith (suspinând): Cum de s-a întâmplat asta? Cum am stricat încă o căsătorie.Alan: Dragă, nu trebuie să te învinovăţeşti. Deşi tu eşti numitorul comun.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătateAdăugat de Ioana Niţă

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Kimber (după ce l-a prins pe Christian făcând sex cu Kit): Mai întâi mă ceri pe mine în căsătorie, după care te culci cu alta? Ce fel de om eşti tu? Christian: Sunt din nou eu, cel dintotdeauna, iubito! Mi-am revenit!

replici din filmul serial Prietenie pe muchie de cuţitAdăugat de Silvia Bratu

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Chelsea: Ce naiba am înghiţit?Charlie: O garsonieră.Chelsea: Ce?Charlie: Ţi-am pus un inel cu diamant în paharul cu şampanie.Chelsea: De ce?Charlie: Cum adică "de ce"? Am vrut să te cer în căsătorie şi nu m-am gândit că o să îl înghiţi ca pe un shot cu jeleu.Chelsea: Am înghiţit un inel?Charlie: Cine bea şampanie aşa?Chelsea: Îmi era sete! Nu mai ţipa la mine!Charlie: Cum Dumnezeu l-ai înghiţit atât de uşor?Chelsea: Ăsta este unul dintre lucrurile care îţi plac la mine.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătateAdăugat de Ioana Niţă

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Deseori, diferenţa dintre o căsătorie plină de succes şi una mediocră constă în a lăsa nespuse vreo trei sau patru cuvinte pe zi.

citat din Harlan MillerAdăugat de Dana Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă! | În engleză

Căsătorie în pripă

Cine-n pripă se însoară,Viaţa nu-i va fi uşoară.

distih de George Budoi (15 august 2009)Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Există aniversări de căsătorie şi de întâlniri amoroase: încântător de multe daruri, ce tort impunător! Există de asemenea aniversări cotidiene de celibat: încântător de multe nimicuri, ce nimic impunător!

Martin Page în O perfectă zi perfectăAdăugat de Reliana Andra Crăciun

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Oliver Barrett IV: Nu mă părăsi, Jenny, te rog!Jennifer Cavalieri: Dar cum rămâne cu bursa mea? Cu Parisul pe care nu l-am văzut niciodată?Oliver Barrett IV: Dar cum rămâne cu căsătoria noastră?Jennifer Cavalieri: Cine a zis ceva de căsătorie?Oliver Barrett IV: Zic eu, acum!

replici din filmul artistic Love Story, scenariu de Erich Segal (1970)Adăugat de Reliana Andra Crăciun

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Marchiza de Merteuil: Când vine vorba de căsătorie, orice bărbat e la fel de bun. Şi chiar şi cel mai dificil dintre ei tot îţi dă mai puţine bătăi de cap decât o mamă.

replici din filmul artistic Legături periculoase, scenariu de Christopher Hampton după Choderlos de Laclos (1988)Adăugat de Reliana Andra Crăciun

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Sondra Pransky: Nu m-ar mira să mă ceară în căsătorie într-o zi.Sid Waterman: Provii dintr-o familie ortodoxă – ar accepta un criminal în serie?

replici din filmul artistic Bomba zilei, scenariu de Woody Allen (28 iulie 2006)Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Sara: M-a cerut în căsătorie.Chaz: Nu e primul...Sara: Nu, dar a fost pentru prima dată când am vrut să spun "Da."

replici după Idilă de noiembrieAdăugat de Alexandra Bleoancă, MTTLC

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Casanova: Şi eu vin aici să mă spovedesc.Francesca Bruni: Şi ce ai tu de mărturisit?Casanova: Ei bine, hai să vedem. Gelozie. Făţărnicie. Lăcomie. Deznădejde. Dar tu?Francesca Bruni: Am venit să mă pregătesc sufleteşte pentru căsătorie.

replici din filmul artistic Casanova (3 septembrie 2005)Adăugat de Andreea Tanase

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă

La baza căsătorie stă teoria conform căreia atunci când un bărbat descoperă o marcă de bere pe gustul lui, el ar trebuie să renunţe pe loc la locul de muncă şi să lucreze la berărie.

citat din George Jean NathanAdăugat de Burduja Simona, MTTLC

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă! | În engleză

Jackie: Vezi tu, eu cred că e stupid faptul că Eric şi Donna au nevoie de o căsătorie de probă. Adică, e simplu. Femeia trebuie să fie bucătăreasă la bucătărie, menajeră în sufragerie şi acrobat în dormitor. Iar eu pot să angajez un bucătar şi o menajeră.Hyde: Îmi place din ce în ce mai mult de tine.

replici din filmul serial Anii '70Adăugat de Anamaria Licurici

Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

 

RELAŢIA FAMILIALĂ DIN PERSPECTIVA BIBLICĂ

Chiar dacă poate fi puţin umilitor pentru noi, aş dori totuşi să ne reamintim ceea ce Dumnezeu spune despre căsnicie şi cum este ea privită în Cuvântul Său (care sunt lucrurile elementare, de bază, ale familiei, principiile ce trebuiesc recapitulate). Relaţia familială, dintre soţul bărbat şi soţia lui, femeie (precizări necesare în aceste zile!), trebuie să fie rânduită conform Scripturii. În primul şi-n primul rând, familia nu este o invenţie omenească, la fel cum nu este nici relaţia sexuală şi de aceea adevărurile revelate ale Cuvântului lui Dumnezeu sunt cele ce trebuie să stea la baza căsniciei. Biblia este "manualul Inventatorului" acestei relaţii şi atunci când ea nu merge, trebuie să apelăm la acesta. Dar să nu aşteptăm să apară problemele pentru a recunoaşte că avem nevoie de acest manual despre căsnicie/familie. Pentru ca viaţa din ea să fie plăcută lui Dumnezeu, utilă scopului Său pe Pământ, şi aducătoare de adevărată fericire pentru noi (o degustare a raiului !), noi trebuie să descoperim care este planul lui Dumnezeu pentru familiile noastre. CINE ESTE AUTORITATEA ÎN DOMENIU? Istoria Bisericii demonstrează acceptarea necondiţionată a Bibliei ca fiind revelaţia lui Dumnezeu. Cu excepţia unor diviziuni eretice desprinse din ea, în general în biserică s-a recunoscut că Scriptura este absolut (complet) autoritară şi demnă de încredere în toate afirmaţiile ei. Luther a spus odată că, "atunci când Biblia vorbeşte, Dumnezeu vorbeşte". De aceea, şi noi acceptăm Biblia ca fiind autoritară din punct de vedere moral şi suficientă în chestiuni de credinţă şi practică. Este autoritară pentru că solicită un răspuns din partea noastră la pretenţiile (declaraţiile) ei. Este suficientă prin aceea că omul poate beneficia de tot harul lui

Dumnezeu, atunci când principiile lui Dumnezeu se transpun în practica sa. Materialul ce urmează din acest punct este preluat şi

adaptat după Garry şi Anne Marie Ezzo, din cartea "Growing Kids God's Way"

"Când există armonie în relaţia dintre soţ şi soţie, se infuzează stabilitate în familie." 1. Ce vrea să se spună prin afirmaţia biblică că, "nu este bine ca omul să fie singur" (Gen.2:18) şi la ce se referă? 2. Rezumaţi următoarele idei:

a) De ce a creat Dumnezeu femeia?

b) De ce a rânduit Dumnezeu căsătoria?

3. Sunt copii necesari pentru a aduce completare familiei? Explică răspunsul tău. 4. Completaţi cu cuvintele cheie următoarele patru principii enunţate mai jos.

a) Principiul nr.1 : Conform planului lui Dumnezeu relaţia soţ-soţie este prima relaţie _______ rânduită în Scriptură.

(Răspuns: După Cuvântul lui Dumnezeu, relaţia soţ-soţie este prima relaţie socială rânduită de Dumnezeu.)

Dumnezeu l-a făcut pe om în stare să interacţioneze cu alte fiinţe umane. Principiile interacţiunii sociale au fost orchestrate în mod divin prin Legea Sa. Dar în înţelepciunea Sa, Dumnezeu a făcut ca toate relaţiile umane să înceapă cu un soţ şi soţie. Alte relaţii, tată-fiu,

mamă-fiică, frate şi soră, au intervenit mai târziu.

b) Principiul nr.2 : Conform planului lui Dumnezeu relaţia soţ-soţie este prima _______ relaţie dintr-un sistem de relaţii.

(Răspuns: Conform planului lui Dumnezeu relaţia soţ-soţie este relaţia principală din reţeaua de relaţii dependente.)

Ideea de dependenţă este prezentă în toată creaţia. Ceea ce Dumnezeu a creat în a doua zi depinde de ce-a creat în prima. La fel, ceea ce a creat în a treia zi depindea de ce-a creat în primele două zile. Aceeaşi idee este vitală în planul lui Dumnezeu pentru relaţiile umane, îndeosebi pentru cele ce se găsesc în familie. Calitatea relaţiei părinte-copil depinde de calitatea relaţiei soţ-soţie. Acest adevăr nu se va schimba niciodată. Siguranţa copilului depinde de ceea ce el observă petrecându-se între tatăl său şi mama sa. Când îi vede pe aceştia că-şi arată reciproc dragoste şi afecţiune, el se simte cel mai în siguranţă.

c) Principiul nr.3 : Relaţia dintre soţ şi soţie trebuie privită ca fiind ________ într-o familie.

(Răspuns: Relaţia dintre soţ şi soţie este relaţia prioritară a unei familii.)

Prioritatea în relaţia familială a relaţiei soţ-soţie priveşte reuşita în creşterea copiilor. Dacă vă iubiţi copiii trebuie să faceţi ca această relaţie soţ-soţie să fie prioritară. Copiii nu sunt o supapă pentru presiunea din cămin şi nici o cârjă pentru susţinerea lui. Nu-i putem folosi pentru întărirea căminelor noastre. Ei trebuie să vină pe lume în cămine deja întărite.Mai mult decât orice le puteţi oferi pe lume, copiii au nevoie să ştie că tata o iubeşte pe mama şi că mama îl iubeşte pe tata. Împreună voi sunteţi capul şi inima familiei.

d) Principiul nr.4 : Devreme ce aceasta este relaţia prioritară, toate celelalte relaţii se presupun să-i fie __________ .

(Răspuns: Din moment ce relaţia soţ-soţie este prin căsătorie relaţia prioritară, toate celelalte relaţii trebuie să-i fie subordonate acesteia.)

Acest principiu vorbeşte despre structura de autoritate existentă în familie. Relaţia părinte-copil este subordonată relaţiei soţ-soţie. Cea din urmă a fost prima în ordine. Ordinea şi autoritatea sunt importante în dezvoltarea copiilor. Părinţii "democratici" sau "liberali", care abdică de la autoritatea dată lor de Dumnezeu plasând copiii la acelaşi nivel cu

ei, răstoarnă acest principiu. Dacă se doreşte ca să existe armonie şi dragoste în familie, părinţii trebuie să-şi asume rolurile lor divine de a conduce familia. Dacă se înlătură autoritatea părintească, haosul va interveni nu doar în familie, ci va afecta şi societatea din jur, după bine vedem întâmplându-se astăzi.

SUNT COPIII CENTRUL FAMILIEI VOASTRE SAU SUNT MEMBRII AŞTEPTAŢI ŞI BINEVENIŢI AI EI? Adeseori părinţii îşi părăsesc dragostea lor dintâi şi se concentrează doar asupra copiilor veniţi în vieţile lor. Deşi acest lucru se poate face din intenţii bune (pentru a fi buni părinţi), el duce totuşi la destrămarea relaţiei prioritare a familiei - ceea de, soţ şi soţie. Dacă aceasta suferă atunci creşterea copilului va fi schilodită mai târziu. O a doua consecinţă care subminează autoritatea părintească în reuşita creşterii copiilor este plasarea copiilor în centrul vieţii de familie - conceptul care spune că copiii sunt centrul universului familiei, în loc de a fi membrii aşteptaţi şi bineveniţi ai ei. Părinţii care-şi concentrează întreaga lor energie doar asupra creşterii copilului drept prioritate copilul. Aceştia aduc lumea la picioarele lui, în loc de a-l scoate pe copilul lor în lume şi de a-l învăţa să interacţioneze cu ea. Părinţii care fac acest lucru încalcă prioritatea relaţiei soţ-soţie, aşa cum este instituită în Scriptură. Când această relaţie devine subordonată relaţie părinţi-copil, planul lui Dumnezeu pentru o căsnicie stabilă, puternică şi armonioasă, este zădărnicit. CE ESTE FAMILIA?

O familie este alcătuită din "ciorchini" sociale principale (primare) şi secundare. Ciorchini sociale principale şi secundare: Primul "ciorchine" familial principal constă din trei relaţii:

- soţ - soţie- părinte - copil- copii - copii (fraţi surori)

Cel de-al doilea "ciorchine" familial îi conţine pe bunici şi nepoţi, unchi şi mătuşi, verişori şi nepoţi. Biblia nu recunoaşte ca şi familie convieţuirea a doi sau mai mulţi oameni fără legături de rudenie. Temeliile biblice ale familiei sunt descrise în primele capitole ale Bibliei. De ce a creat-o Dumnezeu pe femeie şi care a fost intenţia Lui în rânduirea căsătoriei (acestei relaţii soţ-soţie)?

Gen.2:18 "Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el."

Nu este bine ca omul să fie singur. Din ce punct de vedere? Îl avea pe Dumnezeu cel mai aproape ! Omul era singur şi Dumnezeu nu a considerat acesta lucru ca fiind bun. Orice altceva din creaţia Lui de până acum a fost, dar nu şi acest aspect al ei. El era înconjurat de o creaţie neatinsă de păcat, binecuvântat de o relaţie perfectă cu Dumnezeu şi totuşi Dumnezeu spune că nu este bine ca omul să fie singur !! (NU, nu este un îndemn la căsătorie!) În mod evident că "singurătatea" de care a vorbit El nu privea relaţia pe verticală cu Creatorul Său şi nici relaţia lui cu creaţia. Explicaţia stă în felul în care evrei priveau omul nedivizat ca o singură fiinţă unitară, trup şi suflet, nu separată ca grecii, omul este doar trup, ori doar suflet. De aceea,

NU era bine ca omul să fie singur, din punct de vedere spiritual.NU era bine ca omul să fie singur, din punct de vedere social.NU era bine ca omul să fie singur, din punct de vedere emoţional.NU era bine ca omul să fie singur, din punct de vedere fizic.

În acest fel, era considerat tot omul ! Toate aceste dimensiuni umane sunt acoperite în declaraţia lui Dumnezeu - "Nu este bine ca omul să fie singur" - care se referă la absenţa unei alte fiinţe ca şi el, dar complet diferite de el pentru ca astfel să-l completeze. Dumnezeu pare să vorbească aici despre absenţa intimităţii omului. Nu cu El Însuşi - slavă Domnului, o avea din belşug pe atunci, ci cu un altul ca şi el. Intimitatea priveşte partea cea mai particulară şi personală a caracterului unui om, aspectul lăuntric al fiinţei sale. Intimitatea este atunci, apropierea emoţională dintre doi oameni ce sunt conştienţi de nevoia celuilalt. Intimitatea reprezintă fuzionarea a două persoane într-una singură, prin asemănare şi unitate. În sensul cel mai real se poate spune că în viaţa lui Adam Dumnezeu a văzut acest gol/vid de intimitate. El era singur, lipsindu-i o relaţie intimă cu unul de felul lui.

1 Cor.6:16-17 "Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este zis: ,,Cei doi se vor face un singur trup". Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El."

Dumnezeu l-a făcut pe om să fie o creatură/făptură socială, atât în contextul mai larg al comunităţii unde-şi trăieşte viaţa publică, cât şi în contextul mult mai îngust al intimităţii sale unde-şi trăieşte viaţa privată/particulară. Dumnezeu l-a creat pe om cu

capacitatea de a întreţine o relaţie, nu doar cu El Însuşi, ci şi cu cineva cu care-şi poate trăi viaţa în mod intim.

DEDUCŢIILE care se pot face din acest moment sunt multiple şi variate. Dacă Dumnezeu a plasat un astfel de potenţial în partenerii noştri de căsnicie atunci mult mai multe laturi ale ei pot fi îmbunătăţite şi dezvoltate. Nici una dintre dimensiunile acestei relaţii luate în parte şi izolate nu pot aduce împlinirea totală dintre un soţ şi soţie. Dacă este doar fizică, nu vor fi fericiţi şi nu pot spune că au intimitate. Dacă este doar emoţională şi nu este şi fizică, şi spirituală, din nou relaţia lor nu va fi satisfăcătoare. Dacă este doar spirituală, nu este satisfăcătoare. Doar atunci când toate aspectele singurătăţii vizate de Dumnezeu sunt acoperite într-o relaţie soţ-soţie se poate trăi o relaţie familială biblică.

UN AJUTOR POTRIVIT Gen.2:18 ni-l arată pe Dumnezeu anunţându-şi "insatisfacţia" (nemulţumirea) datorată condiţiei de singurătate a omului şi intervine cu o soluţie potrivită Lui : "am să-i fac un ajutor potrivit pentru el". Expresia "un ajutor potrivit" trebuie din nou privită dintr-o perspectivă evreiască. Ea înseamnă mai mult decât un ajutor fizic, cum ar fi cel necesar la îngrijirea grădinii. ("femeia - tovarăş de muncă şi viaţă"?!). Expresia "ajutor potrivit" ne sugerează că Dumnezeu ştia că nevoile lui Adam erau mai deosebite şi erau mai specifice decât a tot ceea ce El a creat până în acest punct. Acest adevăr este evident în contextul versetelor 19-20. "Un ajutor potrivit" nu ne sugerează că Adam avea nevoie de un trup fizic cald pentru a procrea întreaga umanitate, ci mai degrabă descrie persoana

asemănătoare lui care să-l completeze şi să-l suplinească sub orice aspect şi cu care să poată să se afle în intimitate. Astfel, Eva îi era potrivită lui Adam, însă diferită de el. Cei doi luaţi împreună reprezintă plinătatea caracterului lui Dumnezeu. Povestea continuă cu ilustraţia sugestivă a singurătăţii sale pe care i-a oferit-o Dumnezeu aducând toate animalele create la el şi cerându-i să le numească. Trecându-i prin faţă tot ceea ce a creat, Dumnezeu a vrut să-l facă conştient pe Adam de profunda lui nevoie de a avea pe cineva asemenea lui, totuşi diferit de el. Din tot ce-a văzut nu a putut alege nimic care să-i înlăture starea de singurătate şi neîmplinire. VENIREA MIRESEI ! CE ESTE CĂSĂTORIA?

Gen.2:21-24 "Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: ,,Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om." De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup"

John Broger Dumnezeu intenţionează şi aşteaptă ca mariajul să fie un angajament de o viaţă luat între un bărbat şi o femeie, ce se bazează pe principiul dragostei divine. Relaţia dintre Isus Hristos şi Biserica Sa este exemplul suprem al dragostei devotate pe care trebuie să o aibe soţul şi soţia în relaţia lor. Căsătoria nu este o convenţie socială, sau o înţelegere de a trăi împreună. Ea este instituită de către Dumnezeu să fie un legământ de parteneriat şi de completare reciprocă şi este menită să vă păstreze

puşi deoparte (sfinţi) în relaţia voastră fizică (1Cor.7:2-5). Relaţia din căsătorie a fost rânduită să fie una de unitate şi de contopire într-un singur trup, care reflectă relaţia de dragoste dintre Hristos şi Biserica Lui. Dumnezeu a instituit căsătoria: A. Când te căsătoreşti te angajezi printr-un legământ luat înaintea lui Dumnezeu să oferi o viaţă în companie, partenerului tău de căsnicie.

Maleahi 2:14 (ATENŢIE LA CONTEXT!)"...Pentru că Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţea ta, căreia acum nu-i eşti credincios, măcar că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legământ! Nu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viaţă şi ne-a păstrat-o? Şi ce cere acel Unul singur? Sămânţă dumnezeiască! Luaţi seama dar în mintea voastră, şi nici unul să nu fie necredincios nevestei din tinereţea lui! Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, -zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, -şi pe cel ce îşi acopere haina cu sâlnicie, -zice Domnul oştirilor. - De aceea, luaţi seama în mintea voastră, şi nu fiţi necredincioşi!"

1) Angajamentul tău de companie neîntreruptă este destinat să ofere ajutorul şi completarea potrivită partenerului de căsnicie (Gen.2:18). Acesta realizează contopirea cu partenerul tău sub orice aspect al vieţii (Gen.2:24; Marcu 10:8; Efes.5:31).

2) Angajamentul tău în căsnicie este rânduită suveran de Dumnezeu şi nu ar trebui să fie

niciodată încălcat (Gen.2:18, 23-24; Prov.18:22; Marcu 10:9). Doar păcătoşenia şi împietrirea inimii unui partener al căsniciei poate duce la desfacerea relaţiei convenite prin căsătorie (Mat.19:8-9; Marcu 10:2-11).

B. Relaţia din căsnicie cu partenerul tău se presupune să fie modelată după relaţia Domnului Isus Hristos - Efes.5:21-33 ÎNCUNUNAREA CREAŢIEI a constituit-o unirea sfântă a bărbatului cu femeia. Aceasta a fost mai mult decât crearea cuiva după "felul/soiul" omului; a fost alăturarea celor doi. Biblia ne spune că Dumnezeu a adus-o pe femeie la bărbat. El nu a lăsat-o să rătăcească în grădină, printre animale, până ce cei doi s-ar fi găsit singuri, ci El Însuşi i-a unit. Adam a răspuns prompt la aceasta numind noul său tovarăş, femeie. Ce fel de relaţie era aceasta? Vers.24 ne spune: "de aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup". Expresia "de aceea", indică răspunsul la întrebarea anterioară "DE CE A CREAT-O DUMNEZEU PE FEMEIE ŞI CARE A FOST INTENŢIA LUI ÎN RÂNDUIREA CĂSĂTORIEI".

Femeia nu a fost creată în primul rând pentru propagarea speciei (umane), cum ne este sugerat de filozofia greacă (de către unele culte neoprotestante, în zilele noastre !), sau de către susţinătorii legilor naturale, ci pentru că nu a fost bine ca omul să fie singur. Astfel, Dumnezeu i-a oferit acestuia partenerul potrivit să-i împlinească cele mai intime nevoi ale sale ca om - i-a dat persoana cu care să-şi poată

împărtăşi toată paleta vieţii sale pământeşti.

Din această pricină, nu doar că a fost creată femeia, dar a fost orânduită şi instituţia căsătoriei. Căsătoria este actul prin care cei doi devin unul - se fac una. Ea a fost instituită în primul şi-n primul rând din nevoia parteneriatului şi este descrisă de la un capăt la celălalt al Scripturii ca fiind unirea celor doi într-un singur trup. Copiii sunt cel mai bine educaţi şi stăpâniţi pornindu-se de la puterea acestei unirii. DE CE A FOST CREATĂ FEMEIA? Deoarece omul era singur şi avea nevoie de cineva care să-l poată completa, de cineva căruia el să nu i se închine ca lui Dumnezeu şi nici asupra cui să domine asemenea animalelor. DE CE A RÂNDUIT DUMNEZEU CĂSĂTORIA? Pentru ca prin uniunea realizată prin intermediul ei, cei doi parteneri să-şi poată sluji unul altuia, şi alături, prin vieţile lor să slujească altora. Astfel, realizarea ce a încununat creaţia a fost această uniune sfântă a omului cu femeia. Odată ce a fost creată femeia, Dumnezeu a putut să declare că "toate au fost foarte bune" (Gen.1:31) şi în a şaptea zi s-a odihnit din lucrarea Lui. CONCLUZIE Dacă doriţi ca familiile voastre să facă saltul de la mediocritate la excelenţă, aceste principii biblice trebuie reafirmate şi trăite în permanenţă în unanimitate de către ambii parteneri. O căsnicie puternică şi biblică reprezintă cel mai stabilizator factor în viaţa personală a fiecărui partener în faţa şocurilor vieţii. De asemenea, ea oferă mediul în care copiii veniţi pe lume unui cuplu să aibe parte de exemplul de viaţă creştină care să-i îndemne la vârsta responsabilităţii să adopte la rândul lor acelaşi stil de viaţă. Ce şi-ar dori mai mult nişte părinţi creştini !!

Nimic nu poate exprima mai (apăsat) serios cât de necesară este existenţa unei sănătoase relaţii soţ-soţie pentru bunăstarea emoţională a copiilor noştri. Căsniciile puternice, întemeiate biblic, oferă copilului sentimentul de siguranţă care să-l lanseze cu curaj în viaţă. Să-i producă dezvoltarea personalităţii şi a caracterului. Când există armonie în relaţia soţ-soţie, se infuzează stabilitate în familie. Căsnicia puternică este limanul de siguranţă necesar copiilor în timpul procesului lor de creştere şi educare. Lumea lor nu va fi o lume a conflictelor, a dezamăgirilor, a durerii neexprimate provocate de slăbiciunea părinţilor, ci aceea a încrederii, a siguranţei, a stabilităţii şi a dragostei arătate de către aceştia.

Scopul Lui Dumnezeu În Căsătorie

În această lecţie vor fi discutate planul lui Dumnezeu pentru căsătorie ce a fost întâi descris în cuvintele inspirate ale lui Moise, în Gen.2:18-25.

"Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el." Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească. Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.

Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: ,,Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru că a fost luată din om." De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup. Omul şi nevasta lui erau amândoi goi, şi nu le era ruşine".

Aici vor fi explicate conceptele de "părăsire" (lăsare) a părinţilor şi de "unire" (alipire) a soţilor. Citirea versetelor indicate şi rugăciunea împreună a viitorilor soţi este o condiţie esenţială pentru ca acest studiu să-şi găsească utilitatea. A. Din câte se cunoaşte în Biblie există o singură afirmaţie despre uniunea căsătoriei şi care este repetată în Biblie de patru ori. Gen.2:24, Mat.19:5, Marcu 10:7, 8 şi Efes.5:31. Observaţie: Dumnezeu Însuşi a făcut această afirmaţie, odată, înainte de căderea omului în păcat, şi de trei ori, după aceea! Un plan bun de căsătorie al celor doi posibili parteneri include cunoaşterea acestor concepte cât şi a accentelor puse de Dumnezeu pe diferitele părţi ale planului Său. Există astăzi prea multe căsnicii nefericite, atât pentru necreştini cât şi pentru creştini! Motivul, constă în neglijarea scopului suprem al lui Dumnezeu din această uniune distinctă între doi oameni. I. Scopul lui Dumnezeu din această uniune este de a-i îndruma pe soţi să-şi "lase" tatăl şi mama. Ce înseamnă aceasta? 1. În primul rând nu înseamnă a-i abandona, evita şi a-i neglija. Poruncile lui Dumnezeu sunt clare în această direcţie: Exod.20:12, Marcu 7:9-13, 1Tim.5:8. 2. Nici nu înseamnă a te muta neapărat în altă parte. Distanţa fizică nu ar trebui să afecteze atitudinea de responsabilitate faţă de aceştia.

B. A-ţi "lăsa" părinţii implică schimbarea completă a relaţiei cu aceştia. 1. Înseamnă a stabili o relaţie adultă cu aceştia. 2. Înseamnă că trebuie să fii mai preocupat(ă) de ideile şi opiniile partenerului tău de căsnicie, decât de ale părinţilor tăi. 3. Înseamnă că nu mai trebuie să fii complet dependent(ă) de părinţi pentru împlinirea unor nevoi sentimentale, pentru încuviinţare în decizii, pentru sfătuire şi asistenţă. 4. Înseamnă a elimina orice atitudini nepotrivite faţă de părinţii tăi şi a încheia exemplar orice conflicte ale trecutului, înainte de a te uni de consoarta ta! 5. Înseamnă a nu încerca să-ţi schimbi soţul/nevasta după preferinţele lor, sau pentru că nu le place cum sunt. 6. Înseamnă să faci din relaţia ta cu partenerul din căsnicie (relaţia soţ-soţie) relaţia ta umană prioritară. Ar trebui să te preocupe să continui să fii un fiu bun (sau, o fiică bună), dar mai întâi trebuie să fii preocupat(ă) în a fii un soţ, o soţie bună. De aceea, copiii nu au nevoie de părinţi care se neglijează unul pe celălalt ca soţi. Dimpotrivă, au nevoie de părinţi care la rândul lor să le demonstreze cum se trăieşte în căsnicie. Care să le arate cum să fie soţi şi părinţi buni. Ca şi părinţi, ţelul nostru ar trebui să fie să-i pregătim pe copiii noştri cum să se descurce când pleacă, nu doar cum să se poarte când stau. Ei nu trebuie să ajungă ca adulţi nişte dependenţi emoţionali de părinţii lor! De asemenea, voi înşivă ar trebui să vă pregătiţi sufleteşte pentru ziua despărţirii lor de voi învăţând să faceţi lucruri împreună, şi să vă adânciţi relaţia de prietenie. Când copiii voştri se căsătoresc nu trebuie să încercaţi să le coordonaţi vieţile. Trebuie să-i îngăduiţi tânărului soţ să devină capul familiei sale, să ia singur deciziile casei, în ce priveşte ajutorul potrivit să se aştepte mai întâi de la soţia lui

şi nu de la părinţi! Ea îi este de acum încolo principalul ajutor şi sprijin! La fel, trebuie să vă încurajaţi fiica să depindă de soţul ei pentru călăuzire, ajutor, companie şi afecţiune. II. Planul lui Dumnezeu pentru căsătorie este ca soţul şi soţia să se "alipească" unul de celălalt. În zilele noastre căsătoria este privită ca un contract bazat nu pe un jurământ înaintea lui Dumnezeu, ci pe condiţia ca problemele pe care le vor întâmpina cei doi să nu fie prea mari ca să nu le poată face faţă singuri. De îndată ce această condiţie este încălcată, se consideră divorţul. Jurământul a devenit partea religioasă a căsătoriei, dar cea practică este influenţată de puterea omenească a partenerilor de a stăvili atacul asupra sentimentelor, a unităţii lor şi a plăcerilor lor. Descompunerea instituţiei familiei a devenit atât de profundă încât unii au sugerat reînnoirea anuală a certificatului de căsătorie, iar alţii propun evitarea întocmirii unuia tocmai din cauza şanselor extrem de mari ca acesta să nu fie respectat! Pentru prea mulţi căsătoria este o chestiune de convenienţă sau de şansă. Este uneori privită ca o etapă temporară în dobândirea libertăţii individuale. Totul depinde de soartă, sau de cât de puternice caractere sunt mirii. Însă, nu aşa a plănuit Dumnezeu căsătoria. El a rânduit-o să fie o relaţie permanentă, durabilă şi stabilă. El spune că doreşte ca soţul şi soţia să se "lipească" unul de celălalt (Marcu 10:7-9). Atunci,

1. Căsătoria devine o chestiune nu de şansă, ci de alegere conştientă şi deliberată.

2. Nu este o chestiune de convenienţă ci de obedienţă, deci de ascultare.

3. Nu este o chestiune de ursită, ci de cât de mult cineva vrea să se apropie de Dumnezeu, care este liantul unei asemenea

uniuni. Cu cât soţii se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât se vor apropia mai mult unul de celălalt!

C. O căsnicie bună este bazată pe un angajament reciproc, şi nu pe o "atracţie fatală" reciprocă! Nu se poate ajunge prea departe într-o alegere dictată de instinctele animale, sau de plăcerile carnale. 1. Conform lui Maleahi 2:14 şi Prov.2:17, căsătoria reprezintă un legământ irevocabil, sau o înţelegere ce nu poate fi ruptă. 2. Ca prin urmare, definirea biblică a căsătoriei este făgăduinţa pe care şi-o fac bărbatul şi femeia de a-şi fi credincioşi indiferent de cost, sau de ce se întâmplă.

a. Soţia făgăduieşte că-i va fi credincioasă soţului chiar dacă acesta este lovit cu râie, chelie, şi burtă. Chiar dacă îşi pierde sănătatea, serviciul, sau farmecul. Chiar dacă devine nevrednic de ea, după toate considerentele exterioare!

b. Soţul promite să fie credincios, chiar dacă soţia lui îşi pierde frumuseţea, sau atracţia, chiar dacă nu mai este atât de ordonată şi curăţică, supusă sau tăcută. Chiar dacă nu pare să satisfacă toate dorinţele trupeşti ale soţului, dacă cheltuieşte bani fără înţelepciune, sau găteşte oribil. Etc.!!

c. Mariajul reprezintă iniţierea unei relaţii pentru care fiecare îşi asumă o responsabilitate deplină şi în care se angajează, unul să iubească cum Hristos şi-a iubit Biserica, iar celălalt să se supună cum El s-a supus Tatălui, chiar până la crucificare!

D. În multe privinţe a te căsători este similar cu a deveni creştin. 1. Când devii creştin îţi laşi în urmă felul vechi de viaţă, egoismul, individualismul, neprihănirea de sine, renunţi să te mai justifici singur, te întorci înspre Hristos şi depinzi de El. 2. În această întoarcere spre El, te dedici Lui. Esenţa credinţei mântuitoare este dăruirea ta de sine Lui, încrederea deplină în lucrarea Lui de pe cruce care să-ţi acopere păcatul (Rom.10:9; Fapte 16:31; Filip.3:7,8; 1Tes.1:9,10.). 3. Tot aşa căsătoria în termenii lui Dumnezeu implică o completă renunţare la sine şi o dăruire completă celuilalt (fără nici un fel de conotaţii sexuale!). Înseamnă o disponibilitate de a împărţi totul, şi de a renunţa la tot unul pentru celălalt. a. O căsătorie după voia lui Dumnezeu constă în alipirea unul de celălalt, nu doar din punct de vedere fizic (şi asta!), dar şi la boală şi în sănătate, la durere sau în plăcere, la bucurie şi la necaz, în sărăcie şi bogăţie, etc. b. O căsătorie în voia lui Dumnezeu implică o verticalitate absolută a fiecăruia în parte, în relaţia lui cu Dumnezeu. Fără ca această relaţie pe verticală cu Tatăl ceresc să fie bună, cei căsătoriţi nu se pot aştepta ca cea de pe orizontală, dintre ei, să fie bună! O astfel de căsătorie înseamnă a aplica fără rezerve conceptele creştine de iertare şi de toleranţă, de rugăciune şi de sacrificiu de sine. O bună familie este alcătuită din doi buni iertători! III. Scopul lui Dumnezeu în căsătorie constă în unirea celor doi. A. La cel mai elementar nivel aceasta constă din unirea lor fizică, la relaţia lor sexuală. 1. Priviţi la 1 Corinteni 6:16. Amintiţi-vă că sexul a fost în primul rând invenţia lui Dumnezeu şi nu a vreunei minţi pervertite şi obsedate!! 2. În limitele căsătoriei relaţiile sexuale sunt pure, sfinte şi minunate, o binecuvântare rezervată celor

doi, dar dacă sunt iniţiate în afara căsătoriei sunt păcătoase, degradante şi pângăritoare pentru suflet. (Lev.21:14; Prov.5:20; 1Cor.7:9; Evrei 13:4) B. Unirea dintre cei doi constă în mai mult decât o relaţie fizică. a. reprezintă împărţirea posesiunilor lor, părerilor lor, timpului lor, puterilor, talentelor, suferinţelor şi bucuriilor lor, a eşecurilor şi a succeselor lor, etc. b. reprezintă căutarea binelui celuilalt, mai presus decât împlinirea celor personale şi căutarea interesului personal (Filip.2:3-4; Efes.5:28; Prov.31:12, 27). c. cei doi, nu mai sunt deloc doi, iar această uniune trebuie să se manifeste în modalităţi practice. Dumnezeu nu a intenţionat-o să fie doar o teorie idealistă, ci o practică, un stil de viaţă. (1Cor.12:25) C. La această unitate nu se ajunge cu uşurinţă, fără efort din partea celor doi soţi! Evident, problema fundamentală este păcătoşenia lor. O CĂSĂTORIE "SUB ACOPERIRE"(!?). La fel ca în grădina Edenului cei doi fiind conştienţi de păcătoşenia lor vor încerca să se "acopere" cu scuze şi justificări pentru păcatul lor. Cu toate acestea ca doi care au cunoscut "acoperirea" oferită de Dumnezeu prin jertfirea lui Isus, ar trebui să fie dispuşi să-şi dezvăluie păcatele unul celuilalt şi să se roage unul pentru celălalt. Şi mai folositoare este "dezgolirea" lor fără ruşine înaintea privirii pătrunzătoare şi cercetătoare a Celui cu care avem de-a face pentru ca să fie curăţaţi şi îmbrăcaţi în neprihănirea Lui. Aceasta implică o mare sinceritate şi umilinţă. La fel cum păcatul a distrus unitatea şi intimitatea primei familii, o va face şi cu voi. El este bariera unei şi mai mari apropieri dintre cei doi. Însă de cele enumerate mai jos amândoi pot fi vinovaţi: - Unitatea familiei este distrusă de păcatul egoismului. - Unitatea familiei este distrusă de păcatul mândriei şi a justificării de sine.

- Unitatea familiei este distrusă de păcatul nerecunoştinţei, al neiertării, şi al încăpăţânării. - Unitatea familiei este distrusă de păcatul unei vorbiri stricate, a utilizării unor cuvinte aflate pe graniţa bunului simţ, a cuvintelor insinuante. - Unitatea familiei este distrusă de păcatul neglijenţei celuilalt, nerăbdării şi impulsivităţii. - Unitatea familiei este distrusă de păcatul cruzimii, sau asprimii. Pentru că aceste lucruri sunt aşteptate să intervină în relaţia celor doi condiţia supravieţuirii căsniciei lor depinde de cum se folosesc fiecare şi împreună de calea deschisă şi vie ce duce la tronul harului (Evrei 4:16; 10:20). De aceea, dacă doriţi să cunoaşteţi intimitate, să fiţi în unitate va trebui să veniţi la Isus Hristos! Pentru ca o căsătorie să dureze şi să prospere ea trebuie să se afle "sub acoperirea" sângelui lui Hristos.

Întrebări recapitulative ale "scopului lui Dumnezeu în căsătorie"

Să se răspundă la aceste întrebări atât de unul cât şi de celălalt, împreună.

1. Cine este cel ce a rânduit instituţia familiei? 2. Care este scopul căsătoriei? 3. În ce privinţe este bună căsătoria? 4. Ce înseamnă a fi un "ajutor potrivit"? (vezi, Gen.2) 5. Care este relaţia umană prioritară a soţilor? 6. Ce înseamnă "lăsarea" părinţilor pentru a te uni cu soţul, soţia ta? 7. Ce sugerează "lipirea" soţilor? 8. În ce privinţe soţii sunt "un singur trup"? 9. Care sunt câteva dintre barierele ce împiedică intimitatea/unitatea soţilor? 10. Ce trebuie făcut pentru a depăşi aceste handicapuri şi a vă apropia mai mult unul de celălalt? 11. Ce crezi că este căsătoria? 12. Examinaţi-vă chiar acum relaţia voastră: care sunt aspectele ei bune şi care sunt câteva dintre aspectele ce-i lipsesc? Faceţi o comparaţie între cele

două liste! Fiţi sinceri, realişti, ca înaintea lui Dumnezeu. 13. Ce temei biblic avem pentru realizarea divorţului? Daţi referinţa biblică. 14. Care sunt câteva dintre aspectele permanenţei căsătoriei?

De, Teodor Macavei. O parte destul de mare din acest material provine din cartea "STRENGTHENING YOUR MARRIAGE", fostă "How to develop deep unity in the marriage relationship", de Wayne Mack; Presbyterian and Reformed Publishing Co., Phillisburg, New Jersey. Pentru informaţii suplimentare contactaţi: CAPELA CREŞTINĂ PETROŞANIStr.AUREL VLAICU NR.11PETROŞANI, 2675, HDROMÂNIA

Familia ARTICOLUL 48(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Căsătoria, simbol universal

La cinema, la teatru, în romane, în cântece, poeme, despre ce este vorba? Despre dragoste. Despre dragoste şi despre căsătorie. Iată că despre dragoste şi căsătorie nu trebuie să discutăm: bărbaţii şi femeile vin pe pământ cu nevoia de a iubi şi, pentru marea majoritate, de a se lega prin căsătorie de fiinţa pe care o iubesc. Evident, dragostea şi căsătoria nu merg totdeauna împreună; câteodată e dragoste fără căsătorie, alteori e căsătorie fără dragoste. Cu toate acestea, la modul general, un bărbat şi o femeie care se iubesc au tendinţa de a se căsători pentru a trăi împreună şi pentru a se păstra unul pentru celălalt. Deci, în mod obişnuit, bărbaţii şi femeile se iubesc şi se căsătoresc. Aşa merge lumea.

Şi dacă pun acum întrebarea: “E de la sine înţeles, preocuparea voastră principală e dragostea şi căsătoria. Dar cum le-aţi înţeles ? De ce trebuie să vă căsătoriţi? Sau, mai mult decât atât, fără a vorbi despre căsătorie, de ce credeţi că trebuie să stabiliţi un contact cu o altă fiinţă, să vă uniţi cu ea, şi cel puţin pentru câteva secunde să formaţi o unitate?”… cine ştie să răspundă? Foarte puţini oameni şi-au pus problema; din moment ce lucrurile stau aşa, de ce să ne batem capul? Dar iată că Iniţiaţii, care au obiceiul de a reflecta asupra tuturor manifestărilor existenţei pentru a le aprofunda, au descoperit că această tendinţă atât de naturală, atât de răspândită, de a căuta o altă fiinţă pentru a te uni cu ea, ascunde unul dintre cele mai mari secrete ale universului. Dacă omul ar înţelege semnificaţia acestei tendinţe şi ar şti să o utilizeze în munca spirituală ar deveni o divinitate.

Tradiţia povesteşte că la origine, fiinţa umană a fost creată bărbat şi femeie. Deci, orice bărbat este în acelaşi timp bărbat şi femeie, şi orice femeie este în acelaşi timp femeie şi bărbat. A fi bărbat sau femeie înseamnă a nu fi decât o jumătate, şi nu-i rămâne fiecăruia de făcut altceva decât să îşi găsească jumătatea complementară. Unde? În el însuşi. Acesta este lucrul care nu se ştie. Pentru fiecare bărbat şi fiecare femeie adevărata căsătorie este unirea interioară cu cealaltă jumătate a fiinţei sale şi nu unirea exterioară cu o altă femeie sau un alt bărbat. Da, aceasta este adevărata căsătorie: a găsi această cealaltă jumătate a eului propriu, a o atrage şi a fuziona cu ea şi a deveni, în fine, o fiinţă completă pentru a realiza o muncă magică.

Majoritatea căsătoriilor care se fac pe pământ nu sunt decât experienţe, încercări, mai mult sau mai puţin reuşite, aşteptând de a putea realiza adevărata căsătorie care este de ordin spiritual. Această adevărată căsătorie e reprezentată în religiile Indiei prin simbolul lingamului. Cunoaşteţi acest simbol: el învaţă că cele două principii (principiul masculin reprezentat de linia verticală, şi principiul feminin reprezentat de baza orizontală) nu trebuie să fie niciodată separate în fiinţa umană. Fiecare bărbat, fiecare femeie trebuie să ajungă să realizeze interior uniunea celor două principii. Desigur, este foarte dificil; şi chiar, majoritatea timpului, când bărbatul şi femeia se unesc fizic, în realitate ei rămân separaţi: în sufletul lor, în capul lor, ei sunt separaţi. Faptul că ei sunt separaţi fizic, aceasta nu are importanţă; ceea ce este important, este ca fiecare să realizeze în el însuşi căsătoria principiului masculin şi al principiului feminin.

Dacă sunteţi capabili de a înţelege misterele căsătoriei, veţi înţelege toate secretele vieţii. Căsătoria este lucrul cel mai răspândit, dar foarte puţini îi cunosc sensul ei profund. Câte unul se plictiseşte, şi se căsătoreşte pentru a

se distra… sau are nevoie să plăceri senzuale şi căută partenera (sau partenerul) care îi va da aceste plăceri… sau e sărac şi se căsătoreşte pentru a se îmbogăţi… sau e incapabil de a se descurca singur în viaţă şi îi trebuie o servitoare sau un valet pentru a-l ajuta. Despre motivele pentru care oamenii se căsătoresc, să nu mai îmi spuneţi!

Pentru mine, căsătoria este un act atât de sublim încât nu sunt sigur că l-am aprofundat cu adevărat. Ceea ce ştiu, este că numai căsătoria spirituală permite realizarea lucrurilor mari. Cât timp bărbatul nu este căsătorit interior, el are forţa, chintesenţa, dar nu o poate condensa pentru ca ea să fie vizibilă, tangibilă, reală în planul fizic: lui îi lipseşte factorul capabil de a furniza materia pentru realizarea lucrurilor, adică tocmai principiul feminin. Şi dacă femeia nu este căsătorită interior, ea are toate materiale, dar nu are flama, scânteia care trebuie să îmbrăţişeze totul. Ea poate avea multă materie, dar această materie nu se aprinde, e moartă, stagnantă, pentru că spiritul e absent. Nu uitaţi aceasta.

Căsătoria este o problemă foarte vastă pe care putem să o studiem peste tot în natură. Astfel, în chimie, fizică, astronomie, botanică, anatomie, psihologie, etc., vorbim fără încetare despre căsătorie. Să luăm numai exemplul apei, care este un element indispensabil vieţii în univers. Ce este apa? Un copil născut din unirea unui tată, oxigenul, şi a unei mame, hidrogenul: H2O. Da, şi de ce unirea unui 1 (O) şi a 2 (H2O)?… Pentru că 1 este numărul principiului masculin, şi 2 este numărul principiului feminin.

Să luăm, de asemenea, exemplul cuvântului. Cum produce omul cuvântul? Cu braţele sale, cu picioarele sale, cu urechile, cu nasul său, cu pântecul său? Nu, cu gura sa. Şi gura din ce este formată? Din limbă şi cele două buze; şi atunci când limba şi cele două buze se pun în mişcare produc cuvântul articulat. Limba este principiul masculin şi cele două buze sunt principiul feminin. Astfel, principiul masculin şi principiul feminin produc un copil: cuvântul. Vedeţi ştiinţa formidabilă care este conţinută în această pagină a marii cărţi a naturii vii!

Dacă filozofii ar fi reflectat asupra mecanismelor cuvântului, asupra elementelor care intră în joc pentru ca omul să poate scoate sunete articulate, ei ar fi putut descoperi prin analogie că Dumnezeu conţinea mai înainte în El cele două principii prin care El a creat pe Fiul său, Cuvântul, şi că fiul a pus în mişcare toate creaturile. Pentru că, cuvântul nu este lipsit de sens, nu este rostit fără un motiv, el e adresat cuiva în vederea a ceva. “La început a fost cuvâtul” a spus sfântul Ioan. Cuvâtul reprezintă mişcarea, copilul.

Acum, iată esenţialul din ceea ce aş vrea să vă fac să înţelegeţi. La fel cum Dumnezeu a creat lumea prin Cuvânt, la fel în planul fizic, jos, oamenii crează viaţă. În gură, cele două principii sunt împreună, mereu împreună. Pentru a putea vorbi, trebuie ca cele două buze şi limba să fie împreună pentru a produce sunete. Încercaţi să articulaţi fraze fără a vă pune limba şi buzele în mişcare, nu veţi reuşi. În Dumnezeu cele două principii sunt împreună, unite; ele nu sunt niciodată separate, de aceea Dumnezeu crează fără încetare. În timp ce oamenii se comportă ca şi cum cele două principii ar fi separate, bărbaţii posedă numai principiul masculin iar femeile numai principiul feminin; dar cum, pentru a crea viaţă, trebuie să le unim, iată o serie întreagă de dificultăţi şi complicaţii!

Toate creaturile care nu dezvoltă în ele însele cele două principii, masculin şi feminin, nu sunt cu adevărat imaginea lui Dumnezeu, şi ele nu au plenitudinea. Evident, eu nu mă refer la faptul de a avea cele două principii în plan fizic, ci în plan spiritual: principiul iubirii şi principiul înţelepciunii, unite împreună. Numai fiinţele care au realizat unirea celor două principii în ele însele, principiul iubirii şi principiul înţelepciunii, acestea sunt în adevăr şi posedă forţa. Şi cine sunt aceste fiinţe? Sunt adevăraţii Maeştrii, adevăraţii Iniţiaţi, care au înţeles sfânta treime a Iubirii, a Înţelepciunii şi a Adevărului. Aceste fiinţe se manifestă cu adevărat ca reprezentanţii lui Dumnezeu, conductorii lui Dumnezeu şi trăiesc în plenitudine. Iată modelele de urmat.

Cuvântul nu poate fi realizator, el nu poate acţiona asupra materiei pentru a o fasona decât dacă el este plin de dragoste şi inteligenţă. Cuvintele goale, cuvintele fără sens, cuvintele în aer, nu pot produce nimic. Vedeţi, toate acestea ne obligă să studiem şi să facem eforturi pentru ca cuvintele noastre să producă efecte în lumea întreagă, în întreaga creaţie, în lumea vizibilă şi în lumea invizibilă; pentru ca ele să pună în mişcare oamenii, îngerii, arhanghelii, spiritele şi elementele. Trebuie deci ca în cuvinte să fie inteligenţă, lumină, dar să fie de asemenea căldură, multă dragoste, plenitudinea iubirii. În acel moment, da, cuvintele devin puternice. E clar acum? Deci, atunci când vorbiţi cu prietenii voştri, cu soţul sau soţia voastră, cu copiii voştri şi nu aveţi rezultate, aceasta dovedeşte foarte simplu că cuvintele nu sunt încă aşa de luminoase şi pline de căldură.

Voi toţi, noi toţi, purtăm în noi înşine, în gura noastră simboluri de o importanţă cosmică. Toată lumea are o gură, dar cu această gură fiecare se plânge în loc să mulţumească, să mulţumească zi şi noapte că au o gură, şi o limbă în mişcare! Străduindu-se să nu facă prosti cu această limbă, pentru că

se spune că ea nu are os, dar sfărâmă oase. Da, când nu sunteţi nici inteligenţi, nici înţelepţi, nici rezonabili, nici buni, sfărâmaţi oasele altora cu limba: e destul să puneţi limba în mişcare şi distrugeţi familii, faceţi oamenii să se piardă, sau îi masacraţi, şi faceţi toate acestea cu gura, cu limba!

E timpul să conştientizăm în fine că Dumnezeu ne-a dat ceva preţios: gura cu limba. Trebuie să conştietizăm acestea şi să spunem: “Doamne Dumnezeule, iartă-mă că nu am înţeles până acum comorile pe care Tu le-ai pus în gura mea, că nu am înţeles că pronunţând cuvinte pot să Te imit, să devin ca şi Tine. Nu mi-am dat seama că fac rele cu cuvintele mele: am spus lucruri fără bun simţ, am rănit oamenii, am perturbat creaturile şi am dărâmat totul la pământ cu ajutorul acestui instrument pe care Tu mi l-ai dat. În loc să fac bine, de a consola, de a susţine, de a dirija, de a ghida făpturile, în loc să le dau viaţă şi să le învii, în loc să le ridic şi să le proiectez către Tine, Domnul, Creatorul, eu le-am demolat şi le-am degradat. Iartă-mă şi învaţă-mă cum să-mi folosesc gura şi limba pentru a face bine, pentru a lumina şi a încălzi pe alţii, nu numai pentru a mânca, a bea şi a spune prosti fără a înţelege nimic vreodată.”

Gura este un organ extraordinar, atât de puternic, încât trebuie să tremurăm şi să veghem ca să nu lăsăm să scape cuvinte veninoase, ci cuvinte constructive, educative şi dătătoare de viaţă. Şi chiar dacă în aparenţă dojeniţi sau condamnaţi pe alţii, nu trebuie să aveţi ca scop decât faptul de a-i ajuta şi a-i lumina. Din acel moment vă veţi crea un viitor indescriptibil de frumos. E scris în Evanghelii: “Prin cuvintele tale te vei justifica, şi prin cuvintele tale vei fi condamnat” adică viitorul tău va fi bun sau rău, luminos sau tenebros, celest sau infernal, după cuvintele pe care le-ai rostit în timpul existenţei tale.

Deci, cuvintele sunt de o aşa importanţă pentru construcţia viitorului nostru încât trebuie să reflectăm şi să medităm întreaga viaţă asupra acestui subiect. Trebuie să luăm în consideraţie importanţa cuvântului şi, deschizând gura, să veghem aceasta acţiune să fie întotdeauna de partea binelui.

Pot merge mai departe aprofundând această idee pentru a vă arăta că totul este legat, că există în univers o lege a corespondenţei absolute. Soarele vorbeşte… El vorbeşte, şi cuvântul său este viaţa, el vorbeşte şi cuvântul său e lumina care cade aici pe pământ, pe plante, animale şi oameni. Iată, soarele invizibil, care acţionează asupra soarelui vizibil, produce lumina şi această lumină se transformă în căldură. Să presupunem acum că limba corespunde tatălui, cele două buze mamei, şi cuvântul copilului; atunci, ceea ce dă tatăl mamei, acesta e cuvântul care vitalizează, care animă. E aceeaşi lege: la fel cum soarele invizibil acţionează asupra soarelui vizibil, care acţionează apoi

asupra pământului pentru a-l fertiliza, la fel bărbatul fertilizează femeia, la fel cuvântul fertilizează sufletele şi inimile. E aceeaşi lege. În acel moment, cel ce vorbeşte devine tatăl, cel ce ascultă devine mama, şi naşte copii…

“Atunci, veţi spune, bărbaţii pot deveni mame?” Da, desigur, pentru că cel ce ascultă este ca o femeie. E suficientă o schimbare de polaritate. Atunci când o femeie îi vorbeşte soţului său ea ia o polaritate masculină, iar soţul care ascultă ia polaritate feminină şi naşte copii. Copii sunt sentimentele, emoţiile, gândurile, deciziile şi actele. Vedeţi, acelaşi principiu se aplică în toate circumstanţele, în toate regiunile, în toate domeniile. E vorba de aceeaşi lege, infailibilă. Trebuie să ştim să jonglăm de la un plan la altul.

Încercaţi deci de acum înainte să lărgiţi felul vostru de a vedea lucrurile. Dacă rămâneţi neclintiţi în anumite concepţii nu veţi înţelege niciodată plenitudinea vieţii, pentru că totul este legat. “Ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus, şi ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos.”. Mulţi spiritualişti repetă această frază fără a o înţelege cu adevărat, pentru că nu ştiu la ce anume corespund cuvintele “jos” şi “sus”. Pentru a le înţelege, trebuie să le înlocuim prin alte cuvinte reprezentând imagini, creaturi, existenţe sau lumi… Ce am putea pune în locul cuvântului “jos”? Jos, poate fi sexul, poate fi pământul, femeia, materia sau infernul. Iar “sus” poate fi creierul, cerul sau soarele, omul, spiritul… aici Hermes Trismegistul a păstrat secretul, nu a precizat, noi suntem cei ce trebuie să căutăm.

Dar ceea ce este extraordinar, e că a mai adăugat “pentru a face miracolele unui singur lucru”. Da, “ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus, şi ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos pentru a face miracolele unui singur lucru.” Deci, jos şi sus fac ceva împreună, produc “un singur lucru”, copilul. Şi ce este acest singur lucru? Hermes Trismegistul nu a explicat. Vedeţi, limba şi cele două buze sunt două lucruri care se unesc pentru a face miracolele unui singur lucru, care poate fi Cuvântul. Dar ceea ce este sigur este că trebuie doi pentru a produce acest singur lucru: principiul masculin şi principiul feminin, ceea ce este sus şi ceea ce este jos. Când un bărbat şi o femeie vor să aibă un copil, trebuie ca unul să se pună în sus şi celălalt în jos. Cel care este jos este ca şi cel care este sus; diferenţa este în poziţie. Şi de ce? Pentru a produce miracolele unui singur lucru: copilul.

Deci, reflectaţi acum, încercaţi să nu vă mai treacă viaţa fără a vedea nimic, fără a înţelege, în somn şi în incoştienţă. Trăiţi de acum înainte o viaţă plină de sens, lăsaţi tot ceea ce vă reţine în regiunile inferioare, toate senzaţiile, ocupaţiile, care nu vă aduc nimic! Luaţi esenţialul şi la treabă!

“Tot ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus.” Aceste cuvinte a lui Hermes Trismegistul ne relevă că înainte de a exista jos, printre oameni, căsătoria exista deja sus. Da, sus, între principiile cosmice masculin şi feminin se realizează fără încetare o unire, un schimb care, în planul fizic, se reflectă sub forma căsătoriei. Iată ce ne relevă Ştiinţa iniţiatică. E spus în Geneză: “La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul.” Cerul şi pământul sunt două simboluri pe care trebuie să le interpretăm, la fel şi relaţiile care există între ele; acestea sunt simbolurile celor două principii emisiv şi receptiv, masculin şi feminin. Cele două principii se unesc şi din această unire se nasc copii.Tot ceea ce vedeţi şi chiar şi ceea ce nu vedeţi este o creaţie a celor două principii. Tot ceea ce este produs pe pământ este un copil a acestei uniri a pământului cu cerul. Dacă pământul şi-ar tăia legătura, dacă nu ar mai fi legat de cer, cerul nu i-ar mai da nici energiile sale, nici elanul său, iar pământul ar deveni un deşert.

Cerul şi pământul, principiul masculin şi principiul feminin există deja în regnurile sublime din înalt, şi ele se reflectă mai departe în toate regiunile şi în toate domeniile până în planul fizic. Peste tot, nu vedem decât decât unirea celor două principii, masculin şi feminin iar această unire produce o forţă, o energie. Când vreţi să branşaţi un aparat electric folosiţi o priză tată şi o priză mamă, dar aţi remarcat că fiecare dintre ele sunt polarizate? Sunt două şi două… Da, fiecare lucru, fiecare fiinţă posedă în ea însăşi cei doi poli. Pământul, cerul, bărbatul, femeia au fiecare în sine doi poli. Deci, când se unesc, acestea face patru, şi iată forţele care circulă, iată copiii care se nasc. Dar fără acest contact, fără această unire, această fuziune, acest schimb, nu se produce.

Acum, dacă ne punem această problemă în domeniul vieţii interioare, vom înţelege că atât timp cât omul nu va stabili un contact cu o realitate care îl depăşeşete: cerul, lumea divină, el va rămâne singur. Şi dacă rămâne singur va rămâne steril, improductiv, şi va dispărea într-o zi fără a lăsa urme. Veţi spune: “Dar am o soţie (un soţ); şi avem copii!” Da, în planul fizic, dar aceasta nu ajunge. Adevărata căsătorie este de a şti cum să lucrezi cu cele două principii în toate domeniile. Dacă îndepliniţi condiţiile în planul fizic, material, aveţi rezultate: o întreagă populaţie, e de înţeles, dar în alte domenii sunteţi singur, steril, pentru nu aţi înţeles această lege a căsătoriei în toate regiunile: în plan astral, în plan mental, etc…

“Tot ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus, şi ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos.” Sus este domeniul divin; jos, e planul fizic. Tot ceea ce găsim în planul material corespunde unui adevăr din planul spiritual. În planul spiritual, ca şi în planul fizic, trebuie să ştim să stabilim contacte.

Iniţiaţii au ascuns acest adevăr în simbolul şarpelui care îşi muşcă coada. Iată simbolul adevăratei căsătorii. Veţi spune: “Cum? Un şarpe care îşi înghite coada e simbolul căsătoriei?” Da, pentru că adevărata căsătorie este în fiinţa umană, e fuziunea capului şi a cozii. Cealaltă căsătorie nu este decât reflectarea acesteia.

În conştiinţa sa omul este separat de el însuşi. Trebuie deci să regăsească acea parte pe care nu o cunoaşte şi să se unească cu ea. Această idee e conţinută şi de formula: “Cunoaşte-te pe tine însuţi” care era înscrisă pe frontispiciul oracolului din Dephi. Dar foarte puţini au înţeles sensul acestei inscripţii. Am citit într-o zi un comentariu făcut de un profesor universitar de la Sorbona, şi am rămas siderat: chiar şi cei mai erudiţi nu înţeleg nimic şi explică această frază ca şi copiii, fără pic de adevăr, fără profunzime.

A te cunoaşte, nu înseamnă a-ţi cunoaşte caracterul cu calităţile şi defectele sale sau a cunoaşte limitele condiţiei umane. Dacă nu ar fi decât aceasta, chiar şi copiii ar fi capabili de a se cunoaşte. În “Cunoaşte-te pe tine însuţi” ce este acest “însuţi”? Braţele? Picioarele? Creierul? Nu. Sentimentele? Gândurile? Nu. Acest însuţi e o parte de Dumnezeu, o scânteie, un spirit nemuritor, ceva ce nu se poate defini, foarte îndepărtat, foarte sus… Şi acolo trebuie omul să se afle pentru a se cunoaşte, în această entitate imortală, omniscientă, care e atotputernică: Eu-l său superior, care e o bucată de Dumnezeu… şi trebuie să conştientizeze că depinde de El, că face parte din El, că nu există ca existenţă nici ca activitate separată de El. În acel moment omul va descoperi că tot ceea ce gândea, tot ceea ce simţea era o iluzie, un lucru ireal, iar realitatea era acest Eu, acest Sine interior care este Dumnezeu Însuşi, şi că, dacă ar face eforturi pentru a se lega de El, pentru a simţi că face parte din El, de a fi unul împreună cu El, conştiinţa sa s-ar topi în Etern, iar el şi-ar extrage forţa, lumina, iubirea din Etern; el nu s-ar mai simţi ca ceva separat, mic, suferind, ci s-ar simţi ca şi Dumnezeu Însuşi!

V-am mai explicat: cât timp omul se va identifica cu corpul său fizic, el va rămâne vulnerabil, slab, muritor ca şi corpul fizic, şi va fi atins de orice i se întâmplă corpului său. Dar dacă el încetează să se identifice cu corpul său fizic şi cu impulsurile sale instinctive pentru a se identifica cu centrul universului, cu sursa vieţii, cu Creatorul, el se va îndepărta din ce în ce mai mult de slăbiciune, de bătrâneţe, de boală şi de moarte, el se va apropia de Cel ce este nemuritor, omniscient, omniprezent. Din acest motiv insistă Iniţiaţii asupra acestui “însuţi”. Pentru că atât timp cât omul se va mulţumi de a cunoaşte orice altceva în afara lui, el nu va atinge niciodată lucrurile la

care aspiră: libertate, pace, fericire. A se cunoaşte înseamnă a se topi în imensitatea lui Dumnezeu.

Deci, înţelegeţi-mă bine, când Iniţiaţii antici Greci spuneau: “Cunoaşte-te pe tine însuţi”, ei nu preconizau de a se cunoaşte în toate slăbiciunile şi în toate limitările, pentru că slăbiciunile, limitările, viciile nu sunt “tu însuţi”. Iată ceea ce trebuie înţeles.

Evident, această fuziune cu Dumnezeu nu se poate face aşa de rapid. Chiar în toată existenţa lor, unii nu reuşesc să aibă această conştiinţă superioară graţie căreia să simtă că sunt una cu Eternul. Din timp în timp ei au o străfulgerare, o iluminare, dar a doua zi se simt iar separaţi, slabi, nenorociţi. Cel care a realizat această fuziune cu Eu-l său superior se găseşte în pace şi în lumină, se simte nemuritor. El a ajuns la un grad de conştiinţă atât de elevat, atât de vast, încât consideră toate creaturile ca şi cum ar face parte din el însuşi, iar el nu mai are inamici, nu mai poate face rău la nimeni, el iubeşte toate fiinţele pentru că simte că el însuşi trăieşte în toate creaturile. El se supune unei morale superioare. Iată un nou sens al formulei: : “Cunoaşte-te pe tine însuţi”.

Pentru a ajunge la această stare de conştiinţă, o întreagă asceză e necesară. În India se numeşte Jnani-Yoga. Pentru a ajunge la conştiinţa identificării cu Dumnezeu, yoghinii hinduşi se servesc de formula “Eu, sunt El”. Meditând mult la această frază, yoghinul conştientizează că eu-l său nu există, că eu-l nu este altceva decât “El”, Domnul… El e unic, atotputernic, singura realitate.

Să aprofundăm acum semnificaţia cuvântului “a se cunoaşte”. Citiţi în Biblie că Adam a cunoscut-o pe Eva şi s-a născut Cain… el nu o cunoştea înainte? Abraham cunoscut-o pe Sarah şi s-a născut Isaac… Cunoaşterea subînţelege un contact. E o apropierea a doi poli care vor să se topească sau, dacă vreţi, să se guşte unul pe altul. Da, ce fac copiii când sunt mici? Ei iau tot ce le cade în mână şi duc la gură. Astfel învaţă ei să cunoască lucrurile. Pentru copil, organul cunoaşterii nu este creierul, ci gura: el vrea să guşte totul. Iar pentru a cunoaşte un miros, un sunet, o imagine sau un gând, ce faceţi? Le lăsaţi să pătrundă în nasul vostru, sau în urechile voastre sau în ochii voştri sau în capul vostru. Deci, cunoaşterea nu e nimic altceva decât a lăsa să penetreze într-un organ al corpului nostru obiectul pe care vrem să-l cunoaştem. Şi pentru naşterea copiilor, e aceeaşi lege. Cunoaşterea se realizează prin penetrare: ceva ne penetrează pentru a fuziona cu noi.

În această fuziune cu un obiect sau cu o fiinţă, noi vibrăm în armonie, la aceeaşi lungime de undă cu el. Să presupunem că avem două diapazoane cu braţele de aceeaşi lungime… Când faceţi să vibreze pe unul, celălalt va

răspunde pentru că vibrează pe aceeaşi lungime de undă. Deci, pentru a ne cunoaşte, pentru a cunoaşte acea fiinţă divină care e înlăuntrul nostru trebuie să ajungem să vibrăm pe aceeaşi lungime de undă cu ea. Numai aceasta e condiţia de a o cunoaşte.

Să reluăm acum simbolul şarpelui care îşi înghite coada. El îşi înghite coada, adică uneşte cei doi poli masculin şi feminin pentru că vrea să se cunoască… Dar să presupunem că şarpele e foarte lung: cinci sute, o mie, două mii de metri… Într-o zi, plimbându-se, el găseşte o coadă jos, se întreabă ce este şi o muşcă… Şi iată că descoperă că e propria sa coadă! Ca şi puii de pisică: ei se joacă cu coada lor şi când o muşcă scot sunete ascuţite, au înţeles că e a lor! Omul e o fiinţă a cărui realitate depăşeşte cu mult aparenţa sa fizică: ceea ce se plimbă aici pe pământ, e coada sa… iar capul, unde e capul său?… Cât timp cei doi poli – capul şi coada – vor fi separaţi în el, el se va mulţumi să se târască.

Coada trebuie să găsească capul şi să se unească cu el; coada, eu-l inferior, trebuie să se unească cu capul, Eu-l superior, care e în înalt, în cer. În acel moment contactul e realizat, şi se face o circulaţie de energii armonioase, constante. În om, acest şarpe se găseşte în coloana vertebrală, e şarpele Kundalini, care odată trezit se ridică în lungul coloanei vertebrale. Când cei doi poli sunt în fine reuniţi, adică când Kundalini, de jos, se uneşte cu spiritul universal, Shiva, omul se cunoaşte, e în plenitudine.

“Cunoaşte-te pe tine însuţi”. “Tine însuţi”, nu e coada care mişcă aici în planul fizic, ci e capul, spiritul care este în înalt. Adevărata căsătorie este adevărata cunoaştere. Dar omul nu a realizat încă această căsătorie în el însuşi; el o realizează numai în afara lui: peste tot el face branşamente, legături, plasează circuite în uzine, în administraţie, în politică, în economie, peste tot, cu excepţia forului său interior. Acolo, nu mai ştie să branşeze nimic, de aceea se simte incomplet.

Cea mai mare realizare la care fiinţa umană poate să aspire este de a uni eu-l inferior cu Eu-l superior, coada cu capul. Evident, coada posedă câteva calităţi, ea are cel puţin forţa de a se mişca. Dar capul posedă multe altele în plus: ochii, urechile, gura, creierul. Deci, dacă vom putea să ne unim cu Eu-l nostru superior care are facultăţi atât de dezvoltate, vom cunoaşte tot ceea ce el cunoaşte, vom vedea tot ceea ce el vede şi vom auzi tot ceea ce el aude, şi vom fi perfecţi. Dar atât timp cât suntem separaţi, cât timp suntem doar o coadă care se mişcă, suntem privaţi de aceste bogăţii.

Trebuie să unim coada cu capul… Trebuie să “alăturăm cele două capete”. De secole, Iniţiaţii au lansat această formulă în lume, dar oamenii i-au pierdut sensul; ei o folosesc numai pentru partea materială, şi, la sfârşitul lunii, când banii încep să lipsească, ei spun: “Nu reuşesc să alătur cele două

capete”. În realitate aceste două capete sunt coada şi capul şarpelui. A alătura cele două capete înseamnă a ajunge să dezvoltăm succesiv toate ceakrele, de la ceakra Mulhadhara de jos până la ceakra Sahasrara de sus, pentru a face unitatea. Cât timp nu vom reuşi să alăturăm cele două capete, vom fi în mizerie şi în privaţiuni. Ei da, e adevărat şi în planul spiritual ca şi în planul fizic.

Toate puterile creaţiei se găsesc în căsătorie. Aţi văzut vreun bărbat sau o femeie care au adus singuri un copil pe lume? Nu, pentru aceasta trebuie să fie doi. De aceea toţi care nu se căsătoresc cu Cerul nu vor putea niciodată deveni creatori, ei vor rămâne celibatari. Trebuie să ne căsătorim, dar cu Cerul pentru a avea mulţi copii. Se spune în Geneză: “Creşteţi şi vă înmulţiţi!” Dar oamenii nu au înţeles această prescripţie decât în plan fizic. Fiecare comandament are cel puţin trei interpretări, dar oamenii se mulţumesc să înţeleagă lucrurile în plan fizic, şi aici este greşeala: de a nu vrea să meargă mai departe. Trebuie să creştem şi să ne multiplicăm, da, dar în lumea gândurilor şi sentimentelor, pentru a popula zi şi noapte pământul cu mici creaturi luminoase şi înnaripate care vor merge să influenţeze lumea întreagă pentru realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu…

Trebuie să ne gândim la căsătorie, dar în înalt. Iată noua înţelegere, noua filozofie.

Dacă dimineaţa mergem să vedem răsăritul soarelui, este pentru că soarele e un centru, centrul sistemului nostru solar, şi privindu-l, noi ne îndreptăm spre propriul nostru centru. Eu-l nostru, adevăratul Eu, nu locuieşte aici; el e foarte departe în afara corpului nostru, el locuieşte în soare. Dar el are legături cu micul eu iluzoriu, aici, pe pământ, şi de fiecare dată când reuşim să stabilim conştient comunicaţia între cele două eu-ri, micul eu e atras în soare, şi acolo trăieşte în bucurie, în lumină. De aceea, amintiţi-vă, v-am dat anumite exerciţii de făcut la răsăritul soarelui. Vă imaginaţi, de exemplu, că sunteţi în soare şi că de acolo sus vă vedeţi aici pe pământ şi vă zâmbiţi, vă spuneţi: “Deci, bătrâne, eşti acolo, dacă ai şti ce bine e aici!” Astfel, o legătură se formează între eu-l vostru inferior şi Eu-l superior, restabiliţi legătura cu voi înşivă, vă regăsiţi. Dacă faceţi acest exerciţiu ani de zile, veţi ajunge să căpătaţi calităţile Eu-lui vostru superior. Şi cum Eu-l vostru superior este nemuritor, el cunoaşte întraga istorie a lumii şi v-o poate comunica. Cum el este liber, vă va da puterile sale. Cum el e plonjat într-un ocean de fericire, vă va da o fericire indescriptibilă.

Când bărbaţii şi femeile se unesc, ei simt o bucurie imensă, dar nu ştiu ce semnifică această bucurie. Ori, tocmai, această bucurie e manifestarea

adevărului acestei metode: “a uni cele două capete”! Când omul a ajuns să unească cele două capete el a reuşit să se regăsească şi este în plenitudine. E aceeaşi bucurie, aceeaşi dilatare care îl învăluie, dar de o natură mult mai subtilă. Acestea sunt extazele de care vorbesc toţi sfinţii, yoghinii şi Iniţiaţii care au reuşit să se regăsească.

Deci, iată, în câteva cuvinte, v-am prezentat taina căsătoriei. Trebuie să vă căsătoriţi, dar nu numai cu creaturi exterioare vouă, pentru că în exterior vă pierde energiile. Trebuie să vă căsătoriţi cu voi înşivă, pentru ca toate energiile voastre să se multiplice.

CĂSĂTORIA ÎN DREPTUL

ROMAN şi CONTEMPORANCăsătoria, la romani, era o uniune între bărbat şi femeie, o asociere pentru toată viaţa, o

împărtăşire a dreptului civil şi religios - nuptie suntcomunicatio maris et feminae,

consortium omnis vitae, divini et humani iuris comunicatio1; era uniunea bărbatului şi

a femeii ce implica o viaţă comună - nuptia sive matrimonium este vire et mulieris

conjuctio, individuam consuetudinem vitae contiens2.

Astăzi, căsătoria este definită ca uniunea liber consimţită dintre bărbat şi femeie,

încheiată în concordanţă cu dispoziţiile legale, în scopul întemeierii unei familii şi

reglementată de normele imperative ale legii3.

Romanii au cunoscut mai multe feluri de căsătorie corespondente într-o anumită

măsură epocilor de drept care s-au succedat şi totodată au coexistat unele cu altele.

Astfel, căsătoria cu manus, adică cu puterea maritală a bărbatului exercitată asupra ei,

femeia părăsea familia de origine rupând astfel legăturile agnatice cu acestea, şi intra în

familia soţului dobândind în noua familie drepturi noi, respectiv dreptul de succesiune şi

1 Modestim, D. 23, 2, 1.2 Inst. I. 1, 91.3 I. P. Filipescu, Tratat […], op. cit., pag. 14.

dreptul la rudenia civilă, agnaţiunea. În această condiţie ea nu putea fi emancipată şi nici

dată în adopţiune4.

Căsătoria fără manus era căsătoria specifică dreptului clasic cu toate că ea

coexista şi cu căsătoria cu manus, care era oricum mai rară în această epocă. Era o

căsătorie mai simplă şi cu toate controversele ce au existat asupra ei, se pare că ea exista

încă din epoca veche, mai ales că era menţionată de către Legea celor XII Table, fiindcă

probabil era folosită de plebei.

Prin căsătoria fără manus, adică fără puterea bărbatului exercitată asupra femeii,

aceasta rămânea în familia de origine având două poziţii după cum era cazul: prima, era

sui iuris aflându-se sub tutela perpetuă a agnaţilor, a doua, era alieni iuris, găsindu-se

astfel sub patria potestas a lui pater familias. Aceasta era şi ea o iustae nuptie, iustum

matrimonium chiar dacă bărbatul nu avea autoritate asupra ei.

Concubinatul era căsătoria specifică dreptului postclasic, o căsătorie inferioară

celor două anterioare, care în dreptul vechi şi dreptul clasic nu constituia decât o simplă

uniune de fapt. Justinian5 a fost acela care a ridicat concubinatul la rangul căsătoriei,

dându-i efectele juridice, creând un drept de moştenire faţă de tatăl lor pentru copiii

naturali născuţi în afara căsătoriei fără manus.

De obicei, dar nu obligatoriu, încheierea căsătoriei era precedată de

logodnă - sponsalia, ce era o învoială prin care viitori soţi, ori personal ori prin

intermediul părinţilor, se obligau ca mai târziu să se căsătorească6.

La romani, căsătoria fiind considerată un act de drept privat, ea nu se putea

încheia fără prezenţa soţiei, în schimb se putea încheia fără prezenţa soţului. Încheierea

căsătoriei era urmată de conducerea soţiei la casa soţului unde se dădea o petrecere

rituală care atesta legitimitatea căsătoriei.

Pentru încheierea căsătoriei trebuiau îndeplinite anumite condiţii, condiţii de

formă şi condiţii de fond.

4 M. V. Jacotă, op. cit., 182; M.V. Jacotă, Contribuţii la studiul crizei generale a sistemului sclavagist în imperiul roman, Ed. Academiei, 1963.5 C. St. Tomulescu, op. cit., 1958, pag. 236.6 S. G. Longinescu, op. cit., pag. 595.

Condiţii de formă7

Acestea priveau numai căsătoria cu manus:

- confarreatio, căsătoria specifică numai patricienilor care beneficiau exclusiv

de îndeplinirea unor ritualuri religioase de la care erau excluşi plebeii;

- usus, constă în coabitarea femeii cu bărbatul timp de un an de zile, la căpătul

căruia femeia intra în mod automat sub puterea bărbatului;

- coemptio, consta dintr-o mancipaţiune făcută de însăşi femeie către viitorul ei

soţ. Deci aceasta era o vânzare - cumpărare simulată a femeii către bărbat, o

formă de căsătorie inventată de către plebeii care nu aveau acces la

confarreatio, cu scopul de a dobândi şi ei putere, manus asupra soţiilor lor

după modelul patricienilor.

Pentru căsătoria fără manus, nu exista vreo condiţie specială privind forma.

Aceasta se realiza simplu prin instalarea femeii în casa bărbatului, ocazie cu care

se dădea o petrecere de către acesta.

Condiţii de fond

Sunt aceleaşi atât pentru căsătoria cu manus cât şi pentru căsătoria fără

manus. Astfel:

- conubium (ius conubii), era acel drept recunoscut unei persoane de a încheia o

căsătorie valabilă conform cu ius civile. Acesta avea o accepţiune obiectivă ce însemna

aptitudinea generală8 de a încheia o căsătorie. Accepţiunea subiectivă era aptitudinea

relativă9 a unei persoane de a se căsători cu o anumită persoană.

Astfel că din lipsa lui ius conubii, puteau apărea două feluri de incapacităţi: o

incapacitate absolută şi una relativă.

- affectio maritalis (consimţământul)10.

- vârsta admisă pentru căsătorie era stabilită pentru fete la 12 ani, când se

considera că ele au devenit nubile, adică erau în stare să procreeze. Referitor la băieţi se

7 C. St. Tomulescu, op. cit., 1937, pag. 143; P. Noailles, Revue historique de droit francais et etranger, 1936, pag. 415.8 Fr. Girard, Manuel elementaire du droit romain, 1897, pag. 149; C. St. Tomulescu, op. cit., 1958, pag. 232.9 Ibidem.10

folosea sistemul cercetării corporale până la împăratul Justinian, când, s-a stabilit vârsta

de 14 ani.

Ibidem. Fr. Girard, op. cit., 1897, pag. 147; E. Molcuţ, D. Oancea, op. cit., 1991, pag. 54.

Căsătoria la momentul oportun

"Legătura familială este cea mai strânsă, cea mai duioasă şi cea mai sfântă, din câte există pe pământ. Scopul ei a fost de a fi o binecuvântare pentru Dumnezeu.

Şi ea este cu adevărat o binecuvântare, oriunde se păşeşte cu înţelepciune în legământul căsătoriei, în temere de Dumnezeu şi cu respectul cuvenit pentru răspunderile ei".

"Pe urmele Marelui Medic" Ellen G.White

Deci, căsătoria nu este o joacă. În intenţia lui Dumnezeu a fost ca soţul şi soţia să făurească o legătură permanentă, mai strânsă decât oricare altă legătură dintre oameni:"De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi se vor face un singur trup" Geneza 2:24. Un partener de căsătorie este, aşadar, cineva cu care vei fi pentru tot restul vieţii tale. Cu siguranţă, că orice căsătorie va avea de suportat unele probleme, "unele necazuri pământeşti" cum le spune apostolul Pavel în 1Corinteni 7:28.

Specialiştii, însă, susţin:"Dacă există o informaţie cât de cât sigură privind întrebarea dacă o căsătorie va dura sau nu, aceasta este că cei care se căsătoresc foarte tineri au foarte puţine şanse de reuşită".

De ce eşuează atâtea căsătorii timpurii?Ellen G.White răspunde la această problemă:"Căsătoriile timpurii

nu trebuiesc încurajate. O legătură aşa de însemnată cum este căsătoria şi aşa de cuprinzătoare în urmările ei nu trebuie să se facă în grabă, fără pregătire îndestulătoare şi înainte de a se fi întărit bine puterile trupeşti şi mintale".

"Pe urmele Marelui Medic"

"Aveam o idee foarte vagă despre ce înseamnă o căsătorie. Credeam că puteam veni şi pleca, că puteam face ce ne place, să spălăm sau nu farfuriile, însă nu este chiar aşa". Mulţi tineri au asemenea idei imature despre căsătorie. Ei şi-o închipuie ca pe o fantezie romantică. Sau, fac acest pas pentru că doresc să devină, mai bine zis să pară adulţi. Însă alţii doresc, pur şi simplu, să scape de o situaţie neplăcută de acasă, de la şcoală sau din comunitate.

Dar, căsătoria nu este nici fantezie, nici remediu universal pentru probleme. Mai curând, ea este aceea care ridică o serie de probleme noi.

Mulţi tineri se căsătoresc în speranţa că viaţa sexuală le va da satisfacţii deosebite.

Dar, curiozitatea, odată satisfăcută, dispare şi odată cu ea şi sentimentul de noutate. Un studiu efectuat asupra unor cupluri de adolescenţi a arătat că după problemele financiare, cele mai multe certuri le provoacă relaţiile sexuale.

Fără îndoială că aceasta se datoreşte faptului că la baza unor relaţii conjugale pline de satisfacţii se află lipsa de egoism şi autocontrol, calităţi care, tinerii ades nu reuşesc să le cultive:"Bărbatul să-şi îndeplinească faţă de nevastă datoria de soţ şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul lui, ci nevasta"(1Corinteni 7:3-4).

Biblia îi încurajează cu înţelepciune pe creştini să se căsătorească doar atunci când au "trecut de floarea vârstei":"Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă floarea vârstei şi, nevoia aşa cere, să facă ce vrea, nu păcătuieşte; să se mărite"(1Corinteni 7:36).

Căsătoria făcută când pasiunea este la apogeu poate să-ţi deformeze gândirea şi să te facă orb la slăbiciunile viitorului partener.

"Iubiţi prieteni tineri, luaţi pe Dumnezeu şi pe părinţii voştrii temători de El ca sfătuitori ai voştri. Rugaţi-vă pentru lucrul acesta. Căutaţi orice simţământ şi luaţi aminte la orice trăsătură de caracter în persoana de care aveţi de gând să vă legaţi destinul vieţii voastre. Pasul pe care sunteţi gata să-l faceţi este unul dintre cele mai de seamă din viaţa voastră (...) Chiar dacă iubiţi, nu iubiţi orbeşte" Ellen G.White

A-ţi asuma rolul de soţ sau de soţie este una dintre cele mai maturi hotărâri din viaţă. Chiar dacă s-au făcut făgăduinţele în acest sens, chiar logodna, este preferabilă o ruptură imediată, decât un eşec viitor.

"Dacă ai făcut o făgăduinţă potrivnică Sfintelor Scripturi, prin orice mijloace, retrage-o fără zăbavă şi în umilinţă faţă de Dumnezeu pocăieşte-te de nebunia care te-a dus" Ellen G.White

O altă cauză majoră a neânţlegerilor familiale în cadrul cuplurilor tinere sunt banii. De fapt, acum aceasta este la noi problema situată pe primul loc, ea este cea care creează cele mai mari nelinişti.

Salariile sunt mici, şomajul în floare. Dar în Proverbe 24:27 sfatul Domnului zice:"Vezi-ţi întâi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul câmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa".

În timpurile biblice, bărbaţii munceau din greu că să fie capabili să întreţină o familie.

"Unul dintre semnele care ne arată că trăim timpurile din urmă este că copiii sunt neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie". Aşa spunea sora White şi aşa este!

Dacă tinerii ar fi ascultători de părinţi multe ar afla şi de multe probleme s-ar uşura.

Mulţi soţi tineri de azi consideră rolul de întreţinător de familie drept o povară. Nici chiar un salariu bun nu va pune însă capăt problemei banilor dacă un cuplu are o concepţie copilărească despre lucrurile materiale. Tot ceea ce au adunat cu trudă părinţii de-a lungul anilor sunt bani munciţi din greu. Nimic din ceea ce reprezintă ani de muncă, economie şi sacrificiu, nu poate împodobi peste noapte casele, căminele tinerilor căsătoriţi.

Vă amintiţi ce spune Ellen White despre bani, problema cotată nr. 1 în ierarhia generatoarelor de neânţelegeri? Să ne reamintim împreună de această minunată soră White, mai de actualitate ca niciodată:"Banii noştri nu ne-au fost daţi pentru onoarea noastră şi preamărirea noastră proprie. Ca economi credincioşi, noi trebuie să folosim banii spre onoarea şi mărirea lui Dumnezeu. Unii cred că doar o parte din mijloacele lor ar aparţine lui Dumnezeu (...) Aceasta este o mare greşeală. Tot ce avem aparţine Domnului... . În folosirea fiecărui ban arătăm dacă iubim pe Dumnezeu... . Banii au o mare valoare, fiindcă putem face mult bine cu ei... ."

Un cămin confortabil este o desfătare, dar oare câtă bucurie aduce Domnului o afundare tot mai adâncă în datorii, de ajung tinerii să nu se mai poată ajuta pe ei darmite pe alţii.

Lipsiţi de maturitatea de a se mulţumi să aibă cu ce să se hrănească şi să se acopere, ei au sporit tensiunea în căsnicia lor.

"Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei care vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă- pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri"(1Timotei 6:8-10).

Dar, nu numai lipsa sau insuficienţa banilor aduc probleme şi dezamăgiri, ci şi alegerea propriu zisă a viitorului partener.

O înfăţişare deosebită am descoperit că este o prioritate atât la băieţi, cât şi la fete. Degeaba avertizează Proverbele 31:30 că:"Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă". Dar

dacă s-ar ţine cont nu ar mai fi considerate căsătoriile un semn al sfârşitului. "Bărbaţi şi femei sunt aşa de îndărătnici, aşa de încăpăţânaţi, încât Dumnezeu este lăsat la o parte, ca şi cum n-ar avea nimic de făcut în această chestiune solemnă şi însemnată".

Pune sau a pus Domnul preţ pe averea personală sau pe însuşirile fizice? A avut Domnul în centrul atenţiei Sale oameni frumoşi şi a considerat frumuseţea darul cel mai de seamă de care se poate bucura un om? Nicidecum. Dimpotrivă, El a avertizat că frumuseţea este trecătoare, ori omul trebuie să caute în sine şi în ceilalţi ceea ce îl îndeamnă la veşnicie. E drept, că tot ce e trecător e frumos, îţi ia ochii şi minţile dacă nu eşti vigilent, este o ispită continuă. Şi tinereţea, şi frumuseţea, şi banii. Duc ele la cele veşnice? Nu! Ele abat atenţia de la scopul pe care Dumnezeu l-a pus în faţa omului.

Nu ar fi deci logic să te examinezi în lumina Scripturilor înainte de a te angaja în ceva serios, cum ar fi o promisiune de căsătorie.

Care sunt de fapt ţelurile tale în viaţă? Cum vor fi ele afectate de căsătorie? Vrei să te căsătoreşti pentru a avea, pur şi simplu, relaţii sexuale sau pentru a scăpa de greutăţi? Şi în ce măsură eşti capabil să-ţi afirmi rolul de soţ sau soţie! Eşti capabil să conduci o gospodărie sau să-ţi întreţii familia? Dacă eşti într-un permanent conflict cu familia cum vei fi în stare să convieţuieşti cu partenerul în căsătorie? Poţi să faci faţă încercărilor şi necazurilor care apar odată cu căsătoria? Ai dat la o parte ce era copilăresc în ce priveşte administrarea banilor?

Iată un alt set de întrebări, tot la fel de utile, dar cu o mai mare importanţă pentru fete.

"Adevărata iubire este o plantă care trebuie cultivată. Femeia care doreşte o legătură paşnică şi fericită, care vrea să fie ferită pe viitor de mizerie şi întristare, să cerceteze înainte de a ceda sentimentelor sale: Are iubitul meu o mamă? Care este felul caracterului ei? Recunoaşte el datoriile lui faţă de ea? Ia el seama la dorinţele şi fericirea ei?

Dacă el nu respectă şi nu onorează pe mama sa, oare va dovedi el respect şi iubire, amabilitate şi atenţie, faţă de soţia lui?

După ce va fi trecut noutatea căsătoriei, mă va mai iubi el? Va fi el răbdător faţă de greutăţile mele, sau va fi critic, poruncitor şi dictator?"

Comportarea în casa părintească, credincioşia în căminul pământesc sunt cea mai bună pregătire. Nu parcul, nu strada, nu televizorul sau filmele, nu din reviste ilustrate vă veţi forma ca viitori soţi şi soţii. Acasă, lângă mama şi tata care mănâncă pâinea aceasta de o viaţă îţi vei face ucenicia pentru propria ta familie.

Căsătoria poate fi un izvor de bucurii mari, fie de dureri amare. Mai bine o bucurie trainică ceva mai târziu, decât una de scurtă durată dar timpurie. Răgazul, aşteptarea dacă sunt necesare, să nu se uite! Pregătirea temeinică pentru căsătoria pe care Domnul a dat-o pentru

toată viaţa trebuie desăvârşită cu calm şi răbdare. Doar aşa, căsătoria va fi începutul iubirii şi nu sfârşitul ei.

CĂSĂTORIA ŞI SPIRITUALITATEA* CE ESTE CĂSĂTORIA. Este suficient să ne uităm în jurul nostru pentru a constata că omul, la fel ca toate

animalele, există sub două aspecte care au diferenţieri vizibile oricui: bărbatul şi femeia.Faptul că oamenii sunt bărbaţi sau femei ne duce obligatoriu cu gîndul la faptul că în

această formă omul este incomplet. Pentru a deveni complet trebuie să se unească bărbatul cu femeia. Tot aşa se asigură perpetuarea speciei. Fără această unire între cele două forme de om polarizate, omul n-ar exista. La fel şi animalele. Conform Bibliei şi altor surse străvechi, la început a existat omul androgin, Adam, şi apoi din materia lui, Dumnezeu a făcut femeia, pe Eva.

Iisus, prin Evanghelia lui Marcu (10.6-9) spune: “Dar de la începutul lumii, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa. Şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă."

Pentru a deveni complet, pentru a-şi îndeplini rolul social şi probabil şi rolul sau o parte a misiunii pentru care a fost creat, bărbatul trebuie să se unească cu femeia. Această unire, dintre bărbat şi femeie este căsătoria. Fie că ea se face cu acte sau fără acte, fie că se face cu acordul scris, verbal sau tacit, al celor doi implicaţi, cu sau fără martori, etc., ea se face cu acordul celor doi, şi din moment ce se face are implicit şi acordul Divinităţii, binenţeles.

In ultima vreme au apărut şi căsătorii curioase, între persoane de acelaşi sex. Oare sunt acestea căsătorii? Ele sunt căsătorii numai în ochii celor care le spun aşa, pentru că ele nu asigură nici măcar perpetuarea speciei şi cu atît mai puţin evoluţia spirituală a omului. Aceste căsătorii sunt degenerate. Singura lor consecinţă este nesocotirea legilor divine, pentru că am fost creaţi bărbaţi şi femei tocmai pentru ca din căsătoria celor două polarităţi să poată rezulta ceva. Roadele acestor căsătorii le vor culege cei care le făptuiesc, în infern. Dacă ne amintim, tocmai pentru acest motiv, Dumnezeu a distrus complet, Sodoma şi Gomora. Aceste cetăţi au ars. Era o necesitate pentru că focul este cel care purifică totul. De aceea focul este elementul principal al infernului.

Căsătoria apare pe scara vieţii, ca o etapă necesară, fără a fi obligatorie într-o anumită existenţă. Ea poate şi ar trebui să fie fi o urmare firească a maturităţii celor doi protagonişti principali şi obligatorii.

Căsătoria poate fi oficială, în sensul că este înregistrată la organele abilitate ale statelor, sau bisericilor. Căsătoria oficială este obligatorie pentru cei ce doresc ca ea să aibă implicaţii sociale şi să se supună legilor tării şi religiei unde s-a produs. Prin ea se recunoaşte autoritatea legilor statului sau religiei respective şi supunerea faţă de ele.

De regulă, căsătoria oficială, administrativă, este însoţită de o căsătorie religioasă, prin care protagoniştii recunosc şi autoritatea divină şi se supun acesteia, prin supunerea faţă de reprezentanţii religiei în care se căsătoresc. De fapt, nu cu mult timp în urmă, exista doar oficializarea căsătoriei religioase.

Binenţeles că există destule cupluri care nesocotesc parţial sau total, temporar sau definitiv aceste autorităţi civile sau religioase. Aceste cupluri trăiesc în concubinaj.

Căsătoria lor se produce doar cu acordul celor doi, şi eventual în prezenţa entităţilor (divinităţii) pe care cei doi le-au invocat, fără nici o altă confirmare sau acord al altor oameni. Este alegerea lor.

Atunci cînd vorbim de căsătorie ne gîndim de regulă la căsătoria care se oficiază în lumea fizică în care trăim. Aici, în lumea fizică se produce unirea celor doi participanţi, aici în lumea fizică există primăriile, aici în lumea fizică există şi bisericile unde se oficiază slujbele corespunzătoare. Dar oare căsătoria există numai în lumea fizică? Pentru a ne lămuri, ne propunem să analizăm în detaliu ce se întîmplă cu cei ce se căsătoresc şi în ce condiţii se face căsătoria. Există şi persoane care nu se pot căsători pentru că nu-şi găsesc partenerul potrivit. Aceasta este karma lor. Probabil într-o existenţă anterioară şi-au bătut joc de această şansă. Pentru a-şi putea găsi un partener, trebuie mai întîi să ajute la formarea unui alt cuplu.

Am văzut că nu toţi oamenii se căsătoresc. Unii nu doresc, alţii se simt mai bine necăsătoriţi, iar alţii încearcă dar nu reuşesc. Vorbim aici de căsătorie în sensul cel mai general adică în sensul de unire, deşi în ultimele generaţii, noţiunea de căsătorie s-a redus doar la situaţiile în care oamenii se unesc cu acte, cu documente care să ateste unirea. Aceste documente au apărut ca o necesitate în lumea fizică, pentru cuplurile degenerate care negau după un timp existenţa unirii care s-a produs între ei, pentru a scăpa de responsabilitate.

* CĂSĂTORIA ÎN LUMEA FIZICĂ. Se face din interes material. Pentru a face rost de casă, avere, pentru a păstra o moştenire, sau pentru a mări o avere. Odată rezolvată problema care a determinat căsătoria, aceasta nu mai este necesară şi de multe ori apare divorţul sau chinul. Pe cei doi protagonişti nu-i interesează să facă copii decît dacă prin acest fapt se obţine scopul material, moştenirea. Uneori aceste cupluri nici nu se cunosc în sens biblic, nu are loc actul sexual. Legalizarea căsătoriei este foarte adesea obligatorie pentru ca partenerii (partenerul) să-şi atingă scopul. Legalizarea religioasă binenţeles că nu are nici o importanţă pentru aceste cupluri. O fac doar pentru a fi în rîndul lumii, sau pentru a obţine tot nişte avantaje materiale, cum ar fi chiar şi numai profitul obţinut la nuntă, devenită astfel afacere.

Actul de căsătorie este un document din lumea fizică. El este valabil şi luat în considerare numai în această lume. Este făcut pentru necesităţile lumii fizice şi în consecinţă are influienţă numai în căsătoria la nivel fizic. Astfel se explică de ce apare adulterul. Soţul, sau soţia , sau ambii, îşi înşeală partenerul legal (dacă ne luăm după actul de căsătorie), tocmai pentru că în lumile superioare acest act nu are valabilitate. Adulterul apare în lumea fizică pentru că mai întîi au apărut alte cauze în lumile superioare şi acestea se manifestă în plan fizic. Aceste cauze sunt căsătorii în lumile subtile care fac ca legătura legalizată în lumea fizică să se anuleze mai devreme sau mai tărziu. Binenţeles că există şi situaţii intermediare, situaţii în care căsătoria în lumea fizică nu este anulată, dar ea practic nu există pentru că partenerii convieţuiesc conform preceptelor din lumile subtile. Documentele din lumea fizică devin o povară din ce în ce mai greu de purtat şi soluţia este anularea lor în lumea fizică. Dar există şi alte tipuri de căsătorii.

* CĂSĂTORIA ÎN LUMEA ETERICĂ. Apare ca o atracţie electrică, pur sexuală, între cei doi parteneri. Este dragostea la prima vedere. După consumarea actului sexual, fiecare se descarcă. Este la fel ca la animale. Împreunarea este doar pentru perpetuarea speciei. Există însă şi cazuri cînd aceste căsătorii dăinuie chiar pentru toată viaţa. Dacă însă apare dorinţa, plăcerea, sentimentul, această căsătorie poate să mai facă un pas.

* CĂSĂTORIA ÎN LUMEA ASTRALĂ. Există afinitate de dorinţe. Fie dorinţe sexuale fie de altă natură. Odată îndeplinită această dorinţă căsătoria se poate destrăma. Dacă dorinţa sexuală este cea care duce la căsătorie, după mai multe cuplări, aceeaşi dorinţă va duce la destrămarea cuplului pentru că vor apare mereu alţi parteneri. Niciodată nu vom fi mulţumiţi la nivelul dorinţelor şi mereu vom dori altceva, deosebit faţă de ce am cunoscut deja. Desigur există şi dorinţa de a avea copii. Chiar şi numai ea poate duce la căsătorie. Despre preacurvie la nivel astral, Iisus spune: "Cînd pofteşti la soţia aproapelui tău, deja ai păcătuit cu ea."

Dacă ne uităm la animale, actul sexual durează foarte puţin, dar suficient pentru a asigura perpetuarea speciei. Mînat de poftele sale, omul a făcut din actul sexual o plăcere pe care a încercat s-o prelungească cît mai mult. Poate exista însă şi dorinţa de evoluţie, de a avea pe cineva alături, soţ, soţie sau copii etc. Atunci această căsătorie poate ascede la o altă etapă.

* CĂSĂTORIA ÎN LUMEA MENTALĂ. Presupune comuniune de gîndire. Aici se află cuplurile din aceeaşi credinţă religioasă, din aceeaşi sectă, sau chiar de atei. Comuniunea de gînduri nu înseamnă şi comuniune de dorinţe. De aceea şi la aceste cupluri apare divorţul, ce-i drept mai rar. Dacă iubirea acţionează, cuplul va dori să ajungă pe o altă treaptă spirituală.

* CĂSĂTORIA ÎN LUMEA CAUZALĂ. Aceste cupluri au voinţa orientată în aceeaşi direcţie. Dacă această voinţă este orientată către lumile inferioare, fizică sau astrală, odată realizat scopul propus, ea se destramă. Dacă însă voinţa este orientată către Divinitate, ea poate salva cuplul din lumile cauzale, deci poate duce la reîntoarcerea în Rai. Fără iubire nu se poate ajunge aici. Dar mai există nişte etape.

* CĂSĂTORIA ÎN LUMILE SUPERIOARE CAUZALULUICăsătoria numai din iubire, din dorinţa de a ne uni cu Dumnezeu. Aceste persoane au

înţeles locul lor în societate şi pe scara spirituală şi acţionează conform legilor divine. Au înţeles că numai prin căsătoria la toate nivelele se poate atinge idealul spiritual. Iubirea pură, este dincolo de cauzal, este Legea Nr.1. Căsătoria Perfectă trebuie să se facă în cele 7 planuri de conştiinţă. (Căsătoria Perfectă pag.7). Căsătoria se face pe cele 7 nivele pentru că fiecare nivel corespunde unui nivel al conştiinţei. Aceste căsătorii spirituale reprezintă cu totul altceva decît înţelege omul obişnuit prin căsătorie. În lumea Budhică are loc căsătoria cu Mama-Fecioară, cu Soţia-Soră. În lumea Atmică căsătoria cu Cristul Intim. De aici şi practica călugărilor/călugăriţelor care aspiră să devină fii/fecioarele lui Hristos. A se vedea în acest sens, cartea "Nunţile Necesare" şi "Cei Trei Munţi"de George Văsîi şi "Căsătoria Perfectă" şi "Cei Trei Munţi" de Samael Aun Weor.

Nunţile necesare despre care vorbeşte George Văsîi şi Biblia, nu sunt speculaţii filozofice sau de altă natură, ci sunt nunţi reale care au loc în lumile subtile.

În gnoză se mai vorbeşte de alte tipuri de căsătorii: căsătoria karmică, căsătoria dharmică. Căsătoria karmică este aceea impusă de comportarea noastră în vieţile anterioare, este impusă de legile divine ca o consecinţă a acţiunilor noastre negative faţă de căsătoriile anterioare. De aceea, persoanele care nu se pot căsători, trebuie să ajute alte persoane aflate în aceeaşi situaţie şi numai astfel (sau prin mila universală) îşi vor rezolva problema proprie.

Se poate întîmpla ca unele persoane, atunci cînd văd pentru prima dată o persoană de sex opus, să ştie că este persoana potrivită pentru formarea cuplului. Aceasta se datorează Legii Recurenţei, acest cuplu a mai existat şi înainte, în alte vieţi.

Căsătoria dharmică este aceea prin care partenerii sunt binecuvîntaţi de Dumnezeu pentru a forma acel cuplu. Ei au avut o comportare pozitivă în cuplu, în vieţile anterioare.

* CĂSĂTORIA ŞI BIBLIA. În biblie există mai multe scene semnificative, referitoare la căsătorie: Nunta din Cana

Galileii, Nunta fiului de împărat, Pilda celor zece fecioare din care cinci n-au păstrat candelele aprinse. Prietenul mirelui se bucură, dar el nu are mireasă.

Idealul este totuşi ca o căsătorie să existe în toate lumile subcauzale. Numai astfel de căsătorii rezistă timpului şi încercărilor vieţii. Numai astfel de căsătorii ne permit reîntoarcerea în rai.

Concluzia este clară. Pentru a merge pe drumul spiritual, omul trebuie să-şi părăsească părinţii şi copii, restul rudelor, dar nu soţia.

În învăţătura transmisă de Iisus, soţia ocupă un loc aparte pe care trebuie să-l menţionăm separat. Redăm cîteva pasaje interesante din învăţăturile sale pe această temă:

Matei 19.4. Drept răspuns, El le-a zis: "Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască,19.5. şi a zis: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?"

Matei 10.34. Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pămînt; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. 10.35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, şi pe noră de soacră-sa. 10.36. Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui. 10.37. Cine iubeşte pe tată ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine. 10.38. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.

Luca 12.51. Credeţi că am venit să aduc pace pe pămînt? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă dezbinare. 12.52. Căci, de acum înainte, din cinci, care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei. 12.53. Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei, şi nora împotriva soacrei."

Marcu 10.7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa. 10.8. Şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. 10.9. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă."

1 Corinteni 7.10. Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. 7.11. (Dacă este despărţită, să rămînă nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei). Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta. 7.12. Celorlalţi le zic eu, nu Domnul. Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. 7.13. Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. 7.14. Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe cînd acum sunt sfinţi. 7.15. Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi (este vorba de frate şi soră de credinţă, de o legătură spirituală nu de rudenie): Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. 7.16. Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mîntui bărbatul? Sau ce ştii tu bărbate, dacă îţi vei mîntui nevasta? 7.17. Încolo, fiecare să rămînă în starea în care l-a aşezat Domnul, şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rînduiala pe care am aşezat-o în toate Bisericile. 7.18. Dacă cineva a fost

chemat pe cînd era tăiat împrejur, să rămînă tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe cînd era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur.Toma 54. Iisus a spus: Cel ce nu-şi lasă tatăl şi mama nu va putea fi ucenicul meu, şi cel ce nu-şi lasă frate sau soră şi nu-şi va duce crucea cum o duc eu nu va fi vrednic de mine.

Coloseni 3.18. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul. 3.19. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele. 3.20. Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului. 3.21. Părinţilor, nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea. 3.22. Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpînii voştri pămînteşti; nu numai cînd sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul.

Apocalipsa 22.16. Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămînţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă. 22.17. Şi Duhul şi Mireasa zic: "Vino!" Şi cine aude, să zică: "Vino!" Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!

Maleahi 2.15. Nu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viaţă şi ne-a păstrat-o? Şi ce cere acel Unul singur? Sămînţă dumnezeiască! Luaţi seama dar în mintea voastră, şi nici unul să nu fie necredincios nevestei din tinereţea lui! 2.16. "Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi pe cel ce îşi acopere haina cu silnicie, zice Domnul oştirilor. De aceea, luaţi seama în mintea voastră, şi nu fiţi necredincioşi!"

Proverbe 31.10. Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decît mărgăritarele. 31.11. Inima bărbatului se încrede în ea, nu duce lipsă de venituri.

Toma 47. Iisus a spus. Dacă trăiesc in pace unul cu altul in aceeaşi casă ei vor spune muntelui: urneşte-te şi el se va urni.

Toma 98. Discipolii i-au zis: Fraţii tăi şi mama ta sînt afară El le-a zis: Cei care fac voia Tatălui Aceia sînt fraţii mei şi mama mea şi aceia Vor intra în Împărăţia Tatălui.

Toma 100. Cine nu-şi lasă tatăl şi mama Ca mine nu va putea fi ucenicul meu, şi cel ce nu-şi iubeşte Tatăl şi Mama ca mine nu va putea fi ucenicul meu. Căci mama m-a născut, dar adevărata Mamă mi-a dat viaţă.

Uneori Dumnezeu interzicea căsătoriaIeremia 16.1. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 16.2. "Să nu-ţi iei nevastă, şi să n-

ai în locul acesta nici fii, nici fiice!

CONCLUZII: 1. Căsătoria este o necesitate pentru perpetuarea speciei, dar şi pentru împlinirea

spirituală a omului. Numai prin unirea bărbatului cu femeia se poate reface androginul Adam, deci numai astfel ne putem întoarce la Dumnezeu.

2. Cu cît acţionăm pe un nivel spiritual mai înalt, cu atît căsătoria devine mai profundă, mai trainică, mai perfectă.

3. Căsătoriile între persoanele de acelaşi sex, sau toate celelalte relaţii sexuale mult mai degenerate, ne duc spre involuţie. Şansa acestor oameni este să înţeleagă situaţia în care se află şi înţelegînd, să încerce să schimbe aceste relaţii în relaţii normale.

4. Fidelitatea faţă de partener/ă este o condiţie pentru progresul spiritual. După unii autori, acesta este păcatul contra Duhului Sfînt. (vezi lucrarea DUHUL SFÎNT). Curvia şi preacurvia sînt analizate separat, în lucrarea CURVIA şi PREACURVIA, precum şi în

lucrarea CELE ZECE PORUNCI). 5. Un caz special îl ocupă fecioara. Pentru a înţelege problemele spirituale legate de

fecioară rugăm studiaţi lucrarea cu acelaşi nume (FECIOARA).6. Orice cuplu poate aspira şi atinge orice nivel de căsătorie, chiar şi pe etape, dacă

înţelege nivelul pe care se află, dacă aspiră simultan la nivele superioare, dacă fac apel la Bună Voinţa fiecăruia, fiecare dăruind Iubirea.

7. Cel mai bun soţ (soţie), din punct de vedere spiritual, este acela (aceea) pe care-l (o) avem. Nu se găsea altul (alta) mai potrivit(ă) pentru a învăţa lecţiile pe care le avem de învăţat. De aceea Iisus spune că “ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă”. De asemenea, cei din jurul nostru, cei mai apropiaţi, prieteni sau rude sunt cei de la care avem cel mai mult de învăţat. Singura problemă este să-i studiem şi ne vom vedea în ei ca într-o oglindă. Tot Iisus menţionează faptul extrem de important prin care aceia care vor să-l urmeze trebuie să-şi părăsească părinţii, copii, rudele prietenii, dar soţia nu figurează în acestă categorie, deci nu trebuie părăsită. Drumul spiritual al celor căsătoriţi se parcurge în cuplu.

8. Divorţul nu este cea mai bună soluţie. Iisus o spune foarte clar. Divorţând nu facem decât să ratăm finalizarea unei experienţe din care nu am tras concluzii, sau nu le-am tras pe toate, în favoarea începerii unei noi experienţe probabil la fel de nereuşite. Mulţi dintre cei divorţaţi ajung să tragă concluziile abia atunci când nu mai pot îndrepta nimic. Astfel au mai pus câteva greutăţi în sacul lor karmic.

9. Soţul (soţia) potrivit(ă) se găseşte folosind semnalele inimii proprii. Soţul(soţia) nu se alege ci se găseşte, se caută. Nu alegi dintre mai mulţi(multe) care ţi se par posibili(e) ci îl(o) cauţi pe cel(cea) hărăzit(ă). Orice altă variantă înseamnă complicaţie karmică.

Cei care caută astfel şi totuşi nu-şi găsesc partenerul(a) potrivit(ă), este bine să se roage şi să ceară sprijinul Divinităţii. Este posibil să fie o problemă karmică. Probabil în altă existenţă şi-au bătut joc de o astfel de şansă. În nici un caz nu se alege cu ajutorul mentalului, folosind calculele economice, sau de altă natură şi nici măcar calculul comparativ al calităţilor şi defectelor. Dacă la vederea unei persoane de sex complementar simţim un impuls atractiv în zona organelor sexuale, cu siguranţă acela (aceea) nu este partenerul(a) potrivit. Este doar o atracţie sexuală, datorită desfrâului, care se va stinge după câteva contacte, sau când va apare o altă atracţie de acelaşi gen.

10. Există situaţii şi perioade existenţiale în care oamenii e bine să trăiască singuri. Aceste perioade sunt fireşti, dar nu înseamnă că relaţia bărbat-femeie trebuie desfiinţată. De aceea nu suntem de acord cu opinia părintelui Calinic de la Cernica şi a altora care au blestemat femeile care ajung în anumite mînâstiri destinate exclusiv bărbaţilor. Blestemul său faţă de femeile care merg la Frăsinei, demonstrează ura sa faţă de femei. Cam trist pentru că el însuşi a fost născut de o femeie.

11. Nimeni nu ne fură bărbatul sau soţia, noi îi alungăm. Ei nu pleacă de bine, ci din disperare.

12. Decât să creezi şosele, automobile etc., mai bine faci un copil pentru că dai şansă unui suflet să vină în lumea fizică a experimentărilor rapide.

13. Femeia este muza bărbaţilor artişti, poeţi, muzicieni. Şi bărbatul poate fi muza femeilor artiste, poete, etc.

M.C. martie 2007

PACATE, BARBATUL si FEMEIA, CASATORIACurvia e cel mai mare păcat. Trupul nostru este Templul Duhului Sfînt, iar

curvia îl profanează. Păcatul cel mai mare poate fi iertat, dar hula contra Duhului Sfânt nu. Se pare că Sf. Apostol Pavel greşeşte. Gîndul este în interiorul corpului şi poate face rele şi mai mari. (1 Corinteni 6.16-20)

1 Corinteni 6.16. Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este zis: "Cei doi se vor face un singur trup." 6.17. Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El. 6.18. Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvîrşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său. 6.19. Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfînt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? 6.20. Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

Soluţia căsătoriei, este acceptabilă în locul curviei, este de părere Sfântul Apostol Pavel. (1 Corinteni 7.1-17)

1 Corinteni 7.1. Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. 7.2. Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. 7.3. Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. 7.4. Nevasta nu este stăpînă pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpîn peste trupul lui, ci nevasta. 7.5. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre. 7.6. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă, nu fac din el o poruncă. 7.7. Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. 7.8. Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămînă ca mine. 7.9. Dar dacă nu se pot înfrîna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decît să ardă. 7.10. Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. 7.11. (Dacă este despărţită, să rămînă nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei). Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta. 7.12. Celorlalţi le zic eu, nu Domnul. Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. 7.13. Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. 7.14. Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe cînd acum sunt sfinţi. 7.15. Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. 7.16. Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mîntui bărbatul? Sau ce ştii tu bărbate, dacă îţi vei mîntui nevasta? 7.17. Încolo, fiecare să rămînă în starea în care l-a aşezat Domnul, şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rînduiala pe care am aşezat-o în toate Bisericile.

Oare faptul că ne-am născut nu este un păcat? Sîntem născuţi din unirea unui bărbat cu o femeie.

1 Samuel 7.1. Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. 7.2. Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. 7.3. Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. 7.4. Nevasta nu este stăpînă pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpîn peste trupul lui, ci nevasta. 7.5. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre. 7.6. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă, nu fac din el o poruncă. 7.7. Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. 7.8. Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămînă ca mine. 7.9. Dar dacă nu se pot înfrîna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decît să ardă. 7.10. Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. 7.11. (Dacă este despărţită, să rămînă nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei). Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta. 7.12. Celorlalţi le zic eu, nu Domnul. Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. 7.13. Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. 7.14. Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe cînd acum sunt sfinţi. 7.15. Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. 7.16. Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mîntui bărbatul? Sau ce ştii tu bărbate, dacă îţi vei mîntui nevasta? 7.17. Încolo, fiecare să rămînă în starea în care l-a aşezat Domnul, şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rînduiala pe care am aşezat-o în toate Bisericile.

Pildele lui Solomon 2.16. ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare, 2.17. care părăseşte pe bărbatul tinereţii ei şi uită legămîntul Dumnezeului ei. 2.18. Căci casa ei coboară la moarte şi drumul ei duce la cei morţi: 2.19. nici unul care se du ce la ea nu se mai întoarce şi nu mai găseşte cărările vieţii. 2.20. De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine şi să ţii cărările celor neprihăniţi!

Pildele lui Solomon 5.3. Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai alunecos decît untdelemnul 5.4. dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri. 5.5. Picioarele ei coboară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor. 5.6. Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge. 5.7. Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele: 5.8. depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei, 5.9. ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi, 5.10. ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia; 5.11. ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi. 5.16. Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte? 5.17. Lasă-le să fie numai pentru tine şi nu pentru străinii de lîngă tine. 5.18. Izvorul tău să fie binecuvîntat şi bucură-te de nevasta tinereţii tale. 5.19. Cerboaică iubită, căprioară plăcută, fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei; fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! 5.20. Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute? 5.21. Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului şi El vede toate cărările lui. 5.22.

Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui. 5.23. El va muri din lipsă de înfrînare; şi se va poticni din prea multa lui nebunie.

Pildele lui Solomon 6.26. Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîine şi femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump. 6.27. Poate cineva să ia foc în sîn fără să i se aprindă hainele? 6.28. Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi fără să-i ardă picioarele? 6.29. Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: oricine se atinge de ea nu va rămîne nepedepsit.

Pildele lui Solomon 6.32. Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa. 6.33. Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge. 6.34. Căci gelozia înfurie pe un bărbat şi n-are milă în ziua răzbunării, 6.35. nu se uită la nici un preţ de răscumpărare şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.

Pildele lui Solomon 7.25. Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei. 7.26. Căci ea a făcut să cadă multe jertfe şi mulţi sunt cei pe care i-a ucis ea. 7.27. Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care coboară spre locaşurile morţii.

Pildele lui Solomon 11.22. Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în rîtul unui porc.

Pildele lui Solomon 12.4. O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui.

Pildele lui Solomon 18.22. Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul.

Pildele lui Solomon 19.14. Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul.

Pildele lui Solomon 22.14. Gura curvelor este o groapă adîncă; pe cine vrea să-l pedepsească Domnul, acela cade în ea.

Pildele lui Solomon 23.27. Căci curva este o groapă adîncă şi străina o fîntînă strîmtă. 23.28. Ea pîndeşte ca un hoţ şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.

Pildele lui Solomon 23.31. Nu te uita la vin cînd curge roş şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, 23.32. dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc. 23.33. Ochii ţi se vor uita după femeile altora şi inima îţi va vorbi prostii.

Pildele lui Solomon 30.18. Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele şi chiar patru pe care nu le pot pricepe: 30.19. urma vulturului pe cer, urma şarpelui pe stîncă, urma corăbiei în mijlocul mării, şi urma omului la o fată. 30.20. Tot aşa este şi calea femeii preacurve: ea mănîncă, şi se şterge la gură şi apoi zice: "N-am făcut nimic rău."

Pildele lui Solomon 31.3. Nu-ţi da femeilor vlaga, şi dezmierdările tale celor ce pierd pe împăraţi.

Pildele lui Solomon 31.10. Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decît mărgăritarele. 31.11. Inima bărbatului se încrede în ea, nu duce lipsă de venituri. 31.12. Ea îi face bine, şi nu rău, toate zilele vieţii sale. 31.13. Ea face rost de lînă şi de in, lucrează cu mîini harnice. 31.14. Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pîinea. 31.15. Ea se scoală cînd este încă noapte, şi dă hrană casei sale, şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale. 31.16. Se gîndeşte la un ogor, şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie. 31.17. Ea îşi încinge mijlocul cu putere, şi îşi oţeleşte braţele. 31.18. Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea. 31.19. Ea pune mîna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul. 31.20. Ea îşi întinde mîna către cel nenorocit, îşi întinde

braţul. 31.21. Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu. 31.22. Ea îşi face învelitori, are haine de in subţire şi purpură. 31.23. Bărbatul ei este bine văzut la porţi, cînd şade cu bătrînii ţării. 31.24. Ea face cămăşi, şi le vinde, şi dă cingători negustorului. 31.25. Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă, şi rîde de ziua de mîine. 31.26. Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă. 31.27. Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănîncă pîinea lenevirii. 31.28. Fiii ei se scoală, şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală, şi-i aduce laude zicînd: 31.29. "Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate." 31.30. Dezmierdările sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. 31.31. Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii.

Dragostea si casatoria

Se vorbeste tot mai des despre cupluri si nu despre familie. Legaturile intamplatoare si "casatoriile de proba" sunt la ordinea zilei. Te va soca afirmatia mea, dar totusi a fac: aceste realitati sunt semnele vadite ale unei societati intrate in descompunere.

Mie dati-mi voie sa fiu idealist: vad ziua fericita in care cu fiinta draga, curata si nepangarita, te vei prezenta in fata sfantului altar pentru a va uni pe vesnicie. Vei fi multumit ca prin curatia si forta ta barbateasca ti-ai facut iubita fericita si te-ai facut fericit pe tine insuti. De acum incolo va fi o calatorie in doi. Ceea ce se castiga cu truda este durabil. Fericirea voastra va fi tot mai profunda, tot mai sfanta, pana cand intr-o zi se va contopi in marea nesfarsita a iubirii lui Dumnezeu.

Sigur ca aceasta mare decizie din viata ta, de a te casatori cu o persoana anume, trebuie precedata de rugaciune. Este foarte important sa-ti alegi partenerul de casatorie cu multa atentie. Dumnezeu te-a inzestrat cu capacitatea de a judeca si El asteapta s-o folosesti atunci cand esti confruntat cu decizii importante. Iar decizia de a te casatori este poate cea mai importanta din viata ta.

Si, mergand pe firul celor spuse mai inainte, subliniez cu tarie ca singurul cadru in care poate fi exersata unirea sexuala, pentru a duce la un scop bun, este casatoria. Unirea conjugala corecta se face cu binecuvantarea lui Dumnezeu si este monogama si heterosexuala. (John Breck, op.cit, p.87)

Se face cu binecuvantarea lui Dumnezeu prin Sfanta Taina a Cununiei sau a Nuntii. Taina Nuntii este un act sfant, de origine dumnezeiasca in care, prin preot, se impartaseste harul Sfantului Duh unui baiat si unei fete ce se unesc liber in casatorie, care sfinteste si inalta legatura naturala a casatoriei lor la demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti

dintre Hristos si Biserica. (Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa 3, Bucuresti, 1978, p. 176)

Sfantul Andrei Criteanul, subliniind dinamica creatoare si transfiguratoare a unirii conjugale, spune ca "nunta cinstita este si patul neintinat, ca Hristos le-a binecuvantat, ospatandu-Se trupeste, si in Cana Galileii la nunta apa in vin prefacand". (Triod, Bucuresti, 1986,p.376)

Casatoria este monogama. Domnul Hristos atunci cand a spus "ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta" (Matei 19, 6), se referea la cele scrise in cartea Facerii: "Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie" (Facere I, 27). "De aceea va Iasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup) (Facere 2, 24). Invatatura crestina nu ingaduie ca un barbat sa aiba mai multe femei si nici ca o femeie sa aiba mai multi barbati.

Casatoria crestina este si heterosexuala. Un barbat se poate casatori numai cu o femeie si o femeie numai cu un barbat. Homosexualitatea si lesbianismul nu sunt ingaduite. Cu toate ca intelege neputinta omeneasca, Biserica doreste ca tot omul sa intre in normal. Vechiul Testament era foarte aspru cu practicile homosexuale. Citim, de exemplu, in cartile lui Moise: "Sa nu te culci cu barbat, ca si cu femeie; aceasta este spurcaciune... De se va cuica cineva cu barbat ca si cu femeie, amandoi au facut nelegiuire si sa se omoare" (Levitic 18., 22; 20, 13). Religia crestina este mai intelegatoare, fiind religia iubirii, si totusi dezaproba acest mod de a face dragoste: "Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, scrie Sfantul Pavel despre homosexualii din Roma, caci si femeile lor au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii; Asemenea si barbatii, Iasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altil, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand in ei rasplata cuvenita ratacirii lor" (Romani I, 26-27). Acest gen de relatii sunt pacate pentru ca denatureaza functiunea fireasca a organelor trupesti si nu au valoare procreativa. Din nefericire, s-a ajuns in unele tari "civilizate" sa se oficieze casatoria a doi barbati sau a doua femei.

Casatoria crestina are sublimitate unica. Unirea lui Dumnezeu cu oamenii la a doua venire a lui Hristos este asemanata cu o petrecere de nunta. Sfantul Ioan Evanghelistul, printre alte viziuni, a avut-o si pe aceasta: "Si am vazut cer nou, si pamant nou. Caci cerul cel dintai si pamantul cel dintai au trecut; si marea nu mai este. Si am vazut cetatea sfanta, noul Ierusalim, pogorandu-se din cer de la Dumnezeu, gatita ca o mireasa, impodobita pentru mirele ei" (Apocalipsa, 21,1-2). La Cana Galileii Domnul Hristos, in casa primului cuplu "crestin" a

prezidat sarbatoarea prefacand apa in vin. Bucuria Tainei Nuntii izvoraste din inima bucuriei dumnezeiesti. (Paul Evdochimov, Taina Iubirii, Bucuresti, 1994, p. 168)